Colind- Costel Ionescu

Am venit de prin vecini

Să colindăm la creştini
Şi în timpul dintre ani
Noi vă zicem: La mulţi ani!

Ce gâdiţi să aveţi parte

De ani mulţi şi sănătate,
Roade mai îmbelşugate
Casele cât mai bogate

Ce-am urat la dumneavoastră

Domnul să le înmulţească,
Cu har să blagoslovească,
Mereu să vă miluiască!

Mulţi ani, mulţi ani să trăiţi!

Mulţi ani, mulţi ani fericiţi!
COLIND- Vasile Voiculescu

Din mii de falnice regine

Ce stăpâneau peste pământ
A fost aleasă o fecioară
Să întrupeze Duhul Sfânt.

Sfioasă, blândă şi cuminte

O biată fată din popor
A zămislit, necunoscută,
Pe marele Mântuitor.

Şi-n ieslea umedului staul,

Pe-un braţ de paie s-a născut
Acel ce-avea puteri să frângă
Păcatul greu de la-nceput.

Lăsând de-o parte împăraţii

Cei plini de oşti şi slujitori
Întreaga Domnului mărire
S-a coborât printre păstori.

E Mesia izbăvitorul
Trimisul tatălui din Cer
S-a ridicat sub ocrotirea
Şi-n casa unui biet dulgher.

Căci harul pururi se revarsă

Pe cel sărac, cinstit şi bun…
Fiţi gata să primiţi pe Domnul
În ziua Sfântului Crăciun.
ICOANĂ PE STICLĂ - Ion Pillat

Pe-această sticlă clară ca faţa unui iaz,

Voi aşeza sus cerul cu stele pe grumaz,
Voi strânge jos: zăpadă, pâraie de cleştar,
Copaci de promoroacă şi pietre de hotar,

Voi zugrăvi în zare, albi munţii. Pe un dâmb,

Păstorii plini de spaimă şi steaua cu zbor strâmb.
În colţul dimpotrivă, voi însemna – să-l ştii -
Trei Crai pe trei cămile ca umbre albăstrii.

În inima icoanei, un staul voi picta

Şi-ntr-însul Preacurata pe Prunc s-o apleca:
O salcie prin ape cu frunzele pe-o stea.

De-o parte şi de alta, un bou şi un asin

Vor aştepta la iesle minunile ce vin,
Şi voi lăsa să pice pe-acoperiş de stuh
Porumbul alb ce-aduce în aripi Sfântul Duh
Crăciunul- Zorica Lațcu

Tu nu mai ai, copile, azi,

Crăciun cu ramuri verzi de brazi.
Colindul sfânt tu nu-l mai ai,
Cu glasuri coborând din rai.
Şi nu-ţi mai vine Moş Crăciun,
Cu ţurţuri - perie - pe zăbun.
Şi ,,Moş Ajun'' şi ,,Dalbe flori''
La Pruncul mic şi luminat,
Tu nu mai vii la închinat.
Copil al veahului de acum,
Opreşte-te o clipă-n drum!
Căci vreau să-ţi cânt şi vreau să-ţi spun,
Încet Colindul de Crăciun.
Să ştii şi tu că Dumnezeu,
Făuritorul tău şi-al meu,
Copil ca tine S-a făcut
Şi într-o iesle S-a născut.
Şi iar se naşte pentru voi,
Copii ai vremurilor noi!
Închinarea magilor- Zorica Lațcu

Trei înţelepţi bătrâni, albiţi de zile,

Venit-au călărind pe trei cămile.
Cu mult alai, cu fală-mbelşugată,
Călăuziţi de steaua luminată.
Leiţi în fir de aur şi mătase,
Cei trei bătrâni pătrund încet în casă,
Şi-n colţul ei cel mai ferit găsesc,
Pe Maica Pruncului dumnezeiesc.
Ea toarce firul neted din fuior
Şi mişcă leagănul cu un picior.
Cât de simplă-n port Aceea care
Primeşte de la îngeri închinare.
Pe haină lungă fără strălucire,
Pogoară văl marama Ei subţire.
Doar străluceşte lin în părul Ei
Cunună măiestrită din scântei.
Nu ştiu: e leagănul acoperit,
Mişcându-se în colţul lui ferit,
E cântecul Măicuţei lui Iisus,
Sau poate cântecul cântat de sus?
Sau jocul de lumini cu umbre dese?
Ceva ce-aduce vrăji neînţelese
Încât bătrânii cei cărunţi se-nchină,
În faţa leagănului de Lumină.
Şi noi cu magii-n gând călătorim,
Şi Pruncului şi noi îi dăruim,
Tămâia rugăciunilor fierbinţi,
Şi aurul simţirilor cuminţi.
Şi dacă n-avem smirnă de iubire,
Noi Te rugăm, Stăpână, cu smerenie,
Tot Tu să ne trimiţi din cer de sus
Vreun bob; să I-l aprindem lui Iisus
Că-n fum de smirnă-nmiresmat să dea
Lăcaşul Tău cu străluciri de nea.
Colindătorii- George Coşbuc

Cad fulgii mari încet zburând,

Si-n casa arde focul,
Iar noi pe lângă mama stand
De mult uitarăm jocul.
De mult si patul ne-aştepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
In ieslea cea săracă,
Si boul cum sufla milos
Căldura ca să-I facă,
Drăguţ un miel cum I-au adus
Pastorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mana.
Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr'o colindă,
Şi vin mereu, s'opresc in drum,
S-aud acum în tindă -
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă înălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit...
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e'n cer suit
Şi judecă pământul.
Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul -
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Şi'n faşe mic pe Domnul.
Sfântă noapte de Crăciun- Adrian Păunescu

Pentru morţi şi pentru vii,

Noaptea asta e o zi,
Vin în căni şi nuci în blid,
Multe ceruri se deschid.

Sfântă Noapte de Crăciun,

Noaptea sufletului bun,
Ziuă sus şi noapte jos,
S-a născut Iisus Hristos.

Nu au pâine cei săraci,

Dar miroase-a cozonaci,
Nu-i dreptate pe pământ,
Dar se naşte Pruncul Sfânt.

Sfântă Noapte de Crăciun,

Noaptea sufletului bun,
Ziuă sus şi noapte jos,
S-a născut Iisus Hristos.4

Şi, în fiecare an,

Lăcrimează mame-n van,
Să se-ntoarcă înapoi
Prizonierii de război.

Sfântă Noapte de Crăciun,

Noaptea sufletului bun,
Ziuă sus şi noapte jos,
S-a născut Iisus Hristos.

Noaptea rugilor fierbinţi,

Se-ntorc fiii la părinţi,
Şi părinţii la străbuni,
Sfântă Noapte de Crăciun.

Sfântă Noapte de Crăciun,

Noaptea sufletului bun,
Ziuă sus şi noapte jos,
S-a născut Iisus Hristos.
Ce noapte-i noaptea asta!

Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă,

Cand cerul pare-un templu-nalt
Cu mii de ingeri aprinzându-și
Făclia unul celuilalt,
Când miile de stele-aprinse
Cu îngerașii ce le țin
Îngenunchează-n așteptarea
Venirii Fiului Divin...

Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă,

Când marea pare-un templu-afund
Cu mii de duhuri aprinzându-și
Nădejdi în care-abia pătrund,
Și stele-ntors aprinse
Cu duhurile ce le țin
Îngenunchează-n așteptarea
Venirii Soarelui Divin...

Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă,

Când câmpul pare-un templu viu
Cu miile de stropi de rouă
Arzând în zâmbet auriu
Și toată viața și mișcarea
Cu dor, cu șoaptă, cu suspin,
Îngenunchează-n așteptarea
Venirii ceasului Divin...