Adu-ți aminte și te întoarce

Versetul asupra căruia ne vom opri în acest articol este din cartea Apocalipsei capitolul 2:5 Adu-ți dar aminte
de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ti voi lua sfeșnicul
din locul lui, dacă nu te pocăiești.

Aceste cuvinte sunt adresate Bisericii din Efes, prima dintre cele șapte Biserici care primesc mustrări dar și
îndemnuri din partea lui Dumnezeu. În primele versete ale capitolului 2 sunt amintite râvna, osteneala și
suferința efesenilor pentru Numele Celui Preaînalt, însă, cu toate acestea, ei au făcut ceva greșit: au părăsit
dragostea dintâi (versetul 2:4 Apocalipsa). Domnul le amintește să se pocăiască și să se întoarcă de unde au
căzut.Acum poate ne întrebăm de unde poate cădea un creștin sau o Biserică? Răspunsul este foarte simplu: de
la starea când l-a primit pe Domnul în viața lui, de la picioarele Crucii atunci când s-a predat în brațele Sale.
Acestea sunt cele mai înalte stări duhovnicești pe care le poate trăi un om în părtășie cu Creatorul Său. Pe un
om nu îl poate aduce la Dumnezeu decât dragostea. O inimă nu îl poate primi pe Domnul dacă nu are o iubire
sinceră și curată. Dragostea este virtutea care depășește orice limită a timpului și trece și dincolo de moarte în
veșnicie cum spune apostolul Pavel celor din Corint: Dragostea nu va pieri niciodată! (I Corinteni 13:8). În
acest capitol, această virtute este descrisă detaliat în modul cel mai minunat. Dragostea este cea care
desăvârșește totul: umblarea noastră, râvna noastră, credința noastră, pentru că ea își are adevăratul izvor în
Jertfa de pe Golgota. Ceea ce s-a întâmplat acolo a fost cea mai mare dovadă de iubire a tuturor timpurilor:
Creatorul întregii lumi Se jerfește pentru întreaga omenire, pentru făpturile mâinilor Sale, ștergând orice
păcat oferind mântuirea. Atât de mare a fost dragostea Lui pentru noi!

Probabil ca Biserica din Efes s-a depărtat de această stare a dragostei dintâi, având doar o formă de evlavie. Un
lucru primejdios pentru un creștin sau o Biserică este formalismul, adică atunci când facem lucrul Domnului
doar pentru că așa trebuie, din simplă obișnuiță sau pentru că așa am primit de la părinți. Dumnezeu nu vrea
lucrul acesta de la noi. El dorește ca tot ceea ce facem să fie făcut din iubire pentru El și pentru semenii noștri.
Iată ce spune înțeleptul Solomon în cartea Proverbelor: Fiule, dă-mi inima ta și să găsească ochii tăi plăcere
în căile Mele.(Proverbele 23:26).

Cea de-a doua parte a versetului ne spune că neascultarea de îndemnul spre pocăință va fi pedepsită astfel:
sfeșnicul va fi luat din locul lui. Simbolistica sfeșnicului ne este explicată în versetul 20 din capitolul 1 al
Apocalipsei: Taina celor șapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea și a celor șapte sfetnice de aur:
cele șapte stele sunt îngerii Bisericii și cele șapte sfetnice sunt șapte Biserici. Dacă Biserica din Efes nu va
asculta se va lua harul de la ea. Istoria recentă ne-a oferit nenumărate exemple în care creștinismul a ajuns la o
formă gravă de formalism unde trăirea și experiențele duhovnicești nu mai există. Părintele Iosif amintea în
scrierile sale de țările nordice care erau profud creștine au ajuns aproape de păgânism. Marea Britanie care la
începutul secolului al XX-lea avea cea mai mare Societate Biblică unde se tipareau milioane de Biblii pentru
întreaga lume, astăzi este una care nu Îl mai recunoaște pe Dumnezeu. Cât de dureros este acest lucru!

Îndelunga răbdare a Domnului are o limită. El ne așteaptă, dar trebuie să fim conștienți că neascultarea are și
ea prețul ei, un preț greu. În viața fiecărui creștin sunt și căderi, dar trebuie să luăm aminte la îndemnul de
întoarcere la pocăință și la stările de părtășie cu Dumnezeu. La picioarele Domnului întotdeauna vom găsi
iertare atâta timp cât ne vom căi sincer de toate păcatele pe care le-am făcut. Ținta vieții noastre trebuie să fie
mântuirea, iar atâta timp cât nu ne vom lua privirea de la acest țel ne vom întoarce înapoi în brațele Scumpului
nostru Mântuitor. Viața noastră este o luptă pentru a ajunge în veșnicie împreună cu Dumnezeu. După felul
cum am lucrat vom avea parte de o răsplată sau o pedeapsă. Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor
Duhul: celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu .( Apocalipsa cap
2:vs 7)

Domnul să ne ajute pe fiecare dintre noi să ajungem la biruință! Amin!

Slăvit să fie Domnul!