114 1 CORINTENI 10-4:21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu...

115

In lumina acestor texte, putem conchide ca in actul creator au fost deopotriva

implicate toate cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Asadar, raspunsul la
intrebarile puse de profet mai sus ar putea fi until singur: Dumnezeu Tatal,
Fiul si Duhul Sfant.
Deci, daca nu a fost nimeni altcineva ca sa-i dea Creatorului sfat si invatatura,
atunci afirmatia lui Pavel care urmeaza citatului din Isaia — „Noi insa avem
gandul lui Hristos" — este extrem de indrazneata. Afirmatia sa poate avea
doua valente.
Pe de o parte, Pavel doreste sa spuna ca lui si celorlalti apostoli li s-a dat
„gandul lui Hristos", al Creatorului, adica faptul ca acestia au avut acces prin
revelatie la lucruri ce tin de sferele vesniciei.
Pe de alta parte insa, putea sa aiba in vedere „gandul lui Hristos", adica gandul
pe care 1-a avut Fiul lui Dumnezeu inainte de intemeierea lumii in a accepta
sa devina Hristosul lui Dumnezeu. In lumina multor texte din Scriptura,
putem afirma ca, in momentul Creatiei, Fiul lui D u m n e z e u acceptase deja sa
fie Hristosul, adica Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii.
Daca am parafraza ultima parte a versetului 16 astfel: „Noi insa avem Duhul
lui Dumnezeu, adica Duhul Sfant", — ceea ce ar fi corect, pentru ca textul
N - a m p u t u t s a v a v o r b e s c c a u n o r o a m e n i d u h o v n i c e s t i (3:1-4)
pana acum Pavel s-a examinat pe sine si lucrarea pe care a facut-o in Corint.
El a venit sa vesteasca taina lui Dumnezeu, primita prin revelatie divina si a
vestit-o prin aceeasi atingere divina, caci propovaduirea si invatatura lui „nu
stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de
Duhul si de putere" (2:4). Iar el a vorbit despre aceste lucruri „nu cu vorbiri
invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul
Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti"
(2:13). Cu toate acestea, pentru ca au ales sa ramana firesti si sa judece in
mod firesc mesajul lui Pavel, nu toti cei din Corint au primit propovaduirea
lui. Dar aceasta schisma nu caracterizeaza doar cetatea Corintului, ci ea s-a
strecurat chiar si in Biserica din Corint. Iar in versetele ce urmeaza, Pavel
pune degetul pe radacinile acestei realitati:
'Cat despre mine, fratilor,
72 nu v-am putut vorbi
ca unor oameni duhovnicesti,
73 ci a trebuit sa va vorbesc
ca unor oameni lumesti,
ca unor prunci in Hristos.
2

din Isaia vorbeste despre Duhul lui Dumnezeu —, am pierde tocmai aceasta V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari,
a doua valenta a afirmatiei lui Pavel. Dincolo de simpla prezenta a Duhului caci
lui Dumnezeu, apostolul vorbeste aici despre o masura speciala a acestui nu le puteati suferi;
Duh, care nu a fost turnata peste toti crestinii deopotriva. si nici acum chiar nu le puteti suferi,
3
pentru ca tot lumesti sunteti.
In adevar,
Gandul lui Hristos, al Hristosului preexistent, trebuie sa se refere deci la
„intelepciunea lui D u m n e z e u cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari,
Dumnezeu spre slava noastra, mai inainte de veci" (2:7). In termenii folositi • nu sunteti voi lumesti
de Pavel in Coloseni, gandul lui Hristos are de-a face cu „toate bogatiile • si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?
4

plinatatii de pricepere", cu „toate comorile intelepciunii si ale stiintei", care C a n d unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!"
sunt ascunse in Hristos: taina lui Dumnezeu-Tatal (vezi Col. 2:2-3). Asadar, Si altul: „Eu sunt al lui Apolo":
folosind expresia „noi insa avem gandul lui Hristos", el vorbeste despre • nu sunteti voi oameni de lume? (1 Cor. 3:1-4).
„taina lui Dumnezeu" (1 Cor. 2:1) la care au avut harul sa aiba acces cei din
Problema pe care 0 confrunta Pavel prin acest paragraf care a fost pregatit
cercul apostolic. O astfel de precizare este necesara si importanta mai ales in Cu
grija de eel precedent ar putea fi rezumata in afirmatia lui din 2 Corinteni,
lumina a ceea ce urmeaza. Ur
*de se vede obligat sa dea lucrurile pe fata: „Dar socotesc ca nici eu nu sunt
u n r
° ' n i c mai prejos decat apostolii acestia «nespus de alesi». Chiar daca sunt
U t l
necioplit in vorbire, nu sunt insa si in cunostinta" (2 Cor. 11:5-6).
Vezi Efes. 1:4-10; Evrei 4 : 3 - 4 ; 10:1-10; 1 Petru 1:18-20; A p o c . 13:7 etc.
116 1 CORINTENI
Ne aflam in sectiunea din 1 Corinteni 1:10-4:21, in care Pavel raspunde unei
situatii de criza create in biserica din Corint in urma punerii sub semnul
intrebarii a autoritatii lui apostolice.
El tocmai le-a vorbit despre extraordinarele revelatii pe care le-a avut. In 2
Corinteni, se vede obligat sa etaleze in continuare cateva dintre ele:
'E nevoie sa ma laud, macar ca nu este de folos. Voi veni totusi la vedeniile §i
2
descoperirile Domnului. Cunosc un om in Hristos, care, acum paisprezece ani,
a fost rapit pana in al treilea cer (daca a fost in trup nu stiu; daca a fost fara trup,
3
nu stiu: Dumnezeu stie). §i stiu ca omul acesta (daca a fost in trup sau fara trup,
4
nu stiu: Dumnezeu stie), a fost rapit in rai, si a auzit cuvinte, care nu se pot
5
spune, si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca. Cu un astfel de om
ma voi lauda; dar intrucat ma priveste pe mine insumi, nu ma voi lauda decat cu
6
slabiciunile mele. Chiar daca as vrea sa ma laud, n-as fi nebun, caci as spune
adevarul; dar ma feresc, ca sa n-aiba nimeni despre mine o parere mai inalta
7
decat ce vede in mine, sau ce aude de la mine. §i ca sa nu ma umflu de mandrie,
din pricina stralucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol
8
al Satanei, ca sa ma palmuiasca, si sa ma impiedice sa ma ingamf. De trei ori
9
am rugat pe Domnul sa mi-1 ia. §i El mi-a zis: „Harul Meu iti este de ajuns;
caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsjta." Deci ma voi lauda mult
mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in
l0
mine. De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri,
in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare. "Am ajuns
nebun: voi m-ati silit. Dar voi trebuia sa ma laudati; caci, macar ca nu sunt nimic,
12
totusi cu nimic n-am fost mai prejos de acesti apostoli asa de minunati. Semnele
unui apostol le-ati avut printre voi in toata rabdarea, prin semne, puteri si minuni
care au fost facute intre voi (2 Cor. 12:1-12).
D u p a astfel de descoperiri, era firesc ca el sa nu se socoteasca cu nimic mai
prejos de apostolii aceia „nespus de alesi" in ochii corintenilor. Dar in textul
de fata (1 Cor. 3:1-4), el le spune de ce nu a putut sa le vorbeasca despre
astfel de descoperiri. Vina era a lor, nu a lui. Problema era ca ei erau lume?ti,
nu duhovnicesti, ceea ce 1-a obligat pe Pavel sa-i hraneasca cu lapte, nu cu
bucate tari.
A fi duhovnicesc inseamna a fi in Hristos, a avea Duhul lui Hristos si a fi
calauzit de El. Este insa ciudat faptul ca putem fi lumesti sau prunci si sa fim
totusi in Hristos. Cel care este lumesc sau prune in Hristos nu poate sufefl
hrana tare. Iar dieta spirituals pe care ne-o alegem va determina modul in
care traim.
0-4:21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu... H7
g ridica insa intrebarea: ce relatie exista intre expresiile „omul firesc"
e
ityvyiKOQ) din 2:14 si ..omul lumesc" (oapKivoc) din 3:1? Sunt ele sau nu
expresii sinonime?
lata ce afirma Thiselton: ..Forma adjectivala oapKivoc caracterizeaza oameni
care sunt condusi intra total de impulsuri omenesti si ar putea insemna,
desigur in baza unor teorii referentiale ale intelesului, oameni ai carnii (oap^)
sau poate oameni care apartin in intregime sferei cdrnir™ fiind controlati
de carne, nu de Duhul. Pentru ca Pavel ii numeste pe acesti oameni lumesti
prunci in Hristos, putem afirma ca destinatarii sai primisera Duhul, dar nu
invatasera sa traiasca dupa indemnurile Duhului. , , 0 m u l firesc" (\\I\)XIKOQ)
se afla in intregime in planul omenesc si este pus de obicei in contrast cu
omul duhovnicesc (uweuiiatiKoc;), in sensul ca omul firesc nu are Duhul lui
75
Dumnezeu. F e e afirma clar:
Lumesti (aapKiu-oi) din 3:1 nu este un sinonim cu firesti ( ^ U / L K O C ) din 2:14.
Schimbarea este facuta de Pavel in mod deliberat. Termenul din 2:14 a fost folosit
ca sa-1 descrie pe omul lipsit de Duhul, care nu poate nici macar sa priceapa
argumentul de fata, pentru ca totul i se pare o nebunie. Deoarece corintenii
primisera Duhul, apostolul nu-i poate numi I J / U ^ L K O L (firesti), chiar daca, in fapt,
ei se comportau ca si cum ar fi fost firesti. Asa ca, schimbarea termenului cu
oaptavoi (lumesti) este potrivitain toate privintele. Astfel, Pavel evita sa-i acuze
de faptul ca nu ar avea deloc Duhul, dar in acelasi timp ii obliga sa-si recunoasca
conditia §i sa se comporte ca atare.
Starea lor se materializase in dezbinarile care macinau biserica: „Cand unui
zice: «Eu sunt al lui Pavel!» Si altul: «Eu sunt al lui Apolo!»: nu sunteti voi
oameni de l u m e ? " (3:4) Iar starea lor de oameni lumesti 1-a obligat pe Pavel
sa ii hraneasca cu lapte, nu cu bucate tari. „Laptele" tine de „invataturile
76
incepatoare ale lui H r i s t o s " . Desi el este necesar intr-o anumita etapa a
existentei noastre spirituale. maturizarea reclama hranirea cu bucate tari.
Autorul Epistolei cdtre Evrei asociaza „bucatele tari" sau „hrana tare" cu
77
»cuvantul despre neprihanire", adica cu invatatura care ne ajuta sa crestem
in asemanarea lui Hristos.
Asadar, chiar daca „a fi l u m e s c " nu este acelasi lucru cu „a fi firesc", trebuie
s
a mtelegem ca aceste doua concepte se invecineaza si tocmai de aceea este
deosebit de periculos sa r a m a n e m lumesti sau prunci in Hristos.
74T"-~
C T h
7s P - i s e l t o n , The First Epistle to the Corinthians, p. 2 8 8 .
°- Fee, The First Epistle to the Corinthians, p. 124.
118 1 CORINTENI jjJ0-4:2I Cine nimice$te Templul lui Dumnezeu... H9
Apolo a venit in urma lui Pavel ca sa ude ceea ce era deja sadit. El si-a putut
3:5-20 Roadele dezbindrilor permite luxul unor discursuri oratorice mai ingrijite, deoarece ogorul fusese
deja destelenit si semanat, temelia era deja pusa de Pavel; iar ei erau deja
Pruncia spirituals despre care le-a vorbit Pavel in versetele precedente (3:1-
nascuti „in Hristos Isus, prin Evanghelie" (4:15).
4) constituie, pe de 0 parte, radacina dezbinarilor, iar pe de alta parte, una din
primele ei roade. Maturizarea noastra vine prin permanenta noastra crestere
Dupa ce a subliniat cauza problemei — pruncia spirituals sau starea lumeascS
in intelegerea celor desavarsite, a lucrurilor Duhului, a tainei lui Dumnezeu
.—, Pavel incearcS sS-i ajute sS inteleagS in ce anume constS aceasta, punand
desfSsurate in Hristos. Dar atunci cand energiile noastre se risipesc in certuri
cateva intrebSri si fScand cateva precizari importante:
— „Eu sunt al lui Pavel!"; „§i eu, al lui Apolo!"; „§i eu, al lui Chifa!";
„$i eu, al lui Hristos!" (1:12 si 3:4) — am risipit, de fapt, sansa maturizarii 5
Cine este Pavel? §i cine este Apolo?
noastre. in schimb, roadele dezbinarilor nu se opresc aici. Daca nu renuntam
Niste slujitori
la certurile de partide, vindecandu-ne gandirea privitoare la rolul slujitorilor
ai lui Dumnezeu
lui Dumnezeu (3:5-9), roadele dezbinarilor vor continua sa se adanceascS:
prin care ati crezut;
lemnul, fanul si trestia zidita pe temelia care este Hristos vor risipi rasplata
si fiecare dupS puterea datS lui de Domnul.
celor care se fac vinovati de zidirea lor pe Temelie (3:10-15) si, in final, ar 6
E u am sSdit,
putea duce la nimicirea Templului insusi, cu toate consecintele ce deriva din
Apolo a udat,
aceasta (3:16-20).
dar D u m n e z e u a facut sS creascS:
7
asa ca
impreuna lucratori cu Dumnezeu in ogorul lui Dumnezeu (3:5-9) nici eel ce sSdeste,
Am vazut ca baza subiectiva a problemei dezbinarilor din biserica era pruncia nici eel ce udS nu sunt nimic,
spirituals a membrilor ei. Corintenii nu au inteles cu adevarat nici mesajul ci Dumnezeu, care face sS creascS.
Crucii si nici valoarea ei. Isus Hristos eel Rastignit ar fi trebuit sa fi fost 8
Cel ce sSdeste si eel ce uda sunt tot una;
conditia suficienta atat pentru nasterea lor spirituals, cat si pentru viata lor de si fiecare i§i va lua rasplata dupa osteneala lui.
credintS. Dar n-a fost asa. Datorita prunciei lor, corintenii au gSsit un motiv 9
CSci
pentru dezbinarile dintre ei in diferenta dintre lucrarea lui Pavel si cea a lui noi suntem impreuna lucrStori cu Dumnezeu.
Apolo. Desi in 1:12, alaturi de Pavel si Apolo, sunt enumerati si Petru si Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, clSdirea lui
Hristos, capitolele 3 si 4 se focalizeazS doar pe Pavel si Apolo, l&sandu-ne sa Dumnezeu
intelegem ca de persoanele si lucrarea acestora se lega, de fapt, punctul focal (1 Cor. 3:5-9, s.n.).
al dezbinarilor (vezi 3:4-8 si 4:6-7). Pavel a venit sa desteleneascS ogorul, sa
puna temelia sau sa sadeasca — asa cum spune el. Nu lucrarea unuia sau a celuilalt este determinants pentru corinteni — spune
Pavel — ci lucrarea lui D u m n e z e u in viata lor: „Eu am sSdit, Apolo a udat,
Aflandu-se in Ahaia, unde filosofarile de tot felul erau la loc de cinste, dar Dumnezeu a facut sS creasca" (3:6). Concluzia lui este simplS si clarS. In
apostolul a cSutat sa lase in urma lui un singur lucru: „Pe Isus Hristos, si lumina a ceea ce face Dumnezeu, eel ce sSdeste si eel ce udS sunt tot una si,
pe El rastignit" (2:2). Pentru a sSdi mesajul Crucii in mintile celor care erau m ultima instants, sunt nimic, de aceea este 0 nebunie sS se fSleascS cineva
obisnuiti cu vorbaria sterilS a veacului acestuia, Pavel n-a apelat la discursuri c
u unul impotriva celuilalt.
bine ticluite din punct de vedere oratoric, ci a insistat pe ceea ce el numea
„nebunia propovaduirii crucii" (1:21). §i a facut acest lucru apeland la tot ce Vindecarea corintenilor ar fi inceput o data cu intelegerea corectS a statutului
a avut la indemanS ca sa faca intelese pentru corinteni locul si valoarea Crucii C e
l o r pe care slujitorii din biserica din Corint i-au luat drept varf de lance
lui Hristos in planul lui Dumnezeu. Apostolul a venit sa propovSduiasca ln
Promovarea intereselor lor — Pavel si Apolo — fSrS ca acestia sS stie
F v a n p h s l i a . iar — asa cum o afirma el insusi — Evanghelia era centrata in a
^ c a r . Intr-o bisericS apar probleme ori de cate ori ne abatem privirile de la
120 I CORINTENI 0-4:21 Cine nimice$te Templul lui Dumnezeu.. 121
Al Lui este planul sj El 1-a pus in miscare trimifand pentru mantuirea noastra 10
D u p a harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat,
pe Insusj Fiul Sau. Deci, toti cei care se implica in vreun fel sau altul in en, ca un mester-zidar intelept,
lucrarea mantuirii sunt impreuna lucratori cu Dumnezeu. am pus temelia
sj un altul cladeste deasupra.
Daca se intampla ceva, este pentru ca Dumnezeu face sa creasca, nu fiindca Dar
sadeste sau uda cineva. Taina vietii ramane in mana lui Atotputernicului si de fiecare sa ia bine seama cum clade§te deasupra.
aceea Lui i se cuvine toata slava: "Caci nimeni nu poate pune 0 alta temelie, decat cea care a fost pusa si
" O , adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse care este Isus Hristos.
12
34
sunt judecatile Lui, si cat de neintelese sunt caile Lui! Si in adevar, „cine a Iar daca clade§te
cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? "Cine I-a dat ceva cineva
36
intai, ca sa aiba de primit inapoi?" Din El, prin El, §i pentru El sunt toate pe aceasta temelie
lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin (Rom. 11:33-36). aur, argint, pietre scumpe,
lemn, fan, trestie,
O data ce Dumnezeu este a§ezat la locul Lui, toate celelalte sj toti ceilalti 13
lucrarea fiecaruia
i§i ocupa locurile lor. Este de apreciat faptul ca Dumnezeu ne-a dat lucrari
va fi data pe fata:
semnificative, dar diferite, alaturi de El. Este important §i saditul §i udatul, dar
ziua Domnului o va face cunoscut,
numai in contextul lucrarii lui Dumnezeu, altfel ele ar fi absolut zadarnice.
caci se va descoperi in foe.
intelegerea acestui fapt aduce §i bucurie, dar si smerenie pentru slujitor.
$i focul va descoperi cum este lucrarea fiecaruia.
Iar pentru biserica din Corint, intelegerea acestor adevaruri ar fi pus capat 14
D a c a lucrarea zidita de cineva
dezbinarilor, dovedind inexistent obiectul certurilor dintre ei.
pe temelia aceea
zidita de cineva pe
temelia aceea ramane in picioare,
Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foe (3:10-15) el va primi 0 rasplata.
Daca acela care seamana sau acela care uda sunt tot una, inseamna ca in mod l5
D a c a lucrarea lui va fi arsa,
normal orice motiv de lauda cu unul sau cu celalalt ar fi trebuit sa dispara. In i§i va pierde rasplata.
din pricina temeliei
ciuda acestui fapt, dezbinarile continuau sa fie 0 realitate, pe de 0 parte, din Cat despre el,
pe care a zidit, nu
pricina prunciei lor spirituale, iar pe de alta parte, din pricina slujitorilor care va fi mantuit,
din pricina lucrarii
o alimentau. pe care a zidit-o dar ca prin foe
(1 Cor. 3:10-15, s.n.).
Existau in biserica slujitori care, in ambitiile lor desarte, folosindu-se de starea
Dupa cum am intuit deja, cauza imediata a problemei nu era, de fapt, nici
de imaturitate a bisericii, isi promovau interesele si erau pe punctul de a nimici
Pavel, si nici Apolo. in biserica din Corint existau, probabil, cativa lideri care
Templul lui Dumnezeu. Asa se face ca Pavel continua dezbaterea problemei
!?i disputau intaietatea, folosind ca pretext diferenta de forma dintre lucrarea
mutand discutia de pe el si Apolo pe cei care erau, de fapt, cauza principals l u i P a v
e l si a lui Apolo. Lor li se adreseaza Pavel in 1 Cor. 3:10-15; 3:16-23
a dezbinarilor din biserica din Corint. Ca sa li se poata adresa, Pavel pleaca ?i 4:18-21. Pe ei ii avertizeaza atat cu pierderea rasplatii (3:10-15), cat §i cu
de la exemplul lui si al lui Apolo: „Fiecare isi va lua rasplata dupa osteneala nimicirea lor de catre D u m n e z e u (3:16-23), pentru ca ei erau cei care cladeau
lui. Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Pe temelia pusa de Pavel — care era Isus Hristos — lucruri incompatibile
Dumnezeu, cladirea lui D u m n e z e u " (3:8-9). Pentru a crea cadrul dezbaterii cu ea.
care urmeaza, Pavel a trebuit sa schimbe si metafora ogorului, in care unul
sadeste, altul uda, dar D u m n e z e u face sa creasca, cu metafora cladirii, in
Lucrarea §i neprihanirea lui Isus Hristos au fost deja testate de focul judecatii
care unul asaza temelia, altul cladeste deasupra, dar Dumnezeu este Cei care Ul
Dumnezeu sj au ramas in picioare. Focul judecatii a fost moartea, dar
incearca lucrarea fiecaruia in foe si care va da fiecaruia rasplata dupa ceea ce rnoarf^o v,,, T
 122 / CORINTENI
78
ca noi, El n-a avut pScat. invierea Lui din morti a fost dovada neprihanirii
Lui. De aceea, daca pe aceasta temelie se cladesc in continuare lucruri de
aceeasi esenta — aur, argint, pietre scumpe — ele vor ramane, iar acela care
le-a cladit va primi o rasplata. Dar cei care cladesc pe temelia aceasta lemn,
fan si trestie, adica lucruri incompatibile cu temelia, tot ceea ce au cladit
deasupra va arde si, impreuna cu lucrarea lor, va arde si rasplata lor; cat
despre ei, vor fi mantuiti, dar ca prin foe (vezi 3:15).
Versetul acesta (3:15) este adesea folosit pentru a sustine ideea ca, in ultima
instanta, pentru eel nSscut din nou nu mai exists nici un pericol fatal. Dar oare la
asa ceva se refers Pavel in acest context? In nici un caz! Contextul nu vorbeste
despre temelie, — aceasta a fost deja pusS de apostol —, ci despre ceea ce se
clSdeste deasupra. Atata vreme cat cineva clSdestepe aceasta temelie — chiar
daca e vorba de lemn, fan si trestie si astfel isi va pierde rasplata — el va fi
mantuit totusi, dar ca prin foe, din pricina temeliei pe care a zidit.
In versetele 3:10-15, elementul esential in discutie este temelia pe care Pavel
a pus-o — Isus Hristos — si care nu poate fi inlocuitS cu nici o alta temelie:
„CSci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos, si pe
El rastignit... pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea
omeneascS, ci pe puterea lui D u m n e z e u " (2:2, 5), adica pe Crucea lui Hristos.
In acest text, nu mantuirea este pusa sub semnul intrebSrii, pentru ca nu
temelia este pusa in discutie, ci ceea ce se cladeste pe aceasta temelie: „Dar
fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra" (3:10, s.n.); „DacS cladeste
cineva pe aceasta temelie... " (12, s.n.); „DacS lucrarea zidita de cineva pe
temelia aceea... " (14, s.n.).
Mantuirea noastra nu este prin ceea ce cladim (faptele, activitStile chiar si
crestine) pe aceasta temelie, ci prin T E M E L I A insSsi pe care cladim. Deci,
79
atata vreme cat nu ne jucSm cu temelia, care este Hristos, adica, atata vreme
cat „pSstrSm panS la sfarsit increderea nezguduitS si nSdejdea cu care ne
lSudSm" (Evrei 3:6), noi suntem Casa lui Dumnezeu, suntem pSrtasi ai lui
Hristos si, la arStarea Lui, neprihSnirea Lui ne va fi atribuitS nouS, cSci „E1
a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihSnire, sfintire si
rSscumpSrare, pentru ca, dupa cum este scris: «Cine se lauda, sa se laude in
D o m n u l » " ( l Cor. 1:30-31).
78
y e z i Evrei 4 : 1 5 .
79
In termenii Epistolei catre Evrei, atata v r e m e cat n u - L calcam Tn picioare pe Fiul lui
D u m n e z e u , atata v r e m e cat nu p a n g a r i m sangele L e g a m a n t u l u i cu care am fost sfintiti si
atStfa uromp f>Qt nil_I K a t l A P r t r \ m r\o F\IIUIII UaMiIni 1\, Curai IfiOQ^ r&lntlr* « rtrt
I. jQ-4^21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu... 123
Atentie insa! in textul nostru nu este vorba despre ceea ce cladeste cineva
in propria lui viata, ci despre ceea ce cladeste cineva in vietile altora,
adica in vietile celor din Biserica. Scena pentru dezbaterea ce urmeazS a
fost deja asezatS in paragraful precedent: „Noi [Apolo si cu mine] suntem
impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea
lui D u m n e z e u " (3:9). Plecand de la aceasta concluzie, Pavel se adreseazS
lucratorilor din biserica din Corint, celor care isi permit sa cladeasca pe
temelia pusa de Pavel lemn, fan si trestie. Este un astfel de om in afara oricarui
pericol? Va fi el mantuit ca prin foe oricat se va incapatana sa continue sa faca
acest lucru? Nu! La acest pericol se refera Pavel in paragraful urmator (3:16-
23). Dar, inainte de a-1 discuta, ar fi bine sa lamurim ce anume inseamna sa
zideasca cineva pe temelia care este Hristos aur, argint si pietre scumpe sau
lemn, fan si trestie.
Temelia este Hristos, mai precis lucrarea pe care a facut-o El pentru mantuirea
noastra. Despre acestea Pavel va vorbi in capitolul 15. in esenta ei, Evanghelia
se reduce la Moartea lui Hristos pentru pacatele noastre, moarte dovedita
prin ingroparea Lui, si la invierea Lui a treia zi din morti, inviere dovedita
prin aratarile Lui. Este esential sa pricepem ca Hristos a murit pentru pacatele
noastre. Daca nu ar fi fost pacatele noastre care ridicau un zid de despartire
intre noi si Dumnezeu, Hristos nu ar fi trebuit sa moara. Ca sa ne aduca la
80
Dumnezeu, Hristos a trebuit sa darame zidul dintre noi si Dumnezeu, iar
lucrul acesta a fost posibil doar prin implinirea dreptatii lui Dumnezeu.
A zidi lemn, fan si trestie pe aceasta temelie, inseamna a da invataturi care
sa duca la tolerarea si la nesocotirea pacatului din vietile noastre. in biserica
din Corint mustea pacatul in toata diversitatea lui: dezbinari, curvie, judecati,
familii in deriva, ingamfare, idolatrie care a dus la partasie cu dracii, femei
care si-au nesocotit rolul si locul incredintat de Dumnezeu in familie, Cina
Domnului transformata in ocazie de stricare, nu de indreptare, adunari
devenite ocazii de afisare personals, nu de slujire si zidire a bisericii, loc de
teologhisire strambS si aducStoare de moarte in care se nega invierea mortilor,
lenevire in slujire etc. Cine era mai intai de vinS pentru aceastS situatie? Nu
cumva cei care clSdeau lemn, fan si trestie pe temelia care a fost pusS de
Pavel si care era Hristos? Orice invStSturS care nu condamnS pScatul este
lemn, fan sau trestie. Orice invStSturS care nu promoveazS neprihSnirea si
sfintirea este lemn, fan sau trestie. Noi am fost chemati sS adunSm impreunS
cu Hristos, nu sS risipim ceea ce a adunat El. Hristos a adunat murind pentru
Pacatele noastre, dupS Scripturi, si inviind a treia zi din morti, dupS Scripturi,
„*..X ~il
124 1 CORINTENI
ca sa traiasca spre slava lui Dumnezeu. Noi adunam impreuna cu El daca
zidim pe temelia aceasta lucruri compatibile cu ea: moarte fata de pacat §i
traire spre slava lui Dumnezeu prin puterea Duhului lui Hristos.
81
Exista exegeti cum ar fi G r o m a c k i , de pilda, care afirma ca, „din moment
ce temelia este o persoana, atunci sj materialele trebuie sa fie persoane".
82
F e e afirma ca o astfel de interpretare duce la concluzii ciudate in lumina
versetelor 13 sj 14.
Reactia lui Fee este justificata, deoarece, strict vorbind, temelia nu este o
persoana — desj Pavel vorbesje despre Hristos —, ci intreaga invatatura
legata de viata sj lucrarea acestei Persoane, precum sj despre implicative ce
deriva din acestea.
Dar, inainte de a respinge ferm ideile lui Gromacki, trebuie sa admitem ca
invatatura modeleaza oameni, iar a c e d i a vor fi de natura lemnului, fanului
sau trestiei sau a aurului, argintului sj a pietrelor scumpe. Primii vor pieri
in focul judecatii, cei din urma vor ramane. Sa ne aducem insa aminte de
cuvintele Domnului Isus din loan 15: „Nu voi M-ati ales pe Mine; ci Eu v-am
ales pe voi; sj v-am randuit sa mergefi sj sa aduceti roada, sj roada voastra sa
ramdna" (loan 15:16, s.n.). Intelesul cuvintelor Domnului Isus se limpezeste
in lumina framantarilor despre care scrie Pavel in 1 Tesaloniceni:
Caci cine este, in adevar, nadejdea, sau bucuria, sau cununa noastra de slava?
Nu sunteti voi, inaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da,
voi sunteti slava sj bucuria noastra... Astfel, in nerabdarea mea, am trimis sa-
mi aduca stiri despre credinta voastra, de teama ca nu cumva sa va fi ispitit
Ispititorul, si osteneala noastra sa fi fost degeaba... Zi sj noapte II rugam nespus
sa va putem vedea fata, sj sa putem implini ce mai lipse§te credintei voastre
(1 Tes. 2:19-20; 3:5, 10, s.n.).
Citind textul de mai sus, intelegem ca lui Pavel nu-i era indiferent daca
rodul lucrarii lui va ramane sau nu. Tocmai de aceea se roaga pentru o noua
ocazie de a ajunge in Tesalonic, ca prin invatatura pe care o va da bisericii sa
implineasca ce lipsea credintei lor sj sa asigure astfel statornicia tesalonicenilor
in mijlocul prigoanei. D o m n u l Isus Insusj Se roaga pentru ucenicii Sai sj II
roaga pe Tatal sa-i pazeasca, in timp ce El avea sa treaca prin valea umbrei
mortii. Daca acceptam sa gandim in tiparele propuse de Gromacki, atunci, in
ultima instanta, lemnul, fanul sj trestia sunt cei care in Pilda Semdnatondui
1
R. G. G r o m a c k i , Called to be Saints, An Exposition of 1 Corinthians, E e r d m a n s , Grand
j • J0-4:21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu... 125
sunt asemanati cu samanta cazuta in locurile stancoase §i intre spini. Iar
aurul, argintul si pietrele scumpe reprezinta samanta cazuta in pamantul bun,
care aduce roada in rabdare. La urma urmelor, cele doua interpretari ajung in
acela§i punct, daca urmarim consecintele finale. Zidind pe temelia care este
Hristos lucruri incompatibile cu ea, adica lucruri care nu condamna pacatul
si nu promoveaza sfintirea, cei hraniti cu astfel de invataturi vor pieri, iar
Templul va fi nimicit. Or, Templul suntem noi, oamenii.
Pe langa faptul ca, in urma invataturilor care erau date in biserica din Corint,
pacatul era tolerat intre ei, problema grava era ca se indragostisera de
intelepciunea (sophia) veacului acestuia §i li se parea ca isj satisfac nevoia
sufletului indeletnicindu-se cu ea. Dupa cum afirma Fee, „ceea ce va pieri
este sophia, in toate formele ei umane. Ea apartine veacului acestuia, iar
83
veacul acesta trece, impreuna cu tot ce-i apartine". Fee incheie cu un gand
aplicativ:
Textul acesta are o relevanta unica pentru biserica contemporana. El nu este
o provocare adresata credincio§ilor individuali sa-sj zideasca bine viata pe
singura temelie care este Hristos, dar nici o ocazie pentru dezbateri teologice.
Dimpotriva, el este unul dintre cele mai semnificative texte din Noul Testament
care atentioneaza — §i incurajeaza — pe cei responsabili de „zidirea" Bisericii
lui Hristos. Intr-o ultima analiza, desigur, el ii include pe toti credinciosji, dar
fiind intr-o asociere atat de stransa cu versetele 5-9, are o relevanta particulara
pentru cei care au responsabilitati de invatare si conducere in Biserica. Dincolo
de orice dubiu, afirmatia lui Pavel este o atentionare solemna. Este din pacate
posibil ca oamenii sa incerce sa zideasca biserica in baza a tot felul de sisteme
umane intemeiate pe intelepciunea omeneasca sj alimentate de ea, indiferent
ca este vorba despre sisteme filosofice sau psihologice, de tehnici manageriale,
de promovare a unui sentiment relational implinitor sau de orice altceva. Dar
la judecata de pe urma, toate aceste zidiri (sj nenumarate alte forme in care
sistemele au devenit mai importante decat Evanghelia insasi) vor fi dovedite a fi
ceea ce, de fapt, sunt: ceva pur uman, fara ca sa aiba in ele caracterul lui Hristos
sau Evanghelia Lui. De multe ori, desigur, testul vine inca de-a lungul existentei
noastre terestre sj, in astfel de ceasuri ale adevarului, ceea ce s-a zidit pe formele
moderne ale sophiei, de obicei, se prabu§este cu zgomot. 84
Intrebarea care se ridica este: cat timp va supravietui o biserica din punct de
v
e d e r e spiritual daca este hranita in m o d sistematic cu o astfel de invatatura?
Tocmai pentru ca pericolul nimicirii Templului lui Dumnezeu era foarte
mare, Pavel se grabeste sa adauge paragraful urmator in scrisoarea lui.
126 1 CORINTENI
Dumnezeu il va nimici pe acela care nimiceste Templul lui
Dumnezeu (3:16-20)
Paragraful 3:16-23 este format din trei blocuri de text: 16-17; 18-20 si 2 1 -
2 3 . In primul bloc (16-17), Pavel pune doua intrebari retorice bisericii din
Corint: (1) „Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui
Dumnezeu locuieste in voi?", (2) Nu stiti ca „daca nimiceste cineva Templul
lui Dumnezeu, pe acela il va nimici D u m n e z e u ? " (16-17) in al doilea bloc (18-
20), Pavel ii confrunta pe slujitorii vizati, eel putin de a doua din intrebarile
de mai sus, cu 0 atentionare: „Nimeni sa nu se insele... intelepciunea lumii
acesteia este 0 nebunie inaintea lui Dumnezeu", de aceea cine „se crede
intelept in felul veacului acestuia sa se faca nebun ca sa ajunga intelept" in
felul lui Dumnezeu. in ultimul bloc (21-23), Pavel trage 0 concluzie care
devine un imperativ pentru biserica din Corint: „Nimeni sa nu se faleasca dar
cu oameni" (3:21). insa aceste ultime trei versete se continua cu cele afirmate
in capitolul 4, formand o parte a solutiei pe care o ofera pentru rezolvarea
dezbinarilor din biserica. De aceea, le vom trata impreuna cu 4:1-21.
Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu va fi nimicit de
Dumnezeu (16-17)
in textul de fata, Pavel aplica Bisericii imagistica Templului intr-un sens
85
corporativ. Acesta subliniaza faptul ca noi am fost ziditi impreuna ca sa
fim impreuna un Templul Sfant pentru Domnul: „Nu stiti ca voi sunteti
Templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui D u m n e z e u locuieste in v o i ? " Fiind
evreu, lui Pavel nu-i este greu sa faca paralela cu tabara lui Dumnezeu din
pustie, in mijlocul careia se afla Cortul Intalnirii, peste care s-a coborat slava
86
lui D u m n e z e u . Dupa cum afirma Thiselton, termenul folosit de Pavel —
„Templu" (vaocj — confirma faptul ca apostolul se refera la Templu ca intreg
si nu la Locul sfant (Lepov). Iar atunci cand afirma ca „Duhul lui Dumnezeu
locuieste in voi", foloseste pluralul „in v o i " (kv \)\ilv), facand astfel o paralela
87
cu slava Domnului coborata in mijlocul lui Israel.
Comparatia cu situatia din Vechiul Testament este facuta in lumina unei
evidente transformed teologice pe care a suferit-o conceptul de Templu 0
85
Vezi 1 Cor. 3 : 1 6 - 1 7 ; 2 Cor. 6:16 si Efes. 2 : 2 1 .
86
In / Corinteni, Pavel mai foloseste imagistica Templului in 6:19-20. Desi si aici, in expresia
„in v o i " (e uu.Iv), este folosit pluralul, Thiselton sustine ca aici imagistica Templului poate
fi aplicata la fiecare credincios in care locuieste D u h u l lui D u m n e z e u , o astfel de traducere
fiind perfect legitima, mai ales ca D u h u l Sfant locuieste Tn trupul (singular) vostru (A. C.
Thiselton. The First Epistle to the Corinthians n 3161
• 10-4^21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu... 127
data cu schimbarea Vechiului Legamant cu Noul Legamant. in mijlocul
taberei lui Israel exista Cortul intalnirii, iar mai tarziu, in mijlocul lui Israel
existaTemplul. Templul era Casa Domnului. Deci, Domnul locuia in mijlocul
poporului Sau prin intermediul Cortului sau al Templului, acestea constituind
interfata care facea posibila relatia israelitului cu Dumnezeu. Interdictia de
apropiere de Cort era solemna si pedeapsa pentru eel care ar fi indraznit s-
88
o incalce era capitals. De-a lungul perioadei vechi-testamentale, perdeaua
dinauntru semnala faptul ca „drumul in Locul preasfant nu era inca deschis,
cata vreme sta in picioare cortul dintai" (Evrei 9:8). Perdeaua dinauntrul
Templului s-a despicat de sus pana j o s la moartea Domnului Isus Hristos. 89
El este Acela care a deschis portile imparatiei, facand posibila desavarsirea
ceruta de cugetul nostru, si anume intrarea in prezenta lui D u m n e z e u . 90
Asadar, o data cu venirea Domnului Isus Hristos, paradigma Templului sufera
o profunda transformare teologica. Domnul Isus a semnalat lucrul acesta in
dialogul Sau cu mai-marii norodului, cu ocazia curatirii Templului:
l8
Iudeii au luat cuvantul si I-au zis: „Prin ce semn ne arati ca ai putere sa faci
19
astfel de lucruri?" Drept raspuns, Isus le-a zis: „Stricati Templul acesta, si in
20
trei zile il voi ridica". Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci si sase de ani, ca sa se
2l
zideasca Templul acesta, si Tu il vei ridica in trei zile?" Dar El le vorbea despre
Templul trupului Sau. "Tocmai de aceea, cand a inviat din morp, ucenicii Lui si-
au adus aminte ca le spusese vorbele acestea; si au crezut Scriptura si cuvintele
pe care le spusese Isus (loan 2:18-22).
Isus vorbea despre o realitate care nu fusese cunoscuta in toata perioada
vechi-testamentala. Domnul Se mutase intr-un alt fel de Templu. Acum,
in Hristos locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii, dupa cum afirma
Pavel in Coloseni 2:9. loan Botezatorul il prezinta pe Isus ca fiind Acela
91
care boteaza cu Duhul Sfant, adica Acela care redeschide portile imparatiei
pentru toti cei care cred in El. in clipa in care, dupa inviere, Domnul Isus
sufla Duhul Sfant peste ucenicii Sai, se naste Biserica, si anume, Casa sau
Templul lui Dumnezeu nou-testamental. Despre acest Templu vorbeste
Pavel in 1 Cor. 3:16-17. Dar textul nostru nu isi propune sa ramana la nivelul
e
xplicarii identitatii corintenilor prin metafora Templului, ci ii avertizeaza in
modul eel mai solemn de pacatul distrugerii lui. Pentru a intelege seriozitatea
avertizarii din acest paragraf, trebuie sa pornim de la atentionarea din versetul
19: „intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu".
v
e z i N u m . 1:51.
v
e z i Mat. 2 7 : 4 5 - 5 1 .
 / CORINTENI
intelepciunea Tn felul veacului acestuia a fost pe larg dezbatuta in paragraful
1:17-2:16. In textul respectiv, Pavel preciza ca „lumea, cu intelepciunea ei,
n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui D u m n e z e u " (1:21), deoarece
pentru cei intelepti in felul veacului acestuia propovaduirea Crucii este fie
o pricinS de poticnire, fie o nebunie si tocmai de aceea fruntasii veacului
acestuia nu numai ca n-au cunoscut intelepciunea lui Dumnezeu, ci, mai
mult, L-au rastignit pe D o m n u l slavei, in care sunt ascunse toate comorile
intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu. Deci, intelepciunea veacului acestuia,
pe care o apreciau atat de mult unii dintre slujitorii bisericii din Corint, se
ridica direct impotriva esentei Evangheliei, impotriva lui Hristos. Atata
vreme cat ei zideau pe adevarata temelie, care a fost asezata de Pavel, adica
pe Isus Hristos, chiar daca ceea ce zideau era lemn, fan si trestie, slujitorilor
respectivi nu le era amenintatS decat rasplata. Dar pericolul era ca ei sa
ajungS sa aprecieze prea mult lucrurile care se aflau in mod f&tis in opozitie
cu aceastS temelie si sa ajunga astfel sa considere Crucea lui Hristos fie o
pricina de poticnire, fie o nebunie, iar in acest caz ar fi fost in pericol insasi
mantuirea lor si mantuirea celor pe care incercau sa-i slujeasca. Atunci cand
cineva, ca lucrStor in biserica, prin atitudinea si propovaduirea sa submineaza
temelia, acesta se afla in pericolul de a nimici Templul lui Dumnezeu. Or, pe
acela — spune Pavel fara ocolisuri — il va nimici Insusi Dumnezeu.
Aici termenul „a nimici" are valente escatologice §i, pentru eel in cauza,
nu mai poate fi vorba despre o mantuire ca prin foe. Cel care „nimiceste
Templul lui D u m n e z e u " nu mai poate fi socotit ca fund dintre aceia care,
in nepriceperea lor, zidesc lemn, fan si trestie, dar totusi pe temelia care
a fost pusS si care este Hristos. Ci face parte dintre aceia care nesocotesc
insasi Temelia, lSsandu-se inselati de aura de adevar a intelepciunii veacului
acestuia si care, la randul lor, insala pe altii, invatandu-i sau indemnandu-i
in m o d indirect sa-L substituie pe Hristos cu intelepciunea lumii. Ca slujitori
ai lui Dumnezeu, ca lucratori in ogorul Lui, fiecare isi va lua rasplata dupa
osteneala lui — ne spune Pavel. Dar nimeni sa nu-§i inchipuie ca poate sa-si
bata j o c de ceea ce D u m n e z e u a zidit cu pretul sangelui Fiului Sau, fara sa
guste mania Lui! „Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il
va nimici Dumnezeu; caci Templul lui D u m n e z e u este sfant, si acest templu
sfant sunteti v o i " (3:17, trad. aut.).
Unii interpreti — afirma Fee — sunt stupefiati in fata faptului ca Pavel poate
afirma acum ca o persoana din cadrul comunitatii ar putea fi „nimicita", Tn mod
special d u p a ce, in versetul 15, el a vorbit de mantuirea ca prin foe. Se obisnuieste
• 10-4:21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu. 129
92 93 94
sa se sugereze — continua Fee, mentionandu-i pe G o d e t , M a c A r t u r si Barrett
(intr-o masura mai mica) — ca Pavel vorbe§te pentru doua categorii distincte
de oameni in cele doua texte [10-15 si 16-17]. Dar nici o logica nu justifica o
astfel de concluzie. A m e n i n t a r e a din versetul 17 duce, de fapt, atentionarea din
versetele 1-15 cu un pas mai departe. Intregul text este adresat bisericii. Daca ar
fi sa facem o distinctie intre acel „cineva" din textul de fata si eel din versetele
10-15, putem afirma ca aici focalizarea este in m o d specific pe acei cafiva care
dau tonul in dezbinarile prezente. Motivarea pentru o astfel de amenintare
solemna o avem in ultima parte a versetului 17: „Caci Templul lui Dumnezeu este
fant, si voi sunteti acest Templu". Termenul „sfant" ne pastreaza in contextul
imagisticii Templului, care a fost pus deoparte pentru D u m n e z e u si care nu poate
93
fi desacralizat sub nici un m o t i v .
A?adar, este important sa interpretam textul din 3:10-17 in doua etape.
Acestea sunt consecutive in timp, prima degenerand in a doua. In 3:10-15
este vorba despre eel care zideste pe unica Temelie, care este Hristos, dar
zideste lemn, fan si trestie, adica lucruri incompatibile cu temelia. Dupa cum
am vazut, preocuparea excesivS pentru intelepciunea veacului acestuia i-a
facut pe slujitorii bisericii din Corint sa neglijeze temelia insasi, adica faptul
ca Domnul Isus Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si
deci noi suntem chemati mai intai de toate sa murim fata de pacat. Iar pentru
ca Domnul Isus Hristos a inviat a treia zi, dupa Scripturi, noi suntem chemati
sa traim o viata noua prin puterea Invierii Lui. Iar neglijarea.unei astfel de
temelii din pricina preocuparilor cu alte lucruri duce in timp la nesocotirea ei
si deci la distrugerea Templului Insusi.
In contextul in care ucenicii Domnului Isus s-au apropiat de El cu o atitudine
similara cu aceea a slujitorilor din Corint, vrand sa afle cine va fi mai mare in
ImpSratia Cerurilor, „Isus a chemat la El un copilas, 1-a pus in mijlocul lor si
le-a zis: «AdevSrat vS spun ca daca nu vS veti intoarce la Dumnezeu si nu va
veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in ImparStia cerurilor.
De aceea, oricine se va smeri ca acest copilas, va fi eel mai mare in ImpSratia
cerurilor. Si oricine va primi un copilas ca acesta in N u m e l e Meu, MS primeste
pe Mine. Dar pentru oricine va face sa pacatuiasca pe unui din acesti micuti,
care cred in Mine, ar fi mai de folos sa i se atdrne de gat o piatrd mare de
moara si sa fie inecat in addncul rnarii»'" (Matei 18:1-6, s.n.).
92
F. G o d e t , Commentary on St. Paul's First Epistle to the Corinthians, ET, 2 vol., T & T
Clark, E d i n b u r g h , 1886, retip., E e r d m a n s , G r a n d R a p i d s , M i c h i g a n , 1971.
93
J. F. M a c A r t h u r , / Corinthians, C h i c a g o University Press, C h i c a g o , 1984.
94
C K. Barrett, A Commentary on the First Epistle to the Corinthians, ed. a 2-a, Black,
L o n d o n . 1968. r>. 1 0 7 1 .
130 1 CORINTENI lfl-4^21 Line nimiceste lemplul lui Dumnezeu... u[
„Cine nu este cu Mine este impotriva Mea, si cine nu aduna cu Mine Afirmatia cu care incepe versetul 18 vine sa sublinieze cele spuse in versetul
risipeste", a afirmat Domnul Isus in Luca 11:23. In contextul din biserica precedent: „Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il va
din Corint, a aduna impreuna cu Hristos inseamna a zidi pe singura temelie nimici Dumnezeu. Nimeni sa nu se in§ele" de lucrul acesta. Dar Pavel nu-i
care a fost pusa si care este Hristos aur, argint si pietre scumpe, adica lucruri lasa doar cu aceasta infricosatoare avertizare, ci se grabeste sa le ofere si
compatibile cu temelia, care sa promoveze in viata celor din biserica valorile solutia: „Daca cineva dintre voi se crede intelept in felul veacului acestuia, sa
reprezentate de temelie. Insa, dupa cum afirma Hristos Insusi, eel care nu se faca nebun ca sa ajunga intelept" (18b), in felul lui Dumnezeu, ar fi putut
aduna cu El va ajunge in mod inevitabil sa risipeasca chiar si ceea ce a adunat adauga Pavel.
Hristos. Zidind lemn, fan si trestie, slujitorii din Corint impingeau lucrurile
spre al doilea pas, adica spre nimicirea Templului lui Dumnezeu castigat cu Despre cele doua feluri de intelepciune s-a discutat mult in capitolele
pretul sangelui Fiului lui Dumnezeu. precedente. Iar atunci cand ele sunt raportate la cunoasterea lui Dumnezeu
§i la impacarea cu El, intelepciunea veacului acestuia devine o nebunie in
ochii lui Dumnezeu, pentru ca ne ia ochii si ne strecoara in suflet nadejdi
Elprinde pe cei intelepti in viclenia lor (18-20)
inselatoare. Dar, a lepada acest fel de intelepciune, mai ales in Ahaia,
Dupa cum am vazut, textele de mai sus (3:10-15 si 16-17) sunt extrem de bastionul acesteia, insemna sa accepti sa fii socotit tu insuti un nebun si sa fii
dense din punct de vedere teologic. Ele ne aduc in fata judecatii lui Dumnezeu, marginalizat de cei din jur. Intrebarea este la ce tinem mai mult: la acceptarea
atentionandu-ne mai intai de faptul ca ne-am putea pierde rasplata daca zidim lui Dumnezeu sau la acceptarea oamenilor, dorim lauda lui Dumnezeu sau
pe temelia care este Hristos lucruri incompatibile cu ea. Dar apoi avertizarea aprobarea oamenilor?
se transforms intr-o amenintare extrem de solemna: „Daca nimiceste cineva
Templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu, caci Templul lui Citatele vechi-testamentale din 1 Corinteni 3:19-20
Dumnezeu este Sfant; si acest Templu Sfant sunteti v o i " (3:17, trad. a u t ) . Ne intrebam ce lumina arunca cele doua citate din Vechiul Testament pe care
Pierderea rasplatii nu inseamna si pierderea mantuirii. Dar nimicirea noastra le include Pavel in text asupra intelegerii avertizarii solemne din versetul
de catre Dumnezeu inseamna despartirea finala de El. Pericolul era real. Si 17. S-ar putea, oare, ca el sa le fi inclus aici pentru a ne oferi 0 verificare
Pavel nu dorea sa vada pe nici unul dintre corinteni cazand in el. De aceea a interpretarii cuvintelor lui in lumina contextului vechi-testamental cu
apostolul continua cu mustrarea si indemnul din versetele 18-20: care isi interconecteaza scrierea? Daca asa stau lucrurile, atunci contextul
vechi-testamental ne poate oferi in acelasi timp si o explicare mai detaliata a
l8
N i m e n i sa nu se insele: afirmatiilor sale din acest paragraf.
Daca cineva dintre voi
se crede intelept Primul citat este din Iov 5:13, iar al doilea din Ps. 94:11 (LXX, Ps. 93:11).
in felul veacului acestuia, lata ce afirma Fee legat de folosirea lor de catre Pavel:
sa se faca nebun
Aceste doua texte luate impreuna ne sunt de mare folos pentru a observa modul
ca sa ajunga intelept. in care foloseste Pavel Vechiul Testament. Citatul din Iov este mai aproape de
l9
C a c i intelepciunea lumii acesteia textul ebraic decat de LXX. Se pare ca Pavel traduce el insusi textul ebraic, de§i
este 0 nebunie inaintea lui Dumnezeu. cuvantul TravoupyLa reflects versetul 12 din LXX. Citarea textului din Psalmul
De aceea este scris: 94 este exact ca si in LXX, cu exceptia cuvantului cheie O O C J J O ; [intelepciune],
c
„E1 prinde pe cei intelepti in viclenia are Tl inlocuieste pe avGpcjTTog [om]. Avem deci inaintea noastra un exemplu
lor". Pnvind modul in care apeleaza Pavel la Scriptura, varianta lui Pavel fund in
96
20
§ i iara§i: acelasi timp si o interpretare a Scripturii (cf. Efes. 4 : 8 ) .
„Domnul cunoaste gandurile celor e
^ - a lungul comentariului de fata s-a pus deja de mai multe ori problema
intelepti. §tie ca sunt desarte"
Pnvind modul in care Pavel foloseste citatele din Vechiul Testament. Dupa
(1 Cor. 3:18-20).
1 52 1 CORINTENI 1-10-4:21 C Ine nimiceste Templul lui Dumnezeu... 133
cum vedem, Fee se limiteaza la paralela verbals dintre cele douS texte. Dar, ,4
d a u peste intuneric in mijlocul zilei.
intrebarea care se ridicS, mai ales in textul de fatS (1 Cor. 3:18-20), este dacS o bajbaie ziua in amiaza mare ca noaptea.
aluzie la Vechiul Testament sau un citat din Vechiul Testament pot fi socotite l5
Astfel, D u m n e z e u ocroteste pe eel slab impotriva amenintSrilor lor,
ca fiind simple imprumuturi fScute de autor pentru a-si completa arsenalul si-1 scapS din mana celor puternici.
lingvistic in procesul creSrii operei sale sau trebuie sS plecSm de la ideea ca ,6
A s a incat nadejdea sprijineste pe eel nenorocit,
acesta a intentionat interconectarea textelor nu doar la nivelul lingvistic. ci iar farSdelegea isi inchide gura (Iov 5:11-16).
si la nivelul lor semantic, in contextul lor. Cu alte cuvinte, intrebarea care se
ridicS este: C u m anume mai vorbeste vechiul context prin noul text? Este In versetele 17-18. Elifaz incearcS sS-1 induplece pe Iov sS creadS cS toatS
oare contextul initial al citatului sau al aluziei redus complet la tScere sau durerea lui vine din mana lui Dumnezeu si cS ar trebui sS se linisteasca in
intelegerea lui va arunca o lumina importantS asupra semnificatiei noului mana Celui Atotputernic: „Ferice de omul pe care-1 ceartS Dumnezeu! Nu
context? Daca exists posibilitatea ca autorul sS fi interconectat contextele nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. El face rana, si tot El o leagS; El
teologice, atunci este imperativS studierea contextului vechi-testamental. rSneste, si m a n a Lui tSmaduieste". Iar in versetele 19-26, ii vorbeste despre
Contextul original are efectul unei cutii de rezonantS, care amplifies Dumnezeu si despre relatia Lui cu omul in termeni elogiosi, dar felul in care
97
semnificatia citatului. o face transforms cuvantarea lui intr-o subtilS acuzare la adresa lui Iov. Insa
problema lui Elifaz era cS nu cunostea realitatea din spatele scenei despre
Textul din Iov 5:13 care naratorul ne-a vorbit in primul capitol al cSrtii. Astfel, oricat de frumos
Cei dintai dintre cele douS citate din 1 Cor. 3:19-20 este preluat din prima ar fi sunat prelegerea lui despre Dumnezeu, afirmatiile lui nu erau adevSrate
cuvantare a lui Elifaz din Teman, unul dintre cei trei prieteni care au venit in cazul lui Iov.
sS-1 mangaie pe Iov. Elifaz rSspunde la cuvantarea lui Iov, care in durerea lui
incepe sS-si blesteme ziua nasterii, uitand cS din El, prin El si pentru El sunt 19
D e sase ori te va izbSvi din necaz,
toate lucrurile si ca lui D u m n e z e u I se cuvinte toatS slava si cinstea. Durerea
si de sapte ori nu te va atinge rSul.
il impiedica pe Iov sa priveascS spre D u m n e z e u si sS incerce sa priceapa 20
E1 te va scSpa de moarte in vreme de foamete,
lucrurile prin prisma existentei Lui si a planurilor Sale, nu din perspectiva
si de loviturile sSbiei in vreme de rSzboi.
ingustS a propriei lui existente. 21
Vei fi la adSpost de biciul limbii,
vei fi fSrS teamS cand va veni pustiirea.
Elifaz incearcS sS ridice ochii prietenului sSu spre Dumnezeu: ,,Eu as alerga 22
Vei rade de pustiire ca si de foamete,
la Dumnezeu, lui D u m n e z e u i-as spune necazul m e u " (Iov 5:8). SJ ca sS-1 si nu vei avea sS te temi de fiarele pamantului.
incurajeze pe Iov s-o facS, Elifaz incepe sS-i vorbeascS despre Dumnezeu. 23
C5ci vei face legSmant panS si cu pietrele campului,
Mai intai, se referS la lucrSrile lui Dumnezeu in naturS: „E1 face lucruri mari §i fiarele pSmantului vor fi in pace cu tine.
si nepStrunse, minuni fSrS numSr. El varsS ploaia pe pSmant, si trimite apa 24
Vei avea fericire in cortul tSu,
pe campii" (5:9-10). Apoi continuS cu modul in care D u m n e z e u Se implicS iti vei gSsi turmele intregi,
in viata socialS: 25
iti vei vedea sSmanta crescandu-ti,
si odraslele inmultindu-se ca iarba de pe camp.
"El inaltS pe cei smeriti, 26
Vei intra in mormant la bStranete,
si izbSveste pe cei necSjiti. ca snopul strans la vremea lui.
12
E1 nimiceste planurile oamenilor vicleni, 27
IatS ce am cercetat, si asa este!
§i mainile lor nu pot sS le implineascS. AscultS, cS sunt spre folosul tSu
13
E1 prinde pe cei intelepti in viclenia lor, (Iov 5:19-27).
si planurile oamenilor inselStori sunt rSsturnate:
acel moment, nimic din ceea ce snunea Elifaz in versetele 19-27 nu era
134 / CORINTENI
izbSvirea. Fericirea a pierit din cortul sau pentru ca i-au pierit nu numai
turmele, ci si copiii, iar acum sSgetile Celui Atotputernic 1-au strapuns —~
cum afirma el Tn 6:4 — §i Iov le sugea otrava, iar groaza Domnului trezea
fiori in sufletul lui.
Nu e vorba de faptul ca Dumnezeu n-ar putea sa faca tot ceea ce spune Elifaz
despre El in versetele 19-26, dar uneori, ca in cazul lui Iov, El alege sa n-o
faca, iar aceasta din ratiuni care transcend intelegerea umana.
A$a cum reiese atat din primul capitol al cartii Iov, cat si de pe primele
pagini ale Genesei, D u m n e z e u 1-a adus pe om in fiintS si scopul principal al
existentei lui este apSrarea onoarei lui D u m n e z e u si implinirea scopurilor Lui.
In Genesa, de pilda, D u m n e z e u rosteste blestemul si pedeapsa finals asupra
$arpelui. Iar pentru ca ele urmau sa se implineasca prin samanta femeii, omul
este implicat in mod necesar in acest conflict. Dar, in centrul scenei nu este
omul, ci Dumnezeu si planurile Lui. De data aceasta, Iov si suferintele lui
erau parte a acestei confruntari metafizice. Insa acest lucru era ascuns de
ochii lui Iov si ai prietenilor sai.
Citatul pe care il ia Pavel din acest text il gasim in blocul din versetele 5:11-
16, in care Elifaz descrie puterea lui D u m n e z e u de a judeca toate lucrurile: „E1
nimiceste planurile oamenilor vicleni, si mainile lor nu pot sa le implineasca.
El prinde pe cei intelepti in viclenia lor, si planurile oamenilor inselatori sunt
rasturnate" (5:12-13).
Elifaz era unul dintre inteleptii vremii respective. Iar in cuvantarea sa, el
vorbeste despre D u m n e z e u si ii da sfaturi lui Iov. insa, este interesant ca,
desi incepe bine aceasta cuvantare, sfarseste prost, fiindcS vorbeste despre
Dumnezeu fSrS sa fi avut o revelatie pentru situatia respectiva. Tot ceea ce
spune este frumos, dar, din pacate, nu este si adevarat in cazul lui Iov. Lucrul
acesta il afirma Insusi D u m n e z e u in evaluarea pe care o face la sfarsitul
cartii:
7 mcepe prin a sonda contextul vechi-testamental. DupS cum am vazut deja, in
D u p a ce a vorbit D o m n u l aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Temaffl
„ M a n i a Mea S-a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru
8
ca n-ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. Luati aciin
sapte vitei si sapte berbeci, duceti-va la robul Meu Iov, si aduceti o ardere de tot
pentru voi. Robul Meu Iov sa se roage pentru voi, §i numai in vederea lui nu va
voi face dupa nebunia voastra; caci n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum
9
vorbit robul Meu Iov." Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naam&
s-au dus si au facut cum le snusese Domnul. Si Domnul a ascultat rugaciunea li"
/Q-4/21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu... 135
Spusele lui Elifaz despre D u m n e z e u — „E1 prinde pe cei intelepti in viclenia
lor" (Iov. 5:13) — s-au implinit tocmai cu privire la el. Asadar, atunci cand
privim cuvantarile lui Elifaz prin prisma acestui comentariu ultim al lui
Dumnezeu, am putea ingana si in dreptul lui Elifaz afirmatiile lui Pavel:
Nimeni sa nu se insele: Daca cineva dintre voi se crede intelept in felul
veacului acestuia, sa se faca nebun, ca sa ajunga intelept. Caci intelepciunea
lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: «E1
prinde pe cei intelepti in viclenia lor»" (1 Cor. 3:18-19).
Cei care citeste cartea Iov si nu-i cunoaste deznodSmantul, le-ar putea da
dreptate celor trei prieteni ai lui Iov si si-ar putea intemeia chiar credinta
sj viata pe cuvantarile lor. Sunt atat de bine si de convingator alcStuite,
incat este greu sa gasesti vreo greseala in ele. Insa, dupa verdictul pe care-1
da Dumnezeu in Iov 42:7-9, cititorul este obligat sa se intoarca din nou in
carte sj sa caute cu atentie lucrurile care, nemultumindu-L pe Dumnezeu,
s-au dovedit a nu fi adevarate. O p r o b l e m s similara aveau si corintenii cu
intelepciunea veacului acestuia. Inteleptii veacului isi prezentau cu o asa
maiestrie ideile, incat acestea erau dezarmant de convingatoare, presandu-i
pe cei proaspat convertiti sa adopte tiparele lor.
Afirmatiile facute deja mai sus cu privire la modul in care interconecteaza
Pavel textul sau cu Vechiul Testament se confirms si de data aceasta.
Contextul initial al citatului nu este redus la tScere. DimpotrivS! intelegerea lui
imbogSteste intelegerea noului context, scotand in evidentS natura lunecoasS a
intelepciunii pe care o condamnS apstolul. DupS cum am vSzut in capitolul 2,
Pavel nu scotea din desaga propriilor lui ganduri sau din desaga intelepciunii
veacului acestuia, ci din izvorul intelepciunii lui Dumnezeu, la care avusese
harul sS aiba acces prin revelatia si inspiratia la care 1-a invrednicit Hristos
Insusi cand 1-a chemat sS fie apostol al SSu.
Textul din Psalmul 94:11
La fel ca in cazul citatului din Iov 5:13, si cu citatul din Psalmul 94:11 vom
acest caz, Pavel inlocuieste un cuvant din psalm: „Domnul cunoaste gdndurile
ce
1 lor intelepti [in loc de gdndurile omului]. Stie cS sunt desarte". Desigur,
ln C o n t
e x t u l din / Corinteni schimbarea se potriveste. InsS intrebarea care se
n a
? t e este: in ce mSsurS a fost Pavel justificat s-o facS?
a
P n m rSspuns il avem in faptul cS schimbarea aceasta nu este decat o
ICularizare a a H p v a r n l n i H i n n s a l n i D n m n n l runnaste aandnrile o m u l u i "
136 1 CORINTENI
cunoaste Dumnezeu sunt si cei cativa invatatori din Corint indragostiti de
intelepciunea veacului acestuia. Pe temelia pusa de Pavel ei au asezat prin
slujirea lor lemn, fan si trestie, adica lucruri incompatibile cu temelia, care
este Hristos si lucrarea Sa. Astfel, atentia bisericii a inceput sa fie dirijata
spre lucrurile apreciate de inteleptii veacului, in timp ce pacatul a ajuns sa
fie neglijat si tolerat in biserica. Pentru ca pacatul insala, infasoara lesne si
impietreste, iar o inima rea si necredincioasa ne desparte de Dumnezeul eel
viu, Pavel ii atentioneaza pe acesti invatatori ingamfati ca sunt in pericolul de
a nimici Templul sfant al lui Dumnezeu. Ajunsi in aceasta pozitie, slujitorii
bisericii vizati de Pavel devin dintr-o data dusmanii lui Dumnezeu si ai
poporului Sau, iar apostolul ii atentioneaza legat de pedeapsa pe care acestia
o aduc asupra capetelor lor. In acest context, citatul pe care Pavel il include
in avertismentul sau din versetele 18-20 ne invita sa consideram cu atentie
intregul Psalm 94.
'Doamne, Dumnezeul razbunarilor,
Tu, Dumnezeul razbunarilor, arata-Te!
2
Scoala-Te, Judecatorul pamantului,
si rasplateste celor mandri dupa faptele lor!
3
P a n a cand vor birui cei rai, D o a m n e ,
pana cand vor birui cei rai?
4
E i tin cuvantari puternice, vorbesc cu trufie,
si toti cei ce fac raul se falesc.
5
E i zdrobesc pe poporul Tau, D o a m n e ,
si asupresc mostenirea Ta.
6
Junghie pe vaduva si pe strain,
ucid pe orfani,
7
si zic: „Nu vede Domnul,
si Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!"
8
Totusi, invatati-va minte, oameni fara minte!
Cand va veti intelepti, nebunilor?
9
C e l ce a sadit urechea, s-ar putea sa n-auda?
Cei ce a intocmit ochiul, s-ar putea sa nu vada?
10
C e l ce pedepseste neamurile, s-ar putea sa nu pedepseasca,
El, care a dat omului pricepere?
" D o m n u l cunoaste gandurile omului:
stie ca sunt desarte.
/• 10-4^21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu... 137
12
Ferice de omul, pe care-1 pedepsesti Tu, D o a m n e ,
si pe care-1 inveti din Legea Ta,
l3
c a sa-1 linistesti in zilele nenorocirii,
pana se va sapa groapa celui rau!
14
Caci D o m n u l nu lasa pe poporul Sau,
si nu-Si paraseste mostenirea.
l5
C i se va face o data judecata dupa dreptate,
si toti cei cu inima curata o vor gasi buna.
l6
C i n e ma va ajuta impotriva celor rai?
Cine ma va sprijini impotriva celor ce fac raul?
l7
D e n-ar fi Domnul ajutorul meu,
cat de curand ar fi sufletul meu in tacerea mortii!
18
Ori de cate ori zic: „Mi se clatina piciorul!"
bunatatea Ta, D o a m n e , ma sprijineste totdeauna.
l9
C a n d ganduri negre se framanta cu gramada inauntrul meu,
mangaierile Tale imi invioreaza sufletul.
20
T e vor pune cei rai sa sezi pe scaunul lor de domnie,
ei care pregatesc nenorocirea la adapostul legii?
21
E i se Strang impotriva vietii celui neprihanit,
si osandesc sange nevinovat.
22
D a r Domnul este turnul meu de scapare,
Dumnezeul m e u este stanca mea de adapost.
23
E1 va face sa cada asupra lor nelegiuirea,
El ii va nimici prin rautatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, ii va nimici (Ps. 94:1-23).
Dupa cum este sugerat si mai sus, psalmul poate fi impartit in mai multe
blocuri tematice complementare. In primele sapte versete, psalmistul II
cheama pe Dumnezeul razbunarilor sa Se arate si sa rasplateasca celor care,
in trufia lor, zdrobesc pe poporul Domnului. In versetele 7 si 8, psalmistul
11
cheama la inteleptire pe nebunii care s-au ridicat impotriva Domnului.
yersetele 9-11 ii avertizeaza pe cei rai de faptul ca totul este gol si descoperit
inaintea Domnului. Versetele 12-15 se doresc a fi o incurajare pentru cei
a
Pasati de cei rai, pentru ca asteptarea interventiei lui Dumnezeu sa fie mai
u
§oara. Psalmul se incheie cu blocul de versete (16-23) in care psalmistul isi
e
* p u n e zbaterea sa launtrica in fata acestei situatii.
Ch'
niar ue la O n r i m a ler.hira a n<;altrmlni SP n n n t p nh<;prva r P 7 o n a n t a r n n t p v t n l n i
138 1 CORINTENI
de rigoare in lumina schimbarii dintre Legaminte. De data aceasta, poporul
lui Dumnezeu este Biserica. Cei care s-au ridicat impotriva poporului Sau
sunt cei care se faceau vinovati de nimicirea Templului Lui. Dumnezeu este
Acelasi si El continua sa fie Dumnezeul razbunarilor, Acela care ii va nimici
pe cei care nimicesc Templul Sau, care de data aceasta este insusi poporul lui
Dumnezeu. Pavel se substituie psalmistului si regasim in textul sau pana si
framantarile lui launtrice, mai ales in 1 Cor. 4:8-17.
Despre cei din biserica din Corint care se credeau intelepti, am putea spune
ca „tin cuvantari puternice, vorbesc cu trufie, si toti cei ce fac raul se falesc"
(Ps. 94:4). In 1 Cor. 4:18-21, Pavel le va spune pe fata: „Unii s-au ingamfat, si
si-au inchipuit ca n-am sa mai vin la voi. Dar daca va voi Domnul, voi veni in
curand la voi, si atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat.
Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in putere" (18-20).
Paralela dintre cele doua contexte merge chiar mai departe. In textul din 1
Corinteni Pavel asociaza conceptele intelepciunii si nebuniei: „Nimeni din
voi sa nu se insele: Daca cineva dintre voi se crede intelept in felul veacului
acestuia, sa se faca nebun ca sa ajunga intelept" (3:18). Si in psalm gasim
o chemare la inteleptire: „Totu§i, invatati-va minte, oameni fara minte!
Cand va veti intelepti, nebunilor?" (Ps. 94:8) Desi slujitorii din Corint se
socoteau intelepti, Pavel, intocmai ca psalmistul, ii numeste nebuni in ochii
lui Dumnezeu: „Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui
D u m n e z e u " (1 Cor. 3:19). Inteleptirea este posibila doar prin dezbracarea
intelepciunii veacului acestuia, ceea ce in ochii lumii inseamna o nebunie.
Putem deci conchide ca si de data aceasta Pavel a facut mult mai mult decat
sa interconecteze cele doua texte (1 Cor. 3:17-20 si Psalmul 94) doar la
nivelul termenilor. Citatul pe care il ia din Psalmul 94:11 arunca o punte spre
contextul lui vechi-testamental si devine o invitatie de a lua in considerare
intregul psalm cu atentie. Dupa cum am vazut, eel care raspunde invitatiei
se va pomeni imbogatit. Deoarece Dumnezeu este Acelasi ieri, azi si in veci,
El Se va purta la fel cu cei care nimicesc Templul si zdrobesc poporul lui
Dumnezeu, indiferent daca ne aflam in perioada Vechiului sau a Noului
Legamant, „caci Templul lui Dumnezeu este sfant, si acest Templu sfant
sunteti v o i " (17, trad, aut.), afirma apostolul.
Contextul vechi-testamental la care face referire Pavel arunca o noua lumina
si asupra intelesului termenului „a fi nimicit" din 1 Cor. 3:17.
V r a i m a s i i n o n o r u l u i lui D u m n e z e u din V e c h i u l Testament au fost multi la
jjjQ-4:21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu... 139
atunci cand paharul nelegiuirilor lor s-a umplut si cand a venit peste ei mania
lui Dumnezeu. Este suficient sa citam doar cateva versete din ultimele doua
capitole ale cartii Ieremia, in care profetul vesteste nimicirea Babilonului si
vom intelege ca este un lucru grozav sa cazi in mainile Dumnezeului celui
viu, in mainile Dumnezeului razbunarilor:
'Asa vorbeste Domnul: „Iata, ridic impotriva Babilonului, si impotriva
:
locuitorilor Haldeii, un vant nimicitor. Trimit impotriva Babilonului niste
vanturatori care-1 vor vantura, si-i vor goli tara. Vor veni din toate partile
3
asupra lui, in ziua nenorocirii. Sa se intinda arcul impotriva celui ce isj intinde
arcul, impotriva celui ce se mandreste in plato§a lui!" „Nu crutati pe tinerii
4
lui! Nimiciti cu desavarsire toata ostirea lui! Sa cada ucisi in tara Haldeilor,
5
strapunsi de lovituri pe ulitele Babilonului! Caci Israelul si Iuda nu sunt parasiti
de Dumnezeul lor, de Domnul ostirilor, sj tara Haldeilor este plina de nelegiuiri
impotriva Sfantului lui Israel. Tugiti din Babilon, sj fiecare sa-si scape viata, ca
nu cumva sa pieriti in pieirea lui! Caci aceasta este o vreme de razbunare pentru
29
Domnul! El ii va rasplati dupa faptele lui... Se clatina pamantul, se cutremura;
caci planui Domnului impotriva Babilonului se implineste; §i El va face din tara
Babilonului un pustiu nelocuit... Vrajmasii pun foe locuintelor lor §i le sfarama
31
zavoarele! Se intalnesc alergatorii, se incruci§eaza solii, ca sa vesteasca
32
imparatului Babilonului, ca cetatea lui este luata din toate partile, ca trecatorile
sunt luate, baltile cu trestie sunt uscate de foe, si oamenii de razboi ingroziti"
(Ier. 51:1-32).
Desigur, in textul de mai sus, precum si in capitolele 51 si 52 in intregul
lor, Ieremia nu vorbeste despre o mantuire ca prin foe, ci despre o nimicire
in focul maniei lui Dumnezeu. Iar aici, in textul din 1 Corinteni, este vorba
despre cei care nimicesc Templul si poporul lui Dumnezeu. Pentru ca prin
citatul inclus in textul sau, Pavel face paralela cu acest context, termenul
„a nimici" din 1 Cor. 3:17 nu poate avea o alta valenta decat cea pe care o
descoperim in contextul vechi-testamental.
3-21-4:21 Rezolvarea dezbinarilor
Paragraful precedent (3:16-20) cuprinde o avertizare solemna: „Daca nimiceste
cineva Templul lui Dumnezeu pe acela il va nimici D u m n e z e u " (3:17a).
Avertizarea este facuta cu toata seriozitatea, fiind sustinuta de cele doua citate
din Vechiul Testament. Scopul ei este de a genera o schimbare in cei vinovati
din biserica din Corint. Dezbinarile care amenintau Templul lui Dumnezeu cu
nimicirea lui trebuiau rezolvate, pentru ca avertizarea sa nu devina o realitate.
segmentul de text din 3:21 - 4 : 2 1 , Pavel revine la un subiect pe care 1-a atins
140 0-4:21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu. 141
/ CORINTENI
pe Dumnezeu si cerandu-le corintenilor. in consecinta, ca .,nimeni sa nu se In textul din 3:21-23, apostolul stabileste o ordine de responsabilitate in
faleasca dar cu o a m e n i " (3:21). Apoi, in 4:1-5, apostolul se include in randul zidirea Bisericii lui Dumnezeu.
slujitorilor Domnului si aplica aceste adevaruri la el si la Apolo, subliniind ca
In lumina acestei structuri de responsabilitate,
riecare dintre ei opereaza in baza harului primit si ca lucrul acesta exclude din
slujitorii Bisericii sunt subordonati lui
start orice motiv de lauda sau orice competitie a afirmarii de sine. In versetele
Hristos in vederea zidirii Bisericii, adica ei
6-13, da in vileag atitudinea vrednica de condamnat a corintenilor fata de
sunt cei care au fost dati de Hristos Bisericii,
apostoli, in general, si fata de Pavel, in special: „Noi suntem nebuni pentru
nu Biserica lor. Dupa cum Hristos este al
Hristos: voi, intelepti in Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, pusi in cinste: noi,
lui D u m n e z e u in vederea ducerii planului
dispretuiti" (4:10). Cu toate ca, in 4:1-5, de dragul argumentului, Pavel se
Dumnezeu Acestuia la indeplinire, tot asa slujitorii
include in randul celorlalti slujitori, el nu se confunda cu ceilalti invatatori
care au trecut prin Corint, caci el era parintele lor spiritual in Hristos (14-
Hristos Bisericii sunt ai lui Hristos in vedere ducerii
Biserica la indeplinire a planului pe care Hristos il are
17) si de aceea acestia trebuie sa invete sa calce pe urmele lui. Capitolul si
pentru Biserica Sa.
sectiunea de fata (1:10 - 4:21) se incheie cu o provocare la indreptare, ca Slujitorii ei
Pavel sa nu fie nevoit sa vina la ei cu nuiaua mustrarii (3:18-21).
Hristos este al lui D u m n e z e u in sensul ca El
„S-a dat pe Sine pentru noi «ca un prinos si ca
Slujitorii — in slujba lui Dumnezeu pentru zidirea Bisericii (3:21-23)
0 jertfa de bun miros» lui Dumnezeu" (Efes.
in contextul in care biserica din Corint era divizata in partide, care se
5:2, s.n.). Tatal a alcatuit un plan in Sine insusi, pentru ca, prin punerea lui in
randuisera in jurul numelor si personalitatilor diferitilor slujitori ai ei, Pavel aplicare, sa aduca multi fii la slava. Ca sa poata implini planul Tatalui, Fiul a
tine sa rezume interventia sa din primele capitole cu un indemn: acceptat intruparea, facand din voia lui Dumnezeu mancarea Lui de fiecare
98
zi. „Macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de
2i
N i m e n i sa nu se faleasca apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Insusi si a
dar luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit
cu oameni, ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de
caci toate lucrurile sunt ale voastre: cruce" (Filip. 2:6-8).
22
fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa,
fie lumea, In Efeseni, acelasi Pavel formuleaza astfel adevarul de mai sus:
fie viata,
"El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti; pe altii,
fie moartea, ]2
pastori si invatatori, pentru desdvdrsirea sfintilor, in vederea lucrdrii de slujire,
fie lucrurile de acum,
pentru zidirea trupului lui Hristos, "pana vom ajunge toti la unirea credintei si
fie cele viitoare; a cuno?tintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii
toate sunt ale voastre 14
plinatatii lui Hristos; ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de
23
s i voi sunteti ai lui Hristos, orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin §iretenia lor in mijloacele
iar Hristos este al lui Dumnezeu 15
de amagire; ci, credinciosi adevarului, in dragoste, sa cre§tem in toate privintele,
(1 Cor. 3:21-23). ca sa ajungem la Cei ce este Capul, Hristos (Ef. 4:11-15, s.n.).

Intrupatul Fiu al lui D u m n e z e u Si-a terminat lucrarea pe pamant. Dar aceasta

Dumnezeu a dat daruri diferite diversilor slujitori. Dar lucrul acesta nu le da
"-U inseamna ca scopul lui Dumnezeu a fost deja atins si definitivat. Lucrarea
voie acestora sa-si foloseasca darurile si carisma pentru divizarea bisericii,
lui Hristos se continua prin Biserica Sa si este administrata de Duhul Sfant.
deoarece Hristos, Capul ei, Si-a dat viata si S-a rugat pentru unitatea
Pentru ca planul lui D u m n e z e u sa curga mai departe spre implinire, dupa
Bisericii.
 1 COR1NTENI
ce Hristos S-a facut Temelia Bisericii si Piatra din capul unghiului cladirii,
pentru zidirea in continuare a acestui Templu sfant, „E1 a dat [Bisericii]
pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe aitii, evanghelisti; pe altii, pastori
si invatatori" (Ef. 4:11). Chemarea acestora este spre zidirea Bisericii, a
Trupului lui Hristos, in credinta si cunostinta Fiului lui Dumnezeu. Tinta
este Hristos, adica cresterea noastra in asemanarea Lui. Lucrul acesta L-a
hotarat Dumnezeu inca inainte de intemeierea lumii: „Caci pe aceia pe care
i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte safie asemenea chipului
Fiului Sau, pentru ca El sa fie eel intai-nascut dintre mai multi frati" (Rom.
8:29, s.n.). Deoarece tinta pentru Biserica a fost fixata inca din vesnicie, — sa
fim asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu —, slujitorii bisericii se afla in
slujba ei, pentru a-i ajuta pe toti membri sai sa creasca in aceasta directie.
C u m anume trebuie definita relatia dintre slujitori si Biserica, stiind ca acestia
sunt in slujba lui Hristos in vederea implinirii planului Acestuia in Biserica,
ne spune Petru in prima sa epistola:
'Sfatuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu care sunt un prezbiter ca si ei, un martor
2
al patimilor lui Hristos, si partas al slavei care va fi descoperita: Pastoriti turma
lui Dumnezeu, care este sub paza voastra, nu de sila, ci de buna voie, dupa voia
3
lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si cum
4
&\\ stapani peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facandu-va pilde turmei. Si
cand Se va arata Pastorul eel Mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji,
a slavei (1 Petru 5:1-4).
Turma este a Marelui Pastor, a Domnului Isus H r i s t o s . " Va veni ziua cand ea
va trebui inapoiata Lui. In ziua aceea, „Mielul, care sta in mijlocul scaunului
de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu
va sterge orice lacrima din ochii lor" (Apoc. 7:17). Dar pana atunci, Pastorul
eel Mare a dat turma Sa in paza sluj itorilor Bisericii, ca acestia sa o pastoreasca
„nu de sila, ci de buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig
marsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si c u m ati stapani peste cei ce v-au
cazut la imparteala" — le scrie Petru prezbiterilor bisericilor din Asia — „ci
facandu-va pilde turmei" (1 Petru 5:2-3).
Putem deci conchide afirmand ca atunci cand este vorba de zidirea Bisericii,
Hristos i-a dat acesteia slujitori care II slujesc pe El, slujind Biserica pentru a
implini nu asteptarile ei, ci asteptarile lui Hristos, Capul Bisericii. Dupa cum
am vazut mai sus, tinta a fost fixata inca din vesnicie: sa crestem toti intru
asemanarea lui Hristos. Pentru ca etalonul este insusi Marele Pastor, Acestuia
./0-4^21 Cine nimiceste Templul lui Dumnezeu... 143
nU_ I va fi greu sa judece lucrarea slujitorilor Bisericii Lui. „Iar daca cladeste
cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie" — le
j Pavel slujitorilor bisericii din Corint — „lucrarea fiecaruia va fi data
s c r e
pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foe. Si
focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva
pe temelia aceea, ramane in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea
lui va fi arsa, i§i va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin
foe" (1 Cor. 3:12-15). Dar daca slujitorii bisericii continua sa zideasca pe
temelie lemn. fan si trestie, s-ar putea sa mute atentia membrilor bisericii de
pe Hristos, Temelia Bisericii, pe lemnul, fanul si trestia zidirii lor. Iar in acest
caz, ei sunt in pericolul de a nimici Templul lui Dumnezeu. Dar pe acela care
nimiceste Templul lui Dumnezeu, il va nimici Dumnezeu i n s u s i . 100
Ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu (4:1-5)
In versetele precedente (3:21-23), Pavel a stabilit o ordine de prioritate in
sluj irea din imparatia lui Dumnezeu. Dumnezeu-Tatal este Acela care a alcatuit
in Sine insusi planul mantuirii, al aducerii multor fii la slava. Dumnezeu-Fiul
a venit ca sa implineasca acest plan, cu pretul dezbracarii de slava Lui si a
intruparii in vederea rastignirii pentru pacatele intregii lumi. Primul rand de
slujitori ai lui Hristos pentru ducerea planului mai departe sunt apostolii.
Rolul lor a fost sa fie martori ai lui Hristos din Ierusalim pana la marginile
pamantului si sa aseze astfel temelia pe care se va zidi Biserica, ceea ce Pavel
a si facut in Corint (vezi 3:10). Asadar, Biserica se alia in miezul planului lui
Dumnezeu si atat Hristos, cat si apostolii s-au supus lui Dumnezeu pentru
implinirea acestui plan. Slujitorii Bisericii sunt si raman intotdeauna in slujba
Bisericii, si nu invers.
Exista insa pericolul ca Biserica sa emita pretentii nelegitime cu privire la
modul in care sa fie slujita de slujitorii ei. Despre acest pericol il avertizeaza
Pavel pe Timotei: „Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere
invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor
da invatatori dupa poftele lor. isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor
mdrepta spre istorisiri inchipuite" (2 Tim. 4:3-4). in lumina acestui pericol se
vede Pavel obligat sa faca precizarile din versetele de fata. lata cum justifica
F e
e locul si rolul capitolului 4:
Data fiind natura conclusive a indemnului din 3:18-23 — afirma Fee — si, in
m
o d special, nota doxologica pe care se incheie, ne putem pune intrebarea de
Ce
se simte oare Pavel indemnat sa continue? Dar sectiunea de fata clarifica