Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MEMOREAZĂ
Ioan 21:15
POVESTEA Lecției 23
Ioan 21:1-25
Povestea lecției este o schiță, o schiță de idei legată obiectiv de cartea studiată – Evanghelia după
Ioan – legată de paragraful de studiat conform calendarului de studiu, legată de versetul de
memorat și, în cele din urmă, legată subiectiv de om și ideile sale; povestea lecției se derulează în
timp ce copiii lecturează mai întâi și apoi colorează desenele cuprinse în lecție și este legată de
fiecare planșă; povestea lecției este o povestire nescrisă, dar inspirată de Cuvântul scris, personală
dar aflată sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu; povestea lecției este un cadru în care
povestitorul interacționează cu copiii și, la rândul lor, copiii interacționează cu povestitorul –
părintele sau învățătorul/învățătoarea de școală biblică.
Schița Lecției 23
I. Citește noul verset de memorat, repetă-l împreună cu toți copiii: o dată, de două ori, numai fetele,
numai băieții (fii inventiv în metodele folosite).
Evanghelia după Ioan 21:15 – „Isus i-a zis: «Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât
aceștia?» «Da, Doamne», I-a răspuns Petru, «știi că Te iubesc». Isus i-a zis: «Paște mielușeii
Mei.»”
Simon Petru aude din partea Domnului, Păstorul cel Bun, o întrebare: „Simone, fiul lui Iona, Mă
iubești tu mai mult decât aceștia?”. Hm!
DE CE întrebarea „Mă iubești?”? Domnul Isus spusese: „dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul
Meu” (Ioan 14:23) și poate că ar trebui să adăugăm: „cui i se iartă mult, iubește mult” (Luca 7:47).
Dar DE CE întrebarea „Mă iubește mai mult decât aceștia”?
Simon Petru zisese cu gura lui, ca o laudă de sine și ca o desconsiderare față de alții: „Chiar dacă toți
ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” (Matei
26:33)
O întrebare pusă doar lui Simon Petru, în auzul celorlalți. O întrebare despre dragoste pusă celui
care s-a lepădat. Simon Petru, cred că a privit în jos și apoi cu lacrimi trebuie să fi ridicat capul și a
răspuns: „Da, Doamne, știi că Te iubesc.”
Planșa 3 – Domnul Isus a ascultat răspunsul lui Simon Petru, era o declarație frumoasă, dar Domnul
voia altceva, de aceea a adăugat „Paște mielușeii Mei!” ... fapte vrednice de o iubire mare.
Simon avea acum o poruncă, verbul este la modul imperativ. Domnul Isus spusese „cine are
poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește” (Ioan 14:21a), altfel spus, dragostea nu numai se
declară, ci se și demonstrează.
De trei ori l-a întrebat Domnul Isus pe Simon Petru, de trei ori i-a cerut să își declare dragostea:
„Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?”. De trei ori a răspuns Petru, declarându-și dragostea: „Doamne,
știi că Te iubesc.” De trei ori îi cere Domnul Isus lui Simon Petru să își arate, să își demonstreze
dragostea: „Paște mielușeii Mei!”, „Paște oițele Mele!” și „Paște oile mele!”
Ceea ce avea de făcut Simon Petru era să pornească în fața turmei Domnului Isus, purtând de grijă
mielușeilor, oițelor și oilor. Simon Petru a primit de la Domnul, Păstorul cel Bun, o cârjă de păstor.
Simon Petru a fost iertat pentru păcatul lepădării, dragostea Domnului i-a dăruit iertarea. Acum
Simon Petru, ca unul căruia i s-a iertat mult, este gata să arate că iubește mult.
CE își dorește mama și tata: doar să spui „te iubesc” sau să arăți că iubești? CE și-ar dori mai mult
mama și tata, doar să spui tot mai des „te iubesc” sau să arăți prin ascultarea de ei că îi iubești?
Spune părinților tăi: „te iubesc, mama!”, „te iubesc, tata!” Acest lucru este frumos și bun, dar și
arată părinților tăi că îi iubești ascultând în Domnul de ei, de tot ceea ce îți spun ei. SPUNE și ARATĂ
că iubești!
Tot așa și Domnul Isus vrea să Îi spunem că Îl iubim, dar nu fără să Îi și arătăm că Îl iubim! Să Îi arăți
Domnului Isus că îi iubești: citește Cuvântul Lui, memorează Cuvântul Lui, studiază Cuvântul,
împlinește în viața ta Cuvântul Lui. SPUNE și ARATĂ că iubești!
III. Recapitulează noul verset de memorat, fie în cor împreună cu toții copiii, fie numind pe rând câte
un copil, fie toți băieții, fie toate fetele (fii inventiv în metodele folosite).
IV. Rugăciunea poveștii – roagă-te împreună cu copiii, aplicativ pe imaginile lecturate și pe povestea
pe care copiii au auzit-o, roagă-te aplicativ pe versetul de memorat.