PERSOANA ȘI LUCRAREA DOMNULUI ISUS HRISTOS (3)  Declarațiile despre Sine – Isus spune despre Sine că este egal
Sine – Isus spune despre Sine că este egal cu Dumnezeu.
 Unul din principiile de care trebuie să ținem cont în lectura Scripturii, este revelația
progresivă: „La început Dumnezeu ” (Geneza 1:1) vs: „După ce a vorbit în vechime părinților
noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a
vorbit prin Fiul…” (Evrei 1:1,2)
 Cine este Fiul și de ce a fost necesară lucrarea Fiului?
 Curiozitatea teologilor, a academicienilor, a oamenilor simpli dar și a ucenicilor;
 Matei 8:27 – „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și
marea?”
Alister McGrath - „Concepția creștină despre Dumnezeu și despre om provine din
înțelegerea creștină a identității și a semnificației lui Isus Hristos. El este centrul
credinței creștine și a vieții celor ce cred în El. Creștinismul nu se focalizează pe un
sistem de doctrine abstracte sau de afirmații teologice concise, ci pe o Persoană, care
în acord cu propriile afirmații despre Sine dorește să fie înțeleasă și cunoscută. Hristos
este o fereastră spre cer, face ca Dumnezeu să devină dintr-odată disponibil pentru
oameni într-un mod nou.”
 Cunoașterea lui Hristos este esențială întrucât pe El se bazează toată credința noastră.
Dacă El nu este cine a pretins a fi, totul se năruie…
 2 Timotei 2:12 – „Și din pricina aceasta sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e rușine,
căci știu în cine am crezut.”
Joseph Campbell – „Probabil nu există nimic mai rău decât să ajungi în vârful
scării și să descoperi că nu ai proptit-o de peretele de care trebuia.”
 Un prim pas în discuția despre identitatea Fiului este înțelegerea divinității și a
umanității:
Alister McGrath – „A fost necesar ca Isus să fie Dumnezeu deoarece „mediatorul
sau intermediarul cel mai bun ar fi o persoană pe care atât A cât și B o cunosc și o
respectă, care însă va fi imparțială. Să numim acest mijlocitor C. C trebuie să-l
reprezinte pe A în fața lui B și pe B în fața lui A. El nu trebuie să se identifice nici cu A,
nici cu B, dar trebuie să aibă puncte de contact cu ambii, pentru a fi acceptat.”
1. DIVINITATEA LUI HRISTOS
 Isus este mai mult decât un învățător, un profet, un lider proeminent; El este „Dumnezeu
din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Însuși Dumnezeu din Însuși Dumnezeu, născut, nu făcut,
fiind de aceeași substanță cu Tatăl.” (Crezul de la Niceea, 325)
 Natura divină se observă în relație cu:
 Autoritatea de a face minuni – vindecă prin Cuvânt (Matei 8:3), vindecă de la
distanță (Matei 8:6, 13), la Cuvântul Său au loc învieri (Ioan 11:39-44), potolește
furtuna (Matei 8:23-27)
 Puterea de a ierta păcatele – Iertarea păcatelor oamenilor este o acțiune
exclusivistă, îi revine doar lui Dumnezeu. Din moment ce Isus iartă păcatele, este
Dumnezeu. (Marcu 2:5, 10-12; Luca 7:47-50)
 Primirea închinării din partea oamenilor – Toma îi aduce închinare lui Isus, iar
Isus nu se opune. (Ioan 20:28, Apocalipsa 19:10)
(Ioan 5:18; 20:30; 17:11,22)
 Împlinirea promisiunilor VT despre El – Chiar în absența VT se pot spune foarte
multe despre identitatea Domnului Hristos. Scripturile VT vorbesc despre nașterea,
moartea și învierea Sa; (Isaia 7:14; Luca 24:26,27)
 Moartea și învierea Sa – și alți oameni au înviat, dar doar pentru a muri iarăși;
moartea lui Isus a fost biruită prin înviere și e viu în vecii vecilor! (Ioan 8:28; Romani
1:4)
 Alte atribute ale Fiului care de regulă îl caracterizează pe Dumnezeu.
 Omnipotența – Matei 28:18; Ioan 17:2, Efeseni 1:20-22
 Omnisciența – Ioan 2:24,25; 16:30; Coloseni 2:3
 Omniprezența – Matei 18:20; Efeseni 1:23
2. UMANITATEA LUI HRISTOS
 Întruparea a deschis ușa experiențelor inerente oricărei ființe umane precum setea,
foamea, suferința, chiar și moartea, care trebuie interpretată în contextul răscumpărării divine.
Viața lui a fost la fel ca și a noastră, „din pântece și până în mormânt.”. Umanitatea lui Hristos
a fost evidențiată în repetate rânduri tocmai pentru a se confirma adevărul potrivit căruia a
venit într-o fire asemănătoare omului.
 A flămânzit – Matei 4:2, 21:18
 A obosit – Ioan 4:6
 A dormit – Matei 8:24
 A însetat – Ioan 4:7
 A plâns – Ioan 11:35
 A fost ispitit – Evrei 4:15
 În analiza lucrării Domnului Isus pe pământ, trebuie ținut cont de 5 aspecte fundamentale:
întruparea, viața, răstignirea, moartea și învierea Lui.
 Întruparea – „Sub aspectul definiției, întruparea este actul prin care Fiul etern a lui
Dumnezeu a luat asupra Sa în mod liber o altă natură – umanitatea, prin nașterea
din fecioară. Nu este o retrogradare a calității ființei lui Hristos (gnosticism) sau
originea existenței sale (arianism). Potrivit mărturiilor Scripturii dar și propriilor
declarații cu privire la Sine, Hristos a existat înaintea timpului, spațiului și a materiei.”
 Viața – „A trăit plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14)
 Răstignirea – a fost anunțată de Hristos – Matei 16:21; 20:28,19; și acceptată Ioan
10:17, 18;
 Moartea – nu a fost un accident sau o greșeală a autorităților romane; este unul din
motivele întrupării – să fie Mielul lui Dumnezeu care să ridice păcatele lumii (Ioan
1:29)
 Învierea – este subliniată de toți evangheliștii și este o marcă distinctivă a identității
Sale; stabilește cu titlul de adevăr toate afirmațiile pe care le-a făcut despre Sine și
este un model pentru învierea noastră din morți (1 Corinteni 15:17, 22)