ANA HAZ

scântei
de iubire

poezii
Scântei de iubire - poezii
© 2017 Ana Haz
 Cuvânt înainte

Ana Haz Îl iubeşte pe Mântuitorul ei şi îi iubeşte pe cei iubiţi

de El, adică pe toţi. Scântei de iubire este un volum despre marea
iubire a lui Dumnezeu. Să decupăm câteva scântei de iubire,
care ne învaţă că dragostea autentică, din Dumnezeu, se învaţă,
este plină de milă, îşi poartă crucea prin orice încercări, dar se
bucură că se află în braţele Izvorului iubirii şi că destinul final
este Cerul, unde domneşte dragostea perfectă:
M-ai dus cu Tine, Doamne, pe-al Dragostei zenit,
Să-nvăţ cum să-i iubesc pe cei ce m-au urât,
M-ai dus cu Tine, Doamne, pe-al milei apogeu,
De-acolo, bunătatea-Ţi reverşi Viu Domnul meu,
M-ai dus cu Tine, Doamne, -n vârful unui munte
Şi mi-ai dat o cruce, aşa cum nu sunt multe,
M-ai dus cu Tine, Doamne, pe-a încercării culme
Să preamăresc din of-uri al Tău glorios Nume,
M-ai ridicat pe braţe, luându-mă din vale,
Am trecut cu Tine prin poarta Jertfei Tale
M-ai botezat Isuse, om nou m-ai scos la mal.
M-ai înălţat cu Tine în Apele de Sus,
 Acolo mă închin, Te laud, Te ador
Şi îmi aprind altarul cu focul din Calvar
Tu îmi eşti Iubirea care e tot în toate,
În Tine-i desfătarea, Viaţa fără moarte.

Fie ca iubirea Mântuitorului, zămislită în inima Anei, să-i

molipsească pe toţi cititorii.

Verlan Octavian

 Cuprins

Zile speciale ................................ ................ 7

Încurajare .................................................... 19
Evanghelizare și zidire spirituală ........ 33
Trezire şi veghere ....................... .............. . 63
Slujire și închinare ........... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Diverse . . . . . . . . . . . . . . . ............................................ 107

5
Z ile s pec ia l e
 Zile speciale

Acolo, lângă iesle

Pe cer se arcuieşte un orizont de aştrii,

Purtând în Har fotonii, se desprinde-o stea
Biruind chiar zorii, ochi de cer, albaştrii,
Ne duce spre o iesle, S-a născut Dragostea.

E-o zi cum nu cunoaşte, în anale, lutul,

A Cerului splendoare a coborât în el,
A născut fecioara, S-a întrupat Cuvântul
Şi numele Lui este Isus Emanuel.

S-au frământat din tine, ţărână, împăraţi

Şi regi şi faraoni, dar n-ai fost niciodată
Ca-n Trupul Lui Isus, cu-atomii luminaţi,
Atât de preţioasă, sfântă, minunată.

Cu aceleaşi elemente în structura ta,

Te onorează Omul, Cel fără de păcat,
Chiar El plătind păcatul, în deal la Golgota,
El Dragostea supremă, Duh Sfânt nelimitat.

Maria, mamă sfântă, durerea ta de jar

E-amestecată în pahar cu bucuria,
Tu vezi în Prunc minunea, dar şi al Lui Calvar,
Mielul sacrificat, Isus Cristos Mesia.

9
 Scântei de iubire

Acolo, lângă iesle, să ne smerim ţărâna,

Să cinstim Nou Născutul cu darul meu şi-al tău,
Să Îl primim în inimi pentru totdeauna
Pe Împăratul slavei, Fiul Lui Dumnezeu.

Noi n-avem aur, smirnă, dar toate ar păli

Pe lângă Chipul dulce, atât de minunat,
El e mireasma Păcii, a sfintei Bucurii
Și un Rug strălucitor Care ne-a luminat.

Slăvit să fii Isus, Tu-ai suferit ruptura,

Te-ai dezbrăcat de slavă şi-ai coborât smerit,
Ne aduci Iubirea lovind de moarte, ura,
Te-ai dăruit ca Jertfă pentru că ne-ai iubit.

Garda îngerească îţi dă, în cânt, onorul,

Îmbracă natura sărbătorescul strai
Căci Te-ai născut cu-adevărat, Mântuitorul
Care trasează Calea şi ne conduci în Rai.

Toţi aştrii Ţi se-nchină, eşti Cel mai luminos,

Tu eşti Lumina lumii, eşti Soarele sublim,
Eşti şansa omenirii doar Tu, Isus Cristos,
Viaţa fără moarte în Nou Ierusalim.

10
 Zile speciale

Cobori, cobori Duh Sfânt

(sonet)

Cobori, cobori Duh Sfânt cu spectrul roadei tale,

De Dragoste de pace, bucurii, răbdare,
Deschide Paradisul, explozii de culoare
Şi poartă-i adierea miresmelor, în vale.

Împrospătează-n suflet Jertfa salvatoare,

Lacrima de Sânge, un Gheţimani în jale,
În Susurul tău Blând înalţă Osanale,
Mângâie-ne fruntea când tescuirea doare.

În vasele de lut, dispersia ta vie

Stăvilească pofte, reverse-n bunătate,
Limbi de foc înalţe în noaptea din pustie.

Pecetluieşte pruncii înviaţi din moarte,

Roagă-te în taine, mustră blând, mângâie,
Cobori, cobori Duh Sfânt, cobori în plinătate!

11
 Scântei de iubire

Să pregătim
o iesle-n România

Veniţi să pregătim o iesle mai curată,

Pe genunchi, smeriţi, în rugăciune
Şi să strigăm cu toţii Ava, Tată
Mai fă şi pentru noi marea minune!

Trimite Tu pe Fiul Tău, Mesia,

Aici la noi, la poarta oilor,
Să se nască şi în România,
Avem nevoie de Mântuitor.

Să plângem şi noi toţi, de bucurie,

Înnoiţi prin Sfântul Nou Născut,
Să-I fim concetăţeni o veşnicie,
Să Îl iubim, căci ne iubeşte mult.

Să petrecem marea Sărbătoare

Aşa frumos cum nici nu am visat,
În cântec, laude şi adorare
Pentru Isus Copilul Minunat.

Nu vrem Crăciun cu desfătări deşarte

Vrem să ne desfătăm în Duhul Sfânt,
Prin Isus Domnul Slavei, mai departe,
Să mergem împreună, biruind.

12
 Zile speciale

Ridică bariera minţii noastre,

În spaţiul nou deschis, nepoluat,
Să fie Isus mai presus de toate,
Stăpânul nostru, Veşnic Împărat.

Aşa să construim o nouă ţară,

Un Nou Ierusalim din pietre vii,
Iar străzile, ce-au fost noroaie şi ocară,
Să fie străzi de aur, străvezii.

13
 Scântei de iubire

Smerit Împărat
(sonet)

Ţărâna îşi cere un tribut similar,

Moartea vrea partea de Eve înşelate,
Slavă Ţie Doamne, le-ai plătit pe toate,
Prin Jertfa Ta Isuse, pe-o Cruce-n Calvar.

Te-ai născut ca Om, să poţi ce nu se poate,

Lămurind ţărâna în flăcări la altar,
În gura Tatălui să ne întoarcem iar,
Spălaţi în Sânge sfânt, fără de păcate.

Din noian de aştrii, nu Te-ai întrupat

Staul primenit, să-Ţi fie Carul Mare,
Ci ai venit din slavă, smerit Împărat,

Tu eşti şansa noastră, mâna salvatoare,

În pustia lumii, Izvorul minunat,
Susurând Iubirea fără-asemănare.

14
 Zile speciale

Urare Anului Nou

Bătrânul Tempor azi se opreşte-n prag,

E gârbovit de clipe în suspine,
Îşi priveşte pruncul, Anul Nou, cu drag,
— Adio dragul meu, rămâi cu bine!

Te rog să-mi iei desaga, drag copil,

Cu Pâinea Vieţii, apa de Izvoare,
Eu voi rămâne lângă strămoşi, docil,
Iar tu să fii un an de îndurare.

Când am fost tânăr, mi-am ales mireasă

Ca să te nască, an de Bucurie,
Holde bogate, câmpuri de mătasă
Şi am nuntit în tril de ciocârlie.

Du-ţi numele curat, nu da înapoi,

Clipele să îţi rodească-n ploi de Har,
Să-ţi creşti urmaşul în spirit de eroi,
Să îţi fie stele, flăcări din altar!

Pruncuţ smerit ridică-te din iesle,

Treci biruitor dincolo de calvar,
Căci la sfârşit abacul socoteşte
Şi ceasul dulce şi pe cel amar.

15
 Scântei de iubire

Nu lăsa clipa fără rost să treacă,

Căci eşti un fulger, atât de trecător
Şi în dimensiunea ta săracă
Fii plin de pace, de Dragoste, de spor.

Să-Şi pună Domnul mâna peste tine,

Să te binecuvânteze cu iubire,
Să fii un an al facerii de bine,
Un an de ascultare şi-mplinire!

Acum dă-mi mâna, clipa e fugară,

Să-mi scrii un epitaf cu-nţelepciune,
Doresc s-ajungi la următoarea gară,
An mai bogat, mai roditor ca mine!

Să-ţi fie zborul numai spre Lumină,

Să te-mpleteşti cu Razele de Soare,
Să-ţi bată-n ornic Dragostea divină,
Fii omului, o binecuvântare!

16
 Zile speciale

Se împart anii

Bat clopotele-n turla vremii iar,

Se împart anii, dangătul suspină,
Se-ntoarce mai o filă-n calendar,
Sorcovesc stele-n clip-uri de lumină.

Tu mă treci pragul anului, Stăpâne,

Păşesc pe drumul încă neumblat,
Poate că-i val, sau poate ape line,
Sau poate e chiar malul celălalt.

Orice m-aşteaptă, Tu mă vei apăra,

Căci ochiul Tău veghează necurmat,
Raza lui sfântă, îmi este ancora,
Niciodată Doamne, Tu nu m-ai lăsat.

Am moştenit poveri prin testamente,

Precum au fost înscrise-n codicil,
Dar vin cu mulţumirile ardente,
Căci n-am pierdut iubirea de copil.

Bat clopotele-n turla vremii iar,

Se împart anii, dangătul suspină,
S-a rupt încă un an din calendar,
Dar mai aproape-i Mirele să vină.

17
Î nc ur ajar e
 Încurajare

Am înrămat tot cerul

Am înrămat tot cerul azuriu,

În lacrima care mi-a curs pe faţă,
De stă la noapte înrămat, nu ştiu,
Dar ştiu că-l voi găsi iar, dimineaţă.

Seninul lui îl voi purta cu mine,

În starea mea, chiar dacă par nebună,
Îmi leg un curcubeu printre suspine,
Pe valuri spumegânde în furtună.

Să port mereu pe faţă-ntregul cer,

El ţine în braţe apele de sus,
E în oglinda lacrimii, mister,
Căci străluceşti Soarele meu, Isus.

Mi-ai dat Isuse drag, din palma Ta,

Izvorul Bucuriei, nesecat
Şi n-am nimic, nimic să poată sta
Alături de Comoara ce mi-ai dat.

Îţi mulţumesc în lacrime-şirag,

Care îmi umplu pieptul, aurite,
Eşti desfătarea mea Isuse drag,
Eşti steagul biruinţei în ispite.

21
 Scântei de iubire

Din geana Dimineţii

Din geana Dimineţii, de atâtea ori

Mă-mbrăţişezi cu Raze, scump Părinte,
Iar braţul Tău mi-e leagăn de splendori
Şi punte spre meleagurile sfinte.

În Izvorul din căuşul palmei Tale,

Mă spăl pe faţă şi haina mi-o albesc,
Iar cu parfumul Crinului din vale
Îmi stropeşti Calea să nu mă rătăcesc.

În truda zilei, când arşiţa e mare,

Tu Îţi întinzi mantia peste mine,
E un cort de curcubee, de răcoare,
Un tandem al privirilor senine.

Îngenunchez spre seară, îmi căiesc vina

Şi-n purpura ce umple toată zarea,
O-ngropi în mare pentru totdeauna,
Păcatul meu l-acopere uitarea.

La sânu-Ţi de Mamă, mă adormi în pace,

Îmi susuri galaxii în cânt de leagăn,
Şi groaza nopţii, întunecimea tace,
Îmi creşti Iubirea în sufletul reavăn.

22
 Încurajare

Din geana Dimineţii Tu m-acoperi iar

Cu Raze din privirea Ta duioasă
Iar braţul Tău mi-e leagănul de Har
Şi punte spre splendorile de-Acasă.

23
 Scântei de iubire

M-ai dus cu Tine,

Doamne

M-ai dus cu Tine, Doamne, pe-al Dragostei zenit,

Să-nvăţ cum să-i iubesc pe cei ce m-au urât,
Te învelea în torţe, aura divină
Şi-n toată strălucirea, erai Cea mai Lumină,
Era o frumuseţe cum nu am văzut jos,
În frumuseţea toată, erai Cel mai frumos.

M-ai dus cu Tine, Doamne, pe-al milei apogeu,

De-acolo, bunătatea-Ţi reverşi Viu Domnul meu,
Căci zorile se nasc sub binecuvântare,
Când Îţi deschizi izvorul de milă şi-ndurare,
Prin ochii Tăi ca para îmi fac privirea roată
Și văd zăcând în beznă o uriaşă gloată.

M-ai dus cu Tine, Doamne, -n vârful unui munte

Şi mi-ai dat o cruce, aşa cum nu sunt multe,
Mi-ai răbdat durerea, mi-ai suspinat suspinul
Şi mi-ai băut paharul amar cum e veninul,
Apoi mi-ai murit moartea şi iar m-ai înviat
Ca să trăiesc prin Tine, Viu cu adevărat.

M-ai dus cu Tine, Doamne, pe-a încercării culme

Să preamăresc din of-uri al Tău glorios Nume,
Iar geamătul să-mi fie un imn de închinare

24
 Încurajare

Şi lacrimile toate podoabe,-n sărbătoare,

În rugăciuni fierbinţi, să Te cunosc mai bine
Şi să le las pe toate, pe toate, pentru Tine.

M-ai ridicat pe braţe, luându-mă din vale,

Am trecut cu Tine prin poarta Jertfei Tale
Şi am văzut un Rug aprins, ne mistuind,
Se revărsa în flăcări, curgând în susur blând
Şi valuri de scântei mi-au fost Iordan vital,
M-ai botezat Isuse, om nou m-ai scos la mal.

M-ai înălţat cu Tine în Apele de Sus,

Acolo-n armonia, în pacea Ta Isus,
Într-o dimensiune ce nu cunoaşte nor,
Acolo mă închin, Te laud, Te ador
Şi îmi aprind altarul cu focul din Calvar
Să nu Îţi uit durerea, să-Ţi mulţumesc de Har.

Sub aripile Tale mă simt atât de bine

Că nu mi-aş mai dori să plec de lângă Tine,
Tu îmi eşti Iubirea care e tot în toate,
În Tine-i desfătarea, Viaţa fără moarte,
O clipă mai port crucea de încercare grea
Şi vine izbăvirea, Împărăţia Ta.

25
 Scântei de iubire

Mă ascunzi, Isuse

M-ascunzi, Isuse, în palma Ta,

În căuş săpat de cuie
Ţâşneşte în gheizer, Golgota,
Unda ei la Cer mă suie.

M-ascunzi, Isuse, în pieptul Tău,

În pulsul Vieţii fără moarte,
Din cupa fericirii beau,
În splendori sfinte, nevisate.

M-ascunzi, Isuse, -n gura-Ţi sfântă,

Printre fagurii de miere,
Să fiu glas dulce ce cuvântă
Chemând norodul la-nviere.

M-ascunzi în ochii Tăi ca para,

Sub scutul razelor de jar,
Când vrea să mă doboare fiara
Să-i fie vrerea în zadar.

Mă porţi pe umerii Tăi, Doamne,

M-ai cules din răni de moarte,
Scutită sunt de ger şi foame,
M-ascund plete-nsângerate.

26
 Încurajare

M-ascunzi în gândul Tău, Isus,

Să mă fereşti de-orice ispită,
De şarpele ce m-a răpus,
Să fiu iar Evă ne-amăgită.

M-ascunzi în dorul Tău ceresc,

Deschizi larg poarta-n Paradis,
Pe rouă în zori mă întâlnesc
Cu Tine-n dezmierdări de vis.

Mă ascunzi în Tine, Fiu divin

Şi-apoi cu Tine-n Dumnezeu,
Smerită-n faţa Ta mă închin
Că-ai biruit în locul meu.

M-ascunzi în Dragostea Ta mare,

Cu-un lan de spice legănate,
Să fiu un bob strâns în hambare,
În pâinea Vieţii fără moarte.

Pe cer dai Soarele înapoi,

Smulgi din vremuri vechi, păcatul,
În cortul Tău intrăm în doi,
Eu un nimic, Tu Împăratul.

27
 Scântei de iubire

Mai leagă Doamne

Mai leagă Doamne, mai leagă o stinghie,

Înalţă parapetul sufletului meu,
Să nu mă spulber precum o păpădie,
Alergând spre Tine, slăvite Dumnezeu.

Mă lovesc în piept talazuri circumscrise,

Să-mi dărâme templul pe care l-am zidit,
Cu tangente sacre mă agăţ de vise,
În clocotul Iubirii fără de sfârşit.

Grea e încercarea, dar Doamne mi-e ruşine

Să mă plâng, căci plânsul e pentru Crucea Ta,
Fără încercări m-aş fi pierdut în mine
Precum mi-aş pierde Viaţa fără de Golgota.

Îţi mulţumesc Isuse, Prieten preaiubit,

Vei porunci furtunii oricât ar fi de grea,
În greul cel mai greu Tu nu m-ai părăsit,
Cred că niciodată nu mă vei lăsa.

Ţine-mă la piept mai strâns ca-ntotdeauna,

Ca pe un copilaş care adânc suspină,
M-ascund în pulsul Tău, nu aud furtuna,
Norii se îmbracă în raze de Lumină.

28
 Încurajare

Ţi-am spus Ție Doamne, toată durerea mea,

Mă încred în Tine, ştiu, da ştiu că-Ţi pasă,
În brazda rănii semeni, ca albul de nea,
Un crin înmiresmat hainei de Mireasă.

Vom ajunge-n Ţara unde furtuni nu sunt,

Nu ticăie suspinul, ca ornicul, în piept…
Ferice de acel ce rabdă pe pământ,
Zicând „Vino Isuse, Doamne, Te aştept!”

29
 Scântei de iubire

Purtăm în noi
o frumuseţe veşnic vie

Purtăm în noi o frumuseţe veşnic vie,

Esteţii lumii nu-i pot adăuga valoare,
Splendori trecând din veşnicie-n veşnicie,
Chiar prin lutul nostru şi-au trasat cărare.

Am primit în dar, la Golgota, la Cruce,

Esenţa, emblema frumuseţii adevărate,
Prin Jertfa sfântă ce-n chinuri ne aduce
În Sângele iertării, spălarea de păcate.

Un tonus sfânt, o faţă fără zbârcitură,

Culoarea primăverii, a bujorului ceresc,
Lumina sfinţilor ce-n Dragoste îndură,
Iar feţele scăldate în Soare, strălucesc.

Noi suntem urmaşi ai Celui mai frumos,

Moştenind din ale Lui sfinte caractere,
Noi suntem rodul suferinţei Lui Cristos,
Ne vom păstra aşa cum numele o cere.

Şi ne cercetăm în a Cuvântului oglindă

Ca nu cumva mahramele înşelătoare,
Cerescul Chip sub falduri să-L ascundă,
Să estompeze Raze, străluciri de Soare.

30
 Încurajare

Când frumuseţea lutului se descompune,

Amprentele durerii pe chip, uşor lăsând,
Noi vom păstra în veci, în sfântul Nume,
Chipul duhovnicesc frumos, curat şi blând.

Trupul de Lumină, păstrat prin lupte grele,

Îl va întâmpina pe Miel, pe Mirele iubit
Şi vom zbura prin galaxii, roiuri de stele,
Spre camera de Nuntă, la locul pregătit.

Iar dacă ne va-ntreba vreodată, cineva,

De unde avem noi un chip aşa frumos,
Vom răspunde fericiţi, din toată inima,
Căci toată frumuseţea e Chipul Lui Cristos.

31
 E v angheliz a re
și
z idir e s pir it u a l ă
 Evanghelizare și zidire spirituală

Casa de rugăciune

Eu vin aici, aici unde se cheamă

Casa Ta Doamne, sfinte Dumnezeu,
În unitate sfântă, toţi pe-o seamă
Slăvim şi lăudăm Numele Tău.

Venim aici unde ai pus ţăruşul

Să Îţi zidim altar, să ne smerim,
Arzând tămâia aşteptăm răspunsul,
Lărgim ferestre spre-un Nou Ierusalim.

Venim aici căci ne-ai chemat pe nume

Să ne unim în sfântă părtăşie
Şi Duhul Sfânt coboară să ne-ndrume
Cum să-Ţi aducem laudă numai Ţie.

Eu vin aici, cu fraţii împreună,

Pentru că Tu eşti ambianţa noastră,
Respirăm în Tine, bem o Apă bună,
Eşti Pâinea Vieţii şi floarea din glastră.

Eu vin aici, cu fraţii laolaltă,

Pentru c-aici Te-am întâlnit pe Tine,
Tu ne-nveşmânţi în Dragostea de Tată
Şi ne ştergi lacrimi, ne alini suspine.

35
 Scântei de iubire

Venim aici să Te-ascultăm Stăpâne,

Să învestim talanţii spre-nmulţire,
Tot prinosul îl strângem pentru Tine,
Tu ne îmbraci divin în in subţire.

Venim aici cu inimi mistuite

De dorul Tău în lunga aşteptare
Şi în furtuni, pe creste de ispite,
Ne ancorăm în Tine, Stâncă tare.

Aici noi plângem cu Tine sub măslini,

Înrourăm grădina-n închinare,
Tu ne porţi Isuse cununa de spini
Şi împarţi Viaţă pentru fiecare.

Aici Iubirea lasă-n revărsare

Aluviuni din Apele de Sus,
Aici se pârguieşte rodul care
L-ai zămislit prin Duhul Tău, Isus.

Aici sfânt Soare, Îţi trimiţi slujbaşi

Şi faci din umbra lor o alifie,
Noi credem Doamne, ai spus că nu ne laşi.
În veci Numele Tău slăvit să fie!

Ne aplecăm în rugă, cu Credinţă,

În casa-n care am găsit o oază,
Îngenuncheaţi păşim spre biruinţă
Căci gura Ta ne binecuvântează.

36
 Evanghelizare și zidire spirituală

De-aici ca roua ne vom ridica

La norul care tainic ne aşteaptă,
Când străluci-va-n slavă Faţa Ta
Să fim găsiţi fecioară înţeleaptă.

37
 Scântei de iubire

Caut în suflet
amintiri de-Acasă

Caut în suflet amintiri de-Acasă,

Un clip din Cerul din care am venit,
Dar e ceva opac ce nu mă lasă
Să-mi văd vatra cerească, desluşit.

Poate sunt timpuri, spaţii, ziduri groase,

Poate pământul nu-mi este transparent,
Poate îmi stau în cale văi de oase,
Ajutoare-n lupta fără precedent.

Eu nu sunt vrednică să văd splendoarea,

Armonii, miresme, roade de nespus,
Dar toate mă uimesc în întruparea,
În Cuvântul dulce, în Cristos Isus.

Ştiu că-s un sad din Dragostea divină,

Un firicel sădit în lut, să crească,
Flămând de Cer, cu sete de Lumină,
Odraslă de obârşie cerească.

De-aceea S-a născut Isus în humă,

Modelul sacru pe care-l ţin fruntar,
El iartă, mântuieşte şi îndrumă,
Să nu îmi fie trăirea spre amar.

38
 Evanghelizare și zidire spirituală

Urmele Lui, ele îmi sunt traseul

Pe care mă întorc biruitoare,
Pălesc pe el şi firea mea şi eul,
Mă vindec în Betezdele-cuptoare.

Caut în suflet amintiri de-Acasă,

Dar fără-apusuri, nici amintiri nu sunt,
Îmi spune glasul Mirelui „veghează!
Adună zestrea, veni-voi încurând.“

Vine Domnul, Alesul, sfântul Mire,

Dragostea Lui îmi este Universul,
Prezentul veşnic, fără amintire,
El are cheia tainei, înţelesul.

Ramuri de finic înverzesc în suflet,

Să I le-aştern pe cale-ntotdeauna.
Aproape este clipa, ce mult o aştept,
Să-L văd pe Domnul, să primesc cununa!

39
 Scântei de iubire

Ce har!

Ce har când bat la pleoapa sufletului tău

Razele de Soare, şiroind în gene,
Dumnezeu trimite solii să te cheme,
Să te înfieze, să fii copilul Său.

Ce mare har să înţelegi menirea ta,

Că tu eşti ţărâna scoasă de sub ape,
Încinsă în Cerul Dragostei Agape,
La zenit cu rugul arzând, din Golgota.

Ce har să umbli pe valuri legănate,

Pe urma Lui Isus, neclintită Stâncă,
Când sunt norii prea grei, marea prea adâncă,
Poţi totul în Cristos, biruieşti în toate.

Când poţi să-ţi îndulceşti Meriba, mare har,

Să o tămăduieşti cu stropi de Fagur sfânt,
Când poţi trăi curat, curat după Cuvânt
Și strângi cu Dumnezeu recolta în hambar.

Ce har nespus să mergi pe Calea luminată

De Soarele dreptăţii, fără de apus,
Lanţuri nepământeşti te leagă de Isus
Și nu le poate rupe nimeni, niciodată.

40
 Evanghelizare și zidire spirituală

Ce har să fii un om plăcut Lui Dumnezeu,

Rugăciunea să îţi fie tămâiată,
Să ştii că eşti al Lui, El îţi este Tată
Pentru că a plătit Isus păcatul tău.

Ce har sublim să ai un loc la dreapta Lui,

Veşnic desfătare de neînchipuit,
Pentru că te iubeşte, pentru că ţi-a sortit
Te va încununa cu floarea Cerului.

Deschide astăzi pleoapa sufletului tău,

Şiroiesc în gene făclii din Golgota,
Până mai este har, căci harul va pleca,
Vrea să te plinească Fiul Lui Dumnezeu.

41
 Scântei de iubire

Doar Lumina

Se-aude scâncet de mugur nenăscut,

În vis aprins de Dragoste divină,
Se zbate-n chinga scoarţelor de lut
O floare însetată de Lumină.

— Deschide muguraş, ridică storul!

Bate-n fereastră al Primăverii nard,
Dă zel miresmei să-şi atingă zborul
Când seve vindecate, în tine ard.

Îţi înmoaie crusta ploile de Har

Şi lacrimi cu sudoare, ca de sânge,
E plin burduful şi nu e în zadar,
E Dumnezeu cu tine, vei învinge.

Să înfloreşti frumos, întru Credinţă,

Chiar dacă vin furtuni ucigătoare,
Căci Raiul va-nverzi pe suferinţă,
Când porţi doar Adevăr ca cingătoare.

Îmbracă-ţi dar corola, o splendoare,

Din veşnicii de Creator aleasă,
Căci este o zi de mare sărbătoare,
Din letargie te întorci la Viaţă.

42
 Evanghelizare și zidire spirituală

Vor trece peste tine nopţi cu Lună,

Cu cer senin cu stele fără număr,
Dar numai torţa Jertfei te îndrumă,
Doar Mielul îţi ia greul de pe umăr.

Deschide pleoapa dincolo de taină

Căci vrea Lumina azi a te-nvăţa
Nu tot ce arde-i Flacără divină,
Nu tot ce doare este Golgota.

Chiar dacă te vei scutura, nu plânge

Căci haina de Mireasă va fi gata,
Să fii rod pârguit în sfântul Sânge,
În veşnicie vei primi răsplata.

Se-aude scâncet de mugur nenăscut,

În vis aprins de Dragostea divină
Se zbate-n chinga scoarţelor de lut.
Veniţi din întuneric la Lumină!

Doar Lumina descoperă splendoarea,

Ridică săbiile-nvăpăiate,
În suflet Raiul îşi deschide floarea
În strălucirea Vieţii fără moarte.

43
 Scântei de iubire

Facă-se voia Ta!

Curg râurile vremii mai confuze,

De parc-ar vrea izvoarele să sece,
Speranţe cad cum cad, în toamnă, frunze,
Iubirea noastră este tot mai rece.

Integrăm funcţii de evenimente

Şi trasăm un grafic sinusoidal,
În loc să fim Iubiri incandescente
Pe drumul Crucii, al Jertfei de pe deal.

Se ascund zorii în fumuri de război,

Dar bunătatea Ta Doamne, rămâne,
Tu încă mai reverşi mila peste noi,
Avem un adăpost şi-un colţ de pâine.

Încă, din oglinda stropilor de Har,

Se-ncinge curcubeul peste lume,
Martirajul arde jertfe pe altar,
Răsare Viaţa când viaţa apune.

Pluteşte ceaţa din rugi înlăcrimate,

Ai milă Doamne, Stăpân îndurător,
Căci mulţi mai zac sub lespezi de păcate,
Tu eşti învierea, Domn al domnilor.

44
 Evanghelizare și zidire spirituală

Bat clopotele, trâmbiţe răsună,

Veghează iar străjeri, pe ziduri late,
Se-aude în cetate vestea bună,
Vin ostaşi călcând cu Viaţa pe moarte.

În brize calde, -n fâlfâirea blândă,

Îţi înălţăm mireasma de tămâie
Şi credem, Doamne, că ne dai izbândă,
Căci inima Ţi-am dăruit-o Ţie.

Să se împlinească, Doamne, planul Tău

Scris cu Raza Luminii din lumină,
Facă-se voia Ta, Sfinte Dumnezeu,
Dorim Împărăţia Ta să vină!

45
 Scântei de iubire

Frumuseţea

Copilă gingaşă, azi anii nu te-apasă,

Fidel, oglinda-ţi spune „eşti cea mai frumoasă”,
Eşti floare între flori, culoare şi parfum,
Întorci priviri spre tine, eşti adorată-acum,
Dar e puţin… poţi fi a Cerului Mireasă.

Frumuseţea noastră e-atât de trecătoare,

Căci timpul muşcă din graţie şi culoare…
Culori nealterate găsit-am sub măslini,
Pe fruntea Ta Isuse încoronată-n spini,
Pe Cruce-n Golgota, rubinul ce nu moare.

Doar sufletul se-adapă din frumuseţea vie,

Izvorul Jertfei Tale, sfântă bogăţie,
Îi înfloreşti bobocul în Dragoste şi dor,
În sfântă părtăşie pe muntele Tabor
Cu Tine drag Isuse, cu Moise şi Ilie.

Frumuseţea sacră, materie divină,

Pe care n-o răstoarnă ochiul pe retină,
Doar ochiul dinăuntru, Duhul Sfânt o prinde,
Este-n dimensiunea Ta, iubit Părinte,
Splendoare dăruită-n cuante de Lumină.

46
 Evanghelizare și zidire spirituală

Caută frumuseţea care-a venit de Sus,

Ne-a dăruit-o Tatăl în Fiul Său Isus,
Prin El vei fi a Lui, odrasla înfiată,
Vei fi moştenitoare, Îi vei spune „Tată“,
Iubită de Împăratul fără de apus.

47
 Scântei de iubire

Ia jugul Lui Cristos

În plasma vieţii zbori cu-aripi de fluturi

Lăsând doar traiectorii de ocară,
Nu-i prea târziu povara să ţi-o scuturi,
Să iei un jug şi-o sarcină uşoară.

Ia jugul Lui Cristos, el nu îţi lasă

Dureri pe umeri şi nu vei obosi,
Este uşor ca voalul de mireasă,
Credincios să-l porţi în fiecare zi.

Cu el pe umeri tu nu vei fi purtat

Ca frunza în pala vântului hoinar,
Vei fi cu Tatăl alături, la arat,
Cu El vei aduna rodul în hambar.

Ia jugul Lui Cristos, îţi va fi tare drag

Să-l porţi ca o mantie-Mpărătească
Şi când vei trece peste al Vieţii prag,
Stăpânul bucuros să te primească.

Cum duci răcoarea în ulcioare pline,

Dulceaţa pâini-n greul baniţei cu grâu,
Aşa duci desfătarea ta de mâine,
Astăzi purtând jugul Lui Cristos Cel Viu.

48
 Evanghelizare și zidire spirituală

Ia jugul Lui Cristos, minune Vie,

Încă mai ai Harul să îl poţi purta
Cu cinste şi cu mare bucurie,
Steaua ce n-apune, împlinirea ta.

Călit sub Jertfa ispăşirii tale,

Înrourat cu lacrimi de căinţă,
Să-l porţi spre Cer în cânt de Osanale
Iubirii Care îţi dă biruinţă.

Ia jugul astăzi, nu lăsa pe mâine,

Căci prea amară-i clipa nepăsării,
Ia jugul Lui Cristos să-ţi fie bine
Că-n fibra lui e mierea îndurării.

În plasma vieţii, zbori cu-aripi de fluturi

Lăsând doar traiectorii de ocară...
Nu-i prea târziu povara să ţi-o scuturi,
Să iei un jug şi-o sarcină uşoară.

49
 Scântei de iubire

Iar dacă anii trec…

O aripă frământă zarea îndepărtată,

(Pâinea luminoasă coboară iar pe vatră),
Iar alta, cu tristeţe, priveşte spre pământ,
În anotimpuri roată mă poartă, adunând.

Dar chiar dacă trec anii, culorile nu mor

Căci le păstrez fascicul de alb strălucitor,
În curcubeu văzut prin ochi duhovnicesc,
La fiecare roată, mai mult mă pocăiesc.

Aşa să stau în iarnă, cuminte sub omăt,

Ca bobul grâului, spic plin, bogat s-aştept,
Cu embrion curat, primit în dar la Cruce,
Aştept o Primăvară cu Raza cea mai dulce.

Şi iar ridic aripa şi iar m-avânt, spre zare,

Până lua-voi unghiul pe-a Jertfei înălţare,
Atunci pe totdeauna rămâne-voi Acasă,
Îmi flutură-n visare, o haină de Mireasă.

Chiar nu-nţeleg Isuse, cum m-ai adunat

Şi pe mine praful, cel mai neînsemnat,
Mă întocmeşti un vas plin cu Iubirea Ta
Tărie să trec pragul, când mă vei chema.

50
 Evanghelizare și zidire spirituală

Şi dacă aşteptarea-i din ce în ce mai grea,

Este un plan desăvârşit făcut prin voia Ta,
Iar clipe de-mplinire, de dor nemărginit,
Împleti-vor mărturia pe-al Cerului zenit.

Oricâte anotimpuri, cât ghem voi depăna,

Eu vreau să-mi fie truda spre înălţarea Ta,
Să fiu chiar piatra vie, în mâna Ta luată,
Nu mă rupe-n două, să nu mă lepezi, Tată!

Când în odihnă va trece şi el, vechiul ornic,

Adună-mă Stăpâne, în Tine-n veci statornic,
În Dragostea cu care vei umple veşnicia,
În desfătări la dreapta Ta, Mire iubit, Mesia.

51
 Scântei de iubire

În cămăruţa mea

Cu pasul, zbor de rândunea,

Când simt că frigul mă cuprinde,
Mă-ntorc în cămăruţa mea,
În razele de Soare, blânde,
Isus mă ia de mână iară
Şi zbor cu El din vară-n vară.

E cald, plăcut, atât de bine

Să stau de vorbă cu Isus,
Să uit de trudă, de suspine,
Să-I dau poverile ce-am dus,
Pe firul vieţii, mai departe,
Să depind de El în toate.

Aici se scutură nori negri

În ploi binecuvântate,
Culegând roadele durerii
Aici le-nţeleg pe toate,
Curg izvoare cristaline,
Isus, Te laudă pe Tine.

Îi dau Lui Isus gândul meu

Să-l cerceteze, să-l sfinţească,
Îl trece-apoi prin Empireu
Dându-i o mantie cerească

52
 Evanghelizare și zidire spirituală

Şi îl întoarce iar la mine

În doruri vii, de Soare pline.

Mi-e cămăruţa loc ascuns

De-ngrijorările de-afară,
Pace pe braţul Lui Isus
Când iubirea-I mă-nfioară,
Navă printre stele-alunecând,
Cu Isus în inimă şi-n gând.

Aici vin să-mi înnoiesc fiinţa

Prin părtăşia cu Isus,
În taine sfinte, suferinţa
Comoară e în loc ascuns,
Mulţumesc Isuse că mi-ai dat
Locul de întâlnire, minunat.

53
 Scântei de iubire

La orizontul clipei

La orizontul clipei mă sfârşeam agale,

Un cumul mă clasa, de Cer, departe,
Cârmâzul mă înfăşura-n petale,
Îşi alungiră umbrele, păcate.

Se scufunda luminătoru-n ape

Şi mă păştea o noapte fără stele
Când dintr-un Munte răsări, aproape,
Un Soare blând, minunea vieţii mele.

M-a-nfăşurat cu Raze cristaline,

Să mă lipesc de pieptul Lui fierbinte,
Iar când L-am întrebat de unde vine,
Mi-a spus că din Iubirea de Părinte.

El m-a spălat cu lacrima-I de Sânge,

M-a şters cu pletele-I de Aur pur
Şi am ştiut că numai El învinge,
Prin El putea-voi tot greul să îndur.

Isus, Cristosul, Fiul Lui Dumnezeu,

El este Calea spre desăvârşire,
Este speranţa când drumul e prea greu,
El este Uşa, veşnica Iubire.

54
 Evanghelizare și zidire spirituală

Azi, pentru Harul Lui atât de mare,

Laud Împăratul, cu foc, necurmat,
Mi-e inima deschisă ca o floare,
Să-I fiu mireasmă, pentru că m-a salvat.

La orizontul clipei, pe-o colină,

Acolo unde mi-a plătit păcate,
Mă va sorbi în Raza Lui divină,
În desfătarea Vieţii fără moarte.

55
 Scântei de iubire

Plecat-ai pe mare,
copile plăpând

Plecat-ai pe mare, copile plăpând,

Înşelat de-o nădejde străină,
Eu am rămas pe mal suspinând,
Cu lacrimi voi umple-o fântână.

Calea e grea, în traistă ţi-am pus

Merinde de-acasă, curată,
Pâinea pe care o-mparte Isus,
Să n-o schimbi copile, vreodată.

Limpede Apă ţi-am pus în ulcioare,

Când simţi că puterea te lasă
Să nu bei, cumva, din ape amare,
Să bei din Izvorul de-acasă.

E marea ostilă, adâncul la pândă,

Îşi leagănă cântul sirene,
Dar Braţul puternic stă să te prindă,
Încrede-te în El, nu te teme.

Comoara spre care ai zelul aprins,

Păzită-i de mii de capcane,
Iar dintre valuri ţi s-au întins
Puzderii de braţe morgane.

56
 Evanghelizare și zidire spirituală

Eu, de la Cruce întind peste mare

Curcubeu, când în rugă te ţin,
Domnul mi-a dat Credinţa prin care
Mereu îţi fac un cer mai senin.

Cu lacrima mea potolit-am furtuna

Şi piraţi şi rechini i-am mustrat,
La poala Crucii primit-am arvuna
Căci vei fi de Isus apărat.

Sub pleoape-ţi înfloresc cireşii încă,

Iazul îţi mai susură în piept,
Mama flutură năframa pe o Stâncă
Şi te aştept copile, te aştept.

Când Domnul te va cerceta, ia seama!

Cât Harul Lui mai curge peste ape,
Pe Braţul Lui, zilnic te-aşează mama,
Numai El mai poate să te scape.

A răbdat chin pe cruce, pentru tine,

Sângele Lui spală şi al tău păcat,
Viaţa ta doar Mâna Lui o poate ţine,
Acceptă-I Jertfa, ca să fii iertat.

Aştept, pe flux mesajul tău s-ajungă,

Scrie-mi că te întorci din depărtare,
Să trăiesc aievea bucuria îndelungă,
Să se-mbrace Ceru-n sărbătoare.

57
 Scântei de iubire

De vei întârzia şi eu nu voi mai fi aici

La poarta casei unde m-ai lăsat,
Las urmele pe o Cale pe care ajungi
Acasă-n Cer, pe malul celălalt.

Voi fi acolo, cântând imnuri de slavă,

Dând cinste Melului Ce ne-a salvat,
Căci Lui I-am dăruit inima mea întreagă
Şi n-am pierdut Nădejdea niciodat.

58
 Evanghelizare și zidire spirituală

Suflarea Ta sunt,
Doamne

Suflarea Ta sunt, Doamne sfânt Iehova,

În briza-i caldă căutându-Ţi faţa,
Spre malul mult dorit mă-ndreaptă Slova
Și port în suflet Dragostea, Speranţa.

Tu m-ai născut din nou din Apa Vie

Care a curs din coasta Ta-n durere,
Pe unda-i sacră merg spre-Mpărăţie,
Canaanul cu lapte şi cu miere.

Pe aici nu sunt decât un trecător

Bătând la poarta Cerului mereu
Să Îţi cer Pâine, Apă de Izvor
Și să mă odihnesc la pieptul Tău.

Străin şi călător, aşa cum sunt

Mi-ai pus în suflet Comoară aleasă,
Iar când voi trece de graniţe de lut,
O duc în banca Cerului, Acasă.

Un peregrin bătut de vânt şi ploi,

Colind prin văi de oase-n lung şi-n lat,
Chiar de mi-aş pune o piatră căpătâi,
Vreau să-Ți fac voia, sunt fiică de-Mpărat.

59
 Scântei de iubire

Te chem Isuse, nu pentru că mă doare,

Căci starea lutului mă apasă greu,
Ci pentru că eşti veşnica splendoare,
Desăvârşire, Mântuitorul meu.

Suflarea Ta sunt, Doamne sfânt Iehova,

În briza-i caldă căutându-Ți faţa,
Spre malul mult dorit mă-ndreaptă Slova
Şi Dragostea, Credinţa şi Speranţa.

60
 Evanghelizare și zidire spirituală

Te-am găsit Isuse

Te-am găsit Isuse în culoarea nouă

A florilor spălate-n stropi de rouă,
M-am scufundat în Crin, fântână de nard,
Ca în mireasma Ta, necurmat să ard.

Te-am găsit Isuse, un tainic Empireu,

În forme create prin cuvântul Tău,
De la flori de colţ pân-la crini din vale
Totul e splendoarea gândurilor Tale.

Te-am găsit Isuse-n pura simfonie,

În Susurul Blând, Râu de Apă Vie,
M-ai chemat să intru, să îl trec înot
Şi-am văzut că-n Tine sunt tare şi pot.

Te-am găsit Isuse-n fumul de tămâie,

Mulţumirea mea când mă închin Ţie,
Astrele suspină, dar nu le-ai mângâiat
Cum îmi mângâi mie obrazu-nlăcrimat.

Te-am găsit Isuse în roadele coapte,

Cu arome dulci biruind în noapte
Căci le-ai pârguit cu Razele de miere,
Le-ai plinit menirea aşa cum se cere.

61
 Scântei de iubire

Totul eşti în tot, braţ care mă-nconjoară

Din zorii vieţii până-n fapt de seară,
În micro şi în macro univers, Tu eşti
Dragostea, liantul, armonii cereşti.

Te-am găsit Isuse în deal la Golgota,

Nicăieri în lume nu Te-am găsit aşa,
Glasul Tău, privirea, Jertfă, răstignit,
Mi-ai plinit Iubirea şi m-ai mântuit.

Va bate orologiu ultimul popas,

Te-am găsit Isuse şi nu Te mai las,
Chiar dacă e cuptorul uneori prea greu,
Tu eşti, rămâi veşnic, Dumnezeul meu.

62
Tr ez ir e ș i v eg h e re
 Trezire și veghere

Dac-aş putea…

Dac-aş putea întoarce tinereţea,

Din coasta vremii, în zori să răsară,
I-aş limpezi-n Iubire frumuseţea
Şi aş păstra-o veşnic, Primăvară.

I-aş coasă-o haină albă, de mireasă,

Catrinţa din petalele de Crin,
Pe ie-n piept, un râu de maci i-aş coasă,
I-aş limpezi ochii în Cerul senin.

I-aş uda florile cu Apa Vie,

Să nu se ofilească niciodată,
Le-aş parfuma suav, minunăţie,
Pe-un lujer sfânt de Dragoste curată.

Aş ţine-o în mireasma de tămâie,

Adăpostită-n Palmele rănite,
Miros plăcut Stăpânului să-I fie,
Biruitoare-n valuri de ispite.

Şi aş păzi-o necurmat de Iuda,

De şarpele cu limba bifurcată,
Aş ţine-o strâns la piept şi n-aş lăsa
Să o înşele nimeni, niciodată.

65
 Scântei de iubire

Dar unde e splendoarea de buchete?

Ce mult mi-aş fi dorit cu-o sărutare
Să le dau Domnului dar… să mă ierte,
Să-mi vindece El apele amare.

Tinere ia seama, căci regretul

I-atât de-amar cum nu-i pelin pe lume
Și vine amăgirea cu încetul,
Ca într-o zi, viaţa să ţi-o curme.

Păstrează floarea tinereţii tale,

În mâna Lui Isus ea e comoară,
S-o poarte El în luptele din vale,
Dragostea Lui n-o va lăsa să piară.

Priveşte Crucea, prin Jertfa Lui, Isus

Un drept nespus ţi-a dat, să iei aminte,
Moşteneşti Ţara prin El, acolo Sus,
Să nu îl vinzi pentru un blid de linte.

66
 Trezire și veghere

Din tulnic de Crin

Pe aripa vremii, din tulnic de Crin

Miresme împrăştie Slova.
Ascultă Cuvântul, e da şi amin!
Vesteşte-ndurarea, Iehova.

Se-ntrupă Iubirea, Biserica Lui,

Ridică-ţi privirea Mireasă,
Fecioară-nţeleaptă, ca-n toamnă gutui,
Candela s-o porţi luminoasă.

Din bulbii regali, răsar din ţărână

Să poarte prin lume parfumul,
Flori care poartă Lumina divină,
Mesajul curat de la Domnul.

Pe zidul vegherii rămâne prorocul,

Înfruntă a nopţilor groază,
Nu îl doboară nici apa, nici focul…
Câţi oare, ca el mai veghează?

Ascultă, dar, Glasul şi nu judeca,

Cuvântul, deplin împlineşte,
Din taine ascunse în inima Sa,
Vorbeşte azi Domnul, vorbeşte.

67
 Scântei de iubire

E seară şi tulnicul sună prelung,

Se-ntorc lucrătorii Acasă,
Rămâne Sămânţa sub brazda de plug,
Visând unduiri de mătasă.

La cina Iubirii, din cupe de crini

Sorbim fericirea divină,
Suntem doar o clipă în teasc peregrini,
Apoi strălucim în Lumină.

Pe aripa vremii, din tulnic de Crin

Aşa vorbeşte Mesia,
Biserică sfântă fii gata căci vin,
Împlini-voi deplin, prorocia.

68
 Trezire și veghere

Se-afundă Terra
(sonet)

Se-afundă Terra-n neguri, frumuseţea moare,

Rămâne glasul sacru din care s-au născut
Lumina şi culoarea şi forme dulci de lut,
Păcatul face cuiburi, urâciunea doare.

De poalele Iubirii ne agăţăm ca Rut,

Înaintăm spre Ţintă, noaptea-i trecătoare,
Altare aprinse par Cer în sărbătoare,
Căci n-am pierdut Nădejdea, Credinţa n-am
pierdut.

Porunceşte Doamne și iar va fi lumină,

La glasul Tău dă noaptea splendorile-napoi,
Toată-ntunecimea s-o tai din rădăcină.

Să curgă peste naţii lumenii sfinţi, şuvoi,

Împărăţia Ta o aşteptăm să vină
Şi să rămână veşnic Iubirea Ta în noi.

69
 Scântei de iubire

Haina de Nuntă

Mi-am amintit că-n casa părintească,

În lada veche, într-un fuioc de jos
Am o chemare la Nunta Lui Cristos
Şi a-nceput un gând să încolţească.

Să mă ascund în traista gândului nou,

Să trec departe de Lună, de stele,
De vămile aspre din lumi paralele,
De spaţiu şi timpuri şi stări embargou.

S-ajung cu nuntaşii în casa de Sus,

Căci am şi eu acolo o chemare
La unica, splendida Sărbătoare,
Să fiu servită la masă, de Isus.

Pe când să mă-mbarc în gându-mi, tăcută,

Cuvântul Cel sfânt îmi iese-nainte,
Văd ale mele sărace veşminte
Departe-s de Haina albă de Nuntă.

N-am cum să pot trece de ultimul scan

Cu haina-mpletită din lume şi Cer,
Mai curge la Cruce un Sânge şi sper
Să-mi spăl haina, s-aştept smerită la han.

70
 Trezire și veghere

Atunci, nu gândul, chiar Isus Mesia

Mă trece, pe braţe, pragul, Acasă,
În Haina de Nuntă, cea mai frumoasă,
Cu El îmi voi petrece veşnicia.

Să mă întorc în pura armonie,

În Dumnezeul meu, gând ne întrupat,
Să ştiu că prin Jertfă, iar m-a frământat
Din Trupul Lui Isus şi Apa Vie.

fuioc = sertar

71
 Scântei de iubire

În Dragostea divină
(sonet)

Când sufletul meu, Doamne, adânc îl înfiori,

Pe-obrazul rumenit de-o rază arămie,
Curg lacrimile care Ţi le-am cerut Ţie
Să îmi îmbrac obrazul în strai de sărbători.

În ele-i mulţumire, mireasmă de tămâie,

Cheritul mi se umple, revarsă în splendori,
Când Tu mă iei pe braţe, mă salţi de subsiori,
Toată întristarea o schimbi în bucurie.

Limpede e Cerul în ochii Tăi, Isuse

Şi miere e Cuvântul curgând din gura Ta,
Câtă mângâiere în palmele-Ţi străpunse!

Tu mi-ai luat durerea s-o rabzi în Golgota,

Te-am văzut pe Cruce cu mâinile întinse…
În Dragostea divină, în veci mă vei purta.

72
 Trezire și veghere

Îţi cere omul, Doamne,

îndurare!

Se-aprind pe Terra focuri la altare,

Pământul pare-un cer de stele plin,
Îţi cere omul, Doamne, îndurare
Căci parcă e durerea tot mai mare
Și deseori pelinu-i mai pelin.

Ard luceferi pe-ntunecata glie,

Clipesc în rugăciune necurmată
Pe-altarele zidite numai Ţie,
Cu ruga întrupată-n piatră vie
Să nu o lepezi Doamne, niciodată.

Creaţiunea Ta, noi, coroana ei,

Ne ofilim în geruri provocate,
Aleargă omu-n van, fără temei,
Spre o ţintă oarbă, falşii dumnezei,
În agregări se împietresc păcate.

Priveşte Doamne cu milă spre Pământ,

Păzeşte apa, aerul şi pâinea,
Ştii câte primejdii, laţuri câte sunt,
Adu-Ţi aminte, avem un legământ,
Vrem să îl păstrăm pân-la venirea Ta.

73
 Scântei de iubire

Când ne vom mistui în lupte crunte

Să nu ne laşi fără de biruinţă,
Ridică-ne Tu rugul sus pe Munte,
Să lumineze-n slava Ta, Părinte,
Căci Ţie Îţi sunt toate cu putinţă.

De ne scrumează încercarea, Tată

Şi ne vom spulbera în patru zări,
Tu iarăşi ne vei aduna odată,
Căci ne aşteaptă dreapta judecată
Spre osândire sau veşnic-desfătări.

Să ne rugăm căci nu ne vom ascunde

Nici sub pământ, în cuiburi printre astre,
Nici în dimensiuni necunoscute,
Sau în firida ştiinţelor oculte…
Deci să veghem asupra stării noastre.

Va scrie Terra ultima orbită,

Cu praful înmuiat în văi de sânge:
„E Slova Ta, Stăpâne, împlinită“,
Iar cei care-au răbdat orice ispită
De dragul Tău Isuse, vor învinge.

74
 Trezire și veghere

Mă fură nimicuri

Mă fură nimicuri, viaţa mă fură,

Sunt tot mai sărac în ziua ce trece,
Rămân nestrânse comori din Scriptură,
Focul se stinge, iubirea-i mai rece.

Mai am o dorinţă şi mâine mă schimb,

Cu tot avântul s-alerg înspre Ţintă,
Dar la orizont se arată alt nimb,
Cu focuri străine vin să mă mintă.

Prea lesne, ispita m-abate din drum,

Tentaţii febrile mă mână în larg
Și truda-mi adună cenuşă şi fum,
Iar visele mele în pânze se sparg.

Și iar se prăvale clipita în van

Și iar nepăsarea mă trage mai jos,
Mă-ndepart de doritul Nou Canaan,
Urma-n care calc, nu este-a Ta, Cristos.

Prezenţa Ta dă clipelor valoare,

Fără Tine sunt doar urme de tină,
Gătită-n faptă, strai de sărbătoare,
Aşa să-mi fie clipa, în Lumină.

75
 Scântei de iubire

Mă mustră răbdarea în care m-aştepţi

Când cugetu-mi zace sub nori plumburii,
Îmi doresc alături de cei înţelepţi,
Să Te slăvesc Isuse, să Te aştept să vii.

Mă căiesc în lacrimi că n-am împlinit,

Nesocotind Doamne, planul Tău divin,
Privesc pomul vieţii mele, înfrunzit,
Cu puţine roade vin să mă închin.

Trimite-mi Doamne setea, să mă doară

Și foame de Pâinea trimisă de Sus,
Să stau la Izvor din zori până-n seară,
Să cresc în Iubire, în Tine, Isus.

76
 Trezire și veghere

Mai plânge Isus

Mai plânge Isus, chiar în sufletul meu,

Înmoaie cu lacrimi ţărâna uscată,
Căci este nevoie de chipul cel nou
Şi iar mă frământă, mă pune pe roată.

Mă leagăn ca salcia, creanga să-nmoi

În râul durerii cu lacrimi de Sânge,
Să plângem cu lacrima Lui amândoi,
Căci numai prin El putea-voi învinge.

Mai plânge Iubirea în inima mea,

Ce teasc O zdrobeşte, ce rană O doare?
Vrăşmaşul dezbină şi ruperea-i grea,
Iar plânsu-n Iubire doare mai tare.

În râu subteran curge hohot ascuns,

Vulcanul erupe cu focul de lavă,
Ce mare-i durerea! Ce trist e Isus!
Poverile-s grele, inima firavă.

Mai plânge Isus în cugetul meu,

Tornada de visuri străine, deşarte,
Undeva-ntre Cer şi pământ lupt mereu,
E crâncenă lupta, pe Viaţă şi moarte.

77
 Scântei de iubire

Trimite Isuse garda cerească,

Elita de îngeri să-nvingă duşmanul,
Spune „cuvântul“, ca aripi să-mi crească,
Dincolo de vise, să văd Canaanul.

Mai plânge Isus în Golgota mea

Când firea învie, în mine, tâlharul,
Atunci cu privirea Îi şterg lacrima
Şi-I mulţumesc căci înmulţeşte Harul.

Nu plânge Isuse, căci Tu mi-ai promis

Şi cred, că niciodată nu mă vei lăsa,
Fi-voi eu, tâlharul, cu Tine-n Paradis,
Acolo mi-e locul, acolo-i Ţara mea.

Mai plânge Isus, cu doruri albastre,

Cu stropi de Iubire, cu Raze de Soare,
Se-apropie clipa, taina Nunţii noastre,
Să înceapă cea mai mare sărbătoare.

Tu, Mire drag, presari peste ţărână

Picuri de rubine, Viaţă fără moarte,
Te chem cu dor, vină Isuse, vină!
Te aştept din zori până în miez de noapte.

78
 Trezire și veghere

Să ierţi şi să iubeşti
cu-adevărat!

Iertarea, o înveţi pe deal la Golgota

Purtând pe cap cununa de spini,
Privindu-L pe Isus, pe crucea Sa,
Sub privirea Lui, a ochilor senini,
Înveţi să ierţi chiar pe călăul tău,
Pe cel ce te-a lovit atât de rău,
Pe-acela, care în faţă te-a scuipat,
Să ierţi şi să iubeşti cu-adevărat!

Iertarea este un crâmpei de pace

Din nesfârşitul Dragostei hotar,
La glasul ei, marea se-alină, tace…
Şi soarele strălucitor se-arată iar.
Să-l ierţi pe-acel care-a stârnit furtuna
Şi ţi-a rupt frunze una câte una,
Pe-acela care chiar te-a dărâmat,
Să ierţi şi să iubeşti cu-adevărat!

Iertarea este o cântare nouă,

O cânţi cu lacrimi mari de bucurie,
Ea se ridică uşor ca o rouă…
Şi înfloresc iar crinii pe câmpie.
Pe cel care s-a lepădat de tine
Cu care ai rupt odată dintr-o pâine,

79
 Scântei de iubire

Dar el te-a minţit, te-a înşelat…

Să ierţi şi să iubeşti cu adevărat!

Iertarea… este datoria ta

Faţă de Cel ce toate ţi-a iertat,
Dacă nu ierţi, în cer nu poţi intra
La nunta Fiului de Împărat.
Să-i ierţi pe cei care îţi sunt datori,
Adună-n cer eternele comori;
Să ierţi pe cei care te-au supărat,
Să ierţi şi să iubeşti cu adevărat!

Iertarea este o putere sfântă

Ea poate rupe lanţul de robie,
Acoperă greşeala şi o uită,
Ca cel robit, eliberat să fie.
Dar cine poate să arunce piatra,
Şi de iertare, nevoie n-ar avea?
Precum ierţi tu, aşa vei fi iertat,
Să ierţi şi să iubeşti cu adevărat!

80
 Trezire și veghere

Se scaldă Pământul
în bezne

Se scaldă Pământul în bezne,

Un Rug se aprinde pe deal,
Făclia Luminii eterne
Revarsă speranţa-n aval.

Se scutură huma şi crapă,

Cum carnea de os se desparte,
Isus cere stropul de apă,
Dar gloata-L împinge la moarte.

Şi totuşi El vina ne poartă,

Al nostru păcat l-a plătit,
Cu Sânge deschide o poartă,
O Cale spre plus infinit.

Nu moare Iubirea sfărmată,

Nu piere în chin absolut,
În pieptul de Mamă, de Tată,
Din fărâma ei ne-am născut.

În Râul curgând de sub Cruce,

Botezaţi în Sânge, am fost,
Înfăşaţi în privirea Lui dulce,
În Isus am găsit adăpost.

81
 Scântei de iubire

E Râul cu vaduri Betezde,

Din căuşul Lui Savaot,
Veniţi să intrăm pân-la glezne,
Apoi să îl trecem înot.

Să ţinem privirea la Ţintă,

Ca fulgerul vine Isus,
În haine cereşti ne-nveşmântă,
Ne adună aşa cum a spus.

Prin bezna străpunsă de El

Roi de candele-i ţin calea,
Ca stelele-n susur pe cer,
Începe duioasă Cântarea.

Răpeşte Lumina, lumină,

Flăcări ce-n noapte sclipesc,
Iubirea desprinsă de tină,
De lume, de foc pământesc.

Se scutură huma şi crapă,

Casa de lut se sfărâmă,
Iar noi, pe-a Iubirii aripă,
Lăsa-vom durerea în urmă.

Se scaldă Pământul în beznă

Și norul coboară mai jos,
E Mirele gata să vină,
În nimbul de Slavă, Cristos.

82
 Trezire și veghere

Se-ntunecă în colbul lui,

Pământul

Se-ntunecă în colbul lui, Pământul

Şi aţipesc în noapte, clorofile,
Clipe buiestre trec la trap ca vântul
Lăsând în urmă câmpuri nefertile.

Ne-ascundem după uşă, pe din dos,

Iar lupul rău, cu limba bifurcată
De parc-ar fi un şarpe veninos,
Ne-nşală cu un măr, ca altădată.

Ne-absoarbe-n el cu lăcomie, visul,

Aşa precum ne fură o oglindă,
Cum o celulă fură Universul
Şi antimateriile stau la pândă.

Purtăm povara faptei ne-mplinite,

Al zâmbetului şters de întristare
Şi dezbinări ca lespezi de morminte,
Ne-mpărtăşirea Dragostei ne doare.

Se stinge viaţa în clipita crudă,

Report la datorii, total scadenţe,
În veşnica durere ne scufundă
Minciuna copertată-n aparenţe.

83
 Scântei de iubire

S-a stins Iubirea, totul se destramă,

O ia la vale ghemul de pe-orbită,
Dar Golgota mai flutură-o năframă,
Ne cheamă Isus pe Calea sfinţită.

Născuţi din nou din al Iubirii pântec,

Dintr-un cuptor ce Aur lămureşte,
Crescând spre Cer, din gângurit de cântec
Ajungem să iubim dumnezeieşte.

Din primii paşi, în alergare, în zbor

Cu ochii ţintă la Chipul Tău, Cristos,
Împletim durerea cu un fir de dor
Şi privim la groapa din care ne-ai scos.

Umblând pe Cale în faptele sortite,

În suflet străluceşte Bucuria,
Strivim sub talpă patimi şi ispite
Şi te-aşteptăm Isuse drag, Mesia.

Slăvindu-Te cântăm Noua Cântare,

Cum nimeni n-a cântat-o, niciodată,
În ziua cea de mare sărbătoare,
La Nunta Mielului, mult aşteptată.

84
 Trezire și veghere

Staţi lângă Dumnezeu

În pieptul vremii bat ornice grăbite,

Nechează secundarele buiestre
De sar scântei în urme de copite,
Zbor clipe slobozite din căpestre.

Veniţi la Domnul, timpul se scurtează,

Prea repede îşi lasă ziua storul,
Parc-ar apune viaţa în amiază,
Puţină vreme, ne vom lua zborul.

Staţi lângă Dumnezeu în orice clipă,

Căci numai El, în mila Lui ne ţine
Să înflorim când Dragostea-nfiripă,
Corolă în miresmele divine.

Staţi lângă Dumnezeu, cât mai aproape,

Lacrimi fierbinţi vărsaţi-I la picioare,
Un gheizer al iubirilor Agape
În tămâieri de rugă arzătoare.

Staţi lângă Dumnezeu, legaţi-vă de El

Ca flori de liliac într-un ciorchine,
Cruci legate-n Crucea Lui Emanuel,
La pieptul cald de Mamă El ne ţine.

85
 Scântei de iubire

Ne-ascundem cu Isus în Dumnezeu,

Vin vremuri grele, vin ca o tornadă,
El va pune stăvilar Cuvântul Său,
Îşi va păzi copiii să nu cadă.

Staţi lângă Domnul, nu vă îndepărtaţi,

Ca mâine veţi sfârşi călătoria,
La Izvorul Crucii vă păstraţi curaţi,
Până când vine Mirele, Mesia.

Când va veni-n păreri de rău, calvarul,

Va fi târziu, dosarele-ncheiate,
Va fi plecat pe totdeauna Harul,
Veniţi la Domnul, veniţi până se poate.

86
 Trezire și veghere

Strânge Doamne, oastea!

(sonet)

Azi ninge cu pomadă peste România,

Aripile de îngeri, peste ţara-ntreagă
Îşi fulguiesc pana şi rănile se leagă,
Cu flori-cicatrici se-mpodobeşte ia.

Ghiocei adună misive în desagă

Să vestească-n ţară, cu toată tăria,
Primăvara-n care-nfloreşte Bucuria
În spectrul de Lumină, peste vatra dragă.

Ne-acoperi Isuse-n troiene de-ndurare,

Munţi, dealuri, coline şi văi despădurite,
Ai simţit pe cruce cum goliciunea doare.

Strânge Doamne, oastea din văi de oseminte,

Să cadenţeze-n rugi, înconjurând altare
Și ninge cu steluţe de Dragoste fierbinte!

87
 Scântei de iubire

Un râu

Un râu eşti, viaţă, încotro grăbeşti oare

Cu taine-ngropate în valuri nebune?
Tu ştii că în Cer te aşteaptă o mare
Care-n transparenţă adâncul îşi spune?

Ridică-ţi din prunduri, în ziua senină,

Cu Raza de Soare, tot bobul ascuns,
Strivească-le talpa de sfântă Lumină
Şi picuri de Sânge din Jertfa lui Isus!

Barează torenţii, tumulturi străine

Şi vezi ce târăşti în amonte, când treci,
Traiectoria, zapisul ce rămâne,
Căci cursul tău hotărăşte locul de veci.

Ambiţii ţi-au lăsat maluri zdrenţuite,

În ascunzişuri îţi colcăi disperarea,
Te biciuie arealul, cu ispite,
Buciumu-nserării sună. Deşteptarea!

Fii râul din care, curgând pe sub Cruce,

Îşi stâmpără setea Mielul Lui Dumnezeu,
El sfinţeşte unda, El în Cer ne duce,
Să Îi fii răcoare în chinul cel mai greu.

88
 Trezire și veghere

Să-ţi susure valul în matcă, duios,

Când cerul întreg se oglindeşte-n tine,
Pe strune de Raze, lăudând pe Cristos,
Să-ţi treacă arcuşul de unde senine.

Şi salcia plângă-ţi pe mal, Bucuria,

Cu perle luate din apele tale,
Iar Ţinta să-ţi fie Cristosul, Mesia,
Să nu-ţi schimbe cursul, vreo piatră din vale.

Mai plouă Harul, plinească-te Iubirea

Și să inunzi peste-orizont, departe,
Să curgi cristalină, împlinind menirea,
Debitul să-ţi fie Viaţă fără moarte.

Un râu eşti, viaţă, încotro grăbeşti oare

Aşa tumultoasă, cu valul de spumă?
Ales-ai o ţintă, ales-ai o mare
În care să te verşi în ceasul din urmă?

Ţi-ai croit vadul pe urme lăsate

De talpa Vieţii cu semne de cuie?
Se apropie vremea, miezul de noapte,
Se-apropie plata şi scăpare nu e.

89
 Scântei de iubire

Veghere şi iarăşi veghere!

Când noaptea-ţi oferă pernele moi

Şi pături albastre de stele
Şi vise în care la Car prinde boi,
Să nu crezi, să nu crezi în ele.

Mai bine o piatră să-ţi pui căpătâi

Şi-o poartă deschide-va Cerul,
În unghiul zidirii pe Piatra dintâi,
Acolo găseşti Adevărul.

Pe creasta Iubirii arde un Rug,

Aici vin trudiţi să găsească,
Cu palme zdrelite-n coarne de plug,
Odihnă şi mană cerească.

Sufletul este fărâmă de Cer,

El Raza Luminii o cere,
În văluri de noapte suflete pier…
Veghere şi iarăşi veghere!

În Ţara-n care s-ajungem dorim,

Acolo e numai Lumină,
Veşnic Soare, în Nou Ierusalim
Este Isus, Rază divină.

90
 Trezire și veghere

Când noaptea-ţi oferă pernele moi,

Să nu îţi laşi capul pe ele,
Că-s pline de şoapte, voci de strigoi,
Capcane în jocuri de iele.

91
S lujir e ș i î nc h i n a re
 Slujire și închinare

Genunchii scriu în vale

al Cerului Traseu

Eşti Dumnezeul nostru, Cel fără început,

De Tine, doar de Tine sunt rânduite toate
Iar dac-ai hotărât să ne frămânţi din lut,
Cred, ne-ndoielnic, mai bine nu se poate.

Doamne ne-ai iubit şi răi, zăcând în lume,

Acum, când Harul Tău ne este îndeajuns,
Se înalţă limbi de foc de la altar spre Tine
Şi mâinile curate prin Jertfa Lui Isus.

Eşti Creatorul nostru şi ne eşti Stăpân,

Cu toată adorarea ne-nchinăm doar Ţie
Veghind să nu aprindem l-altare foc străin,
Doar focul Iubirii ardă, o veşnicie.

Privirea Ta-nfăşoară, rotocol, Pământul,

Într-un buchet aduni vii licăriri de-altar
Din clocotul Iubirii, Te bucură cântul
În lacrima de dor, sub ploi târzii de Har.

Pe raze arămii se-aduc jertfe de seară,

În timp ce zorii-Ţi poartă, laude, adorări,
Atins este zenitul, Harul lin, coboară
Pe braţe ridicate spre Cer, din patru zări.

95
 Scântei de iubire

Pe Calea bătută cu urme de suspine,

Genunchii scriu în vale al Cerului Traseu,
Poleiri de aur, prin renunţări de sine,
Altarele zidite doar Ţie, Dumnezeu.

Când le privesc în noapte aştrii-ndepărtaţi,

Pământul li se pare un cer de stele plin,
Altarele aprinse de noi, surori şi fraţi
Și strălucirea-n vale, a petalelor de Crin.

Din Cer, Sfânt Tată, priveşti cu duioşie,

Clocotul Iubirii, mai mult îl înteţeşti
Când Duhul Tău Sfânt, mângâietor, adie
Să ne aducă-n suflet splendorile cereşti.

Vii flăcări unduiesc, în tril, noua Cântare,

Cum îngerii din Cer n-o vor putea cânta,
Doar cei ce suferind au stat în adorare,
Flămânzi şi însetaţi de frumuseţea Ta.

96
 Slujire și închinare

Gutuiul meu

Inundând cu spoturi ţărâna de sub tine,

Dar nu ai pierdut raiul culorii în zadar
Că au rămas în urmă crengi cu roade pline.

Mulţi au crezut că suferi, că speranţe mor,

Dar tu ai adunat ulei pentru candele
Şi ţi-ai umplut coroana în har strălucitor,
Fecioară înţeleaptă, să luminezi prin ele.

Gutuiul meu, cu roade de aur străvezii,

Porţi primăveri în gene, să înfloreşti din nou,
Când ape te inundă, te încolţesc urgii
Tu eşti mereu acelaşi brav luptător, erou.

Eşti pildă, carte scrisă de Tatăl Dumnezeu,

El mi-a lăsat mesajul lămurit, în tine,
Cu rod târziu de toamnă, mă-mbii gutuiul meu,
Te dăruieşti bogat în coşurile pline.

Îţi voi păstra în casă rodul rupt din Soare

Până la primăvară când înflori-vei iar,
Îmi va aduce-aminte de mare-ntâmpinare,
Să îmi umplu candela până mai este Har.

97
 Scântei de iubire

Te-admir gutuiul meu, în sfântă gelozie,

Petală cu petală m-aş lepăda de mine,
Să-mi pârguiască poama dulce-amăruie,
Să mă întorc mireasmă din lupte şi suspine.

La masa-Mpărătească du-mi Isuse darul,

Din el să Te înfrupţi cu mare bucurie,
Căci Tu ai biruit în locul meu calvarul,
Am găsit taina Vieţii, datorită Ţie.

98
 Slujire și închinare

Îmi umpli cupa zorilor,

Isuse

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse,

Cu Raiul Tău, cu bunătatea-Ţi mare,
Iei nopţii înapoi culorile ascunse
Şi mă încânţi cu fiecare floare.

Pe rouă-n zori mă întâlnesc cu Tine,

De parc-aş fi o Evă ne-amăgită,
Căci mi-ai luat poverile străine
Şi sub călcâi striveşti orice ispită.

În limbi de foc mi-ai limpezit gândirea,

Mă înveşmânţi cu flăcări de Rusalii,
Tu mi-ai încununat cu psalmi vorbirea,
Te laud Doamne şi te aştept să vii.

E-atât de bine Doamne lângă Tine,

Sub curcubeul îndurării Tale,
Cuvântul Tău e stavila ce ţine
Urgia valurilor infernale.

Când asfinţitul mărgineşte zarea,

Cu purpura trăirii, arămie,
Isuse drag, Tu-mi dăruieşti iertarea
Din palma-Ţi fumegând în răni de cuie.

99
 Scântei de iubire

Eşti Minunat Isuse, eşti desăvârşit,

În Tine Cerul mă primeşte-Acasă,
Tu eşti desfătarea fără de sfârşit,
M-aştepţi la dreapta Ta, să-Ţi fiu Mireasă.

Din potirul infinitului voi bea

Eterna fericire, Apa Vie,
Căci Tu Isuse mi-ai rânduit aşa,
Dragostea Ta mi-e sfânta-Mpărăţie.

100
 Slujire și închinare

În taina rugăciunii

Mă închin Ţie Doamne cu faţa în pământ,

Duhu-mi unesc dulce cu Duhul Tău Sfânt,
Pe Cer, între ape, o poartă larg deschizi,
Mă înconjoară Raze din ochii Tăi blânzi.

Un fior îmi transmiţi pe arcuşul de Soare,

Îmi trezeşte fiinţa, îmi dezgheaţă izvoare,
Printre săbii de foc, un drum şi-a deschis,
Mă împânzesc fluenţe din ceresc Paradis.

Faţa brăzdată-n ani, o spăl în ploi de Har,

Sfânta Armonie pulsează-n inima mea iar,
În drum spre Cer, Isuse, cu Putere sfântă
Mă cheamă Iubirea, mă cheamă la Nuntă.

Durere, suspin, lacrimi pier în respir ceresc,

Inima-ntreagă-mi cântă „Isuse Te iubesc“,
Uşor, evadez pe-o undă, departe de lut,
E linişte în suflet şi pot să Te ascult.

O miere Îţi este graiul, chiar Susurul blând

Al unui râu din Cer, de sub Tron curgând,
E mângâiere, vindecare, cântecul ceresc,
Răspuns la rugăciune, pe care îl doresc.

101
 Scântei de iubire

Oricât Ţi-aş mulţumi, încă mai este loc,

Oricât Te-aş iubi, trebuie mai mult foc,
Oricât Te-aş lăuda prin cel mai scump cuvânt
Nu e iubirea-ntreagă, din inimă curgând.

Din dulcea părtăşie mă-ntorc cu braţe pline

Să-mi umplu-ntrega humă, Isuse, de Tine,
Iar faţa îmi rămâne curat-strălucitoare
Căci Ţi-am privit Chipul, stând la închinare.

În taina rugăciunii, în Sânge m-ai spălat,

Mai pot urca o treaptă, cu suflet mai curat,
De aceea mă vrei, Doamne, în rugă mereu,
Căci sunt un rod al Jertfei, sunt un urmaş al Tău.

102
 Slujire și închinare

Laudă şi închinare

Frumoasă este bolta când stele înfloresc

Precum zorii-n ferestre, florile în glastră,
Dar mai frumoasă floare, parfum dumnezeiesc,
Cu petale-flăcări, e închinarea noastră,
Căci Te-admirăm Isuse şi frumuseţea Ta
Ne poleieşte chipul cu Aur din Soare,
Vom construi colibe şi nu vom mai pleca,
Cu Tine-i minunat, poverile-s uşoare.

Frumoasă este marea când ceru-şi revarsă

Seninul lui şi albastrul, în odihna ei,
Când orizontu-nchide în ea arama arsă,
Dar mai frumoasă-i ruga cu-albastrele scântei,
Căci părtăşia noastră cu Tine, Domnul meu,
În limbile de foc arzând ne mistuinde,
Este în truda zilei un colţ de Empireu,
Tărie sufletească, sfintele merinde.

Frumoasă e grădina când rodu-i pârguit

Şi razele de aur din candela-gutuie,
Dulceaţă şi culoare, mireasma la zenit,
Dar mai plăcută-i jertfa închinată Ție,
Mulţumirea noastră, mireasma de tămâie
Primită cu plăcere de Tine, Dumnezeu,
Beznele să-nvingem cu-a Dragostei făclie,
Să Îţi dăm Ţie totul, ca dar din darul Tău.

103
 Scântei de iubire

Sunt mii de frumuseţi, sunt toate trecătoare,

Dar am găsit în suflet o oază de sublim,
Un dulce izvor, laudă şi închinare,
Pentru splendoare-aceasta, Isuse-Ţi mulţumim.
Deschidem fereastra spre Noua Cetate,
Îngenunchem smeriţi, cu faţa în pământ
Şi ridicăm spre Tine rugăciuni curate
Iar Tu, iubit Isuse, răspunzi în Susur Blând.

104
 Slujire și închinare

Te laud Împărate
(sonet)

Te laudă, Isuse, triluri de ciocârlii,

În valea de durere, zâmbetul crinilor,
Te laud şi eu Doamne, iubit Mântuitor,
Cu pieptul plin de salbe, lacrimi de bucurii.

Te laud Împărate şi Te iubesc, Te-ador,

Aştept, în toată slava Isuse să revii,
Să mă ridici din humă, din valea plângerii,
Cu inima în clocot aştept tainicul nor.

Mi-acopăr întristarea cu Chipul luminos,

Balsamul care-nchide rănile de moarte,
Un nimb ce mă ridică din colbul de pe jos.

Mă înalţ făclie, până la Cer, departe,

În Dragostea eternă, la pieptul Tău Cristos,
Căci mi-ai umplut candela, m-ai iertat de toate.

105
Div er s e
 Diverse

Ai venit, toamnă

Ai venit, toamnă, ştiam că o să vii,

Îmi pare rău că nu te-am aşteptat,
Căci mi-ai adus sub norii plumburii
Un timp plăcut de rod înmiresmat.

Te-am cunoscut în scârţâit de care

Când de departe, copil, te-am privit
Cum te-nălţai peste sordid, pe care
Prin roade aromate, dulci, l-ai biruit.

Ai luat acum o sită, cea mai deasă,

Cerni lacrimile pe dealuri şi prin văi,
Dar plânsu-ţi rece nu mă mai apasă
Căci prea este mărunt în ochii mei.

Şi dacă teascul tău încă mă doare,

Prin mustul dulce va fi încununat,
Mă vei vărsa-n pocal, ca pe-o licoare
Să-nveselească pe Marele Împărat.

Ţi-ai ascuns azurul după negrii nori,

Dar te-a observat un Pictor Minunat
Şi mi-a pictat un cer în viile culori,
Cu un senin cum n-am avut vreodat.

109
 Scântei de iubire

Acum toamnă îmi eşti o splendoare,

Poţi să îmi împânzeşti întreaga humă,
Căci eu rămân lipită de o Rază care
Mă poartă-n pace, dincolo de brumă.

M-a prins Isus cu glasul Lui de Mire,

M-a scos din valsul unduit, de-aramă
Şi mă ascunde în adânca Lui Iubire,
De iarna aprigă la cea din urmă vamă.

Nu ştiu toamnă, cât de mult te doare,

Dar mă vei pierde peste zări, departe,
Că-n suflet port gene de călătoare
Spre fericiri, spre viaţa fără moarte.

Mă va lua Lumina, mă va duce-Acasă,

Când te voi părăsi toamnă, eu sper
S-ajung unde azurul în izvor se varsă,
Uliţe de aur ca sticla, sunt aievea Cer.

Acolo toamnă, voi cunoaşte pe deplin

Căci pe pământ eşti binecuvântare,
Îmi dai motive să lupt pentru senin
Şi îmi aprinzi mai viu dorul de Soare.

110
 Diverse

Am răsărit în noaptea
de ţărână

Am răsărit în noaptea de ţărână,

Steluţe îmbobocite, luminând
Atât cât, Doamne, Tu ne eşti Lumină,
Ca dalbul pur de ghiocel plăpând.

Ai hotărât povara ce-o vom duce,

Stăpâne, Tu ştii cât putem purta,
Cuib printre stele ni-i străină cruce,
Grea pentru huma sculptată-n palma Ta.

Veni-va vremea când vom cunoaşte tot,

În Trupul veşnic al Lui Isus Cristos,
Hotărât-ai Doamne, mare Savaot,
Când să ne îmbraci în nimbul luminos.

Mai numărăm petală cu petală,

Bujorii scuturaţi în vitregie,
Urcând răbdarea la treapta finală,
Stindard la început de veşnicie.

Reverberează în chilii astrale,

Din valul vremii, tunete abstracte,
Le definim pe lacrima din vale,
Atât cât poate huma să le poarte.

111
 Scântei de iubire

Colţi de-aisberg pândind pe la călcâie,

Mai mult ne grăbesc pasul spre Acasă,
Spre dulcile fântâni cu Apă Vie,
Spre pajiştile verzi, ca de mătasă.

Sinapse leagă ecouri de jale,

Gemete lungi, de valuri muribunde,
Ne mână la ţărm, cântăm Osanale
Pe marea de stele-n fluxul de unde.

Ne-ntoarcem iar, despiralând cărarea,

Ne cheamă dorul, fără serpentine,
Vine Isus, sfârşi-vom alergarea,
Se împlineşte vremea. Domnul vine!

112
 Diverse

Armonii

Vreau s-aştern pe pânză nouă,

Din vii culori, o armonie
Din florile spălate-n rouă,
Din curcubeul-mărturie,
Să imortalizez, Stăpâne,
Creaţiunea ca splendoare,
Dar orice-aş face, nu rămâne
Când pânza este trecătoare…
De-aceea Te rog, o, Doamne
Dă-mi pânza Iubirii Tale!

Vreau s-adun în simfonie,

Foşnetul de spice grele,
Cu un tril de ciocârlie,
Gângurit de turturele,
Doina frunzei, tremurândă
Și un susur blând de ape
Ce pot Cerul să-l cuprindă,
Să-l aducă mai aproape.
Dar să-Ţi pot, Isus, cânta,
Dă-mi portativ, Iubirea Ta!

Aş ţese-o dulce armonie,

Să simt aleanul fratelui,
Trăind cu el o bucurie,
Frângându-mă-n durerea lui,

113
 Scântei de iubire

Ca salcia ce-şi udă-o creangă

Cu stropi din apa râului,
Începe-apoi şi ea să plângă
Amar, cu lacrimile lui.
Să plâng Isuse, căci Te-ador,
Dă-mi Iubirea Ta, Izvor.

Din amplele rotiri de stele,

Din armoniile astrale
Să dau lărgimi, mâinilor mele,
Spre Cer, să le ridic, din vale,
Din înflorirea unui crin,
Când îşi desferecă petale,
Spre Cer, întinse să le ţin
În laude şi Osanale.
Dar să am în mâini putere,
Iubirea Ta să-mi dai în ele!

Chiar în aprinsele cuptoare

Şi-acolo, armonie-aş vrea,
Să tac, să rabd şi dacă doare,
Să mă încânte faţa Ta,
Când valul mă loveşte-n piept,
Să mă arunce în genune
Şi-atunci, în linişte s-aştept
Cuvântul care Tu-l vei spune.
În toate eşti armonios,
Iubirea mea, Isus Cristos!

114
 Diverse

Ce cauţi ploaie?

Ce cauţi ploaie biciuind prin ie?

Tăioasă scormoneşti până la os,
Îmi stingi un foc albastru din pruncie,
Ori arderile fără de Cristos?

Nu vei găsi nimic ce mă acuză,

Poţi scormoni în suflet până mori,
Poate un cânt naiv rămas în frunză,
O uscătură într-un cuib de ciori.

Căci a trecut Cel fără de păcat,

Samariteanul meu îndurător
Mi-a întins mâna, în Sânge m-a spălat
Şi m-a purtat pe braţe la izvor.

Mai bine, ploaie, să îmi stâmperi faţa,

Căci prea mă frige lacrima de dor,
Până-mi va bate-n gene Dimineaţa,
Căci va veni Mesia, iubit salvator.

Azi ai venit cu sita cea mai deasă

Să-ţi burniţezi bobiţele prin văi,
Iubită sau urâtă eşti, ce-ţi pasă,
Furi norii de pe cer în stropii tăi.

115
 Scântei de iubire

Eşti rânduită ploaie, de departe,

Acolo unde ceru-i fără nor,
Doar Dumnezeu te poartă şi te-mparte
Cu asprime sau binecuvântător.

Ce cauţi ploaie biciuind prin ie?

Aici e templul Lui Isus Cristos,
Aştept Împărăţia Lui să vie,
Dar biciul tău îmi este de folos.

116
 Diverse

Ce să fac, mamă?

Ce să fac, mamă, cu iubirea ta,

În scoica vremii, e-o perlă de valoare
În faşe sidefii, căci este altceva,
Nu seamănă cu clipa trecătoare.

Cum să o păstrez, unde e cel mai bine,

Ascunsă-n lacrimi, căci seamănă cu ele,
Sau sub Cruce, sub ploaia de Rubine?
Ca perle-nsângerate-n doruri grele.

O, mamă dragă, te privesc din urmă,

E vremea să urmez aceeaşi cale,
În pieptul meu aceleaşi lacrimi scurmă,
Dureri de mamă, asemeni jertfei tale.

Ca anotimpuri, roată, trece viaţa,

Clonează vremea, totul se repetă,
O va opri din goană, Dimineaţa,
Un ultim sunet amplu de trompetă.

Din generaţii se va păstra şiragul

De perle de iubire fără moarte,
Cu ele-n suflet, noi vom trece pragul,
Flăcări de Iubire în eternitate.

117
 Scântei de iubire

Ce să fac, mamă, cu iubirea ta?

Cu-a mea iubire perle-ngemănate,
Iubirii Mamă le-aşez alăturea,
Căci doar Isus le-a zămislit pe toate.

118
 Diverse

Chemare

Înălbit cu lacrimi e portul românesc,

În dragoste ţesute ia şi catrinţa
De mii de Penelope care de dor tânjesc,
Stau mamele în poartă, nu îşi pierd speranţa.

Dă-mi frunză doinele, comori ascunse-n tine

De când chemau străbunii feciorii din război,
Să chem şi eu doinind cu lacrimi şi suspine,
Înstrăinaţii ţării să vină înapoi.

Dă-mi ciocârlie trilul, căci lanu-i aurit,

Din cele patru zări să chem secerătorii,
Rămânem fără pâine, hambarul s-a golit,
Tăcerea umple sacul azi la coşul morii.

Tăria ta dă-mi munte, să-ţi înverzesc păduri,

Să te acopăr iar cu haina răcoroasă,
Căci prea te-au dezgolit drujbe şi securi,
Dă-mi inima să chem haiducii tăi acasă.

Dă-mi aleanul ţară, să-l fac o cale-ntoarsă

Cu toată frumuseţea din mioritic plai,
Căci nu-i ca tine alta în lume mai frumoasă,
A pus în tine Domnul un colţişor de Rai.

119
 Scântei de iubire

Voi pruncilor crescuţi pe braţe prea bătrâne,

Să-mi daţi lacrima voastră, picurul din Soare,
Să chemăm părinţii din negura din lume,
Braţele iubirii… căci viaţa-i trecătoare.

Dă-mi Românie graiul, cu psalmi să-l înnădesc,

Aşa cum credincioşii, de veacuri l-au ştiut,
Aşa să îl păstreze tot neamul românesc,
Căci prea ne rătăceşte un grai de împrumut.

Dă-mi Doamne pe altarul clipei, necurmată

Chemarea la Viaţă, chemarea la Cristos,
Ascultă-mi Doamne ruga, împlineşte Tată,
Să traversăm pustia vieţii cu folos.

120
 Diverse

Chiar dacă rana spune…

Am găsit Iubirea în iarba de acasă,

Încinsă cu ştergarul, o Rază de Soare,
Se apleacă mlădie, smerit, la picioare,
Mă spală în rouă, cu mâini de mătasă.

Am găsit Doamne, chiar şi iubirea spinilor

Ascunsă sub val, în prundul greşului iertat,
Când am luat ştergarul, cu lacrimi i-am spălat
Şi călăi şi iuzi mi-au dăruit iubirea lor.

Printre pietre în vale, în nor şi în zenit

Privirea Ta ca para, pe toate le-a străpuns
Şi lumeni de Iubire răsar din loc ascuns,
În tot ce mă-nconjoară, Iubire am găsit.

Iubire chiar există, de vrei cu-adevărat,

Sapă în inodor, în insipid, insistă,
O vei descoperi în oază altruistă,
Să nu renunţi că în poartă nu te-a aşteptat.

Chiar dacă rana spune să blestemi şi să mori,

Cea mai mare plată e când iubeşti duşmani,
Dacă nu poţi, te roagă cu Domnu-n Gheţimani,
Vă-ndemn dar, fraţilor, iubiţi, nepărtinitori!

121
 Scântei de iubire

Clip-uri de dor

Doineşte frunza dorul, cu ardoare

Și triluri îl înalţă-n cânt, duios,
Acelaşi dor îl susură izvoare,
Înfiorând ţărâna, dorul de Cristos.

Chiar cerul însetează, îi e dor

De-un nor de slavă, o podoabă sfântă,
Pe care va veni El, Domnul domnilor,
Să-Şi ia Mireasa-n odaia de Nuntă.

Îl aşteptăm, Desăvârşirea noastră,

I-am trimis dorul cu misive clare
Şi i-am mai pus o lacrimă în traistă,
Să-I cerem biruinţă-n aşteptare.

Clip-uri de dor ca stelele răsar

Pe bolta lumii tot mai întunecată,
Scântei desprinse din Rugul din Calvar,
E dorul Lui Isus, El ne aşteaptă.

Isuse drag, Isuse scump, Isuse

Ce va fi oare dorul nostru-Acasă?
Lacrimi şterse, îmbrăţişări nespuse,
Voal transparent la Haina de Mireasă.

122
 Diverse

Complemente din
Dragoste

Dragostea este Cea mai frumoasă,

Cu fire de aur brodează,
Înalt şi adânc,
În inimă bătrână, în inimă de ţânc,
Strălucirea păleşte când Ea se arată,
Dragostea este minunată.

Dragostea este Cea mai bună,

Sărmanii la masa Ei se adună,
Ea îmbracă,
Mai frumos ca un crin, casa săracă
O cântă raza de lumină în zori
Şi picuri de Har o răsfrâng în culori.

Dragostea este Cea mai mare,

Nemărginită din zare în zare,
Mantie Sfântă,
Spaţiu şi timp în Ea se-nveşmântă,
Deasupra oricărei zidiri se ridică,
Atotcuprinzătoare, vie, veşnică.

Dragostea este Cea mai tare,

Întotdeauna biruitoare,
Şi gingaşă şi dură,

123
 Scântei de iubire

Ea poate învinge oceane de ură,

Boldul morţii Ea a biruit,
Dragostea este Viaţa fără sfârşit.

Dragostea este armonia ce leagă

Molecula de apă cu marea întreagă,
Ea poate uni
Pe cei care-au fost cu cei ce vor fi,
Din toată inima s-o cerem mereu,
Dragostea este Dumnezeu.

124
 Diverse

Scântei de Iubire

Sclipește-n noapte o pajiște de astre,

Duios îngână Cerul, feeria lor,
Lacrimi de Iubire, dorurile noastre,
Laude-nălțate spre Domnul domnilor.

Din Iubirea sfântă, scântei fără moarte

Luminează calea, din vasele de lut,
Poartă mărturia Jertfei, mai departe,
Vestea mântuirii prin sfântul Legământ.

Fundalul înnegrit de ură, de păcat,

Le accentuează conturul luminos,
Fărâme din Iubirea-n care-am înviat
Duc pe-ntreg pământul, chipul Lui Cristos.

În mijloc de codru, oaza de Lumină,

Astâmpără foamea și setea de-Adevăr,
O beteală-a Crucii, aura divină
În care se scufundă Raze vii din Cer.

Clipiri de diamante dintr-un Rug aprins,

Purtate de talazul vânturilor reci,
Întețesc o Torță care nu s-a stins,
Stâlpul rezistenței, dăinuind în veci.

125
 Scântei de iubire

Într-o zi Isuse vei poruncii furtunii,

Vântul va întoarce scânteile-napoi
În Rugul aprins din dealul Căpățânii,
În Iubirea-n care ai ars și Tu și noi.

Când va suna goarna, în zborul triumfal

Va pleca Iubirea-n straie de Mireasă,
Vor fremăta în urmă-i, lacrimile val,
La brațul Mirelui se întoarce-Acasă.

126
 Diverse

Copila mea…

Copila mea, acum când încercarea

Îţi jăruieşte-o suferinţă cruntă,
Eu aş căra cu pumnii toată marea
Să-ţi stâmpăr rana, de-aş şti că te ajută.

Şi aş lua întreaga ta durere,

S-o port în locul tău, cu bucurie,
Din teascul tău, Lui Dumnezeu I-aş cere
Toată zdrobirea să mi-o facă mie.

Aş scormoni să-i netezesc adâncul,

Pietroaiele le-aş sfărâma pe cale,
Aş stăvili furtuni, să-ţi apăr pârgul,
Să fiu, zdrobită, mireasma roadei tale.

O, draga mea, cu lacrimă cerească

Ţi-aş curăţa cărarea înainte,
Ţi-aş uda florile să înflorească,
Le-aş adia-n suspinul de părinte.

Să ai mereu Soare strălucitor,

M-aş căţăra pe crestele înalte
Să decupez ferestre largi pe nor,
Spre strălucirea Vieţii fără moarte.

127
 Scântei de iubire

Te-aş stăvili în Dragostea curată,

Sub bolta curcubeului te-aş ţine
Să nu te-ajungă neguri niciodată,
În nimb de bucurii să-ţi fie bine.

Dar ştiu că fără luptă nu-i cunună,

Îl rog pe Dumnezeu să-ţi dea Credinţă
Să te-nrolezi şi tu în lupta bună,
Să-nalţi la capăt, steag de biruinţă.

Iubita mea, plângând te roagă mama

Să îţi ridici privirile la Cruce,
La ochii blânzi, la glasul Lui ia seama,
Numai Isus povara-ţi poate duce.

Copila mea, acum când încercarea

Îţi jăruieşte-o suferinţă cruntă
Să ştii căci Dumnezeu e îndurarea,
El rugăciunea noastră o ascultă.

128
 Diverse

Da, sunt ţăran

Da, sunt ţăran, cu trudă şi sudoare

Îmi câştig pâinea, aşa mi-e rânduit,
O-mpart cu-ai mei, e ca o sărbătoare
Când ne-adunăm la cină-n asfinţit.

Seamăn grâul udând cu lacrimi multe,

Dar nu-mi plâng greul, plâng de bucurie,
C-aşa-i românul învăţat s-asculte
De Glasul care strigă în pustie.

Din flori de câmp mi-am împletit cunună,

Pe stropi de rouă întins-am curcubeu
Şi mi-am făcut un rai de voie bună,
Slăvind şi lăudând pe Dumnezeu.

În teascul morii, boabele din spic

Dezbracă hainele prăjite-n soare,
Nu este truda în sacul ce-l ridic,
Socot că este binecuvântare.

În toiul nopţii m-aplec peste covată,

Încing cuptorul cu paie şi tulei,
E pâinea coaptă când soarele se-arată,
Umple-ntreaga casă cu miresma ei.

129
 Scântei de iubire

Aşa îmi mănânc pâinea şi îmi place

Să ştiu că împlinesc Cuvântul sfânt,
Îmi este inima plină de pace,
Chiar dacă-i nedreptate pe pământ.

Să ne păzească Dumnezeu, cum crede,

Căci lupii vin mascaţi, cu glasul blând,
Să-mi cumpere ogorul, codrul verde,
Mă amăgesc arginţii, dar nu vând.

Acum copiii noştri-nvaţă carte,

Vor ţine ei străinului socoată,
Să avem şi noi, după trudă, parte
Nu de palate, de o plată dreaptă.

Să înălţăm, tot neamul, zidul lat,

Să reclădim altare dărâmate,
Căci Dumnezeu ne-a binecuvântat,
Ne binecuvântează pân’ la moarte.

E mare Tatăl meu, eu prea mică sunt,

Mă-ncape-oglinda bobului de rouă,
Pe braţu-I tare mă ţine pe pământ,
Mi-a pus în gură o cântare nouă.

Da, sunt ţăran, mi se-adânceşte rana,

Mi-e urma numai sânge şi sudoare…
Aştept pe Domnul, glorie, Osana!
Căci truda e de-o clipă, trecătoare.

130
 Diverse

Dă-mi Doamne…

Dă-mi Doamne tărie când crucea m-apasă,

Să pot să o duc până sus,
Să-mi picure Raiul în lacrima arsă
De dragul Tău scumpe Isus.

Dă-mi înţelepciunea să pot înţelege

Dorinţa Ta bună şi dreaptă,
Să împlinesc în a Dragostei lege,
Precum o fecioară-nţeleaptă.

Dă-mi Doamne ozonul şi Apa Ta Vie

Și Pâinea Ta frântă, pe masă,
Să nu mă abat, trecând prin pustie,
Din Calea ce duce Acasă.

Aprinde-mi făclia, cu milă, Stăpâne,

Jăruieşte-mi cărbunii în vatră,
Iubirea dintâi să ardă în mine,
Să nu se mai stingă vreodată.

Dă-mi Doamne izbândă în vânt, în furtuni,

Când floarea petala şi-o plânge,
Să fie spre rodul ce vrei să-l aduni,
Pârguit în sfântul Tău Sânge.

131
 Scântei de iubire

Să-mi fie podoabe roadele coapte

Şi perle de lacrimi sfinţite,
Fără şiraguri de stele din noapte
Şi lanţuri de oarbe ispite.

În brazda durerilor, Doamne să-mi creşti

Miresme cereşti, legănate,
Mângâiere, pomadă pe răni sufleteşti,
Alinare pentru soră şi frate.

Dă-mi Doamne avântul, cu Tine-mpreună,

Pe cea mai din urmă arenă,
Să am biruinţă în lupta cea bună,
Spre pacea, spre Viaţa eternă.

Şi dă-mi bucuria, când raze-arămii

Trag linii sub trudă, adună,
Să-mi crească profitul în Cer, zi de zi
Şi floarea de Crin în cunună.

Fă-mi Doamne clepsidra o urnă de vot,

Clipă de clipă să Te aleg
Pe Tine-Mpărate, Stăpân Savaot,
Tu îmi eşti Raiul, Cerul întreg.

Primeşte-mi Doamne ruga tămâiată,

Mi-e inima în mulţumiri, făclie,
Iar celor dragi ai mei, să le fii Tată
Şi să ne bucurăm o veşnicie.

132
 Diverse

Din explozii de vis

Mi-e crucea o scară-ntre Cer şi pământ

Şi ştiu că la ultima treaptă
E greul mai greu, dar pasul mai sfânt
Şi Mirele meu mă aşteaptă.

Pe marea de lacrimi, refluxul mă ia

Ca jertfă pe val legănată,
Mă poartă spre Ţărm, spre Patria mea
Cu pragul de vise la poartă.

Mai plouă în suflet, cu lacrimi de foc

Și lupta e crâncenă tare,
Căci aş vrea să alerg, să nu stau pe loc,
Să trec de-ale humei hotare.

Să lupt îmbrăcată în zale de Crin,

Mireasma Iubirii eterne,
La Tronul Tău, Doamne, în zori să mă-nchin,
Când roua de slavă se cerne.

Țâşnind înspre Cer, din explozii de vis,

Cu frâie de gând sfărâmate,
Să văd Țara dragă şi locul promis
Și pomul Vieţi-n Cetate.

133
 Scântei de iubire

Privind prin fereastra deschisă spre Cer,

La Ținta atât de aproape,
O Rază mă poartă, pe cuanta de fier,
Prin taina Iubirii Agape.

Din lanul de Aur, de sfântă Lumină,

Cu braţul de rază fierbinte,
Adun în buchet splendoarea divină
Din Dragostea Ta Sfânt Părinte.

Atunci când uita-voi dureri şi suspin,

Privindu-Ţi coroana, -Mpărate,
Să nu uit căci Jertfă ai fost, Miel divin
Plătind ale noastre păcate.

134
 Diverse

Eu sunt ţărâna
scoasă de sub ape

Eu sunt ţărâna scoasă de sub ape,

Din undele vibrând la glasul Tău,
Să creşti în mine Dragostea Agape,
Să mă asemeni Ţie Dumnezeu.

M-ai frământat când am fost numai tină,

La focul Dragostei mi-ai dat tărie
Şi m-ai străpuns cu Raze de Lumină,
Să Îţi cânt laude, slavă numai Ție.

Să Te priveşti în mine, ca-n oglindă,

M-ai şlefuit în aspre încercări,
Spre mine braţul Tău să se întindă
În bogăţii de binecuvântări.

De ce ţărână? Înţelept eşti Doamne!

Căci nu-s luceafăr sau orice altceva,
Nu strălucesc, nu-s transparent prin mine,
Să fiu tentat să fur din Slava Ta.

Eu sunt pământ şi nu-i pământul vrednic,

Toată vrednicia mea e-n Tine,
Numai în palma Ta pot fi un sfeşnic,
Numai Uleiul Sfânt flacăra-mi ţine.

135
 Scântei de iubire

În palma Ta Stăpâne, sunt minunea,

Un Univers în stropul de ţărână,
Calea Lactee-mi ninge Cărăruia,
Cu vise dragi din Patria divină.

Tu mă priveşti în sfântă duioşie,

Ca pe un diamant scos la Lumină,
În ochii Tăi eu văd o veşnicie
De splendori, de Dragoste deplină.

În condensul de cuante de Lumină

Mi-ai spălat faţa aspră de rafale,
Îmbrobodind un vas lucrat din tină,
Cu aura divină-a feţei Tale.

Sunt vas de lut purtând în el Comoara,

Sunt ţarina de preţ, sunt piatra vie,
În Dragostea Ta Doamne-mi este Ţara,
M-aşteaptă veşnica Împărăţie.

Îţi vei lua suflarea, ce mi-ai dat,

Ca pe-o mireasmă smulsă de la greu,
Cu preţul Jertfei, Isus crucificat,
Îmi dai moştenirea de urmaş al Tău.

136
 Diverse

Fraţilor mei

Atât de frumoşi, minunaţi sunteţi voi

Care mergeţi cântând spre Acasă,
Cu lacrimi de dor, de soare şi ploi,
Cu zâmbetul sfânt în dureri şi nevoi,
Să-ntoarceţi la Cer Iubirea, Mireasă.

Pe calea cu spini, păşiţi împreună,

Mereu încercaţi în iubirea de fraţi,
Odată, din spini s-a-mpletit o cunună,
Iar Cel Ce-a purtat-o a fost o Lumină
Şi v-a învăţat să iubiţi, să iertaţi.

Dor, Iubire, doinesc din alăută,

Vă sunt balsam pe răni, de multe ori,
Cântând rodiţi, căci Domnul vă ajută,
Veţi purta o haină, la gherghef cusută,
Cu-mpunsături de ace, cicatrice-flori.

Duceţi ozonul de pe vârf de munte,

Mesajul creştin, sub ploaia de Har,
Să-l respire cei ce vor să-l asculte ,
Sunt clipe de Cer, nu clipe pierdute
Şi-ndreaptă privirea mereu, spre Calvar.

137
 Scântei de iubire

Nădejdea e floare sădită în glastre,

Prin sfinte mesaje, îi cresc bobocei,
Nu sunt aşa străluciri printre astre
Cum Lumină-s, pe munţi, picioarele voastre,
Când vestea cea bună o duceţi în văi.

Iubita mea soră, iubitul meu frate,

Stăpânul v-a pus în slujba divină,
Chiar cioburi de sunteţi, de sticlă, curate,
Lăsaţi Raze Sfinte, prin voi reflectate,
S-aducă în umbrele nopţii, Lumină.

Mă apropii de Cer, cu voi, împreună

Cântăm, ne rugăm, lăudăm pe Isus,
El ne e Seva, este Rădăcină,
A stat în pământ, ne-a născut în Lumină,
Pe-un munte-n Calvar, în dureri de nespus.

138
 Diverse

Grai românesc

Limbă română, ca rodul pârguit,

Te-nmiresmezi în cântece de slavă,
Să curgi în turma Păstorului iubit,
Atât de blândă, dulce şi suavă.

Grai românesc alin în cânt de leagăn

Când mama-şi adoarme odrasla la sân,
Bucium prelung în doruri fără seamăn,
Să-ţi aduni oastea de pe pământ străin.

În frunza codrilor eşti doina dulce,

În lan de aur, tril de ciocârlie,
Iar în baladă mai suspini sub cruce
Când îşi plânge dorul Mioriţa-Mie.

Te-am moştenit din glasuri de eroi,

Din imnuri vechi, din lupte, biruinţă,
Acum stindardul tău îl ducem noi
În Dragoste divină, cu Credinţă.

În apogeu, la Golgota, sub Cruce,

Când stropi de Sânge-ţi înfloriră slova,
De-atunci în graiul tău Jertfa străluce
Şi-ţi unge litera cu mir, Iehova.

139
 Scântei de iubire

Grai românesc tu-mi limpezeşti Licoarea,

Pe înţeles împarţi şi Pâinea frântă,
Prin tine Domnu-mi vesteşte-ndurarea,
Dragostea sacră şi Straiul de Nuntă.

Te-aş ruga Isuse, în versul creştin

Să-mi rostuieşti graiul, să curgă din Cer
Cum susură sub Cruce picuri de Rubin,
Să curgă-n Iubire stihuri ce nu pier.

140
 Diverse

Iarnă

Îţi îmbraci iarnă, mantia de gală,

La brâu îţi prinzi fuior de albe stele
Şi cu o mină castă, Jovială,
Îţi scuturi bruma pe tâmplele mele.

Bat clopote-n galoanele-ţi sticloase,

În paşi de vals ţi se-nfioară sumna,
Iar pe catrinţă stihuri noi vei coase
Şi stele mii îţi împletesc cununa.

Se înfioară-n evantai, dantele,

Mai hibernează mugurii sub ie,
Deschide Soarele ferestre-n ele
Când se va-mplini vremea să-i învie.

Încorsetezi în alb natura-ntreagă,

Culori-pasteluri, susur de izvoare,
Visează embrionii pe sub brazdă
Şi lucrători pe tainice răzoare.

Îmi întinzi iarnă, mâna-nmănuşată

Şi mă cuprinzi în braţe marmoree,
Dar ai slăbit, nu eşti ca altădată
Să îmi pictezi în geamuri, orhidee.

141
 Scântei de iubire

În urma ta, sub trena vaporoasă,

Îşi umplu tolba, gingaşii ghiocei,
Curge în susur haina de mireasă,
Îşi îmbracă primăvara haina ei.

În toate eu văd mâna Ta, Stăpâne,

Când gerul taie-n piept, ca o săgeată,
Ştiu că-n nămeţi se-ascund carafe pline,
Va fi belşug când Soarele se-arată.

Un alb de Crin va-mpodobi spectral

O Primăvară cum nu e pe pământ,
Vom debarca Acasă, fericiţi, la mal,
În Cetatea sfântă, prin Nou legământ.

142
 Diverse

În Tine Isuse

Cad meteorii slavei din fruntea Ta zdrobită,

De sub cununa care din spini e împletită,
Presări Iubirea Doamne, peste întreaga tină,
Împunsături brodează o floare de Lumină.

Din ochii Tăi Isuse, un curcubeu răsare,

Încing întreg pământul, ocean, uscat şi mare
Particule sclipinde din lacrima de Sânge,
Minunea când lumina-n Lumină se răsfrânge.

Iar în suflarea Ta, în brize parfumate,

Îşi poartă Crinul nardul, miresme vii împarte,
În adierea-n care Ţi-e Jertfa legănată,
Mai treci în Har, Isuse, cu darul fără plată.

Susură blând Iubirea, din gura Ta Isuse,

Când peste pietre albe trec taine nepătrunse,
Îşi poartă Slova, unda de miere, vălurit,
Spre Viaţa fără moarte, splendori fără sfârşit.

În inima Ta Doamne, sunt crucile ciorchine,

Tu le îmbraci Isuse, în salbe de rubine,
Le porţi ca liliacul ce umple primăvara,
Purtându-ne durerea şi spinii, şi ocara.

143
 Scântei de iubire

Căuşul palmei Tale e scăldătoarea-n care

Leprosul îşi găseşte deplina vindecare,
Cel care se scufundă în Apa Ta cea Vie,
Din el vor curge râuri de Viaţă în pustie.

Din coasta Ta Isuse, străpunsă-n adormire,

Ţi S-a născut Mireasa, scumpa Ta iubire,
Şi-a pregătit candela, rezerva este plină,
O frige dorul, Mire şi setea de Lumină.

Talpa Ta Isuse, trasează Drumul sfânt

Pe care curge Viaţa dincolo de mormânt,
Sunt urme însemnate-n pecete-Mpărătească,
Nici omul fără minte să nu se rătăcească.

În Tine Doamne sfinte, Isus Cristos, Mesia,

Îmi este Universul, Căminul, veşnicia,
Îmi păzesc piciorul, să ţin Cărarea dreaptă,
Pe urma Jertfei Tale să urc treaptă cu treaptă.

144
 Diverse

Încă mai port crucea

fărâmelor de lut

Încă mai port crucea fărâmelor de lut,

Pe aripi de rouă, în clipă peregrin,
Mă voi ascunde-n prundul vremilor, tăcut,
Alături de străbuni, de cei ce-n urmă vin.

Se-ncheie viaţa în verigi de vreme,

Nici amintirile nu vor mai răspunde
Oricât ar vrea urmaşii să le cheme
Peste orizontul clipelor rotunde.

Curgând în vadul clipei, oare ce am fost,

O apă dulce sau, poate, numai fiere,
M-am legat de Cer, dând curgerii un rost,
Sau m-am legănat pe valuri efemere?

Încă mai este timp, timp de vindecare,

Mai curge încă Râul de sub Tron, de Sus,
El schimbă în miere apele amare,
Limpezeşte unda cu Raza Lui, Isus.

Până mai e Har, până mai este vreme,

În ţărâna în care mi-e sufletul sădit,
Udă-mi cu Iubire setea care geme,
Căci dintotdeauna, Isuse, m-ai iubit.

145
 Scântei de iubire

Când se va desface casa de ţărână,

Sfidând durerile, circumferinţe reci,
M-absorbi Isuse, în Raze de Lumină,
În sfântă desfătare Te voi slăvi în veci.

Încă mai port crucea fărâmelor de lut,

Pe aripi de rouă, în clipă peregrin,
Dar vei veni Isuse, nu mai este mult
Şi tot ce-am strâns cu Tine, Ţie Îţi închin.

146
 Diverse

Iubesc florile
(sonet)

Iubesc florile pentru că-n cupa lor

Au picurat miresme vii de-Acasă
Și valsul spicelor ca de mătasă,
Lumina dispersată a zorilor,

Petale-mbrăţişând roadă aleasă,

Ca grija mamei pentru al ei odor,
Ele-au găsit o taină-n care mor
Dar dragostea urmaşilor o lasă.

Iubesc un Trandafir, Crin însângerat,

Sămânţa Cerului crescută-n pământ,
Cu tot ce sunt Îl ador cu-adevărat.

Din teascul Jertfei curge Mirul sfânt,

E Mirele meu drag, Hristos înviat,
Doar la umbra Lui, azi fericită sunt.

147
 Scântei de iubire

Lăstari de Viţă
(sonet)

Ca sfeşnicul, tineri lăstari de Viţă,

Voi purtaţi flori, făclii înmiresmate,
Dintr-un butuc de Viaţă fără moarte
Vă duce seva-n susur, biruinţă.

Vă este rodul scris în sfânta Carte,

Vierul îl păzeşte cu credinţă,
Căci vulpile pândesc, îl ameninţă
Să-i taie calea spre eternitate.

Rubine transparente, de sub cruce,

Vor străluci în Razele de Soare,
Iar teascul le va stoarce mustul dulce,

Îl vom bea nou, la marea sărbătoare,

În Iubirea care infinită curge
Prin Isus Domnul, dulce desfătare.

148
 Diverse

Lumina mea

Slăvit Stăpân, Mărite Dumnezeu

Îţi mulţumesc că sunt ţărâna care
A stat în mâna-Ţi Sfântă, creatoare,
Să-mi faci un chip asemenea cu al Tău
Şi mă întreb, de ce ţărână, oare?

Prin ce tainic cod îi dai porunci?

Gene duc misive peste vremi,
Un om, cenuşă-n mare, de-l arunci,
Se-ntoarce iarăşi dacă Tu îl chemi,
În fir de praf ai mărturii adânci.

Când eram numai un gând schiţat

Tu ai ştiut Iubirea-n ce va sta,
În ce vei pune strălucirea Ta,
Că voi fi cu Sânge Sfânt spălat
Şi-ai început cu drag, a modela.

Îţi mulţumesc Doamne că sunt pământ

Şi niciodată n-oi putea să scapăr
Din sfera mea, pretenţii de luceafăr,
Mă aplec la crucea Ta, plângând,
Cu strălucirea Ta să mă acopăr.

149
 Scântei de iubire

Îţi mulţumesc că-n humă-ai semănat

Sămânţă de Lumină Împărătească,
Sub corn cu Uleiul Sfânt să crească
Risipind o noapte de păcat,
Lăstarii alungiţi sub neagra mască.

Dumnezeul meu desăvârşit în toate,

Îţi mulţumesc că nu m-ai frământat
Din soarele ce-apune pe-nserat,
Din praf de stele căzătoare-n moarte
Şi pot fi numai prin Tine, luminat.

Când Te privesc răbdând la Golgota

Îţi mulţumesc Doamne, că sunt doar tină
Și dorul după Tine Isuse, suspină
Că Tu eşti toată strălucirea mea
Şi-aştept Împărăţia Ta să vină.

Eşti Lumina mea Isuse, Tu eşti tot,

O rază n-am să o ţin mărturie
Căci sunt prin mine o făptură vie,
Pe cale doar Lumina Ta o port
Şi tot ce am îţi datorez doar Ţie.

150
 Diverse

M-a luat dorul în cârcă

M-a luat dorul în cârcă

Să mă poarte-ncetişor
Spre măicuţa singurică,
La căsuţa cu pridvor.

Am ajuns pe-o ulicioară

Cât un râuleţ pe-o ie,
Largă, plină-odinioară,
Acum strâmtă şi pustie.

Hai, lasă-mă dorule jos,

Să simt iarba cum mai creşte
Fără clinchetul voios,
Când zburdam copilăreşte.

Mamă, ţi-a venit odorul,

De ce nu mai ieşi în poartă?
Bălării sunt cât pridvorul
Şi căsuţa e-ncuiată.

Ai trecut şi prin grădină,

Mamă, unde ai plecat?
Ţi-a rămas parfum din haină,
Într-un busuioc uscat.

151
 Scântei de iubire

Albe fragi îmi cad în palme,

Parc-ar fi lacrimi de sus,
Picurate din Cer, Doamne,
Mamă, acolo te-ai dus.

Fragule, dacă am plânge

Cum nu am plâns niciodată,
Tu cu fragi şi eu cu sânge,
Mama nu mai iese-n poartă.

Crezul mi-alină suspinul,

Că eşti mamă cu Mesia,
Ai băut aici amarul,
Dar acolo-i Bucuria.

frag = dud
fragi = dude

152
 Diverse

Mă topeşti în Iubirea
Ta Sfântă

Mă topeşti în Iubirea Ta Sfântă,

Mă curgi într-un glas care-Ţi cântă,
Mă împarţi în fărâme de pâine,
Mă-ntregeşti iar, Isuse, în Tine.

Mă frămânţi, mă treci prin cuptor

Să mă scoţi vasul strălucitor,
E un dar din Iubirea cea mare,
Ce-a dat tot, să-mi fie salvare.

Îmi zâmbeşti prin raza de Soare,

Mă răsfeţi cu bobocul ce-nfloare,
Mă legeni în hamacul de-Acasă
Prins cu dorul viu, de Mireasă.

Eşti dulce, mai mult ca o miere,

Din furtuni îmi faci adiere,
Braţul Tău, în luptă mă ţine,
Mă odihneşti Isuse, în Tine.

Mă-nfiori în reflexii de Rai,

În însetări, Apă Vie îmi dai,
Mă parcurgi cu o Rază senină,
Lămurită mă întorci în lumină.

153
 Scântei de iubire

Mă mângâi în Duhul Etern,

Binecuvântări peste mine se-aştern,
Mă încânţi în splendorile Tale,
Te culeg, parfumat Crin din vale.

Să adun bucurii printre spini

Pe urmele Tale, Isuse mă ţii,
În faţă eşti Ţinta, Ceru-i deschis,
Toate m-aşteaptă cum mi-ai promis.

154
 Diverse

Mamă, eşti o jertfă

Vuiesc printre Carpaţi ecouri de suspine,

Mamă, îţi plângi pruncii străini în ţări străine,
Curg lacrimile râuri pe-obraz îndurerat,
Cum curg turmele albe, în vale, la iernat.

Mamă, eşti o jertfă pe-al gliei vechi altar,

Iubire-nflăcărată în cel mai greu calvar,
Ţi-ai legănat copiii cu braţele trudite,
Dar ai rămas cu dorul, durerea de părinte.

Îţi tragănă oftatul, în luncă, ciocârlia,

Tulnicul înserării-ţi îngână sihăstria,
Sub perna ta e dorul, în vise călător,
În depărtare, pruncii adorm pe-acelaşi dor.

Simţi durerea mamă, cum ruperea de glie

O poartă pruncii tăi în piept o rană vie,
Nu-i altă Betezda, durerea să le-o curme,
Ca lacrimile rugii în al Lui Isus nume.

S-au depărtat de casă, s-au depărtat de turmă,

Setea de izvorul curat, în suflet scurmă,
Ţi-au zburat din mână ca gingaşi porumbei,
Tu, mamă-ţi începi ruga şi o sfârşeşti cu ei.

155
 Scântei de iubire

Tu ai un loc sub Cruce şi te-a încununat

Coroana de rubine din Sângele vărsat,
Iar taina biruinţei în greul ce l-ai dus,
Sunt stropii de Iubire din Jertfa Lui Isus.

Te răsplăteşte Dumnezeu cu mântuire

Că-n valea plângerii eşti jertfă din iubire,
Eşti o oază dulce, un colţ de Paradis,
Peste oceane, mamă, eşti un dor nestins.

156
 Diverse

Mi-e dor de mama…

Eşti rodul durerii de la Golgota

Mamă, dragă mamă, mireasmă de crin,
Un mugur de Jertfă e-n inima ta,
E paharul tău şi miere şi pelin.

Floare scăldată în rouă sfinţită

În zori revărsaţi de Iubirea Agape,
Când rana odraslei o simţi îndoită,
Cale de-altare întinzi peste ape.

Genunchiul ţi-e talpă în pasul de rugi

Iar ochiul izvor de perle curate,
Cu glasul în susur tu Cerul străpungi,
Lauzi pe Domnul ducând crucea-n spate.

În cântec de leagăn, dragă măicuţă,

Îţi adormi copilul pe braţe de dor,
Cu dezmierdări, mângâieri în trăistuţă,
Pe o cale de vis, porneşti spre odor.

Şi iarăşi în braţe îl strângi, îl adori

Şi iar s-a sfârşit o grea aşteptare,
E un cer însorit, senin, fără nori,
Noaptea-i alinul, dar ziua ta doare.

157
 Scântei de iubire

În pieptul mamei, ştiţi voi iubiţi copii

Cum sfârtecă dorul, adânc, dureros,
Cum clipele-i sunt Golgote sângerii,
Mama e stropul din Jertfa Lui Cristos.

Mi-e dor de mama, dar ea sfârşind dorul,

Pe drumul vieţii împlinind suspinul,
E fericită cu Mântuitorul
Care I-a fost tăria şi alinul.

Ne vom vedea în Țara minunată

Slăvindu-L cu adorare pe-Mpărat,
Ţinta desăvârşirii, Mamă, Tată,
Prin El avem Viaţa cu adevărat.

158
 Diverse

Ne doare, Doamne

Ne doare, Doamne, ne doare dar Tu simţi

Durerea lumii-ntregi, împreunată,
Plângi lacrimi de copii, lacrimi de părinţi,
Dar rana Ta n-ai plâns-o niciodată.

Ne seacă, Doamne, rănile ne-nchise,

Când cei crescuţi cu noi într-o tulpină,
Cred că se duc spre-un Canaan de vise
Şi-adună spice pe-o mirişte străină.

Doare, Doamne, doare, ştiu că-Ţi pasă,

Depărtarea smulge pruncii de la sân,
Îi leagănă doar câmpul de mătasă,
În jeluirea plopului bătrân.

Ne doare-n suflet mâna ridicată

Cu palma streaşină pe la sprânceană,
Întoarce peregrinii, scumpe Tată,
Din depărtări, aici în ţara-mamă,

Până când se mai văd ţăruşi în holdă,

Până mai cântă-n lanuri ciocârlia.
Aşteaptă doina tăinuită-n frunză
Şi cheamă-n dor de mamă, România.

159
 Scântei de iubire

Stăpâne ştii ce-n pântec ţara poartă,

Ne-ai binecuvântat în tot şi-n toate
Să nu cerşim la o străină poartă,
Să nu ne înrobim prin libertate.

Mă rog Părinte Ție pentru ţară,

Pentru durerea celor de departe,
Fă azi minunea-n care să nu doară,
Ne leagă în Iubirea fără moarte.

La noi încă mai dau salcâmi în floare,

Adu-i, culegători de Miere sfântă,
Să ducă vestea mântuirii Tale
Şi să ne pregătim de marea Nuntă.

160
 Diverse

O floare pentru mama

Coperta amintirii păstrează-o scumpă floare,

Eu ţi-am cules-o mamă, din iubirea mea,
Trecut-am orizonturi şi-atât de rău mă doare
Că am ajuns târziu, nu ţi-am putut-o da.

De sub povara vremii, ea încă mai păstrează

Culoarea şi parfumul sufletului meu,
În deşertul lumii e a lacrimilor oază,
Că nu ţi-am dat-o mamă, îmi pare-atât de rău.

Acum muşcă regretul ca fiara-nfometată,

M-aş lupta cu marea, să te găsesc din nou,
Dar nu-ţi mai pot da floarea, măicuţă, niciodată,
Îmi stau în cale spaţii şi timpuri, embargou.

Doar visu-mi răcoreşte, din când în când, arşiţa,

Când m-alintă iar, privirea ta duioasă,
În poala ta-mi plec fruntea, iar tu-mi mângâi
cosiţa,
Ne-ntoarcem, virtual, o clipă, acasă.

Eu am închis în doruri, cuvinte, îmbrăţişări,

Le sidefează vremea, perle lucitoare,
Dar cred, măicuţă dragă, că acolo-n depărtări,
Primit-ai în cunună, cea mai frumoasă floare.

161
 Scântei de iubire

Ai fost săracă mamă şi m-ai crescut cu greu,

Nu mi-ai lăsat avere, nu mi-ai făcut palat,
M-ai învăţat să Îl iubesc pe Tatăl, Dumnezeu,
Da, ce mi-ai dat tu mie, cei bogaţi n-au dat.

O floare, pentru-o mamă, e atât de însemnată,

Două, trei cuvinte şi dulcele sărut,
Până mai este vreme, până te-aşteaptă-n poartă,
Eşti floarea vieţii ei, nu-ntârzia prea mult.

În pieptul mamei arde iubirea din Iubire,

Nu fi risipitor şi nu o părăsi,
Adu-i ca mângâiere, buchete de cinstire,
Căci mama este jertfa de fiecare zi.

162
 Diverse

O, primăvară!
O, primăvară! Cum răsari din iarnă,
Din îngheţuri pasul ţi se-ntoarnă,
În templul vremii, rupi perdeaua-n două,
Schimbi haina veche, cu o haină nouă,
Prezici în muguri rod aromat şi greu.
Ce mare este Dumnezeul meu!

Porneşti din nou, culoare să te scuturi,

Din omizi să te întorci în fluturi
Şi din sămânţa florii trecătoare
Te naşti râvnită, limpede culoare.
Eu privindu-te exclam mereu...
Ce mare este Dumnezeul meu!

Te-aduni mireasmă a florilor de mai,

Te-ntorci, copil în leagăne te dai
Şi te tot dărui nepărtinitoare,
În adieri de Cer, la fiecare,
În inodor te-aprinzi parfum de floare.
Dumnezeu este atât de mare!

Din clopoţei aduni note, zglobie

Şi iar le-mprăştii ca o păpădie,
Eşti un cântec nou în scârţâit de car,
Acompaniat de zumzet de bondar,
Din frunză, sau pe coarde de tuleu.
Ce mare este Dumnezeul meu!

163
 Scântei de iubire

Îţi picuri nori de lacrimi şi suspin,

Apoi ne-apropii cerul, mai senin,
Pe aripi de dor întorci la noi, cocori,
Te-am văzut plângând, de-atâtea ori
Ca să răsfrângi lumina-n curcubeu.
Ce mare este Dumnezeul meu!

O, primăvară, cum ai fi tu, oare

Fără botez în razele de Soare?
Mireasmă, simfonie, culoare şi lumină…
Fără Dumnezeu mi-ai fi străină.
Divin te sorb din Dragoste-apogeu,
Ce mare este Dumnezeul meu!

164
 Diverse

Pe braţe leagăn jertfele

de seară

Ca salcia, mai plânsă decât ea,

Pe braţe leagăn jertfele de seară,
Isus Domnul meu îmi este-alăturea
Pe drumul de bice, spini şi ocară.

Un ceas mai poposim într-o grădină,

Să plângem cu sudoare şi cu sânge
Şi-apoi urc crucea sus pe o colină,
Spre moartea-n care Viaţa va învinge.

Când mi-e prea greu, ridică El povara,

Adeseori pe braţul Lui mă duce
Şi poartă El pe-obrazul Lui ocara,
Durerea mea, cu El este chiar dulce.

Curge blândeţea râu, din ochii Lui,

Din glasu-I mă topeşte simfonia,
Pe-aripi de cântec nou, dealul îl sui,
În suflet mă inundă veşnicia.

Când Îl privesc, nici teascul nu mai doare

Şi ştiu că mâna Lui desăvârşeşte
Şi că m-apasă-n milă, spre-nălţare,
Că nimeni ca şi El nu mă iubeşte.

165
 Scântei de iubire

Nu, nu vreau un pas să merg fără Cristos

Căci m-aş dezintegra, m-aş risipi,
El, nucleul meu, conturul luminos,
Mi-e biruinţa, în fiecare zi.

Acum când Îi aduc jertfa de seară,

De mulţumire, fără de cusur,
Cu lacrimi, când Iubirea mă-nfioară,
Stropesc altarul Vieţii, împrejur.

Mă leagănă Iubirea Lui duioasă

Şi mă scufund în dulcea-I mângâiere,
Pe braţul Lui mă va purta Acasă,
În Canaanul cu lapte şi miere.

166
 Diverse

Pe urma durerii

Pe urma durerii, din semne de cuie

Izvorul Vieţii îşi picură Harul,
Un abur de lacrimi pe creste mă suie,
Iubirea-mi ia crucea, îmi rabdă calvarul.

Din condens, suspinul coboară-n cascade,

Răcneşte tumultul ca un val furtunos,
Rămâne ţărâna, ca frunzele cade,
Dar sufletul pleacă, îmbrăcat în Cristos.

O clipă ce-aşteaptă demult, în clepsidră,

Un bob care încheie al vremii aval,
Mă trece de trudă, de tina sordidă,
Îmbrăcată-n Lumină, în zbor triumfal.

Din antimaterii, abisuri, pândească,

Scrâşnească infernul din colţii de fier,
Căci eu, îmbrăcată-n haina cerească,
În Tine Isuse, niciodată nu pier.

Minuscul, cuptorul durerii rămâne

Un atom răzleţ, pierdut în galaxie
Şi privindu-mi plânsul, îmi este ruşine,
Ce Ţi-am dat eu Doamne? Ce mi-ai dat Tu mie!

167
 Scântei de iubire

Mă-ntorc pe ecoul trâmbiţelor sfinte,

Cu pieptul în flăcări de Iubire şi dor,
În Ţara mea dragă, tărâmul sorginte,
Căci am fost pe pământ, un sărman călător.

Pe urma durerii, din semne de cuie

Izvorul Vieţii mai ţâşneşte, în Har…
Respiră-mă Doamne, în fum de tămâie,
Din jertfă plăcută arzând pe altar.

168
 Diverse

Rodul

Valsează în aer, purtate de vânt,

Culori şi miresme, agale,
În cântec funebru. Of, câte mai sunt!
Se duc spre pieire, petale.

Cu sabia soartei, desprinse de sevă,

Mai mor frumuseţi de o clipă,
Rămâne-n floare, sub crucea de Evă,
Rodul ce-abia se-nfiripă.

Luptă feroce furtuni să-l doboare,

Fluturi îl vor un rod viermănos...
Ancorat e de Cer cu Raze de Soare,
Căci este un rod pentru Cristos.

De-aceea îşi urcă mireasma pe culme,

Culege dulceaţa sub cruce,
Veni-va Stăpânul, în coş să-l adune,
În pomul Vieţii-l va duce.

Ferice de tine rod care-ai stocat

Savoarea, Cuvântul, Iubirea,
Plăcerea Stăpânului, sfânt Împărat,
Eşti, în gura Lui, nemurirea.

169
 Scântei de iubire

Rugăciune

M-aş prinde-n hora florilor de mai

Încorolând miresmele sublime,
De-aceea Doamne Te-aş ruga, să-mi dai
Petale-flăcări ca la Cin’zecime.

Mi-aş spulbera suspinele prin crâng,

Să le adune-n triluri, ciocârlia,
De drag, Isuse, dă-mi lacrimi să plâng,
Cu dor să Îţi aştept Împărăţia.

M-aş împleti în Razele de Soare,

În snopul de Corpusculi aurii,
Dă-mi Doamne, biruinţă în cuptoare,
Umple-mi candela să Te Aştept să vii.

Aş curge-n unda Apei din Cuvânt,

Să susur peste pietrele din vale,
Dă-mi Doamne, plinătate în Duh Sfânt
Şi fagurul de miere-al gurii Tale.

Să mă înalţ ca aburul spre Soare

Până la norul tainic, aşteptat,
Dă-mi Isuse puterea cea mai mare,
Să Te iubesc, slăvite Împărat.

170
 Diverse

Toată slava, Isuse, este-a Ta,

De slavă nu e vrednică ţărâna,
Ai îmbrăcat-o trecând prin Golgota,
Ai toată slava, pentru totdeauna.

171
 Scântei de iubire

Rugăciunea

Niciodată Doamne, nimic pe-acest pământ

Nu-mi aduce pacea, nu-mi dă eliberare
Ca rugăciunea sfântă, în lacrimi adunând
Adâncul, să-mi ridice, luminat în Soare.

Se deschide Cerul, transpar în rugăciune,

Din frumuseţea Ta Isuse, mă împărtăşesc,
Duhul Sfânt vine în susur blând să-nchine
Toată fiinţa mea, doar Ţie-n Har ceresc.

Prin Jertfa Iubirii, din palma-Ţi perforată,

Curg tămăduitoarele izvoare sfinte
Când truda şi durerea mea suspină… Tată!
Tu mă ridici pe braţe, mă dezmierzi, Părinte.

Atunci mă laşi prin Tine, o taină să-nţeleg,

Lărgeşti un orizont, a minţii barieră,
Să ştiu că al meu e cerul, pământul întreg
Căci nu mai sunt doar lut, fărâmă efemeră.

În mâna Ta Isuse, lutul se înnoieşte,

Uneşti fărâmele, le speli cu Sânge Sfânt,
Viaţă mi-ai suflat în nări, Dumnezeieşte,
Să mă învii, să cresc cu paşi spre Cer urcând.

172
 Diverse

Isuse mă-mplineşti, cu drag mă înconjori,

În rugă când la Cruce las poveri străine,
Din cupa Fericirii beau, mă împânzesc fiori
Şi nu mai sunt nimic, nimic afar-de Tine.

În rugăciune mă-ntâlnesc numai cu Tine

Tot mai des, la întâlniri puternic mă atragi,
Mi-aş face o colibă pe Munte şi-aş rămâne
Să petrecem toate clipele, sublime, dragi.

Să m-adâncesc în Duh, în Sfântul Adevăr,

S-alerg ca o Mireasă în braţele-Ţi iubite,
Când sufletu-mi, toţi porii mei respiră Cer,
Tu să-mi laşi Uleiul pe cap şi pe veşminte.

Prin rugăciuni fac paşi, mă duc tot înainte,

Îmi cresc aripile, spre Cer să învăţ a zbura,
Îmi clocoteşte-n limbi de foc dorul, fierbinte,
Te aştept Isuse drag, aştept chemarea Ta.

Rugăciunea, Isuse, doar Tu m-ai învăţat,

Sub genunchi mi-ai dat şi mie, o grădină
S-o ud cu lacrimi, să mă închin neîncetat
Cu toţi, cu tot ce numai Ţie Ţi se-nchină.

173
 Scântei de iubire

Rugăciunile mamei mele

Şi-acum se vede un licăr printre stele,

Traiectoria de lacrimi şi suspine,
Durerea şi dorinţa mamei mele,
Mijlocind la Isus pentru mine.

Am fost înţepenită-n în nepăsare,

M-a văzut pierind la margine de hău
Şi înteţise focul pe altare,
Jertfe aducând mereu, Lui Dumnezeu.

Mă îndemna să cer înţelepciune

Şi îmi vorbea de moarte prin păcat,
Dar eu credeam că faptele-mi sunt bune,
Căci nu vedeam ce-amar m-am înşelat.

Parcă o văd şi-acum pe mama mea,

Cu o lumină sfântă pe obraz,
Cum, prin vorba ei, Isus duios curgea,
Neînţeles, ea Îl iubea-n necaz.

Aşa m-apropiai încet de-altare,

Din milă, din ceva ne înţeles,
M-am trezit mergând pe urmele sale,
Intrând deodată în alt univers.

174
 Diverse

Era o Stâncă, în Ea erau toţi fraţii,

Păreau un lan se legănau deodată,
Aşa se sprijineau unii pe alţii,
Încununaţi de Dragostea curată.

Lacrimi de căinţă, faţa mi-au udat

Divina Stâncă, o mână mi-a întins,
M-a strămutat în locul minunat,
Cu pas pornind pe plai de Paradis.

Acum iar, ciclic, totul se repetă,

O mamă plânge cu durere mare,
Se-anunţă Domnu-n sunet de trompetă,
Copiii ei mai stau în nepăsare.

Dar am credinţa că Isus ne-ascultă,

Deci mai cu foc să ridicăm altare,
Să nu cedăm, neobosit la luptă!
Căci va veni şi ziua de-ndurare.

175
 Scântei de iubire

Se împlineşte vremea

Sunt limpezite florile pe ie

În lacrima de mamă, necurmată,
Pustie-i vatra, inima pustie,
Cum numai Tatăl, Dumnezeu o ştie,
E-atâta dor cât n-a fost niciodată.

Prin vama vieţii trec, se duc şi vin

De-aproape, de departe, doruri multe,
De trec prin nor, de trec pe cer senin,
Le lasă vama un amar suspin,
Dar nu mai este nimeni să le-asculte.

O, mamă, mamă cât mai torci fuiorul,

Cât se-nvârteşte fusul în suspine,
Un drum de vis bătătoreşte dorul,
Pe care se va-ntoarce iar, feciorul
Şi va rămâne-acasă, lângă tine.

S-or lămuri culorile pe ie

Şi râul de sub argintata pleată,
În lacrimile mari de bucurie,
Într-un belşug ca-n ploaia cea târzie,
Căci ţi-a fost rugăciunea ascultată.

176
 Diverse

Jăruie tăciunii, iar să se aprindă,

Mătură lada, mălaiul îl adună,
Adu o brânză de la stână, bună
Şi fă o mămăligă aburindă
Să o mănânci cu pruncul împreună.

Frământă mamă, cea mai dulce pâine

Şi mătură suspinele din casă,
Se-ntoarce pruncul de pe căi străine,
Va fi şi-n Cer o sărbătoare, mâine
Şi lacrima durerii-ţi va fi ştearsă.

Tu să îmbraci cea mai frumoasă ie

Şi înălbită-n lacrimi, sumna veche,
Să porţi năframa, dragă din pruncie,
Căci Ceru-ntreg va sta de mărturie
La sărbătoarea fără de pereche.

Se-ntorc plugarii, se întorc acasă,

Vin semănătorii, secerătorii vin,
Căci prea e plină cupa cu venin…
Îmbracă mândră haina de Mireasă,
Se împlineşte vremea, vine Isus, amin!

177
 Scântei de iubire

Sfinţeşte-mi lucrarea!
(sonet)

Bat pleoapele vremii-n clopotniţa rece,

Într-o fugă de-o clipă şi mă nasc şi mor,
Atât este viaţa de străin-călător,
Ca iarba cosită, ca aburul trece.

Mai ţes în urzeală, din acelaşi fuior,

Valul de pânză, înălbit mi-e sub Cruce,
Cu toată Iubirea ce-n chinuri străluce,
În Jertfa Ta Isuse, slăvit Salvator.

Privirea mi-e frântă, la pânză, la nori,

La limita clipei, pe-un mal auster,
Te chem zi şi noapte, scump Isuse cobori,

Sfinţeşte-mi lucrarea şi primeşte-o la Cer,

Căci Tu mi-ai legat-o în cereşti, dulci fiori
Şi mi-ai aprins Iubirea, trudind, să nu pier.

178
 Diverse

Sonet cireşului

Când muguri dau năvală, lacăte sunt sfărmate

Şi se deschide poarta, raiul mă înconjoară,
Dar primăvara trece în scârţâit de cară,
Cu toată frumuseţea, căci trecătoare-s toate.

Se scutură cireşul a nu ştiu câta oară,

Îşi leapădă catrinţa roade îngemănate,
Vin zorii dimineţii şi iar se face noapte,
Din colţi scrâşneşte gerul, de dincolo de vară.

Îmi înrămez în suflet un rod ce m-a uimit,

Căci îmi strămută gândul la lacrima de Sânge,
Ceresc îmbracă în dulce un sâmbur de granit.

Şi coama-i încărcată, păcatul meu îl plânge,

Eşti Tu Isuse în toate, prin toate m-ai iubit
Şi toate despre Tine îmi grăiesc, sfânt Rege.

179
 Scântei de iubire

Sonetul durerii

Cioplesc durerile, păşind sub cruce

Mă răsucesc în aşchii spiralate,
Dar nu atât cât să plătesc păcate
Și nici mai mult decât aş putea duce.

Dar rana mea nu este înspre moarte,

Amarul e înfrânt de stropul dulce,
Vindecător ca Soarele străluce,
Din undele Iubirii-adevărate.

Mi-e cupa plină, ca un cuib de stele

S-au înmulţit altare, exponenţial,
Pe-ntreg pământul fraţi şi surorele
Îmi sunt alături, mă însoţesc la mal,
Nu-i nici un val Iubirea să ne spele,
Prin ea vom birui până la final.

180
 Diverse

Sonetul visului

Împrejmuit-au visul ai zorilor stobori,

Ca lacrima m-am scurs în valea de suspine,
Chiar sub pleoapa nopţii Te-am întâlnit pe Tine,
Căci Te-am chemat, Isuse, la mine să cobori.

L-am rostuit în suflet ca pe un har de Pâine,

Ca cel mai drag, mai scump, comoară-ntre visări,
Cu inima fierbinte-l visez de mii de ori
Căci limpezeşte taina Dragostei divine.

Da, m-ai atras Isuse cu glasul Tău duios,

Cu braţ samaritean, cu privirea-Ţi blândă,
Cu viaţa Ta jertfită m-ai câştigat, Cristos

Şi m-ai scăpat iubite de veşnica osândă,

Chiar de pe buza morţii la Viaţă m-ai întors,
Aievea porţi pe braţe fiinţa-mi plăpândă.

181
 Scântei de iubire

Soţului meu

Întregul cer, din unghiuri nesfârşite

Şi-a îndreptat privirile spre noi
Când ne-am unit vieţile, iubite
Şi am pornit spre infinit, în doi.

Căci Dumnezeu a împletit destine,

A rânduit ca eu să îţi fiu soaţă,
Un ajutor, o oază pentru tine,
Iar tu să-mi fii pe calea vieţii, torţă.

Ne-a binecuvântat casa de piatră,

Ades ne-a înmulţit pâinea pe masă,
Cu Sânge sfânt a uns pragul la poartă,
Păziţi să fim în cuibul drag, acasă.

Ne cheltuim viaţa pe din două

Şi în Lumină limpezite-s toate,
Suntem uniţi într-o făptură nouă,
Prin Jertfă, curăţată de păcate.

Cu patru ochi, patru mâini, dublu toate,

Doar inima rămas-a numai una,
Am înţeles că mai uşor se poate
Să biruim când va lovi furtuna.

182
 Diverse

În văi de plângeri suspinăm deodată,

Ne leagă suferinţa, tot mai strâns,
Într-o cămaşă care-a fost spălată
În lacrima Iubirii-n care-am plâns.

Pe-obrazul tău curg chinurile mele,

Izvorăşte plânsu-mi, din durerea ta,
E-un cerc închis, cum se închid inele,
Sub jugul în care păşim alăturea.

Păstrăm în amintiri acelaşi ieri,

Aşa a fost sortit din veşnicii,
De dragul meu speranţa mea o speri
Căci împărţim aceleaşi fericiri.

Privirea noastră cată-aceeaşi Ţintă,

M-ai integrat în alergarea ta,
Când m-am oprit pe Cale, obosită,
Te-ai făcut jertfă, să pot înainta.

Întindem aripile, deodată,

Sincronizat, pe coama unui vis,
Căci ne-a promis slăvitul nostru Tată
Că-n cartea Vieţii, numele ne-a scris.

Noi înălţăm aceeaşi doleanţă,

Se-nalţă focul rugii tot mai sus,
Să-i ştim pe-ai noştri dragi, în siguranţă,
Pe Stânca Vieţii, pe braţul Lui Isus.

183
 Scântei de iubire

De când a dat viaţa noastră-n floare

Până acum când frunza-i arămie,
Mi-ai fost, iubite, binecuvântare,
Îi mulţumesc Lui Dumnezeu şi ţie.

184
 Diverse

Stai, mamă, în poartă

(sonet)

În toamna târzie stai, mamă, în poartă,

Doar plopul bătrân este-alături de tine,
El plânge cu aur, tu plângi cu suspine,
Doar ecouri răspund din uliţa moartă.

Un nume-a fost scris, ca în file veline,

Cu lama subţire, mărunt altădată,
Acum pare-un munte, o vale-afundată,
Îl creşte-n vremi plopul şi-ţi spune iar „vine“

Din stele, din Lună, din Calea Lactee

Te-a nins, mamă dragă, argintul prin păr,
Din ploaia de lacrimi răsar curcubee,

Te vor rupe de toate, te leagă de cer,

Te cheamă Acasă, din toamna târzie,
Încinsă-n miresme de gutui şi de măr.

185
 Scântei de iubire

Târzie toamnă

Târzie toamnă, un trubadur de-aş fi,

Sub bolţi înmiresmate ţi-aş cânta
Când în gutui aprinzi candele aurii,
Să-ţi luminezi feeric faţa ta.

Nu eşti frumoasă foc, dar eşti bogată

Şi-ai biruit furtuni şi vitregii,
Acum îţi porţi coroana ca răsplată,
Cu rodul printre frunze sângerii.

Nu mai duci care pline, scârţâinde,

Ridic privirea, carele-s pe Cer,
Trimis-ai toată roada-acolo unde
Lupt să ajung, doresc şi cred şi sper.

Duci ploile de lacrimă de struguri,

Ninsorile din puful de gutuie
Să-mi stingă focul durerii din ruguri,
Din teascul tău de toamnă târzie.

Te-mprospătez cu lacrimile grele,

Când vor veni din noapte neguri mii,
Să străluceşti iubita mea, prin ele,
Cu roade pârguite, aurii.

186
 Diverse

Târzie toamnă, eu trubadur nu sunt,

Cânt un imn şi-n fumul de tămâie
Trimit mulţumirea mea, de pe pământ
Lui Dumnezeu, pentru bogăţie.

Dincolo de brumă, în iazul de Soare,

Te scalzi iubito, ca un prunc, frumos,
Rodul tău e salbă, mai strălucitoare,
Să-I fie pe plac Lui Isus Cristos.

El vine să culeagă roada noastră,

Pentru masa mare-mpărătescă,
Să aşezăm gutuile-n fereastră,
Când va reveni, să ne găsească.

187
 Scântei de iubire

Transhumanţă
(sonet)

‘Şi-ascute coarnele de fildeş, Luna,

De parcă ar vrea cerul să-l împungă,
Ca să deschidă oilor o strungă,
O trecere spre-a rumega Lumina.

Solstiţiu duce noaptea cea mai lungă,

E-un cer de taine, ca întotdeauna,
Din colţi de stele se întinde mâna,
Ştiu ele unde turma vrea s-ajungă.

O, lună, stele, unde-aţi fost voi oare

Când sus pe deal, la Golgota pe-o cruce
Ni s-a deschis o poartă de-ndurare?

Pe-acolo pasc Lumina cea mai dulce,

Să aibă Viaţă, turme de mioare,
Transhumând la Cer, pe-acolo vor trece.

188
 Diverse

Treapta de Aur

Privesc de aproape o ultimă treaptă

Din aurul curat, ca sticla străvezie,
Acolo mă verşi în splendoare-aşteptată,
În Tine Isuse, sfântă Bucurie.

Te încingi, îmi speli picioarele-n cuptor,

Căci talpa îmi este murdară de tină,
Dar merită, chinul, căci flăcări ce dor
Mă lămuresc, să mă-ntorc în Lumină.

Şi Dragostea, pasul final îl măsoară,

Din lacrimi, răbdare, iertare, suspin,
Pe-aripile-i sfinte, urcarea-i uşoară,
Prin Iubire, Isuse, la Tine-am să vin.

De-aceea, cu dor, prin flacăra vie

M-avânt ca un şoim spre cerul senin,
Spre treapta de Aur, departe de glie,
Spre Ţara în care nu voi fi peregrin.

În fiinţa mea astăzi e lupta în toi,

Invizibilă, cruntă, lupt prin Credinţă,
Cad duşmanii de moarte, ard jertfe-eroi,
Dar la sfârşit, Isuse-mi dai biruinţă.

189
 Scântei de iubire

Cântând, urc tot mai sus, cu braţele pline

De spice de aur, buchet de Mireasă,
Umple-mi cântarea, Isuse drag, de Tine,
Ca o chemare, la Nunta de-Acasă.

S-ajung la treapta care, e Cerul dorit,

Cerul meu, Isuse, eşti numai, numai Tu,
Privind spre Tine, striga-voi „s-a sfârşit“
Îţi voi încredinţa doar Ție, sufletul.

190
 Diverse

Un fir de praf

Un fir de praf s-a îmbrăcat cu soare,

S-a înălţat din colbul de pe jos
Într-un vârtej de spire-ameţitoare
Şi strălucind deodată-atât de tare,
Crezu că nimeni nu-i ca el, frumos.

Sub pelerina razei de lumină

Crescu mândria, dând autograf
Nici nu văzu că-şi moaie pana-n tină
Și înălţat de vânturi şi furtună,
Uită că este doar un fir de praf.

Dar fraţii îl chemară înapoi…

„Cum, eu un astru din convoi de stele,
Să îmi dezbrac eu slava pentru voi?
Săraci scăldaţi în lipsuri şi nevoi,
Eu sunt înalt şi toate-s ale mele.“

Dar soarele coboară la culcare

Luându-şi mantia de raze înapoi…
Neînsemnat şi gol, fără valoare
Căzu în starea lui dintr-u născare,
Un fir de praf… aşa suntem şi noi.

191
 Scântei de iubire

Dar dacă ne smerim, ne va încinge

Un Soare veşnic, fără de apus,
Aprinde-n noi făclia care-nvinge
Pin Jertfa Mielului, curat, sfânt Sânge,
Iubirea vie a Domnului Isus.

192
 Diverse

Veniţi români acasă

Vino mamă dragă, vino dintre străini,

Acolo porţi în suflet cunună grea, de spini,
Florile lăsate pământul să le crească
Le năpădesc ciulinii, vântul le face iască.

Vino acasă tată, carii grinda rod,

Se năruie şi stâlpii şi scara de la pod,
Te-aşteaptă copilaşii bizuiţi pe tine
Să legi cuibuşorul în armonii divine.

Veniţi pribegi, veniţi, vă faceţi datoria,

Vă îngrijiţi copiii, părinţii, România,
Voi purtaţi în palme pomezi alinătoare,
Veniţi, să nu le pierdeţi trudind în depărtare.

Vino române-acasă, în depărtări te-ai dus,

Acolo unde poarta e cu valet inclus
Şi cu doi ochi de-a roata cercetând alene,
Dar tu, tu porţi în suflet cununi de sânziene.

Vă cheamă lanul copt, codrul în freamăt dulce,

Veniţi acasă, chiar dacă e greu sub cruce,
Vă cheamă ciocârlia în triluri suspinânde,
Purtaţi-vă ia portul şi traista cu merinde.

193
 Scântei de iubire

Veniţi să-ncingem ruga în iz de busuioc,

Să punem mămăliga pe masă la mijloc,
Căci bogăţia noastră e sufletul curat,
De aceea Dumnezeu ne-a binecuvântat.

În susurul de Har se-aude un glas duios,

Umple întreg pământul chemarea Lui Cristos,
Veniţi, veniţi Acasă din scurta pribegie,
V-am pregătit Cetatea pentru veşnicie.

194
 Diverse

Vis

Mă rup de prezent, în hamacul de vis

M-absoarbe clepsidra în cupa de sus,
Pe-o buclă de clipă, pe drum interzis,
Trăiesc tinereţea în bobul necurs.

Bifez în oglinda-amintirii, uşor,

O ie-nspumată, cu râuri de stele,
Cosiţă de aur, obrazul-bujor,
Ochi de smarald, sunt toate-ale mele.

Mă-ntâmpină lanul şi carul cu boi,

Câmpul cu maci, păpădii, albăstrele
Şi totuşi, nu vreau tinereţea-napoi
Căci nu eşti viu Isuse, printre ele.

E-un timp în care n-am fost la Betleem

Şi Golgota e-atât de-ndepărtată,
Din groaza nopţii pândea un vechi blestem,
Tu sufereai în Dragostea de Tată.

Eşti vis frumos, dar pleacă de la mine

Şi lasă-mă în pletele cărunte,
Ca fiu risipitor nu-mi era bine,
Căci tinereţea-mi n-a vrut să asculte.

195
 Scântei de iubire

Să mă trezesc în noua-Ţi bunătate

Şi să mă bucur chiar în neputinţă,
Căci Tu mi-eşti, Doamne, Tată, Mamă, Frate
Şi-mi e trăirea Dragoste, Credinţă.

196