A sosit Crăciunul,o, ce bucurie!

A sosit Crăciunul,o, ce bucurie!

Tu ne-aduci, Isuse, har şi veselie.
Ce frumos e bradul, ce frumos e tot,
o, ce bucurie, parcă nu mai pot!
Noi avem hăinuţe calde şi frumoase,
jucării şi pâine, case călduroase,
dar atâţia, Doamne, n-au nici foc, nici casă,
nici măicuţă bună, nici hainuţă groasă…
Dă-mi inimă bună Tu, Isuse, mie,
să-mpart cu săracii marea-mi bucurie!
Toţi de-ar face astfel, o , ce sărbătoare,
n-ar mai plânge nimeni că-i sărac şi n-are!…

Bine-ai venit Isuse!

Bine-ai venit Isuse!
Pe-al nostru vechi pământ,
Te salutam cu toţii,
Din noaptea de mormânt.
Bine-ai venit Isuse!
Ce mult te-am aşteptat,
Ne închinăm doar Ţie,
Sfânt Fiu de Împărat!
Bine-ai venit Isuse!
Ţi-urează şi păstorii
Lăsând o clipă turma,
S-anunţe muritorii.
Bine-ai venit Isuse!
Şopteşte-ncet Maria,
 Eşti unica speranţă,
Cel aşteptat: Mesia!
Bine-ai venit Isuse!
Cu toţii Te-adoram,
Cu magii de departe
Fiinţa Ţi-o predăm.
Bine-ai venit Isuse,
Rege dumnezeiesc,
Din ieslea cea săracă
Cu drag eu Te primesc!

În noaptea sfântă de Crăciun,

În noaptea sfântă de Crăciun,
pe drumul nins de lună,
trei magi călări, cu suflet bun,
aleargă împreună.
De unde vin, cum se numesc,
ce doruri îi frământă?
Spre iesle ei călătoresc
şi cerurile cântă.
Şi cântă inimile lor,
aprinsă-i bucuria,
că S-a născut Mântuitor,
azi S-a născut Mesia.
Veniţi, şi noi să-L lăudăm
pe Domnul, cu iubire,
ca şi noi să ne bucurăm
de marea-I mântuire!
 Mărturisindu-I vina grea,
la El aflăm iertare
şi vom vedea o nouă stea
pe cer cum ne răsare…

În noaptea asta s-a născut

În noaptea asta s-a născut
în peştera străină,
Acel prin care-am cunoscut
a cerului lumină.
În noaptea asta cor ceresc,
cântări alese cântă,
pe Dumnezeu îl preamăresc
cu bucurie sfântă.
Cântăm şi noi,o, Tată sfinte,
nespusa Ta iubire
ce se-ntrupează pe pământ
s-aducă mântuire.
Şi-L preamărim pe cel venit,
ce-n peşteră răsare,
căci Jertfa Lui ne-a dăruit
o veşnică iertare.
Primeşte sfintele cântări
ce-aducem azi spre Tine
şi-adu-ne binecuvântări
din slăvile-Ţi senine.
 De-aş fi fost în Noaptea Sfântă
De-aş fi fost în Noaptea Sfântă
un mieluţ cu gând supus,
aş fi stat s-aud cum cântă,
cum oştirile-Ţi cuvântă
Ţie, Dragul meu Isus.
Aş fi rupt trei albăstrele
ca în iesle să le-nfig,
Doamne, să Te joci cu ele,
ca să uiţi că vii din stele,
ca sa uiţi de vânt şi frig…
Aş fi stat peste ţepuşe,
de răcoare să Te cruţ,
Ţi-aş fi pus pe picioruşe
şi pe păru-n ineluşe
tâmpla caldă de mieluţ.

De la iesle

De la iesle pan’ la cruce…cat amar cat suflet frant

Ce alean , ce mila dulce, Te-a putut din cer aduce pe
pamant?
De la staul la Golgota numai zbucium si colind
Trist privea spre cruce bolta, muntii grei poneau revolta
clocotind.
De pe fan pana la cuie, numai rani si vanatai
Ce cuvinte pot sa spuie cum plangeai pe-o cararuie pentru
ai tai.
Din Egipt in Ghetsimani…numai plans si privegheri…
Crunt pandeau in drum dusmanii, pana n-au mai fost
Betanii nicaieri.
De la iesle pan la mine cate lacrimi , cati martiri!
Unde voi gasi suspine Doamne , sa-ti aduc depline
multumiri.

IN SEARA DE AJUN
A venit la mine mama
si mi-a spus c-un zambet bun:
-Puiule, stai treaz, ia seama
Si asculta toata gama
cantecelor de Craciun!
Clatinand apoi fereastra,
vantul mi-a soptit usor:
-Puiule, in noaptea asta
isi despica norii creasta
si vin ingerii in zbor…
Iar o vrabie marunta
ciripi de pe pervaz:
-Puiule, stai treaz si-asculta…
Ia auzi… ce oaste multa!…
Nu dormi! Auzi? Stai treaz!…
Am raspuns la toate: Bine.
Si… am adormit in pat…
Iar tarziu, din zari senine,
a venit Isus la mine
si, zambind, m-a sarutat.
 ASTAZI VIN SA-MI PLEC GENUNCHII
Astazi vin sa-mi plec genunchii
Inaintea ieslei Tale,
Copilas din alta lume,
Obosit de frig si cale.
Si-mi plec inima si fata,
Copilas din zare-albastra,
Si ma-nchin cu umilinta,
Calator prin lumea noastra.
Nu am smirna, ca si magii,
Nici tãmâie si nici aur,
Lacrimile pocanintei
Imi sunt singurul tezaur.
Ti le-aduc acum ‘nainte
Cu sfiala si rusine,
Copilas venit din ceruri,
Sa porti Crucea pentru mine…

Noaptea nasterii…
Noaptea nasterii… si zarea, ca un vis s-arata,
Sub opincile-nghetate, neaua scirtie calcata.
Undeva pierdut in ceata de lumina alba rece
Un colind s-aude-o clipa… doar o clipa,si-apoi trece.
Pe la fiecare casa rid ferestrele-n lumina,
E atita bucurie toata noaptea asta plina.
De pe-o ulita pierduta, din colindul dinainte
Ca pe-o aripa de inger lin rasuna trei cuvinte:
Ia sculati dragi gospodari caci vin astazi oaspeti rari.
Astazi undeva departe unde gindul abia patrunde
 La a lumii rugi de veacuri tainic Dumnezeu raspunde
Infasat sta-acum in iesle mic Copil stapinul lumii
Stralucesc in juru-i toate albe ca argintul spumii
Iar din ceruri steaua sfinta Dulce raza si-o coboara
Peste iesle peste staul peste-o mama si fecioara.
Incarcati cu daruri scumpe vin trei magi sa i se-nchine
Se coboara cor de ingeri din tariile senine
Si-n cintari aduc vestirea la pastorii dela staul
Pentru Fiul sfint din iesle impletind cununi de aur
Toti Ii cinta-acum: OSANA! Noaptea parca-i zi cu soare.
Ingerii, pastorii,magii, totul este sarbatoare
Iar pamintu-mbraca haina alba pentru praznuire
Vine Domnul Sa ne afle asteptindu-L cu iubire
Binecuvintat fii Doamne, Cel ce vii cu bucurie
Fa ca inimile toate sa Ti se deschida Tie .

Întrebãri de Crãciun
Când se lasã peste sat umbrele de searã
Doi strãini la poartã bat, adãpost sã cearã
Dar rãmaserã în drum
Tu-i primesti acum?
Betleemul împietrit, si-a respins Vlãstarul
Si-ntr-o iesle l-au primit, boul si mãgarul.
Loc la han nu mai era.
Dar în casa ta?
Printre galaxii si sori, îngeri cu solia
Vin sã spunã la pãstori “S-a nãscut Mesia”
Tu te-ai coborât la ei,
Pentru doi sau trei?
 Si prin noapte-acei pãstori
Merg cu bunã veste
Cei dintâi închinãtor, lângã sfânta iesle.
Tu cu câtã grabã vii ca sã I te-nchini?
Pe un drum obositor vin cãlare magii
Sã se-nchine Lui cu dor desertând desagii.
Tu ce daruri I-ai adus Pruncului Isus?
Dar Irod înfuriat dã poruncã mare
Ca la Betleem în sat
Pruncii sã-I omoare
Nu cumva si tu la fel Îl urãsti pe El?
Când copii vor venii iarãsi cu colindul,
El un lucru-ar vrea sã stii
Sã trãiesti iubindu.L
Si te-ntreabã Da sau Nu?
Tu ce vei rãspunde?
Oare ce vei spune?
O, sfânt locas de îndurare
Din nou la islea ta ne-aduni
Pãmântu-ntreg e-n sãrbãtoare
Podoabe, cântece, lumini…
Se-aprind fãclii, e masa plinã
Traditia îsi face vad.
Încep colindãtori sã vinã
Se strâng copiii lângã brad.
Petrece lumea, râde, cântã
Si toti un strai ,ai bun si-au pus
E doar Crãciun, e Noapte Sfântã!
Dar unde, unde e Isus?
O sfânt Locas de umilintã
Când toti din tine-un basm îsi fac,
 Câti mai pãstreazã cu credintã
Mesajul pruncului sãrac?
Îmi zboarã gându-n depãrtare
Si deslusesc intr.un ungher
O candelã pâlpâitoare
La ieslea sfântului mister.
Se-apleacã blând ca o aripã
Peste copil un abur greu.
Vezi tu?  Gândeste-te o clipã!   Acest copil e Dumnezeu!

Mielul
L-au gãsit mirati pãstorii
Într-o iesle înfãsat
Si nestãvilind fiorii,
Pânã se ivirã zorii, s-au rugat.
Iar apoi când pe cãrare
Se-ntorceau sub rotii nori,
Le punea o întrebare
Mintea lor nestiutoare de pãstori
-Cum? Pãrea un glas cã-ngânã.
Fiul Slavei, tocmai El
Sã se nascã pe tãrânã,
Pe pãtul de fân la stânã, ca un miel?
Nici o soaptã din târie
Cerul Sfânt pãrea ascuns.
Si-au trecut ani multi, se stie,
Când un flas dãdu-n pustie
un rãspuns.
Iatã Mielul fãrã patã,
Cel din staulul de oi,
 Care-si frânge fãrã platã,
Viata Lui nevinovatã, pentru noi!
Iatã Mielul, fãrã vinã!
Miel tãcut si rãbdãtor.
Azi e Mielul ce suspinã,
Mâine-L vom vedea-n Luminã, ca pãstor.

VENITI CU TOTI LA BETLEEM!

Veniti cu toti la Betleem,
Voi, cei infranti in nadejde;
Nadejdea lumii azi s-a-mplinit:
Sprijinul celui ce crede.
Din indoieli si framantari
Nalta-ti privirea spre-naltele zari:
Noaptea s-a dus – si pe cer sus,
Iata, apare Lumina!
Veniti cu toti la Betleem,
Voi, cei cazuti sub osândã;
In bezna grea, o mânã ar vrea
Domnul Isus sã vã-ntindã.
Doar pentru voi, cei in nevoi,
Ceru-si trimite buchetul de flori:
Din inaltimi, prin serafimi,
Suna de veacuri chemarea.

Hai la iesle, la Isus

Hai la iesle, la Isus
Lui sa ne-nchinam
Pe Mesia cel dorit
Toti sa-L adoram.
Sta ‘ntr-un grajd pe paie pus
Copilasul bland
Ingerii deasupra Lui
Se aud cantand.
Sa-L adoare plini de dor
Merg pastori grabiti
Cand ei vad pe Emmanuel
Plang de fericiti.
Hai si noi cu-acelasi dor
Hai spre a-L slavi
Copilasul dulce drag
Bland ne va zambi.
Din cer, un inger luminos
O veste buna ne-a adus:
Ca s-a nascut Isus Cristos,
Cel asteptat cu dor nespus.
De mii de ani, fagaduit
Stramosilor din Paradis,
De lume azi s-a miluit,
Si raiul iar n-i l-a deschis.
Sculati-va ca sa-L vedeti,
Voi Patriarhi si voi Profeti,
Popoare-ntregi sa-L adoram,
Iubirea toata Lui s-o dam.

NOAPTEA SFANTA
Minunata-I noaptea sfanta,
minunata.
Sfanta pace invesmanta
lumea toata
Umple bucurii ceresti ,
 inimile omenesti
Noapte sfanta
tu-nfratesti  / lumea toata.
Naltatoare-I noapte sfanta,
naltatoare.
vin pastorii , ingeri canta,
ieslea-I soare
Steaua arde luminos,
Magii’nalta pe Hristos
Maica-I raze
, ceru-I jos  /  , ieslea-I soare.
Bucurie-I Noaptea sfanta
, bucurie.
Iadul cade ,
Moartea-I franta pe vecie.
Profetia s-a’mplinit,
Mantuirea ne-a venit,
Sfant Mesia ,  /  Fii slavit pe vecie!

Era o noapte
Era o noapte limpede, curatã
Întinsã peste ceruri si pãmânt
Fosnea prin iarba caldã, tremuratã
O adiere molcomã de vânt.
Dormeau adânc pãstorii în câmpie
si-n flori de vis gemeau încetisor
Plutea-n vãzduh parfum de iasomie
si stelele vegheau asupra lor.
Într-o colibã micã printre vite
Având lumina-un bulgare de seu
 S-au împlinit cuvintele vestite
si S-a nãscut un Fiu de Dumnezeu.
Alai de îngeri I-au sfintit venirea
Au coborât, s-au închinat la Cel
Sortit sã ne aducã mântuirea,
Cristosul sfânt, iubit, Emanuel…
Trei crai veniti pentru-un copil anume
Cãlãuziti de steaua din apus
Sositi strãini din margine de lume
Tãmâie, aur, smirnã I-au adus.
Treziti din somn se închinau pastorii
si îngerii cântau în jurul lor
Cu limbi de foc li se vestirã zorii:
Pãstorii-aveau de-acuma un pãstor…
Era o noapte limpede, curatã
Întinsã peste ceruri si pãmânt
Când s-a-mplinit fãgãduinta datã
Si, Doamne, ni L-ai dat pe Fiul sfânt…

Rasună peste tot cântări

Rasună peste tot cântări, e bucurie,
Căci s-a născut Isus, Mesia pe pământ,
El a venit de sus, din cer, din măreţie,
E Fiu de Dumnezeu, Isus, Pruncul prea sfânt.
E mare sărbătoare, întreg pământul cântă,
Se aud cântări în zare ce laudă pe Isus,
Cerul întreg răsună şi toată oastea sfântă,
Înalţă imnuri sfinte, se bucură nespus.
 Isus Hristos, Mesia, veni în astă lume,
Să aducă bucurie şi pace pe pământ,
Lui să-i cântăm, lăudând al Său sfânt Nume,
El este Domnul slavei, e Dumnezeul sfânt.
Bine-ai venit Isuse, îţi spunem toţi cântând,
Ai lăsat cerul Tău şi slava minunată,
Ai coborât la noi, bucurie aducând,
Noi nu Te părăsim Isuse niciodată.

La Bethleem
La Bethleem, intr-o mica iesle,
S-a nascut un Prunc iubit.
Infasat in scutece alese,
In acea iesle a dormit.
In casuta, nu era
Loc si pentru ei,
Doar in ieslea ce erau,
Cativa boi si miei.
O stea mare aparu
Pe cerul senin
Trei magi spre ea se-ndrepta
Si pe Prunc acolo-L gasi.

Din cer coboară

Din cer coboară lin,fulgul de nea
Prin el se-acoperă pământul
Din plin dăruind dragostea,
În mare iubire cernând omătul.
 E totul alb,…pe deal,pe vale
Sub cerul Tău,Preasfânt Isus,
Tu,luminezi pe-a noastră cale
Bucurii turnând din cer,de sus!
Prin neaua albă,plăcută de afară,
Aduci aminte de naşterea Ta.
De vestea Sfântă minunată,
Că Te-ai născut,pământul a salva.
Din Maria,fecioară Te-ai născut,
Aşa cum Scriptura dovedeşte.
Pe pământ,în dragoste-ai venit
Cum glasul Tatălui,…vorbeşte!
Din cer,…coboară fericirea
Prin Tine,Fiu de Dumnezeu.
Pentru a-Ţi simţi iubirea,
În care ai spălat păcatul meu.
Prin neaua albă de afară
Te caut şi privesc spre cer
Într-un perfect fulgii coboară
Doar din mâna Ta,…Emanuel!

Demult, într-o noapte senină

Demult, într-o noapte senină
Cu lună şi stele pe cer,
Isus coborî din lumină
În ieslea bătută de ger.
Acolo în paiele reci,
Simţi pima oară răcoarea,
Deşi oi şi ţapi şi berbeci
Căldură-I făceau cu suflarea.
 În câmp cântecele răsună,
Păstorii umiţi îî privesc
Pe îngeri ducând veste bună
Şi-apoi la Betleem se pornesc.
Pe cer o stea mare se-arată;
Misteru-i căutând să-l desfacă,
Cu fruntea mereu ridicată,
Pe urmele ei magii pleacă.
Şi iată-i pe toţi lângă Prunc;
„Şi eu”, spune-un mag, „îmi doresc
O clipă privirea s-arunc
Spre-acest minunat Prinţ ceresc!”
Iar când Îl privi pe Copil
O pace adâncă-a primit
Şi-un dar Îi aduse umil
Plecând pe delin fericit.
… Şi eu am dorit ca să fiu
O oaie, păstor sau un mag,
Să stau până noaptea târziu
Privind la Micuţul cel drag…
Demult, într-o noapte senină,
Cu lună şi stele pe cer,
Isus coborî din lumină
Ca eu în păcat să nu pier.

Alb imaculat
Alb în jur, alb împrejur,
alb în suflet şi în cuget…
Alb în inima de tină,
albă-i Mâna ce alină
 dorul sufletului dalb,
literele ninse-n alb.
Şi din ele naşte perle
şi-o poveste care este
începută de la iesle.
Îngeri cântă „Osanale!” / Ninge alb imaculat… Pruncului
preasfânt, curat.

Chiar de-afară este rece

Chiar de-afară este rece,
Şi căldura s-a tot dus…
De pe uliţi, sună vestea:
“ASTĂZI, S-A NĂSCUT ISUS!”
Pe la case, pe coline,
Se văd cete de copii
Care cîntă toţi: “Mărire,
ASTĂZI, S-A NĂSCUT ISUS!”
Hai, deschide şi tu uşa,
Fă-I loc şi în viaţa ta
Şi du mai departe vestea:
“El e mîntuirea mea!”
Nu sărbătorii să semeni
Cu ce face lumea jos…
Tu slăveşte-L şi te roagă,
Şi-o să ai adînc folos!
Să cântăm cu toţi în cor,
Să cântăm cu toţi în cor,
S-a născut Mesia.
El e Domnul domnilor,
Mare-i bucuria.
 S-a născut Isus Hristos,
Mare sărbătoare,
El e marele Împărat,
Lui să-I dăm onoare.
Să-i cântăm, să-L lăudăm,
Răsunând cântarea.
Pe El să-L glorificăm,
Să răsune zarea.
Osana, Aleluia,
Din inimă-Ţi cântăm,
Osana, Aleluia,
Te binecuvântăm.
Astăzi răsună zarea,
De-al îngerilor cor,
Cu toţi cântă cântarea,
Răsună cântul lor.
Azi Te serbăm Isuse,
Spunem: Bine-ai venit,
Rămâi în viaţa noastră,
Rămâi pân la sfârşit.

Din dragoste Isuse, Te-ai coborât la noi

Din dragoste Isuse, Te-ai coborât la noi
Şi Te-ai născut în iesle, înconjurat de oi
Căci nicăieri Maria un loc nu a aflat
Să nască pe Mesia, al lumii Împărat!
Înfăşurat în scutec şi aşezat în fân
Va deveni cândva Acel Măreţ Stăpân
 Ce plin de îndurare şi dragoste cerească
Păcatul va spăla… murind, să mântuiască!
Din miile de stele, o stea poartă solia
Şi duce-n lume vestea că S-a născut Mesia…
În ceruri mii de îngeri se bucură în cor
Căci S-a născut Isus, al lumii Salvator!
Vă bucuraţi în Domnul… cântaţi, cântaţi popoare
Şi tot pământul astăzi să fie-n sărbătoare,
Căci din iubire sfântă, în Prunc S-a întrupat
Acel din nemurire… Mesia, Împărat!

Steaua de la Răsărit
Steaua de la Răsărit,
Pe magi i-a călăuzit,
Mergea înaintea lor
Pân la Domnul domnilor.
Au ajuns, s-au bucurat,
Daruri, Domnului i-au dat,
Aur, smirnă şi tămâie,
Au fost plini de bucurie.
Oastea cerească cânta,
Pe Dumnezeu lăuda,
Slavă Domnului de sus,
Pruncului prea sfânt Isus.
Mesia, Prunc minunat,
Este al nostru Împărat,
S-a născut în Betleem,
Laudă Lui în veci să-i dăm.
 Veniţi să ne bucurăm,
Pe Isus să-L lăudăm,
Să cântăm cu toţi în cor,
S-a născut, Mântuitor.

E mare sărbătoare
E mare sărbătoare în cerul minunat,
Căci s-a născut Isus, Prunc binecuvântat.
Cerul întreg răsună de-al îngerilor cor,
În cer e bucurie, se aude cântul lor.
Cerul e în sărbătoare, frumos împodobit,
Cu stele luminoase ce spun: “Bine-ai venit!”
Se aude lin cântarea: “Osana, Prunc prea sfânt,
Bine-ai venit din ceruri, la noi, jos pe pământ!”
E sărbătoare mare, cerul s-a luminat,
De slava multor îngeri, ce-I cântă neîncetat.
Osana, aliluia, cântăm şi noi în cor,
Lăudându-l pe Mesia, al nostru salvator.
Îţi dăm cinste, onoare, spunem: “Bine-ai venit,
Isus Hristos, Mesia, în veci să fii slăvit!”
Nu-ţi dăm argint şi aur, nici smirnă şi tămâie,
Îţi dăm a noastre inimi, o Doamne, pe vecie.

Astăzi, toţi ne bucurăm,

Astăzi, toţi ne bucurăm,
Naşterea Ta, o serbăm,
O Isuse Prunc prea sfânt,
Ai venit pe-acest pământ.
 Ai lăsat slava măreaţă,
Ca să ne dai nouă viaţa,
Cerul Tău ai părăsit,
Pentru că Tu ne-ai iubit.
Te-ai născut în loc umil,
Într-un staul, sfânt Copil,
Doar acolo ai fost primit,
Loc în case, n-ai găsit.
Ai venit din măreţie,
Ca să ne-aduci bucurie,
Ai părăsit cerul Tău,
Isus, Fiu de Dumnezeu.
Astăzi, noi ne bucurăm,
Cu îngerii Îţi cântăm,
Te slăvim Isus iubit,
Şi Îţi spunem: Bine-ai venit!

Intr-un staul
Intr-un staul, jos pe paie,
Într-un loc neânsemnat,
S-a născut Isus, Mesia,
Mama Lui era Maria,
Pură, cu suflet curat.
A venit în lumea noastră,
Căci Dumnezeu l-a trimis,
Prunc prea sfânt din măreţie,
Să ne-aducă bucurie,
Mesia, Pruncul promis.
A lăsat cerul, splendoarea,
Frumuseţi de negrăit,
 Şi-a venit umil în lume,
Biblia aşa ne spune,
Fie-i Numele slăvit.
Bucurie a fost atunci,
Sus în cerul minunat,
S-a născut Isus, Mesia,
Să cântăm toţi, Aleluia,
El e Rege şi Împărat.
POEM DE CRACIUN Cine e sarbatorit?
1 3
Astazi este ziua mare, Noi sarbatorim pe Isus,
Ziua mare de Craciun, Cel nascut in Betleem,
Toata lumea-i imbracata, Fiul Tatalui din ceruri,
Cu ce are cel mai bun. Mintuire-n El avem.
2 4
Casele-s impodobite, Noi sarbatorim pe Isus
Cozonacul pregatit, Pe Mesia preamarit
Dar va rog sa-mi spuneti mie, Cum citim si in Scriptura
De pacat ne-a izbavit.
5
Noi sarbatorim pe Isus,
Printul pacii Imparat,
Ce-a venit in lumea noastra,
Sa ne scape de pacat.
 6
Intr-o noapte, in cimpie,
Linga satul Betleem,
3 pastori se inspaiminta,
Cind se uita catre cer.
7
Nu va-nspaimintati le spune,
Ingerul ce bucuros
Le vesteste tuturora:
Astazi sa nascut Hristos!!!
8 Insa, Isus nu se naste,
Cind pastori auzira,
Cu uimire ascultau,
Corul ingeresc din ceruri,
Care glorie cintau.
9 C-au gasit in ieslea mica,
Intr-o iesle jos in paie,
Veti gasi un copils,
Care-I incalzit de vite,
Si pazit de ingeras.
10
Maria privea duioasa,
Catre Fiul ei iubit,
Si c-o inima smerita,
Se-nchina necontenit.
11
Intr-o tara-ndepartata,
Magi au vazut pe cer,
O stea tare minunata,
Ce vestea ceva etern.
12
Steaua le arata drumul,
Magi, merg condusi de ea,
E un Rege ce se naste !!!!!
Vestea-aceasta le spunea.
13
Ei s-au dus intii la Irod,
La palat, la imparat,
Intr-un loc asa bogat.
14
Dupa stea din nou pornira,
Tare mult s-au bucurat,
Pe eternal Imparat.
15
Magii vin din departare,
Dupa steaua au venit,
Si cu daruri fiecare,
Pe Isus l-au intilnit.
16
Aur, smirna si tamiie,
Au adus in darul lor,
Magii care de departe,
Au gasit pe salvator.
17
Vrei sa vii si tu la Isus,
La acest Craciun frumos?
Nu mai sta in asteptare,
Timpul este pretios.
18
Domnul Isus te asteapta,
Sa-I deschizi inima ta,
El cind s-a nascut in iesle,
A iubit fiinta ta.
19 POEZII DE CRĂ CIUN
DORMI,
Nu lasa sa treaca anul,
COPILE 
Sau acest Craciun frumos,
Fara sa i-I dai lui Isus
Sufletul tau pretios.

Dormi, Copile Rege,

Domn şi rob sub Lege,
Slugă fă ră plată ,
Prunc la piept şi Tată .
Dormi, Odraslă mică ,
maica Ta Ti-e fiică .
Dormi uşor la sîn,
Roadă şi Stă pîn.
Dormi uşor, Copile troenit de zile,
Inger de departe, Preot fă ră moarte.
Tu vii din Lumină ,eu, de jos, din tină .
Tu, din Raiul sfînt,eu, de pe pă mînt.
Dormi, Copil de taină ,bogat fă ră haină ,
Pă stor fă ră stînă ,Logos în ţă rînă .
Mama Iţi dă hrană ,Tu îi dai coroană .
Mama-Ţi dă alin,Tu-i dai chip divin.
“Dormi, Copil Durere,Miel pentru
junghere.
Eu te cresc spre cruce,Tu, spre cerul
dulce.
Eu te cresc să sîngeri,Tu mă creşti spre
îngeri.
Maică Ţie-s eu,Tu mi-eşti Dumnezeu!”
                            O, CE PRUNC ClUDAT! A venit la mine mama

şi mi-a spus c-un zîmbet bun:

- Puiule, stai treaz, ia seama,
O, ce Prunc, ce Prunc ciudat
şi ascultă toată gama
s-a nă scut In Canaan,
cîntecelor de Cră ciun!
într-un staul, pe-un suman !
Clă tinînd apoi fereastra,
Unii spun că -i un să rman.
vîntul mi-a şoptit uşor:
Alţii spun că -i lmpă rat.
- Puiule, în noaptea asta
Unii spun că -i un viclean.
îşi despică norii creasta
Altii spun că -i minunat !
şi vin îngerii în sbor…
O, ce Prunc, ce Prunc de soare
Iar o vrabie mă runtă ciripi de pe
s-a nă scut în Betleem,
pervaz:
între vite care gem !
- Puiule, stai treaz şi-ascultă …Ia auzi…
Unii vă d în El blestem.
ce oaste multă !…
Alţii vă d în El salvare.
Nu dormi!… Auzi? Stai treaz!…
Unii vă d un trist poem.
Alţii vă d un rai în floare. Am ră spuns la toate: Bine.Şi… am
adormit in pat…
O, ce Prunc în două  chipuri.Unii-l scad
………………………..
şi alţii-l cresc,
Iar tîrziu, din ză ri senine,a venit Isus la
Unii rîd şi mulţi suspină .Unii spun că -i
mine
prea de tină .
şi, zîmbind, m-a să rutat.
Alţii spun că -i prea ceresc.Unii spun:
prea grea doctrină . NAŞTEREA LUI ISUS
Eu … spun numai: îl iubesc…
IN SEARA DE AJUN
Isus se naşte ! Şi lumina
pă trunde-n sufletele noastre.
Şi steaua tainei stră luceşte
deasupra celorlalte astre.
Cu magii azi ne închină m,
şi noi, cu sufletul mergînd,
o bucurie fă ră seamă n
simţim în inimă şi-n gînd!
Azi patimile se ră pun
de-o putere preaînaltă !
Azi omul, lumintndu-şi gîndul,
spre cer cu inima tresaltă !
Nă dejdile se nasc în suflet. Credinţa
tainic reînvie,
că ci harul sfînt acum coboară în viaţa
stearpă şi pustie.
Şi orice suflet care simte că -n el
ră sare-o viaţă nouă ,
e ca un crin ce în petale adună stropi
curaţi de rouă !
Şi orice inimă ce poartă oglinda cerului
în ea,
pentru ISUS nă scut în iesle, azi
lumineazi; ca o stea!
Se nimiceşte tot pă catul sub raza sfîntă
a iubirii …
Azi, se deschide pentru suflet, spre cer,
un drum al mîntuirii!
Cu haina albă a virtuţii tot omul poate
să se-mbrace,
că ci sfînta naştere aduce în inimi
linişte şi pace!
A că zut o stea… faceti click pe “More”
sa cititi mai departe alte poezii
A că zut o
stea…
A că zut o stea,steluţă de nea,
pe urechea mea,şi mi-a povestit,pâ nă
s-a topit,
basmul unui vis,pe care l-am scris,
- pentru cei mă runţi,nu pentru că runţi
-.
Şi steluţa mea astfel povestea:
“Mă ri, se fă cea şi se nă ză rea…
prin vâ lcele sumbre şoptitoare
umbre…
Şi-auzeai cum gem lâ ngă Betleem
oile, stâ nd ghem, câ inii câ nd şi câ nd,
vitele pe râ nd, molcom rumegâ nd.
Iar colo în şură peste-ngră ditură
se uitau, pleoştite şi nedumerite,
caprele zburlite.
Se-ndesau amarnic că tre cel comarnic,
pe-un mieluţ să -l vadă în ieslea de
zadă ,
pe-un mieluţ plă cut cum n-au mai
vă zut
să fii fost nă scut într-un aşternut
bun doar de… pă scut.
Şi cel miel curat plâ ngea-nsomnurat,
cu pă rul inele şi cu gene grele.
Numai biet mă garul ce purta samarul
pricepu tot rostu´: – “Ă sta… nu-i de-al
nostru!…
Ochii doar mi-arunc şi pricep că -i
prunc,
copil de pă stori sau de că lă tori…
Atunci ţapii, ciutele şi caprele slutele,
cu toate cornutele, capul şi-l dă dură
mai fă ră mă sură peste-ngră ditură .
Sprinten ca o coarbă , mestecâ nd în
barbă
un firuţ de iarbă , ţapul de îndată
s-a urcat pe-o roată şi-a să rit buimac
sus pe-un bulumac,
vrâ nd fă ră ruşine să vadă mai bine
omenescul fiu.
Iar un ied zglobiu behă ia mereu:
- Neneee… vreau şi eeeu…
Numai Dumă nica n-a-nţeles nimica.
Şi-a cuprins-o frica.
Şi atunci mă garul ce purta samarul,
cum sta mai deoparte,spuse, ca din
carte:
- Ei, sunt multe-n lume! Să le ştii
anume,
va să fii umblat ţă ri în lung şi-n lat,
ape-n curmeziş, culmi de munţi
pieptiş,
fiare să ră pui… precum eu fă cui!…
Şi-apoi nu-i oricine un mă gar ca mine!
V-am mai spus, îmi pare, să sunt de
neam mare:
că eu în Sihar am un unchi mă gar la un
că rturar.
Şi că , după tată ,- ştie lumea toată -
mi se trage viţa chiar din mă gă riţa
ce-o purta în ham însuşi Balaam!
Deci, mai din bă trâ ni, mai umblâ nd
prin stâ ni,
multe am în sac! Dar… mai bine tac,
poate nu vă plac.
Un mieluţ bă lai prinse iute grai:
- Haide, moş Asine, zi-ne încă , zi-ne!
Că eu tare-aş vrea să aflu ceva.
Uite, ieri, un baci povestea dibaci
că i-a spus un vraci despre un prooroc
tot de prin Iudeea (de-i zicea…
Miheea)
care-a scris ră vaş că -n acest oraş
are să se nască Odrasla cerească ,
Marele Pă stor şi Izbă vitor,
carele va şti şerpii birui!
Şerpii birui!… Oare-aşa va fi?
Iar cel întrebat zise apă sat:
-Da!… E-adevă rat. D-apoi ştiţi voi oare,
câ nd va fi El mare, cine-L va purta
pe spinarea sa ca pe-un heruvim,
în Ierusalim? – Pă i… nu ştim! nu ştim!
- Să vă spun atunci. (Că voi sunteţi
prunci…)
Cel ce-Lva purta pe spinarea sa
va fi… un asin… de ştiinţă plin
ca un că rturar, ca un fariseu!
(Poate-oi fi chiar eu!…)
Eu, de mă -ntâ lnesc cu-acel Fiu ceresc,
iute-L şi ghicesc.
Şi tă cură toate vitele mirate.
Numai Dumă nica n-anţeles nimica.
Şi-o cuprinse frica…
Atunci o oiţă cu ochi de cră iţă ,
cu glă scior sfiit, astfel a gră it:
- Eu eram odată pe-o iarbă -nspicată .
Şi-am vă zut în zare un chip ca de soare
ce zbura aproape şi striga pe ape
că Isus Pă storul şi Izbă vitorul
va fi dus pe uliţi prejmuit de suliţi,
blâ nd şi fă ră glas în al morţii ceas,
precum mergem noi noatine şi oi…
Că va fi hulit şi batjocorit,de lemn
ţintuit.
Că -n ceasul de sâ nge norii se vor
strâ nge,
munţii se vor frâ nge, îngerii vor
plâ nge…
- Asta nu se poate! se porniră toate.
- Voi să ri să -L apă r, din coarne să
scapă r!
zise din proţap inimosul ţap!
- Dar nici noi berbecii n-om sta ca
dovlecii!
Coarnele le-om face sfredel de
bă rdace,
foarfec de cojoace, pentru cel ce-ar fi
şi ar îndră zni pruncu-a-L necă ji!
Fie om duşman sau şarpe viclean!
- Eu… (îmi ştiţi amarul) glă sui
mă garul,
…numai o copită bine potrivită
în acel zevzec, şi-apoi pot să plec,
că tot dau în sec…
Dar atunci deodată o capră tă rcată
a ră mas mirată , cu gura că scată ,
cu ochii ţintiş că tre-acoperiş,
de unde, furiş, dintr-un ascunziş,
cobora pieziş, cobora în jos
şarpe veninos, cu luciri sticloase,
cu limbile scoase, cu trupul molatec,
cu ochi de jă ratec, iscodind să lbatic.
Iute bieţii boi se dau înapoi.
Capre, ţapi şi miei se bagă sub ei.
Tremură -n proţap inimosul ţap,
legă nâ nd în barbă firul lui de iarbă .
Iar să rman mă garul, ce purta samarul,
privea tulburat, cu capul plecat,
pe genunchi lă sat şi dâ nd în vileag
coada ca un steag ca semn înă lţat
că se dă mâ ncat…
Numai Dumă nica nu ştia nimica.
Dormea mititica…
Şarpele venea şi se cobora.
Ceata tremura mă garul gemea.
Dar atunci… Minune! Cine-o poate
spune?
Toţi privesc gră madă la ieslea de zadă
unde bă lă iorul a întors că pşorul,
ochii şi-a deschis, ca din ză ri de vis.
Că în ei juca şi în ei sclipea
blâ ndă mâ ngâ iere… dar şi o putere!
Flori de busuioc… dar şi-un arc de foc
să getâ nd pe loc!
Şarpele se-opreşte şi înmă rmureşte,
neputâ nd să -L vadă , neputâ nd să şadă .
Bate-ncet din coadă . Parcă se înnoadă ,
parcă se deznoadă … Apoi, zdup!
gră madă
drept sub o gireadă pă gubaş de pradă .
Iar toţi cei din şură stau şi tac din gură
şi privesc amarnic ieslea de comarnic
şi privesc umil tainicul Copil.
Doar abia tâ rziu prind a îngâ na
unul altuia: – Oare nu cumva?…
- Oare nu cumva??…
Dar steluţa mea, mă ri se topea…
basmul contenea…
         
A
fost câ ndva un staul…
Nu cel din Betleem.
O peşteră ciudată ,
o grotă de blestem.
Pă storul fă ră grijă
plecase pe poteci…
Dormeau pe sub pă ienjeni
ciorchini de lilieci.
O rază de lumină nu pă trundea din cer.
De zgură era ziua şi nopţile, de fier.
Alunecau culbecii pe jilavii pereţi.
În fâ nul ud şi putred se-nghesuiau
bureţi.
Dar într-o noapte… îngeri câ ntară la
zenit.
Şi parcă , printre stele, o stea a ră să rit…
Şi, nu ştiu cum, deodată veneau lumini
de zori;
iar fâ nul era proaspă t şi mirosea a
flori.
Zburară liliecii şi beznele s-au dus!
Iar eu câ ntam din fluier cu îngerii de
sus…
Dar iată , într-o parte privirile mi-arunc
şi vă d sclipind o iesle şi-n ieslea mea…
un Prunc…
Veniţi, veniţi, voi îngeri, pă stori şi
oameni buni!
Veniţi, voi magi ai vremii, că -i vremea
de minuni!
Şi-pentru-a câ ta oară ? – slă viţi pe
Dumnezeu!
Că ci Pruncul e acelaşi, iar staulul…
sunt eu
De Cră ciun
De Cră ciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
cu colindul.
Şi din zori pâ nă -n apus,
pe-o steluţă cu fă clie,
ei duc lumii un Isus
de hâ rtie.
Dar tu, frate credincios, porţi tu
Pruncul ce tră ieşte?
Duci în tine un Cristos care creşte?
Nu-i vreun gâ nd ce te-a-nşelat, un
simbol sau o icoană ?
Simţi că -i viu cu-adevă rat? Cere hrană ?
… Nici o şoaptă din tă rie. Cerul sfâ nt
După bezna cea de ani, şi-a adus
copilul zorii?
Vin la tine cei să rmani? Vin pă storii?
Simţi că Cel ce l-ai primit de lumină -ţi
umple gâ ndul?
Şi vin magi din Ră să rit că utâ ndu-L?
Altfel, Pruncul nu e viu, altfel, ochiul
tă u te-nşeală .
Altfel staulu-i pustiu, ieslea-i goală .
Şi din zori pâ nă -n apus, ca pe steaua cu
fă clie,
porţi şi tu tot un Isus… de hâ rtie.
            Mielul
L-au gă sit miraţi pă storii,
într-o iesle, înfă şat.
Şi, nestă vilind fiorii,
pâ nă se iviră zorii,
s-au rugat.
Iar apoi câ nd pe că rare
se-ntorceau sub roşii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neştiutoare
de pă stori.
- “Cum?”, pă rea un glas că -ngâ nă .
“Fiul Slavei, tocmai El, să Se nască în
ţă râ nă ,
pe pă tuţ de fâ n la stâ nă , ca un miel?…”
pă rea ascuns.
Şi-au trecut ani mulţi, se ştie, câ nd un
glas dă du-n pustie un ră spuns.
- Iată Mielul fă ră pată , Cel din staulul
de oi,
Care-Şi frâ nge fă ră plată , viaţa Lui
nevinovată , pentru noi!
Iată Mielul fă ră vină ! Miel tă cut şi
ră bdă tor.
Azi e Mielul ce suspină , mâ ine-L vom
vedea-n Lumină , ca Pă stor!
O, sfâ nt locaş
O, sfâ nt locaş de îndurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pă mâ ntu-ntreg e-n să rbă toare…
Podoabe, câ ntece, lumini…
Se-aprind fă clii… E masa plină .
Tradiţia îşi face vad.
Încep colindă tori să vină .
Se strâ ng copiii lâ ngă brad.
Petrece lumea… râ de, câ ntă …
şi toţi un strai mai bun şi-au pus.
E doar Cră ciun, e noaptea sfâ ntă !
Dar unde, unde e Isus?…
O, sfâ nt locaş de umilinţă ,
câ nd toţi din tine-un basm îşi fac,
câ ţi mai pă strează cu credinţă
mesajul Prucului să rac?
Îmi zboară gâ ndu-n depă rtare
şi desluşesc într-un ungher
o candelă pâ lpâ ietoare
la ieslea sfâ ntului mister…
Se-apleacă blâ nd, ca o aripă ,
peste copil, un abur greu.
Vezi tu, gâ ndeşte-te o clipă .
Acest Copil e Dumnezeu…
Pe fâ nul strâ ns în vă lmă şeală
Îl vă d… în scutece de in.
Şi poate trupul de petală
a sâ ngerat în primul spin…
Gră jdarul spre Copil se-arată ,
uitâ ndu-se cu ochi de urs
cum pe-obră jorii fă ră pată
întâ ia lacrimă a curs.
Atras de spaima unei drame,
Isus lă să un cer slă vit.
Şi-acum… e-un prunc doar. Şi I-e
foame.
Şi-ntâ iul plâ ns a izbucnit.
Din înlă ţimi o stea veghează
prin ramuri de eucalipt.
Curâ nd îi va fi iar de pază
în pribegia spre Egipt.
Deasupra ieslei, bâ rne grele
îşi dau mireasma de bră det.
O, câ te va ciopli ca ele
Copilul sfâ nt în Nazaret!
Un miel se uită cu uimire.
Şi pruncul s-a întors puţin.
Doi prunci uniţi într-o privire,
îngemă naţi într-un destin…
Abia nă scut… şi crucea, iat-o,
Isus o ia din prima zi.
În lumea care a creat-o,
El a venit spre-a suferi!
Iubind pe cei ce-o să -L sugrume,
iertâ nd pe cei ce L-au scuipat,
în peşteră veni pe lume,
în peşteră va fi-ngropat.
Şi dacă azi, pe ´nalta-I treaptă ,
Isus e Împă rat ceresc,
El tot mai suferă şi-aşteaptă
pe toţi acei ce nu-L iubesc.
Iudei şi Neamuri, regi şi fameni,
vă cheamă Pruncul cel stingher!
El nu vrea cerul fă ră oameni,
însă nici oameni fă ră cer!
O, sfâ nt locaş! Ce dulce-ţi clatini
al amintirii viers de sus.
Câ t farmec au aceste datini!
Dar unde, unde e Isus?…
Cu ce comori de veste bună
ni s-a trimis un Prunc din ză ri?
O, lasă altora să -şi pună
aceste mistice-ntrebă ri!
Că s-or gă si în lumea largă
niscai să raci în vreun ungher,
niscai ciobani pe vreo viroagă ,
sau magi îndră gostiţi de cer.
A ta e clipa! Sus paharul!
Chemaţi taraful cel mai bun!
Să câ nte la urechi cobzarul!
Că doar… e noaptea de Cră ciun!
Voi, miei, din staule-nnoptate,
din nou cu voi mă reculeg.
Isus, divinul Miel, vi-i frate!
Şi-al vostru-i cerul Lui întreg!
Acolo veşnic împreună
ne va pă stra Emanuel…
Şi orice spin va fi cunună .
Şi orice lacrimă , inel.
O, sfâ nt locaş! E să rbă toare.
Şi toţi un strai mai bun şi-au pus.
Se câ ntă … se ciocnesc pahare…
Dar unde, unde e Isus?
 Si a fost Isus copil…
Şi a fost Isus
copil… 
Fă ră leagă n, fă ră slavă .
Şi-n fiinţa Lui firavă
au pă truns fiori de ger.
Şi a fost Isus copil,
ca să aibă toţi copiii
Tată -n cer.
Şi a fost Isus să rac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe faţă macii.
Cel mai trist dintre copii.
Şi a fost Isus să rac, ca să aibă toţi
să racii bogă ţii.
Şi a fost Isus flă mâ nd. Şi plâ ngea din
albul pâ nzii
cum plâ ng mieii-n zori, plă pâ nzii, cu-a
lor ochi înrouraţi.
Şi a fost Isus flă mâ nd, ca să fie toţi
flă mâ nzii să turaţi.
Şi a fost Isus un miel… ce-l pâ ndeau
pe-afară leii
- şi din culmile Iudeii şi-n pustiul
arză tor -.
Şi a fost Isus un miel, ca să aibă -n El
toţi mieii un Pă stor.
Şi a fost un rob Isus… sus, slujind
Împă ră ţia,
jos, la Iosif şi Maria. Lumii-ntregi S-a
dat ră pus
ca s-aveam şi noi robia şi-nfierea lui
Isus…