Tradarea

(By Miley)
Oare ce s-ar fi intamplat daca Edward ar fi fost un vampire traditional?Ar
mai fi iubit-o pe Bella?Ar mai fi ramas acelasi final fericit?Bella ar mai fi
trait?

Ei bine,inspiratia mi-a venit cu mult inainte de a citi si a vedea

cartea/filmul.La inceput,eu nu stiam decat ca exista o chimie intre Edward
care era un vampir si Bella si ca James este dusmanul lor(mai ales lui
Edward),asa ca m-am gandit sa improvizez o poveste scrisa din perspective
Bellei.
Personajele sunt aceleasi,numai ca actiunea e diferita.
Edward nu are familie,e pe cont propriu si locuieste in paduriile din
imprejurul peninsulei Olympia,unde se afla insa si alti vampire printre care
James,dusmanul lui.
Bella se indragosteste de el,chiar daca stie crudul adevar.La randul
lui,Edward se indragosteste de ea,numai ca afla James si vrea sa o distruga
pe Bella ,stiind ca e veriga slaba.
O sa fie o carte care o sa aiba insa mai multa actiune fata de
celebru,,Twilight’’,dar sper sa va placa.

P.S.:Asptept parerile voastre despre opera pe care am creat-o cu ajutorul

personajelor vostre preferate.
 Cuprins
Capitolul 1-Prima Privire……………………………………pag 5
 Prefata

Nu m-am gandit niciodata ca puteam sa ii pun viata in

pericol lui Charlie.
Nu m-am gandit niciodata ca prietenii mei de la scoala
si toti oamenii din acest orasel e in pericol din cauza
mea.
Nu m-am gandit niciodata ca persoana la care tin cel
mai mult,mai mult decat viata mea,e in cel mai mare
pericol.
 Capitolul 1 – Prima Privire

A trecut o saptamana de la venirea mea in Forks.

Colegii de la scoala au fost foarte prietenosi,iar traitul cu
tatal meu,Charlie, este destul de monoton.
Venise weekendul.
Azi este o zi innorata,dar nu ma astept sa ploua pana
diseara.
Mi-am luat de pe noptiera,trusa si hainele de schimb si m-
am dus la baie.
I-am pregatit micul dejun lui Charlie,iar eu mi-am pus intr-
un bol,laptele si cerealele si am inceput sa mananc.Dupa ce
am terminta de mancat,mi-am luat farfuria mea si a lui
Charlie, si m-am dus sa le spal.
Charlie ezita,dar ma intreba:
-Hei Bells,te deranjeaza daca plec la pescuit,maine,cu
Harry?a spus el putin iritat de situatie.Harry s-a uitat la
prognoza meteo si a zis ca maine o sa fie o zi insorita,dar
ma gandeam ca daca te deranjeaza pot sa raman cu tine…
Zi insorita in Forks?
Nu prea cred.Dar daca tatal meu credea in prognoza meteo
din oras,o zi insorita nu mi-ar strica.
Inainte sa poata termina propozitia,l-am interrupt:
-Nu,tata,e in regula,poti sa te duci.
-O,mersi Bella,mi-a spus el inveselindu-se.Hei,poti sa iesi
cu prietenii tai de aici,poate Mike sau Jessica?
-Tata,nu te ingrijora.Pot sa resist o zi singura.
-Daca spui tu,Bells,a spus el stanjenit.
-Da,Cha……tata.
Restul zilei mi-am facut temele si am facut curat in camera.
Am gasit aruncat,sub pat,CD meu cu Debussy si mi-am
adus aminte ca mama mea,Renee,sigur moare de ingrijorare
ca nu i-am scris la emailuri.
Am deschis calculatorul.
In timp ce se incarca mi-am formulat in minte,raspunsurile
pe care i le void a,dar sa par cat mai entuziasmata.Nu mi-a
venit nimic in minte.
Cand in sfarsit s-a incarcat, am vazut ca am trei mesaje.
,,Bella’’,scria mama…
Scrie-mi imediat ce ajungi.Spune-mi cum a fost
zborul.Ploua?Deja mi-e dor de tine.Aproape am terminat
de impachetat pentru Florida,dar nu-mi gasesc bluza
roz.Stii cumva unde am pus-o?Phil te salute.Mama.
Am oftat si m-am dus la urmatorul mesaj.Era scris la opt
ore dupa primul.
,,Bella’’scria ea…
De ce nu mi-ai scris inca?Ce mai astepti?Mama.
Ultimul era de azi dimineata.
Isabella,
Daca nu am vesti de la tine pana la !9.00 p.m.,astazi, il sun
pe Charlie.
Am verificat ora.Mai aveam inca o ora,dar mama obisnuia
sa sara calul.
Mama,
Calmeaza-te.Iti scriu chiar acum.Nu face nimic imprudent!
Bella.
L-am trimis apoi am inceput din nou.
Mama,
Totul e minunat.Bineinteles ca ploua.Asteptam sa am ceva
despre care sa scriu.La scoala nu e rau,doar ca repet unele
lucruri.Am cunoscut niste copii draguti,care stau cu mine
la pranz.
Bluza ta este la curatatorie,trebuie sa o ridici vineri.
Charlie mi-a cumparat o camioneta,iti vine sa crezi?Imi
place la nebunie.E veche,dar foarte zdravana,ceea ce e
bine,stii tu,pentru mine.
Si mie mi-e dor de tine.O sa-ti scriu din nou in curand,dar
nu o sa-mi verific emailurile la fiecare cinci
minute.Relaxeaza-te,respire!Te iubesc.
Bella.
Dupa ce am terminat,am stins calculatorul,,antic’’si m-am
uitat la ceas.
O,nu,era deja ora 18:55 si eu nu facusem,inca cina.
M-am dus jos si l-am vazut pe Charlie in fotoliu,uitandu-se
la meci.Nu parea suparat sau furios.Asta e bine,cred.
-Hei,tata,l-am salutat eu.Imi pare rau ca nu ti-am pregatit
inca cina.Am raspuns mamei la mailuri.
-Nici o problema,Bella,stai linistita.
M-am dus in bucatarie si am pregatit cartofi si pui la cuptor.
In timp ce s-au facut,am umblat prin dulapuri sa vad ce mai
trebuie sa cumpar cand ma duc la supermarket.
La masa,am mancat in liniste.Era prea multa liniste,dar nu
doream ca eu s-o inlatur.
Dupa ce am spalat vasele,m-am dus in camera sa-mi i-au
portfardul si pijamalele:o pereche de pantaloni de sport si
un tricou gaurit.
M-am facut dus,dupa care m-am dus sa ma piepatan pe
parul ud si sa ma spal pe dinti.
M-am privit in oglinda.
Nu am observat pana acum,dar fata mea parea mult mai
palida decat de obicei.Sau poate lumina din orasul Forks
ma facea sa par si mai palida decat eram.
Am plecat dezgustata din baie si am vrut sa ajung mai
repede in camera mea,dar Charlie,din bucatarie,m-a oprit:
-Bells,te rog,promite-mi ca nu te aventurezi in padurile
dimprejurul casei,a spus el,expresia fetei exprimand
teama,au fost anuntate cateva disparitii ale unor turisti,in
jurul orasului,din cate anunta,acestia s-au ratacit in
padure.Colegii mei de la sectie cred ca e opera animalelor
salbatice.
-Animale?am intrebat eu uimita.
-Nu mai esti in Phoenix,Bells.
Deci,imi promiti?m-a intrebat el.
-Da,tata.
M-am dus spre camera,gandindu-ma la aceste lucruri.
Am adormit insa,repede si a urmat o noapte fara vise.
Dimineata urmatoare,m-a sculat o lumina galbena si foarte
puternica.
Wow,Charlie avusese dreptate,chiar o sa fie o zi frumoasa.
M-am dus la geam,temandu-ma ca daca intorc
capul,soarele ar putea disparea.
Afara,se pare ca nu se vedea masina de politie a lui Charlie
asa ca am presupus ca deja a plecat.
Am deschis fereastra dupa atata timp.Data viitoare sa nu uit
sa o ung cu ulei ca sa nu mai scartaie.
In secunda in care am deschis geamul,o briza parfumata
mi-a atins fata.Era atat de bine asa ca am hotarat ca dupa ce
am sa mananc,am sa ies afara.
Am coborat scarile,fredonand,fals,o melodie.M-a surprins
reactia asta atat de vesela.Sa nu uit sa-i scriu lui Renee si
sigur o sa fie mai mult decat incantata.
Mi-am pus obisnuitul bol cu cereale si m-am dus in graba
in camera mea.
Era inca destul de frig,asa ca am hoatarat sa-mi iau
perechea obisnuita de blugi si tricoul albastru.
Am scotocit in sertare,de unde mi-am luat cartiile mele
preferate:,,La rascruce de vanturi’’, ,,Pe aripile vantului’’ si
cateva carti de Jane Austen.
Am coborat si m-am dus la dulapul din capatul
scarilor,unde am umblat dupa o patura pe care sa o pot
aseza pe iarba plina de roua diminetii.
Am iesit din casa si m-am indreptat spre spatele
acesteia,unde mi-am asezat patura si am inceput sa
rasfoiesc prin cartea ,,Mandrie si prejudecata’’.
Era atat de bine si imi era atat de dor de razele soarelui,asa
ca am dat cartea la o parte.Am inchis ochii si am lasat ca
briza parfumata sa se joace prin parul meu,iar razele
soarelui sa-mi mangaie fata si mainile.
Nu stiu exact daca era real sau visez,dar o lumina
stralucitoare venea dinspre padure.
Vream sa o urmez,dar i-am promis lui Charlie ca nu o sa
stau aproape de padure.
Dar,nu stiu de ce,o forta ma impingea sa ma duc.
Nu am rezistat tentatiei si am mers,aproape inconstienta
spre padure.
M-am afundat din ce in ce mai mult in multimea de copaci.
Am privit in jur.
Era atat de frumos,de natural,de verde.
Cu ajutorul lectiilor lui Charlie despre botanica,am
recunoscut unii capaci,dar majoritatea mi-era necunoscuta.
Tot ce vedeam in jurul meu era misterios,dar intr-un fel
sinistru.
Charlie mi-a spus ca sunt animale in padurile din jur,numai
ca eu nu aud decat fosnetul pasilor mei.
Am vrut sa ma intorc,dar atunci a aparut in fata mea ceea
ce am cautat.
In ciuda distantei exagerat de mari,am putut sa observat
frumusetea angelica a creaturii din fata mea.
Era cu fata spre mine,dar avea ochii inchisi.
Arata ca o statuie de piatra sculptata,dar mult mai frumoasa
si mai stralucitoare.
Purta doar o pereche de pantaloni,astfel pieptul sclipind
puternic sub lumina soarelui.
Nu inteleg ce facea,dar cred ca se lupta cu ceva.Cu el insusi
presupun,pentru ca avea mainele inclestate.
Privirea mi s-a urcat si i-au vazut chipul nepretiosului
misterios.Ochii,nasul,gura erau asezate pe fata rigida,in
armonie,potrivindu-se perfect una cu alta.Parul castaniu era
asezat rebel,iar daca un o mar putea avea parul asa,ar
semana cu un aurolac,dar parul lui era mult mai frumos
decat a unui model de pe podium.
Nu mi-am dat seama,dar aveam gura cascata.
Am inchis-o la loc si nesigura de mine,am facut un pas mai
aproape.
In momentul acela,el a deschis ochii si i-am putut vedea.
Am ramas socata un moment.
Incepuse sa-mi fie frica.
Ochii contrastau perfect cu restul corpului.Corpul era
angelic.iar ochii erau inspaimantatori.Ma privea ca pe o
cina.
M-am speriat si am inceput sa alerg.
Stiam ca ma va ajunge intr-o secunda,chiar daca era o
distanta mare intre noi.
Am inceput sa alerg si mai repede.
Imi era frica.Frica,dar nu stiu exact de ce.Nu imi era frica
pentru viata mea,era un alt motiv.Un motiv pe care nu l-am
mai intalnit.
In secunda aceea am cazut,dar m-am ridicat si am inceput
iar sa alerg.
Am mai cazut de cateva ori,dar nu vream sa ma opresc.
Cand,in sfarsit,am iesit din padure,m-am dus sa-mi strang
lucrurile si am luat-o la goana in casa.
Am asezat patura de unde am luat-o si am pornit-o spre
camera mea.
Mi-am luat din camera haine de schimb si mi-am facut un
du scald.
Cand mi-am revenit ,m-am inbracat si am iesit din baie.
M-am intors in camera mea si am incercat sa inteleg ce s-a
intamplat azi.
Am incercat sa revad in minte creatuera,dar nu am reusit
sa-i dau frumusetea ei.
Trebuia sa ma intorc in padure.
Nu,ce fac?
Daca vreau sa mor ma pot intoarce.,dar le-as provoca
parintilor mei,o durere mare.
Nici nu stiu cat am stat asa,dar presupun ca ma adormit
pentru ca am auzit masina de politie a lui Charlie si cand
m-am uitat la ceas,era deja ora 16:30.
Am pornit-o spre bucatarie si i-am pregatit lui Charlie
lasagna.
Cand a intrat pe usa,in bucatarie se raspandise mirosul
mancarii.
Charlie a venit in bucatarie binedispus si a pus pestele prins
in frigider.
Am incercat si eu sa par bucuroasa,dar nu cred ca l-am
pacalit.Nu m-am priceput niciodata sa mint.Renee imi
spunea ca sunt ca o carte deschisa.
-Buna,Bella.Te-ai distrat azi?m-a intrebat el.
-Mda,tata.Am iesit afara si am citit.
Ei bine,i-am spus in mare adevarul.Am omis partea cu
padurea si creatura mitologica ,ca sa nu-l sperii.
-Mmm…..ce frumos miroase,m-a complimentat el.
In timp ce ii puneam farfuria pe masa,am observat titlul de
pe prima pagina a ziarului.
,,Inca cinci turisti disparuti’’
-Tata,tu investighezi cazul cu turisti disparuti?am intrebat
eu,temandu-ma ca raspunsul sa fie pozitiv.
-Nu,Bells,colegii mei de la sectie fac asta.Daca situatie o sa
se inrautateasca o sa fiu nevoit sa ma duc si eu.
Nu mi-l puteam imagina pe Charlie in padure alaturi de
creatura misterioasa.
Mi-am alungat acest gand,in timp ce ma indreptam spre
camera mea.
Am fost in transa aproape tot timpul pana cand m-am
culcat.Nu imi aduc aminte cand m-am spalat si nici cand
am urcat scarile.
Mi-am luat CD playerul de pe raft si am pus un CD cu
muzica lenta,sperand ca o sa adorm.