S e r b a r e a de P a ş t e

BIRUINŢA VIEŢII—Învierea domnului

Să-l primim cu bucurie pe Domnul nostru Iisus Hristos, cel înviat

din mormânt. Sărbătoarea Învierii să ne aducă în suflet lumină,
dragoste şi împăcare, să avem gând bun şi curat pentru toţi semenii
noştri şi, împreună, să aducem mulţumire Celui înviat din morţi!

Se cântă : Hristos a inviat din morţi

Cu moartea pe moarte călcând
Şi celor din mormânturi
Viaţă dăruindu-le.
Au tremurat stăpânii lumii
La glasul marelui profet
Şi-un duşman văzură-n fiul
Dulgherului din Nazaret.
El n-a venit să răzvrătească,
Nu vrea pieirea nimănui.
Desculţ, pe jos colindă lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.
Şi mulţi cu pietre îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit.
Dar el zâmbeşte tuturora
Atotputernic şi smerit.
El orbilor le dă lumină
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei bolnavi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoală din mormînt.
Şi tuturora deopotrivă
Împarte darul Lui ceresc
Şi celor care cred într-însul,
Şi celor ce-l batjocoresc.
Urască-l cei fără-de-lege!
Ce-i pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.
Din toată lumea asupriţii
În jurul Lui s-au grămădit
 -2-

Şi vijeliile de patimi
La glasul Lui au amuţit.
Fiţi buni cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc
Iubiţi pe cei ce-n contra voastră
Cu duşmănie se pornesc.
Cât bine, câtă fericire
Şi câtă dragoste-ai adus
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.
Au râs şi te-au scuipat în faţă
Din spini cunună ţi-au făcut
Şi în deşarta lor trufie
Stăpâni asupră-ţi s-au crezut.
Aduceţi piatra cea mai mare
Mormântul să-l acoperiţi,
Chemaţi străjerii cei ageri
Şi străji de noapte rânduiţi.
S-au veselit necredincioşii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a înteţit în focul
Durerilor de pe calvar.
Şi valurile neoprite
Peste pământ se împânzesc
Ducând dreptate şi iubire
Şi pace-n neamul omenesc.
Voi toţi ce-aţi plâns în întuneric
Şi nimeni nu v-a mângâiat
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculaţi! Hristos a înviat!

Se cântă Din mormântu-ntunecat

Azi Hristos a înviat
A-nviat, a-nviat
Lumea iar s-a luminat.
Îngerii din ceruri sus
Cântă slava lui Iisus
Lui Iisus, lui Iisus
Care viaţă ne-a adus.
 -3-

Iară noi în lume jos

Dăm mărire lui Hristos
Lui Hristos, lui Hristos
Care din păcat ne-a scos.
Păsările ciripesc
Toate florile-floresc
Înfloresc, înfloresc
Paştile sărbătoresc.
Să cântăm cu-adevărat
Azi Hristos a înviat
A-nviat, a-nviat
Viaţă veşnică ne-a dat.

Era seară liniştită El veni cu-ai lui la masă

Cu cerul senin În locul gătit
Când fu cina pregătită Şi-apoi cu voce miloasă
Fiului divin. Astfel a vorbit

Fraţii mei, sosit-a ceasul Trebuie să vină toate

Să ne despărţim Cele ce s-au scris
Voi să nu pierdeţi curajul Voi fi judecat la moarte
Căci iar am să vin. Şi pe cruce-ntins.

Dar vă spun mai dinainte Atunci toţi se îndreptară

Pentru ca să ştiţi Către-nvăţător
Că din voi unul mă vinde Şi pe rând îl întrebară
Cu treizeci de-arginţi. Cine-i trădător.

Când veni rândul lui Iuda Tu eşti, Iuda! Zise Domnul

Întrebă şi el Du-te mai curând
Nu cumva voi fi eu, Doamne, Iată-acum sosit-a ceasul
Fiul cel mişel. Să faci ce-ai de gând.

El atunci îndată merse Acolo-şi vându stăpânul

Către –acel sobor Iuda cel mişel
Unde se-aştepta cu sete Şi printr-un sărut făţarnic
Al Domnului omor. Îl predă pe el.
 -4-
Ei l-au dus la judecată
Şi l-au osândit
Ca pe cruce, cu ocară
Să fie răstignit.

Chiar şi Petru, ucenicul Ah, ce singur ai fost, Doamne!

Cel iubit al Domnului Cât ai fost de părăsit!
De trei ori se lepădase Suferind cumplit prin moarte
“N-am fost mâna dreaptă-a Lui!” Pentru ce mult ne-ai iubit!

Se cântă Pe crucea din dealul iubirii

Pe culmea lipsită de flori
Se stinge făclia iubirii
Privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale
Şi raza de soare-n amurg
Se scutură florile-n cale
Şi stelele toate s-ascund.
Ce mulţi ţi-au aflat în iubire
Izvorul de dulci mângâieri
Iar astăzi privirea-ţi spre culme
Îi caută şi nu-s nicăieri.
Doar maica aleargă la cruce
Priveşte spre cer suspinând
În locu-i să rabde s-ar duce
Pe lemnul de groază murind.
Iar ochii ce-au plâns în grădină
Se-ndreaptă spre cer rugători
Spre cel ce durerile-alină
Se roagă al meu salvator.
Părinte-al iubirii sublime
Le iartă cumplitul păcat
Al meu duh se-ndreaptă spre tine
O, iartă-i că nu ştiu ce fac.

Pe Golgota crucificat Cu pumni spre El s-au ridicat

Iisus privea îndurerat Aceleaşi mâini ce L-au rugat
Mulţimea ce-l batjocorea Şi gloata toată ce trecea
Cu hulă şi ocară grea, De răstignirea lui râdea.
 -5-
Iară durerea-L cuprindea
Căci trupul tot îi sângera
Că biciurilor ei L-au dat
Cu spini L-au încununat.
În setea ce îl mistuia
Fiere-n oţet i-au dat să bea.
Şi trupul său crucificat
De cuie era sfâşiat.

De Iuda el a fost trădat Iar lângă el acum mai sta

Iară de Petru lepădat. Doară Ioan cu Maica Sa.
Toţi ucenicii L-au lăsat Tristeţe-n suflet pătrundea
Când gărzile L-au arestat. Gândindu-se la mama sa.

O, Maică, a zis îndurerat! Tu şi Ioan nu m-aţi lăsat

Nu plânge, căci aşa mi-e dat. Singur pe cruce lepădat.
Dar singură nu te-oi lăsa De-aceea fi-vei maica sa
Pe-acest pământ,o, maica mea! Iar el ca fiu al tău va sta.

Sfârşitu-mi simt apropiat, Iar cei ce cred în jertfa mea

Mi-e sufletul îngreuiat, Vii vor rămâne pururea!
căci, iată mor nevinovat Căci viaţa pentru voi mi-am dat
Jertfindu-mă pentru păcat. Dar din mormânt am înviat!

Se cântă HRISTOS DIN MORŢI A ÎNVIAT

Refren A înviat, a înviat!
Hristos,Hristos,Hristos
A înviat!

DIN CER UN ÎNGER A STRIGAT –refren după fiecare vers

SI IADUL S-A CUTREMURAT
MORMINTELE S-AU DESPICAT
S-APRIND LUMINILE ÎN SAT
PE TOŢI DE MOARTE NE-A SCĂPAT
O LUME-NTREAGĂ A STRIGAT
ADEVĂRAT, A ÎNVIAT!

Şiroaie de sânge îţi curg pe obraz,

Şi-n ochii tăi lacrimi s-ascund.
Sub lemnul durerii Tu luneci şi cazi,
Iar spinii în carne-ţi pătrund.
 -6-
Adâncă-i durerea ce-n suflet o strângi!
Urcuşul Golgotei e greu,
Iar cel pentru care Tu suferi şi plângi
Iisuse, Iisuse, sunt eu.
Sub ploaia cumplită a pumnilor grei,
Te rogi pentru cei ce te bat
Părinte, ai milă de duşmanii mei,
Şi iartă-i , ei nu ştiu ce fac.
Tu om al durerii, de toţi părăsit,
Pe cruce te stingi, luminând.
A morţii putere prin moarte-ai zdrobit
În lume speranţa-aducând.
Iisuse, la tine mă-ntorc azi, căit,
Şi ştiu că Tu n-o să mă cerţi,
Eu, omul cel josnic ce-atunci Te-am lovit,
Plângând azi te rog să mă ierţi!

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,

Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi biserica creştină
Cu pietre vii zidite-n temelii.
Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopţii bate

Şi Iisus coboară pe pământ
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsună imnul Învierii sfânt.
Veniţi, creştini, luaţi lumină
Cu sufletul smerit, purificat,
Veniţi, flămânzi, gustaţi din cină,
E nunta Fiului de Împărat.
 -7-

Iisus veni şi-n casa mea-ntr-o seară.

Era-ntr-un tainic şi suav apus...
Şi-am stat în casă singur cu Iisus,
Şi-afară era mândră primăvară.

Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clară

Că oamenii sunt buni, deşi l-au dus
Să-L bată-n cuie pe Golgota , sus,
Fiindcă i-a iubit din cale-afară.
Şi mi-a mai spus că poate fi iertat
Chiar Iuda ce-l vându c-un sărutat
Ca să-şi sporească cu treizeci, arginţii.
Apoi, plecând, din prag mi-a spus aşa:
„Comoara sufletului, ca şi-a minţii,
E să iubeşti, pentru-a putea ierta.”

Hristos mântuitorul din morţi a înviat Hristos, zeul credinţei ieşit-a din
Şi fruntea-i ca un soare mormânt
Lucind peste popoare, Şi-a sa înviere, arată că nu piere
Flori de nemurire Dreptatea şi credinţa
În lume-a-mprăştiat . Şi adevărul sfânt.

Hristos e viu! Ca dânsul, o, voi ce suferiţi,

În lanţuri de robie,
Curând la viaţă vie,
Din umbra tristă-a morţii
Veţi fi cu toţi ieşiţi!

Miezul nopţii, e-o tăcere peste tot oraşul, sfântă...

Dar deodată, glas de clopot tot văzduhul îl frământă!

Dă semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare,

Grav, măreţ, vuind în noapte...o războinică chemare.
 -8-

Răspândind talaz de sunet ca talazurile mării

Tot mai grav, tot mai departe, în adâncurile zării.

Deşteptat din somn răspunde clopotul cel mijlociu,

Cam dogit, bătrânul clopotâ, dar sfătos, cucernic, viu...

În sfârşit, cu ritmul vesel, clopotele mici şi ele

Bat sonor în noaptea clară sub albastru plin de stele,

Iar metalicele note revărsate val cu val

Par o grindină de aur pe-o cupolă de cristal.

De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot

Îşi amestecă-armonia în acest feeric ropot.

-„Primăvara”...lung răsună prin văzduhuri cadenţat,

Iar ecoul blând răspunde ; “Adevărat a înviat!”

Şi când templele sfinţite deschid vechile lor porţi

E-ntr-un gând întreg pământul : “A-nviat Hristos din morţi! ”

Fraţilor, când voci de clopot spun minunea lui Iisus

Ridicaţi-vă din ţărnă, vă-nălţaţi mai sus, mai sus!

Deşteptaţi-vă şi-aprindeţi iarăşi candela vegherii

Salutaţi în mândre cânturi sărbătoarea primăverii.

Uniţi glasurile voastre cu al clopotelor cor!

Înnoiţi-vă viaţa la al vieţii sfânt izvor!

Se cântă Îngerul a alergat

Şi Fecioarei a strigat
O, tu cea plină de dar
Nu te-ntrista în zadar.
Că fiul tău cel Preasfânt
A-nviat azi din mormânt
Şi pe morţi i-a ridicat
 Mântuindu-i de păcat.
-9-
Azi popoarelor cântaţi
Domnului ,vă bucuraţi
Că El din morţi a-nviat
Moartea cu moarte-a călcat.

Şi mărirea lui Hristos

Ca un soare luminos
Peste noi a răsărit
Şi pe toţi ne-a mântuit
.
Tu, curată , care eşti
Maica luminii cereşti
Veseleşte-te, curat
De fiul tău înviat!

Hristos a înviat! Ce vorbă sfântă!

Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori, creştine, o auzi.

Hristos a înviat în firul ierbii,

A înviat Hristos în adevăr,
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr.

În stupii de albină fără greş

În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar, vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta , creştine,

Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?
 -10-
Simţi , tu, topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte

În aur măcar azi te-au îmbrăcat,
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi : “Hristos a înviat!”

Prin pomi e ciripit şi cânt / Văzduhu-i plin de-un roşu soare

Şi sălciile-n albă floare / E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii / Adus-a zilele-nvireii.

Şi cât e de frumos în sat! / Creştinii vin tăcuţi în vale

Şi doi de se-ntâlnesc în cale / Îşi zic:,, Hristos a înviat!”
Şi râde-atâta sărbătoare / În chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetişor / Neveste tinere şi fete

Bătrâni cu iarna vieţii-n plete / Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână / Cu micul ei nepot de mână.

Azi în sat,
Parcă-i ziua mai frumoasă
Şi şoseaua mai voioasă.
Am plecat acum cu toţii,
Şi bunicii şi nepoţii
La altar, la închinat.
Bucuroşi,
Ne-am întors apoi acasă
Şi ne-am aşezat la masă.
Apoi mult ne-am veselit
Şi la masă am ciocnit
Ouă roşii.
 -11-

Toţi copiii azi se-mbracă Şi la masă ciocnesc astăzi

Cu ce au ei mai frumos Toţi copiii cei cuminţi
Şi părinţilor le cântă Ouă roşii şi pestriţe
Învierea lui Hristos. Cu iubiţii lor părinţi.

Toţi copiii azi sunt darnici Şi copiii buni la suflet

Căci ei ştiu că lui Hristos Azi cu bucurie dau
Îi sunt dragi numai copiii Cozonaci şi ouă roşii
Cei cu sufletul milos. La copiii care n-au.

Pe cărarea din grădină Şi intrând tiptil în case

Printre flori, pe înnoptat Prin odăile curate
Iepursşul o să vină Tuturor o să le lase
Când copiii s-au culcat. Ouă roşii, minunate.

Dacă vreţi să-i mulţumiţi Domnul sus din cer aude

După ce v-aţi deşteptat Ce frumos aţi salutat
Salutaţi-i pe părinţi Şi atunci vă va răspunde
Cu „ Hristos a înviat! „Adevărat a înviat!”

E sărbătoare pe câmpie
Şi-n suflete e sărbătoare
Învie firele de iarbă
Sub ploaia razelor de soare.

Sunt Paştile cele frumoase

Şi-n fire zvonul lor străbate
Clopotniţa-şi îndoaie trudnic
Încheieturile uscate.
 -12-
Se-aude-al clopotelor cânt
Prin firea care se renaşte
Şi falnic iese din mormânt
Cu biruinţă Domnul Sfânt!
Şi azi e Paşte!

Şi după slujbă ies la rând Se-aşază, apoi, cu toţi la masă

Bătrâni cu spatele-aplecat, Şi toţi sunt astăzi bucuroşi
Bărbaţi cu chipul luminat Şi obiceiul din strămoşi
Şi-n urmă ies copii cântând Se-arată-n fiecare casă
Hristos a înviat! Cu ouă roşi!

Şi-apoi , în urma după-amiezii

Se strâng flăcăii plini de foc,
Femei şi fete la un loc
Şi toţi cei tineri se prind azi
În vesel joc!

Când primăvara e în toi

Şi toţi pomii-s înfloriţi
Creştinii toţi sunt fericiţi
Căci vin iar Paştile la noi.

Creştine, azi fii fericit! E atâta frumuseţe-n jur

Scripturile s-au împlinit. Şi firea-ntreagă în murmur
S-a împlinit străvechiul vis Înalţă cânt spreceru-nalt
Şi cerurile s-au deschis. „ Hristos cel Sfânt a înviat!”

(Un număr de 8 copii vor recita câte un vers, apoi ultima strofă , în cor ,
toţi împreună.)

 Coboară-te, o, Doamne, din lumină,

 Să hoinăreşti din nou la noi prin sate,
 -13-
 Să vezi cât lumea-i plină de păcate
 Şi s-o mai cerţi cu vorba ta senină.
 De mult îţi caut paşii pe pământ.
 De multă vreme-n prag te-aşteaptă mama.
 Să-ţi ia sudoarea frunţii cu năframa,
 Iar tu s-o-nvredniceşti cu chipul sfânt.

Toţi: Binecuvântă sângele din vie

Şi grânele de aur, şi apoi,
Tu cheamă-ne, o ,Doamne şi pe noi
La cina cea de taină din vecie.

Se cântă. E ziua Învierii

Popoarelor,veniţi!
În cugete şi-n inimi
Lumina s-o primiţi.

Cântări de bucurie
S-aducem lui Hristos
Căci din robia morţii
Cu moartea Lui ne-a scos.

La straja dimineţii
Un înger luminat
Venind la groapă strigă:
„Hristos a înviat!”

Atotputernicia
Lui Dumnezeu slăvit
Pe oameni din morminte
Sculând i-a mântuit.

Treziţi din somn spre ziuă

S-aducem la mormânt
În loc de plâns, cântare
În loc de mir, cor sfânt.

Că soarele dreptăţii,
Hristos, a răsărit
Şi tuturor viaţă
Le-a dat de prisosit.
 -14-

E ziua cea menită

A săptămânilor,
Stăpână împărăteasă
Şi doamna zilelor.

E praznicul cel mare

Al sărbătorilor
Slăvind în ea pe Domnul
În vecii vecilor.