Primăvara

Ah, iubită primăvară, veselă și-ncântătoare!

Ca un înger al iubirii ai sosit cu flori și soare,

Tu aduci îmbărbătare, bucurii în zile grele

Și speranță spre mai bine pe pământul țării mele.

Toate au același farmec, întocmit ca altădată:

Miei zburdalnici, cânt de păsări și verdeață minunată.

Toate se repetă iarăși neschimbându-și nicicum firea,

Doar un lucru te doboară: când privești azi omenirea.

Tu aduci flori cu miresme, zefir dulce cu căldură,

Omenirea zace-n patimi și în nouri plini de ură.

Tu sosești cu bucurie și cu mâna roditoare,

Omenirea se frământă învrăjbindu-se sub soare.

Doamne, cu puterea-Ți mare, fă o sfântă primenire

Și trezește omenirea din grozava amorțire.

Să învie iar credința a stăbunilor de ieri,

Care au păstrat în suflet flori de multe primăveri.

Fr. C. Tudusciuc, ostaș