Prin lume nevăzută se întelege lumea îngerilor.

Acestia au fost creati de

Dumnezeu înaintea materiei: “La început a făcut Dumnezeu cerul si
pământul”(Facere 1:1). Cuvântul cerul se referă la lumea spirituală, la îngeri, iar
cuvântul pământul se referă la materie, din care a fost făcut întregul univers:
“Numai Tu esti Domn si numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor si toată
ostirea lor, pământul si toate cele de pe el, mările si toate cele ce se cuprind în
ele; Tu dai viată la toate si Tie se închină ostirea cerurilor.”(Neemia 9:6)
“Întru El au fost făcute toate, cele din ceruri si cele de pe pământ, cele văzute, si
cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii”(Coloseni
1:16). Îngerii au fost creati înaintea oamenilor: “Atunci când stelele diminetii
cântau laolaltă si toti îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau”(Iov 38:7). Acelasi
lucru îl spune si Sf.Ioan Damaschin: “Trebuia zidită mai întâi fiinta spirituală,
apoi cea sensibilă si, în cele din urmă omul.”

Cuvântul “înger” înseamnă sol, crainic, vestitor. După cum spune si numele, ei
sunt “duhuri slujitoare”care fac cunoscută voia lui Dumnezeu. Îngerii sunt fiinte
spirituale, personale, superioare oamenilor si inferioare lui Dumnezeu. “Îngerul
nu este nemuritor prin fire ci prin har”(Ioan Damaschin). Sfintii Părinti spun că
nu este mentionată în detaliu crearea lor pentru a fi feriti evreii de idolatrie (s-ar
fi închinat îngerilor ca unor idoli). Fiind duhuri, au darul de a lua orice formă:
“Cel ce faci pe îngerii tăi duhuri si pe slugile Tale pară de foc”(Ps.103:5).

Ei dispun de o spiritualitate relativă, de aceea sunt circumscrisi spatial, nu pot

fi omniprezenti. Mărginirea lor, deasemenea, se referă si la cunoastere si putere:
nu sunt atotstiutori, nu au putere creatoare si nu pot face minuni prin puterea lor.
Menirea îngerilor este: să-L preamărească pe Dumnezeu si să servească în lume
oamenilor, povătuindu-i pentru împărătia cererilor. În privinta numărului lor,
Scriptura nu mentionează nimic. După expresiile folosite, ne dăm seama că
acesta este foarte mare(multime de îngeri, legiuni). Sf. Ioan Gură de Aur si
Clement Alexandrinul spun că numărul lor este infinit. În traditie, există credinta
că fiecare om îsi are îngerul său păzitor, primit la Botez.

Sfânta Scriptură îi împarte în 3 categorii:

1.serafimii, heruvimii, scaunele

2.domniile, puterile, stăpânirile

3.începătoriile, arhanghelii, îngerii

Starea initială a îngerilor nu era definitivă, ci trebuia să devină astfel prin

harul dumnezeiesc si străduintă personală. Starea actualăeste de sfintenie prin
harul lui Dumnezeu si rezistentă la ispită. Ca fiinte spirituale, înzestrate cu
libertate, îngerii puteau progresa sau păcătui. Unii dintre ei s-au răzvrătit
împotriva Creatorului lor, dorind(din cauza mândriei) să fie la fel ca Dumnezeu.
Conducătorul lor este Lucifer(Satan, Belzebul, Veliar) cel care a fost cel mai
frumos si mai puternic dintre îngeri. Căderea este irevocabilă si definitivă.
Numărul lor este foarte mare, Sf.Scriptură vorbind chiar de o împărătie a
diavolului.

Fiind autorul răului în lume, diavolul se străduieste să-i îndemne pe oameni să

păcătuiască: “Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe
cine să înghită”(I Petru 5:8).

Pentru că si omul are libertate, diavolul poate doar să-lispitească(prezentând răul

ca pe ceva bun si vrednic de dorit), nu îl poate constrânge să facă ceea ce nu
doreste. Sf.Ioan Gură de Aur: diavolul este asemenea unui câine legat, el poate
musca numai dacă intri în zona lui de actiune.

Ispitele sunt îngăduite de Dumnezeu pentru întărirea/călirea noastră în lupta

împotriva răului: “Vasele olarului le lămureste cuptorul; iar ispita omului
cugetul lui”(Is.Sirah 27;5).