POEM PAŞTE NR.
4
I. COPIII-AU SPUS
“OSANA” (youtube:
“Copiii au spus Osana” )
% (: Copiii-au spus : ”Osana!”
Bărbaţii-au spus : ”Osana!”
Femeile-au spus: ”Osana!”
O, Rege al lui Israel:)
(: Binecuvântat fie
Acel ce vine
În Numele Domnului :) % x2
(: Copilaşii-au spus: ”Osana!”
Şi bătrânii-au spus: “Osana!”
Tot poporu-a spus: “Osana!”
O, Rege al lui Israel :)
O, Rege al lui Israel…
Poezii:
Saltă tu de veselie,
Scumpă fiică din Sion,
Vine El cu bucurie
Să-Şi ia locul Său pe tron.
S-a-mplinit proorocia
Al Său nume-I lăudat;
Osana, vine Mesia
Fiul binecuvântat.
1
El se-ndreaptă către tine,
Tu, iubit Ierusalim;
Iată-L, Împăratul vine
Cu putere-n Efraim,
S-a ivit Mântuitorul
Şi răsplata e cu El,
Vine Răscumpărătorul,
Iată-L pe Emanuel!
E smerit şi blând ca Mielul,
E călare pe-un asin
Să-ţi aducă-n dar inelul,
Că-I logodnicul divin.
Saltă azi de veselie,
Mirelui Îi este dor
De Sion pentru vecie,
Că e Domnul domnilor!
Demult, când regele călare
Suia-n alaiuri triumfale,
Venea pe calul alb ca lâna
Înconjurat de osanale!
…Dar într-o zi de primăvară
Slăvitul Împărat divin,
Iată-L că vine în cetate,
Smerit, călare pe-un asin.
Şi altădată toţi boierii
Cu sare aşteptau şi pâine
La poartă pe-mpărat, spunându-i:
Bine-ai venit la noi, stăpâne!

…Dar când Isus veni-n cetate,
Din dealurile măslinii,
S-au bucurat numai săracii,
Şi-n jurul Lui numai copii.
În vremuri vechi de mare fală,
Când regele venea acasă,
Era-n cetatea lui de scaun
O sărbătoare luminoasă.
…Dar când Isus intra pe poartă,
În loc să fie-ncoronat,
Vrăşmaşii numărau arginţii,
Să fie prins şi condamnat.
Cu flori alaiul şi mulţimea
Mergeau spre casa-mpărătească,
Şi-acolo totul era gata,
Pe împărat ca să-l primească.
…Dar când Isus păşi în templu,
Înconjurat de ucenici,
În casa Lui erau tâlharii,
Şi-a trebuit să ia un bici.
Iar regele primea ‘nainte
O cheie grea, cheia cetăţii
Ca semn că e stăpân de-acuma
Şi are sabia dreptăţii.
…Dar preoţii cei mai de seamă
Iată-i vorbind cu gând viclean:
“Isus vrea să ne strice Legea…
Să piar-acest Galileean!”
2
Poezii:
Eu sunt mic, dar am de spus
Un cuvânt despre Isus,
Despre-Acel ce m-a iubit
Şi din cer jos a venit.
A-ndurat atât amar
De la iesle la Calvar;
El, al lumii Salvator,
Făcea bine tuturor.
Şi pentru că ne-a iubit,
Iată-L de toţi părăsit,
Şi strigau că e mişel
Şi-aruncau cu pietre-n El.
Şi era din sat în sat
Tot cu pietre alungat…
Îl băteau, vai, cu nuiele
Ca pe-un făcător de rele,
Iar pe urmă L-au purtat
De la Ana la Pilat.
Şi apoi I-au pus haini
O cunună grea de spini,
Şi Isus stătea legat,
Pălmuit, lovit, scuipat.
Iar pe urmă, vai, L-au dus
Pe un munte pe Isus,
Şi acolo răstignit
Pe o cruce a murit.
El, un Fiu de Dumnezeu,
A murit în locul meu. Şi trupul Tău Isuse, cu răni şi vânătăi,
El muri, da, pentru mine, S-a frânt pe lemnul crucii, la Calvar,
Dar muri şi pentru tine. Ai suferit cumplit, batjocori şi bătăi,
Prin jertfa Ta Isus, ne-ai mantuit, ce
Noi ştim acum că Domnul har.
Atâta ne-a iubit
Că pentru noi pe cruce În sângele Tău scump, la cruce ne-ai
În chinuri a murit. spălat,
Că Tatăl Sfânt din Ceruri Ne-ai curăţit Isus, de greşuri şi păcate,
De-atuncea, ne-a iertat Prin moartea şi-învierea Ta ne-ai dat,
Că toată bucuria Intrare slobodă, la Tine în cetate.
Şi Cerul tot ne-a dat.
Sângele Tău cel sfânt, are putere,
Isuse, scump Isuse Şi poate curăţi, orice păcat,
Ce mult îţi mulţumim Toţi care vin la Tine, Doamne Mare,
Ajută-ne să creştem Primesc iertare-n dar, ce minunat.
Şi noi să Te slujim.
La crucea Ta, venim cu mulţumire,
Venim la crucea Ta, Isus iubit, Îngenunchem smeriţi, pân’ la pământ,
Şi-ţi mulţumim că-n dragostea Ta Cu Tine suntem plini de fericire,
mare, Şi vrem sa fim cu Tin’, pân la
Ţi-ai dat viaţa, pe lemn Tu ai murit, mormânt.
Între tâlhari, pe cruce, ne-ai dat a Ta
iertare.
Poezii:
Ai fost scuipat, bătut, batjocorit de
toţi, De la Ana la Caiafa
N-ai spus nimic, ai răbdat în tăcere, Te-au purtat şi judecat,
Pe dealul Golgota, pe cruce între hoţi, Faţa Ta nevinovată
Când ţi-a fost sete, Tu ai primit oţet şi Vinovaţii au scuipat.
fiere.
Te-au lovit în faţa legii
Cununa cea de spini, pe cap ţi-au pus, Oamenii nelegiuiţi
Hulit, batjocorit ai fost Isuse, Şi Te-au osândit la moarte
Cu ochii Tăi, priveai la ceruri sus, Doamne, cei mai osândiţi.
Şi te rugai la Tatăl, scump Isuse.
Cu cununi de spini Isuse
Fruntea Ţi-au încununat
3
Şi Tu Cel mai fără vină
Fosta-i Cel mai vinovat.
Cu întreg păcatul lumii
Calea Crucii ai suit
Fărdelegea tuturora
Ne-ai plătit-o răstignit.
Jos la poala Crucii Tale
Plâng cei dragi îndureraţi
Plângem şi noi, căci prin Tine
Toţi am fost de iad scăpaţi.
O, Te rog precum Isuse
Pentru mine Tu-ai murit
Să m-ajuţi şi eu să sufăr
Pentru Tine fericit.
Toată viaţa mea pe lume
Vreau să-Ţi fiu copil supus
Ca şi-acolo-n Cer cu Tine
Să fiu fericit, Isus...
Jertfa Golgotei e punte
Peste care noi păşim,
Ridicând spre ceruri fruntea
Spre noul Ierusalim.
Căci aceasta este poarta
Care-n lume s-a deschis,
Să ne trecem prin ea soarta
Spre eternul paradis.
Jertfa Golgotei ne pune
Focul dragostei de sus,
Pe a sufletului strune
4
Să cântam despre Isus!
Jertfa Golgotei ne-aduce
Harul păcii în nevoi,
Şi tot ea ne aminteşte
Ziua Vieţii de Apoi.
La Golgota, smerit eu vin,
Părinte, Ţie mă închin.
În Fiul Tău, Cel preaiubit,
Întregu-Ţi chip s-a oglindit.
E crucea, farul ce-mi arată
Dreptatea şi iubirea-Ţi toată.
Dreptate-n trupul ce s-a frânt
S-aducă harul pe pământ.
În sângele ce-a curs curat,
Iubirea Ta mi-ai arătat.
Prin Mielul care L-ai jertfit,
Iertare Tu mi-ai dăruit.
Cuvântul Veşnic, cu putere,
A triumfat prin înviere.
Părinte, Ţie mă închin
În duh şi adevăr. Amin.
Isus, al nostru Împărat,
A fost pe lemn, crucificat,
Ca eu şi tu, să fim salvaţi,
Prin jertfa Sa, răscumpăraţi.
Cu sânge scump de Dumnezeu,
Am fost spălaţi, şi tu, şi eu,
Prin jertfa Sa, de pe Calvar,
Am primit mântuirea-n dar.
A fost bătut, scuipat, batjocorit,
În chinuri grele a murit,
Isus, fiul lui Dumnezeu,
Muri în locul tău, şi-al meu.
Pe cruce, între doi tâlhari,
Sta Mielul blând, Isus crucificat,
Purtând pe cap, cununa cea de spini,
Şi mii de răni, pe trupu-nsângerat.
Şi în trupul Său pe cruce,
Vina noastră a purtat,
În mormânt rece de piatră,
Trupul i-a fost aşezat.
Trei zile în întuneric,
Apoi Isus a-înviat,
Boldul morţii îl învinse,
El e viu, cu-adevărat.
Pentru tot ce-ai pătimit,
Doamne noi Îţi mulţumim,
Şi în dar, a noastre inimi,
Cu drag, ţi le dăruim.
Ai fost mort, şi-ai înviat,
Şi la cer te-ai înălţat,
Şi curând o să revii,
În slavă ne vei răpi.
II. DA! A-NVIAT! (youtube:
“Da, a inviat!” )
1. În zori de zi un înger a venit
A coborât din cer de la Cel Sfânt
A rupt sigiliul ce era pe mormânt
5
A dat la-o parte piatra ce fusese
pe mormânt.
(: Da! A-nviat! Isus a-nviat!
Da! A-nviat! Din morţi a înviat!
Cântaţi slavă, e viu în veci de
veci
A înviat Isus Hristos, din morţi a-
nviat! :)
2. Plângea Maria de dor după
Isus
Şi nu ştia că El a înviat
Îngerul spuse: “Mormântul este
gol!”
Isus Hristos, El este Domn şi-n
veci El va domni.
Poezii:
În vase – uleiul de îmbălsămare,
Şi-n suflet – mocnită durerea cea
mare,
Iar faţa – brăzdată de şanţuri adânci…
-Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
Mijesc zorii zilei, e zi de-nviere,
Şi noaptea sinistră cu umbra ei piere;
Dar ochii tăi umezi de veghe ţi-I
strângi…
-Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
În foşnet de frunze mişcate de-o
boare
Se-apropie Domnul în straie de soare,
Iar tu amintirea duioasă alungi…
-Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
Aici, lângă tine-i Fiinţa divină,
Te cheamă la viaţă, speranţă, lumină.
De ce în amarul durerii te frângi?
-Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
Pământul întreg astăzi e-n
sărbătoare:
Cristos a înviat şi în veci nu mai
moare;
-Isuse… Rabuni… Tu noaptea alungi!
-Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
E viu… Isus Cristos a înviat,
Călcând peste-a mormântului
genune,
Şi-acum, cu slavă-n veci încoronat,
E gata-ntreaga oaste s-o adune!
Prin moartea Sa, Cristos a doborât
Puterile Satanei în derută,
Şi în mormântul rece-a coborât
Să spargă a păcatului redută.
Războinicul viteaz a înviat,
E viu în veci de veci, şi nu mai moare;
Şi nici acei pe care i-a salvat
Cu dreapta Lui atotbiruitoare.
Din cele patru zări acum, priviţi,
Ne adunăm spre norul de lumină,
Şi toţi, prin Învierea Lui uniţi,
Strigăm spre Mirele iubit, să vină!
Cântaţi-I pe pământ şi-n înălţimi,
Lăudaţi-I Numele printre popoare,
6
El vine-nconjurat de heruvimi
Cu zecile de mii în sărbătoare!
Cristos a înviat din morţi,
Ne-a mântuit prin jertfa Sa,
El şi-a dat viaţa pentru toţi,
Acum e viu, glorie Lui, aleluia.
Din morţi, Cristos a înviat,
E viu, şi-n veci de veci trăieşte,
El ne-a iubit cu-adevărat,
Acum e viu, şi-n ceruri mijloceşte.
Isus e viu, şi viu o să rămână,
Ne pregăteşte loc în cerul Său,
Va reveni pe nori,e vestea bună,
Ne va răpi în slavă, v-om fi cu El
mereu.
Isus e viu, şi credem cu tărie,
Că a fost mort, şi-a înviat,
Credinţa-n El, ne fie veşnic vie,
Isus e viu, din morţi a înviat.
Cristos a înviat, mărire
În veci lui Dumnezeu preasfânt!
Să cânte azi întreaga fire:
Isus ieşit-au din mormânt!
A înviat şi nu mai moare,
E viu de-a pururi şi Stăpân,
Zdrobind cătuşe milenare
Şi capul şarpelui hapsân.
El are-n mâini cheile morţii,
Şi-a locuinţei morţilor.
A rupt sigiliile nopţii,
Ne-a dat lumina zorilor!
Suntem ai Lui pentru vecie,
Ai vieţii fără de hotar.
Răscumpăraţi din grea robie
Prin sângele de la Calvar.
Aceasta-I ziua cea mai sfântă,
Coroana sărbătorilor!
Întreaga omenire cântă,
Isus e Rege-al regilor!
III. HRISTOS A ÎNVIAT!
(youtube: “Din zori ne-
am salutat” )(orig.
“Cristale – Hristos a
înviat”)
1. Din zori ne-am salutat:Hristos
a înviat!
Vesteşte neîncetat:Hristos a
înviat!
Nu sta la mormânt Maria,
plângând
(:Vesteşte neîncetat: Hristos a
înviat!:)
2. Peceţile au căzut de pe-al Său
mormânt
Căci Domnul prin moartea Sa
iadul a înfrânt.
În această zi nu te-mpotrivi
(:Vesteşte neîncetat: Hristos a
înviat!:)
3. Din zori ne-am salutat: Hristos
a înviat!
Vesteşte neîncetat: Hristos a
înviat!
7
Nu sta la mormânt Maria,
plângând
(:Vesteşte neîncetat: Hristos a
înviat!:)
4. Peceţile au căzut de pe-al Său
mormânt
Căci Domnul prin moartea Sa
iadul a înfrânt.
În această zi nu te-mpotrivi
(:Vesteşte neîncetat: Hristos a
înviat!:)
ADEVĂRAT A-NVIAT!
Poezii:
Răsună iarăşi imnul Învierii,
Învăţăceii toţi s-au adunat,
Nu-i cu putinţă să se dea uitării
Iubirea sfântă, farmecul salvării:
“Cristos a înviat!”
Răsună-n inimi şi în adunare
Cântarea harului ce ni s-a dat,
Înfiorat în suflet, fiecare,
Slăveşte Învierea-n sărbătoare:
“Cristos a înviat!”
Credinţa mea rămâne neclintită
De când Îi sunt copilul înfiat
Iubirea mi-a rămas nestingherită…
Eu cânt din suflet taina împlinită:
“Cristos a înviat!”
În ziua ‘ceasta sfântă
Îngerii în ceruri cântă
Un imn de sărbătoare
Cum nu s-a mai cântat.
Să cânte fiecare:
Cristos a înviat.
Şi uniţi acum cu toţii
Ce te laudă pe Tine,
Copilaşii Tăi de astăzi,
Bucuria Ta de mâine,
Ruga noastră se înalţă
Sus în slava de apoi,
Ca să ştie tot pământul
C-ai înviat şi pentru noi!
În întunericul cel mare!
Credinţa e Cristos în mine,
Când nu-L mai ţin… ci El mă ţine!
Isus Cristos din cer venit
Pentru noi a suferit,
A fost legat, a fost lovit,
Apoi pe cruce răstignit,
Şi îngropat, şi străjuit!
Dar n-a putut fi biruit,
Căci a-nviat şi S-a-nălţat
În cerul binecuvântat.
Şi-apoi un loc preafericit
La toţi ai Săi a pregătit.

Credinţa-i aur ce nu piere,

E foşnetul de înviere; AMIN
Şi într-o lume care moare,
E vântul nou de sărbătoare!

Credinţa-s feşele de pânză,

În umbră vrând să se ascunză;
E cântec nou şi poezie,
În vocea Lui spunând:”Marie!”

Credinţa-i marea întrebare:

“ O, Simon, mă iubeşti tu oare?”
Şi rănile ce stau dovadă,
Pentru un Toma ca să creadă.

Credinţa-s îngeri de lumină

Lângă mormântul de rugină.
Credinţa-I piatra prăvălită,
Si garda morţii fugărită.

Credinţa-I sfântă lumânare