Capitolul 16 – Sfârşitul începutului

Era ca si cum eram surd. Surd fata de lume, fata de toti, fata de mine insumi. Intr-
un fel, fara gandurile altora nu mi le puteam concretiza pe ale mele. Gandurile
mele depindeau de ce gandeau ceilalti.

Conexiunea asta n-am observat-o pana acum, am meditat in timp ce imi agatam
haina in cuier si ma grabeam spre locul meu. Ora de Engleza incepu exact la un
minut dupa ce ajunsesem si eu la scoala.

Fusesem prea prins in ganduri ca sa observ acele ceasului, sau orice altceva. De
fapt, sunt prea ingandurat ca sa ascult palavragelile domnului Mason. Cu
amenintarea lui Caius de a le rapi pe Bella, Rosalie si Alice... nu ma puteam gandi
la nimic altceva.

Aici este partea buna a faptului ca puterea imi fusese oprita de Carlisle. Aveam si
intimitate in propria mea minte; si este o parte buna care merita restul
dezavantajelor.

Dar haosul din capul meu nu avea o legatura precisa cu ceva anume; erau doar
ganduri invartindu-se far sens. Singura similaritate era subiectul: ce dracu’ ne
facem, ca s-o spun raspicat?

Dar pe sub furia si disperarea care nu lipseau niciodata din sufletul meu, era si o
samanta de speranta. Probabil Carlisle se va razgandi... dar stiam ca imi fac
sperante desarte. Carlisle nu avea sa cedeze, si pentru asta nu aveai nevoie sa
citesti ganduri. Dar cum sa-l avertizez? Dupa scoala nu pot, Caius ne va
supraveghea indeaproape.

Atunci imi veni ideea. Si asa n-am mai chiulit de ceva timp, e timpul sa mai iau si
eu o pauza. Oricum, Spaniola cu doamna Goff nu este ora mea preferata...

Bun. Problema ajungerii la Carlisle era rezolvata. Dar ramanea principalul

obstacol, daca Cullenii ma vor asculta, sau mai bine zis, daca ma vor primi in casa.
Mda, aici e o problema, am meditat. Dar nu voi accepta un refuz. Intru pe fereastra,
pe geam, pe horn daca e nevoie. Trebuie sa stie adevarul.

Exact in acel moment, clopotelul suna. Bingo, mi-am spus cu o ironie amara
tragand ghiozdanul dupa mine afara din cladire. M-am prefacut ca scotocesc prin
Volvo dupa ceva pana cand toti elevii disparura la ore, un timp ce mi se paru un
secol intreg, apoi m-am lansat cu viteza maxima in padure. In timp ce goneam
printre arbori, si verdele acela atat de familiar ma inconjura, ma simteam totusi mai
bine. Mda, urma sa mor, dar Bella va fi protejata, ce conteaza viata mea?

Plus ca probabil imi va da puterea inapoi.

Am zambit usor, in timp ce ma opream in fat casei. Aveam emotii, recunosc; am

incercat insa sa ma imbarbatez cu o respiratie adanca, si un „calm, Edward, calm”
am batut la usa.

Stiam ca deja ma auzisera, si observasera ca veneam singur. De aceea usa nu se

clinti absolut deloc. Am batut mai tare, dar din nou, nimeni nu raspunse. Insa se
auzeau sunete de miscare, soapte imperceptibile, si stiam ca sunt acasa.

- Vin in pace, am spus eu pe un ton normal, stiind ca ma vor auzi. Vreau sa va

vorbesc. Nu din partea lui Caius, sau a Volturilor, ci din partea mea. Si
credeti-ma ca veti regreta mai tarziu dac nu ascultati avertismentul meu.

Un oftat se auzi clar dinauntru, si usa se deschise incet. Un Carlisle cu chip de

gheata ma intreba, in timp ce eu tresaream surprins ca fusese atat de usor:

- Ce vrei?

- As putea sa intru inauntru, va rog? am intrebat eu cat de politicos am putut.

El se stramba imperceptibil, dar ma lasa sa trec. Of, era incredibil de ciudat si

stanjenitor sa nu aud nimic. Nicio soapta.

- Cred ca r trebui sa stati jos, am murmurat. Este o poveste lunga.

Carlisle lua loc, iar Esme care coborase si ea si art extrem de deprimata, se aseza
langa el.

- A trebuit sa vin pentru a clarifica situatia, am inceput eu, luand o gura mare
de aer. Aseara, cu Caius, nu am putut vorbi, ar fi fost sinucidere pe loc. Dar
sa incepu cu inceputul...

Desi aratau la fel de indiferenti si de gheat, simteam eu ca putin curiosi tot erau.
 - Este adevarat ca sunt un membru Volturi, toti suntem. Datorita darurilor
noastre, eu si Jasper eram spionii, care se infiltrau unde trebuia, iar Jane si
Emmet aparatorii. De aceea am fost trimisi toti patru; suntem echipa perfecta
pentru situatii de acest gen. Desigur, misiunea a parut usoara: trebuia sa flam
dac Isabella Swan, Rosalie Cullen si Alice Cullen stiau adevarul despre
vampiri. De abea acum, cand ne-a spus Caius, am aflat ca de fapt era o
schema pentru a te atrage de partea lor, Carlisle...

- Partea lor? intreba Carlisle rece.

Am ridicat o spranceana.

- Poate voiai sa spui partea noastra, ma corecta el.

Am scuturat din ca cu amaraciune.

- Nu, veti vedea de ce nu mai sunt un Volturi din ce va voi istorisi mai
departe. Deci, la porunca lui Aro am plecat cu totii spre Forks. De la inceput
tintele ne-au uimit; erau diferite de celelalte fete umane. Desigur, eu am fost
cel mai contrariat, nu auzeam niciun gand din partea Bellei. Dar cu cat imi
spuneam ca nu ar fi trebuit sa fiu interesat de ea, cu atat atractia crestea. Insa
asta nu a fost nimic, fata de cand i-am simtit mirosul...

Carlisle se incorda. Am decis sa sar peste partea ceea, si nu numai din cauza lui
Carlisle. Amintirea inca imi punea gatul pe foc.

- Si nu am salvat-o atunci doar ca sa nu ii fie varsat sangele si ca eu sa ma art

lumii ca ce eram, un monstru – vocea mi se incrancena – ci o salvasem total
far sa ma gandesc la nimic. Tot ce-mi trecea prin cap in acel moment era:
Nu ea!

Am tacut o clipa, dus pe ganduri.

- Fusese primul semn care aratase ca simteam ceva mai mult decat o simpla
atractie fata de ea. Intr-un tarziu, mi-am dat seam ca o iubeam. Oricat de
imposibil este: ea este om, eu sunt un monstru. Ea este tinta, eu sunt
vanatorul. Toate legile interzic asta; dar eu am incalcat legea de nenumarte
ori pentru ea. Insa nu numai ei, Jasper si Emmet sunt indragostiti pana peste
cap de Rosalie si Alice.
 Desi nu era deloc amuzant, am chicotit.

- Nu am anuntat ca Bella era mia cantante, nu am anuntat de puterea ei extrem

de promitatoare pentru un om, am luat o pauza fara acordul stapanilor, nu i-
am anuntat ca tintele stiu, nu v-am oprit sa le spuneti, am mintit ca nu stim
nimic...

- Atunci de ce este Caius aici? murmura Carlisle vizibil tulburat.

- Aro a sunat saptamana trecuta, si a vorbit cu Emmet, am scrasnit eu. Si cred

ca v-ati dat seam deja ca Emmet nu este as in minciuni si diplomatie. L-a
trimis pe Caius sa verifice, si sa se asigure ca tu intri in clan. Iar acum, cand
a vazut ca nu te poate convinge, si ca ne-ai oprit puterile, nu mai vede decat
o solutie...

Carlisle stranse din pumni, iar Esme suspina.

- Planuieste sa le rapeasca pe Bella, Alice si Rosalie, daca in seara sta

raspunsul tau va fi negativ, am terminat eu discursul cu greu.

- Eram sigur, murmura el aspru. Prin mijloace nedemne, ca de obicei...

- Nu am terminat inca, am spus eu simtind disperarea cuprinzandu-ma. Noi

avem sa murim. Orice vom face, noi patru vom muri. Cand ne va atinge Aro
in Italia, dupa ce Caius isi va da seama din faptul ca nu vom asculta porunca
lui de a le rapi pe tinte, va fla totul si noi vom fi doar mormane de cenusa.

- Ce? exclamara contrariati Esme si Carlisle in acelasi timp.

- Am considerat fiecare posibilitate, am murmurat eu sumbru. Pur si simplu,

asta se va intampla. Nu exista alta alternativa. Dar dac eu nu voi fi sa o
protejez pe Bella, voi veti fi. De aceea am venit sa va avertizez.

Esme incepu sa planga fara lacrimi, odihnindu-si capul pe umarul lui Carlisle.
Expresia lui era de piatra; ca si cum n-ar fi procesat cuvintele.

- Deci, sopti el, inainte de a veni Caius, voiati sa-mi cereti ajutorul.

Am zambit usor.

- Ne-am dat seama ca tot nu exista speranta.

 - Nu pot sa cred, sopti el mai departe. Totusi... cum de a acceptat Jane toate
astea?

- Am convins-o. Daca ati sti cum tipa la noi cand ele au marturisit ca stiu ce
suntem... a amenintat ca suna la Aro. Emmet si Jasper au avut si o lupta cu
ea. Dar acum, este si ea bagata pana in gat in porcaria asta... scuzati-mi
expresia.

Ma simteam atat de neajutorat, de trist. Era nedreapta total, soarta care ma tinea
prizonier.

De ce a trebuit sa fie asa? se auzi brusc vocea lui Esme, dar ea nu deschisese gura.
Era atat de romantic, de frumos...

M-am uitat uluit la Carlisle, care zambea.

Nu mai vad motivul pentru care sa iti retin puterea, Edward. Jasper si Jane si le-
au recapatat si ei pe-ale lor, gandi el.

Da, gandi. Mi se parea ca trecuse un secol de cand nu mai auzisem ceva; era ca si
cum o parte din mine care lipsea se atasase din nou fiintei mele. Nu-mi voi mai
blestema darul niciodata.

- Multumesc, am spus recunoscator. Nici nu stiti cat. Ma simteam ca si cum o

parte din mine lipsea.