POMUL CRACIUNULUI

de George Cosbuc

Tu n-ai văzut pădurea,copile drag al meu-

Pădurea iarna doarme,c-asa vrea Dumnezeu,

Si numai câte-un viscol o bate uneori,

Si plânge-atunci cu hohot,cuprinsă de fiori

Si tace-apoi şi-adoarme,când viscolele pier

In noapteas asta însă vin îngerii din cer.

Si zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad

Si cântă-ncet; şi mere şi flori din sân le cad

Iar florile s-anină de ramuri până jos

Si-I cântec şi lumină şi-aşa e de frumos !

Iar brazii se desteaptă, se miră asta ce-i,

Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,

Dar uite ce-ti trimise dintr-însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,

Asa cum a găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e-n faşe acum Isus,

Si îngerii,o, câte şi câte I-au adus:

Dar el e bun şi-mparte la toţi câţi îl iubesc,

Tu vino, şi te-nchină, zi Doamne-ţi mulţumesc
Colind

de Zorica Laţcu

Lerui, Doamne Ler,

Din inaltul Cer,
Cerne Maica, cerne,
Fulgi moi i-asterne,
Nimeni sa nu-i vada
Urma prin zapada,
Sa nu se cunoasca
Ce fiu va sa nasca.

Lerui, Doamne, Ler,

Din inaltul Cer,
Coboara, coboara,
Preasfanta Fecioara;
Dar pe unde merge
Urma i se sterge,
Taina din vecie
Nimeni sa n-o stie.

Lerui, Doamne, Ler,

Din inaltul Cer,
Intra-n staul, iata
Maica Preacurata
In staul de vite,
Pe paie strunjite,
Sa nu se cunoasca
Ce fiu va sa nasca.

Lerui, Doamne, Ler,

Din inaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-asterne,
Lumina cereasca
Din iesle sa creasca,
Razele-n zapada
Ingeri sa le vada,
Din inaltul Cer.
Lerui, Doamne, Ler!...
:
Întruparea

de Zorica Laţcu

Din slava Ta cereasca Te coboara,

Spre Bethleemul sufletului meu
Si-n staulul smereniei, Fecioara,
Intrand, sa nasti pe unul Dumnezeu.
Sa-L infasori in cantece de slava,
Ca-n scutece subtiri de bumbacel;
Si ca-ntr-o iesle plina de otava,
In pacea Duhului sa-L culci pe El.
Pleca-vor magii, soli din alta zare,
Calauziti de focul alb de stea,
S-aduca nou prinos de inchinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.
Ci eu voi pune-n mana lor batrana
Tot aurul cuvantului istet;
Voi fauri din versul meu, Stapana,
In jarul gandului comori de pret.
Caldura rugaciunilor de seara
Va-nfierbanta cadelnitele reci:
Tamaia magilor va arde iara,
Cu fum de proslavire pana-n veci.
Si ca sa fie plina daruirea,
Voi presara in visteria lor,
Cu boabele de smirna grea, iubirea,
Cea fara de prihana si cu dor.
Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara,
Sa-ti fiu in noapte acoperamant;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara,
Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.
Un oaspe

de Zorica Laţcu

Strainul, care-aseara a poposit la noi,

L-am ospatat cu paine, cu vin si cu masline.
I-am asternut in graba un pat de frunze moi,
N-am intrebat nici cine-i si nici de unde vine.

Facuse cale lunga, strainul, pana-n sat.

Cu poala hainei mele i-am sters de praf piciorul.
Ulei de levantica pe plete i-am turnat,
Cu vin batran si dulce umplutu-i-am ulciorul.

Era frumos, cu barba ca floarea de alun,

Cu ochii plini de vraja tariilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel strabun;
Oare vreun zeu sa sada pe prispa casei noastre?

El mi-a vorbit, dar nu stiu, surioara, ce mi-a spus.

Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvantul,
Ca murmurul de ape, ca freamatul de sus
Din pomi cu floarea alba, cand ii adie vantul.

Spunea despre iubirea cea fara de pacat,

De-o patima, curata ca flacara de soare,
Despre o jertfa sfanta pe-altarul nepatat,
Spunea despre durerea de-a pururi roditoare.

Si mi-a patruns in suflet si chipul lui cel drag,

Si vraja nesfarsita din vorba lui domoala;
In linistea de seara torceam fuioru-n prag.
Si lacrimi mari cazura din ochii mei in poala.

Strainul, care-aseara a poposit la noi,

Mi-a tulburat odihna cu sete negraita.
Am stat o noapte-ntreaga amandoi.
Dar el nu-ntinse mana spre floarea daruita.

Cu dragoste de frate mi-a multumit, in zori,

Cand a plecat + strainul + pe drumul ud de roua.
Si mi-au ramas in urma, ca mirosul de flori,
Cuvintele lui stranii si blande: +Pace voua+.

L-am urmarit in zare, cu gene arse-n plans,

Privind lumina alba cum ii juca in plete
Si asternutu-i moale cu dor in pumni l-am strans,
Lasand mireasma calda de frunze sa ma-mbete.

O, brad frumos...
De Radu Gyr

O, brad frumos, ce sfant pareai

în alta sarbatoare.
Mă vad copil cu par balai
si ochii de cicoare.
Revad un scump si drag camin
si chipul mamei sfinte,
imagini de Craciun senin
mi-apar si azi în minte.

Un brad cu daruri si lumini

în amintiri s-arata.
In vis zambeste ca un crin
copilul de-altadata.
Intregul cer era deschis
deasupra fruntii mele.
Azi strang doar pulbere de vis
si numai scrum din stele.

Copil balai, Craciun si brad

s-au stins în alte zile.
Azi, numai lacrimi cad
pe-ngalbenite file ...
Azi nu mai vine Mos Craciun
cu barba-i jucause,
ci doar tristetile mi-adun
să-mi planga langa use...

In bezna temnitei mă frang

sub grele lespezi mute,
si-mpovarat de doruri plang
pe amintiri pierdute.
Omatul spulberat de vant
se cerne prin zabrele
si-mi pare temnita mormant
al tineretii mele...

Iisus în celulă
de Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.

O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,

ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :

- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :

- Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase

pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.
Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani...

Când m-am desteptat din afunda genuna,

miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.

Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns...

- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .

Din luna venea fum de catui...
M-am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Colind
de Radu Gyr

A venit si-aici Craciunul

Să ne mangaie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viata mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viata mea
Care-aici se stinge.

Tremura albastre stele

Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Palpairi de stele...

Numai casa mea posaca

A'mpietrit sub promoroaca.
Stam în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliti
Ingerii grabiti
Nu aduc colinde.
O Iisuse imparate,
Iarta greseli si pacate.
Vin de-nchizi usor
Ranile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om astepta ,
Căci pe crucea Ta
Stam batuti în cuie.

Maica Domnului Curata,

Ad'o veste minunata,
Infloreasca-n prag
Zambetul Tau drag
Ca o zi cu soare.
Zambetul Tau drag
L-asteptam în prag,
Noi, din inchisoare.

Peste fericiri apuse,

Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori,
Pieptul lor suspina.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori
Să le-aduci lumina.

Anul Nou

de Vasile Militaru
Din cireşul veşniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.

Şi-n clipiţa-n care floarea

A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!

Dar în locul celei duse,

Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.

Şi cum primăvara codrul

Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă.

Îmbrăcaţi al vostru suflet

În veşmânt de sărbătoare
Şi primiţi cu imn de slavă
Noua veşniciei floare.
Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himera,
Nici un dor n-o să se frângă.

POEZIE DE CRACIUN

A sosit Craciunul!
O, ce bucurie!
Tu ne-aduci, Iisuse,
Har si veselie.
Ce frumos e bradul,
Ce frumos e tot!
O, ce bucurie, parca nu mai pot.

Noi avem hainute

Albe si frumoase,
Jucarii si paine,
Case calduroase.
 Dar atatia, Doamne,
N-au nici foc, nici casa,
Nici maicuta buna,
Nici hainuta groasa.

Da-mi inima buna

Tu, Iisuse, mie,
Sa-mpart cu saracii
Marea-mi bucurie.
Toti de-ar face astfel
O, ce sarbatoare!
N-ar mai plange nimeni,
Ca-i sarac si n-are.

Copilul Sfânt

Noi n-am ştiut că-n noaptea-aceea rece,

La Betleem, în iesle, lângă boi,
Plângând ni se năştea în grajd un rege,
Din cerul slavei coborât la noi.

Ni Te vestiseră demult bătrânii,

Şi-n visul lor profeţii Te-au văzut,
Te aşteptau şi robii şi stăpânii,
Dar ai venit, şi nu Te-am cunoscut.

De-atâtea ori, cu glasuri legănate,

Preoţii ne citeau din sulul scris,
Şi toţi stăteam cu suflete furate
De dorul lui Iehova cel Promis.

Dar cine-ar fi putut atunci cunoaşte

Că Tu, Mesia, aşteptat din veac,
Vei coborî smerit şi Te vei naşte
Ca cel mai slab din oameni şi sărac !

Credeam că ceru-n fulgere aprinse

Ne va orbi cu ochii Tăi de jar,
Când colo Tu Te naşti pe paie-ntinse
La pâlpâirea unui felinar !
Palatele erau şi-aşa prea multe,
Puteai găsi în ele pat curat,
Dar ai lăsat ciobanii să-Ţi asculte
Duiosul plâns, Copile minunat !

Tu, Creatorul lumilor de astre,

În paie, Doamne, să ajungi să stai ?
Din tronul Tău, pe drumurile noastre,
Uitat şi nici măcar un pat să n-ai ?

Dar azi, când casele sunt pline,

Când toţi sătui trăiesc în bogăţii,
Se mai gândeşte cineva la Tine,
Copile sfânt, că iarăşi ai să vii ?

O, cum să nu ! Isuse, ia priveşte:

Palatele, Te-aşteaptă luminos,
Şi-mpodobită lumea pregăteşte
Şi pentru Tine un Crăciun frumos...

Ţi-au scos în frig, afară, lângă poartă,

Cumva pe-aicea iarăşi de-ai să treci,
O iesle, ca să-mparţi aceeaşi soartă,
În staul să Te naşti, în paie reci !

Craciunul Copiilor

de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,

Va mirati voi cum se poate,
Mos-Craciun din cer de-acolo
De le stie toate-toate...

Uite cum, va spune badea...

Iarna-n noapte pe zapada
El trimite cate-un inger
La fereastra sa va vada...

Ingerii se uita-n casa

Vad si spun - Iar Mosul are
Colo-n ceriu la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare...

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil si ce purtare...
Si de-acolo stie Mosul
Ca-i siret el, lucru mare...
Nasterea Mantuitorului

– de Ion Creanga
În Betleem colo-n oras
Dormeau visând locuitorii
Iar lânga turma, pe imas
Stateau de paza, treji, pastorii.
Si-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a rasunat
Se rumenise cerul sfânt
Pastorii s-au cutremurat.
Din slavi un înger coborî:
”Fiti veseli!”- îngerul Ie-a spus ”
Plecati, si-n staul veti gasi
Pe Craiul stelelor de sus!”
Pastorii veseli, în oras
Spre staul cu pasi iuti pornira
Si-un prunc atât de dragalas
Acolo-n paie ei gasira.
Nici leagan moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micutul prunc: Iisus Christos.
El, Fiul domnului si Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!...

E vremea colindelor

de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Caci ghiata se'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele...
De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.

In Seara de Craciun,

de George Cosbuc

Afara ninge linistit,

In casa arde focul,
Iar noi, pe langa mama stand,
De mult uitaram jocul!

E noapte. Patul e facut.

Dar cine sa se culce
Cand mama spune de Isus,
Cu glasu-i rar si dulce.

Cum s-a nascut Hristos in frig,

In ieslea cea saraca,
Cum boul peste el sufla,
Caldura ca sa-i faca.

Cum au venit la ieslea lui,

Pastorii de la stana
Si ingerii cantand in cer,
Cu flori de mar in mana.

Iarna cu papuci de gheata

Iarna, cu papuci de gheata

Si cu tamplele carunte,
S-a pornit de dimineata
Lunecand din varf de munte.

Cu alai de-mparateasa,
Pe drum de margaritar,
Se prezinta viforoasa
Rupand foi din calendar.

Cum soseste ne si pune

Flori de chiciura pe ramuri
Si incepe sa adune
Mici nasucuri pe la geamuri.

In privelisti siderale
Cerne stele harnicuta
Si ne face, colo-n vale,
Neted drum de saniuta.

POEZIE DE CRACIUN

Toata noaptea asta, colo-n ceruri sus,

Stelele lucrează fără de-ncetare,

Căci le-adună-n clacă steaua sfântă care

A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.

Torc de zor în noaptea sfântului ajun

Câlţi de nea şi raze harnicele stele,

 Pentru noi, copiii, torc să facă ele,

Funia cu trepte pentru Moş Crăciun.

Lungă cât e drumul din pământ la cer,

Trainică să-i ţină coşului povară,

Vor întinde-o-n noapte, nevăzută, scară

Moşului ce luptă cu-ndârjitul ger,

Ca să ne aducă iar, de colo sus,

Pe la toţi copiii darurile care

Ni le va trimite, iar, la fiecare

Sfânta şi duioasa mamă-a lui Iisus.

1.De la iesle pan’ la cruce…cat amar cat suflet frant

Ce alean , ce mila dulce, Te-a putut din cer aduce pe pamant?

De la staul la Golgota numai zbucium si colind

Trist privea spre cruce bolta, muntii grei poneau revolta clocotind.

De pe fan pana la cuie, numai rani si vanatai

Ce cuvinte pot sa spuie cum plangeai pe-o cararuie pentru ai tai.

Din Egipt in Ghetsimani…numai plans si privegheri…

Crunt pandeau in drum dusmanii, pana n-au mai fost Betanii nicaieri.
De la iesle pan la mine cate lacrimi , cati martiri!
Unde voi gasi suspine Doamne , sa-ti aduc depline multumiri.

Bine-ai venit Iisuse

Bine-ai venit Iisuse!

Pe-al nostru vechi pământ,
Te salutam cu toţii,
Din noaptea de mormânt.

Bine-ai venit Iisuse!

Ce mult te-am aşteptat,
Ne închinăm doar Ţie,
Sfânt Fiu de Împărat!

Bine-ai venit Iisuse!

Ţi-urează şi păstorii
Lăsând o clipă turma,
S-anunţe muritorii.

Bine-ai venit Iisuse!

Şopteşte-ncet Maria,
Eşti unica speranţă,
Cel aşteptat: Mesia!

Bine-ai venit Iisuse!

Cu toţii Te-adoram,
Cu magii de departe
Fiinţa Ţi-o predăm.

Bine-ai venit Iisuse,

Rege dumnezeiesc,
Din ieslea cea săracă
Cu drag eu Te primesc!

Darul lui Mos Craciun,

de Tincuta Horonceanu Bernevic

Sub bradut e o cutie,

Inauntru ce sa fie?
Am deschis-o si: mirare!
Un capsor din ea apare.
Mos Craciun e buclucas,
Mi-a adus un iepuras!
Unul viu, nu jucarie!
Stai ca-s doi! Ce bucurie!

Doua gheme de blanita

Cu urechi si cu codita.
Oare pot mai inspre seara,
Sa-i inham la sanioara!!

Iarna

Dupa toamna cea ploioasa,

A venit iarna geroasa.
Ninge mult, se-asterne neaua
Iar copiii ies cu steaua.
Mamele se pregatesc,
Multe bunatati gatesc.
Tata impodobeste bradul
Maine se innoieste anul.

Mos Craciun

Mos Craciun, fii binevenit!

Pune sacul langa soba.
Esti cam obosit
Stai putin, te odihneste,
Ca respiri cam greu
Tot asa cum urca scara
Si bunicul meu.
Te-asteptam noi, Mos Craciun
Si suntem cuminti.
Eu iti spun si-o poezie
Daca vrei s-asculti.
Despre daruri, ce sa zicem?
Stiu ca esti bogat
Mi-a spus mie bunicutul
Ca vii incarcat.

Cantec pentru Mos Craciun

Mos Craciun, bun venit!

Ca ti-e frig, de mult o stim
Insa noi ne-am pregatit
Cat mai cald sa te primim.
Langa brad am pus
Scaunelul ca sa stai.
Si-o masuta am adus
Pentru daruri sa o ai.
Iar sub bradu-mpodobit
Cu stelute argintii
Asculta-vei rand pe rand
Cantece si poezii.
Iar daca se va intampla
Poezia s-o uitam
Iti promitem, cand mai vii
N-o sa ne mai incurcam.
La drum
Mos Craciun, la urcus
S-a pornit cu sacu-n spate
Drumu-i rau
Si-i lunecus
Si mosneagul nu mai poate.
Lung se uita indarat,
Scuturandu-si barba rara de omat.
Si ofteaza sub povara:
Greu, tatuca, greu de tine!
Iaca stau si ma socot
Daca nu cumva-i mai bine
Sa ma mut mai catre vara
Ca-s batran si nu mai pot.

ASTAZI VIN SA-MI PLEC GENUNCHII

Astazi vin sa-mi plec genunchii

Inaintea ieslei Tale,
Copilas din alta lume,
Obosit de frig si cale.

Si-mi plec inima si fata,

Copilas din zare-albastra,
Si ma-nchin cu umilinta,
Calator prin lumea noastra.

Nu am smirna, ca si magii,
Nici tãmâie si nici aur,
Lacrimile pocanintei
Imi sunt singurul tezaur.

Ti le-aduc acum 'nainte

Cu sfiala si rusine,
Copilas venit din ceruri,
Sa porti Crucea pentru mine...

Colind de Crăciun

de Valeriu Gafencu

În noaptea Sfântă, viu luminează

Luceafărul zorilor vietii cei noi,
Coboară Iisus în noi
 Vesteste viata de-apoi
Si steaua deasupra veghează.

Refren:
Si nasterea Ta minunată
O cântă păstorii si pruncii,
Iar cerul deschis se arată
Cu portile în chipul crucii.

Trei magi călători au venit de departe

Cu dar de tămâie, de aur si smirnă,
Cu fruntile de lumină,
Ngenunche si se-nchină
Cu inimi smerite, plecate.

(din vol.Poeti după gratii, vol.4)

De Ajunul Crăciunului

de Elena Farago

"Toată noaptea asta,colo-n ceruri sus,

Stelele lucrează fără de-ncetare,
Căci le-adună-n clacă steaua sfântă care
 A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.

Torc de zor în noaptea sfântului ajun

Câlți de nea și raze harnicele stele,
Pentru noi, copiii, torc să facă ele,
Funia cu trepte pentru Moș Crăciun.

Lungă cât e drumul pământ la cer,

Trainică să-i țină coșului povară,
Vor întinde-o-n noapte, nevăzută, scară
Moșului ce luptă cu-ndârjitul ger,

Ca să ne aducă iar, de colo sus,

Pe la toți copiii darurile care
Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfânta și duioasa mamă-a lui Iisus."

Poezie de Craciun
În Bethleem, în ieslea mică
Al lumii Creator
Născut e azi din Maica Sfântă,
Ce-l leagănă uşor.

Sosesc trei magi din depărtare

Şi îngeri luminoşi,
Cântând, se pleacă
să-l privească
În ochii lui frumoşi.

Îngenunchează-n grabă magii,

Când văd pe Fiul Sfânt,
Trec îngerii cântând,
E pace-n cer şi pe pământ!

Smeriţi în noaptea asta sfântă,

Cu toţii să ne plecăm,
Cântând, să preamărim
pe Domnul
Şi laudă să-i dăm.

De Crăciun
Trimite Domnul neaua de Crăciun
Ca tot ce este rău să-l facă bun,
Ca tot ce-i negru să devină alb,
Ca tot ce-i “rece” sa devină “cald”.

Trimite Domnul binecuvântare

Ca slabu-n bine să devină tare,
A fi greşitul căzut în păcat,
Prin Naşterea Divină curăţat.

Trimite Domnul astăzi graţiere

Că nu vrea nici un om a piere,
Trimite Domnul atâta iubire
Precum Îi e dumnezeeasca fire.

Trimite peste buni şi peste răi,

Pe îngeri, precum şi pe sfinţii săi,
Cum a trimis-o şi pe Maica Sa
S-aducă-n lume binele aşa;

Căci toate le face precum vrea!

Bradul

Bradule,cetina sfanta,
Lumea in cantari te canta.
Tu esti bradul lui Hristos,
Copacul cel credincios.

Tu podoaba esti in lume

Si la greu ca si la bine,
Ca te-a binecuvantat
Mama unui Imparat.

Eu in fiecare an
Astept ramura de brad.
Cu crestinii cand frumos:
"S-a nascut Domnul Hri