O iubire de moment

Capitolul 1

- Haide Chelsea, când a fost ultima dată când am mers cu trenul împreună?
A trecut ceva vreme de când eu și prietena mea nu am ieșit, și-mi pare rău că această
încercare a mea de a mă acomoda la liceu a afectat-o și pe ea . De câteva luni, tot universul
meu este dat peste cap de proiectele, temele și activitățile în care sunt implicată. Am neglijat
chiar și pasiunea mea ascunsă, muzica. Știu de la verișoara mea cât de greu e să-ți faci
prieteni la un liceu ca asta dar nu-mi închipuiam că acești copii de bani gata îmi pot influența
așa mult viața.
Cred că Sabina va fi încântată dacă propun să îi facem o vizita lui Andres , un vechi prieten
din copilărie care acum este la liceul militar în clasa a X-a, părinții lui fiind mândri de băiatul
lor care va ajunge un locotenent desăvârșit, spun ei.
-Ce zici dacă am merge la Sinaia. Andres mi-a trimis mesaj cum că vine în weekend
acasă și ar vrea să ne vedem.
- Asta e prietena mea! exclamă Sabina, țopăind prin casă de fericire. Eu zic să facem
rezervare la cinema. Am auzit că se reia Titanicul și ar fi o ocazie inedită de a mai vărsa
câteva lacrimi , având in vedere că despărțirea de ultimul meu iubit nu a avut un mare impact
emoțional asupra mea.
- Mai întâi de toate, cred că ar fi bine să nu pierdem trenul.
Vorbele mele o readuc la realitate pe Sabi, care face o grimasă și din două mișcări își
pregătește valiza.
Pe peronul din gară, alături de noi se mai afla un domn înalt cu o pălărie ciudată de care
atârnă eticheta pe care cred că o lăsase intenționat, datorită brandului foarte cunoscut. Mă
amuza foarte tare mersul acestui om. Când priveam cum merge aveam impresia că îl imită pe
Michel Jackson. Când am urcat în tren, acesta și-a pus ochelarii fumurii pe varful nasului
semănând cu un detectiv din ani '90, așezându-se lângă o bătrânică suspiciosa la vederea
acestei ființe.
- Conform ceasului meu, am timp să termin de citit noul roman a lui Colleen Hoover iar
din câte am văzut pe Tik Tok, se va creea un film după această carte.
- E interesat ceea ce spui tu dar cred că e mai interesantă ,,relația" pe care o are Sofia .
Am auzit că dimineața vine la liceu cu un băiat ce conduce o bestie de mașină nou
lansată. Mike spune că e cadou de la părinții lui care au făcut numeroase credite
 numai ca să-și mulțumească fiul pe care îl interesează mai mult jobul la o spălătorie
auto decât facultatea de IT, cica vrea sa isi traiasca viata.Tipa asta s-a înscris la
cursuri de actorie numai ca să fie mai aproape de profesorul tânăr care a pus pe jar
inimile boboacelor. De trei ori pe luna posteaza poze de la un restaurant luxos din
Herăstrău spunând că iese la întâlnire cu iubitul ei când de fapt o înlocuiește pe
mama ei în tura de noapte. Ce viața complicata are, nu-i așa?
- Ai putea să lucrezi la FBI sau la o creșă de copii, i-ai adormi imediat pe micuți dacă
ai începe să descrii la fel cum o faci acum.
Cuvintele mele o amuză nespus pe prietena mea. Zâmbetul ei radiază, emanând o stare de
bine și o energie pozitivă. Această ieșire îmi va prinde bine și mie cât și ei.
- În ce relație mai ești cu Sam ? mă întreabă ea dorind să facă conversație numai să nu
mă apuc de citit.
- Suntem într-o frumoasă relație de prietenie și cam atât cred că va rămâne.Deocamdată
nu am sesizat dacă își dorește ceva mai mult sau o simplă amică care să-i țină
companie atunci cand are insomnie.
- Dacă mi-ai cere părerea, chiar dacă nu faci asta niciodată, ți-aș recomanda să îi spui
să găsească altă tovarășă. Nu are rost să te dai pe tine la o parte doar ca să se simtă el
bine. Tipii de genul se răspândesc tot mai mult . Cred că este o nouă modă care,
pentru mine, este foarte nocivă.
- Nici mie nu-mi convine situația dar chiar îmi place de el și îmi este greu să renunț.
- Pune stop până nu e prea târziu.
Cu această propoziție m-am confruntat tot drumul până la destinație. Este timpul sa iau o
decizie în privința lui Sam și cred că știu care va fi aceea.

Capitolul 2
La gară ne aștepta mama lui Andreas care pare entuziasmata de venirea noastră. Nu am mai
văzut-o de la Craciun când sora mea a descoperit trusa ei de machiaj în care a găsit un ruj
roșu cu care a făcut o operă de artă în toată baia. Momentul a fost cam jenant pentru mine iar
părinților mei nu le-a picat deloc bine.
- Draga mea Chelsea, mă bucur să te revăd! mă întâmpină mama lui Andreas
strângându-mă la piept de parcă nu ne-am mai văzut de ani buni.
- Ești o domnișoară în toată firea! Andreas va fi încântat să te vadă, dar mai ales pe
prietena ta despre care ne povestește des.
Cu coada ochiului reușesc să observ ușoară imbujorare a Sabinei și zambetul subtil pe care îl
schițează imediat .
- Haideți să mergem, băieții vă așteaptă cu. Cristian vrea să își exerseze abilitățile intr-
ale gatitului așa că în seara asta vom mânca în stil italian.
Am auzit eu rău sau a spus ,,băieții"? Familia Samson au și alți oaspeți? Credeam că pleacă
la țară diseară. Nu mai contează, am venit să mă distrez și exact asta voi face.
Casa familiei Samson are o curte vastă pentru doamna Alis și pomii ei fructiferi, un loc
special amenajat pentru grătarul domnului Cristian și un mini teren de fotbal pentru Andreas ,
un fan înrăit al echipei de fotbal spaniolă, Barcelona. Uneori este greu de identificat datorită
faptului că face parte dintr-un complex rezidențial nou construit și este dificil de diferentiat.
- Hei, fetelor, ce ați zăbovit atât! iese Andres pe ușa întredeschisă urmat de un băiat
puțin mai înalt decât el, cu părul castaniu și cu o privire caldă și senină. Din clipa
aceea am știut că nu vom fi doar amici.
- Presimt că locul lui Sam din inima ta va fi preluat de altcineva. aud vocea banuitoare
a Sabinei care îmi face cu ochiul imediat ce dau privirea spre ea.
- Chelsea, nu cred că am apucat sa îți spun despre Alex. . Trebuie să iti povestesc cum
ne-am întâlnit. Te deranjează dacă participă și el la activitățile noastre?
- Nici de cum. Cred că va fi mult mai interesant dacă ni se alătură și el.
- Fato, ai spus-o cu voce tare!
Un fior străbătu tot corpul în mai puțin de o secundă. Simțeam cum picioarele nu mai
coordonează cu restul corpului iar un proces de metamorfoză i-a naștere la mine in stomac.
Uneori , gura mea nu se mai află în coordonare cu gândurile mele asa că întotdeauna iese un
dezastru.
- Salut Alex, eu sunt Sabina, încântată de cunoștință. Prietena mea încă se simte rău. Se
acomodează mai greu cu aerul de munte.
Mereu am știut că mă pot baza pe fata asta. Se pricepe să mă scoată din toate momentele
penibile . Cred ca de aceea ne înțelegem foarte bine, reușim să ne salvăm una pe alta
indiferent de situație.
- Vă aștept în sufragerie copii!
- Era și timpul ! reușesc să rostesc mai mult pentru mine.

Capitolul 3
În sufragerie, care este de două ori camera mea, se află Nemira, pisica siameză a doamnei
Alis. Tolănită pe covor, tânjind după atenția persoanelor din jur, Nemira supraveghează
acvariul cu pești amplasat la o înălțime la care pisica ar putea ajunge doar în zbor. Cu toții
știm că e o mare șireată cand vine vorba de a fi răsfățată, de aceea Andres o scoate afara
atunci cand o vede prin casa.
- Băieți, luați bagajele fetelor și arătați-le camerele. Între timp vor fi gata și pastele.
Fără prea multă tragere de inimă, cei doi abandonează discuția lor despre armata, evident,
Alex luându-mi trolerul meu iar Andres oferindu-i lui Sabi toată atenția și ajutorul necesar.
- Părul tău a fost dintotdeauna așa blond? ma-ntreaba, probabil din dorința de a obține o
conversatie cu mine, în timp ce se oprește pe o treaptă a scării , admirându-mă cu
ochii lui de un gri fascinant.
- Da! Semăn cu mama mea . Pană la vârsta de doi ani am crezut ca e din aur.
Îl aud cum chicotește în spatele meu , ajungându-se din urma. Din nou simt că îmi transpiră
palmele, ne mai simțindu-mi picioarele. Genial! Cred că mă încearcă un sentiment de
indragosteala. O aud pe Sabina râzând cu Andres semn că între cei doi se înfiripă o prietenie
sau ceva mai mult.
- Aici este camera ta, Chelsea! Dacă ai nevoie de ceva, vis-a-vis este dormitorul lui
Andres în care stau și eu.
Sunt puțin tristă că nu mai continuă să îmi pună diferite întrebări, totuși nu îmi doream să se
termine așa. Este rândul meu să îl interoghează dacă vreau să mă apropii de el.
- Mergi la film în seara asta?
- Dacă vrei să merg, sigur că te voi acompania ! Andres mi-a spus că după cină, ai lui
pleacă la țara și se întorc duminica seara, deci, practic casa este la dispoziția noastra.
- Va fi un super weekend!
- Ce zici poate ieșim la o cafea , sa ne cunoaștem mai bine. Știu o cofetărie minunată.
Te vei îndrăgosti de prăjiturile lor.
- Îmi place romantismul tău . Nu cred că faci parte din grupa băieților care își fac relație
doar din interes, așa că îți accept invitația. Ești singurul băiat căruia i-am acceptat o
asemenea invitație, așa ca nu mă dezamagi .
- Atunci așteaptă un semn de la mine.
Reușesc să-i surprind zâmbetul victorios ce evidențiază gropițele sale extrem de drăguțe.
Un sentiment din interior îmi spune că el este băiatul mult visat. Nu am nimic de pierdut
dacă încerc să-mi fac o relație cu el, doar sper să nu mă dezamăgească.

Capitolul 4
Cina a decurs foarte bine. Eu și Sabina am stat față în față cu băieții. Scurtele priviri ale lui
Alex mă emoționau treptat. Doamna și domnul Samson ne-au povestit cum s-au cunoscut ei
doi în clasa întâi și apoi soarta i-a readus împreună la liceu.
De curând au plecat, iar noi ne-am propus să fim gata până la ora opt seara pentru a nu
întârzia la film, deși eu nu găsesc nici o ținută care să îmi placă. Sabina spune că toate hainele
mele sunt demodate dar eu nu sunt de aceeași părere. Ador să port corsete, fundițe și mici
bijuterii inspirate de pe vremea conteselor. Bunica mea ținea foarte mult la eleganță iar în
acest domeniu pot spune că o moștenesc. Mai pe scurt, îmi place să mă îmbrac aesthetic.
Ticăitul ceasului din perete îmi dă impuls să mă grăbesc. Aud ușa de la camera băieților exact
cand îmi finisez ținuta cu un parfum dulce, ca și ținuta mea.
- Hei, fetelor, noi vă așteptăm în hol! se aude vocea groasă a lui Andres
- Coborâm și noi în câteva momente, Chelsea e aproape gata.
De fapt, Sabina, înainte să iese din cameră se analizează de minim cinci ori în oglindă , de
fiecare dată schimbând câte ceva. Acum are și mai multe motive pentru care trebuie să arăte
bine.
În timp ce coborâm treptele, ochii lui Alex se fixează din ce în ce mai mult asupra mea,
analizându-mi orice mișcare. Simt cum fiecare părticică a corpului îmi ia foc. Andres pare
hipnotizat de zâmbetul Sabinei, știam eu că asta îi amețește pe băieții din viața ei.
- Arătați…extraordinar! spune Andres cu o satisfacție în voce
- Nici voi nu sunteți mai prejos! le-o întorc eu înainte ca acest moment să se
transforme în unul penibil.
- Mai sunt fix douăzeci minute până începe filmul. Nu îmi doresc să-l ratez! această
afirmație a lui Sabi ne readuce la viață, grăbindu-ne pe toți.
Drumul de la casa lui Andres până la cinema este de doar cinci minute , așa că am luat-o la
pas.
În sala de cinema avem parte de cele mai bune locuri. Sabina s-a așezat strategic lângă
Andres, acesta fiind nespus de bucuros că poate împărți popcornul cu ea. Eu mă așez lângă
soldățelul romantic care e la fel de tensionat, dorindu-și ca seara aceasta să fie perfectă.
După câteva minute de la începerea filmului, o surprind pe Sabina cum deja varsă o lacrimă
chiar dacă nu este nimic emoționant. În mintea ei filmul se derulează mult mai repede. La
scurt timp, simt o mână caldă care se încolăcește în jurul gâtului meu dorind să fie tratată cu
afecțiune. O mulțime de sentimente mă încearcă, de data asta lăsând loc să se manifesteze. Ca
un răspuns la acțiunea lui, m-am cuibărit lângă el, sprijinindu-mi capul de pieptul său. Bătăile
inimii sale erau neregulate. Îmi indicau faptul că nu se aștepta să fac această mișcare dar
nici mie nu îmi vine să cred.
- Vrei să fii iubita mea?
Această întrebare îmi răsună cu putere în minte, lăsând să se vadă un surâs în colțul gurii pe
care Alex cu siguranță le-ar fi savurat într-o clipită dacă eram cu fața spre el.
- Mai sunt soldăței așa sinceri și cu un suflet așa mare ca al tău ?
Întrebarea mea îl luă prin surprindere. Întotdeauna mi-a plăcut să mă joc puțin cu o persoana
înainte de ai oferi ce își dorește.
- Probabil. Eu vreau să îi întrec pe toți în această seară.
- Și cum ai de gând să faci asta?
- Așa!
Imediat îi simt buzele lui calde peste ale mele . Este cel mai suav și mai pasionant sărut pe
care le-am avut până acum chiar dacă a fost unul spontan și simplu , pentru mine este mult
mai mult de atât. Simt cum cad într-al nouălea cer pe un pat de nori.
Privirile ni se întâlnesc imediat, chiar dacă, pe fundal, Jack țipa după Rosa căutând-o pe
navă, noi ne sorbeam unul pe altul din priviri.
Pe tot parcursul filmului nu am putut să îmi iau gândul de la el. Mâna lui îmi mângâia părul
în timp ce eu îmi făceam un culcuș moale și călduros în pieptul lui. Nici lui nu pare a-i păsa
prea mult de film. Este uimitor să fii îndrăgostit, mai ales de un băiat de la liceul militar.

Capitolul 5
La ora zece seara, strada pare că alunecă sub picioarele mele care se grăbeau să
ajungă cât mai repede acasă.
Sabinei nu i-au ajuns serverele, așa că Andreas a făcut tot posibilul să o liniștească.
Voiam să îl anunț că strădania lui nu are nici un rezultat. Atunci când prietenei mele i
se pune pata pe ceva, e imposibil de a o mai convinge într-un fel. Cu toate că , atunci
când a ieșit de la film era foarte veselă în timp ce îl ținea de mână pe Andres. Eu si
Alex am luat-o înainte punându-le unul altuia multe întrebări.
- Sărutul tău ar trebui să îmi dea de înțeles că nu ai iubită ?
- Întocmai! A fost pentru a te convinge de gândurile mele în privința ta. Sper că a avut
efect.
- Și nu numai, soldatul inimii mele!
- Ești minunată când ești fericită!
Vorbele lui mi-au rămas în cap toată noaptea. Evident că nu am putut dormi. Acei mici fluturi
tot se plimbau prin stomacul meu , oferindu-i inimii mai multă putere și încredere.
Dimineața m-am trezit și am zărit la ușa un bilețel. Fără a o trezi pe Sabina, mă strecor fără
zgomot până acolo. Pe el scria destul de clar că la parter mă așteaptă o surpriză semnată de
către ,, al tău soldățel iubitor,,. Nu cred că se putea să încep ziua mai bine!
Pe scări mă așteptă Nemira. Imediat se urcă în brațele lui Alex care se afla pe terasa însorită,
însoțit de doua cafele bine așezate pe măsuță din paie.
- Bună dimineața, iubita mea! M-am ținut de cuvânt, chiar dacă nu este în oraș cred că
nu te supăra.
- Nici de cum, dragul meu! Ai depășit limita romantismului. Mă faci să mă simt atât de
bine în prezența ta încât nu îmi doresc să mai plec niciodată din brațele tale.
- Știu cum e! Ești prima persoană care mă face să simt cu adevărat dragostea .
Mă cuibăresc din nou în brațele lui stând amândoi tăcuți savurând cafeaua .
- M-ai ai și altă abilitate în afară de a mă vrăji. Știi să faci o cafea extraordinară.
- Asta e doar o parte din ce știu să fac. Ai timp să mă cunoști mai bine cu timpul.
Deocamdată trebue să mai așteptăm deoarece la prânz eu și Andres trebuie să plecăm înapoi
la liceu. Nu vreau să te superi dar nici să îți faci griji cu privire la relația noastră. Promit să
ținem legatura și să ne întâlnim weekend-ul viitor, poate vom face o plimbare prin Centrul
Vechi.
- Îmi pare rău că pleci așa repede. Abia am reușit să ne cunoaștem mai bine.
- Știu Chelsea, totul va fi bine!
Încă un sărut ne face dimineața mai senină. Nemira simțindu-se marginalizată, sare pe
canapea și își face loc între noi doi.
- Câtă dragoste de la prima oră . se aude vocea Sabinei care îl luă de mână pe Andres în
timp ce traversa holul spre bucatarie.
În restul dimineții rămase , îl ajut pe Alex să își facă bagajul pentru plecare, măcinată de o
mulțime de gânduri.

Capitolul 6
La gară , pe peron, se mai aflau câțiva colegi de-ai băieților. Unii dintre ei își îmbrățișează
iubitele, acestea fiind la fel cum sunt eu în momentul ăsta. Sabina tot drumul i-a făcut
instructajul lui Andres cu privire la orele când trebuie să o sune sau să îi dea mesaj.
- Să știi că te iubesc foarte mult și deja îmi este dor de tine.
 - Iubirea mea pentru tine nu se poate compara cu nimic altceva. De multă vreme caut
persoana care să fie exact cum am visat. La un moment dat am crezut că nu există
până când am dat de tine, prietena lui Andres, Chelsea.
Cuvintele lui mi-au provocat apariția unei lacrimi care se prelingea încet pe față. Sărutul lui
fierbinte îi opri căderea acesteia, prevenind și altele. Chiar dacă nu îl cunosc de mult timp ,
simt că pot avea încredere în el.
- Ne vedem la București , iubita mea!
Cu aceste cuvinte dispăru în trenul care dispare ca o sageata în văzduh . Acum am rămas
singură, alături de restul fetelor care, și ele, părăsesc peronul triste și posomorâte.
Mă opresc câteva secunde pentru a urmări cum un stol de rândunele se pregătesc de plecare
în țările calde, părăsindu-și puii care nu ținută pasul cu restul și erau obligați să se despartă.
Imediat m-am gandit la mine si la restul fetelor care abia așteptau să treacă săptămână pentru
a se întâlni cu iubitul lor . Dacă acest peron nu v-a mai veghea aceleași îmbrățișări pline de
iubire și dor? Dacă totul a fost o sclipire de moment pe care se va așterne toamna rece?
Acei puiuți de pasăre care își văd părinții plecâd, știu deja că peronul acesta a văzut numai
plecări fără întoarceri, suficiente inimi uitate și iubiri apuse de demult.