Povestea Noastra

Maria Mara Mihaela

-RegasireaPart I

Plaja (Cap I)
Nici nu era ora 9 dimineaa, iar eu deja m trezisem. De obicei m trezeam pe la 11, dar azi ceva m-a trezit mai devreme. Aveam un gol n stomac. Gandindu-ma c probabil mi era foame, m-am ridicat din pat i m-am dus la frigider. Am mancat cte puin din tot ce am gsit, dar degeaba. Continuam s am acelai gol n stomac. M-am uitat pe geam. Chiar dac era sfrit de septembrie, soarele srlucea ca ntr-o zi de vara facndumi ochii s lcrimeze. Vntul, care mai batea din cnd n cnd, fcea puinele frunze armii s cad, trezind n mine un sentiment de melancolie i facnd golul din stomacul meu s fie tot mai apstor. Nu-mi plcea toamna pentru c ploile, vntul si aerul rece al ei mi trezea doar sentimente de tristee. Anotimpul meu preferat dintotdeauna era vara. Aveam impresia c cele mai romantice poveti de dragoste se nasc pe timpul verii, iar povetile de dragoste, chiar dac niciodat nu recunoteam, erau ce iubeam cel mai mult. Era smbt, deci nu aveam coal. Eram stul pn peste cap s stau n cas, aa c, dac tot m-am trezit aa de devreme i nu aveam ce face, m-am hotrat s fac o plinbare pn pregtete mama mancarea de amiaza. Mi-am luat nite pantaloni trei sferturi, un tricou simplu, bascheii si rucsacul pe care mereu l port cu mine i am ieit. Casa noastr se afl la aproximativ 10 minute de plaj, aa c am hotart s merg acolo. Cnd am ajuns acolo am rmas uor surprins vaznnd ca plaja era destul de plin la acea or matinal (poate c era matinal doar pentru mine). Neavnd chef de atta zarv, pentru un moment am vrut s m ntorc acas sau s merg n alt loc, dar o amintire placut i n acelai timp neplcut m-a fcut sa-mi schimb intenia. Cnd eram mai mic aveam un prieten foarte bun, Vladimir. Fiind pe jumtate rus, avea acel farmec i acea privire ptrunztoare pe care toi ruii o au. Era pur i simplu ncntor, dar nu mi prea ddeam eu seama la vremea aceea. ntr-o zi, jucndu-ne pe plaj, eu si Vlad am gsit un colior al locului unde nu era nimeni. Era foarte probabil ca nimeni s nu fi tiut de el avnd n vedere c era ascuns de nite plante foarte nalte si dese. Acela a devenit, de atunci, locul nostru secret de joac. Am petrecut o mulime de clipe frumoase pe acea plaj, dar tot acolo am trit i cea mai urt zi din viaa mea. n ziua n care am mplinit 11 ani, eu si Vlad am mers, ca de obicei, pe plaj ca s-mi srbtoresc onomastica n felul nostru, jucndu-ne de-a piraii. Dup cateva ore de joac am primit i vestea care ma fcut pentru prima oar s plng pentru un biat. Mi-a spus c ziua urmtoare avea s se mute cu prinii n alt ar, mai exact n ara natal a mamei lui, Rusia. Dup ce i-am fcut o scen spunndu-i c nu-i pas deloc de mine pentru c mi d vestea cu o zi nainte de plecare, i-am zis c nu vreau s-l mai vd niciodat i am fugit spre cas. Nu tiu dac a venit dup mine, sau dac mcar m-a cutat sa-i ia rmas bun pentru c de atunci nu am mai prsit camera mea trei zile. Stteam doar i-mi plngeam de mil. 2

Dup ce criza a trecut nu am vrut s-i mai rostesc numele vreodat. i mi-am continuat viaa ca si cum niciodat nu l-a fi cunoascut pe Vlad. Am zmbit melancolic i am nceput s caut plaja. Oare mai e acolo? Oare e tot pustie sau ali copii au gsti-o i au fcut-o locul lor de joc? erau ntrebrile pe care mi le puneam n timp ce cutam locul preferat al copilriei mele. Era tot acolo n spatele acelor mari plante. Mica noastr lume de poveste prea neatins. Mi-am dat jos papucii i am nceput s psesc descul pe nisipurile care ascundea toate secretele mele inocente. Aveam senzaia c m-am ntors n timp, c aveam din nou 11 ani, era din nou ziua mea, dar de data aceasta Vlad nu a mai plecat. Am zmbit larg i m-am lsat s cad pe nisipul mtsos. Nu vroiam s ma trezesc din acel vis minunat. Nu acum. Am deschis ochii ncercnd s privesc spre cer, dar silueta cuiva mi apru n fa.

Neateptat. (Cap II)

n faa mea se afla un biat nalt i extrem de chipe. Prul lui era un castaniu nchis, iar ochi-i verzi aveau strlucire aparte. M privea cu un zambet trengar i foarte cunoscut pe buze. La rndul meu, l priveam destul de insisten ncercnd s-mi dau seama de ce mi se pare att de cunoscut chipul lui. Nu cred c a trecut mai mult de un minut pn am realizat c tnrul din faa mea semna perfect cu bunul meu prieten Vlad. Dar era imposibil s fie el.. Mi-a ntins mna i m-am ridicat nc privindu-l n ochi. Mcar e un gentleman mi-am zis n minte i am zmbit ca pentru mine. Mi-am dat seama c nc l mai ineam de mna doar n momentul n care mi-a mngiat podul palmei cu degetul arttor i a zambit distrat. M-am tras repede mai n spate i am comort privirea ruinat. mi venea s intru n pmnt n acel moment.. -Nu-mi vine s cred c mi-a luat mai mult de o clip s te recunosc. Nu ai de gnd s m mbriezi piticanie? Cuvintele lui mi-au captivat toat atenia i am ridicat ochii entuziasmat. Dei, recunosc c prul tu e mai lung, iar buclele alea te fac s ari ca o fat normala, nu teai schimbat chiar aa de mult.. Chiar nu pot s neleg c m-am gndit de dou ori nainte s m conving c eti chiar tu. Era chiar el i zicea toate cuvintele acelea ca s m necjesc. Ce-i mai plcea s m vad nervoas.. mereu zicea c par mai drgu aa. L-am privit cu ochii larg deschii vrnd s m asigur c nu visez. Simeam o nevoie imens de a-l mbria att de puternic nct s-l fac s regrete c m-a lsat singur, iar apoi s-l plesnesc pentru c mi-a frnt inima pe cnd eram doar o copil. ntr-un final am decis s-l mbraiez. i l-am strns n brae cu toat fora pe care o aveam. Miera att de dor s-i simt cldura corpului, s-i simt braele n jurul taliei mele.. Doamne ct de dor mi-era de el, dei niciodat n-a fi recunoscut de fa cu cineva. -Vlad... am optit mbrindu-l n continuare. Atunci am auzit un chicot i iam simit mna ciufulindu-mi prul. -Chiar am reuit s te pclesc. Nu pot s cred. Mi-a spus aprope rznd. Pe chipul lui se putea vedea acea privire mndr de nvingtor. -E pentru prima dat cnd te-am pclit.. Asta e o dat memorabil, trebuie s-o notez. Am reacionat cam trziu i m-am dat la o parte privindu-l cum ii scotea telefonul din buzunar.

Nu puteam s cred c m-am lsat pclit. i ce mult mi doream ca el s fie Vlad. Se pare c miam uitat ct de mult seamn tefnu cu fratele lui mai mare. tefnu? Ce vorbesc!?! Cum sa-mi fi dat seama la acel moment c biatul din faa mea era, de fapt, rzgiatul de frate mai mic al lui Vlad cnd l vedeam aa de mare? Prea de cel puin 19 ani, cnd el de fapt avea doar 17. Era cu vreo 5 luni mai mic dect mine, dar pentru eu eram nscut n august, iar el era nscut chiar la nceputul anului urmtor, mi plcea s spun c eu sunt de fapt cu un an mai mare dect el. tefnu obinuia s fie un ngmfat i un prcios, de aceea niciodat nu-l lsam s se joace cu noi. Chiar nu-mi venea s cred c n acel moment l priveam pe tefan i nu pe Vlad. Era att de schimbat.. M ateptam s aib parul blond, pentru c aa-l avea cnd era mic, iar nlimea... Ei bine, nu m ateptam s fie att de nalt i de.. bun? Da. Bun. Chiar nu aveam cum s nu observ ct de bine arta n acel moment. -Dar de unde tii tu de locul sta? i de unde tii cum mi zicea Vlad? Speram s-mi spun c fratele lui i-a povestit ntr-una despre mine i despre toate nzbtiile pe care le fceam mpreun. Dar degeaba... Rspunsul lui tefan a fost cu totul altul: -Pentru c obinuiam s v urmresc mereu. **
Am ramas pe plaja si am povestit mai mult de doua ore. Stefan se schimbase atat de mult, nu-mi venea sa cred cand il vedeam atat de matur. Incetul cu incetul incepeam sa-l descopar si sa aflu cat mai multe despre el, si cu cat aflam mai multe cu atat il indrageam mai mult. Dar ceva nu se schumbase la el. Chiar daca fizic arata ca un tanar matur, inca avea momentele lui de copil ingamfat care se credea buricul pamantului. Incerca sa-mi demonstreze ca nu e deloc sentimental, romantic si tot ce tine de asta. Si reusea. Cu fiecare frazaimi dadeam seama ca era putin pesimist cand venea vorba de dragose. O fii suferit? Sau poate ca pur si simplu nu a fost indragostit niciodata.. Cred ca a doua varianta. Nu avea incredere in oameni, in general, fiecarui om pe care-l cunoaste gasindu-i cate un defect, iar cand venea vorba de el nu era deloc modest. Dar, cu toate marile lui mici defecte, am inceput sa-l plac. A inceput sa-mi placa sa ma aflu in compania lui. Dupa sute de minute de vorbit doar despre noi si despre ce am facut in acei 7 ani, nu m-am mai putut abtine si l-am intrebat despre fratelel lui. -Si Vlad?.. Cred ca m-am inrosit putin cand l-am intrebat deoarece am simtit cum fata si urechile au inceput sa ma arda. Va dati seama? Daca doar la pronuntia numelui sau am reactionat asa.. cum voi reactiona cand il voi revedea? Specificul lui zambet strengaresc i-a aparut din nou pe fata, iar ochii lui ma priveau intr-un fel care-mi spunea Stiam eu! Stiam ca n-o sa mai rezisti mult. Ei bine,i-am ignorat acea privire de invingator pe care o avea in momentul in care l-am intrebat. -Ce te uiti asa la mine? Stiu ce gandesti, dar era si normal sa intreb de Vlad, nu? Doar obijnuiam sa fim cei mai buni prieteni.. -Da, ai drepatate. A schitat un zambet. Pai Vlad.. a venit si el acasa si avem de gand sa ramanem aici un timp. In acel moment imi venea sa sar in sus de fericire. Va dati seama ca eram extrem de fericita gandinduma ca o sa-l am pe Vlat atat de aproape pentru mult timp, ca o sa-l vad in fiecare zi si ca prietenia noastra o sa se reinnoiasca. 4

Stefan a observat extazul in care ma aflam asa ca a inceput din nou cu tachinarile lui obisnuite. -Acum, stiam eu ca t-a fost dor de mine, chiar daca nu ai vrut sa o arati, dar nici chiar asa.. Normal nu m-ar fi deranjat nici catu-si de putin aceasta fraza, dar de data aceasta fiecare cuvant care-i iesea din gura si fiecare privire jucausa a lui imi dadeau o stare de nervozitate, asa ca, incapatanarea din mine, cea care nu ma lasa sa crec ca macar o minuscula aprticica din ce a zis Stefan ar fi adevarata, m-a ademenit sa neg totul cu niste cuvinte rostite balbait, care dadeau senzatia ca ma ascund dupa deget. Dar, Stefan, fiind baiat, nu si-ar fi dat seama ca s-ar putea sa-l plac, sa-la ccept ca prieten, sa-l agreez sau sa-l indragesc putin nici daca i-as fi spus in fata. Ce sa-i faci? Asa-s baietii.

Cap III
A trecut si weekend-ul, dar Vlad inca nu si-a aratat fata. Incepeam sa cred ca poate nu vroia sa mai aiba de-a face cu mine avand in vedere ca trecusera 3 zile de cand s-a intors in tara si nu a fost in stare sa vina pana la mine macar. Doar stam la 5 minute distanta. Stiu ca ar fi fost la fel de simplu sa il caut eu, dar cum ar fi aratat asta? Sa merg la usa lui si sa-i zic Hey, am auzit ca te-ai intors si am venit sa te salut. . Bine, nu ar fi sunat chiar asa de ciudat, dar orgoliul meu mare nu ma lasa niciodata sa fac eu primul pas. Ceasul imi sunase deja de 10 minute, dar nu-mi venea sa ma ridic din pat. Eram atat de obosita pentru ca noaptea trecuta n-am dormit mai deloc. Motivul? Vlad. In fine, daca el nu vrea sa ma caute, atunci nici n-ar mai trebui sa ma gandesc la el. Intr-un final m-am ridicat din pat si am mers la baie. Dupa ce m-am spalat pe fata si pe dinti, miam prins parul intr-un coc neglijent si mi-am luat uniforma. De ce uniforma intre ghilimele? Pentru ca nu era chiar o uniforma, dar asa o numeau profesorii din liceu. Chestia e ca ne obligau sa avem blugi albastrii sau negrii si camasa alba, dar foarte putini din scoala respectau aceasta regula. De obicei ne mototolieam camasile si le puneam in ghiozdan, iar daca vre-un profesor comenta de ce nu aveam uniforma, le scoateam pur si simplu si le puneam pe noi. Mi-am luat rucsacul si m-am pregatit sa deschid usa, dar cineva a luat-o inaintea mea. In prag era nimeni altul decat Stefan. -Ce cauti tu aici? L-am intrebat confuza. Nu intelegeam ce face el in fata portii mele la o ora atat de matinala. - Cum ce caut aici? Incepand de astazi o sa mergem impreuna la scoala. Mi-a tras cu ochiul si si-a aratat din nou ranjetul ala de baiat smecheras si irezistibil. -Nu mai spune. De unde stii tu la ce liceu sunt eu. Poate mergem in parti total diferite. I-am spus pe un ton atotstiutor si putin sarcastic. -Pur si simplu stiu. Mi-am bagat mainile in buzunarele de la blugi si l-am privit cu o spranceana ridicata, gen De unde ai putea tu sa stii?. -Ok, ok. Iti spun. Mi-a rapsuns ca si cum a inteles rostul privirii mele. Pun pariu pe cat vrei tu ca esti la liceul de care ziceai inca de cand erai mica, liceul pe care l-a urmat si tatal tau.

Ok. Cu asta chiar m-a dat gata. Chiar asa era. Dar ce nu-mi venea sa cred era ca a tinut minte ca eu vroiam sa merg la liceul asta de cand eram mica, de cand imi petreceam zilele acasa la el si la Vlad si povesteam despre viitorul nostru. In acel moment Stefan mi s-a parut atat de scump ca a tinut minte ceva ce nici macar nu i-am zis lui, personal, ci lui Vlad. -Inseamna ca ne-ai spionat mult, nu gluma, daca ai tinut minte pana si detalui alcesta. Purtam un zambet mare si satisfacut pe fata, ba chiar a pufnit intr-un mic ras, ca mai apoi sa-l privesc si sa-i observ reactia. El doar a zambit si a inchis poarta. -Cred ca ar trebui sa mergem, nu?

Pe drum nu am mai scos nici un cuvant, dar cand am ajuns in fata scolii Stefan a abordat din nou ranjetul lui irezisitbil si a inceput sa salute pe toata lumea. M-am uitat uitat la el putin ciudat.. -De unde-i cunosti pe toti? -Si eu m-am nascut aici, iti amintesti? Da, avea dreptate. Unii dintre ei imi amintesc chiar ca i-au fost colegi in scoala primara. Eram pe punctul de a intra in scoala cand am vazut o fata blonda, putin mai inalta decat mine si care parea chiar draguta, apropiindu-se de noi. O stiam doar din vedere pentru ca era in alta clasa. Sa uitat la mine si mi-a zambit, apoi ajungand in dreptul nostru, s-a uitat la Stefan si a inceput sa se joace cu o suvita din par. Ce truc ieftin m-am gandit. -Hey! Tu cred ca esti noul coleg, avand in vedere ca nu te-am mai vazut pe aici. - Stiinte Naturale, clasa a-XI-a? Daca da, eu sunt. - Aveam dreptate, deci. Vino sa-ti arat scoala. L-a prins de brat cu ranjetul ei de usuratica pe fata si l-a tras dupa ea. Ce?!? Si eu?? Pff. Mersi ca m-ati lasat cu ochii-n soare. Mda, au plecat fara sa-mi zica macar Pa sau ne mai vedem. Stefan si-a intor capul si s-a uitat la mine. Nu parea prea fericit, dar si-a schimbat imediat expresia cand blondina i-a soptit ceva la ureche. Inceputul acelei zile nu a fost prea intereseant. Ca de obicei, primele doua ore le-am petrecut dormind. Da.. puteam sa dorm ca acasa in banca in care statea. Sa va explic. In clasa avem banci de cate trei elevi, iar sala este in amfiteatru. Eu stau in ultima banca de pe randul de mijloc, iar in spatele meu se afla caloriferul. Deci va imaginati ce atmosefra numai buna de somn am acolo. In pauza mare am eu si Ruth, prietena mea cea mai buna din clasa, si colega mea de banca, am hotarat sa ne plimbam putin pe hol ca sa ne dezmeticim pentru ca ora urmatoare aveam informatica si trebuia sa fim in cea mai buna forma avand in vedere ca orele de informatica erau cele mai importante la profilul nostru (mate-info intensiv). Cand am iesit pe usa, din clasa de vizavi a iesit frumosul meu cosmar. Da.. Imi uitasem ca cei de la Stiinte Naturale aveau clasa vis-a-vis de clasa mea. Ce frumos.. Mi-am zis ca pentru mine pe un ton sarcastic. Ruth mi-a observat imediat privirea si a zambit cu subanteles. Ea stia despre Stefan si despre Vlad pentru ca obijnuiam sa-i povestesc tot, dar in acest moment nu avea idee ca baiatul din fata ei e Stefan pentru ca nu stia ca tocmai s-a transferat la scoala noastra.

-De ce te uiti asa la el Melena? Stiu si eu ca-i fain, da` noh. Mi-a zis incet si a ras. Sunetul pe care-l facea rasul ei, intotdeauna ma facea sa zambesc. Ruth avea o voce foarte subtire si feminina, iar rasul ei era unul de neinlocuit. - El e Stefan, Ruth.. Acel Stefan. I-am raspuns punand accentul pe cuvantul Stefan. deaia ma uit asa la el. In tot acest timp, Stefanut se uita la noi cu o fata confuza. Probabil c anu intelegea ce ne tot uitam la el si vorbeam in acelasi timp, sau poate ca si-a dat seama ca vorbeam despre el. Adevarul era ca nici noi nu eram prea discrete. S-a apropiat de noi si s-a uitat la Ruth cu un zambet de flirt . Da, nu era nimic neasteptat sa se uite asa la ea, avand in vedere ca era una dintre cele mai frumoase fete din liceu. 1.72, parul lung saten- deschis, ochii albastrii, talia subtire, picioarele lungi.. tot ce-si putea dorii un baiat la o fata. Dar ea, doar i-a zambit dulce, ca unui prieten al prietenei ei. Ruth iubea sa flirteze si sa admire baietii frumosi, dar niciodata nu ar fii in stare sa se dea la un baiat pe care-l place o prietena de-a ei. Nu ca eu l-as placea pe Stefan, dar ea asa a dedus din ce i-am povestit eu.. A inteles totul pe dos, dar nu aveam ce sa-i fac. Nu puteam niciodata sa-i schimb parerea. Era o incapatanata si jumatate. Am observat calui Stefan i s-a schimbat putin expresia fetei cand a vazut ca Ruth nu-i raspundea farmecelor, iar in acel moment eu mi-am aratat cel mai multumit rambet al meu. -Stefan, ea e Ruth, prietena mea.. Ruth, el e Stefan. Si-au dat mainile si au zambit. -Deci tu esti acel Stefan.. -Deci ti-a povestit despre mine... S-a uitat la mine cu ranjetul lui specific si apoi din nou la Ruth. Era imposibil sa nu-ti povesteasca, avand in vedere cat de mult mi-a simtit lipsa. -Mda.. mi-a fost dor de tine pana peste cap. Fii serios. I-am vorbit din nou cu acel ton sarcastic. Ruth, parca trebuia sa mergem undeva. Ruth s-a uitat la mine si apoi la Stefan nescotand o vorba. -Stii, trebuie sa-ti spun ceva.. In acel moment, Ruth, fiind fata desteapta si simtita, prea simtita zic eu, a luat-o de brat pe Raluca, o alta colega de-a noastra care in acel moment trecea pe acolo, si mi-a spus ca trebuie sa mearga cu ea pana la baie. Atunci Stefan a continuat sa spuna ce avea de zis. -Vroiam sa-ti cer scuze.. - Pentru ce? Normal ca stiam pentru ce vrea sa-si ceara scuze, dar voriam s-o aud de la el. -Pentru ca azi dimineata te-am lasat singura fara sa-ti spun nimic.. Stii? Imi pare rau.. Eu nu vroiam sa merg, dar nu prea aveam incotro. -Nu ai prea aratat ca si cum nu vroiai sa mergi. -Esti geloasa? S-a uitat la mine facandochii mari, asa ca in filmele de comedie, cand personajele fac ochii aceia mirati si-si pun mana la gura. Era tare hais, dar ma abtineam sa zambesc. Adica, nu trebuie sa fii geloasa, doar stii ca tu esti singura, unica, cea mai cea din cele mai.. femeie din viata mea. Zicea toate astea pe un ton dramatic, aprca juca intr-o piesa de teatru. Nu m-am mai putut abtine si am zambit. -Fii serios. I-am zis sec si m-am indreptat spre clasa mea. -Apropo, scuze acceptate. I-am zambit si am intrat in clasa.
7

Intalnirea (Cap IV)

De obicei nu ma trezesc foarte bine dispusa, ci mai degraba extrem de somnoroasa si imbufnata. Dar dimineata aceasta toata lumea a avut o surpriza. Am ajuns la scoala nerabdatoare si cu un mare zambet pe fata. Motivul? Nici eu nu stiam exact. Stiam doar ca eram mai nerabdatoare ca niciodata sa ajung la scoala, sa ies in pauze si sa caut pe hol o fata zabareata si foarte familiara. Simteam nevoia sa-l vad in fiecare pauza si sa-l tachinez. Desi, de fiecare data cand il vedeam imi aminteam de Vlad si putin ma intristam la gandul ca de atata timp s-a intors si nici macar nu a trecut sa ma salute. In acele momente ma intrebam daca mai era suparat de ce nici am vrut sa-i mai vorbesc inainte sa plece, dar tot eu imi raspundeam ca nu avea cum sa mai fie suparat pe acea fapta copilareasca de acum sapte ani. Apoi intram la ore, iar eu inca adancita in gandurile mele, ma trezeam in mijlocul orei cu proful langa mine intrebandu-ma ce fac, iar colega sau colegul de banca ma scoteau din incurcatora inventand fel si fel de scuze pentru a nu fi penalizata ca nu eram atenta la ore. Cateodata nu-mi venea sa cred cata rabdare aveau cu mine Ruth si bogdan si cat de mult ma intelegeau chiar daca de multe ori ne ciondaneam, desi nicio cearta de-a noastra nu era din rautate, mai emreu contrazicandu-ne in gluma. In fiecare zi cand ieseam de la ore, Stefan ma astepta in fata clasei si mergeam spre casa razand si comportandu-ne ca si cum am fi cei mai buni prieteni. Mi se parea ciudat ca atunci cand eram singuri eram prieteni, iar atunci cand mai era cineva prin preajma ne comportam ca soarecele si pisica, dar nu neg ca imi palcea acea situatie. Au trecut zile, saptamani, si nu intampla nimic nou. La scoala aceeasi poveste, acasa la fel.. totul era deja o rutina de care incepeam sa ma plictisesc, desi, un singur lucru se schimba. Eu si Stefan aveam in fiecare zi alte motive de cearta. Dar de fiecare data ne certam, mai bine zis ne contraziceam, din cauza altora. Ba ca mie-mi place aia, lui ii place aia. Aia e mai buna, el ca cealalta e mai buna si prostii dinastea. Acea rutina a luat o pauza in prima duminica din octombrie, cand, in sfarsit am primit un semn de viata de la Vlad. Doamne cat am asteptat acea clipa, sa primesc macar un mesaj de la el in care sa-mi ceara o intalnire. Da, asa este. Mi-a spus ca vrea sa ne intalnim la locul nostru pentru ca are o surpriza pentru mine. Am citit si am recitit acel mesaj de zeci, poate chiar sute de ori pentru ca vroiam sa ma asigur ca e real, si de fiecare data inima imi batea mai tare. Simteam cum picioarele mi se inmuiau, fata imi lua foc, iar in stomac aveam o senzatie pe car en-am mai avut-o de ..Bine, de putin timp. Dar niciodata nu a fost atat de puternica. Am probat zeci de outfit-uri, am incercat sute de frizuri, ba chiar a avut o tentativa de makeup. Vroiam sa fiu perfecta, vroiam ca el sa se indragosteasca de mine doar privindu-ma. Eram atat de nerabdatoare sa-l vad incat am inceput sa numar secundele. Dupa o sesiune de probat haine, de incercat frizuri si de machiat, m-am imbracat cu adoratii mei skinny jeans, o bluzita baby-doll turcuaz si balerini. Pana la urma mi-am lasat parul defacut
8

si mi-am facut niste bucle lejere pe care le-am lasat sa cada pe umeri. Putin rimel, un strat de balsam de buze incolor si gata. Am ajuns pe plaja inainte cu 10 minute de ora intalnirii si am asteptat asezata pe nisip. Era atat de frumos afara. Cand am privit spre cer a doua ora am observat ca soarele era pe cale sa apuna. Ciudat.. dinc ate stiam eu in cotombrie soarele apune cel putin la 17:30.. In fine. M-am uitat la ceas. 17:00, ora intalnirii. Un baiat inalt si slabut se indrepta spre mine. Era chiar el. Inima imi batea atat d e tare incat aveam impresia ca avea sa-mi iasa din piept. Ba chiar a inceput sa tremur. Picioarele mi s-au inmuiat, nefiind in stare sa ma ridic de pe nisip. L-am privit incontinuu fara sa clipesc. Am zambit larg realizand ca nu s-a schimbat prea mult, era acelasi Vlad inalt si slabut, dar superb. Trasaturile fetei erau la fel de dulci, doar mai amture, iar privirea ii era vesela ca intotdeauna. Ochii aceia caprui si mari aveau o stralucire aparte.. ca atunci cand esti indragostit. S-a oprit in fata mea privindu-ma jucaus. -Esti chiar tu Mel? Doamne ce mare te-ai facut piticanie.. I-am observat acelasi zambet strengaresc pe care-l avea si Stefan. Stiti cum zambim atunci cand suntem indragostite, nu? Avem acel zambet prostesc pe fata mereu.. Ei bine, asa il priveam eu pe Vlad. -Ma vei imbratisa sau nu? L-am intrebat pe un ton putin amuzant. Chiar daca nu ne-am vazut de mult timp, la urma urmei am fost cei mai buni prieteni, deci inca imi permiteam sa vorbesc cu elc a de obicei. M-am ridicat in picioare deschizand bratele larg si imtand o scena cu slow down, gen acelea de la srasitul filmelor siropoase. Imediat dupa gestul meu l-a pufnit rasul si si-a incrucisat bratele incercand sa faca pe smecherasul. -Nu stiu daca sa te imbratisez. Acum esti atat de.. nu stiu.. atragatoare? Da asta-i cuvantul. Si sar putea ca tentatia sa fie prea mare si sa doresc sa te sarut.. Inima parea sa mi s efi oprit pentruc ateva clipe. Nu mai puteam vedea nimic din ce se afla in jurul meu.. Il vedeam doar pe el sarutandu-ma.. El nici nu-si imagina cat de mult as vrea sa fiu sarutata de buzele lui mici si carnoase.. Care pun pariu ca erau si fine.. Erau perfecte. Cred ca ma holbam la buzele lui, pana in momentul in care l-am auzind chicotand si apoi l-am simtit imbratisandu-ma. Se pare ca doar glumea cu sarutul. Si eu cat de mult mi-as fi dorit.. L-am strans in brate, da rnu simteam nici o vibratie din partea lui.. Aveam impresia ca ma imbratisa un frate.. M-am asezat din nou pe nisip, iar el s-a asezat langa mine.. -Mai inainte de toate vreau sa-ti arat surpriza. Ah, da . Surpriza. Eram atat de nerabdatoare sa o vad. Oare ce avea pentru mine? Am privit in toate partile cautand presupusa surpriza, iar dintr-o parte am vazut pe cineva apropiindu-se. Era o domnisoara inalta, supla, cu forme de fotomodel si cu parul blond foarte lung si ondulat. Avea un zambet gingas, feminin si niste ochi albastii stralucitori. Ma uitam la ea fara sa-mi dau seama ce cauta ea acolo. La locul nostru secret. De unde stia de el? Se presupunea ca e secret, nu? Doar eu si Vlad stiam de el. Bine.. si Stefan. -Mel, vreau sa ti-o prezint pe prietena mea. Nati. Mi-a spus ridicandu-se si prinzand-o pe frumoasa Nati de mana.
9

Asa-zis-a prietena a lui mi-a zambit larg intinzandu-mi mana, dar eu nu ama vut nicio reactie. Ina cel moment ma simteam ca un trup aprasit de suflet. Nu puteam sa imi dau seama de nimic. Eram pustie. Parca cineva mi-a scos inima, iar eu, ca printr-o minune continuam sa fiu in viata. -Mel! Meeeel! Ce-i cu tine? Melen!?!?! Cineva incerca sa-mi strige numele in soapta. Acea voce mi se parea foarte cunoscuta. Am deschis ochii si am privit in stanga. Erau colegii mei de banca, Ruth si Bogdan, care incercau sa ma trezeasca. AM ramas putin pe ganduri.. A fost doar un vis? Dar aprea atat de real.. Cum am putut sa vizes in doar 15 minute de somn? Mi-am scos repede telefonul si m-am uitat la mesaje primite. Da. Mesajul era acolo si l-am primit doar cu.. 30 de minute in urma. Era totul clar. Nu aveam cum sa ma intalnesc deja cu Vlad daca eu inca eram la scoala. Cred ca ma preocupa prea tare gandul ca azi in sfarsit o sa-l vad din nou. Ruth imi tot explica ceva, dar nu puteam auzi nimic, eram prea fericita si in acelasi timp ingandurata incat ii puteam vedea doar buzele miscandu-se si privirea-i putin confuza. Sigur imi zicea din nou ceva despre prietenul ei, cel cu care se cearta aproape in fiecare zi. Dadeam aprobator din cam la fiecare cateva secunde, da in minte aveam doar acel vis. Daca Vlad chiar are o prietena? Daca prietena lui era surpriza pe care mi-o pregatea> Nu. Nuc red ca puteam sa suport asa ceva. In acel moment am decis sa aman intalnirea, asa ca i-am dat un mesaj in care i-am scris ca nu ne mai putem vedea azi pentru ca nu ma simt prea bine. Au trecut doua ore, iar el nu mi-a raspuns la mesaj. Sunt sigura ca s-a suparat. -Melu! Toata ziua ai tacut.. Ce-ai patit? Vocea subtire si totusi puternica a lui Ruthm-a scos din gandurile care nu-mi daddeau pace. -n-am patit nimic. Ma gandeam ca... am pofta de niste clementine. M-am scos imediat zambindu-i lui bogdan cu subanteles. Stiam ca mereu are clementine, portocale sau banane in ghiozdan si daca tot am pomenit, parca chiar mi se facuse pofta. -Poftim Melen. Mi-a intins o clementina privindu-ma cu ochii aceia de catelus nevinovat. Bogdan era unul dintre cei mai vanati baieti din scoala. Avea un corp atletic, o fata perfecta si niste ochi grii care erau intr-un contrast perfect cu parul lui negru. Mereu avea o expresie a fetei dulce, mereu te facea sa simti mila pentru el; Desi, adevaratul Bogdan era un mic dracusor. Era un heartbreaker.. le facea pe toate fetele sa se indragosteasca de el, apoi le lasa cu ochii-n soare. Desi, mie-mi era foarte simpatic. Poate pentru ca se comporta cu mine ca si cum as fi sora lui mai mica. -Mie nu-mi dai ma? Ruth il placea putin, de aceea mereu ii cerea orice chiar daca nu avea pofta, doar ca sa-l atinga. Adevarul era ca ea mereu ii dadea semnale ca-l placea, dar el nu-i raspundea la niciunul. Ba chiar, o evita din cand in cand spunandu-i ca-l prea streseaza. Asta mi se parea ceva normal, pentru ca el obisnuia sa fie cel care cucereste.. nu-i placea sa fie cucerit, iar Ruth, oricat de frumoasa era, uneori devenea exagerat de stresanta. Recunosc ca si eu eram la fel uneori, poate de aceea ne si intelegeam atat de bine. Dar sa nu ne abatem de la subiect.
10

-Tie nu-ti dau. -De ce?!? Vai ca rau esti. -Si ce daca? Ii arata un zambet putin diabolic, dar si inocent in acelasi timp. Nici yu sa nu-i dai Mel, c-apai nu-ti maid au nici tie. Si facea din nou fata aceea de copil de 5 ani. Era comic.. Nu te puteai abtine sa nu zambesti. In fiecare zi era aceeasi poveste cu ei doi, desi mai erau zile in care Ruth se enerva si-i mai dadea cate-o palma si incepeau certurile. In acele zile ii multumeam lui diriga ca nu m-a pus sa stau intre ei.

Sandra (Cap V)
In acea zi orele au trecut foarte, foarte greu. Din 5 in 5 minute imi reprosam ca i-am trimis acel mesaj cu refuz lui Vlad din cauza unui vis prostesc pe care l-am avut in timpul orei de mate. Stiu ca se spune ca femeile au un al-6-lea simt si ca intuitia feminina este cea mai buna, dar sa fim seriosi, abea ce am implinit 18 ani! Nu sunt o femeie. Nu am experienta vietii. Sunt doar o adolescenta nesigura. Vroiam sa-i trimit un mesaj in care sa-i spun ca ard de nerabdare sa ne intalnim, dar, dupa aceea ce parere ar avea Vlad despre mine? Sigur va gandi ceva de genu Ce copila prostanaca. Acum nu mai vreau eu sa o vad. Chiar nus tiam ce sa mai fac. Am intrat in camera, mi-am aruncat ghiozdanul langa usa si m-am aruncat in pat. Continuam sa ma holbez la ceas, sa numar secundele, minutele.. Ora intalnirii se apropia incetul cu incetul, iar eu nu faceam nimic in privinta acelui mesaj idiot pe care i l-am trimis intr-un moment nepotrivit. Eram atat de satula de tot, atat de obosita. Simteam cum pleoapele mi se inchideau incetul cu incetul. Auzeam tot mai incet sunetele pe care le scotea mama in bucatarie sau televizorul din sufragerie. -Mel. Trezeste-te! Iara-si ai adormit imbracata cu hainele de scoala. Haide, sus. Mama tragea plapuma de pe mine si strangea hainele imprastiate prin toata camera. Mi-am pus perna pe fata si am incercat sa-mi continui somnul, dar mama mi-a luat perna si m-a privit cu o spranceana ridicata si cu mainile pe solduri. -mel, nu fi nepoliticoasa. Haide. Mergi jos ca ai o vizita. -Vizita?!? Nici nu am mai stat pe ganduri. M-am ridicat repede din pat si am luat-o la fuga pe scari. Doamne sa fie Vlad! imi repetam in gand pana cand am ajuns jos si am vazut o fata micuta, blonda, slabuta si cu niste ochi mari verzi. Era sandra, prietena mea cea mai buna de cand eram in scoala generala. Am fost colege de pe clasa a V-a... A aparut in viata mea exact dupa ce a plecat Vlad. Era cea mai buna prietena pe care si-o putea dori cineva. Intelegatoare, linistita, cuminte. Genul de fiica pe care orice parinte si-ar dori-o, sora la care orice copil ar visa, prietena pentru care orice persoana ar da orice. Dar ea era amea, doar a mea. Buna mea prietena, sora, sfatuitoare. Era sufletul meu pereche. Nu in sensul romantic, ci in sensul ca ea stia tot ce-mi doream sara sa-i spun. Ea era cea care putea spune ce-i in mintea mea doar privindu-ma. Si oricat de mult as iubi-o si as aprecia-o, de data aceasta chiar mi-as fi dorit sa fi fost altcineva in sufrageria ema. Stiu ca probabil o sa ma considerati nerecunoscatoare sau nesimtita, dar in acel moment chiar mi-as fi dorit ca ea sa fie, de fapt Vlad. -Ah.. Sandra. I-am zambit pe jumatate si m-am trantit intr-un fotoliu. I-a loc. Esti al tine acasa. 11

-Stiu ca sunt o pacoste pentru tine, dar macar prefa-te ca te bucuri sa ma vezi. S-a servit singura cu suc si cu niste covrigei, pe care mama tocmai i-a pus pe masa, si s-a asezat in celalalt fotoliu. -De ce m-as preface ca sunt bucuroasa ca esti aici? Chiar nu sunt. Doar te vad in fiecare zi. -Ca sa ma simt eu bine?!? -Bine atunci. Am adoptat cel mai mare zambet al meu. Cat ma bucur sa te vad. Vino sa te pup. Si am pufnit amandoua intr-un ras fara pereche. Mereu obisnuiam sa vorbim asa. Acesta era un fel de joc pentru noi. In fiecare zi adoptam o alta stare de spirit. Uneori ne comportam ca si cum am fi mama si fiica, iubite, dusmani, doua batrane barfitoare, mari vedete de cinema, doua scorpii care nu se pot vedea. De-a lungul antator ani am fost toate personajele existente si imaginare. Una incepea sa zica ce-i venea in minte, iar cealalta imediat ii continua jocul. Partea cea mai amuzanta era atunci cand intram in pielea personajelor pe strada, iar oamenii se uitau la noi ca vitelul la poarta noua. Una dintre cele ma funny evenimente a fost cand ne comportam ca si cum am fi niste turiste dintr-un mic orasel din India si aratam spre cladiri vorbind o limba inteleasa doar de noi. Opream oamenii pe strada si-i intrebam intr-o engleza cu accent oriental unde se afla teatrul sau muzeele sau orice altceva. Cand, un barbat serios, aranjat la patru ace ne-a intrebat de unde suntem, iar eu i-am spus ca din India. Nu aveam noi fata de indience, dar era posibil ca un caucazian sa se nasca in Asia, nu? In fine. Atunci acel om a inceput sa ne vorbeasca intr-o limba care semana cu hindusa, doar putin mai pocita. Ne-am uitat la el zambind si dand din cap aprobator la fiecare 10 secunde. Cine stie ce ne zicea acel om, iar noi il aprobam ca proastele. Intr-un final mi-a scapat un Nu inteleg o iota., iar barbatul dandu-si seama, probabil, ca in tot acel timp noi ne prefaceam a scos un Pff!, si-a incruntat sprancenele si a plecat fara sa spuna nimic. Ne-am simtit putin vinovate la inceput, dar apoi cred ca ne-am amuzat o saptamana pe baza acelei intamplari. Sandra si-a umplut paharul de suc inca odata, uitandu-se la ceas din minut in minut. -Deci, cu ce ocazie ai venit la mine? Am intrebat-o. -Pentru c mi-a fost dor de tine. -Nu. Serios acum. -ok. Se uita din nou la ceas. E 4 jumate. Crezi ca ai putea sa te imbraci frumos ca sa vi cu mine undeva> -Chiar acum? Adica.. Vroiam s-o refuz, dar nus tiam cum. Eu inca mai speram sa primesc un alt mesaj de la Vlad in care sa am roge sa ne intalnim.. Vise. -Vrei sa ajungi la intalnire sau nu? -Intalnire?!? De unde stia ea de intalnire? Eu nu apucasem sa-i povestesc nimic. Dar asta nu mai conta acum. Oricum ea nu stia de prostia pe care am comis-o, si anume mesajul problema. -Sti? I-am dat un mesaj in care i-am zis ca nu ma pot intalni cu el.. -Un mesaj pe care el nu l-a primit niciodata. Adica, l-a primit, dar nu l-a citit. Mi-a zis foarte calma. -Ce?Cum?? Eram foarte surprinsa de ceea ce tocmai mi-a zis. Am privit-o gen Vreau mai multe detalii.. -Da. Stefan s-a ocupat de tot. -Stefan? Dar cum? Ce vrei sa zici? -O sa-ti spuna el maine. Acum du-te si ranjeaza-te. Avem doar o ora la dispozitie. Am ramas inca bloacata. Ma uitam la ea si nu stiam ce sa fac. -Ce maia stepti? Haide, misca-te daca nu vrei sa intarzii.

12

Reintalnirea (Cap VI)

Eram atat de nerabdatoare sa ma intalnesc in sfarsit cu Vlad. Mintea, corpul, sufletul; toate imi erau concentrate asupra lui. Oare cum arata? Oare s-a schimbat mult? Oare ce va crede despre mine? erau intrebarile pe care mi le puneam incontinuu in timp ce-mi cautam haine. Vroiam sa fiu perfecta pentru aceasta reintalnire. Mai erau 15 minute pana la ora intalnirii, dar eu inca nu eram pregatita. Sabrina imi spunea ceva gesticuland, dar eu doar zambeam fara sa aud un cuvant din toate pe care le scotea pe gura. Incercam sa-mi imaginez cum va fi reintalnirea noastra, dar la la fiecare minut incepeam sa mi-o imaginez altfel. Prima data m-am vazut in fata lui.. Ne uitam unul la altul, apoi fara sa zicem nimic ne-am sarutat. A doua oara doar ne-am imbratisat.. De fiecare data era altfel. Nu imi gaseam nicio haina care sa-mi placa asa ca i-am cerut ajutorul Sabrinei. M-am pus in fata oglinzii lasand-o pe ea sa-mi caute hainele. Nu stiam daca sa ma machiez puternic ca sa par mai matura sau sa apelez la machiajul natural, cel pe care obisnuiam sa-l port mereu. Am ales adoua varianta pentru ca nu am vrut sa par prea incarcata. Asa ca mi-am dat cu foarte putin blush in obraji, niste rimel si putin fard de pleoape auriu. Auriul se porivea perfect cu nuanta ciocolatie a ochilor mei. Aveam parul prins intr-un coc neglijent, iar cand l-am desfacut imi statea putin ondulat. Arata destul de dragut, asa ca doar l-am mai asezat putin ca sa fie mai estetic si l-am lasat asa. Intre timp, Sandra mi-a gasit mai multe combinatii de haine pe care as putea sa le imbrac. Nu aveam chef sa aleg asa ca am lasat-o pe ea s-o faca. Aveam incredere in Sandra. Stiam ca nu o sa ma puna sa ma imbrac cu ceva urat sau cu ceva ce nu mi-ar sta bine. Cand am vazut hainele pe care mi le-a ales am avut brusc o senzatie de deja-vu. Erau hainele cu care am visat ca m-am imbracat la intalnire. Acei skinny jeansi albastrii, bluzita babu-doll turcoaz si o preche de balerini. Am inghitit in sec si tot corpul a inceput sa mi se incalzeasca. Deja am inceput sa am indoieli despre ce urma sa se intample la intalinre. Aveam impresia ca daca Sandra mi-a ales aceleasi haine din vis, probabil ca totul se va intampla la fel, iar eu o sa raman doar cu o inima franta in mii de bucatele. Parca brusc nu mai vroiam sa merg la intalnire.. Imi era groaza de ce urma sa se intample. M-am asezat pe pat fara sa scot un sunet. Am inceput sa vad din nou acel vis, mai bine zis cosmar. Am simtit o mana pe umarul meu si am ridicat privirea. Era Sandra. Se uita la mine cu o privire foarte confuza. -Ce ai patit? -E.. doar.. Nu aveam chef in acel moment sa-i povestesc toate chestile prin care am trecut in acea zi, visul acela groaznic in care eram imbracata exact cu hainele pe care mi le-a ales ea pentru intalnire. Eu.. doar.. Nu mai sunt atat de sigura ca vreau sa merg la intalnire. -Ce?!? Ai inebunit? Mi-a spus pe un ton ridicat si mi-a pus mana pe frunte. Nu, nu ai febra. Atunci ce Dumnezeu e cu tine? Ai asteptat acest moment 7 ani de zile. Nici macar nu esti curioasa sa-l revezi? Sa vezi daca s-a schimbat sau daca e acelasi Vlad pe care-l cunosteai tu si pe care mi-l pomeneai in fiecare zi? Nu te mai recunosc. Pe tot parcursul discursului ei am privit-o fara za scot un sunet. Avea dreptate. Eram de nerecunoscut. De cand am devenit eu atat de paranoica? Trebuia sa merg la intalnire. La urma urmei trebuia sa stiu o treaba clara, plus ca ardeam de nerabdare sa-l revad.
13

M-am ridicat in picioare si am zambit putin. -Ai dreptate.. Cred ca emotiile sunt de vina, am chicotit. Da hainele alea. M-am imbracat si m-am uitat in oglinda. Hmm.. imi stau mai bine in realitate decat in vis , am ras in sinea mea. Mi-am luat geaca de piele si mi-am pus gentuta dupa gat. -Sunt pregatita, am zambit. Cum arat? -Pefect, s-a uitat la ceas si a zambit. 5:15. Mai avem 15 minute. Crezi ca ajungem? - Cu siguranta. Si am iesit. La inceput ne-am gandit sa luam un taxi, dar apoi ni s-a aprut cea mai proasta idee avand in vedere ca locuiesc la maxim 15 minute de plaja. Asa ca am pornit pe jos. Sandra stia de locul nostru secret, desi doar din povesti. M-a condus pana la plantele acelea mari care ne ascundeau locul de joaca al copilariei si apoi a pornit inapoi spre casa, dar nu inainte de a-mi ura noroc. Avea un zambet viclean pe fata care mi-a dat de inteles ca stia mai mult decat lasa sa se vada. Iam zambit si am privit-o plecand. M-am uitat la ceas. Era 5:30. Ora intalnirii.. De fapt, reintalnirii. Stateam in fata acelor plante mari si des si nu aveam curajul sa intru. Imi doream atat de mult sa fac cei 10 pasi care ma desparteau de baiatul care s-a aflat in mintea mea permantent timp de 7 ani, de baiatul care m-a impiedicat sa ma indragostesc cu adevarat pentru ca inca mai aveam speranta ca intr-o zi se va intoarce acasa, de cel care m-a impiedicat mereu sa trec la faza a doua cu fostii mei prieteni pentru ca imaginea lui imi aparea mereu in minte si nu ma mai simteam confortabil. Imi era frica sa trec. Imi era frica de dezamagire. Daca Vlad nu era ce ma asteptam? Daca eram indragostita de fructul imaginatiei mele? Daca era doar o obsesie pe care o am din copilarie si acum cand in sfarsit o sa-l vad n-o sa simt nimic special? Daca, daca si iar daca. Oricat de hotarata ma considerau ceilalti, si cateodata chiar eu, mereu aveam un Daca in gand. Am decis sa renunt in sfarsit la acele semne de intrebare si sa actionez. Mi-am luat inima in dinti, am inchis ochii si am inceput sa pasesc. Acei zece pasi mi s-au parut 1000 de pasi, mai ales ca tot drumul l-am parcurs cu ochii inchisi. Cand nu am mai simtit acele buruieni atingandu-ma mi-am dat seama ca am ajuns de cealalta parte, ca ma aflam la locul nostru. Am zambit si am deschis ochii. Nu pot sa cred ca m-am lasat pacalita.. Zambetul mi-a pierit de pe fata cand am vazut plaja pustie.. Ochii imi ardeau si simteam cum incepeau sa mi se umple de lacrimi.. Eram sigura. Speram ca totul sa fie diferit de acel vis. Si este diferit. Doar ca e mai rau. O lacrima mi-a alunecat pe obraz. Inima imi era sfasaiata de durere. Picioarele mi s-au inmuiat si eram pe punctul de a ma prabusi. Tocmai avusesem parte de cea mai mare dezamagire din viata mea. Ochii incepeau sa ma usture din ce in ce mai mult din cauza ca ma fortam sa nu plang. Jur. Jur pe tot ce am mai sfant ca nu o sa te iert pentru asta!.. -Pentru ce nu o sa ierti? Si pe cine? Grozav! Acum aud si voci. Mi-am sters lacrimile. Aveam de gand sa plec, nu vroiam sa mai stau acolo si sa sufar nici macar o secunda. M-am intors catre iesire. Am privit in fata si m-am blocat pur si simplu. Nu puteam sa cred. Credeam mi s-a parut ca aud o voce, dar de fapt chiar auzisem o voce. Acea voce. Vocea lui. In fata mea se afla cel mai bun baiat din cati am vazut. Barul brunet, ochii aceia mari si caprui, buzele acelea carnoase si rosii.. Era chiar el. Vlad era acolo.
14

-Nu mi-ai raspuns la intrebare. Pe cine nu o sa ierti si pentru ce? O doamne. Am am gandit cu voce tare. Ce o sa-i spun acum?. Stateam in fata lui fra sa reactionez in niciun fel, fizic, dar inauntrul meu eram mai agitata ca niciodata. Ah, nimic.. era vorba despre un coleg.. Tocmai am primit un mesaj in care imi zicea ca el mi-a luat.. caietul de fizica din banca imi repetam in gand tot ce aveam de gand sa-i spun ca sa ma scot. Era cea mai proasta minciuna pe care am inventat-o vreodata, dar decat deloc.. era buna si aia. -Ah..pai.. incercam sa-i spun ce mi-am repetat in gand, dar cuvintele nu vroiau sa iasa. Doamne cat de frumos esti. Cuvintele mi-au iesit fara voie. Se parea cu nu-mi mai puteam controla gandurile. CE?!?! Doamne cat de frumos esti?!?! Doamne cat de proasta sunt!!! Cum am putut sa scot asa ceva pe gura?! M-am inrosit toata.. Mai aveam si ochii rosii de la plans. Imaginati-va si voi cum aratam. Ca o rosie foarte zemoasa. Am coborat privirea de rusine ce imi era si am strans din pumni de ciuda. Can am lasat capul in jos am observat ca avea niste lemne in brate pe care mai apoi le-a lasat jos. -Astea sunt surpriza pe care mi-ai pregatit-o? Din nou mi-au iesit cuvintele fara sa vreau. Parese ca nu mai eam capapila sa gandesc in preajma lui. Nu am vrut sa-i privesc fata de rusine ce imi era, dar l-am putut auzi izbucnind intr-un hohot de ras. Am ridicat privirea si m-am uitat in ochii lui. Se distra foarte tare din cauza prostiilor pe care le scoteam pe gura.. Ei, cel putin ii par amuzanta. Eram atat de neindemanatica in fata lui.. Nici mie nu-mi venea sa cred. Dupa o portie buna de ras s-a apropiat de mine si m-a luat in brate inca purtand un zambet larg pe buze. -Doamne cat de dor mi-a fost de tine. Nici nu stii ce ma bucur ca nu te-ai schimbat. M-a sarutat pe frunte si m-a privit. Doar simtul umorului parca ti-e mai dezvoltat. Simtul umorului? m-am gandit. Si eu care am vorbit serios in tot acel timp. Bine, fara sa-mi dau seama.. dar am vorbit serios. L-am privit in acei ochi caprui si simteam cum ma scufundam in ei. Doamne, chiar era frumos. Inalt, la fel de inalt ca Stefan.. dar mai frumos de cat el. Ma privea cu acelasi zambet mare pe buze, fara ca ma car si calipeasca. Inca avea mainile in jurul taliei mele.. Ma simteam in al noualea cer. -Esti atat de frumoasa Mel.. Dar, de ce ai plans? Am plans?..da am plans. Pai, din cauza ta. Am crezut ca mi-ai dat teapa -Ce prostut esti, n-am plans.. am ras cu lacrimi. Tot ce speram era sa creada micuta mea minciuna pentru ca nu vroiam sa stric momentul. -Da, asa e. Si a ras din nou. Ce intortochiar era si Vlad asta. A ras atat de tare de prostiile pe care le scoteam pe gura incat nu si-a dat seama ca eu nici macar nu radeam odata cu el ci ma holbam la el ca o toanta ce eram. -Deci, pana la urma care-i raspunsul la intrebare? Lemnele alea sunt surpriza mea? De data aceasta am scos un chicot si am privit spre gramatuta de lemne pe care a lasat-o jos cu cateva minute inainte. -Ah da.. S-a separat de mine si a ridicat lemnele zambind. Ele fac parte din surpriza pe care tiam pregatit-o. Le-a lasat jos putin mai incolo si a scos niste sacose de dupa o tufa. L-am privit fara sa-mid au seama ce avea de gand sa faca.
15

-Mai sti ca acum 7 ani, inainte de ziua ta te-am intrebat ce-ti doresti? - Hmm..da? -Si mai sti ce mi-ai raspuns? Asa e!.. Dar, cum de mai tine minte? *Cu 7 ani in urma. La inceputul lui august. Eram pe plaja si ne odihneam dupa un joc lung si obositor de-a piratii. Vlad mi-a pus mana pe umar si mi-a zambit. -Ce-ti doresti de ziua ta? -De ziua mea? Pai... un camping.. cu cortul, foc de tabara si tot tacamul. -Crezi ca o sa ne lase parintii? Faci doar 11 ani, iar eu abea am 12. -Pai nu m-ai intrebat in ce an vreau? -Huh? Vlad, fiind mai prostut la vremea aceea nu intelegea ce vreau sa-i spun, sa ca am inceput sa-i explic. -Pai vreau acest cadou cand implinesc 18 ani. Atunci sigur o sa ma lase. I-am zambit facand pe desteapta, ca de obicei. -Dar.. pana atunci mai sunt.. 7 ani. Mi-a spus micul Vlad si m-a privit confuz. Se vedea ca l-am incurcat putin. -Si ce daca? Eu atunci vreau cadoul de ziua mea. Care, apropo.. nu-l vreau exact de ziua mea. Il vreau...emm.. in prima duminica din octombrie. -Huh!?! De ce? -Nu mai intreba. Pentru ca asa vreau. Punct. Adevarul era ca vazusem un film de dragoste cu mama, nici nu mai stiu ce film era.. Dar stiu ca era prima duminica din octombrie, iar cei doi indragostiti erau pe plaja, seara.. se tineau in brate in fata unui foc de tabara. Si de atunci mi se pusese un fix. In fine, era doar un moft al unei copile de 11 ani. Dar el tinuse minte acel moft. Am zambit prosteste din instinct, amintindu-mi acea conversatie de cand eram niste copii, iar el mi-a raspuns cu un zambet la fel de mare ca cel pe care-l purtam eu. -Asa e. Azi e prima duminica din octombrie.. iar tu anul acesta ai facut 18 ani. La multi ani. M-am uitat la el cu o expresie toanta pe fata. Vroiam sa-i sar in brate si sa-l sarut.. Doamne cat vroiam.. Dar m-am rezumat doar la a-l imbratisa. -Esti cel mai bun! Stiai? -Stii bine ca nu sunt.. Dar ma straduiesc. Continuam sa-l imbratisesz. Avea bratele acelea mari si puternice. Puteam sa-i simt muschii incordandu-i-se cu cat ma apropiam mai mult de el. Era atat de bine facut, atat de cald.. Ma treceau mii de fiori.. nu-mi venea sa cred ca in sfarsit il tineam in brate, ca-i simteam corpul lipit de al meu.. Dar cel mai mult ma surprindea faptul ca nu era deloc cum m-am asteptat sa fie. Era de mii de ori mai bun.

16

Cap VII
Focul te tabara era gata, cortul era instalat, cerul se umplea de stele incetul cu incetul.. Totul era perfect. Ma simteam ca intr-un basm. Fluturasii din stomacul meu se agitau tot mai tare de fiecare data cand Vlad ma privea, iar cand se apropia de mine ma treceau mii de fiori reci amestecati cu o caldura foarte mare pe care o simteam pana-n varful urechilor. Era un sentiment atat de placut. Mai simtisem si inainte fluturasi in stomac si inainte, dar niciodata atat de intens ca acum. Stiam ca pana in acel moment am fost indragostita doar de o imagine pe care nu mi-o puteam scoate din minte. Stiam ca in toti acei ani Vlad a fost un fel de capriciu pentru mine, a fost baiatul visurilor mele, baiatul ideal.. Pe toti baietii ii comparam cu baiatul meu din vis.. Cu Vlad pe care eu il modelam exact dupa cum vroiam. Dar era oare posibil ca Vlad sa se transforme din baiatul visurilor mele in baiatul realitatii mele? Oare acum ca mi-am dat seama ca si in realitate era la fel de perfect ca in visele mele, ma indragosteam de el cu adevarat? Dar, daca nu era bine ce faceam, ce incepeam sa simt? Daca el era menit sa-mi fie doar baiatul din vis.. idealul meu de baiat? M-am asezat langa foc privind la cer. Sirius, cea mai stralucitoare stea, se afla chiar deasupra mea. Ma holbam la ea, dar nu vedeam nimic. Stiti cum e atunci cand esti aprofundat in proprile ganduri si te uiti la ceva anume, dar de fapt nu poti vedea nimic? Asa eram eu. Simteam cum ma trec fiorii, dar de data aceasta nu erau fiorii pe care mi-i dadea Vlad, erau fiori cauzati de frig. Trebuia sa stiu ca geaca mea de piele nu o sa-mi tina de cald, mai ales noaptea.. Da. Aveam de gand sa acccept cadoul de la Vlad.. o noapte, prima duminica din octombrie, petrecuta sub cerul liber.. Cu un foc de tabara, un cort si unul dintre cei mai buni baieti de pe pamant alaturi de mine. Cum puteam sa refuz un asemenea cadou? Vlad, probabil ca a observat ca imi era frig deoarece a intrat in cort si a iesit cu o patura mare si pufoasa cat ai clipi. S-a cuibarit langa mine si ne-a pus patura pe spate. Ne uitam unul la altul ne zambeam prosteste fermecati unul de celalat. Cel putin asa parea. -Sti, ar trebui sa o sun pe mama sa-i spun ca am de gand sa peste noapte... la o prietena. Am pus accentul pe ultimele cuvinte. Era clar ca nu aveam sa-i zic mamei ca o sa raman pe plaja peste noapte, in luna octombrie, cu un baiat. Desi puteam sa-i zic... daca vroiam ori sa vina sa ma i-a acasa, ori sa vina si sa ma omoare pur si simplu. Oi fi eu majora, dar tot copilui ei sunt. Daca ii spuneam adevarul riscam doar sa o ingrijorez. Nu ca nu ar fi avut incredere in mine, dar pur si simplu s-ar fi facut griji, ca orice mama de altfel. Vlat mi-a zambit dandu-mi de inteles ca intelegea de ce aveam sa-i spun mamei ca o sa raman la o prietena. Am sunat-o pe mama si i-am zis cu o gramada d e detalii de ce trebuie sa raman la acea prietena, si anume Sandra. Desi a insistat sa vina sa-mi aduca macar pijamaua si periuta de dinti, pana la urma am convins-o ca nu e nevoie pentru ca prietena mea avea mereu o periuta de dinti pastrata pentru mine, si de asemenea o pijama. Apoi am sunat-o pe Sandra sa-i spun ce ii zisesem mamei cu un minut in urma si i-am mai zis sal trimita pe fratele ei la mine sa-i ceara mamei ghiozdanul pentru ca a-doua zi dimineata urma sa plec la scoala direct de le Sandra de acasa.

17

-Si daca te rog, imi pregatesti si o camasa de la tine si niste blugi pe care sa le imbrac dimineata? Stiu ca sunt cam profitoare, dar.. te rooooog. {.....} Esti cea mai buna prietena pe care o poate avea cineva. Te iubesc!! Mersi inca o data. Am inchis. Totul era perfect. L-am privit pe baiatul, mai bine zis barbatul cu care urma sa-mi petrec intreaga noapte. Era abea 8, deci mai aveam 10 ore la dispozitie sa aflu cat mai multe despre noul Vlad. -Si ce o sa facem acum? -Propune tu prima ceva, apoi urmez eu. Imi zambea atat de dulce incat nu-l puteam refuza. -Pai, ce ar fi sa-mi povestesti ce ai facut in toti acesti ani.. -M-am gandit la tine. Cuvintele acelea continuau sa mi se repete in minte. Stiam ca doar glumeste, desi s-ar putea ca in spatele acelor cuvinte sa se afle si un sambure de adevar. Inima imi batea atat de tare incat aveam impresia ca pana si el o putea simti. -In afara de asta. Ce ai mai facut? I-am continuat acest joc al nostru care incetul cu incetul urma sa se transforme intr-un flirt de zile mari. xD -In afara de asta nu conteaza.. M-a privit in ochi avand pe fata zambetul acela fermecator al lui.. God! Ma puteam pierde in ochii lui caprui.. Dar buzele acelea groase imi faceau cu ochiul.. Imi doream atat de mult sa le gust. Pentru o clipa mi s-a parut foarte misterios Vlad. Eu i-am povestit toata viata mea plictisitoare din ultimii 7 ani, dar el nu vroia sa-mi povesteasca nimic. Sa fii facut ceva ce acum regreta? Sau poate ca si viata lui a fost la fel de plictisitoare ca a mea.. Totusi eu eram pregatita sa-i ascult aventurile, oricat de plictisitoare sau de amuzante ar fi fost.. Dar el nu parea pregatit sa mi le povesteasca, asa ca l-am lasat sa continue cu acel joc al dragostei, sau mai bine zis al flirtului. Plus ca nu ma deranja deloc. Simteam cum incepeam sa ard tot mai tare. Ii priveam cand buzele cand ochii, iar el se apropia tot mai tare de fata mea.. S-a apropiat atat de tare incat simteam cum varfurile nasurilor ni s-au lipit.. A inceput sa-si miste fata, mangaindu-mi varful nasului cu al lui. Am zambit uitandu-ma in ochii lui in tot acel timp.. S-a oprit, iar in secunda urmatoare i-am simtit buzele peste ale mele. Sarutul lui nu a fost deloc cum ma asteptam.. A fost puternic, greoi, dar in acelasi timp extrem de placut si plin de dorinta. Simteam cum incerca sa ma domine, dar nu ma lasam mai prejos. Era ca o lupta intre rai si iad, intre un inger si un demon, intre mine si el... M-a intins pe spate.. Continuam sa ne sarutam fara oprire, parca nu ne puteam satura unul de celalalt, parca tocmai am gustat din fructul interzis, din fructul acela pe care din totdeauna vroiam sa-l gustam, da rniciodata nu am avut sansa.. pana acum. Simteam cum raman fara aer, iar el probabil a simtit la fel pentru ca s-a oprit putin si m-a privit.. Mi-a zambit si anceput din nou sa ma sarute pe buze, pe obraz, pe barbie, cobora incet pe gat. Si-a plimbat limba pe lobul urechii, iar apoi a coborat-o din nou pe gat in timp ce usor imi ridica bluza mangaindu-mi burta.. Imi imaginam ce urma sa se intample si desi mereu am visat ca el sa fie primul pe care sa-l l-as sa-mi exploreze fiecare particica din corp..simteam ca ceva nu era in regula.
18

Totul era atat de romantic, atat de perfect.. Dar nu ma simteam confortabil. Corpul meu vroia sa mearga mai departe, dar inima nu ma lasa si nu intelegeam de ce. Pur si simplu.. nu puteam. Vlad continua sa-si plimbe mana pe corpul meu urcand catre sani, dar l-am oprit. S-a uitat la mine putin confiz, iar apoi si-a retras mana repede si m-a privit in ochi. -Imi pare.. atat de rau. M-am miscat prea repede. Nu vroiam sa te oblig sa faci ceva ce nu vrei.. Imi pare rau.. Era atat de dulce cerandu-si scuze.. L-am sarutat suav si i-am zambit. -Vreau.. dar nu acum.. Mi-a zambit aprobator si m-a sarutat din nou, atat de dulce ca simteam cum mi se topesc picioarele. Ne-am ridicat si m-a strans in brate.. Ma simteam in siguranta.

Cap VIII
Aceea a fost una dintre cele mai frumoase.. ba nu. CEA MAI FRUMOASA noapte din viata mea. Am adorimt imbratisati pe nisipul rece acoperiti doar de o plapuma. Chiar daca afara au fost in jur de 5 grade, nu mi-a fost frig deloc. Caldura trupului sau, dar mai mult, caldura sigurantei pe care o simteam stiindu-ma in bratele lui nu lasau frigul sa-mi atinga pielea si sufletul. In acea noapte a fost cand mi-am dat seama ca Vlad chiar era baiatul visurilor mele. Mi-am dat seama ca am facut bine ca l-am asteptat in tot acel timp. Dimineata m-am trezit la 5 jumate. M-am uitat pe cer.. Cerul era portocaliu, semn care arata ca soarele era pe punctul de a rasari. L-am privit pe Vlad. Dormea ca un prunc cu capul pe pieptul meu. Am zambit si l-am sarutat pe frunte. A zambit si el si a deschis ochii. -Credeam ca dormi.. -Dormeam, dar apoi te-am simtit langa mine si m-am trezit sa vad daca e adevarat sau visez.. Era atat de dulce, atat de romantic. Vlad aproape ca mi se parea prea perfect ca sa fie adevarat. Vroiam sa-l intreb ceva in legatura cu noaptea trecuta. Chiar daca nu s-a intamplat nimic mai mult decat saruturi..ah, si ce saruturi, vroiam sa stiu daca urma sa fie ceva intre noi sau daca o sa o lasam balta. Imi doream atat de mult sa-mi spuna ca povestea noasta este pa cale sa inceapa.. Soarele incepea sa-si arate micutele raze. Ne-am ridicat amandoi cu plapuma pe spate si am privit frumosul rasarit imbratisati. -Si acum? L-am intrebat. -Si acum, ce? -Noi.. i-am zis inrusindu-ma putin si sperand ca intelegea la ce ma refeream. -Te-am reantalnit.. si de data aceasta nu o sa te las sa-mi mai scapi. Nu am putut decat sa zambesc. Nu puteam fi mai fericita decat in acea clipa.. Am uitat de tot si toate. Lam sarutat.. Un sarut care continea fiecare bataie a inimii care-mi sarea cand il vedeam, fiecare fior pe care mi-l dadea cand se uita la mine, fiecare fluturas care se zbatea in stomacul meu cand ma atingea, fiecare lacrima pe care am varsat-o cand a plecat, fiecare zambet pe care mi l-a adus pe buze de cand lam cunoscut... Continea toata iubirea si toata dorinta mea.. Ne-am desprins incet din acel sarut magic.. M-a prins de mana si mi-a zambit, incrutisandu-si degetele cu ale mele. -Cred ca ar fi timpul sa te duc la Sabrina.. stii, azi ai scoala. -Aha.. aprobam ca o toanta. Adevarul era ca nici nu-mi dadeam seama ce-mi spunea. Il priveam ca hipnotizata. 19

A zambit amuzat si mi-a ciufulit parul. -Ok.. daca vrei sa iti faci absente, eu nu ma supar. -Absente? Ahh..la scoala, da. Trebuie sa merg la Sabrina.. m-am uitat la ceas. Era deja 6 si 20. Cand a trecut timpul atat de repede? -Pai cam de la 6 te uiti la mine fara sa reactionezi.. M-am inrosit. Era imposibil sa ma fi holbat la el 20 de minute, dar altfel de ce ar fi fost deja 6 si 20? Tss.. M-am inrosit, dar probabil nus e vedea pentru ca obrajii imi erau deja rosii din cauza frigului. -Si ce facem su toate lucrurile..? -Nu-ti face griji. Te duc la Sabrina si apoi vin eu si le adun. -Dar, nu o sa le fure nimeni? -Mai stie cineva de plaja noastra? Mmm.. mai stai fratele lui, dar cu siguranta nu avea sa vina el sa fure un cort si niste paturi. M-a luat de mana si am iesit pe alee. Sabrina locuia apropae de mine, in concluzie locuia aproape de plaja. Am pornit pe jos.. Soseauasi si verdeata erau umede.. probabild e la roua. Aerul era atat de proaspat si de revigorant. Ma simteam din ce in ce mai bine. Cand am ajuns la Sabri la poarta m-a sarutat si mi-a spus un ne vedem mai tarziu. Abea asteptam sa vina acel mai tarziu. -Pff am nevoie urgenta la baie. -Du-te si apoi vi direct la mine in camera. Am intrat in baia Sabrinei, am facut un dus rapid si am intrat in camera Sabrinei. Ea era deja imbracat si aranjata. Se vedea ca ina cea dimineata s-a trezit mai repde ca sa-i ramana timp sa ma aranjeze si pe mine. Hainele pregatite pentru mine erau pe pat. O pereche de skinny jeansi negrii, un tricou gri cu un imprimeu amuzant cu Mickey Mouse si o camasa simpla alba. Stia ca nu o sa port camasa tot timpul, de aceea mi-a pregatit si tricoul. M-am asezat pe scaunul din fata oglinzii si am ineput sa ma aranjez. Sabrina s-a ajezat pe pat, in spatele meu si m-a privit surazand. -Si..? Cum a fost noaptea trecuta? -Perfecta. Pur si simplu perfecta. -Aww.. S-a intamplat ceva? M-a privit cu subanteles. -La ce te referi perversa mica ce esti? -Pai..un baiat si o fata. Singuri. Plaja. Pustie. Doar ei doi?!? Zice fiecare cuvant ca pe o porpozitie intreaga, parca eram la gradinita si trebuia sa inteleg ce vrea sa-mi spuna. -Pai..s-a intamplat ceva.. -Serios?!? CE? -Pai.. am adormit imbratisati. Si.. ne-am trezit imbratisati.. Si acum suntem impreuna. -Nimic mai mult? Mi-a aratat din nou acea privire sugestiva a ei. -Nu-i destul? -Ba da. E perfect, a zambit. Se vedea pe fata ei ca era fericita pentru mine, doar ca ii era greu sa scoata acele cuvinte pe gura. Probabil era prea de dimineata xD Mi-am pus o coredluta neagra si subtire ca nu-mi bina bretonul in ochi, mi-am dat cu putin rimel si m-am imbracat. Eram gata de plecare. Ghiozdanul meu era deja pregatit. L-am luat in spate si am iesit. Am mers alaturi de Sabrina pana in capatul strazii, apoi ne-am despartit si fiecare a pornit spre liceul ei. Cand am ajuns in fata portii mari a liceului l-am vazut pe Stefan rezemat cu un picior de zidul care se afla in continuarea porii. Parea ca asteapta pe cineva. In acel moment era singur, asa ca am decis sa merg sai multumesc pentru ce a facut pentru mine. M-am apropiat de el zambind. El s-a uitat la mine, dar nu avea nicio expresie pe fata. 20

-Stefanut! Multumesc.. Nu credeam ca o sa-ti spun asta, dar esti chiar de treaba. M-am apropiat sa-i dau un pupic pe obraz, drept multumire. Dar nici de data aceasta nu a reactionat. -S-a intamplat ceva..? -Da. L-am privit intrebatoare.. -Stiam ca arzi de nerabare sa-l vezi, de aceea am sters mesajul pe care i l-ai trimis.. Dar, mai bine n-o faceam. -De ce spui asta? Chiar nu intelegeam de ce regreta ca m-a ajutat. Poate chiar nu ma suporta? Dar cu cateva zile in urma nu parea deloc ca nu ma suporta, parea chiar ca imi este un fel de ..prieten(?) -Pentru ca.. Nu pot sa cred ce ai facut aseara. In glasul lui se simtea nervozitate si dispret. Chiar nu intelegeam al ce se refera. Parea ca a luat-o razna. -Ce?!? Ce am facut aseara? Sti ce? Incearca sa nu mai crezi tot ce visezi. Mi-am infundat mainile in buzunare si am intrat in curtea liceului. Inainte sa intru in cladire am intors capul si am vazut ca Stefan se afla in acelasi loc, in aceeasi pozite.. parea infundat in ganduri. Speram sa se simta prost pentru ca mi-a scos ochii fara sa stie din ce cauza. L-am vazut ca si-a scos mobiluul si a inceput sa formeze un numar. Am intrat in scoala si apoi in clasa. Cand am ajuns la scoala eram atat de bine dispusa, iar acum, din cauza lui Stefan ma simteam nervoasa. Cine era el sa-mi reproseze mie, nici-nu-stiu-ce? Mi-am amintit de noaptea petrecuta cu Vlad si am zambit. Am realizat ca nu trebuie sa-l las pe Stefan sami strice buna dispozitie. Nici nu se sunase bine ca profa de franceza sau travestitul cum o numeam noi pentru ca arata ca un barbat in rochie, intrase deja la ora. Eu nu aveam nicio treaba. Mi-am pus capul pe banca si am in chis ochii zambind incontinuu ca o toanta. Ruth si Bogdan au observat ca eram putin cam prea fericita si au inceput sa chicoteasca. Ruth cred ca sia dat seama ca avea legatura cu unul dintre fratii Romanov, dar nu stia sigur despre care este vorba. -Povesteste-mi. -Acum? I-am zis uitandu-ma la profa. Ea era atenta la un coleg pe care il puse sa citeasca lectia.. asa ca am decis sa-i povestesc. Am inceput de cand am ajuns acasa, cum imi parea rau ca i-am trimis acel mesaj cu refuz.. pana in momentul in care am inceput sa ne sarutam pasional. N-am avut timp sa-i spun ca nu s-a intamplat nimic, pentru ca profa se afla langa mine. Nici nu mi-am dat seama cum a ajuns acolo fara ca noi sa o observam. -Tu. Afara de la ora. Acum. Du-te si vorbeste cu statuile. -Nu pot. Statuile nu vorbesc. .. -Mai esti si obraznica. Afara. Am vazut cum cei din clasa se abtineau sa nu rada. In acel moment nu mi se parea sa fi fost obrazncia, doar ca eram bine dipusa. M-am ridicat din banca fara sa mai comentez si am iesit don clasa. Can am inchis usa de la sala, din clasa alaturata a iesit .. Stefan. L-am privit putin apoi am luat-o catre banca din capatul holului. Nu aveam de gand sa-i mai vorbesc, cel putin nu prima. L-am auzit venind in urma mea, intr-un final prinzandu-ma de brat. -Imi pare rau ca am reactionat asa azi dimineata. Stiu ca a fost fara motiv. Vroiam totusi sa-l intreb la ce se referea, ce acredea ca am facut noaptea trecuta, dar nu-mi palcea sa raman suparata pe el. Cel putin nu din ceva serios. Asa ca am lasa-to balta. -Scuze acceptate, i-am zambit. Apropo, nu stiu de ce ai zis ca nu trebuia sa ma ajuti, dar daca te face sa te razgandesti.. iti spun ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultimul timp. Multumesc. -Da.. nu ai pentru ce, a zambit. Se vedea ca era un zambet fortat, dar nu i-am cometat. -Suntem prieteni? , l-am intrebat cu acelasi zambet pe fata. Chiar imi doream sa incep sa ma inteleg bine cu el. 21

-Da.. sigur. Ne-am asezat pe banca si am inceput sa povestim. Adica, am inceput sa povestesc cu el ca si cum eram prieteni de foarte mult timp. Ca si cum a veam o incredere enorma in el si puteam sa-i povestesc orice. Dupa vreo 10 minute a inceput sa mi se para ciudat. Parca era prea plictisitor sa-i povestesc orice fara ca el sa comenteze. Doar sa-mi zambeasca si sa ma aprobe. -Sti.. -Sti.. Am zis deodata si am inceput sa radem. -Spune tu primul. -Domnisoarele primele. De fapt. M-am razgandit. Spun eu primul. Nu vreau sa fiu prietenul tau. Ce?!? In acel moment mi-a picat fata. Cum putea sa-mi spuna atat de senin ca nu vrea sa fim prieteni? Apoi a continuat.. -NU vreau sa fim prieteni.. nu pot sa stau sa-ti ascult toate povestile pe care normal trebuia sa i le povestesi unei fete, si sa-ti zambesc ca un prost fara sa-ti comentez nimic. Nu pot sa stau langa tine fara sa te tachinez. Sa fim prieteni este cel mai plictisitor lucru. Mai ales atunci cand imi vorbesti despre alti baieti..in cazul acesta despre fratele meu, si s-a ridicat de pe scaun. Avea dreptate. Nici eu nu puteam sa-i fiu prietena. Imi palcea mult mai mult cand ne faceam zile fripte.. cand vrobeam aiurea despre orice si nu luam nimic in serios. Mi-am dat seama ca acela era Stefan pe care vroiam sa-l vad in fiecare zi, nu Stefan cel linustit care ma asculta fara sa se opuna. -Esti un nesimtit. Mereu ai fost asa si mereu vei fi. Scurta noastra prietenie s-a terminat aici. I-am spus totul parand foarte seriosa si m-am ridicat. Ma uitam la el in sus pentru a-i putea vedea fata, altfel tot ce puteam sa-i vad erau umerii si o bucata mica din gat. -Ne vedem dupa ore ratatule. I-am zambit amuzata si m-am indreptat inspre baie, dar nu inainte sa-i mai arunc o privire. Atunci l-am vazut si pe el zambind strengareste dandu-mi seama ca a prins ideea. Ca si eu eram de aceeasi aprere cu el.

Nelamuriri (Cap IX)

S-a sunat. Am intrat la ora de engleza si ultima ora din acea zi. Deabea asteptam sa ies de la ore. Deabea asteptam sa vad in fata scolii cel mai frumos baiat din lume, asteptandu-ma cu bratele deschise. Inca mai aveam momente in care nu puteam sa cred ca Vlad era al meu. AL meu si doar al MEU. Eraum atat de euforica atunci cand ma gandeam la el incat nu puteam sa fiu atenta la nimic, in minte aparandumi doar imaginea lui, imaginea noastra trezindu-ne unul in bratele celuilalt, sarutandu-ne. Pe langa acele amintiri, aveam momente cand mai adaugam si eu cate ceva.. Visam cum se apropie de urechea mea simi spoteste un Te iubesc, facandu-mi inima sa bata de 10 ori mai mult, trimitandu-mi un fior de aer rece prin tot corpul, acel gen de fior care, oricat de rece ar fi iti face corpul sa fiarba, iti face fluturasii din stomac sa se zbata. Genul acela de fior care-ti face pielea de gaina, care te face sa te simti vurnerabila in fata lui, sa te simti ca o sclava a iubirii, dar sa nu te deranjeze acest lucru. Ba chiar sa adori sa te simti asa. Puteam sa-mi dau seama ca acel te iubesc nu o sa apara prea curand pentru ca, nu conta ca povestea noastra a inceput cu ani in urma, pentru el acest sentiment pe care-l avea fata de mine era nou. M-am rezemat de caloriferul caldut si am inceput sa privesc spre catedra. Teacher, ca de obicei statea cu fundul pe catedra, ea niciodata nu sedea pe scaun ca ceilalti profesori si nici nu se plimba prin clasa. Ea, Teacher, Miss Sisi, era genul de profesoara pe care toti elevii o iubeau. Deschisa, intelegatoare, 22

visatoare.. in ciuda varstei, trecuta cu putin de 40 de ani, era o femeie in preajma careia te puteai simti ca un adolescent chiar daca erai un adult in toata firea. Mereu zambitoare si glumeata, stia cum sa ne capteze atentia, cum sa ne faca sa-i iubim materia la fel de mult ca si pe ea. In acea zi si-a ales subiectul cel mai sentimental dintre toate. De obicei discutam despre entertainment, despre sport, muzica, moda si toate lucrurile care aveau un mic locusor in viata unui adolescent. Dar, de data aceasta si-a ales subiectul: Love.. mai exact first love. Fetele din clasa au inceput sa povesteasca fel si fel de povestioare amuzante, de experiente de care au avut parte, iar baietii stateau cu bratele incrucisate si se uitau ca vitelui la poarta noua, pe rand, la fiecare fata ce povestea. Mai radeau din cand in cand, mai comentau, le mai tachinau pe colegele mele mai sensibile, dar nu spuneau niciun cuvant despre viata lor amoroasa. Incepeam sa ma intreb daca baietii astia sunt chiar asa de insensibili sau daca doar se prefac? De obicei le comentam, ma luam de ei atunci cand radeau de ce spuneau fetele, dar atunci fiind in acea stare de indragosteala ma pierdeam printre povestile de dragoste pe care le spueau fetele si ajungeam din nou in interiorul fanteziilor mele, in interiorul gandurilor mele cele mai ascunse. Mi-am amintit din nou de acea noapte petrecuta alaturi de Vlad.. Mi-am amintit de felul in care ma saruta, de dorinta ce se citea pe chipul lui.. Pentru un moment am stat si m-am gandit cum ar fi fost daca i-as fi cedat.. Parca imi vedeam micutul trup gol acoperit in intregime de corpul bine lucrat si puternic al lui Vlad.. Ma vedeam cu un zambet prostesc pe fata, cu o dorinta in ochi.. parca ma imaginam in al9-lea cer. Dar imaginea mi s-a taiat cand am inceput sa ma intreb de ce a actionat Vlad atat de repede.. Aceea fusese prima seara in care m-a vazut, dupa 7 ani.. iar el din prima s-a gandit la un singur lucru. O gramada de intrebari au inceput sa-mi treaca prin minte.. Prima intrebare a fost De ce nu m-a cautat mai repede?, apoi au urmat fel si fel de intrebari gen: De ce vroia sa faca acel pas din prima clipa in care m-a vazut?, Daca acela era, de fapt, singurul lucru pe care-l vroia de la mine?. Apoi ma contrazicem singura spunandu-mi ca Daca vroia doar sex, nu se oprea, nu-mi cerea scuze.. Ci continua sa-si vada de treaba lui fara sa ma asculte.. Stefan. Stefan? Da. Acela a fost urmatorul cuvant care mi-a trecut prin minte. Mi-am amintit ca dimineata urmatoare Stefan mi-a aruncat in fata un aspru: Nu pot sa cred ca ai facut aseara.. pana in acel moment nu ma mai gandisem la intrebarea lui.. Ce stia? Si de unde? Nu. NU. Sunt doar paranoica, mi-am spus in gand. Sunt paranoica pentru ca nu pot sa accept ca in sfarsit mi se intampla si mie un lucru bun.. M-am hotarat sa nu ma mai gandesc la acele lucruri care ma faceau doar sa ma indoiesc de Vlad. Nu vroiam sa ma indoiesc de el.. nu vroiam sa-mi imaginez fel si fel de lucruri urate despre el, pentru ca asta ar fi insemnat sa-mi iau adio de la relatia pe care abia o incepusem, de la relatia la care visam de cand aveam 11 ani. Nu puteam sa-mi iau adio de la ceva ce abea primisem. Eram convinsa ca eram doar paranoica, dar particica din mine care credea ca tote nedumeririle mele cu privire la Vlad erau adevarate nu vroia sa-mi dea pace. Atunci a fost cand am decis sa las soarta sa faca ce vrea cu vata mea.. Sa ma las purtata de val. Am decis sa risc tot ce aveam mai de pret, iubirea.. doar pentru a fii fericita pentru putin timp, sau cine stie? Pentru mult timp. Apoi din nou mi-am auzit gandurile pronuntand numele lui Stefan. De data aceasta am inceput sa ma intreb de ce nu vroia sa-mi fie prieten? Iar eu, de ce am acceptat cu atata usurinta decizia lui?. Imi aminteam perfect cuvintele pe care mi le spuse cu doar cu cateva ore in urma: NU vreau sa fim prieteni.. nu pot sa stau sa-ti ascult toate povestile pe care normal trebuia sa i le povestesti unei fete, si sa-ti zambesc ca un prost fara sa-ti comentez nimic. Nu pot sa stau langa tine fara sa te tachinez. Pana atunci nu-mi dadusem seama, dar era Stefan.. gelos? Imposibil. El deabea ma suporta, deaia nici nu vroia sa-mi fie prieten. In niciun caz nu era gelos.

23

Mi-am muscat buza de jos cu nervozitate. Acesta era un tic prostesc pe care-l aveam de cand ma stiam. Cine ma cunostea bine, putea sa-si dea seama cand eram preocupata de ceva prin simplul fapt ca-mi muscam buza si ma uitam intr-un loc fix. Ruth deja observase asta si m-a inghioldit cu cotul. -La ce te gandesti? -La.. Stefan, i-am raspuns inca muscandu-mi buza. -Huh?! La Stefan?.. Dar nu erai cu.. Vlad? Tss.. joci pe doua terenuri, huh? , m-a intrebat cu un zambet obraznic pe buze. -Nu, nu. Doar ca... si am inceput sa-i povestesc reactia pe care a avut-o Stefan in acea dimineata. I-am povestit cu fiecare gest si fiecare cuvintel.. Nu am pierdut niciun detaliu.. Povesteam atat de inflacarata la ce concluzie am ajuns eu, apoi cautand scuze si spunandu-i ca e imposibil s afie adevarat. -Gelozie. -Chiar crezi? -Da, da. Absolut, mi-a raspuns in soapta imitandu-l pe proful de economie, un barbat la avea mai multe slujbe.. profesor de: economie, filozofie, locica, e.a , psihologie si prezentator tv la televiziunea locala. Era unul dintre cei mai enervanti profesori. Nu ca ar fi nemilos si alea, dar era un om care detinea recordul al vorbit. Putea vorvii zile intregi fara sa se opreasca, sarea de la un subiect la altul.. facea pe grozavul aratandu-ne noua cate lucrui stie el. In fine, sa nu-i calcam pe urme si sa ne abatem de la subiect. -Dar nu mi se pare prea logic.. De ce ar fi el gelos? -Ce prostuta esti. Pentru ca te place, evident. -Da, sigur, de data aceasta am fust eu cea care am pufnit in ras. Stefan sa ma placa? Vezi sa nu. Ce motive avea el sa ma placa? Am avut doar cateva saptamani sa ne cunoastem cu adevarat.. cum ar fi putut el sa ajunga sa se uite la mine? EL, care era atat de perfect, care le avea pe toate fetele din scoala la picioare inca din prima zi in care a calcat in acest liceu..El sa se uite tocmai la mine? Pff!, am pufnit din nou. Nici nu ma mai gandesc la asta ca imi vine sa rad. Spuneam acele cuvinte foarte amuzata, desi o parte din mine se emotiona, se fastacea ca o copila care se gandeste la baiatul pe care il place. Si da, recunosc. In acele saptamani in care am inceput sa-l cunosc mai bine, chiar a inceput sa-mi placa.. Ma simteam atrasa de el, simteam un fel de fiori de cate ori ma atingea. Dar el nu-mi dadea niciun semnal; el parea indiferent la jocurile noastre.. Se vedea ca ii placeau, dar nu se arata prea interesat de mine. Am ajuns la concluzia ca de fapt toate acele priviri pe care ni le aruncam pe furis, toate acele tachinari nu avea nimic de-a face cu dragostea. Era doar un joc de adolescenti.. Un joc placut. Vlad era cel de care eram indragostita. Stefan era doar fratele lui mai mic si enervant care iubea sa ma tachineze si sa-mi faca viata imposibila. SI asa avea sa ramana. Imi placea asa. * Am iesit nerabdatoare sa-l vad. Era acolo. In fata liceului, sprijinit de Bentley-ul lui albastru, zambindu-mi intr-o parte. In timp ce ma indreptam spre el puteam simtii privirile intepatoare ale minorositelor invidioase care ieseau din scoala. Ma simteam atat de bine vazandu-le cu acel zambet amar pe fata. Eram atat de mandra sa am asa un iubit. Am ajuns la cativa pasi de el si am deschis bratele, si in acelasi timp dedicandu-i un zambet. Brusc privelistea mi s-a taiat. In fata mea puteam vedea doar negru. Era idiotul de Stefan care mi se orpise in fata zambindu-mi. -Buna cumnatic-o... Cumnatica buna. Te-ai prins?, si a pufnit intr-un ras ciudat de fermecator. Era singurul ce radea la micutul lui joc de cuvinte. Vlad il privea si zambea dand dezaprobator din cap. -Mda.. Fereste-te, l-am ferit din calea mea si l-am salutat pe iubitul meu cu un sarut lung. Nu mai conta cine ne privea. Eram doar eu, el.. si restul lumii. 24

Dorinta (Cap X)
Inca nu-mi vine a crede cat de repede trece timpul cand sunt alaturi de Vlad. Peste cateva zile o sa sarbatorim o luna de cand suntem impreuna. Pot spune ca sunt, oficial, cea mai fericita fata de pa fata pamantului deoarece am cel mai bun iubit pe care o fata si l-ar putea dori. Vlad este cel mai atent, intelegator si iubitor baiat din cati am cunoscut. Pe zi ce trece imi demonstreaza tot mai mult cat ma iubeste. Cand am implinit o saptamana de cand eram un cuplu, a venit la mine acasa cu 7 trandafiri rosii. M-a privit in ochi, spunandu-mi: Cate o floare pentru fiecare zi petrecuta alaturi de tine. A fost atat de dulce si de romantic incat in acea clipa mi-au pornit lacrimile de fericire. M-am emotionat mai ceva decat o tanra atunci cand este ceruta in casatorie de barbatul pe care-l iubeste. Vlad.. Am inchis jurnalul si m-am trantit in pat privind spre tavan. Tot ce puteam vedea era chipul lui zambindu-mi. Era clar. M-am indragostit nebuneste de el. Doar spunandu-i numele imi aparea un zambet pe buze si in momentele in care-mi aminteam de clipele petrecute alaturi de el, mii de furnicaturi imi treceau prin tot corpul, iar pielea mi se facea ca de gaina. Vlad facea sa se nasca in mine o dorinta atat de mare, dorinta de a fi a lui intru totul. Am inchis ochii si am inceput sa ma imeginez in pat, alaturi de el. Dintr-o data tot corpul mi s-a incalzit.. Atunci a fost cand am hotarat: in ziua in care o sa implinim o luna o sa fiu a lui, iar el o sa fie al meu. Pentru totdeauna. M-am uitat in calendarul de pe perete. 31 octombrie. Asta insemna ca mai erau 5 zile pana in ziua aniversarii noastre. 3 noiembrie urma sa fie sambata. Am stat putin pe ganduri si am inceput sa-mi fac planul. In acea zi, parintii mei aveau o nunta in afara orasului. Aveau sa plece sambata dimineata si sa se intoarca abea duminica seara. Totul parea perfect. Aveam casa la dispozitie pentru 24 de ore.. 24 de ore doar pentru noi. Mi-am deschis din nou jurnalul si am inceput sa notez: - Nu-i spune ca parintii tai o sa fie plecat! -Pregateste o cina romantica epntru voi 2. -De cumparat: -carte de bucate -lumanari aprfumate -petale de trandafiri -baloane -prezervative(?) *lista ramane deschisa+ In jurnal mi-am facut doar o schita a ceea ce avea sa fie cea mai importanta noapte din viata mea. -Mel, vino jos. Ai un vizitator, s-a auzit vocea mamei mele. -Oricine ar fi, spune-i sa vina sus. Mi-am aranjat hainele putin sigonate de la atat miscare si m-am asezat pe pat ca o fetita cuminte si ordonata, cum niciodata n-am fost. Pe usa a intrat baiatul inalt cu ochi caprui care mi-a facut inima sa bata de 10 ori mai repede decat era normal. -Vlad! I-am zambit si i-am sarit la gat. Mi-a dat un sarut atat de dulce ca mi-a fost frica asa nu dau in diabet. Glumesc :] . Dar totusi, a fost un sarut dulce. -Vino, simte-te ca acasa. I-am uramarit fiecare miscare, fiecare pas pe care il facea pana a ajuns la patul meu si s-a asezat. -Vino, Mel. Mi-a zis facandu-mi semn sa ma asez pe genunchii sai, ceea ce am si facut. 25

I-am trecut o mana dupa cap si l-am sarutat pe gat. I-am putut simti pielea fosrte fierbinte si fina. Fiecare coltisor al trupului sau ma ducea cu gandul la acea noapte de neuitat pe care urma s-o petrecem impreuna. Mi-a zambit intr-o parte si si-a trecut mana peste piciorul meu stang, dezgolit. Deoarece tatal meu era un om friguros, la noi in casa erau peste 25 de grade C, de accea si in mijlocul iernii, prin casa, ma imbracam cu haine de vara. In acea zi purtam o pereche de hotpants si un maieu negru, simplu, care, recunosc, era destul de decoltat. In momentul in care Vlad si-a trecut mana peste piciorul meu am observat ca privirea i-a fugit catre decolteul meu. AM chicotit. Nu ma deranja faptul ca prietenul meu imi admira decolteul. Ba chiar, ma simteam extrem de bine stiind ca se simte atras de mine. Inainte mi-era jena daca ii fugeau ochii la una din partile mele intime, dar in acel moment ma simteam in largul meu. Cand mi-a auzit chicotul si-a ridicat privirea si mi-a spus un scuze.. rusinat. -Nu ai de ce sa-ti ceri scuze. I-am zambit si l-am privit in ochi, in acei ochi caprui in care dorinta era personajul princial. Din fiecare gest, fiecare miscare pe care o facea puteai sa-ti dai seama ca tot corpul ii era plin de dorinta atunci cand era cu mine, iar hainele pe care le purtam si pozitia pe care o aveam nu-l prea ajutau in incercarile lui de a se stapani. Mi-l imaginam ca pe un tigru indragostit de prada lui, incercand din rasputeri sa-si stapaneasca dorinta de a o ucide, de a-i simti gustul carnii, multumindu-se doar cu mirosul ei. Si adevarul era ca iubeam sa-l vad in acea stare. Imi placea sa-i trezesc acele sentimentem, sa-l fac sa fiarba de dorinta. Stiam ca nu era tocmai bine ce simteam, dar cred ca oricarei fete ii place sa-l faca pe un baiat sa se simta asa din cauza ei. De ce?Pentru ca in acel momenti te simti ca o zeita, iar ele este sclavul tau. In acele clipe el este la fel de vulnerabil ca un nou nascut in fata ta. Atunci, doar atunci, poti sa faci ce vrei cu el; te poti juca cu mintea lui, cu trupul lui, ii poti face hormonii sa alerge prin venele lui ca niste cai de curse, innebunindu-l; Facandu-l sa nu mai gandeasca logic. Si oricat de bine m-as fi simtit vazandu-l n acea stare, m-am ridicat din bratele lui si m-am apropiat de dulap. -Parca incepe sa se raceasca, nu? Mi-am scos o bluza de trening larga si am pus-o pe mine. -Da.., l-am auzit aprobandu-ma pe un glas scazut si l-am privit. Fata ii era rosie si mici stropi de transpiratie i se formase-ra pe frunte. Am zambit ca pentru mine si l-am sarutat pe frunte. Era mai fierbinte decat in urma cu cateva minute. Cine stie ce si-o fi imaginat.. mi-am spus in gand, privindu-l cu un zambet jucaus. -In curand, dragul meu.. in curand. -In curand? Ce? -Vei vedea. L-am sarutat elnt pe buzele voluptoase. Pe fata lui am observat un strop de confuzie. Nici nu-si imagina cat de curand avea sa se intample ceea ce se vedea ca-si dorea.

26

Marea noapte (Cap XI)

Ziua cea mare sosise. Nici nu am realizat ce repede au trecut cele trei zile. In ultimul timp zilele zburau atat de reptede incat pareau niste simple ore. Era 9 dimineata. Inca stateam in pat cu pilota peste fata. Nu aveam niciun chef sa ma ridic. Trupul imi era molesit, capul greu, iar ochii parca nu vroiau sa se deschida. Ii puteam auzi pe parinti intrand dintr-o camera intr-alta. Probabil ca se pregateau de plecare. Ar fi trebuit sa ma trezesc, macar sa-i salut si sa le urez distractie placuta, dar lenea si oboseala ma tineau lipita de pat. Pur si simplu nu ma puteam misca. Intr-un final am renuntat la gandul de a ma ridica si am atipit la loc. Am cazut in genul acela de somn in care esti constienta ca dormi si inca mai poti auzi sunetele care s eproduc in jurul tau. La un moment dat s-a lasat o liniste totala, ca mai apoi sa aud masina parintilor pornind. Era semn ca tocmai au plecat. Mi-am ferit pilota de pe fata si am deschis incet ochii. Lumina din camera parca ma orbea. Imi era foarte greu sa-i tin deschisi. Inca ma simteam putin obosita asa ca am ramas in pat nemiscata pentru cateva minute. Am simtit perna vibrand. Mi-au luat cateva secunde sa realizez ca imi suna telefonul pe care obisnuiam sa-l pun sub perna inainte de culcare. L-am scos incet si am vazut ca am primit mesaj de la Vlad. Neata iubita! Ramane valabila invitatia mamei tale la cina? Invitatia mamei, am chicotit amuzata fara sa-mi dau seama de fapt despre ce era vorba. Eram atat de molesita si de lipsita de vlaga incat aproape uitasem ca aceea era ziua ce mare. M-am garbit sa-i raspund. Bineinteles. Te asteptam! Dupa nici un minut am primit raspuns. Nu uita sa-i spui ca dupa cina avem planuri. Ce dragut era Vlad. Habar nu avea ce i-am pregatit, asa ca afacut planuri. A spus ca dupa cina cu parintii sa mergem la film sau intr-un club. Nu am vrut sa-l dezamagesc asa ca am acceptat propunerea lui, dar asta pentru ca stiam ca in momentul in care o sa vada surpriza nu o sa-i mai trebuiasca sa iasa in oras. M-am uitat la ceasul de pe birou, Era trecut de 11. Pff.. Aveam atatea de facut.. M-am ridicat din pat si am intrat in baie. Aveam mare nevoie de un dus caldut care sa ma trezeasca din amorteala si lenea care imi invadau tot trupul; pana si mintea. Am intrat in cabina si am lasat apa sa curga peste mine minute in sir. Stateam si ma uitam la trupul meu gol si ud. Daca lui Vlad nu avea sa-i palca? Adevarul este ca nu eram una dintre acele fotomodele cu picioare lungi si bubtiri. Aveam o inaltime medie, trecand cu cativa milimetrii peste 1.65 m. Corpul meu era unul cu forme, sanii destul de mari- din punctul meu de vedere- purtam un 80C, talia mereu am avut-o foarte subtire, dar soldurile destul de late. Fiind nu prea inalta, nu aveam picioare lungi, dar asta nu insemna ca nu aveam picioare frumoase. Ba chiar, ele au fost mereu partea preferata a corpului meu. Inca de cand eram mica, toata lumea imi spunea ca am picioare foarte frumoase, asa ca mereu incercam sa le pun in evidenta cu o fusta scurta, o pereche de hotpants sau skinny jeansi. Dar daca, totusi, Vlad avea alte preferinte? Daca lui ii placeau picioarele lungi? Daca el facea parte din acei 20% dintre baieti care prefera sanii mici? Brusc incepusem sa am o multime de complexe pe care nu le avusem pana atunci. Apoi am inceput sa ma gandesc la mine... Voi avea curajul sa ma arat in toata splendoare in fata lui? 27

Dupa minute in sir de intrbari si de nesigurante, am decis sa nu ma mai descurajez cu toate aceste nimicturi si mai bine sa ma pun pe treaba. Am iesit de la dus. Deja era 12:30. Imi ramaneau 6 ore jumatesa pregatesc totul. Mi-am sters parul cu un prosop si mi-am luat halatul albastru si pufos pe care l-as fi purtat si pe strada daca nu s-ar fi uitat lumea la mine ca la felul 5. Am coborat in sufragerie. Pe masuta era un bilet de la mama: Cand te-am vazut ce adanc dormi mi-a fost mila sa te mai trezesc. Stiu ca ai fi vrut sa ne urezi distractie palcuta si sa ne dai cate un pupic de ramas bun.*Observa ironia+ Oricum. Ai mancare in frigider. L-am pus pe tatal tau sa-ti cumpere tot ce mi-ai scris pe lista. Ai grija sa nu dai foc la casa in incercarea de a face mancare. Ti-am lasat bani in sertarul de la biroul din camera ta. [Sper sa-ti fie de ajuns] Te sunam cand ajungem la prietenii nostrii si iti spunem la cat o sa ajungem maine acasa. P.S: Distractie placuta si o aniversare frumoasa! [Daca se poate numi aniversare dupa doar o luna. Stii.. eu si tatal tau ne-am sarbatorit aniversarea abea dupa un an dupa ce am fost impreuna. Era o zi foarte.. Hai ca nu te mai plictisesc. Oricum stii povestea.] Te iubim, Mami si tati. Biletul mamei, ca toate celelelte pe care mi le-a lasat de-a lungul vietii, m-a facut sa zambesc. Femeia asta parca nu mai imbatranea. Avea momente in care inca se comporta ca o tanara de 20 de ani. -Si eu va iubesc copii-adulti ce sunteti! Am chicotit si am lasat biletul pe masuta. Acum.. sa m-apuc de treaba.. ** 18:00. Totul arata perfect! Dupa mii si mii de incercari de a face mancare, am renuntat. Stiam ca lui Vlad ii place sushi, asa ca am comandat de la restaorantul japonez. Acolo aveau cel mai bun sushii din oras. Deoarece aveam mancare japoneza, am facut personalizat si casa cu cate ceva care sa-i dea aspect japonez. Mancarea am pus-o pe masuta joasa din sufragerie, iar in loc de scaune am pus perinite colorate. Am umplut locul de lumanari si betisoare parfumate. Datorita lor, intreaga casa mirosea a scortisoara si flori de cires. Era un miros atat de relaxant si placut... Pana la urma am renuntat la balonasi si flori. Mi se parea ca aspectul acela exotic era mai interesant, mai incitant. Am privit sufrageria.. Arata foarte romantic cu acel amestec de combinatii intre rosu, negru si portocaliu, mai ales la lumina lumanarilor. Eram multumita de munca mea. Mai aveam o ora la dispozitie sa ma machiez si sa ma imbrac. Deja stiam ce o sa port, asa ca trebuia sa ma concetrez pe machiaj. Nu stiam ce sa aleg. Vroiam sa par sexy, dar inocenta in acelasi timp. Asa ca am ales ceva foarte simplu. Am luat tusul negru si mi-am conturat pleoapa de sus, mergand cu varful catre spranceana- facandu-mi un winged style. Mi-am dat de doua ori cu rimel, iar pe buze cu un ruj neutru. Pe fata mi-am pus doar crema hidratanta pentru ca nu vroiam sa par prea incarcata. Mi-am facut cateva bucle pe care le-am lasat sa-mi cada pe umeri. Si gata. Imi mai ramaneau 25 de minute, asa ca mi-am luat rochita de pe umeras si m-am imbracat. Era o rochita simpla, rosie, de vara. Pornea de pe sani, unde era stramta, si devenea tot mai larguta pana cu o palma deasupra la genunchi. In picioare mi-am luat o pereche de sandale negre, fara toc. La urma urmei eram in casa.. nu mi se parea normal sa port tocuri. M-am uitat in oglinda si am zambit. Eram chiar multumita de lookul meu. Eram dulce, dar eyeliner-ul inaripat ii dadea ochilor senzualitate. Am auzit soneria de la usa. -Wow.. Vlad este mai mult decat punctual. A ajuns mai devreme cu 15 minute, am zambit larg si m-am grabit sa cobor ca sa deschid usa. Cand am ajuns in fata usii mi-am asezat rochita si am adoptat cel mai sexy zambet. -Surpri...Ce cauti tu aici?!? 28

-Wow! Au fost singurele litere pe care le-a scos pe gura. Ce naiba cauta idiotul asta aici? Neinvitat? Cum a avut tupeul sa vina la mine acasa dupa ce ca in ultimele saptamani abea m-a mai bagat in seama?!? Imi sa-i sar in cap, sa zbier. Cu ce drept apare asa in fata mea? -Stefan! Ce cauti aici?Acum?!? -Pai.., se uita la mine din cap pana in picioare cu ochi mari. trebuie sa sa-ti spun ca esti foarte frumoasa in seara asta, s-a uitat la mine, si, probabil, vazand privirea nu prea placuta pe care o aveam a mai adaugat: Nu ca in alte zile si seri n-ai fii.. Am schitat un zambet. Adevarul era ca acel compliment mi-a facut inima sa bata mai repede si sangele sa-mi urce pana-n obraji, facandu-i sa se inroseasca. -Deci.. ce cauti aici? La ora asta?, de aceasta data l-am intrebat schimband totul si expresia fetei. Acum pe fata aveam desenat un mic zambet, iar in glasul meu probabil ca se citea putina rusine. -Aaa.. Nu mai conteaza, s-a uitat din nou la tinuta mea, vad ca ai planuri. Vorbim maine? Pot sa te sun?.. -Pai.. Ok. Suna-ma maine. -Perfect... O noapte frumoasa, Mel.. -Mersi la fel.. A schitat un zambet si a plecat. Am ramas in usa privindu-l cum pleaca.. Simteam cum mi se rupea sufletul. Nu stiam de ce, dar Stefan inca mai avea puterea sa-mi faca inima sa bata mai repede. Iar acum, vazandu-i zambetul, parca, trist.. m-a facut si pe mien sa ma intristez. Pentru un moment mi s-a parut ca vad pe fata lui suferinta.. Da.. Stefan suferea. Trebuia sa aflu cauza.. -Ste.. eram pregatita sa-l strig pana inca ma putea auzi, dar o masina s-a orit in fata casei. Era Vlad. Cand l-am vazut, zambetul mi-a reaparut pe fata. S-a dat jos din masina. In mana tinea un buchet mare de trandafiri rosii. Era atat de sexy in ceaca aceea de piele, cu zambetul acela strengaresc pe fata si cu florile in mana... Aveam impresia ca ma intalnesc cu o vedeta de cinema. -Wow.. iubita! Arati grozav, m-a admirat apoi m-a sarutat dulce pe buze. -Multumesc, i-am zambit ca o toanta. -Pentru tine. -Sunt foarte frumoase, iar tu esti foarte dulce, l-am sarutat scurt pe buze si i-am facut semn sa intre. -Ce..? i-am privit expresia mirata si am chicotit. -Surpriza! -Adica..? Noi doi?.. singuri? -Aham! Am dat aprobator din cap, adoptand acel zambet strengaresc pe care Vlad obisnuia sa-l poarte. Nu a mai spus nimic, doar m-am privit zambind. Se vedea pe fata lui ca era foarte surprins, intr-un fel placut. -Merg sa pun florile in apa, pana atunci.. te poti aseza la masa, si i-am aratat masuta cu sushi. -Haha, grozav. Ti-ai amintit ca-mi place sushi! Esti nemaipomenita. -Aha! Am strigat din bucatarie. Cand m-am intors in sufragerie, Vlad ma astepta cu acel zambet surprins, amuzat si strengaresc in acelas timp, pe buze. M-am astezat pe locul din fata lui si i-am zambit inapoi. -La multe luni si multi ani, am ridicat paharul cu vin rosu. -La fel, iubita, a spus ridicand paharul la randul lui. Dupa o ora de mancat, baut si vorbit lucruri marunte, dar amuzante, ne-am asezat pe canapeaua din sufragerie cu gandul de a ne uita la un film. Am ales The Girl Next Door, unul dintre preferatele mele. Filmul incepea. Eu si Vlad continuam sa ne privim in ochi si sa zambim.. -Incepe filmul, mi-am pus capul pe pieptul lui. Vroiam sa fac urmatorul pas, dar nu stiam cum. Cand mi-am lipit fata de el, i-am simtit inima batand mai repede. Atunci si inima mea a inceput s-o ia razna. Aveam din nou acea senzatie de caldura care-mi 29

invada intreg corpul. Am inceput sa simt acei fluturasi din stomac zbatandu-se, dandu-mi o stare de nervozitate. Probabil ii transmisesem lu Vlad toate emotiile pe care le tineam ascunse, pentru ca in clipa urmatoare mi-a prin barbia cu doua degete si mi-a ridicat fata. S-a uitat in ochii mei si m-a sarutat. L-am prins de dupa gat si m-am intins incet pe canapea, cu el peste mine. Sarutul nostru devenea din ce in ce mai intens, limbile noastre, parca facute una pentru cealalta, dansau intr-un ritm senzual, dar in acelasi timp dulce. I-am imbratisat talia cu picioarele si am inceput sa-i simt mana fierbinte plimbandu-se peste piciorul meu drept. Buzele lui moi s-au desprins incet de ale mele, coborand pe gat, pe umeri, pe decolteu, dandu-mi mici fioruri la fiecare atingere. S-a ridicat si s-a uitat putin la mine. Vroia sa stie daca eram sigura.. I-am raspuns cu un zambet si am coborat privirea peste camasa lui in carouri. Statea atat de bine pe el, dar vroiam sa-l vad fara ea. Am inceput sa-i desfac nasturii pe rand, cu miscari lente. Nu vroiam sa grabesc totul. Vroiam sa savurez fiecare moment. I-am dat camasa jos si i-am privit pieptul perfect.. Avea o culoare naturala a pielii foarte frumoasa si sexy. Genul acela de piele care pare mereu proaspat bronzata. Ii dadea un aer exotic si senzual. M-am uitat pentru o secunda in ochii lui, apoi i-am sarutat pieptul in partea inimii. Am putut sai simt inima batand cu putere si am zambit. Imi puteam da seama ca simtea aceeasi nervozitate pe care o simteam si eu. M-a sarutat din nou pe buze si am inceput sa ne ridicam de pe canapea incet si lipiti unul de altul. M-a prins de mijloc si ne plimbam prin camera in pasi de dans, sarutandu-ne in continuu. I-am simtit mainile urcand pe spatele meu si apoi deschizandu-mi fermoarul mic de la rochita. Ne-am orpit din sarutat pentru un moment. Vlad si-a oprit mainile pe talia mea si a zambit. -Da-le drumul, i-am soptit. Vlad si-a indepartat mainile lasanu-mi rochita sa cada. Stateam in fata lui doar intr-o pereche de tanga din dantela neagra. Ma simteam rusinata, era prima oara cand ma expuneam asa in fata unui baiat. M-a privit de jos in sus muscandu-si buza inferioara, apoi si-a orpit privirea in ochii mei. S-a lipit de mine cuprinzandu-mi din nou talia cu mainile. Corpul lui lipit de al meu imi acoperea sanii venindu-mi ca o haian creata special pentru mine. -Esti superba, mi-a soptit la ureche, iar pielea mi s-a facut ca de gaina. L-am sarutat scurt, apoi am inceput sa-mi trec limba peste buzele lui, in acelasi timp desfacandu-i fermuarul de la pantaloni. Ne-am intins din nou pe canapeaua nu foarte mare, dar suficienta pentru noi. Am inceput sa-i simt din nou mainile puternice si fierbinti, da de data aceasta le-am simtit explorandu-mi intreg corpul, acum gol in totalitate. Simteam cum in mine se dadea o lupta. O lupta intre placere si indoiala. E adevarat. Stiam ca eram la un singur pas de acel moment si imi era teama... Aveam acea teama de necunoscut, teama de a nu fi luat decizia corecta. L-am vazut pe Vlad aplecandu-se dupa pantaloni. Ce facea? Nu mai avea de gand sa continue? Nu.. Nici nu stiam cum de mi-au trecut acele intrebari prin minte. S-a aplecat si a scos un prezervativ din buzunarul de la blugi. De ce avea prezervative cu el?.. Acel sentiment de indoiala si-a facut din nou loc in mintea mea. Oare era bine ce faceam? Era bine sa continui?... Dar deja era prea tarziu sa mai dau inapoi. Si-a trecut degetele printre ale mele si i-am simtit bratele puternice incordandu-se. Dintr-o data acea durere m-a strapuns ca o taietura de cutit. Toate gandurile si sentimentele au inceput sa mi se amestece. Nu mai eram capabila de nimic.. Eram mai vulnerabila decat niciodata. Acea durere se simtea din ce in ce mai tare.. Oricat am incercat sa strang din dinti, nu am putut sa-mi stapanesc un tipat. Stiam ca avea sa doara, dar niciodata nu mi-am imaginat ca atat de tare.. Dar incetul cu incetul totul a inceput sa se transforme in placere. O palcere ireala, pe care nu o savuram in totalitate.

30

Cap XII- Motivul (?)

Noaptea treacuta m-a facut sa realizez ceea ce Sandra obisnuia sa-mi spuna mereu: Te-ai gandit vreodata ca poate nu esti indragostita de Vlad? Ca poate, ceea ce tu crezi ca e iubire, e de fapt doar o obsesie?. Eu mereu, ca o incapatanata ce eram si sunt, ii raspundeam rastit: Cum poti sa spui asa ceva? Tu nici macar nu sti ce e iubirea. Stiti cum se spune: cel care pare ca nu stie nimic, de fapt stie cele mai multe. Obsesia aceea pe care o aveam pentru Vlad imi intuneca mintea si ma facea sa scot pe gura cuvinte care imi raneau cea mai buna prietena. Mintea si sufletul imi erau sufocate de regrete, confuzii, intrebari. In acel moment aveam nevoie de Sandra. Trebuia sa-i spun ce se intampla cu mine. Am sunat-o si am rugat-o sa doarma la mine in acea noapte. A simtit ca ceva nu era in regula cu mine imediat ce mi-a auzit vocea si mi-a spus ca imediat porneste spre casa mea. Era 7 seara. Parintii se rugau de mine sa mananc ceva de cand au ajuns acasa, dar nu vroiam nicicum. Nu aveam pofta de mancare la fel cum nu aveam nici pofta de viata. Nici macar acel tort de ciocolata pe care l-au ados de la nunta nu-mi facea cu ochiul. Stateam in camera, intinsa pe pat tot timpul. Vlad ma sunase toata ziua, dar nu am vrut sa-i raspund. I-am trimis doar un mesaj in care i-am spus ca nu ma simt bine si ca vorbim a doua zi. M-a sunat inapoi imediat ce a primit mesajul. I-am raspuns doar pentru a nu-l face sa creada ca il evit. A inceput sa ma asalteze cu intrebari, iar cand i-am spus jalnica minciuna ca am mancat tort de la nunta si tomacul meu a luat-o razna a inceput sa-mi recomande o gramada de medicamente si ceaiuri pentru a ma face mai bine. Pentru prima data de cand eram impreuna am simtit ca-i pasa de mine cu adevarat, ca-mi vroia binele. Dar degeaba. Nu mai simteam niciun fluturas in stomac atunci cand ma gandeam la el, nu imi mai treceau mi de fiori pe sirea spinarii atunci cand ii auzeam vocea. Toata magie pe care o simteam la inceput a disparut odara cu acea noapte. Imi venea sa plang, iar Sandra nu mai ajungea.. -Sunt aici! Ce ai patit? -Sandra. S-a asezat langa mine si m-a luat in brate. Am inceput sa-i povestesc totul pana la cele mai mici detalii, iar ea ma asculta fara sa ma intrerupa, privindu-ma cu acei ochi verzi si blanzi. Am vazut-o schimbandu-si putin expresia fetei cand i-am spus ca am facut-o cu Vlad, dar nu m-a judecat. Continua sa ma asculte, in timp ce ma consola mangaindu-mi parul. I-am explicat tot ce simteam si tot ce nu mai simteam. Pe la sfarsit vocea a inceput sa-mi tremure si lacrimile sa-mi curga pe obraju. -Iarta-ma, Sandra. -Pentru ce? -Iarta-ma pentru ca nu te-am luat in seama cand imi spuneai ca ceea ce simt pentru Vlad nu e iubire; pentru ca te faceam sa te simti ca naiba cand iti raspundeam inapoi cu acele cuvinte urate. Credema ca niciodata nu am crezut cu adevarat ca tu nu sti ce e dragostea. Am spus doar..
31

-La nervi, mi-a terminat propozitia. Stiu. Nu-ti face griji. Nu m-au ranit chiar asa de tare cuvintele tale pentru ca stiam ca o spui la nervi, ca nu crezi ce spui. Te cunosc. Stiu ca esti impulsiva si ca gandesti abia dupa ce comiti greseala.. -Asa e.. -Nu, nu. Imi pare rau. Nu ma refeream la noaptea trecuta.. -Stiu.. Dar totusi. Exact acelasi lucru l-am facut si acum. M-am gandit doar dupa ce am gresit. Ce ma fac acum? -Nu stiu.. Nu poti schimba nimic din ce ai facut noaptea trecuta, dar.. -Dar ce? -Dar poti schimba altceva. -Ce? Ce pot schimba? -Poti sa-ti imbunatatesti viitorul apropiat.. -Cum? Haide.. nu ma mai tine in suspans. Brusc am simtit cum imi recapatam viata. Cum isi facea din nou loc in corpul meu. -Pai.. Stefan. -Ce? Stefan? Adica...? -Pff, a chicotit dand dezaprobator din cap. Chiar nu-ti dai seama? -Ce? Ce sa-mi dau seama? Sandra avea acea privire pe care mereu mi-o arunca atunci cand stia ceva ce eu nu stiam. Ea era mereu cea care afla prima, totul, asa ca avea acea privire mai mereu. -Gandeste-te la cele mai frumoase clipe petrecute alaturi de Vlad. -Ce? Sandra, esti nebuna. Imi spuneai ca Stefan este cel care imi poate imbunatatii viitorul apropiat si acum ma pui sa ma gandesc la cele mai frumoase clipe petrecute alaturi de Vlad? Chiar vrei sa ma induci in eroare mai mult decat sunt deja? Am bufnit si m-am ridicat din pat. Nu intelegeam la ce se referea Sandra si asta ma enerva la culme. -Haide, nu fii copil! Doar gandeste-te. -Pff, fie. Am cedat intr-un final si m-am asezat din nou pe pat. Cele mai frumoase momente cu Vlad? Pai foarte simplu.. cel mai mult ma distram cu el atunci cand venea si ma stepta in fata liceului. Cand radeam cu el de fetele pe care le facea Stefan cand ne vedea impreuna. Si, Doamne, ce bine ma simteam cand Stefan ne privea cu putina gelozie in ochi. -Oh, nu.. Asa e . Sandra vea dreptate din nou. Cum am putut sa fiu atat de oarba? Ma simteam bine alaturi de Vlad doar pentru ca il faceam pe Stefan sa se simta incomfortabil. Din momentul in care mi-am dat seama ca Stefan s-ar putea sa ma placa, am vrut doar sa-l fac sa sufere. Dar de ce? Clar, pentru ca vroiam sa vad daca m-am gandit bine. Vroiam sa vad daca Stefan e gelos. Daca chiar ma placea, asa cum eu credeam. Dar de ce vroiam sa-mi confirm alce lucru? Poate pentru ca vroiam sa ma placa.. Pentru ca, de fapt, in tot acel timp l-am placut pe Stefan, nu pe Vlad. -Doamne cat am fost de proasta!! Si tu, m-am uitat la Sandra, de cand ti-ai dat seama? -De la inceputul relatiei tale cu Vlad. Nici nu-ti dadeai seama cu cata inflacarare vorbeai despre micutele scene de gelozie pe care le facea Stefan.. -Si de ce nu mi-ai zis nimic? De ce ai asteptat pana acum..?
32

-Daca ti-as fi zis, m-ai fi ascultat? -Probabil ca nu.. -Vezi? In plus.. am vrut sa-ti dai seama singura. -Dar acum e prea tarziu. Nu ma mai puteam abtine. Simteam in piept o durere atat de mare incat aveam impresia ca imi crepa inima. De ce mereu ii raneam pe cei pe care-i iubeam? Si seara trecuta, cand m-a cautat si i-am vorbit atat de urat.. Ochii lui pareau atat de tristi. De ce am fost atat de oarba? De ce nu am putut vedea ca il raneam? Trebuia sa fac ceva sa schimb totul. Dar ce? Nu puteam sa merg si sa-i spun ca s-ar putea sa fiu indragostita de el, nu? Bineinteles ca nu. Doar ce m-am culcat cu fratele lui, care se intampla sa fie iubitul meu. In ce m-am bagat? Chiar nu exista nicio cale de iesire..? Am inceput sa plang. Si plangeam, si plangeam fara oprire. -Mel, telefonul. Mi-am bagat capul in perna continuand sa plang. Nu vroiam sa vorbesc cu nimeni. -Mel. E Stefan. Stefan? Da.. trebuia sa ma sune. Asa mi-a spus. Mi-am sters repede lacrimile, am tras aer in piept si am raspuns la telefon. -Alo? S: Buna, Mel. Mi-a spus Vlad ca nu te simti bine.. si.. aaaa.. am sunat sa vad ce faci.. -Ah, asa e.. Pai.. Ma simt mai bine acum. Multumesc, ii raspundeam printre mici suspine. Eram atat de bucuroasa sa-i aud vocea, dar nu ma puteam abtine sa nu plang cand vedeam ca el se preocupa pentru mine, iar eu doar il raneam. S: Mel..? Plangi? -Nu, nu. Normal ca nu plang. Sunt... putin ragusita... S: Ah, ok. Ma bucur ca te simti mai bine.. Acum, trebuie sa pl.. -Nu, stai. S: Da? -Aaa.. ieri.. vroiai sa-mi spui ceva, nu? S: Da.. dar nu mai conteaza. Oricum nu era nimic important. -Sigur..? S: aaa.. Da. -Ok, daca tu zici.. S: Ok.. Mai vorbi.. -Stefan? S: Da, Mel? -aaa.. Tu esti. Tu esti motivul.. S: Mel? Vroiai sa-mi spui ceva.. -Da.. aaa.. Nimic. Ne vedem la scoala.. S: Da.. Ne vedem. Nu am avut curajul sa-i spun. In plus, ce rost avea sa-i spun? Singurul lucru pe care reuseam sa-l fac era sa-i stic relatia cu fratele lui si sa-l pierd pentru totdeauna. Mi-am distrus din cauza incapatanarii si prostiei.

33

Cap XIII
In dimineata urmatoare, ca niciodata, Vlad s-a trezit devreme si mi-a aparut la usa. M-a spus ca nu a mai putut sa astepte, trebuia sa ma vada. Apoi s-a oferit sa ma conduca la scoala. -Dar, Stefan? El nu vine? -Ba da. El a luat-o inainte. Era perfect. Nu vroiam sa ma mai vada cu fratele lui. Nu vroiam sa-l ranesc din nou. Tot drumul pana la scoala nu am scos un sunet. Vlad a inceput sa-mi povesteasca nu stiu ce comedie idioata la care s-a uitat noaptea trecuta. Imi povestea cu atata entuziasm si radea atat de tare incat aproape ca ma deranja. Dar nu i-am comentat nimic, doar il aprobam din cand in cand lasandu-l sa creada ca il ascult. De fapt eram cu gandul total in alta parte. Totul incepea sa fie atat de ordinar alaturi de Vlad. Nu mai simteam nimic puternic pentru el. Intr-adevar imi era foarte drag, dar nu mai exista scanteia aceea intre noi. Nu mai simteam nimic din ce simteam la inceput. Credeam ca o noapte petrecuta impreuna o sa ma faca sa-l iubesc mai mult, dar la mine s-a intamplat contrariul. Toata presupusa iubire pe care o simteam pentru el s-a stins parca dintr-o data. Incepeam sa ma gandesc la despartire, dar nu mi se parea corect. Nu fata de mine, ci fata de el. Chiar daca nu mi-a spus-o niciodata, daca Vlad era indragostit de mine? Adica, nu parea el atat de nebun dupa mine, dar se comporta foarte frumos si imi respecta orice decizie. Era prea bun.. Mult prea bun pentru mine. Nu stiu de ce, dar mereu am avut o chestie pentru baietii care nu se lasau prada farmecelor mele orice as fi facut. Probabil de aceea eram atat de disperata dupa Vlad.. Da, asta s-ar putea sa fie un motiv.. Pentru ca Vlad nu m-a cautat decat dupa cateva saptamani de la reintoarcerea in tara. Inca nici nu stiam motivul. Trebuia sa-l intreb. -Am ajuns.. -Da. Pai, te astept la 1? -hmm, sigur. -Ok, mi-a dat un sarut scurt pe buze apoi mi-a mangaiat parul, ne vedem atunci. L-am privit plecand. Eram foarte confuza. Stiam ca nu era corect ceea ce simteam, dar nu puteam sa schimb nimic. Desi, puteam sa continui sa ma mint, sa arat ca si cum totul ar fi perfect, sa arat ca sunt fericita alaturi de prietenul meu, dar nici asta nu era corect. Nici fata de mine, nici fata de el. Ce era de facut? Am intrat in scoala. Ma indreptam cufundata in ganduri. Toti treceau pe langa mine ca niste fulgere, doar eu ma miscam atat de incet incat aveam impresia ca mai mult stau pe loc. Drumul pana in fata clasei mi s-a parut foarte lung, ca un tunel intunecat si ingust. Am simtit cum m-am ciocnit cu cineva sau ceva, nici nu eram sigura. M-am trezit din visare si am ridicat privirea. -Si iata si lumina de la capatul tunelului, am spus atat de incet incat cred ca doar eu mam auzit vorbind. -Ehh? Ai spus ceva? Era atat de comic cand facea acea fata de nu inteleg o iota din ce spui. Am decis sa-mi las grijile de-o parte si sa adopt o atitudine pozitiva. Nu mi se parea corect ca cei din jur sa fie nevoiti sa-mi suporte toate toanele, doar pentru ca eu am fost actionat fara sa gandesc si acum
34

regret. Am adoptat un zambet foarte relaxat. Nu mi-era deloc greu sa zambesc atunci cand il aveam pe el in fata. -Aaaa.. cred ca am spus: `neata! -Esti sigura? Mi s-a parut ca ai miscat buzele destul de mult.. parea ca ai spus o fraza intreaga. -Adica eu nu stiu ce vorbesc? Normal ca am spus doar Neata. Nu ai de gand sa-mi raspunzi la salut? -Pff.. Neata. Mai bine? -Da, perfect, i-am zambit jucaus. Mi-era dor de conversatile noastre, daca le pot numi asa, fara sens. -Te simti mai bine? -Da, ma simt mult mai bine. Mersi.. -Atunci, ma bucur.. -Si eu ma bucur. Nici nu-ti imaginezi cat.. -Imi imaginez, a spus lungind ultima silaba. De data aceasta m-a privit putin ciudat.. Nici nu ma miram. Eram sigura ca reactionam ca si cum am fumat ceva, dar spre bucuria mea, nu a mai comentat nimic. -Tocmai am spus ca nu-ti imagiezi cat. -Da, gata. Discutia asta nu merge nicaieri. -Serios? Cred ca ai dreptate. Bine.. Ne vedem. -Da, ne vedem.. Am intrat in clasa purtam un zambet prostesc pe fata. Doar vazandu-l pe Stefan ma simteam deja foarte cu capul in nori. Parca mirosul lui, si privirea aia adorabil de enervanta a lui au asupra mea efectul unui drog. M-am asezat in banca asteptand sa se termine odata ziua.

* 1 fara 10. In sfarsit am terminat orele. M-am asezat pe o banca din fata liceului asteptandu-l pe Vlad. Chiar daca stiam ca mai erau doar 10 minute pana trebuia sa ajunga, nu aveam rabare. Niciodata nu mi-a placut sa astept. Cele 10 minute s-au transformat in 15 minute, apoi intr-o jumatate de ora. In tot acel timp am incercat sa-l sun dar avea telefonul inchis. Am inceput sa ma panichez. Mi-era frica sa nu i se fi intamplat ceva. Am scos telefonul din nou si am inceput sa formez un numar. S: Da? -S-a intampalt ceva cu Vlad? S:Huh? Ce sa se intample? -Pai.. trebuia sa ma astepte la 1 la scoala. Au trecut 30 de minute de atunci.. Nici nu m-a sunat sa-mi spuna ca nu mai vine, nimic. S: Pff... tipic.. -Tipic? S: Ah, nu. Eu zic sa mergi acasa. Sa nu-l mai astepti. Sigur o sa te sune el.. -Dar nu e acasa?
35

S: Nu stiu. -Nu stii? Ah, nu esti acasa.. S: Exact.. Sunt la o prietena.. -Ahh.. S: Okey, vorbim mai tarziu.. -Ok. Pa pa. Pff.. parca vroia sa se scape de mine. Tss, baiatul asta! Si Vlad! O sa vada el cand o sa-l prind. ** Era deja 6 seara, iar Vlad nu mi-a dat niciun semn de viata. Ce s-o fi intamplat cu el? Vroiam sa-l sun, dar in acelasi timp nu vroiam. Desi ii cautam nod in papura, cautam motive sa nu mai fim impreuna, gandul ca i s-ar fi putut intampla ceva ma ingrozea, iar gandul ca ar fi cu altcineva imi provoca putina gelozie. La urma urmei era prietenul meu. Deaoarece continua sa nu-mi raspunda la telefon, am hotarat sa-i fac o vizita. Locuia pe strada vecina, asa ca mi-am luat geca de piele, o caciula croseatata si abschetii si am iesit fara sa o anunt pe mama. Aveam sa lipsesc foarte putin incat nici nu avea sa-si dea seama ca am plecat. Am pornit spre casa lui cu o asa viteza incat in mai putin de 5 minute am fost acolo. M-am apropiat de usa intinzand degetul spre sonerie, dar inainte s-o ating, usa s-a deschis. Stefan mia isit in cale cu un zambet foarte mare si satisfacut pe fata. Parea ca a avut una dintre cele mai bune zile. Din casa se auzeau niste chicote foarte pitigaiate. M-am uitat la el putin confuza. -Mel! Amm.. doresti ceva? -aa... Vlad e acasa? -Pai.. Nu a mai apucat sa-si continue propozitia, deoarece persoana care scotea acele suntele asurzitor de pitigaiate a iesit pe usa ca un fulger. Era acea blonda, cu trup de fotomeodel, care la intampinat in prima zi de scoala. S-a uitat la mine continuand fara sa-si stearga acel zambet prostesc de pe chip. -Mel, ea este Alexandra.. o colega de clasa si o, s-a uitat la ea din cap pana-n picioare, foarte buna prietena.. Tocmai am inteles ce s-a petrecut acolo. Cum putea sa o priveasca pe aia in acel fel? Adica, da.. era draguta, dar te rog! Exista fete mult mai dragute decat ea. I-am privit pe amandoi cu o spranceana ridicata, apoi mi-am dat ochii peste cap incercand sa-mi ascund sentimentele de gelozie amestecate cu furie. -Am nimerit intr-un moment prost.. ar fi mai bine sa plec. Am dat sa plec, dar vocea lui Stefan m-a oprit. -Nu, nu. Poti sa ramai.. Alexandra tocmai pleca. -Mai bine nu. -Nu vrei sa-l astepti pe Vlad? S-ar putea sa soseasca in fiecare clipa.. S-a uitat la mine cu acel zambet strengaresc.. Parea ca flirteaza. Dar cum putea sa flirteze cu acea replica? Cu siguranta in acea zi, Stefan se purta foarte ciudat. -Da, eu tocmai plecam, am auzit si vocea Alexandrei. Ne vedem la scoala, scumpule, i-a scapat un chicot prostesc si a plecat.
36

Scumpule? Pff! Am urmarit-o pelcand si am intrat in casa. M-am asezat pe canapeaua din sufragerie si am privit in directia lui Stefan. De ce nu renunta la zambetul acela tampit pe care-l avea pe buze? Adica.. ma gandesc ca Alexandra i-a facut toate poftele, dar totusi.. Putin respect fata de mine putea avea si el. Trebuia sa se comporte mai normal. S-a asezat langa mine privindu-ma insistent si zambindu-mi. -Deci, unde ziceai ca e Vlad? -Ihh, a inceput sa rada si si-a sprijinit cotul pe umarul meu. Nu stiu. Atunci am inteles totul. O duhoare de alcool si tigari iesea din toti porii lui. Da.. Stefanut, micutul Stefanut nu era in al 9-lea cer doar din cauza Alexandrei. Dragul de el, era beat mort. Mi-am dat ochii peste cap si i-am ferit mana. -Stefan, ai baut cumva? -Doar.. putin.. foarte, mi-a raspuns continuand sa rada fara motiv. -Inteleg.. Hey, ce ar fi sa mergi sus si sa-ti faci un dus? -Vi cu mine? -Nu? -Atunci nu merg, nega din cap continuand sa aiba acel zambet pe fata. Da.. am picat in momentul perfect. Acum trebuia sa am grija de el ca de un copil mic. L-am privit incurntata, dar cand am vazut ce fata de catelus avea, nu m-am putut abtine sa nu zambesc. Parea atat de neajutorat si de dulce.. Chiar ca un copilas. -Chiar nu vrei sa faci dusul ala? -Doar daca... vi cu mine. -Pff, mi-am dat ochii peste cap si m-am ridicat de pe canapea. Mi-am dat geaca si caciula jos si m-am indreptat spre bucatarie. Doar putin? Zicea ca a baut doar putin, dar pe masa din bucatarie erau in jur de 5 sticle de tarie.. goale. Ma miram ca nu l-am gasit in coma alcoolica. Cum au putut doua persoana sa bea atat de mult? Am tras aer in piept si am inceput sa strang toate mizerile de pe masa. Cand am terminat, m-am indreptat spre frigider. Aveam nevoie de niste apa rece. Dar un zgomot puternic venit din sufragerie m-a impiedicat sa-mi beau apa linistita. Am luat-o la fuga imaginandu-mi ca sigur era Stefan spargand ceva. Cand am intrat in sufragerie l-am vazut intins pe jos, probabil a cazut de pe canapea, si am fugit repede la el. Fata ii era foarte palida, dar continua sa zambeasca fara rost. -Stefan, ce ai? -Mi-e.. rau. -Pff.. si normal. Doar ai baut 5 sticle de tarie. La ce ti-a fost capul?, am inceput sa-l cert sunand ca o mama. -La t.. , nu a mai apucat sa spuna nimic deoarece a intors capul si a inceput sa vomite pe parchet. -Grozav!!! Mi-a spus un Scuze incet, incepand sa rada din nou. -Imi vine sa te.. -Saruti? -Nu si dupa ce ai vomitat! -Ah... deci vroiai sa ma saruti, spunea totul cu asa o seninatate enervanta, dar nu mai enrevanta decat acel zambet prostut si adorabil care nu-i mai disparea de pe buze.
37

-Da, in visele tale. Acum haide la baie.. L-am prins de mijloc, iar el si-a trecut mana peste gatul meu. Incercam sa-l ridic, dar era atat de mare si de greu incat imi parea imposibil. -Serios, Stefan? Nu vezi cat ma chinui sa te ridic, iar tu doar te lasi pe mine? Atunci am simtit cum incepea sa devina din ce in ce mai usor. Si fara sa-mi dau seama eram deja in picioare cu el sprijinandu-se pe mine. Am intrat in baie si l-am facut sa se aplece deasupra toaletei. -Haide Stefanut, trebuie sa dai tot raul afara daca vrei sa te simti mai bine.. I-am tinut capul in timp ce el iti varsa sufletul. De obicei nu suportam sa ma vad nici pe mine in acea situatie, dar in acel moment nu mai conta nimic in afara de sanatatea lui. -Te simti mai bine..? -Cred ca da..? Da de unde. Era exact la fel. Continua sa rada dupa fiecare cuvant pe care-l spunea. -Pff, l-am privit si am zambit jucausa, sti de ce ai tu nevoie acum? -De o bere? -De altceva.. -Ce..? -Vino dupa mine si vei vedea, m-am ridicat si l-am tras dupa mine in cabina de dus. AI nevoie de un dus rece, nici nu am terminat bine propozitia ca am dat drumul la apa rece, care a inceput sa curga peste Stefan. Am inceput sa rad si am dat sa ies, dar el m-a prins de mana si m-a tras inapoi. -Deci.. vrei razboi, Mel? , a luat dusul si a inceput sa ma ude. Pentru ca apa era rece ca gheata, nu am putut sa-mi stapanesc un tipat. Acum Stefan era cel care radea. Am inceput sa ne udam si sa ne jucam ca doi copii mici lipsiti de griji. Ma simteam atat de bine si de in largul meu incat am uitat de toti si toate. In acel moment stiam ce inseamna sa traiesti clipa. -Mel? Saruta-ma. Jocul nostru s-a oprit dintr-o data. Stateam nemiscata si-l priveam pe Stefan. Nu eram sigura daca am auzit bine sau daca doar mi s-a parut.. Vroiam atat de mult sa-l sarut, dar stiam ca daca o faceam urma sa am mustrari de constiinta. In acea clipa, in inchipuirile mele l-am sarutat de mii si mii de ori, dar in realitate stateam nemiscata si-l priveam confuza. S-a apropiat de mine acum fiind la doar cativa centimetrii unul de celalalt. -Mel, sarauta-ma, l-am auzit spunandu-mi din nou. Dar eu tot nu reactionam. Atunci i-am simtit mainile strangandu-mi mijlocul si pieptul lipindu-se de al lui. -Mel, saruta-ma, de data aceasta mi-a soptit cu atata dorinta incat puteam simtii furnicaturi prin tot corpul. Nu m-am mai putut abtine, eram prea slaba in fata farmecelor lui. L-am sarutat. In acel moment m-am simtit in al 9lea cer. Eram ca drogata. Simteam cum aveam nevoie de el din ce in ce mai mult. Un simplu sarut mi-a deschis ochii. Eram cu adevarat indragostita de Stefan.

38

Cap XIV

Imi doream ca acel moment sa nu se termine niciodata. Imi doream cu atata ardoare sa il sarut in continuu, sa-l simt aproape de mine, sa-i privesc fiecare miscare. Simteam cum incet, incet, buzele lui se desprindeau de ale mele. -Nu inca.. am soptit inca tinand ochii inchisi. Apoi i-am simtit buzele fierbinti pe frunteami uda. Am deschis ochii si l-am vazut zambind. Avea un zambet atat de angelic, de linistit, de multumit, iar al meu era la fel. Nu am facut nimic, doar ne-am privit fara incetare minute in sir. Nu ne mai puteam satura unul de altul, ne priveam ca si cum ar fi ultima oara cand ne vedeam.. Si probabil ca asa si era. Desi speram sa fim impreuna mereu, probabil ca aceasta era prima si ultima oara cand ne puteam bucura unul de celalalt. Apa aproape rece de la dus continua sa ne ude. Desi vedeam ca eram amandoi piele de gaina, nu ne pasa. Nu puteam simti frigul. -Ar trebui sa plec.. -Inca nu.. -Dar.. Nu am apucat sa continui. Buzele lui mi-au oprit cuvintele sa iasa. Acel sarut scurt parca a fost mai frumos decat toate sarutarile lungi de care am avut parte cu alti baieti. -Totusi, ar trebui sa plec. M-a privit de sus pana jos foarte amuzat. Parea ca e pe punctul de a pufni in ras. Nu stiam de ce se comporta asa. Aproape ca incepusem sa ma enervez la gandul ca acel sarut dintre noi a fost una dintre glumele proaste ale lui, dar apoi m-am uitat in jos si am realizat ca eram uda leoarca. Mi-am dat ochii peste cap si am iesit din cabina de dus. -Si acum? Continuam sa ma uit la hainele mede ude mai venindu-mi sa plang. Chiar daca acesta putea fi un motiv in plus sa mai raman, si oricat de mult mi-as fi dorit sa mai raman si daca nu aveam hainele unde, nu puteam. Din clipa in clipa putea sosi Vlad.. Si atunci, ce avea sa creada? Ce avea sa-si imagineze? Daca mai ramaneam doar o clipa in acea casa urma sa intru in mari probleme. Stefan probabil ca a citit ingrijorarea pe chipul meu deoarece a iesit repede din dus si s-a oferit sa-mi dea ceva de imbracat ca sa ajung acasa fara aprindere la plamani. Am urcat la el in camera si in timp ce Stef imi cauta niste haine cat de cat prtrivite, imi uscam parul. -Gata, ti-am gasit, mi-a pus pe pat un teanc de haine. Vezi care ti se potrivesc. Mi-a fost foarte greu sa-mi gasesc ceva care sa mi se potriveasca, avand in vedere ca Stefan era cu cel putin un cap mai mare decat mine. Intr-un final mi-am luat un tricou alb, simplu si o pereche de pantaloni de trening pentru ca erau in elastic si erau singuri care nu cadeau de pe mine. Puteam obesrva ca Stefanut deabea se abtinea sa nu rada cand ma vedea imbracata asa. Eu, dura de mine, incercam sa par frustrata de faptul ca lui i se parea amuzant felul incare aratam ina cel moment, dar zambetul pe care Stefan ma facea sa-l am mereu pe buze ma dadea de gol.
39

Cand m-am pregatit sa plec, Stefan statea in usa nestiind ce sa faca. Vroiam sa-i spun Saruta-ma, dar nu eram sigura daca era bine ca acest joc al nostru sa continue asa ca am plecat spunandu-i un simplu Ne mai vedem. Am intrat in casa incercand sa nu fac niciun zgomot. Nu vroiam sa-i deranjez pe mama si tata, dar mai ales, nu vroiam sa ma ia la intrebari. Am intrat in camera mea si m-am aruncat pe pat. Eram atat de fericita. Inca mai simteam furnicaturi in stomac doar cand imi aminteam de sarutul cu Stefan. Cand ma simteam mai bine, mi-a sunat telefonul si toata buna dispozitie a disparut. Acum ma simteam responsabila pentru palcerea mea vinovata. -Alo? V: Mel, imi pare rau. Am vazut ca m-ai sunat, dar pana sa raspund mi s-a inchis telefonul.. aveam bateria moarta.. -Da? Ok, nu face nimic. V: Esti.. sigura? -Da, sunt sigura.. V: Nu ma intrebi unde am fost..? -Nu.. E in regula.. Am incredere in tine. V: Ohh.. bine iubita. Ne vedem maine? -Sigur.. V: ok atunci.. Te pup. -Si eu. Adevarul era ca nici ca-mi pasa unde a umblat in tot acel timp. Chiar nu ma mai deranja nicmic din ce facea Vlad fara stirea mea. Singurul lucru, adica, singurele lucruri care-mi inundau mintea in acele momente erau: Stefan si cum sa fac sa nu afle Vlad de noi. In acea seara am dormit cu tricoul lui pe mine. Am adormit atat de bine simtindu-i parfumul in pat.. Dimineata m-am trezit mai devreme decat de obicei, iar la scoala am fost prima care a intrat in clasa. De obicei eram printre ultimele. Dar in acea zi aveam un motiv in plus sa merg la scoala: Stefan. Desi nu stiam cum o sa ne comportam acum unul cu celalalt. Eram sigura ca vom incerca sa ne evitam pentru a nu da de banuit. In mijlocul primei ore am primit un mesaj neasteptat. Trebuie sa vorbim. Vino in turn in 10 minute. Stefan. Deoarece scoala nostra era un fel de monument istoric construit in anii 1200, era plina de tot felul de turnuri si pasaje secrete. Inima a inceput sa-mi bata de 2 ori mai repede. Ruth a observat ca nu mai eram in apele mele si mi-a luat telefonul. -Poftim? Ce-i cu mesajul asta domnisoara?, m-a privit cu un zambet suspicios pe fata. -Pai.. nimic. -Sigur. Te cred. Hey, ce mai astepti? Baiatul te asteapta.. -Nu sunt sigura daca e bine sa merg.. -Esti nebuna? Uite-te la tine cum tremuri toata doar cand te gandesti la el.. trebuie sa mergi. -Dar.. eu ies cu fratele lui.
40

-Da-l naibii pe fratele lui. Acum du-te. -Ok.. Am ridicat mana incercand sa-i atrag atentia profului de mate. -Nu ai voie la baie in timpul orelor, se parea ca deja stia ce aveam de gand sa-i cer. Ce ma putea enerva acel profesor. Dupa ce ca era un fraier care habar n-avea sa isi explice materia, mai facea si pe exigentul. -Dar.. chiar trebuie sa merg.. -Am spus nu. -Ruth?! Asta e un semn.. Colega mea de banca a inceput sa rada din toate puterile. Toti din clasa si-au intors privirile catre ea. Unii au inceput sa rada la randul lor, incercand sa-si dea seama de ce Ruth radea cu atata pofta si sarcasm in acelasi timp. -Ce ai, nebun-o?, am chicotit si eu la randul meu. -Tu? Tu crezi in semne? Tu esti superstitioasa? Asta-i culmea! Continua sa rada cu aceeasi pofta. -Domnisoara! Calmeaza-te! Aici e scoala. -Da, am inteles boss. Boss? Fata asta chiar nu era normala. Scotea cate o perla de care nici ea nu-si dadea seama. Am profitat de faptulca proful s-a intors din nou catre tabla si m-am repezit la usa fara sa ma observe. Cand am iesit am putut auzi vocile unor colegi carcotasi care strigau razand: Mel, treci inapoi in clasa Odata ce am iesit nimic nu ma mai putea opri.

41

Cap XV M-am orpit in fata usitei care servea ca intrare in turn. Inima a inceput sa-mi bata cu foarte mare putere la gandul ca Stefan era inauntru. Am tras aer adanc in piept si am intrat. -Stefan? Esti aici?.. Am inceput sa ma sperii. In turn era bezna si nu se putea auzi nicio miscare. M-am gandit ca o fi fost doar o gluma proasta si am decis sa ies inainte sa ma prinda cineva acolo. In acel moment eram foarte dezamagita. Nu stiam cum sa reactionez.. Nu stiam daca sa plang sau sa incep sa lovesc cu toata puterea tot ce prind. Am dat sa ma intorc spre iesire, dar am auzit usa trantindu-se. Inima mi s-a oprit. Frica mea de ituneric amestecata cu claustrofobie au inceput sa isi faca aparitia prin intregu-mi corp. Am intrat intr-o panica totala. Nu mai stiam nici cum sa ma maisc, nici cum sa tip.. Nimic. Am inceput pur si simplu sa plang.. Atunci cineva a aprins lumina. Era Stefan. In tot acel timp statea scuns in spatele usii, iar atunci cand a inchis-o nu l-am putut vedea din cauza intunericului. -Mel, esti ok? S-a apropiat grabit spre mine si mi-a prins mainile intr-ale lui. Lacrimile continuau sa-mi curga siroaie.. Nu puteam reactiona in niciun fel. Nici macar nu mai stiam unde ma aflu. -Mel! Revino-ti. Ce ai patit? Stefan continua sa intrebe, dar eu nu eram in stare sa-i raspun dimic. In secunda urmatoare m-a strans in brate si a inceput sa-mi mangaie parul spunandu-mi sa ma linistesc. Imbratisarea lui parca era un fel de calmant pentru mine.. In cateva minute m-am trezit la realitate. Bratele lui calde imi linisteau intregul corp. Ma simteam atat de bine, dar in mine s-a nascut o dorinta atat de mare de a-i da cateva palme. Merita asta. Oricat de mult mi-as fi dorit sa-l imbratisez in continuu, m-am desprins din bratele lui si l-am privit.. Vrioam sa-l lovesc pentru sperietura pe care mi-a provocat-o, dar am fost orpita de cuvintele lui.. -Mel.. Stii de ce te-am chemat aici? Nu i-am raspuns doar am dat dezaprobator din cap. -Pentru ca vroiam sa vorbim despre.. Mi-am dat seama imediat despre ce vroia sa vorbim. Se vedea ca ii era foarte greu sa-mi spuna ce era in mintea lui, dar nu aveam de gand sa-l ajut. Doar il ascultam fara sa scot un sunet. -Mel.. imi placi. Imi placi de cand eram mici si te urmaream pe tine si pe Vlad cum va jucati.. Tu, de obicei, ma ignorai, iar atunci cand imi spuneai ceva, chiar daca ma certai sau ma trimiteai de langa voi, ma simteam bine. L-am privit intrebatoare. In mine s-a simtit un foc inca de cand a inceput fraza. Nu-mi venea sa cred. In acele momente eram pe culmile fericirii. Asteptam sa continue.. -Ma simteam bine pentru ca macar ma bagai in seama.. Apoi mi-a trecut. Doar era o iubire de copii, nu? Cand am auzit acele cuvinte am trecut de la acea stare euforica pe care o aveam, intr-o depresie totala. Simteam ca si cum o cladire cu 100 de etaje tocmai s-a prabusit peste mine. Lacrimile care tocma mi se secarera dupa acea sperietura incepeau sa-si faca din nou loc in ochii
42

mei. Stefan a observat imediat pentru ca mi-a sters lacrima care era pe lunctul de a se intinde pe tot obrazul si a continuat. -Stai.. inca n-am terminat.. Deci, acea iubrie de copii s-a stins dupa scurt timp dupa ce am plecat din tara.. Dar, apoi m-am intors.. Si te-am vazut. Doamne, Mel.. erai atat de schimbata. Atat de frumoasa.. Si de aceasta data chiar vorbeai cu mine.. nu mai eram invizibil pentru tine. Ba chiar, am inceput sa fim prieteni.. Dar Vlad si-a bagat din nou coada, cand a spus acele cuvinte s-a simtit tristete in glasul lui. Imi venea sa-l imbratisez. Ma simteam atat de vinovata. Incepeam sa regret mai mult faptul ca eu eram cu fratele gresit.. -Mel..sunt indragostit de tine. Si de data aceasta nu cred ca imi va trece atat de usor.. Vorbele lui m-au facut sa simt mii de lucruri in acelasi timp. Ma durea atat de tare faptul ca eu am stricat totul. Ma durea pentru el si ma durea pentru mine.. M-am apropiat de el si i-am dat o palma. -Ow.. nu ma asteptam la reactia asta.. Fata pe care a facut-o in acel moment m-a facut sa zambesc. Era atat de comic.. si tonul din vocea lui la fel. -Asta a fost pentru ca nu mi-ai spus mai devreme, i-am mai dat o palma. -Si asta? Asta Pentru ce a fost? -Pentru ca m-ai speriat, apoi l-am sarutat. In acel sarut pus toate sentimentele pe care le aveam in acel moment. Eram atat de emotionata, de fericita si de trista in acelas timp incat lacrimile s-au strans din nou in ochii mei, iar vocea a inceput sa-mi tremure. -Iar asta a fost pentru ca si eu simt la fel.. -Deci.. ii dai iubirii o sansa? -Ii dau iubirii o sansa.. Si ne-am sarutat din nou. Toate grijile mi-au disparut in acel moment. Ma simteam atat de implinita.. Simteam ca in sfarsit am facut alegerea corecta.

43

Despartirea.

Acesta era probabil cel mai dificil lucru pe care a trebuit sa-l fac vreodata. Stateam in fata lui si nu stiam cum sa-i spun ca nu mai vroiam sa fim impreuna. Imi era atat de greu sa scot acele cuvinte pe gura.. Ma gandeam cum puteam sa-i spun asta intr-un mod cat mai placut. Mod placut? Nu exista niciun mod palcut de a te desparti de cineva. Ma uitam la el si cand ii vedeam acel zambet dulce imi era tot mai greu sa i-l sterg de pe buze. In acel moment imi doream sa intru in pamant. -Deci, Mel.. ce vroiai sa-mi zici? Grozav. Stateam si-l priveam ca o toanta. De ce nu vroiau acele cuvinte sa-mi iasa din gura? De ce imi era chiar atat de greu? De ce acum cand tocmai m-am decis sa fac ce credeam ca era mai bine pentru mine? Nu aveam raspuns la niciuna dintre aceste intrebari. -Vlad.. -Spune, imi zambea atat de dulce.. Chiar nu vroiam sa-i frang inima. Cum mai puteam eu sa fiu fericita cand stiam ca inima cuiva avea sa fie franta din cauza mea? -Stii ca tin la tine.. mult.. -Da stiu. Si eu tin la tine.. mult, m-a sarutat scurt pe buze si mi-a zambit. Asta era ce vroiai sa-mi spui? -Nu.. -Atunci..? Incercam din rasputeri, dar cuvintele nu vroiau nicium sa iasa la suprafata, sa se faca auzite. Intr-un final am inchis ochii si le-am rostit. -Vreau sa luam o pauza. Wow.. totul a iesit ca un fulger. L-am privit pe Vlad. Fata lui era lipsita de orice expresie. Parea.. mort. -O pauza? Explica-te.. -Pai.. simt ca vreau.. Vreau. Ce vreau? Nu stiam ce sa-i zic. Cum ar fi sunat: vreau sa ne despartim.. Stii, mi-am dat seama ca de fapt sunt indragostita de fratele tau, asa ca te parasesc pentru el? Ar fi sunat groaznic, nu? Simteam ca nu puteam sa-i fac asta. De fapt, nu puteam sa le fac asta.. As fi o scorpie daca i-as face pe doi frati sa se certe din cauza mea, daca le-as strica relatia dintr-un simplu moft de-al meu. Ok.. nu e un simplu moft, dar totusi. -Simt ca vreau sa fiu singura ceva timp.. Da. M-am hotarat. Bineinteles ca nu vroiam sa fiu singura. De fapt vroiam sa fiu cu Stefan.. Dar, m-am hotarat ca ar fi mai bine sa fiu singura. Asa nu le-as face rau celor doi. -De ce..? Sunt eu? Te prea sufoc..? -Nu, nu.. Nu esti tu de vina.. Sunt eu. -Da.. vechea replica: Nu esti tu, sunt eu. Zi-mi adevarul. Adevarul. Nu puteam sa i-l spun. -Serios. Simt ca vreau sa fiu singura pentru un timp. Asta e tot.. S-a uitat la mine. Se parea ca nu avea nimic de spus.. -Sunt sigura ca o sa-ti gasesti pe cineva care o sa te merite..
44

-Adica tu nu ma meriti? Serios Mel.. Chiar trebuie sa spui acele replici tampite pe care toata lumea le zice? Aici avea perfecta dreptate. Chiar foloseam acele replici tipice pe care toata lumea le zice si toaata lumea uraste sa le auda. -Bine, Vlad. Nu o sa mai folosesc acele replici tampite. Nu am sa-ti dau niciun motiv pentru care vreau o pauza.. Pur si simplu asa simt. -Ok, am inteles, s-a ridicat si s-a indreptat catre iesire. Ne mai vedem, Mel.. -Da.. Si a iesit. Acum.. cum puteam sa-i spun lui Stefan ca nu puteam sa fiu cu el? M-am aruncat in pat si mi-am pus perna peste fata. Imi venea sa strig atat de tare incat sa ma auda tot universul. De ce trebuia sa mi se intample toate astea mie? Nu puteam pur si simplu sa fiu moarta dupa Vlad? De ce a trebuit Stefan sa intre in viata mea fara invitatie? Pfff! Vroiam sa adorm in acea clipa si sa ma trezesc peste 100 de ani sarutata de printul meu. De cel care era cel mai potrivit pentru mine. Prea multe basme.. Stiu. Mama e de vina.

45

Cred ca am adormit la scurt timp dupa ce a plecat Vlad deoarece nu-mi amintesc sa mai fi facut ceva dupa ce m-am aruncat in pat. M-am uitat la ceasul de pe noptiera. Era deja 9:30. Cum era posibil sa dorm atata? SI mai ales cum de nu m-a chemat mama la cina? De obicei, daca ma striga si nu-i raspundeam, isi dadea seama ca dorm si venea sa ma trezeasca. Probabil ca nu m-a trezit fiindca era sfarsit de saptamana, iar a doua zi nu aveam scoala. Chiar si asa tot mi se parea ciudat. AM iesit din camera si am coborat grabita scarile. Mama si tata stateau linistiti pe canapeaua din sufragerie si se uitau la un film. -Mama?! De ce nu m-ai trezit sa mananc cu voi? Stii ca nu-mi palce sa mananc singura.. -Dormeai atat de linistita.. Mi-a fost mila sa te trezesc. In plus, mi-a spus Vlad de cearta voastra si m-am gandit ca ti-ar prinde bine putina odihna. -Nu a fost nicio cearta. Ne-am despartit.. Mama si tata au lasat filmul si si-au intors privirile spre mine deodata. -Vrei.. sa vorbim despre asta? M-a intrebat tata. Nu parea deloc ingrijorat, ba chiar, avea colturile gurii putin ridicate. Se vedea clar ca se abtinea s anu zambeasca. Tatii astia.. Mereu se bucura cand fiicele lor raman fara prieten. -Normal ca nu vreu, am izbucnit si m-am indreptat catre bucatarie. Ce avem de mancare? -Pizza. Vezi ca mai e una-n cuptor, s-a auzit vocea mamei din sufragerie. Am deschis cuptorul. Acolo era.. o pizza extrem de mare cu de toate. Preferata mea. Am scos tava si mi-am taiat doua bucati mari si le-am bagat in microunde sa se mai incalzeasca. Mi-am luat cutia de suc natural de mere, pizza acum fierbinte si am urcat la mine in camera. Nici nu am intrat bine ca mi-am vazut telefonul jos, langa pat, vibrand. -Stefan.. am lasat farfuria cu pizza si sucul pe birou si am ridicat telefonul. 5 apeluri pierdute si 3 mesaje noi. Cum am banuit, toate erau de la Stefan. Mel, vreau sa vorbim., scria in primul mesaj. Mi-a spus Vlad ca v-ati despartit. Nici nu am stiut cum sa reactionez.. Raspunde-mi, te rog la telefon., iar in al trei-lea mesaj scria doar: Mel, te rog, raspunde-mi. Ce aveam sa fac acum? Sa fim impreuna era cea mai proasta idee. Nu doar ca i-as fi distrus relatia cu fratele lui, dar l-as face pe Vlad sa ma dispretuiasca. Eram atat de indecisa, habar n-aveam ce sa fac sa fie bine pentru toti trei. Orice as fi ales, unul dintre noi ar fi nefericit. Mai bine zis, inca unul dintre noi ar fi nefericit pentru ca pe Vlad deja lam dezamagit odata. Gata. Mi-am luat decizia finala. O sa-mi iau adio si d ela Stefan. Era cea mai buna varianta dintre toate acelea rele. Am aprins televizorul si m-am asezat cu bucatile mele de pizza imense in pat. Era timpul de suferinta, si cum poti suferi mai bine decat indupandu-te cu mancare? Nici nu am apucat sa iau prima muscatura ca un zgomot ciudat, ca si cum cineva arunca cu pietre in sticla, m-a deranjat din suferinta. Am schimbat canalul si am dat volumul mai tare. Incepea Shakespeare in love. Adoram filmul acela. Il vazusem de cel putin 5 ori. Seara mea de suferinta si meditatie ma sprijinea tot mai mult cu fiecare minut. A inceput cu mancare multa, a continuat cu una dintre cele mai siropase drame. Sa vedem cu ce avea sa se termine. Sunetul acela a inceput sa se auda din nou, dar de data aceasta mai tare.
46

M-am enervat si am isit grabita in fereastra. -Copii idioti, n-aveti somn?!? -Ce dura esti, s-a auzit o voce cunoscuta. M-am uitat in jos si l-am vazut. Exact ce-mi lipsea. -Da-te din fereastra si las-o deschisa.. -De ce? -Ca sa-ti intre aer in casa, mi-a spus pe o voce ironica, care aproape ca m-a facut sa zambesc. Vreau sa intru, de ce altceva? -Nu poti sa intrii. -Ma subestimezi.. Bineinteles ca pot sa intru. Habar n-ai ce cataratori bun sunt, a zambit intr-o parte. EL aroganta sa enervant de atragatoare. -Imi imaginez.. Dar nu poti sa intrii pentru ca nu vreau eu sa te las. -De ce? -Pentru ca nu mai vreau sa am de-a face cu.. tine. -Serios? Ha! Nici tu nu crezi ce zici. Doar fereste-te din geam si mai vorbim inauntru.. Mia inghetat tot corpul aici.. Iti vine sa crezi ca suntem doar la sfarsit de noiembrie si afara deja sunt -10 grade? Nici mie.. Vorbea intr-una. Nici nu aveam timp sa-i raspund la intrebari pentru ca imediat isi raspundea singur. Pana sa termine ultima propozitie era deja in fata mea. M-am dat la o parte si l-am lasat sa intre. Saracu, chiar era inghetat. Avea fata rosie. -Ah, ce bine e aici la tine! Stii ca n-am fost in camera ta niciodata? Pana acum.. E chiar draguta, s-a dezbracat fara nicio jena si s-a lipit de caloriferul de sub fereastra. Vazandul, am zambit infvoluntar si m-am asezat langa el. -Dupa ce te incalzesti putin, vreau sa pleci.. S-a uitat la mine. Se parea ca in sfarsit a inteles ca am vorbit serios cand i-am spus ca nu mai vreau sa am de-a face cu el. -Dar, ieri vroiai sa fii cu mine. -Ieri. Acum e azi. Azi nu mai vreau.. Nu te mai plac. De fapt. Cred ca niciodata nu te-am palcut mai mult decat pe un amic.. Cat i-am spus acele cuvinte m-am uitat doar in jos de frica sa nu-i intalnesc privirea si sa cedez. Daca m-ar fi privit in ochi, sigur si-ar fi dat seama ca nu vorbesc serios. Mi-a pus mana pe barbie si mi-a ridicat fata facandu-ma sa ma uit la el. Mi-a mangaiat buza de jos cu degetul mare si si-a apropiat buzele de ale mele. Doar cativa milimetrii ne desparteau gurile gata sa fie sarutate. AM inchis ochii si am asteptat nerabdatoare sarutul care nu parea sa mai aiba loc. Am deschis ochii la auzul unui pufnit in ras. Stefan se uita la mine si radea. -Da, ai dreptat. Nici eu nu tin la tine mai mult decat la o amica.. Am si vazut vum nu asteptai sa te sarut. Nenorocitul asta. Credeam ca s-a schimbat. CU o zi in urma chiar l-am considerat romanic, sentimental. Dar uite ce repede si-a revenit. M-am uitat la el incruntata. -Chiar nua steptam sa ma saruti. Vroiam doar sa-ti fac o palcere, din mila, pentru ca esti indragostit de mine si eu nu simt acelasi lucru.
47

-Da, sigur, si a pufnit din nou intr-un ras suav urmat de unul dintre zambetele lui atotstiutoare. M-a luat de dupa cap si s-a apropiat de urechea mea. -Atunci, hai sa fim.. Cum ziceai tu? Amici? -Da, ok. -Ok. -Bine. -Aha, si m-a sarutat. Era atat de palcut sarutul lui si era plin de sentimente. Nu puteai sa nu-ti dai seama ca o persoana care te saruta asa are sentimente pentru tine. Si eu, la randul meu, aveam aceleasi sentimente pentru el. Dar, am considerat ca poate era mai bine sa le negam.. ca poate asa nu vom face rau nimanui. M-am desprins din acel sarut, care imi doream sa nu se mai termine, cu greu, si m-am uitat la el. -Nu ma refeream la genul asta de maici, Stefanut. -Nici eu, si mi-a dat nin nou un sarut, dar de data aceasta unul scurt. Nu am ami comentat nimic, ci doar am dat dezaprobator din cap. -Wa, avem pizza. Preferata mea! A facut un copil de 10 ani si s-a trantit in pat, autoservindu-se cu o felie de pizza. AM ras de reactia lui si m-am asezat alaturi luand cealalta bucata. Mi-a trecut bratul dupa cap si a zambit. -Imi palce sa fim amici, Mel. -Nici mie, Stefanutz. -Haha, stii ca ma iubesti.

48

Prima Noapte

M-am trezit brusc deoarece am visat ceva ce m-a speriat. Nu mai tineam minte ce, dar stiam ca a fost ceva infricosator. M-am uitat la ceas. Era trei dimineata. Televizorul inca mergea. L-am orpit si mi-am asezat din nou capul pe perna. Am incercat sa ma intind, dar am simtit ceva tare si cald la picioarele mele. M-am speriat atat de tare incat era cat pe ce sa scot un tipat, dar m-am abtinut. Nu vroiam sa-i trezesc pe mama si tata. AM aprins repede veioza de pe noptiera si m-am ridicat din pat. -Ce? N-ai plecat acasa? Am intrebat mai mult pentru mine pentru ca Stefan nu ma putea auzi. Dormea atat de adanc, cu gura intredeschisa, cu capul la picioare, cu un picior jos si celalalt in pat. Cand l-am vazut m-a pufnit rasul. Aveam in fata dovada ca Stefan nu era prea normal. M-am aplecat deasupra lui si am inceput sa-l misc in speranta ca se va trezi, dar degeaba. Avea un somn atat de profund ca probabil nici nu ma simtea. -Stefan, trezeste-te. Trebuie sa mergi acasa. Stefan! Dar in zadar. Nici macar nu s-a clintit. -Pff, acum ce ma fac? Il priveam si simteam cum colturile gurii mi se ridicau. Era atat de scump si de linistit incat nu puteam sa nu zambesc cand il vedeam. I-am trecut degetele usor prin par si m-am pus in genunchi langa pat, privindu-l. -De ce trebuie sa fie totul atat de complicat?De ce nu putem pur si simplu sa fim impreuna si sa ne bucuram de viata? ..Imi doresc atat de mult sa te sarut.. Am obesrvat un zambet mic pe buzelelui si m-am speriat. Oare a auzit ce am vorbit?Ce aveam sa ma fac? Eu si gura mea mare. Nu puteam sa vorbesc in gand? Am dat sa ma ridic, dar Stefan m-a prins de brat si m-a tras spre el. -Stiam eu, a spus fara sa deschida ochii si m-a strans la piept. Si eu te iubesc. Ce? A spus cumva ca ma iubeste? M-am ridicat si l-am miscat. -Stefan? De unde. Era adormit suta la suta. Sigur a vorbit in somn. Deci era bine. Asta insemna ca nu a auzit ce am zis. Dar, cand a spus si eu te iubesc, s-a referit la mine? Daca era vorba despre alta fata? Sute de intrebari au inceput sa ma macine. CU cateva secunde in urma ma simteam atat de bine, fluturasii aceea incepusera din nou sa petreaca in stomacul meu, iar acum ganduri si intrebari care imi faceau inima sa sufere mi-au ocupat toata mintea. AM decis sa-l las sa doarme, nu mai avea rost sa-l trezesc. Dar, m-am gandit ca era mai bine ca eu sa dorm in alta parte. Nu puteam sa merg in camera de oaspeti pentru ca atunci ai mei ar fi banuit ca ceva nu e in regula, asa ca am pus o perna pe covor si aveam de gand sa dorm acolo, dar vocea lui Stefan ma orpit din nou. -Nu pleca.. Stai langa mine. Vorbea din nou prin somn, dar am decis s-o iau personl pentru ca mi-ar fi palcut la nebunie ca acele cuvinte sa-mi fi fost adresate mie. Am ridicat perna de jos si m-am pus langa el. Probabil ca a simtit ca mai era cineva acolo pentru ca s-a intors catre mine si m-a luat in brate.
49

Trupul lui cald il facea pe al meu sa se simta confortabil. Somteam ca acolo, in bratele lui, imi era locul. Caldura pe care mi-o daruia, fiorii pe care mi-i transmitea prin tot corpul si parfumul lui care imi inunda mintea ma faceau sa-mi doresc ca acea clipa sa nu se mai termine niciodata, decand atunci cand nu aveam sa mai traim. **

Cand m-am trezit a doua oara era sase dimineata. Inca ii simteam mainile in jurul meu, desi ele nu mai erau acolo. M-am intors, dar el nu era nici in spatele meu. Oare am visat? Imi parea atat de rau ca a fost doar un vis.. Dar aprea atat de real. M-am uitat pe fereastra. Soarele deja rasarise. Dar ceva nu era in regula. De ce erau jaluzelele data la o parte? Si fereastra, de ce era deschisa? M-am ridicat repede si m-am dus la ceam. O silueta subtire se putea vedea prin ceata de pe strada. I-am recunoscut mersul. Era Stefan. AM zambit si l-am urmarit cu privirea pana cand nu l-am mai putut vedea. M-am intors in pat si mi-am pus perna pe fata. Atunci am auzit un fosnet. Am aprins lumina si m-am uitat la hartia care a cazut langa pat cand am ridicat perna. Era un bilet de la Stfean: Prima noastra noapte impreuna. Mi-as fi dorit sa fi fost mai lunga... Deci, la urma urmei nu a fost un vis.

50

Tot weekend-ul nu am mai auzit nimic de Stefan. Dupa ce ca si-a petrecut noaptea langa mine, tinandu-ma in brate si lasandu-ma sa-mi fac iluzii, nici un mesaj nu mi-a mai dat. Nici macar pe skype nu mi-a zis nimic, nici pe facebook nu si-a lasat amprenta. Nimic. Mi-am petrecut acele doua zile in pat sub plapuma, gandindu-ma la o gramada de lucruri legate de disparitia lui din peisaj. Stiu ca i-am zis ca nu poate fi nimic intre noi si ca nu-l plac mai mult decat pe un amic, dar nu vroiam sa renunte la mine atat de usor. Iar biletul pe care mi la- lasat in acea dimineata m-a facut, intr-un fel, sa cred ca nu avea sa se dea batut prea curand. Prima noastra noapte impreuna. Mi-as fi dorit sa fie mai lunga. Daca am interpretat gresit? Daca acela a fost biletul de ramas bun? Daca prin el vroia sa-mi arate ca n-o sa lupte pentru mine? Si la urma urmei asa era. In bilet nu era niciun indiciu cum ca nu avea sa se dea batut. Acela a fost cu siguranta ultimul semn de la Stefan. Simteam cum cerul cadea peste mine. Nu mai aveam nici umpic de putere. Eram cu moralul la pamant. Nu puteam sa merg asa la scoala si sa le stric tuturor buna dispozitie. Dar incapatanata de maica-mea nu vroia sa ma lase sa stau acasa. Eram nedormita, ochii imi erau ca doua cepe, iar buzele imi erau umflate. Nu mai aveam vlaga. Mi-as fi dorit atat de mult sa plang, sa ma descarc, dar nu am putut. Cand eram mai mica am promis ca n-o sa plang niciodata pentru un baiat. Mi-am promis ca o sa fiu puternica. Si asa am si facut. Incapatanarea nu m-a lasat sa palng. M-am inchis in mine. Am suferit inauntrul meu, iar asta a durut de 10 ori mai tare. A durul pentru ca nimeni nu stia ca eu sufar si de aceea nimeni nu mi-a fost alaturi, nu m-a consolat. Ma durea atat de tare faptul ca din cauza mea s-a intamplat totul. Daca eu nu as fi luat proasta decizie de a iesi cu Vlad cand era clar ca simteam ceva si pentru Stefan. Iar apoi a urmat cea mai proasta decizie pe care am luat-o vreodata. Poate daca doar as fi ieist cu Vlad acum inca mai aveam o sansa cu Stefan. Dar nu. Mie mi-a trebuit sa ma darutiesc lui. Imi si imaginam cum s-ar fi simtit Stefan daca ar fi stiut. Probabil ca nu ar fi vrut sa ma mai vada vreodata/ Poate chiar ar fi inceput sa ma dispretuiasca. Mi-am bagat capul sub plapuma si am inchis ochii incercand sa ma gandesc la altceva. -Mel, trezeste-te. -Nu acum, mama! -Mel, intarzii la scoala. -Nu vreau sa merg la scoala. -De ce? -Nu ma simt bine. Am simtit-o pe mama asezandu-se langa mine. Mi-a luat plapuma de pe fata si mi-a pus mana pe frunte. -Esti rece.. Nu poti avea febra. -Nu mama. Nu sunt bolnava. Doar ca nu sunt intr-o dispozitie buna.. -De ce? Ti s-a intamplat ceva? -Da.. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta. -Ok. Atunci te trezesti si mergi la scoala, s-a ridicat indreptandu-se spre usa.
51

-BINE! M-am ridicat din pat si am mers la baie. Dupa ce m-am uitat in oglinda 10 minute fara ca macar sa clipesc, mi-m luat periuta, m-am spalat pe dinti, pe fata, apoi mi-am prins parul intr-o coada neglijenta. N-am avut chef nici macar sa ma pieptan. Am ieist din baie si am deschis dulapul. Am scos primele haine pe care le-am gasit.: o pereche de skinny jeans simpli si inchisi la culoare si o bluza larga, cu gluga, mov inchis. Era foarte calduroasa si comoda. Parca m-a facut sa ma simt mai bine. Mi-am luat geaca de piele si conversii, ghiozdanul si am iesit din camera. Jos, mama si tata isi faceau cafelele in liniste. AM ieist din casa fara sa le zic ceva. Naveam chef sa inceapa din nou cu intrebari, gen: N-ai uitat nimic? Ai bani? Ti-ai luat cheile? Te-ai imbracat bine?. Am ajuns in fata liceului. Nu stiam daca sa intru pentru ca riscam sa dau ochii cu Stefan. Nu ca nu as fi vrut sa-l vad, dar nu vroiam ca el sa ma vada asa. Am intrat in scoala, apoi in clasa fara sa-i vad macar umbra. Oare a venit la scoala? Daca i s-a intamplat ceva? Poate deaia nu mi-a dat niciun semn de viata, din nou au incept sami treaca prin minte syte de ganduri si scenarii. Dar, toate s-au spulberat cand m-am uitat pe fereastra care dadea in curtea liceului si l-am vazut venind de la fumoar cu o gasca de baieti. Era tot un zambet. Atunci mi-am dat seama ca totul era exact cum m-am gandit de pima data. Aceea a fost prima si ultima noastra noapte impreuna. Nu avea de gand sa lupte pentru mine din moment ce l-am refuzat. Ceea ce ma ducea cu gandul la alte supozitii. Totul ma facea sa cred ca nu a tinut la mine, doar m-a placut, ca pentru el a fost ceva trecator. Probabil i s-a parut ca m-a asteptat prea mult, iar atunci can i-am spus ca relatia noastra e imposibila a decis sa nu-si mai iroseasca altui 7 ani din viata ca sa ma faca pe mine sa ma decid pe cine aleg. A decs sa profite de viata pe care o are.. M-am asezat in banca si acolo am stat nemiscata primele doua ore. Nici macar nu am observat ca Ruth si Bogdan, colegii mei de banca nu erau la scoala, decat atunci cand am vrut sa-i cer lui Ruth un servetel si am vazut ca nu era nimeni langa mine. -Ce ai patit, pui?, era Ovi, colegul din fata mea. Un baiat de bani gata care avea intreaga lume la picioare. Brunet, ochi mari si caprui, buze groase si mereu zambitoare, asa arata el. Era un smecheras care umbla din floare-n floare si care putea oricand sa aiba orice fata si-ar fi dorit. De asemenea era si unul dintre cei mai populari baieti din scoala, cu o reputatie de bad boy si hottie pentru cei care nu-l cunosteau cu adevarat. Dar, cine avea sansa sa-l cunoasca putea sa-si dea seama ca este unul dintre cei mai de treaba baieti. Foarte inteligent si mereu cu o replica buna gata sa-i iasa pe gura, putea sa-i faca si pe profesori sa-i dea dreptate chiar daca ceea ce spunea nu continea nici macar 1% adevar. Genul de baiat caruia nicio fata nu-i poate rezista. Calm, amuzant, grijului, educat si foarte foarte popular. Un baiat cu multe calitati si putine defecte (niciunul vizibil, de altfel). -Nimic.. -Esti suparata? Am dat din cap ca nu. Nu aveam chef nici macar sa vorbesc. -Hai no! Nu-mi place sa te vad asa. Ma uit prin clasa, toti rad si se distreaza, ma uit la tine si zici ca a murit cineva. Tu nu esti asa.
52

Avea dreptate, eu nu sunt asa, dar nu puteam sa zambesc, nu puteam sa fac nimic, parca cineva m-a inghetat. Totusi, am incercat sa zambesc. -Asa. Asta esti tu. Apropo, pot sa stau ora asta langa tine? Vreau sa ma joc fara sa ma vada profa. -Sigur, am incercat din nou sa-mi schimb expresia de inmormantare si sa ma afisez cu una mai palcuta si i-am facut loc sa intre pe locul din mijloc. -Mersi, pui. Din nou am petrecut o ora fara sa fac vre-o miscare. A venit pauza si toti colegii au iesit in curtea scolii pentru ca aveam nu stiu ce careu. Eu si Ovi am mintit ca suntem elevii de serviciu ca sa putem ramane in clasa. Amandoi aveam motive intemeiate. Eu nu aveam ched sa ma ridic din banca, iar el era prea adancit in nu-stiu-ce-joc. Ovi statea sprijinit de perete, iar eu eram asezata pe scaunul meu de la marginea bancii, privind in gol. -Mel, sigur esti ok? L-am privit si am negant cu capul. Nu mai puteam sa mint pe toata lumea ca sunt bine. Simteam ca nu mai puteam tine atata in mine.. Durea prea tare. -Stiam eu.. Te pot ajuta cu ceva? Din nou am dat din cap in semn ca Nu. Ochii au inceput sa ma usture si simteam cum mi se umpleau de lacrimi. -Pui.. mi-a zis cu o fata trista si a deschis bratele. Mi-am ridicat de pe scaun si l-am prins de mijloc, sprijinindu-mi capul pe umarul lui. AM simtit ca m-a sarutat pe cap, iar apoi m-a strans in brate. Am inchis ochii si am simtit cu siroaiele de lacrimi iimi umpleau fata, sarandumi-o. M-am desprins de Ovi si mi-am ster lacrimile. -Multumesc.. -Pentru asta sunt aici, pui, mi-a mai dat un satur pe frunte si l-am luat din nou in brate. Mi-am jmutat privirea instinctiv spre usa si l-am vazut pe Stefan privindu-ne. -Ste.. N-am apucat sa-i spun tot numele pentru ca deja plecase.

53

-El e? -Mhm.. -Ce mai astepti? Du-te dupa el. M-am uitat in pamant si am dat negativ din cap. -Pfff. Cum incape atata incapatanare intr-un corp atat de mic? Nu crezi ca ar trebui sa vorbesti cu el, pui? -Ba da.. -Atunci du-te odata! Ii zic eu la profa ca ai avut o problema si ca vei intarzia putin. I-am zambit si i-am dat un pupic pe obraz. -Multumesc. -Stiu.. Sunt cel mai bun, a zambit increzator. Am iesit dupa Stefan, dar nu era pe hol. Atunci am intrat in clasa la el. Nu era nici acolo. Unde ar putea fi? L-am cautat in toate locurile din scoala in care m-am gandit ca o sa fie, dar nici urma de el. Apoi mi-am amintit. Mai era un singur loc in care nu l-am cautat. In turn. Deja se sunase, asa ca am luat-o la fuga spre turn ca sa nu ma intalnesc cu vre-un profesor si sa ma trimita la ora. Am avut dreptate. Stefan era acolo. Statea rezemat de un stalp mare din lem si se uita pe fereastra cu geamuri sparte. -Stefan.. S-a intors repede si m-a privit. -M-ai speriat, copila. Ce cauti aici? L-am privit ridicand o spranceana. Ma face copila? Tss. Eu sunt mai mare decat el. Dar naveam chef sa ma cert pe chestia asta. Cel putin nu acum. -Pe tine.. -De ce? -Pai.. ai fost in clasa la mine. Ma gandeam ca vrei sa-mi spui ceva. -Nah.. N-am vrut sa-ti spun nimic.. Il cautam pe un coleg de-al tau, dar nu era in clasa, sia bagat mainile in buzunar si a facut o fata plictisita. Asa facea cand vroia sa spuna o minciuna. Credea ca nu-mi dau seama ca minte. -Serios? Chiar vrei sa te cred? L-am intrebat pe un ton putin acuzator. -De ce nu m-ai crede? -Ia sa vedeam.. Poate pentru ca nici macar nu stii cum ii cheama pe colegii mei? -Ok. M-ai prins.. Cautam o fata. -Care fata? -Mmm.. Roxana -Roxana? De ce ai vrea s-o cauti pe Roxana? , l-am intrebat cu o voce artagoasa. -Aveam o treaba cu ea. De ce reactionezi asa? Nu-mi spune ca esti geloasa?, a zambit satisfacut. -Eu? Nu sunt geloasa. De ce as fi?, am incercat sa-mi controlez tonul vocii. Vroiam sa-i sar la gat si sa-l strangulez. Ma intreba daca sunt geloasa? Idiotul. Nu-si dadea seama de nimic? Dupa ce ca a dormit langa mine o noapte intreaga, mi-a lasat un bilet care, recunosc ca nu zicea multe, dar era dulce, apoi nu m-am sunat tot weekend-ul, iar acum ma intreba daca sunt geloasa? Tss!! Simteam ca explodez.
54

-Pentru ca te-ai fi asteptat sa caut pe alta fata, poate. Continua sa zambeasca. Ce ii mai palcea sa se joace cu sentimentele mele. Dar aveam sa i-o platesc cu aceeasi moneda. -Nah.. De fapt da. Sa stii ca ma asteptam sa cauti pe alta fata, m-am apropiat de el si iam zambit. Stii tu.. la reputatia ta, ma gandeam ca ai standarde mai inalte. -Si, s-a apropiat de mine mai mult si m-a prins cu o mana de mijloc, la care fata te-ai gandit? Nu eram sigura ca aveam sa-i rezist, dar am hotarat sa-mi continui jocul. -Poate la.. Cami? I-am zambit si m-am tas din bratele lui. -Mda.. De fapt am venit sa te.. nu a mai continuat propozitia pentru ca a fost intrerupt de telefonul meu care si-a gasit sa sune tocmai in acel moment. Era un mesaj de la Ovi: Mai ai max. 10 min. Daca nu, a zis ca te pune absenta. Nu e in toane bune azi. Grozav! -Cine e? -Ovi, i-am raspuns in timp ce-i scriam mesaj inapoi. Daca nu reusesc, incearca sa tragi de timp. -Ovi? Ahh.. prietenul tau ala cu care esti foarte dragastoasa. Sunteti cumva impreuna? Am ridicat privirea si am zambit jucaus. Tocmai ii platisem cu aceeasi moenda fara sa-mi dau seama. -Te intereseaza chiar asa de mult? -Daa!?! -Woo... relaxeaza-te, copile, am chicotit. Esti cumva gelos? -Clar ca nu.. Ma deranjeaza pentru ca.. pentru ca tocmai te-ai despartit de frate-meu. Cum poti sa iesi deja cu altcineva? -In caz ca nu-ti amintesti tu m-ai sarutat si mi te-ai declarat inainte sa ma despart de frate-to. De ce faci acum asa mare caz? N-a mai spus nimic, doar si-a pus capul in pamant si s-a intors cu spatele. Atunci mi-am dat seama ca nu ar fi trebuit sa-i spun asa ceva.. Mai ales pe asa un ton plin de reprosuri. M-am apropiat din nou de el si i-am pus mana pe umar. -Imi pare rau.. serios. -De ce-ti pare rau? E adevarat, a adaugat cu o voce scazuta apoi l-am auzit tragand aer in piept. S-a intors cu fata la mine si a zambit. Bine ca nu am vorbit serios, nu? -La ce te referi?, l-am intrebat confuza. -La ce ti-am spus acum cand ne-am intalnit aici.. in turn. Nu am vorbit serios. E bine ca ti-ai facut un alt prieten.. Asa ma vei putea uita. Ok. Deci acele cuvinte au durut mai mult decat orice. Inima mi s-a spart.. Am simtit cum fiecare particica din ea se desprindea incetul cu incetul. E adevarat ca mi-a mai spus odata ca nu tine la mine mai mult decat la o amica, dar atunci nu a durut. Nu a durut pentru ca puteam sa-mi dau seama ca atunci a spus-o in gluma.. Atunci a spus-o doar pentru ca si eu i-am zis acelasi lucru. Acum.. parea ca vorbeste serios. De aceea am simtit o durere atat de imensa.. -Serios? Tu chiar vorbesti serios?, de data aceasta mi-a pierit de tot zambetul de pe buze. Lacrimile mi s-au adunat in ochi si erau pe punctul de a cadea, dar nu vroiam sa le las. Nu vroiam ca el sa vada ca plang din cauza lui. -Mhm, s-a uitat in jos. Parca, intr-un fel, simteam ca nu vroia sa-mi spuna acele cuvinte.. Sau poate ca era doar ceea ce vroiam eu sa simt, sa cred.
55

Dar era mai bine asa. Poate in felul acesta puteam sa-l uit fara sa fiu ranita prea tare. Daca am fi fost impreuna si ne-am fi despartit ar fi durut mult mai tare.. Deci era mai bine asa. -Bine, atunci.

56

Spune-i profei ca nu mai vin la ora. I-am trimis mesajul colegului meu si m-am asezat sub nucul din curtea liceului. Afara era foarte frig, iar eu eram doar in bluza. Mi-am pus gluga in cap si m-am cuibarit lipindu-mi spatele de trunchiul copacului. Nu vroiam sa plang, desi ochii ma usturau iar lacrimile incercau sa-si faca loc. Ma abtineam cat puteam. Nu merita sa sufar atata pentru un baiat oricat de mult ar fi insemnat pentru mine. Am decis sa-l uit. Daca mintea-mi spune ca nu vrea sa mai tin la el, inima trebuie sa asculte. La urma urmei este doar o chestie de vointa, nu? Stiu ca nu o sa-mi fie usor, dar trebuie sa incerc. Trebuie sa-l uit pana mai pot, pana nu ma indragostesc mai tare de el. In plus am un motiv, mi-a spus ca nu tine la mine. Acele cuvinte mi se repetau in minte ca un ecou si imi intepau inima ca un cutit. Dar nu mai era nimic de facut. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat spre cer. Era atat de neted, dar atat de intunecat. Culorile lui mate si fara viata imi starneau mai tare durerea din piept. Nici macar vremea nu tinea cu mine. Am stat singura o jumatate de ora. S-a auzit soneria care anunta ca era pauza. Am dat sa ma ridic si sa merg in clasa, dar nu am renuntat. Am preferat sa raman singura. Daca macar ar fi fost Ruth la scoala.. -Mel, ce faci aici? M-am uitat inspre persoana care vorbea. -Ma gandesc S-a asezat langa mine si m-a privit. -La ce te gandesti? -La cum totul s-a dus de rapa. -Oh.. atat a fost tot ce a zis. Probabil ca si-a dat seama ca nu aveam chef sa vorbesc despre ce s-a intamplat. Vrei sa mergem la o cafea ora asta?, m-a intrebat cu un mic zambet pe buze. Parca mi-a citit gandurile. Parca si-a dat seama ca nu mai vroiam sa stau in scoala niciun minut, nu mai vroiam sa ma stiu atat de aproape de Stefan. I-am zambit si am incuviintat din cap. -Perfect. Du-te ia-ti haina si asteapta-ma in fata scolii. O sa vin intr-un minut. Ok, pui? Am incuviintat din nou si am mers dupa haina. Am stat in fata liceului vreo doua minute, iar Ovi nu isi mai facea aparitia. Imi inghetasera mainile. Cred ca erau mai putin de 0 grade afara. Mi-am bagat mainile in buzunare si mi-am fixat privirea in pamant. Nu mai aveam rabdare, nu mai puteam sa astept in frigul ala. Era vai si amar de el daca mi-a tras clapa. Cand am ridicat capul am simtit ceva rece asezandu-se pe nasul meu. M-am uitat in sus si am vazut cum sute de fulgi se leganau incet pana sa ajunga jos. Era prima ninsoare. Am zambit involuntar nedezlipindu-mi privirea de cerul gri care cu fiecare secunda se facea tot mai alb. Fulgii imi cadeau pe obraz, se topeau si incepeau sa curga. Aratau ca lacrimile. -Scuze ca am intarziat, pui. -N-are nimic, i-am raspuns cu un zambet melancolic pe fata. -Plangi? De ce plangi? Nu plange, mi-a sters fata putin ingrijorat. Am zambit si i-am impins umarul jucaus. -Nu plang, no. Sunt doar fulgi topiti. -Ahhh.. stiam, a incercat sa se scoata si a zambit. Mergem?
57

-Mergem. Am intrat in pub-ul nu prea aglomerat si ne-am asezat la una dintre mesele mici. Nici nu ne-am asezat bine ca una dintre chelnerite deja si-a facut aparitia. Ne-am comandat cate o cafea si apoi am amutit. Se vedea pe fata lui ca nu stia daca sa ma intrebe ce s-a intamplat sau nu. -Ovi..? -Spune. -Stefan a crezut ca suntem impreuna.. A inceput sa rada cu asa o pofta. -Serios?, m-a intrebat razand. Nu.. sa nu crezi ca rad pentru ca nu ar fi fost posibil, dar.. serios? A crezut ca suntem impreuna din cauza ca ne imbratisam? -Mhm.. dar asta nu-i tot, i-am zis cu o voce scazuta. -Nu? Ce mai e? A crezut ca ne si casatorim?, intreba cu gura pana la urechi. -Nu..dar, l-am cam lasat sa creada ca e adevarat.. -Ce? Mel.. ! -Scuze. Serios, imi pare rau.. dar.. -Cred ca inteleg de ce ai facut asta, dar.. Mel, esti nebuna? Prietena mea e de la noi din liceu. Daca o afle? -Pai.. ii spun lui Stefan ca nu e adevarat. In acel moment, domnul Stefan a intrat in pub. Era perfect. M-am inrosit toata si nu mai stiam ce sa fac. -Ce e..? -Stefan.. s-a asezat la masa din fata mea. Ovi s-a intors discret si l-a privit. Apoi si-a intors privirea spre mine. -Ok.. o sa il lasam sa creada ca suntem impreuna. Dar doar azi.. Apoi ii zici ca ne-am despartit, ok? Am zambit larg si i-am dat o imbratisare mare si calduroasa colegului meu drag. Ma simteam atat de bine sa stiu ca am pe cineva de partea mea. Ca am pe cineva care vrea sa ma faca sa ma simt mai bine. Era un prieten bun. M-am uitat cu coada ochiului catre Stefan si l-am vazut privindu-ne incruntat. Se parea ca chiar a crezut toata povestea cu Ovi fiind prietenul meu. Si mai bine, parea chiar gelos. Brusc am inceput sa ma simt mult mai bine. Gelozia era un semn bun. Ma facea sa cred ca nu a vorbit serios cand mi-a spus ca nu tine la mine. Am zambit, dar imediat mi-a pierit zambetul de pe fata. Daca vroiam sa-l uit, nu era bine sa-mi fac din nou sperante. Sperantele nu erau bune pentru nimic. Sperantele mele erau mai mult iluzii. Iluzii care la urma urmei ma faceau sa-mi pierd mintile. Mi-am luat privirea de la el si am inceput sa ascult nu stiu ce-mi tot explica Ovi despre poker. Il aprobam la fiecare 30 de secunde, din politete, pentru ca in realitate nu eram deloc atenta la ce-mi zicea. Ma gandeam doar la cum sa fac sa-l uit pe Stefan, ceea ce ma facea sa ma gandesc la el tot mai mult in loc sa-l uit. -Imposibil! Am spus cu voce destul de tare cand blondina de la el din clasa s-a asezat in bratele lui si i-a dat un sarut scurt pe buze. -Mel, mai incet, mi-a zis Ovi.
58

-Nu pot, uite-te la el. Nesimtitul! Incercam sa-mi controlez tonul, dar ardeam de nervi cand ii vedeam. Cum e posibil?! -Auch! Nu-i de bine.. -Mersi de incurajare, Ovi, tonul meu era din ce in ce mai artagos. Nu-mi venea sa cred ce vedea. Cand si-a si facut prietena? Sau poate ca o avea de mai de mult, dar juca pe doua fronturi. Imputitul. Baietii astia sunt toti niste nesimtiti fara sentimente. Imi venea sa ma ridic de pe scaun si sa merg sa-i dau vre-o doua palme lui si prietenei lui oxigenate. -Serios? Cu pitipoanca aia oxigenata? Tss, nici nu vreau sa-l mai vad vreodata. -Pui, ascunde-ti gelozia si fa-te ca nu-ti pasa. Asa va veni el la tine. Aminteste-ti, si-a lipit scaunul de al meu si m-a luat de mijloc, baietilor le place sa vaneze, nu sa fie vanati. Mi-a zambit si mi-a dat un sarut scurt pe buze. Acum, fa-te ca te distrezi. -Nu trebuie sa ma prefac, chiar ma distrez cu tine, i-am zambit larg si l-am batut pe spate prietenesc. -Stiam, a zambit increzator, ziceam asa doar. Acum nu ma mai bate pe spate pentru ca nu asa ii face o fata iubitului ei, a ras subtil si mi-a luat mana cu cealalta. Ma mai uitam din cand in cand la Stefan cu coada ochiului si observam cum il privea pe Ovi din ce in ce mai urat. Ma simteam bine. Asa si trebuia. Sa-l racaie, sa se framante, sa-l doar si pe el. De ce sa sufar doar eu?

59

Stefan POV

Iulia nu avea de gand sa se dea batuta. Sarutul ei nici macar nu m-a surprins. Deja face asta de atata timp ca a devenit o obisnuinta pentru mine. Desi i-am zis ca nu vreau nimic serios, ca vreau sa fim doar prieteni, se pare ca nu are de gand sa renunte. Imi place ca lupta pentru ce vrea, si, desi cateodata e cam insisteenta si se tine ca scaiul dupa mine, poate fi si o prietena buna. Privirea mi-a mai fugit din cand in cand catre masa din fata mea, dar cand am vazut ca Mel nu s-a uitat nici macar odata catre mine, si cand am vazut-o cat de zambitoare si de bine dispusa este in preajma aluia, am renuntat. Daca ea e fericita, eu de ce sa nu fiu? M-am decis sa mi-o scot din cap definitiv. Plus ca mai era si chestia cu fratele meu. Saptamana trecuta i-am zis lui Vlad totul. Nu am putut sa tin ascuns fata de el faptul ca imi place fosta lui prietena, la urma urmei este fratele meu. Reactia lui de inceput a fost una ciudata, dar apoi mi-a zis ca daca vreau sa fiu cu ea, am cale libera. El e de acord. Vineri seara, cand am intrat la Mel in camera pe fereastra, aveam de gand sa-i spun asta, dar cand mi-a spus ca nu vrea sa mai aiba de-a face cu mine, am renuntat la idee. Chiar daca am aratat ca nu-mi pasa, in inima mea simteam exact opusul. Ma durea, dar nu puteam s-o las pe ea sa vada asta. M-am gandit ca o sa-si schimbe parerea, si aveam de gand sa-i spun in zilele urmatoare.. Dar Mel nu si-a schimbat parerea. Nu m-a sunat tot weekend-ul, chiar daca i-am lasat un bilet in care i-am dat de inteles ca-mi palce compania ei. Apoi, cand intr-un final m-am decis s-o caut eu, am gasit-o in bratele fraierului de Ovidiu. Ingamfatul ala care are pe toata lumea la picioare. Cum a putut sa se uite la el? Cum poate sa fie cu el cand stie ce fel de om e? Tss. Fetele chiar nu merita sa te lupti pentru ele. Am mai aruncat o ultima privire spre masa lor. Imi venea sa dau cu pumnii in masa de ciuda. Nu suportam sa vad cum o atinge, cum o saruta. Il locul lui puteam sa fiu eu. Cum se putea distra asa cu el? Ce avea ala de zis asa de amuzant ca s-o faca sa zambeasca in continuu? Mel stia foarte bine ca simteam ceva pentru ea. Doar i-am si zis. Nu cred ca a crezut ea toata chestia cu Nu am vorbit serios cand ti-am spus ca tin la tine. Cine ar crede asa ceva? E clar ca sentimentele oamenilor nu se schimba de pe o zi pe alta, iar eu, cred, ca am fost destul de serios cand i-am zis ca tin la ea. Si ea a parut la fel de serioasa. Dar acum, cand o vad giugiulindu-se cu asta imi vine sa cred ca am fost doar un moft, ca doar s-a prefacut in fata mea. La urma urmei niciodata nu m-a placut, de cand ma stiu. De ce se arata atat de fericita in preajma lui daca stia ca ma raneste? Vroia razboi? Atunci razboi avea sa aiba. Nu trebuia sa ma fi indragostit de ea. Niciodata. I-am aruncat partenerului ei o privire plina de dispret si m-am intors catre Iulia. -Stii, Iulia? Azi arati chiar bine, i-am zambit. -Doar azi? Eu mereu arat bine, puiule, a ras senzual. Fata asta arata atat de bine, pacat ca avea atat de putin creieier.
60

-Asa e, i-am zambit din nou si am sarutat-o. Nu am putut simtii nimic cand ne-am atins buzele. Stiam deja ca eram atras de ea fizic, dar nu se simtea nicio conexiune intre noi. Ne-am desprins din sarut cand am auzit un sunte puternic. M-am uitat din instinct spre masa la care statea Mel si am vazut-o foarte nervoasa. Incerca sa-si stearga de pe pantaloni bautura pe care tocmai o varsase pe ea. S-a ridicat brusc de la masa si s-a indreptat spre baie. Prietenul ei nu a facut nimic s-o calmeze, doar a dat zambind distrat din cap. Ce fel de iubit face asa? -Iulia, ma scuzi o secunda? Trebuie sa merg pana la baie. -Sigur. Sa te intorci repede, mi-a tras cu ochiul zambind jucaus. Nici nu i-am mai zambit. M-am ridicat repede si am luat-o spre baie.

61

Cand am vazut cum o saruta pe oxigenata mi-a venit sa ma ridic si sa-i var ceasca de cafea in cap, dar de impiedicata ce sunt mi-am varsat-o pe tricou. Simteam cum mi se aduna tot sangele in cap, fata a inceput sa-mi arda si sa mi se inroseasca pana in varful urechilor. -Hey, chill out.. Isi da seama, mi-a spus Ovi printre rasete. -Ma bucur ca te distreaza toata situatia asta, i-am raspuns sec si m-am ridicat de la masa. Am intrat in baie, si, mi-am dat grabita pantalonii jos. Erau plini de cafea pe langa buzunare. Am avut noroc ca nu a fost si fierbinte, ca, probabil ca acum nu mai eram doar in baia pub-ului nervoasa, ci direct la spital cu arsuri de gradul 3. -Nesimtit imputit!! Idiot!! Injuram incercand sa-mi pastrez totusi un ton scazut in timp ce-mi frecam pantalonii in zonele patate cu o batista uda. -Da, prietenul tau este chiar un nesimtit imputit, s-a auzit o voce cunoscuta. M-am intors repede si l-am vazut pe Stefan sprijinindu-se de usa. N-am stiut cum sa reactionez, n-am stiut cum sa ma acopar. Stateam in fata lui intr-o pereche de boxeri cu Tweety. M-am inrosit toata si mi-am pus blugii uzi in fata. -Ce cauti aici!?! Iesi afara, acum, i-am strigat nervoasa. -Sa ies afara? Dar e baie publica.. Radea, nesimtitu. -Iesi afara sau ies eu. -Haha! Tare as vrea sa te vad cum iesi.. asa, mi-a spus printre rasete si mi-a privit picioarele goale. A inchis usa si a bagat cheia in buzunar. L-am privit mirata. Prin minte au inceput sa-mi treaca sute de scenarii despre ce avea de gand sa faca. Nu cred.. Era doar imaginatia mea. Stefan putea fi orice, dar nu cred ca era un pervers mucos. -De.. de ce ai inchis usa? -Pentru ca vreau sa vorbim in liniste. -Tss. Nu avem ce vorbi, i-am raspuns rapid si am intrat intr-o toaleta. -Iesi afara, nu fi copila. Vreau sa vorbim.. -Daca vreau sa fiu copila, sunt copila, i-am raspuns rastit. In plus, pe langa faptul ca nu avem ce vorbi, nu ma simt confortabil sa stau in chiloti in fata ta. L-am auzit chicotind, i-ar apoi l-am vazut, prin crapatura de jos a usii toaletei, ca s-a asezat langa si s-a sprijinit cu spatele de usa. -Pe mine nu ma deranj.. Parca il vedeam cum ranjeste cu o placere imensa. -Perversule, i-am taiat propozitia inainte de a o termina si am continuat sa-mi sterg blugii. Daca vrei sa vezi pe cineva in chiloti, du-te si priveste-o pe blonda oxigenata. -Ohoo.. esti geloasa? i se putea simti in glas zambetul satisfacut pe care-l avea pe buze. -Pe aia? In niciun caz. -Atunci? De ce vorbesti despre ea cu atata dispret in glas? Nu am mai zis nimic. Mi-am dat seama ca orice as fi zis ar fi putut fi folosit impotriva mea, asa ca am preferat sa-l ignor.
62

Petele din blugii mei disparusera cat de cat, dar acum trebuia sa ies si sa-i usuc la uscatorul de maini din baie. Dar cum puteam iesi de acolo cand Stefan inca nu plecase. Chiar daca dupa acea replica nu a mai continuat nici el sa zica nimic, nu a dat niciun semn ca vrea sa plece. Ba chiar, mi-a dat de inteles ca are de gand sa astepte acolo pana ies. Mi-am luat inima in dinti si am iesit imingand puternic de usa ca sa-l lovesc pe Stefan. -Auuu. Trebuia sa ma anunti, mi-a reprosat ridicandu-se de jos. Am incercat sa nu ma mai gandesc la faptul ca eram in chiloti in fata lui si sa ma comport normal. Am inceput sa-mi usc pantalonii. -De ce.... ala? Stefan vorbea intr-una, dar din cauza uscatorului il auzeam tot intrerut. De aceea nici nu-l bagam in seama. Aveam de gand sa-l evit. Dar degeaba. In momentul urmator m-am tras de langa uscator si m-am privit in ochi. -Vrei sa incetezi putin? Ti-am zis ca vreau sa vorbim. Am ramas nemiscata.. Eram surprinsa vazand acea micuta urma de violenta in ochii lui. -Stai calm.. Spune, am cedat intr-un final. Mi-am dat seama ca toata incapatanarea mea nu avea sa ma duca nicaieri. -Cum poti sa te saruti cu ala? Cum poti macar sa stai langa el? -Oho.. esti gelos?, i-am imitat vocea si zambetul cand m-a intrebat acelasi lucru. -Nu! S-a repezit sa-mi raspunda, dar.. pff, s-a uitat in pamant, nu pot sa cred ca sunt eu cel care trebuie sa-ti spuna asta.. L-am privit confuza. Incercam sa-mi dau seama ce avea de gand sa-mi spuna, apoi, brusc mi-am amintit ca prietena lui Ovi este de la noi din liceu. Probabil ca i-a vazut impreuna.. La naiba. Asta avea sa strice tot. Daca vrea sa-mi spuna despre ea, ce pot sa-i raspund? -Dragul tau iubit, a spus punand accentul pe tau iubit,.. te inseala.. Si culmea, cu o blonda oxigenata. La naiba! mi-am spus in gand. De ce am avut dreptate. De ce mi-a spus despre asta? Acum ce trebuia sa-i raspund? Am pufnit intr-un ras isteric. -Nu ma inseala. -De ce esti asa de sigura? O stiu din surse sigure. -Pentru ca nu ... nu ma poate insela din moment ce, din moment ce, ce? ma intrebam in gand, din moment ce.. M-a privit intrebator. -Din moment ce suntem doar prieteni.. A ridicat o spranceana. -Cu beneficii. -Huh? -Da, cum ai auzit, am facut doi pasi inapoi si mi-am imbracat blugii din nou. Acum ma lasi sa ies?, am intins mana asteptand sa-mi dea cheia. -A.. da, a scos cheia si mi-a pus-o in palma. Am deschis usa si cand sa ies l-am auzit din nou pe Stefan -Apropo, draguti boxeri. -Perversule!
63

Pe locul meu, langa Ovi statea blonda oxigenata. Se pare ca asta chiar nu pierde timpul. -Nu ti se pare ca stai prea bine? Am intrebat-o pe blonda. -Huh? M-a privit intrebatoare. Probabil ca n-am fost prea amabila. Probabil? Dar merita sa fiu amabila cu ea cand se da la toti baietii cu care am de-a face? Tss. Nu! -Hey pui, nu fa crize de gelozie, l-am auzit pe Ovi comentand amuzat. Poate ca ar trebui sa te ridici, nu cred ca vrei sa ai de-a face cu ea cand e nervoasa, i-a spus blondei pe un ton cat mai amabil posibil si cu un zambet pe buze. -Mai vorbim, i-a spus oxigenata si s-a ridicat de pe scaun si i-a tras cu ochiul. M-am imbracat repede si mi-am luat geanta. -Hai sa plecam de aici. Ovi m-a privit confuz, dar si-a luat lucrurile si s-a ridicat de la masa. -Ce s-a intamplat? -Am comis-o.. i-am spus indreptandu-ma spre iesire. -Ce?! In baie? Nebunatico! A inceput sa rada. Ii placea atat de mult sa ma necajeasca. Se apre ca tuturor le placea sa ma necajeasca. - De ce toti baietii se gandesc doar la perversiuni? am intrebat ca pentru mine, dandu-mi ochii peste cap. -Dar la ce altceva m-as putea gandi cand vine vorba de doua persoane tinere si cu hormonii dandu-le pe dinafara, stand singure in baie? -La.. altceva?, am ras si am ieist din pub.

64

Dupa ce am iesit din pub, i-am povestit lui Ovi despre faza cu prietena lui. La inceput a fost putin suparat, tot repeta ca era sigur ca o sa se intample asa ceva, dar dupa putin timp s-a calmat si mi-a spus ca o sa rezolve el toata chestia asta cumva. Ma intreb cum o s-o faca.. O sa se descurce el cumva. Am incredere. Nu s-a mai intamplat nimic interesant in acea saptamana. Pe Stefan nici nu l-am prea vazut pe la scoala. S-o fi intamplat ceva cu el sau doar chiuleste ca nesimtitu`? Parca vad ca chiuleste toata ziua ca sa stea cu oxigenata. Desi pe ea parca am vazut-o zilele astea pe hol.. Afara e din ce in ce mai frig. Este inceput de Decembrie si zapada pare ca deja a pus stapanire pe toata tara. Nu imi mai vine sa ies din casa. Urasc frigul asta.. Deabea astept sa vina primavara. Tot weekend-ul am stat in pat si m-am uitat la filme. Sedentarismul, lenea si oboseala au pus stapanire pe mine. S-a terminat.. Am citit mesajul. Am stat putin pe ganduri ca sa imi dau seama despre ce e vorba, apoi am realizat ca vorbea despre prietena lui. Ce? S-a despariti de ea..? SI totul doar din cauza mea. Saracul Ovi.. Trebuia sa fac ceva pentru el. Nu puteam sa-l las asa.. Am luat telefonul si i-am format numarul. O: Da..? -Cum adica s-a terminat? O: Pai asa bine. S-a terminat... Cineva i-a spus ca ne-a vazut in pub sarutandu-ne.. si am incercat sa-i explic situatia, dar nu m-a crezut.. Asta e.. -Pff.. Din cauza mea s-a intamplat totul. Imi pare atat de rau.. Te rog nu fi suparat pe mine.. Vrei sa vorbesc eu cu ea? O: Nu, nu.. las-o. Daca nu vrea sa aiba incredere in mine.. -Off.. Ce faci acum? O: Nimic. -Ai chef de o cafea? O: Pai.. parca da. -La mine? O:Ok. -Perfect. Te astept. O:Ok. Pa pa. M-am ridicat din pat si am coborat in sufragerie. -Mamaaa! O sa vina Ovi, colegul meu pe la noi.. Avem de facut un referat pentru istorie. -Acum? -Da. Acum, m-am intins pe canapeaua din fata televizorului. Unde e tati? -L-au chemat la serviciu.. cica au o urgenta. -Sambata? Ciudat.. In fine. Ne poti face doua cafele? -Cafea? De cand bei tu cafea? -De muuult timp, am schimbat canalul pe Boomerang, acel program cu desene foarte vechi in engleza. Era Courage the Cowardly Dog. Am inceput sa rad.. Nu ma puteam abtine cand
vedeam cum ii iasa ochii din orbite atunci cand se sperie. Mama mi-a aruncat o privire ciudata si m-am pototlit. Deci, ne faci cafelele? -Nu vrei mai bine cappuccino? Nu mai avem lapte pentru cafea.. -Fie.. cappuccino e bine. 65

S-a ridicat de pe fotoliu si a intrat in bucatarie. In secunda urmatoare s-a auzit soneria d ela usa si m-am ridicat repede de pe canapea. Din cateva miscari am fost in fata usii. -Ovi, ce repede ai aju... Stefan! -Eing? Mi-a aruncat o privire fulminanta. -Ooo.. daca ai putea ucide cu privirea, acum as fi fost moarta, i-am zis cu putina ironie in glas. Ce cauti aici? -Pai, a stat putin pe ganduri, de ce am venit aici? Adica tu chiar nu stii de ce am venit aici? Am dat din cap negativ. Tindeam sa cred ca tocmai incerca sa inventeze un motiv. L-am privit cu un zambet jucaus pe fata. Daca nua vea niciun motiv, insemna ca a venit doar sa ma vada pe mine.. Ce dulce! Mi-a facut ziua mai buna fara sa-si dea seama. Dar cand eram mai bine dispusa, si-a gasit sa-si spuna motivul. -Mai stii hainele pe care ti le-am imprumutat atunci cand ai fost la mine si a plouat, si eu eram ametit, si ne-am saru.. -Da, da, l-am oprit. Imi aduceam aminte perfect acel moment.. A fost primul nostru sarut. Cum puteam sa-l uit. Ma bucura faptul ca si el isi amintea, dar nu vroiam sa imi spuna tot ce s-a intamplat pentru ca aveam sa ma inrosesc si sa tremur toata. Si chiar nu vroiam ca el sa ma vada asa.. Ce e cu hainele alea pana la urma? -Pai.. erau preferatele mele. Am venit sa mi le iau inapoi, dar.. -Dar ce? Pana la urma le vrei sau nu le vrei? -Le vreau, doar ca... Nu cred ca am nimerit intr-un moment bun.. Se pare ca iti astepti iubitul, pardon: Prietenul cu beneficii! A spus punand accentul pe beneficii. De data aceasta eram eu cea care i-a aruncat acea privire taioasa. -Ce prieten cu ce beneficii?, s-a pus langa mine in fata usii si m-a prins de mijloc. In caz ca n-ai aflat inca, de ieri suntem F.O, si-a aratat zambetul acela smecheras si m-a sarutat pe obraz. Asa-i, pui? Ovi asta. Parca mereu stie exact momentul in care trebuie sa-si faca aparitia. -F.O? -Facebook Official, duuh! A spus imitand o pitipoanca, iar a poi a inceput sa rada. Baiatul asta scotea pe gura cele mai mari ciudatenii cand te asteptai cel mai putin. Dar, macar era haios. Glumeam.. la faza cu Facebook Official, dar e adevarat ca de ieri suntem oficial impreuna, nu? -Asa e, pui, am zambit larg si l-am privit pe Stefan. Reactia lui, mai bine zis, privirea lui a fost E.P.I.C.A! Avea atata gelozie in privire.. Doamne cat de bine m-am simtit. S-a uitat la Ovi si pur si simplu il omora cu privirea. Cu o asa privire, era imposibil sa nu ma placa. Simteam cum imi treceau din nou acei fiori prin tot corpul si omizile alea din stomacul meu s-au transformat in fluturasi. Fericirea pe care o simteam la gandul ca Stefan chiar ma place nu putea fi explicata in cuvinte. Daca inainte m-am indoit de acest lucru, acum eram sigura. Pacat ca toata faza cu Vlad ne statea in cale.. -Mda.. Stii.. hainele alea? A incercat sa schimbe subiectul. -Da, da.. intrati, va rog. Brusc eram atat de bine dispusa. -Ovidiu! Stefaut?.. Mel, de ce nu mi-ai spus ca vine si Stefanut?, nici n-au intrat bine ca mama deja era prezenta cu zambetul ei de Bun Venit. Acum sigur urma sa le puna mii de intrebari.. Pfff. Nu putea sa stea in bucatarie? -Sper ca nu va deranjez.. -Nu, nu.. Stii ca esti bine venit la noi, Stefanut. Haide, intrati baieti. Faceti-va comozi. Stefanut, ramai si tu la un cappuccino? Vai, dar ce mare ai crescut.. De ce nu ai venit deloc pe la noi de cand v-ati intors? Mama vorbea intr-una. Nici macar nu-l lasa pe saracul Stefan sa-i raspunda la intrebari. Cand a intrebat de ce n-a venit deloc la noi de cand s-a intors, mi-a venit sa rad, dar am transformat repede rasul intr-un zambet discret. Daca ar stii mama de cate ori a fost la noi.. De fapt nu chiar de atat de multe.. Doar de doua ori. 66

-Nu mama, Stefanut nu ramane.. Stii, noi avem de invatat? Ovi si Stefan s-au uitat amandoi la mine. Habar n-aveau despre ce vorbeam. I-am tras lui Ovi cu ochiu discret ca sa stie ca trebuie sa-mi cpntinue jocul. -Ah da.. si avem foarte mult de invatat la.. s-a oprit si s-a uitat la mine confuz. Nu stia ce sa mai spuna. In acele momente Stefan ne privea suspicios pe amandoi. -La istorie, am continuat eu rapid. -Din cate tin eu mine, lui Stefanut de mic ii palceau povestirile istorice, nu? Inca iti mai plac? Mama! Mereu trebuie ea sa-si bage nasul. -Pai da.. Si sa stiti ca acum sunt chiar as la istorie, a raspuns repede Stefan. Mincinosul! EL uraste istoria. Povestile sunt una, istoria in sine e alta. As putea sa-i ajut, daca vor.. Si parca chiar am pofta de un cappuccino. Nu-mi venea sa cred ce siret era Stefan. Niciodata n-a putut-o minti pe mama.. Cum a putut acum? -Ce dragut.. pai atunci mergeti voi trei sus, si eu merg sa mai fac niste cappucino si sa va pregatesc ceva de mancare, a spus mama si s-a facut nevazuta. Am urcat scarile si cand am ajuns in fata camerei mele, unde nu ne mai putea auzi mama, m-am uitat urat la Stefan si i-am spus un aspru: Mincinosule!.

67

Stateam in camera cu iubitul meu fals si cu baiatul pe care-l placeam. Chiar era posibil asa ceva? Se pare ca da. In camera mea domnea o liniste profunda, exeptie fiind cand Ovi incerca sa schimbe atmosfera cu niste bancuri si fraze pe care doar el le intelegea. -De ce ai mintit-o pe mama? Am rupt eu tacerea cu un ton incriminator. -Pai, n-am mintit-o. Chiar sunt as la istorie. -Ha! Fii serios.. Ovi se juca pe iphone si zambea la fiecare replica pe care eu si Stefan o scoteam pe gura. Avand in vedere ca el imi cunostea adevaratele sentimente, probabil ca toata aceasta situatie il amuza la culme. -Ok, poate ca nu sunt chias as, dar ma pricep cat de cat.. Adica, stiu ca ziua Nationala este pe 1 Decembrie, ca pe 24 ianuarie este o unire, ca Ceausescu a murit in jurul Craciunului.. -Pfst! Am pufnit brusc, orpindu-l din vorbit. Da, esti foarte buna.. stii si tu chestii pe care toata lumea le stie, si nici alea nu le stii bine. -Stiu?Stiu! a spus pe un ton infantil, dar facand o fata de superior. -HaHaHa! a imitat Ovi un ras isteric. Serios? Eu chiar am inceput sa ma satur de copilariile voastre. Frate, daca o vrei pentru tine,a ctioneaza mai repede. Daca nu, ti-o iau eu sau altul. -Ovidiu!! Am izbucnit. Nu puteam sa cred. De ce nu s-a putut abtine copilul asta? Ce va crede acum Stefan? M-am uitat cu coada ochiului la el si am vazut ca ne privea nedumerit pe amndoi. Ma rugam sa nu se fi prins de faza, sa nu-si fi dat seama ca noi nu suntem impreuna. -Cum adica o iei tu? Adica voi doi..? s-a uitat la mine. Habar n-aveam ce sa-i raspund. In momentul acela simteam doar ca vreau sa-l strang pe ovi de gat. -Aham. Nu suntem impreuna si niciodata n-am fost, dar daca nu o sa actionezi prea curand.. poate, poate, a ras si mi-a tras cu ochiul. Acum, cred ca aveti multe de povestit, asa ca eu ma car. Si-a luat hainele si s-a indreptat spre usa. -Nu o sa uit de faza asta! Am strigat dupa el cu putin repros in glas. -Am facut-o pentru ca tin la tine. O sa-mi multumesti! A adaugat si a iesit. Poate ca Ovi avea dreptate. Era timpul sa ma comport matur si sa nu ma mai ascund dupa deget, iar daca eu n-am avut curajul sa fac prumul pas, m-a impins el de la spate. Pana la urma chiar era un prieten bun. Stefan se uita la mine ca si cand ar astepta o explicatie. Era momentul sa-mi las orgoliul si temerile deoparte si sa ma deschid in fata lui. 68

M-am asezat pe pat si am tras aer in priept. -De ce mi-ai spus ca esti cu el? -Eu nu ti-am spus asa ceva. Tu ai ajuns la concluzia asta. Stefan s-a asezat langa mine si a privit in jos. -Si de ce m-ai lasat sa cred asta? -Nu stiu.. poate pentru ca mi-ai zis ca n-ai vorbit serios cand mi-ai spus ca ma palcei? Gandestete! Reprosul si-a facut din nou aparitia in glasul meu . De data aceasta nu a mai zis nimic. Linistea s-a asternut din nou in acea camera. De ce statea asa de tacut? Chiar u avea numic sa-mi zica? Chiar era adevarat ce mi-a spus atunci? Nu tinea la mine deloc? Atunci ce mai cauta aici? De ce nu pleca? -De ce? Am intrebat printre dinti dupa cateva minute de tacer. -Poftim? Si-a ridicat capul prusc, parca trezit dintr-un somn adanc, si s-a uitat in ochii mei. -De ce mi-ai spus ca n-ai vorbit serios? In ziua aceea in care mi te-ai destainuit pareai atat de sincer.. chiar te-am crezut. Cu toata fiinta. -Chiar am fost sincer, a spus atat de incet incat deabea am auzit. Importat este ca am auzit. Inima a inceput sa-mi bata din nou foarte tare. Deja simteam cum mi se inmoaie picioarele. -A..atunci? -Ba chiar, am venit sa-ti spun ca i-am spus totul lui Vlad.. Totul? Ce? Inima imi batea din ce in ce mai tare. Cum o fi reactionat Vlad? Sigur acum chiar nu mai vrea sa aiba de-a face cu mine.. Ma crede o tradatoare.. -Si el a spus ca daca tin la tine, el n-are nimic in potriva. -Si.. nu ti-a mai spus nimic altceva? Ma refeream la faptul ca am fost a lui din toate punctele de vedere. Imi era frica sa nu-i fi spus, si Stefan sa-si fi schimbat parerea despre mine.. -Doar ca.. intre voi oricum nu va mai putea fi nimic altceva decat prieteneie.. Eram atat fericita, dar in acelasi timp imi era foarte frica. Vroiam atat de mult sa il iau in brate si sa-l sarut, dar ma gandeam la momentul in care va afla ca am fost cu fratele lui.. SI atunci, toata fericirea mea se facea bucatele. Vroiam sa-i zic eu.. Vroiam sa-i zic in acel moment, dar o parte din mine nu ma lasa. Stiam ca daca aveam sa-i zic se va schimba totul intre noi, ca nu ma va ierta niciodata. SI chiar nu vroiam asta. Vroiam sa fiu fericita cu el macar pentru putin timp, chiar daca mai tarziu totul avea sa se termine.

69

Mi-am calcat pe constiinta si l-am sarutat. L-am sarutat atat de intens, i-am savurat fiecare particica a gurii ca o leoaica infometata. In acele momente simteam cum totul se invartea in jurul meu. Simteam ca l-am gasit cu adevarat pe acela pe care l-am cautat in atatea persoane. M-am desprins cu greu din sarutul care nu as fi vru sa se termin si l-am privit in ochi. -In sfarsit te-am gasit, i-am soptit si am zambit. Chiar eram indragostita pana peste cap de el. Nu puteam sa realizez cum am rezistat atata fara sa il strang in brate, fara sa-l sarut. Chiar daca mai tarziu aveam sa sufar, macar nu o sa regret ca nu am fost cu el, ca nu mi-am trait marea iubire.

70

Vol II

71

Simte iubirea

Timpul a trecut atat de repede. Inca nu sunt constienta de faptul ca maine e ultima zi de scoala. Sunt foarte bucuroasa ca se termina scoala, ca nu o sa mai am de invatat (nu ca as fi invatat eu vreodata), ca n-o sa trebuiasca sa suport toate toanele profesorilor care au boala pe mine. Dar, pe de alta parte sunt foarte melancolica. Astea trei luni o sa-mi lipseasca foarte mult toate prostiile pe care le faceam la scoala, toate problemele in care ne bagam, toate orele in care povesteam cu Ruth fara incetare, toate zilele in care chiuleam de la lucrari, orele in care profu` de istorie se oprea din scris pe tabla si ne povestea ce facea el in liceu. O sa-mi lipseasca toti si toate: perlele lui Ruth, sfaturile si glumele proaste a lui Ovi, momentele in care Bogdan se trezea in mijlocul orei si intreba unde se afla, ceturile dintre fetele de pe randul meu cu cele de pe randul de la fereastra, noptile in care mergeam toata clasa in club si ne faceam praf. Tot.. Dar cel mai mult o sa-mi lipseasca turnul in care ma astepta Stefan in timpul orelor; turnul acela in care ne-am sarutat pentru prima data, in care ne-am certat pentru prima data, in care ne-am impacat de sute de ori.. -Mhm.. am rasuflat melancolica privind scoala si am zambit. Stiam ca oricat de mult mi-as fi dorit la inceput sa treaca acesti patru ani, acum cand ma gandesc ca mai am doar un an as vrea sa fiu din nou intr-a noua. Am simtit doua maini reci imbratisandu-ma de la spate si doua buze fierbinti sarutandu-mi gatul gol. Am am inchis ochii si am zambit. Atingerea lui inca imi dadea fiori. Niciodata nu mi-as fi imaginat ca l-as putea iubi cu fiecare zi mai mut. -La ce te gandeai? M-a intrebat cu vocea lui linistitoare. -La mine, la tine, la colegii mei, la noi.. La tot. -Mhm, m-a aprobat si-a apropiat din nou buzele de gatul meu, dar sarutul nu mai venea. Ins chimb, respiratia lui fierbinte imi facea pielea de gaina. -Nu ma mai chinui, i-am spus pe un ton jucaus. -Nu te chinui, mi-a raspuns pe acelasi ton. Chiar daca nu-i vedeam fata, imi puteam imagina privirea aceea provocatoare si neastamparata pe care o avea acum pe fata. Am chicotit si m-am intors cu fata spre el. L-am prins de mijloc si mi-am ridicat privirea, uitandu-ma in cohii lui albastrii. -Ba da, ma chinui.. -Da..? zambetul neastamparat si jucaus nu i se stergea de pe fata alba si perfecta. Si-a apropiat buzele de ale mele- Cum te chinui..?

72

-Asa ma chinui.., mi-am muscat buza inferioara si l-am sarutat. In acel sarut am pus toata dorinta si pasiunea ce le aveam pentru el. La inceputul relatiei a fost doar indragosteala aceea de copii. A fost mai mult o joaca. Dar acum, dupa 6 luni de cand eram impreuna, tot ceea ce simteam pentru el s-a amplificat. Indragosteala aceea s-a transformat in iubire; din iubirea pe care o simteam pentru el s-au nascut o dorinta arzatoare si o pasiune necunoscuta. -Hei, hei, porumbeilor. Mai usor! S-a auzit vocea inconfundabila a lui Ovi. Ne-am desprins din sarut si l-am vazut apropiindu-se de noi cu acel aer de superstar pe care-l avea mereu si cu acel zambet smecheras cu care le cucerea pe toate. Si-a dat jos cohelarii si s-a oprit langa noi. Nu stiti ca nu aveti voie sa faceti nimic indecent pe proprietatea scolii? -Dar ce e indecent aici? L-am intrebat chicotind. -Voi, clar. La cum va sarutati aici.. parca ati fi scosi din filmele 18+. Ovi asta. Ii placea atat de mult sa ne ia peste picior. -Tu te uiti la filme 18+, minorule? L-a intrebat Stefan facand o fata mirata, continuandu-i jocul. -Auz` ma la el. Te crezi mare destept de cand esti major, gay-ule, s-a repezit Ovi sa-i raspunda. -Bineinteles, miez. Au inceput amandoi sa rada si sa se bata pe spate. Sincer, niciodata n-am inteles modul lor de a vorbi. Ce zici, mergem diseara la un poker? Asa e. Dupa cum v-ati dat seama, Stefan si Ovi s-au imprietenit. Chiar ma bucura lucrul acesta, sa-i vad pe iubitul si pe amicul meu ca se inteleg bine. De cand sunt amici, Stefan si-a dat seama ca nu e si nu a fost nimic intre mine si Ovi, si nu mai exista nicio confuzie sau vre-un strop de gelozie la adresa lui. -Clar. Ai bani? -Hey!i-am oprit deranjata. Voi si pokerul vostru. Eu ce fac diseara? Stefan s-a uitat la mine incercand sa nascoceasca ceva, dar Ovi a venit imediat cu un raspuns: -Daca vrei, eu renunt la poker pentru tine, iubi. -Aww, ce dragut, l-am luat de brat si l-am sarutat pe obraz. Uite cine se gandeste la mine, am spus scotandu-i limba lui Stefan. -Dar doar daca pot sa stau la tine peste noapte, a adaugat Ovi cu un zambet strengaresc pe buze. -Vroiam sa-i propun asta lui Stefan, dar daca tu te-ai oferit inaintea lui, am spus uitandu-ma cu coada ochiului la Stefan care ne privea fara sa zica nimic. Dupa fata lui parea ca nu stia cum sa reactioneze, sa nu faca vre-o greseala. Era atat de scump.

73

-Hei, hei.. usooor, ne-a intrerupt Stef, despartindu-ne si bagandu-se intre noi. Mel e doar a mea, s-a inteles? L-a privit pe Ovi cu o fata impunatoare, dar amuzata. -Frate, nu te impancienta. Eu doar un bine ii faceam, a inceput Ovi sa rada si si-a pus ochelarii la ochi. Daca te razgandesti, anunta-ma, mi-a spus cu zambetul acela pe buze si a plecat salutandu-ne cu mana. Stefan s-a uitat la mine incercand sa spuna ceva ce se parea ca nu vroia sa iasa nicium din gura lui. De fiecare data cand incerca sa spuna, incepea sa se balbaie si nu se mai intelegea nimic. -Te..te.. Pff!.. Te iubesc. A spus-o atat de repede incat nu eram sigura daca am auzit bine ce mi-a spus. Plus ca mi-a spus-o asa pe nepregatite. Inima a inceput sa-mi bata cu 1000 de kilometrii pe ora, tot corpul mi s-a incalzit. Simteam cum obrajii au inceput sa-mi arda si pielea sa mi se faca de gaina. Momentul pe care l-am asteptat de atata timp a venit exact cand nu m-am asteptat, iar eu am ramas blocata. Corpul imi era invadat de o ferecirie nemainantalnita, iar sangele a inceput sa-mi curga prin vene cu o viteza inimaginabila. Am zambit cu toata dragostea si l-am sarutat. Un sarut linistit invaluit cu nimic altceva in afara de iubire. -Si eu te iubesc.

74

Si uite ca s-a terminat si ultima zi de scoala. Este deja 11 seara si eu abea am ajuns acasa. As fi ajuns mai devreme, dar nu am putut refuza oferta colegilor mei de a merge la plaja, apoi la pizza, apoi la o inghetata de seara si uite asa a trecut timpul aproape neobservat. M-am distrat atat de fain cu toti, ca nici nu am avut timp sa-i simt lipsa lui Stefan, pe care daca l-am vazut o jumatate de ora in acea zi. Am intrat in casa. Era foarte liniste, ceea ce insemna ca mama si tata, probabil ca, deja dormeau. M-am descaltat si am urcat in camera incercand sa nu fac zgomot. Am inchis repede usa si am inceput sa formulez un numar. O sonerie de telefon necunoscuta se auzea in camera mea. Am aprins lumina speriata, analizand fiecare coltisor al camerei. Nu era nimeni, dar soneria continua sa se auda in acelasi ritm cin care se auzea totun de la mobilul meu. -Stefan? Am intrebat in soapta si m-am apropiat de locul din care venea sunetul. AM avut dreptate. Intr-un fel. Telefonul lui Stefan statea frumos pe biroul meu. In secunda urmatoare am auzit usa de la baie deschizandu-se si m-am intors zambind. -Hey! Cum ai intrat aici? L-am intrebat dandu-i un pupic. -Cum intru de obicei, a zambit incoent. Stii, nu ar trebui sa-ti mai lasi fereastra deschisa noaptea. Mai ales cand esti plecata. Nu se stie cu ce pervers o sa te trezesti in casa, mi-a spus pe un ton grijuliu, dar in acelasi timp impunator. -Singurul pervers care intra pe fereastra esti tu, am ras si i-am trecut degetele prin par. Restul intra pe usa. -Poftim? A fcut o fata mirata si dezamagita. Era atat de scump/ Parea un copilas caruia i s-a spus ca Mos Craciun nu exista. -Aham. Dar tu esti preferatul meu. I-am spus azand si l-am sarutat. -Hm.. ma multumesc si cu asta. -Dar, hei. Cum de m-ai vizitat? -Pai, mi-a fost dor de tine. Azi mi te-au furat colegii tai.. -Aww, esti atat de dulce ca-mi vine sa te mananc, l-am piscat de obraji imitand vocea unui bebelus. -Mananca-ma, mi-a raspuns pe acelasi ton, continuandu-mi jocul si mi-a dat un pupui pe varful nasului. Stefan putea fi atat de scump si atat de dulce cateodata... Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca e al meu. Ii iubeam fiecare particica, fiecare calitate, fiecare defect. Il iubeam in intregime.

75

I-am zambit jucaus si l-am sarutat. Buzele lui fierbinti si moi se completau perfect cu ale mele. Parca au fost facute sa fie lipite unele de celelalte pentru totdeauna. Felul lui dulce de a saruta ma facea sa ma simt atat de libera, de usoara, de lipsita de griji. Ma facea sa ma simt ca si cum as pluti pe un nor de puf. Fiecare atingere a lui imi dadea mii de fiori, imi facea pielea ca de gaina si-mi facea inima sa bata ca si cum era gata sa-mi iasa din piept. Mi-am desprins incet buzele de ale lui, dar nedezlipindu-ma de el. -Stefan, u ma.. -Da, te iubesc, mi-a raspuns hotarat inainte ca eu sa-mi termin intrebarea. Parca mi-a citit gandurile. Am zambit uitandu-ma in ochii lui albastrii si limpezi. -Dar, ma doresti? De data aceasta l-am intrebat lasand privirea in jos, rusinata. Simteam cum sangele mi se aduna in obraji facandu-i sa se inroseasca si sa arda. L-am auzit chicotind apoi i-am simtit buzele calde pe fruntea mea. -Te doresc mai mult decat am dorit vreodata pe cineva. -Atunci, cum de niciodata.. -Am vrut sa las totul sa vina de la sine. Nu am vrut niciodata sa te oblig sa faci ceva ce nu ti-ai fi dorit.. Cad erai pregatita aveam sa simt si atunci avem sa fim impreuna, sin nou mi-a luat-o inainte. Atunci mi-am amintit de Vlad care a incercat sa ma aiba inca din prima seara si care a reusit ce a vrut dupa doar o luna. Ma gandeam si imi venea sa ma bat singura din cauza ca nu m-am gandit mai mult inainte sa iau acea decizie. Acum ar fi putut fi Stefan cprimul barabt din viata mea. Stefan cel pe care-l iubesc mcum n-am iubit pe nimeni si care simt ca ma iubeste la fel. -Stefan.. sunt prgatita. Mereu am fost pregatita pentru tine, i-am soptit si l-am sarutat. La inceput am simtit ca a ezitat putin, dar apoi s-a implicat intr-u totul. Buzele noastre dansau intr-un ritm fierbinte si plin de sentimente, iar trupurile noastre ardeau de nerabdare. M-am desprins putin de el si l-am privit cu un zambet rusinat pe buze. M-am dus langa pat cu spatele si cu pasi marunti si am inceput sa-mi deschei fermoarul de la rochita alba pe care o purtam. Stefan ma privea parca impietrit, dar in ochi ii puteam citi dorinta. Mi-am lasat rochia sa cada, ramanand in fata lui mai vurnerabila ca niciodata. Am lasat privirea in jos si am incercat sa-mi acopar sanii goi cu o mana. Stefan s-a apropiat de mine si mi-a ridicat barbia, facandu-ma sa ma uit in ochii lui. -Esti cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata. Am zambit imediat si incet mi-am lasat jos mana care-mi acoperea goliciunea. Mi-a dat un sarut scurt pe buze si si-a dat jos tricoul larg pe care-l purtalasandu-ma sa-i privesc abdomenul perfect in toata splendoarea. Nu era el genul cu ditamai pectoralii si nu avea nici six pack. Avea corpul unui tanar normal, caruia ii place sa se mentina. M-am apropiat de el si am inceput sa-i desfac nasturii de la pantaloni neexitand macar o clipa, apoi mi-am lipit sanii goi de corpul lui fierbinte si l-am sarutat. Simteam cum mana lui imi urca si cobora timida pe spate facandu-mi din nou pielea ca de gaina. M-am lasat sa cad usor pe patul moale cu el peste mine. 76

Saruturile noastre deveneau din ce in ce mai intense, iar mainile lui nu imi mai explorau corpul timide, ci pline de incredere si dorinta. Buzele lui subtiri si moi au inceput sa-mi coboare pe gat, pe umeri, pe sani, dar s-au oprit in dreptul stomacului. Stefan a ridicat capul si m-am privit: -Esti sigura? -Niciodata nu am fost mai sigura de ceva.

77

O sa imbatranim impreuna

-Noi n-o s mai inem unul la altul. N-o s ne mai fac plcere s ne vedem feele, rsetul. Noi n-o s ne cstorim, n-o s avem copii i n-o s mbtrnim mpreun. Mi-e aa de clar lucrul asta acum. Iar vieile noastre n-or s fie ndelungate ci scurte, haotice. Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte august, decembrie, aprilie... Stefan mi-a pus degetul pe buze, oprindu-ma din citit si m-a privit cu ochi de catelus. Ce faceam noi la 4 dimineata.. -Nu-mi place poezia asta. De ce citesti asa ceva? Am inceput sa rad si i-am trecut degetele prin par ciufulindu-il mai tare decat era. -Daca nu-ti place, de ce ma mai pui sa citesc cu voce tare? -Pentru ca ai voce sexy. De data asta am inceput sa rad mai tare. Era atat de scump ca-mi venea sa-l mananc. Plus ca in acea noapte mi-a facut doar complimente. Am vrut sa ma apropii de el sa-l sarut, dar mi-a luat-o inainte si si-a lipit fata de a mea, apoi a inceput sa-mi sopteasca la ureche: -Noi mereu o sa tinem unul la altul. O sa ne faca placere sa ne vedem fetele, rasetul. Noi o sa ne casatorim, o sa avem copii si o sa imbatranim impreuna. Mi-e asa de clar lucrul asta acum. Fiecare cuvant iesit din gura lui imi facea pielea de gaina, iar lui ii placea asta, pentru ca de fiecare data cand imi simtea pielea asa, imi soptea mai rar si punea mai mult suflet. A fost cea mai frumoasa declaratie pe care mi-o putea face cineva. In acele momente am simtit ca eram in al noualea cer, aveam acel sentiment de plutire. L-am luat in brate si l-am strans cat de tare am putut. -Te iubesc, Stefanut. -Si eu, Mel. 78

Caldura corpului sau ma facea sa ma simt protejata, implinita.. imi dadea sperante. -Stii.. azi, adica ieri, a sunat Vlad. M-am desprins din imbratisare si l-am privit. Vald era plecat in Rusia de aproape cinci luni, si chiar daca nu-l mai vedeam, de fiecare data cand imi zicea Stefan de el simteam un gol in stomac. Nu puteam sa cred ca a a trecut atata timp si nu i-am spus de mine si de el.. Dar apoi ma gandeam, daca el nu m-a intrebat niciodata, de ce sa-i spun? Chiar daca, probabil ca eu faceam prea mare caz din toata intamplarea, tot ma simteam vinovata. -Ah, da? Si ce mai face? -El e bine, dar.. -Dar? -Nimic, nu e nimic grav.. -Atunci de ce te-ai inalbit asa la fata? -Mama vrea sa ma intorc acasa.. De cateva saptamani ma tot bate la cap. Vrea sa mai stau acolo macar ceva timp.. Nu stiam ce sa mai zic. M-am blocat. Sa plece? Niciodata nu mi-am imaginat ca va veni clipa asta. Adica, stiam ca va veni, dar nu atat de curand. Ma gandeam ca va ramane in aici pentru totdeauna. -Plec peste doua zile. -Si cand aveai de gand sa-mi zici? Inainte sa pleci la aeroport? L-am intrebat cu repros. -Pai.. M-am ridicat din pat nervoasa si m-am dus la fereastra. Gandul ca trebuia sa plece ma omora, imi facea inima sa mi se opreasca. Abea daca o mai simteam. Puteam doar sa-mi simt picioarele tremurand, si asta nu era din cauza ca imi erau goale, ci din cauza fricii. Imi pierdeam puterea, imi pierdeam echilibru. Daca el nu mai era langa mine, cine ma mai proteja? Cine ma mai lua in brate cand nu ma simteam bine? Cine mai era sprijinul meu? Ochii incepeau sa ma usture. Chiar daca nu vroiam, trebuia sa plang. Trebuia sa ma descarc. Si am plans. Lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie. M-am intors catre Stefan si am inceput sa-i ridica hainele de pe jos si sa le arunc in el. -Pleaca! Ii spuneam neputand sa ma opresc din plans. Vroiam sa strig, sa ma descarc, sa dau in el, dar nu puteam sa fac galagie. Imbraca-te si pleaca. S-a ridicat din pat, si-a imbracat blugii, apoi s-a apropiat de mine si m-a luat in brate. Dadeam cu mainile in pieptul lui, il impingeam, il piscam, faceam orice ca sa-mi dea drumul, dar el ma strangea mai tare de fiecare data. Iar asta ma facea sa plang mai tare. Nu pentru ca chiar as fi vrut sa-mi dea drumul, ci pentru ca oricat de nervoasa as fi fost pe el, Stefan putea sa simte ce vroiam cu adevarat. -Am zis sa pleci. 79

Atunci mi-a dat drumul si mi-a sters lacrimile, dar eu incapatanata cum eram, i-am inlaturat mainile de pe fata mea. -Nu pot sa plec asa.. -De ce? -Pentru ca tricoul meu e pe tine. Ma asteptam sa-mi spuna ca nu poate sa plece si sa ma lase asa, dar a spus exact ce nu ma asteptam. Stia exact cand sa glumeasca, si cum, ca sa ma faca sa zambesc. -Idiotule, i-am spus cu ochii rosii, incercand sa ascund zambetul pe care-l aveam pe buze. Atunci mi-a sarutat fruntea, apoi ochii inca umeziti si m-a privit. -Nu o sa stau mult, promit. -Cat o sa stai? -Doua saptamani, poate. O sa vezi ce repede o sa treaca timpul.. Si o sa-ti treaca si supararea. SI cand o sa ne revedem o sa-mi sari in brate si o sa uiti toate clipele neplacute de care am avut parte. -Si daca o sa-ti gasesti o rusoaica dinaia blonda si alba ca laptele pe acolo? De unde stiu ca nu ai deja una care se tine dupa tine de mult timp? -O sa imbatranim impreuna, iti amintesti? Acea replica si felul in care a zis-o m-a facut sa-mi dau seama ca nu o sa se intample nimic, ca noi chiar o sa imbatranim impreuna. Aveam incredere in el. Stiam ca ma iubeste. L-am luat in brate si mi-am sprijinit capul pe umarul sau. -Inca un lucru, Stef.. -Hm..? -Noi n-am avut clipe neplacute. A ras si mi-a sarutat varful capului. -Ti-am zis ca esti foarte sexy cu tricoul meu? -Da? Atunci poate ca ar trebui sa mi-l lasi mie. -Doar daca promiti ca o sa-l imbraci de cate ori vin la tine. -O sa-l imbrac in fiecare noapte si o sa-mi imaginez ca esti langa mine.

80

-Iti vine sa crezi ca maine dimineata vom fii in drum spre Roma? Aww! Eram atat de incantata incat eram in stare sa strig cat ma tineau plamanii. As chiar fii fost in stare s-o fac daca raguseala cauzata de prea multa inghetata nu ar fii fost prezenta. Cat de mult imi displacea sa am probleme cu gatul. Nu doar pentru ca vocea mea suna ciudat, dar si pentru ca nu mai puteam canta. Adica, cum sa pot face eu dus fara sa cant? Imaginati-va si voi. Okay, stiu a sunat putin a ceva scos din gura unei regine a dramei, dar asa era..

-Stii ca ai o voce foarte sexy ? mi-a spus muscandu-si buza si m-a prins de mijloc. -Serios? Dar, sunt ragusita.. -Da, si vocea iti suna mai sexy decat de obicei.

Am rosit. Asa e. Eram obisnuita cu modul direct de a vorbi a lui Ovi, dar complimentele lui si modul acela seducator de a le spune, mereu ma faceau sa rosesc.

-Aww! Esti atat de dulce cand rosesti, pui, a inceput sa rada si m-a sarutat pe frunte. -N-am rosit! Am izbucnit eu repede. Nu vroiam sa-l las sa creada ca ii cad atat de repede in farmece. -Ba ai rosit. -Ba nu! -Oh, ba da. -Vreau inghetata. -Dar.. esti ragusita. -Si ce daca? Nu spuneai ca vocea mea suna mai sexy cand sunt ragusita? I-am aruncat cuvintele in fata vorbind ca o fetita iritata de faptul ca nimeni n-o ia in serios. Ovi a inceput sa rada si mi-a ciufulit parul, chestie care pe care n-o suport.

81

-Ok, mergem sa luam inghetata.

Mi-a deschis usa de la masina si am intrat. M-am cufundat in scaunul mare si calduros, cu bratele incrucisate. Eram constienta de faptul ca am reacionat ca o rasfatata mica, dar cateodata (mai bine zismai mereu) pur si simplu nu ma puteam abtine. Oricat incerca Ovi sa ma faca sa vorbesc, n-am scos un singur sunet pana am ajuns standul ce inghetata. Iar atunci singurele mele cuvinte au fost:

-Vreau cea mai mare inghetata cu ciocolata, frisca, alune si sirop de capsuni.

Ovi s-a uitat la mine cu ochi mari.

-Cum poti sa mananci atatea arome diferite deodata? O sa ti se faca rau..

Nu i-am raspuns nimic. Mi-am luat inghetata super-mega-hiper mare si mi-am umplut gura pana cand nu mai eram in stare s-o inchid. Dupa prima inghititura am simtit cum starea de spirirt mi se schimba. Eram din nou plina de viata, de energie si zambareata. Vedeti ce efect calmant are inghetata?

-E atat de duuuulcee, am exclamat cu zambetul pana la urechi.

Ovi a inceput din nou sa rada de reactia mea. M-am uitat la el si am observat ceva ce pana atunci nu am observat. In ochii lui se citea atata dragoste. Niciodata nu mi-a spus concret ce imte pentru mine, dar in acel moment, cu doar o simpla privire a lui puteam sa-mi dau seama cat de mult ma iubeste. Am zambit si l-am sarutat scur pe buze.

-Dar tu esti mai dulce decat inghetata asta. A zambit multumit si m-a sarutat. Era atat de bine. Buzele lui calde se simteau grozav peste ale mele foarte reci. Eram ca focul si gheata, inceputul si sfarsitul, iubirea dintre un barbat si o femeie.. Ne completam perfect.

82

**

-Ne vedem maine dimineata la prima ora. -De abea astept. -Si eu, pui. L-am sarutat de noapte buna si am intrat in casa. Nu era prea tarziu, era doar 9 jumatate, dar linistea domnea in casa mea. Asa erau printii mei, niste persoane care dorm la fel de devrema ca si gainile. Am urcat in camera mea incercand sa nu fac zgomot. Nu aveam chef de intrebarile deja prea ordinare, comune ale mamei. Am intrat in camera si am inchis usa. Pe patul meu se aflau un teanc de haine impaturite. Se parea ca mama s-a saturat sa mai astepte pana imi pun hainele la spalat si mi-a umblat in dulap. Am deschis dulapul si am constatat ca asa si era. Aveam o curatenie pe care, pana atunci, nu am mai avut-o niciodata. Am luat hainele impaturate de pe pat si le-am pus in locul liber din dulap, apoi m-am lasat sa cad pe plapuma moale raspufland usurata, de parca eu am muncit toata ziua. Am inchis ochii incercand sa profit de liniste, dar ceva nu se simtea bine sub mine. Simteam ca si cum aveam ceva tare sub spate. M-am ridicat si m-am uitat. Era un tricou mototolit. Dar, nu era orice tricou.. Era tricoul lui. L-am luat in maini si l-am apropiat de fata. Pana si prin mirosul de balsam de rufe puteam sa simt parfumul pielii lui. Am inchis ochii..

- Ti-am zis ca arati foarte sexy cu tricoul meu? Da? Atunci poate ca ar trebui sa mi-l lasi mie. Doar daca promiti sa-l imbraci de cate ori vin la tine. O sa-l imbrac in fiecare noapte si o sa-mi imaginez ca esti langa mine. (V. Cap: O sa imbatranim impreuna)

Acea amintire mi-a adus zambetul pe buze. Alta data poate ca mi-ar fii adus lacrimi pe obraji, dar de data asta am putut doar sa zambesc. Am vrut sa-l las jos, dar nu m-am putut abtine. Simteam nevoia sa-l imbrac. Vroiam sa vad daca inca mil mai puteam simti langa mine.. Si l-am imbracat. M-am ghemuit in pat cu nimic altceva decat cu tricoul lui pe mine si am inchis ochii. Da.. inca il mai puteam simti langa mine, iar asta nu era un lucru tocmai bun..

83

Brusc, la radio a inceput melodia T-Shirt. Lucru care mi-a facut tot corpul sa tresare. Stiam ca e un semn. Dar era un semn bun sau rau? Incepeam sa aud tot mai incet repetarea refrenului care anunta sfarsitul melodiei: Nothing feels right when Im not with you Sick of this dress and these Jimmy Choos Taking them off 'cause I feel a fool Trying to dress up when Im missin you Imma step out of this lingerie Curl up in a ball with something Hanes In bed I lay With nothing but your T-shirt on With nothing but your T-shirt on With nothing but your T-shirt on With nothing but your T-shirt on.. -Stefanut.. Am rostit in soapta.

84

6 LUNI MAI TARZIU

Sala de studiu de la Oxford era imensa. Era imposibil sa nu gasesc acolo toata materialele de care aveam nevoie pentru proiectul pentru istoria literaturii. Am cautat in sutele de rafturi ale bibliotecilor inalte de 2 metrii si late de 4, timp de aproape doua ore pana cand am gasit toate cartile de care aveam nevoie. In tot acel timp Ovi imi urmarea fiecare pas. Dragul de el, s-a oferit sa-mi tina de urat cat timp imi fac proiectul si mi-a mai zis si ca va incerca sa ma ajute. Asa e, Ovi avea o gramada de timp liber, avand in vedere ca era la facultatea de teatru. Ne-am asezat la una dintre enormele mese din sala si am inceput sa rasfoiesc prin cartile vechi si groase de aproape 10 centimetrii. Puteam observa, in tot acel timp, ca Ovi nu mai prea avea rabdare. Se juca cu creioanele, batea cu degetele in masa ritmurile a mai multor melodii, toate amestecate, isi ascundea privirea cand ceilalti studenti care erau acolo sa invete se uitau urat la el. Puteam sa-i spun ca nu e obligat sa stea cu mine, dar nu vroiam. Imi palcea sa-l privesc cu coada ochiului si sa ma amuz de fetele pe care le facea.

-Pui, stii ce zi e azi? -Da, pui, stiu, i-am raspuns privind atenta intr-o carte. -Pui, e o zi speciala. Zi? S-a uitat la ceasul de pe mana. E deja 6 seara, pui. E aniversarea noastra de un an, iar noi stam in biblioteca. -Sala de studiu, l-am corectat neridicandu-mi privirea din carte. -Egal. Haide sa iesim undeva. Mi-ai promis. -Inca o ora, pui, si iesim. Promit.

Imi dadeam seama ca era plictisit si enrvat la culme ca dadeam mai multa importanta cartilor decat lui, mai ales in acele momente.

-Pui, e 14 februarie, ce naiba? A izbucnit.

Am lasat cartea jos si am zambit.

85

-Stai linistit, ca un copilas cuminte ce esti, inca o ora, pana termin si apoi iti promit ca iesim. Oky? I-am spus pe un ton amuzat. -Bine, fie.. -Baiat bun! Cine e baiat bun? Am chicotit si i-am dat un sarut scurt, apoi mi-am bagat capul din nou in teancul de carti care ma astepta. Nici n-au trecut zece minute, ca Ovi a inceput din nou sa se fataie si sa bata un ritm, care- recunosc- suna destul de bine, cu degetele in masa.

-Its a beautiful night, were looking for something dumb to do. Hey, baby...

Oh nu. Serios? S-a apucat sa cante. Incet, e adevarat, dar tot canta. Nu l-am luat in seama. M-am gandit ca daca nu-mi ridic privirea din carti o sa renunte si o sa ma lase sa-mi continui proiectul linistita. Dar nu, el a continuat. -I think I wanna marry you. Is it the look in your eyes, or is it this dancing juice? Who cares, baby? I think I wanna marry you..

Ok. Deci Ovi chiar nu mai avea stare. Iar daca eu continuam sa nu-l bag in seama, el continua sa cante tot mai tare, deranjand pe toata lumea. Am lasat cartea jos si eram pe punctul de a-i spune ca a castigat. Acum sa termine pana nu se iau toti de el, dar privirea mi-a cazut pe masa. MARRY ME era scris cu bucatele de hartie. Serios? Credeam ca era o gluma. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat in ochii lui. Ovi zambea cu tot corpul si continua sa cante. De fiecare data mai tare.

-Well, I know this little chapel on the Boulevard, We can go. No one will know. Oh, come on, girl! Who cares if were trash, got a pochet full of cash we can blow. Shots of Patron. And its on, girl.

86

Toti studentii din incapere si-au ridicat privirile din acele carti enorme si acum se uitau la noi. Ovi, parca nici nu ii observa. El continua sa cante de parca doar noi doi am fi fost in incapere. Obraji imi ardeau, inima imi batea cu 1000 Km/h. Era cel mai romantic lucru pe care cineva l-a facut vreodata pentru mine. Zambeam cu gura pana la urechi, dar nu eram in stare sa zic nimic.

-Dont say no, no, no, no. No. Just say yeah, yeah, yeah, yeah. And well go, go, go, go ,go. If youre ready, like Im ready. Cause its a beautiful night, were looking for something dumb to do. Hey, baby... i think I wanna marry you.

Si nu s-a lasat pana nu a terminat toata melodia Eu, ma uitam cand la el, cand la acel Marry Me! scris cu bucatele de hartie de pe masa si nu-mi venea sa cred.

-Just say: I do...

Se uita la mine, eu ma uitam la el. Chiar nu stiam ce sa zic, ce sa fac. Am fost luata prin surprindere. In timp ce noi doi ne uitam unul la celalalt zambind, eu dintr-un capat al mesei, el din celalalt, se auzeau grupurile de fete din jurul nostru susotind. -Oh, God. Thats the sweetest thing Ive ever saw.. -No, thats the most romantic thing Ive ever saw. I wish Ive had a boyfriend like him.

Fetele acelea aveau dreptate. Ovi chiar era baiatul perfect. Nu puteam sa-l las sa scape. Am deschis caietul si am scris cu litere mari: I DO!, apoi l-am intors cu fata catre el.

87

-Alo? -Buna, mami! Ce faci? Ce face tati? -Scumpa mea! Noi suntem foarte bine. Voi ce faceti? Va descurcati acolo singuri? Cu mancarea va descurcati? Ce ai mancat azi? Dormi destul? -Oo, mami, gata, am inceput sa rad. Bineinteles ca ne descurcam, doar suntem oameni mari. -Nu, inca sunteti niste copii. Am vazut-o ieri pe Gabriela. Mi-a zis ca n-a mai sunat-o Ovidiu de o saptamana. De ce n-a sunat-o? Spune-i s-o sune. -Bine, mama, ii spun. -Spune-i acum, ca pe urma uiti. -Bine mami. M-am intors cu fata catre Ovi care statea langa mine si am inceput sa rad: Ovi, s-o suni pe mama ta. Si el a inceput sa rada si a aprobat din cap. Oricum, telefonul era pus pe speaker, deci a auzit tot ce vorbeam. Mami, trebuie sa-ti spun ceva. -Spune, iubita. Vrei sa vorbesti cu tata? -Nu, adica, da. Pff.. cheama-l si pe el si pune telefonul pe speaker. Trebuie sa va spun ceva la amandoi. -E de bine asa-i? -Da. De udne stii? -Ti se citeste-n voce. Haide, spune. Tatal tau e aici.

Am tras aer adanc in piept. Nu stiam cum sa le spun. Mi-era frica de reactia lor. Ce sa fac? Ma uitam la Ovi. El imi facea semn sa-mi dau drumul la gura. Sa le spun. Dar nu puteam.

-Haide Mel. Nu ne mai tine ca pe jar.. -Ovim-acerutincasatorie. SiamzisDa, le-am spus fara sa fac pauza intre cuvinte, apoi am inchis ochii. Mi-era frica de reactia lor. Ovi mi-a strans mana si mi-a sarutat fruntea.

88

-O sa fie bine, pui, mi-a soptit la ureche. Timp de aproape un minut n-am mai auzit niciun sunet la telefon. -Mama? Ai lesinat? Ti-e rau? Raspunde! -Nu, nu.. N-am lesinat. Sunt.. surmprinsa. Poftim? Casatorie? Aveti 19 ani, pentru numele lui Dumnezeu! Si scoala? Ce aveti de gand? -Pai.. vrem sa ne casatorim in iulie, 13. De ziua mea. Vrem sa terminam aici primul an, apoi sa ne mutam in Romania si sa facem facultatea acolo.. Asa o sa fim aproape de voi.. Nu va convine? Eram sigura ca mama avea ceva de comentat, dar in gandul meu ma rugam sa ma aprobe. Chiar nu vroiam sa ma casatoresc fara aprobarea lor. -Nu, nu. -Mama, intelege.. Tata ce zice? Da-mi-l pe tati. -Alo? -Tati.. -Amm singur lucru de zis.. De fapt doua. Primul este pentru Ovidiu: Daca iti bati joc de fetita mea, o sa intru in inchisoare pentru crima! Ai inteles? -Da, domnule, a raspun Ovidiu facand ochii mari. -Si al doilea.. Iubiti-va mult, dragii mei. In ceea ce o priveste pe mama ta.. o s o conving eu.

Cum? Tati? Acelasi om care in urma cu ceva timp mi-a spus ca nu vrea sa ma piarda, acela care nu prea era de acord sa plec in strainatate la facultate deoarece zicea ca o sa-i fie prea dor de mine, este de acord cu casatoria? Ba, mai mult, vrea s-o convinga si pe mama sa fie de acord? Nu-mi venea sa cred. Ce s-o fi intamplat cu el?

-Serios? Multumesc tati. Te iubesc mult. Va iubesc pe amndoi. -Si noi te iubim.

Am inchis telefonul si am inceput sa topai de fericire. Nu-mi venea sa cred ca urma sa ma casatoresc. Pe de-o parte ma speria gandul acela, pe de alta parte ma bucura. Eu? Maritata? Toata viata mea m-am visat in rochie de mireasa. Toata viata am visat la nunta perfecta cu baiatul perfect. CU printul meu. Si in sfarsit va veni acel moment.

89

Inca de cand eram mica spuneam ca eu o sa fiu o mama tanara, ca atunci cand voi iesi cu copilul meu adolescent in oras lumea va zice ca sunt sora lui mai mare, nu mama lui. Imi treceau prin minte toate momentele importante din viata noastra care vor urma de-a lungul anilor. Le vedeam ca pe niste fotografii de familie. Urma sa am propria mea familie. Urma sa am copiii mei, sotul meu, casa mea. Toate visurile mele vor fii indeplinite. Nu-mi venea sa cred cand ma gandeam ca urma sa fiu cea mai fericita fata de pe fata pamantului.

90

Peste doua zile aveam sa fiu o femeie maritata. Inca nu realizam asta. Desi imi doream cu ardoare sa vina ziua in care voi pasi spre altar imbracata in alb, imi era teama. Daca nu am luat decizia corecta? Daca chiar e prea devreme sa ma casatoresc? Niciodata nu e prea devreme, atata timp cat iubesti o persoana. Ovidiu e baiatul perfect. Nu este o greseala. M-am asezat pe nisipul incalzit de soare. Au trecut doi ani de cand nu am mai fost pe plaja noastra. Pe aceasta plaja pe care mi-am petrecut aproape toate zilele copilariei. Devin melancolica. Nu pot sa ma abtin din zambit cand ma gandesc la toate clipele frumoase pe care le-am petrecut aici. Toate acele jocuri, rasete, toata fericirea aceea pe care o simti cand esti copil... Toate se afla aici. Apoi prima mea iubire. Iubirea pe care am reintalnit-o tot aici. Imi vine sa rad cand ma gandesc ca l-am confundat cu Vlad. Doamne! Ei doi sunt atat de diferiti! Zambesc si dau din cap nevenindu-mi a crede. Apoi Vlad.. prima noastra noapte petrecuta aici. Ce frumos a fost.. Daca odata am regretat ca m-am prea grabit in relatia cu Vlad, acum nu mai regret. Nu are rost sa regret.. La urma urmei, atunci credeam ca il iubeam, credeam ca sunt indragostita de el. Cat de repede au trecut anii.. Mai ales ultimii trei ani, care au trecut de parca ar fi fost trei zile. Oare si urmatorii ani vor trece la fel de repede? Ultimele raze ale soarelui se reflectau in intinderea albastra ca niste pietre pretioase. M-am ridicat si m-am apropiat de marginea marii. Mi-am dat papucii jos si am inceput sa umblu desculta pe nisipul ud. Cate un val micut imi trecea printre degetele de la picioare facandu-mi pielea de gaina. Se simtea atat de bine... Dintr-o data am simtit ca m-am ciocnait cu cineva. Asta mi se intampla mereu. Adormita mai sunt! Aveam privirea atintita pe.. patru perechi de picioare. Am ridicat privirea si m-am blocat. - Atyets, incerca micuta fiinta de langa el sa-i atraga atentia tragandu-l de pantaloni. El nici n-a stat pe ganduri si a ridicat-o in brate. Era o fetita atat de frumoasa. Poate cea mai frumoasa fetita pe care am vazut-o. Semana mult cu el cand era mic. Ochii aceia albastrii si mari, parul blond si cret.. Fata alba si obrajorii rosii. Era copia lui fidela. Si-a aratat zambetul acela dulce. Avea cel mai fumos si senin zambet. Cand m-am gandit ca din cauza mea, acel ingeras ar fi putut creste fara tata.. Nu. Nici nu vroiam sa ma gandesc la asa ceva.

-Credeam ca nu aveam sa ma mai indragostesc niciodata, s-a decis el in sfarsit sa vorbeasca. Dar m-am inselat. De un an si patru luni sunt indragostit de cei mai frumosi ochi albastrii de pe fata pamantului, a spus zambind uitandu-se la fetita pe care o tinea in brate. -E frumoasa, i-am afirmat zambindu-i sincer.

91

Minute intregi ne-am uitat unul la celalalt, dar nu puteam scoate niciun cuvant. Vroiam sa-l intreb ce cauta acolo, dar ce rost avea sa-i pun o intrebare la care-i cunosteam raspunsul? Stiam deja ca sa intors acasa de cateva luni. Stiam ca locuieste din nou aici. Si, desi mi-e greu sa recunosc, el era motivul pentru care am venit din nou pe plaja. Speram ca o sa-l intalnesc aici, si se pare ca nu m-am inselat. -Peste doua zile ma casatoresc, i-am zis intr-un final. -Am auzit.. Esti fericita? -Da, chiar sunt.. -Atunci ma bucur pentru tine. Chiar meriti sa fii fericita. I-am zambit si am inceput sa ne plimbam deoarece micuta nu avea stare. Vroia sa fie meru in miscare. -Dar tu? Esti fericit? -Sunt fericit.. pentru ca o am pe Alex. -Alex? Am zambit. Mereu spuneam ca atunci cand vom avea copii, daca vom avea o fata o va chema Alexandra, iar daca vom avea baiat- Alexandru. A fost singurul nume cu care amandoi am fost de acord. -I se potriveste de minune.

** Cam asta a fost reintalnirea noastra. Ma bucur ca l-am revazut. Ma simt mai implinita. Chiar daca inainte aveam mici indoieli, acum sunt sigura ca este bine ca vreau sa ma casatoresc cu Ovidiu. E bine ca trec peste Stefan. Nu mi-as fi iertat niciodata daca l-as fi tinut departe de micuta Alex.

92

In timp ce pregateam prajitura mea preferata, tarta cu fructe, ma gandeam la cat de repede trece timpul, la cat de scurta este viata. Parca doar ieri ma duceau mama si tata de mana la gradinita.. Parca doar ieri i-am vazut plangand pentru prima oara atunci cand am recitat la serbare Mama de George Cosbuc. Li se parea atat de grozav ca o copila de 6 ani recita atat de impecabil, cum spuneau ei, o poezie atat de lunga pentru varsta ei. Parca doar ieri ma imbracam cu hainele bunica-mi si o imitam prin curte, facandu-l pe bunicul(Dumnezeu sa-l odihneasca!) sa zambeasca oricat de rau s-ar fi simtit. Imi zicea ca sunt minunea lui. Eu eram singura care ii aducea zambetul pe buze in cele mai grele clipe din viata lui. Doamne, cat de mult l-am iubit. Si inca il iubesc. Apoi, prima zi de scoala. Imi aduc aminte ca eram o baietoasa si jumatate. Ma certam cu toate fetele si ii bateam, ii muscam si ii piscam pe toti baietii. In clasele primare am avut un singur prieten. Vlad. Prietenul meu cel mai bun. Cate nazbatii faceam impreuna.. Apoi a plecat. Stefan a aparut in viata mea atunci cand credeam ca sunt indragostita de fratele lui. Prin cate am trecut pentru a putea fi impreuna.. Cu el am petrecut cele mai frumoase clipe din viata mea.. Niciodata nu o sa regret ca am fost impreuna.. Dar .. Ovidiu! Dintr-un simplu coleg mi-a devenit un foarte bun prieten, un iubit pe masura.. si un sot excelent. Am zambit melancolica atunci cand mi-am dat seama ca nu regret nimic, nimic din tot ce mi s-a intamplat. Poate doar un singur lucru..

-La multi ani, frumoas-o! M-a a strans in bratele lui mari si puternice. -Daniel! Multumesc mult. L-am sarutat usor pe obraz si i-am zambit. Era atat de inalt ca a trebuit sa ma ridic pe varfuri si chiar si asa deabea am ajuns sa-l sarut. Cat de mare a crescut.. si ce frumos s-a facut. Mereu a fost frumos, dar parca pe zi ce trecea se facea tot mai frumos. - Pe zi ce trece esti tot mai frumoasa, mama. Nici nu se observa ca ai mai imbatranit.. -Hei! N-am imbatranit. Nu sunt batrana. Inca scunt in floarea varstei, am protestat imediat si am inceput sa rad. -Bine, bine.. daca tu zici. Copilul asta para a fost crescut doar de Ovidiu, atat de mult ii placea sa ma necajeasca. Ce faci acolo? Miroase bine. -Tarta de fructe, i-am raspuns vazandu-mi de lucru in continuare. -Avem invitati in seara asta? -Nu, in seara asta nu avem. Dar avem maine seara. -Perfect! Asta inseamna ca te vei putea bucura in seara asta de cadoul meu de ziua ta.

93

Dragul de el, parea foarte entuziasmat. M-am oprit din ce faceam si l-am privit zambind. Eram curioasa ce cadou mi-a pregatit de era atat de fericit. -Mi-a spus bunicul ca tie iti placea mult un cantaret cand erai cam de varsta mea.. -Imi placeau mai multi, l-am intrerupt razand. M-a privit cu o spranceana ridicata si am tacut, aratandu-i un zambet. -Asa. Si..acum cateva luni am aflat ca acel cantaret va avea primul sau concert in Romania.. azi! Si am cumparat doua bilete sa mergem amandoi.. Mama si fiu. O seara numai pentru noi.. Stiu ca ti-ai fi dorit sa faci asta cu o fiica, dar ma ai doar pe mine, asa ca va trebui sa te multumesti.

Nu stiam ce sa mai zic. Eram emotionata pana-n maduva oaselor. Baiatul asta era copilul perfect. Niciodata nu mi-as fi imaginat ca o sa am parte de un copil atat de.. perfect. Mi-au dat lacrimile. A trecut atat de mult timp de cand am plans ultima oara de fericire. L-am strans in brate cat am putut de tare. Vroiam sa-l tin asa toata viata, sa nu-i mai dau drumul niciodata.

-Oo, usor mama, mia spus razand. -Lasa-ma sa te mai tin asa doar un minut. -Pff, bine.. te las.. Dar doar pentru ca nu suntem in public.

**

M-am uitat in oglinda. Chiar eu eram? Poate ca altii nu ma vedeau prea diferita, dar eu cand ma priveam in oglinda vedeam o persoana cu totul diferita de cea care eram la 20 de ani. Poate ca trasaturile fetei nu mi s-au schimbat prea tare, la urma urmei inca eram tanara- o femeie de 35 de ani nu poate fi considerata in niciun caz batrana, dar spiritual sau sufleteste, cum s-o zice, eram 100% diferita. Intr-adevar, inca mai aveam momentele mele in care ma comportam ca o adolescenta , dar toate momentele bune si rele prin care am trecut m-au facut sa vad viata diferit. Acum, parca o vedeam intr-o lumina mult mai buna decat inainte. Poate ca nu eram implinita pe toate palnurile, dar aveam o familie. Nu una completa, dar tot familie era. Iar alaturi de familia mea ma simteam mereu completa. Trasaturile mele putin infantile imi ascundeau varsta foarte bine. Tin minte ca atunci cand am mers cu Daniel sa-l inscriu la liceu, directorul i-a spus ca ar cam fi trebuit sa vina cu un parinte, nu cu sora mai mare. Uneori e greu sa fi o mama tanara pentru ca nu te prea poti impune in fata unui copil adolescent. Dar oricat de greu ar fi, sa fi o mama tanara are si parti bune: copilul tau poate vedea in tine si o prietena, nu 94

doar o mama care vrea sa-i impuna o gramada de lucruri si care te cearta cand nu-i convine ceva. Asa suntem eu si Daniel. Suntem mama si fiu, dar mai presus de toate- suntem prieteni.

M-am uitat in oglinda pentru ulima oara inainte sa cobor. Rochita cu o palma deasupra genunchilor pe care mi-am cumparat-o cu mai mult de 15 ani in urma, si pe care am purtat-o o singura data, inca imi venea perfect si se potrivea cu cizmulitele negre scurte si cu sacoul in stil barbatesc. -Inca ma pricep de minune la moda, m-am laudat singura si am iesit din camera dandu-mi mana prin parul desfacut. -Pui, arati grozav! Am zambit multumita si l-am prins de brat. -Deja incepi sa vorbesti ca taica-to. -Ce, nu-ti place? El mi-a zis ca-ti placea sa-ti spuna pui. -Da, dragule.. Dar din gura ta suna mult mai diferit, am ras. -Ok mama. Gata, nu-ti mai zic pui, s-a oprit si m-a privit zambind. Esti gata de concertul lui Jason Mraz sau cum l-o chema? -Jason Mraz sau cum l-o chema, l-am imitat si am pufnit. O sa vezi ca o sa-l adori dupa ce o sa-l auzi cantand. -Ne, nu cred o sa-mi placa cum canta batranul. -Dar cine a zis ca e batran? -Pai daca il ascultai cand erai de varsta mea.. E batran atunci. -Ce rau esti! Nu e batran. Are in jur de 48 de ani. -Ok, ok.. gata. Mergem? A inceput sa rada.

95

Mai era in jur de o ora pana cand avea sa inceapa concertul, dar sala era deja plina. Nu mi-am imaginat ca Jason Mraz avea sa aiba atat de multi fani si in ziua de azi. Am zambit si am inceput sa ma uit prin sala incercand sa vad daca gasesc macar un chip cunoscut. Dar in zadar. Acolo erau mii de oameni pe care nu i-am mai vazut niciodata, nici macar din intamplare.

-Daniel, unde sunt locurile noastre? L-am intrebat incercand sa vad ceva de multime. Daniel? vezi sa nu-mi raspunda- Dan! sigur ca da. M-am uitat in locul in care avea atintita privirea incercand sa-mi dau seama la ce se uita. Ha! Era de inteles. O domnisoara cu bucle aurii si o rochita deschisa la culoare statea cu bratele incrucisate si cauta pe cineva cu privirea. Am chicotita si l-am inghiontit putin cu cotul. E draguta. -Ha? Cine? Ce? Despre ce vorbim? S-a trezit el ca dintr-un vis lung. -Domnisoara la care te uiti de cand am ajuns aici. E draguta. O cunosti? -Ah.. Da. Adica nu. Adica.. am mai vazut-o de cateva ori. Dar.. nu era asa de draguta. -Du-te si vorbeste cu ea. -Mama? Tu te auzi ce spui? Nu. Niciodata, a inceput sa rada. -De ce nu? Nici nu stii ce s-ar putea sa pierzi. -Fi serioasa, mama. Fete ca ea mai sunt.. miliarde! -Pft! Voi, copiii din ziua de azi, am oftat dandu-mi ochii peste cap. Deci, unde avem locu... Cuvintele mi s-au oprit in gat in acel moment. Fata cu bucle aurii s-a intors si l-a imbratisat pe barbatul care tocmai a sosit. Sufla greu, parea ca s-a grabit sa ajunga.

Poate ca au trecut anii, dar nu aveam cum sa uit acea figura, acel zambet plin de iubire atunci cand priveste pe cineva drag, acele gropite copilaresti pe care le face cand isi ridica colturile buzelor. Intradevar era mai bine facut. Era un barbat in toata firea. Parul, pe care odata il purta ciufulit si mare, acum il avea aranjat peste cap. Hainele de rocker care odata il caracterizau, acum erau inlocuite cu un costum de businessman. Lookul lui era diferit, dar tot el era.

-Mama, vi? S-a auzit vocea insistenta a fiului meu. -Vino dupa mine, i-am zis fara sa-i raspund la intrebare si am inceput sa merg catre barbatul care o insotea pe domnisoara blonda. -Unde? La ea? Mama, tu nu gandesti..

96

Cuvintele lui Daniel se auzeau din ce in ce mai incet. Desi, stiam ca vorbeste intr-una, nu-l mai puteam auzi. Eram prea concentrata pe alte chestii. M-am oprit in dreptul lui si am zambit privind catre scena.

-Mi-ai spus ca niciodata nu o sa mergi la un concert Jason Mraz pentru ca e prea pentru femei. -Mel? Am intors privirea spre el. Ma bucuram atat de mult sa-l vad. Vroiam sa-l imbratisez Vroiam sa-l strang atat de tare in brate, cat pentru toti acesti ani in care nu l-am vazut. Dar m-am limitat la un zambet sincer si plin de emotii. -Aham, chiar eu. Mi-am atintit privirea asupra tinerei cu care era. Era atat de frumoasa si semana din ce in ce mai mult cu el. Pana si ochii odata albastrii, acum ii avea spre verde. Exact ca el. Tu trebuie sa fii Alex. Ai crescut atat de mult.. -Ma cunoasteti?-O cunosti? Au intrebat Daniel si Alex deoadata, surprinsi. Am chicotit. -Da.. Te-am vazut o singura data, cu 16 ani in urma. -Stiti, e ciudat ca-mi spuneti Alex.. Doar tata imi zice asa.. Am preferat sa nu cimentez, doar am zambit. Stefan se uita la mine si zambea. Dupa privirea lui imi puteam da seama ca nu-i venea sa creada ca sunt acolo. Daca ar stii ca inca imi bate inima de 10 ori mai repede cand sunt in preajma lui.. -Am.. el, e fiul meu: Daniel. -Buna, a salutat Daniel scurt. -Fiul tau? A intrebat mirat Stefan. Wow, ai un baiat mare.. De fapt, e barbat in toata firea, a zambit si l-a privit. Cati ani ai? L-a intrebat. -Saptisprezece. -Saptisprezece? A intrebat mirat si m-a privit, dar nu a comentat nimic. Esti deodata cu Alex... -Da, em.. Mama eu merg sa ne ocup locurile. Ne vedem mai in afat, da? -Si eu merg.. cu el, a spus Alexandra putin confuza. Se vedea ca nu stia de ce a simtea nevoia sa plece de langa noi. Probabil ca se simtea toata tensiunea dintre noi. Pai si trebuia sa se simta! 16 ani! 16 ani de cand ne-am vazut ultima oara.

97

-Saptisprezece ani? -Da. -Deci.. nu e..? -Ba da, e. Eu l-am crescut, e al meu. A zambit. -Si Ovidiu? Ce face? -E bine. Are o fetita de 3 ani. O cheama Alex. Eu sui-am pus numele asa. Am zambit cand am vazut cum i s-a luminat fata. -Deci voi nu..? -Ba da, ne-am casatorit. Ii raspundeam inainte sa termine de pus intrebarea. Inca il cunosteam atat de bine incat stiam ce avea in minte. Dar am divortat dupa 3 ani. Totusi, am ramas prieteni buni. E imposibil sa nu ramai prieten cu cineva ca Ovi. Si Anna? L-am intrebat privindu-l in cohi. -Ne-am despartit dupa 3 ani. N-am ramas prieteni, dar am rams parintii Alexandrei..

Ne-am zambit. Cause you and i both loved.. what you and I spoked of, and others just dream of. Others only read of the love, the love that I loved. A inceput sa se auda pe fundal. Si iata-ne din nou.. ca in prima zi in care ne-am intalnit. Eu, indragostindu-ma de el, de fapt.. de data asta, reindragostindu-ma. Ma pierdeam din nou in ochii lui, exact ca la inceput. Ne priveam cu la fel de multa dorinta ca la inceput. Those who are meant to be will always find a way to each other. Asa era. Cei care sunt meniti sa fie impreuna, mereu vor gasi un drum care ii va aduce impreuna. -Mi-a fost dor de tine, Mel. -Si mie.. Si mie.

98