Epistola catre evrei
(Epistolă hristologică, scrisă la Roma,
sau de undeva din Italia, în anul 63 d.Hr.)
Introducere
În cuprinsul Epistolei găsim indicii pri-
vind împrejurările în care a fost scrisă. Epis-
tola a fost adresată unor iudei care au aban-
donat riturile şi prescripţiile Legii mozaice
şi care Îl mărturisesc pe Iisus Hristos ca Mesia
şi Mântuitorul (Evrei 13,8). Această schim-
bare de religie nu s-a lăsat fără urmări,
deoarece nu e uşor să renunţi la o
mentalitate care a intrat acut în fiinţa ta şi
nici să dai la o parte tradiţiile poporului tău.
Pe de altă parte, unii se gândeau serios la
ceea ce au pierdut, primind religia creştină.
Ei au re-nunţat la splendoarea cultului
mozaic, pri-mind Creştinismul, a cărui cult
incipient era infinit mai sobru şi mai lipsit
de splendorile cultului mozaic. Nu în
ultimul rând, foştii lor conaţionali şi
coreligionari îi tratau ca pe nişte renegaţi şi
îi ostracizau în toate fe-lurile.
Excomunicarea din sinagogă nu era un lucru
puţin şi neînsemnat. Aflăm din cuprinsul
Epistolei că unii au fost chiar de-posedaţi de
averi şi chiar întemniţaţi (Evrei 10,34).
Aceştia vedeau în nenorocirea lor semnul
pedepsei lui Dumnezeu, deoarece erau
destul de “leneşi în a afla adevărul” (Evrei
6,12 şi 5,11).
În faţa martiriului unii s-au descurajat.
În Epistolă apar mereu îndemnuri. Autorul
îi îndeamnă pe cititori să ţină cu tărie cuvin-
tele lui Hristos, să nu se lase biruiţi nici de
eroare, nici de lene sau păcat, ci să
privească ţintă la mântuirea care le este pusă
înainte, rămânând tari în nădejdea creştină.
Nădejdea lor să fie în toată vremea
“credinţa”, care înseamnă: acceptarea
cuvântului revelat, în-credere în providenţă,
fidelitate şi perseve-renţă în împlinirea
poruncilor lui Dumnezeu. Dacă Epistola
către Romani este un “do-cument al
mântuirii”, Epistola către Galateni un
“document al libertăţii”, iar Epistola întâia
către Corinteni un “document al iu-birii
frăţeşti”; Epistola către Evrei este un
“document al credinţei”.
Au existat discuţii privind forma Episto-
lei. Evrei are mai puţin formă de epistolă.
Toate celelalte Epistole ale Sfântului Pavel
au adresă şi salutare, însă aşa ceva lipseşte
din Epistola către Evrei. E adevărat că Epis-
tola în cauză are o salutare finală. În
Episto-
la către Evrei pericopele parenetice se ames-
tecă cu pericopele doctrinare. Mulţi autori
cred astăzi că această Epistolă a fost mai
degrabă o omilie, căreia i s-a dat ulterior
caracterul unei Epistole. În Evrei 13,22
auto-rul însuşi caracterizează scrierea sa ca
un “cuvânt de îndemnare”
[
].
1. Autorul Epistolei către Evrei
Încă din antichitate au existat îndoieli în
ceea ce priveşte autenticitatea paulină a Epis-
tolei către Evrei. Panten (180) a fost primul
care a atribuit-o Sfântului Pavel. Origen
însă, bazându-se pe argumente de ordin
filologic spune că Epistola, în ceea ce
priveşte redac-tarea, nu este a Sfântului
Pavel (ideile - într-adevăr - sunt ale
Sfântului Pavel, dar aşterne-rea în scris
aparţine altui autor).
Sfântul Clement Romanul o cunoaşte şi
o ţine în mare cinste, dar nu menţionează
numele Sfântului Pavel cu privire la ea.
Până la mijlocul secolului IV nu s-a mai
discutat despre paternitatea Epistolei către
Evrei. Fericitul Ieronim ne mărturiseşte că,
în vremea sa, Epistola nu mai era privită ca
autentică, deşi el vorbeşte despre ea ca des-
pre o Epistolă a Sfântului Pavel. Din secolul
V Epistola către Evrei a fost acceptată ca
epistolă paulină.
Eusebiu de Cezareea scrie: “Cât despre
Pavel, cele 14 epistole sunt sigure şi provin
de bunăseamă de la el. Dacă, cu toate acestea,
unii resping “Epistola către Evrei” spunând
că nu-i recunoscută de Biserica Romei ca
fiind paulină, ar fi nedrept să nu spunem”
(Istoria Bisericească, III, 3,5).
Obiecţiuni protestante:
Epistola către Evrei
1. Dacă toate celelalte epistole au o
adresă în care apare numele lui Pavel,
Epistola către Evrei nu are aşa ceva;
2. Limba şi stilul Epistolei către Evrei
diferă de limba şi stilul celorlalte epistole.
Avem în ea 168 de “apax legomena” în ra-
port cu ansamblul Noului Testament şi 164
de cuvinte care nu se întâlnesc niciodată la
Sfântul Pavel. Epistola către Evrei ocupă lo-
cul întâi ca puritate a limbii greceşti în
raport cu celelalte cărţi ale Noului
Testament;
3. Când Sfântul Pavel citează Scriptura,
foloseşte de regulă expresiile: “cum este
scris” sau “Scriptura zice...”. În Epistola către
Evrei apar expresiile: “Duhul Sfânt zice...”
sau “precum se zice undeva...”;
4. Materialul este expus în mod diferit.
În Epistola către Evrei morala şi dogmatica
se amestecă de la un capăt la altul;
5. Autorul Epistolei către Evrei se pla-
sează printre cei ce au primit învăţătura de
la cei care L-au ascultat pe Hristos (adică de
la apostoli). De aici rezultă că autorul
Episto-lei către Evrei este un ucenic al
apostolilor. Cât despre Pavel - toată lumea
ştie - el însuşi o spune în Galateni 1,1 că a
primit revelaţia prin descoperire, direct de
sus, de la Iisus.
6. Tema centrală a Epistolei către Evrei
este “Preoţia lui Hristos”, ori această temă
nu apare în celelalte epistole pauline;
7. În Epistola către Evrei nu se spune
nici un cuvânt despre “îndreptarea prin cre-
dinţă fără faptele Legii”, deşi epistola a fost
adresată unor iudeo-creştini.
Autorii de astăzi sunt de acord că Epis-
tola către Evrei nu a fost scrisă de Sfântul
Pavel. Ea a fost scrisă de un alt autor. E
ade-vărat că multe idei sunt foarte apropiate
de învăţătura Sfântului Pavel. Cel care a
scris epistola a fost, din punct de vedere
inte-lectual, un ucenic al Sfântului Pavel,
dar a rămas profund original în redactarea
ei. E sigur că dacă Sfântul Pavel a cunoscut
Epistola către Evrei a fost de acord cu ea,
dar nu a fost scrisă sub controlul său, sau de
un secretar pus de el.
Dacă nu e Sfântul Pavel, atunci cine
poate fi autorul?
S-au propus mai multe nume (toţi uce-
nici ai Sfântului Pavel): Barnaba, Marcu sau
Luca. De la Marcu avem o scriere
2
(Evanghe-lia a II -a), iar de la Luca avem
două (Evan-ghe-lia a III -a şi Faptele
Apostolilor). Mai târziu s-a gândit cineva la
Apollo (Luther îl menţionează), iar
cercetătorii de astăzi accep-tă această teorie.
Din Fapte 18,24-28 rezultă că Apollo
era un iudeu alexandrin, om “tare în
Scripturi”, un foarte bun orator (1
Corinteni “cei ai lui Apollo”). Apollo era
un suflet fervent, foarte preocupat de
hristologie. Din Fapte 18,28 aflăm că el
“dovedea din Scripturi că Iisus este Mesia”;
Ori:
1. E destul să citeşti Epistola către Evrei
şi să-ţi dai seama că autorul ei este un iudeu;
2. Epistola reflectă limba şi cultura
Alex-andriei, în plus ea mărturiseşte şi o
cunoaş-tere precisă a scrierilor lui Filon
(iudeu din Alexandria);
3. Apollo era un iudeu erudit şi un foarte
bun orator; La fel pare să fie şi autorul
Epistolei către Evrei;
4. Se vede că Apollo avea o cunoaştere
remarcabilă a Scripturii, dacă Sfântul Luca
(el însuşi tare în Scripturi), a socotit necesar
să semnaleze în Fapte această menţiune des-
pre Apollo. Epistola către Evrei este opera
unui “maestru în Scriptură”;
5. Apollo era un apologet şi apăra
învăţă-tura despre mesianitatea lui Iisus
Hristos; ori Epistola către Evrei este o
“capodoperă de apologie scripturistică”;
6. Orice orator are o temă preferată (sau
chiar teme preferate). Despre Apollo se spune
că învăţa cu exactitate (acrivie), cele privi-
toare la Iisus (Fapte 18,25). Era deci preo-
cupat de hristologie. Epistola către Evrei are
ca temă principală proslăvirea lui Hristos
sub întreita Sa demnitate: Prooroc, Arhiereu
şi Împărat. Eminenta personalitate care se
degajă din Epistola către Evrei corespunde
şi cu ceea ce ne lasă să înţelegem Epistola
întâia către Corinteni despre Apollo. În sti-
ma corintenilor, Apollo este pus pe picior de
egalitate cu Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
(1 Cor 1,12; 3,4-5 şi 4,6). Apollo era un om
sensibil (a fost afectat de dezbinarea din
Corint), atât de afectat că deşi Sfântul Pavel
l-a rugat stăruitor să revină în acea Biserică,
el a refuzat să o facă (1 Cor 16,12). Aceeaşi
sensibilitate caracterizează şi pe autorul Epis-
tolei către Evrei;
7. Din Fapte 18,26 aflăm că Apollo nu
Epistola către Evrei
cunoştea decât numai botezul lui Ioan. Numai
la Efes i s-a desăvârşit învăţătura (i s-a
completat). Din 1 Cor 16,22, aflăm că el a
rămas un timp la Efes. Creştinii din Efes do-
vedesc interes faţă de cele privitoare la cult
şi la preoţie. Era poate locul cel mai potrivit
(oraşul Efes) în care să se maturizeze învă-
ţătura despre Iisus Hristos (hristologia).
8. Când Apollo a venit la Efes (anul 53
d.Hr.), el nu ştia nimic despre Duhul Sfânt
şi despre lucrarea Sa (Fapte 18,25 şi Fapte
19,2-3). Epistola către Evrei este extrem de
săracă în ceea ce priveşte învăţătura despre
Duhul Sfânt (pnevmatologia). Prin aceasta
se deosebeşte net de celelalte epistole ale
Sfân-tului Pavel. Se pare că Apollo nu a
aprofun-dat această învăţătură.
Iată o serie de coincidenţe care ne fac să
credem că Apollo ar fi scris Epistola către
Evrei. Dar se aduce o obiecţie serioasă “ipo-
tezei Apollo” şi anume aceea că, în Biserica
primară nu s-a vorbit despre ea.
“Ipoteza Apollo”, cum am văzut, este de
dată târzie (abia Luther vorbeşte de ea), iar
celelalte propuneri sunt doar ipoteze.
Prof. Haralambie Rovensa are o lucra-
re:“Cine a scris Epistola către Evrei?”. Auto-
rul reia cercetarea lui Origen şi ajunge la
concluzia lui Origen, aceea că, ideile episto-
lei sunt ale lui Pavel, însă redactarea nu-i
aparţine acestuia, dar nici el nu spune cine
este autorul (vezi şi Ceslas Spicq “Epistola
către Evrei”, Paris, vol. I - II, 1952-1953).
Probabil că Epistola a fost adresată unei
comunităţi de iudei din Ţara Sfântă (Ceza-
reea Palestinei sau Antiohia Siriei). Sunt şi
păreri conform cărora Epistola a fost adre-
sată unor păgâno-creştini.
2. Locul şi data scrierii Epistolei
Titlul Epistolei “către Evrei” nu este eloc-
vent, deoarece a fost pus de autori mai
târziu. Epistola către Evrei a fost scrisă la
Roma sau de undeva din afara Romei, dar
sigur din Italia (Evrei 13,24 - unde se
vorbeşte despre “cei din Italia”).
Aceştia pot însemna “cei veniţi din
Italia” (adică italienii), fie că se găsesc sau
nu în Italia. Unii chiar au încercat să
demon-streze că Epistola a fost adresată
unor creştini din Italia.
“Când a fost scrisă Epistola ?”
Epistola către Evrei este citată de Cle-
3
ment Romanul pe la anul 95 d.Hr. (Epis-
tola întâia către Corinteni: paragraful 61,3;
36,2; 36,1 şi 17,1). De aici rezultă că Epis-
tola a fost scrisă înainte de această dată, aşa-
dar, înainte de moartea Sfântului Pavel.
Prof. Vasile Gheorghiu notează anul 63
d.Hr.
Mulţi autori mai noi plasează redactarea
Epistolei mult mai târziu (85) sau (90).
Avem însă un argument care ne obligă
să datăm Epistola înainte de anul 70 d.Hr.
Autorul descrie cultul mozaic şi nu face nici
o aluzie la faptul că Templul din Ierusalim
ar fi dispărut.
Acestui argument i se răspunde că, des-
criind cultul mozaic autorul nu se referă la
realitatea contemporană, ci se întemeiază pe
expunerea biblică (care nu are în vedere atât
Templul, cât Cortul Sfânt din pustie).
E adevărat că autorul se întemeiază pe
Biblie în argumentarea sa, dar punând
accen-tul pe Jertfa lui Hristos pusă faţă în
faţă cu cultul iudaic şi cu jertfele sale; dacă
Tem-plul n-ar mai fi existat, autorul trebuia
să spună acest lucru şi să-l folosească drept
argument la faptul că templul şi cultul iu-
daic “şi-au trăit traiul”, perioada lor a trecut,
odată cu venirea lui Iisus Hristos în lume.
În capitolul 8 după ce autorul citează un
text din cartea profetului Ieremia cap.31 -
despre Noul Testament, spune în vers. 13: “Şi
zicând unul nou, Domnul a învechit pe cel
vechi. Iar ceea ce se învecheşte şi îmbătrâ-
neşte, aproape este de pieire” - dar, atenţie!
nu spune că a pierit deja.
În Evrei 9,2-5 e amintit “sfeşnicul de
aur curat cu şapte braţe” (cel care a fost dus
de Titus la Roma în procesiunea triumfală
organizată cu ocazia serbării victoriei). Apare
în text o greşeală. Autorul Epistolei către
Evrei - un bun iudeu - plasează în Sfânta
Sfintelor “altarul tămâierii” alături de
Chivo-tul sau Sicriul Legii, însă altarul
tămâierii se afla în Sfânta nicidecum în
Sfânta Sfintelor.
Vorbind atât de mult despre cultul iu-
daic, autorul nu ne spune nimic despre dis-
trugerea Templului din Ierusalim, semn că
acest eveniment încă nu se petrecuse. Dacă
aşa stau lucrurile, atunci când a fost scrisă
Epistola către Evrei? Dacă această Epistolă
are legătură cu Sfântul Apostol Pavel (şi
sigur are), atunci ea trebuie plasată cândva
Epistola către Evrei
înaintea morţii Sfântului Pavel, adică înainte
de anul 67 d.Hr. Luăm ca dată probabilă
anul 63.
3. Planul Epistolei către Evrei
Prolog: Hristos, Împărat,Preot, trimis al
lui Dumnezeu, Răscumpărător 1,1-4
Tema I Fiul lui Dumnezeu Întrupat,
Împărat a toate 1,5-2-18
Tema II Iisus, Arhiereul credincios şi
compătimitor 3,1-5,10
Tema III (centrală)
“Preoţia lui Hristos” 5,11-10,18:
Introducere 5,11-6,20
1 - superioritatea Arhiereului Hristos
faţă de preoţii levitici - cap.7
2 - superioritatea cultului, a sanctu-
arului şi a Jertfei lui Hristos - cap.8-9
3 - recapitulare - Jertfa lui Hristos este
superioară jertfelor levitice 10,1-18
Tema IV Credinţa perseverentă 10,19-
12,29
Apendice 13,1-2
Încheiere 13,22-25
(Notă: Acest plan aparţine lui Ceslas Spicq).
A. Vanhoye în lucrarea “Structura lite-
rară a Epistolei către Evrei”, Paris 1963,
argumentează printr-o critică literară atentă
a textului Epistolei, că a fost compusă după
un plan extrem de riguros, ordonat într-o
formă “chiastică” sau “chiasmică”. Aceasta
înseamnă ordonarea materialului într-un pa-
ralelism sintetic: A, B / A', B'
Exemplificare:
“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi
afla; bateţi şi vi se va deschide; că oricine
cere, primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce
bate i se va deschide” (Matei 7,7-8).
În Epistola către Evrei, după Vanhoye,
am avea o chiasmă mai mare compusă din
alte chiasme mai mici. Însăşi părţile pare-
netice (morale), ar fi secţionate astfel.
Struc-tura Epistolei către Evrei ar fi
destinată să pună în relief ideile ei cele mai
importante. Epistola către Evrei are cinci
părţi, iar în partea a treia conţine ideea sau
secţiunea centrală. Secţiunea B cuprinsă
între 8,1-9,28 are două pericope care
constituie “centrul centrului” (9,1-10 şi
9,11-14), iar primul cuvânt din cap.9
4
vers.11 constituie “centrul centrului
centrului”, în care primul cuvânt este
Hristos. Epistola către Evrei este hristo-
centrică, în sensul cel mai literar al
cuvâtului:
1. eshatologie;
2. ecclesiologie;
3. Jertfă;
4. ecclesiologie;
5. eshatologie.
Secţiunea centrală (a III-a), are şi ea o
distribuţie concentrică a temelor. Acelaşi A.
Vanhoye a scris o carte “Planul Epistolei
către Evrei”, Paris 1940. Aşadar, structura
Epistolei a atras atenţia cercetătorilor. Episto-
la se impune printr-o ordonare a
materialului, care ne poate ajuta în
lămurirea cuprinsului ei.
* *
*
4. Cuprisul Epistolei către Evrei
În cap.13 vers.22 autorul precizează că
acest cuvânt (Epistola) “...vi l-am scris pe
scurt”. Epistola începe cu un prolog asemă-
nător celui din Evanghelia după Ioan, în
care se conturează deja câteva idei din cu-
prinsul ei. Iisus Hristos este prezentat aici ca
moştenitor a toate, ca Cel prin Care toate s-au
făcut, ca Cel Care ne-a mântuit prin Jertfa
Sa, prin Înălţarea şi şederea de-a Dreapta
Tatălui. Prin această Înălţare Hristos a do-
bândit un nume mai presus decât îngerii.
Numele de “Domn” (vezi Filipeni 2, 11).
În versetul 1 se spune că această reve-
laţie supremă a lui Dumnezeu în Hristos
vine după ce El odinioară a vorbit părinţilor
prin prooroci. Fiul este strălucirea slavei
Tatălui şi chipul fiinţei Lui (vers.3). Iisus
Hristos Îl exprimă în mod adecvat pe
Dumnezeu Tatăl. Adevărata cunoaştere a lui
Dumnezeu o avem prin Hristos (vezi
Coloseni). În Hristos sălăşluieşte
deplinătatea dumnezeirii (această idee
aparţine Sfântului Pavel). Nu-mele pe care
L-a primit Hristos este cel de “Domn”, dar,
dacă ţinem seama de context, poate fi cel de
“Fiul lui Dumnezeu”.
I. Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Împărat a
toate
Epistola către Evrei
Cap. 1,5-2,18
Hristos este Împărat a toate în mod
necesar, ca Unul Care e infinit superior
creaturilor celor mai înalte (îngerii). Această
superioritate e prezentată cu citate din Ve-
chiul Testament (în versetul 5 este citat Psal-
mul 2 şi Psalmul 88) în schimb, îngerii
sunt slujitori cum rezultă şi din alte texte
vechi-testamentare.
Dacă îngerii lui Dumnezeu au avut un
rol în promulgarea Legii lui Moise, dacă
Legea a fost dată prin îngeri, însuşi acest
fapt demonstrează inferioritatea Legii faţă
de Evanghelie (adusă de Fiul lui
Dumnezeu). Iisus Hristos este “începătorul”,
Cel Care deschide calea spre slava lui
Dumnezeu, El a pătimit deoarece S-a făcut
întru toate ase-menea oamenilor, afară de
păcat. Iisus Hris-tos ca om deplin ne-a
dobândit răscumpă-rarea şi slava veşnică,
prin Jertfa Sa El ne-a sfinţit (vezi Ioan
17,17).
Pericopa biblică din Evrei cap.2 verse-
tele 11-18 constituie “apostolul la sfinţirea
apei”. Textul spune că “...i-a sfinţit pe fraţii
Săi”. Credincioşii sunt numiţi “fraţi ai lui
Hristos”:“Că şi Cel Ce sfinţeşte, şi cei ce se
sfinţesc, dintr-Unul sunt toţi; din care prici-
nă nu se ruşinează să-i numească pe ei
fraţi” (vers.11).
Iisus Hristos S-a făcut om cu adevărat
pentru ca, asemănându-se întru toate fraţilor
Săi, oamenii, să poată fi Arhiereu, curăţind
păcatele lor. Căci condiţia arhiereilor este să
fie luat dintre oameni şi pus pentru oameni
(Evrei 5,1). Aşadar, Întruparea Fiului lui
Dumnezeu era absolut necesară. În Epistola
către Evrei, Întruparea îmbracă un aspect
sacerdotal. Dacă Fiul nu S-ar fi făcut om,
n-ar fi putut fi Arhiereu sau Preot.
II. Iisus, Arhiereul credincios şi
compătimitor
Cap. 3,1-5,10
Autorul Epistolei arată mai întâi că Iisus
este mai mare decât Moise: “Pentru că El S-a
învrednicit de mai multă slavă decât Moi-
se.” (vers.3). În vers. 1 Iisus e numit “Aposto-
lul” sau “Trimisul lui Dumnezeu”. Aceasta
este o idee care pare să aibă ecou în Evan-
ghelia după Ioan. Iisus este deci “trimisul
lui Dumnezeu”. “De ce a fost trimis?” Pen-
5
tru a aduce oamenilor chemarea la credinţă
şi la mântuire şi pentru a se face Mijlocitor
între Dumnezeu şi oameni.
Primele două versete îl compară pe Iisus
cu Moise (ca mijlocitor), însă:
a) ziditorul este mai mare decât casa pe
care a zidit-o (vers.3). De aici rezultă supe-
rioritatea lui Hristos asupra lui Moise. Iisus
este ziditorul, Cel Care a zidit poporul lui
Dumnezeu. Moise a fost credincios în casa
Domnului ca o slugă (vers. 5), Hristos este
însă constructorul, Cel Care a zidit această
casă.
b) Fiul este mai mare decât sluga.
Moise, cum am văzut, a fost credincios în
casa Domnului ca o “slugă”. Iisus Hristos a
fost însă credincios “ca Fiul peste casa Sa”
(vers.6).
Urmează un “Midraş” (un comentariu
ra-binic) începând cu vers.7, care
demonstrea-ză cum, în timpul lui Moise,
israeliţii necre-dincioşi n-au primit odihna
făgăduită în Canaan, cu atât mai mult
creştinii care îşi leapădă credinţa nu vor
moştenii odihna fă-găduită în Împărăţia
cerurilor. Autorul lasă să se înţeleagă că îşi
construieşte imaginea pe care o prezintă,
vizând schimbarea zilei de odihnă
(sabatul/duminica).
Vorbind despre intrarea în cele două
odihne (una promisă în Vechiul Testament,
iar alta în Noul Testament) autorul foloseşte
ca bază zilele de odihnă din iudaism şi din
creştinism.
În capitolul 4 versetul 1, autorul spune
că această făgăduinţă făcută în Vechiul Tes-
tament îşi găseşte împlinirea în Noul Tes-
tament. Credinţa este condiţia mântuirii (vers.
3). Creştinii sunt prin excelenţă oameni ai
credinţei. În versetul 4 este citat textul din
Facere 2,2, iar în versetul 5 este citat Psal-
mul 94,11. Dumnezeu S-a odihnit El Însuşi
şi a promis că-i va odihni pe ai Săi. Trebuie
să se împlinească cuvântul lui Dumnezeu şi
unii să intre în odihnă. În versetul 7 autorul
spune că Dumnezeu a rânduit o nouă zi, un
“astăzi”, zi în care oamenii îi pot răspunde
dragostei lui Dumnezeu: “Astăzi, dacă veţi
auzi glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile”
(vezi Evrei 3,7-11).
În versetul 9 autorul vorbeşte clar des-
pre schimbarea zilei de odihnă: “Aşadar, po-
Epistola către Evrei
porului lui Dumnezeu (creştinilor) i s-a lăsat
o altă sărbătoare de odihnă”. Urmează o peri-
copă parenetică despre ziua odihnei în creş-
tinism, zi care este şi ziua întâia, dar şi ziua
a opta, ziua Împărăţiei lui Dumnezeu, Împă-
răţie în care există un permanent “astăzi”.
În versetul 11 autorul face destinatarilor
un îndemn de a intra în această odihnă şi să
nu cadă - cum odinioară israeliţii - în neas-
cultare.
Urmează în versetul 12 un foarte fru-
mos text despre “cuvântul lui Dumnezeu” şi
despre puterea lui de a schimba inimile. Cu-
vântul lui Dumnezeu crează, cuvântul lui
Dumnezeu lucrează în inimile oamenilor. El
nu transmite doar o informaţie cum se
întâmplă cu cuvintele simple omeneşti. El
arde, El transformă inimile, El regenerează.
E scoasă în evidenţă printr-o comparaţie
fineţea acestui cuvânt, puterea lui de pene-
trare, spunându-se că e “mai ascuţit decât o
sabie cu două tăişuri” şi că “e capabil să pă-
trundă până la despărţitura sufletului şi a
duhului, a încheieturilor şi a măduvei”, şi
“este judecător al simţirilor şi al cugetelor
inimii”. Între suflet şi duh există o distincţie
fină (insesizabilă). Pentru noi este destul de
vagă relaţia dintre aceste componente ale
omului. În  omului “se odihneşte”
harul lui Dumnezeu. Acest text însă nu sus-
ţine învăţătura despre trihotomism. Dacă o
acceptăm, falsificăm antropologia Sfântului
Pavel.
În versetul 13 autorul spune că toate vor
fi judecate de Dumnezeu, în faţa Lui nici o
făptură nu-i ascunsă. Toate sunt descoperite
în ochii Celui Căruia noi vom da socoteală.
Pericopa următoare Evrei 4,14-16 este
de tranziţie, făcând trecerea de la pericopa
parenetică la o pericopă cu caracter doctri-
nar. Iisus Hristos, “Arhiereul Mare” a “stră-
bătut cerurile” (vers.14). El este compătimi-
tor cu noi oamenii (vers.15). Iisus a fost
ispitit întru toate asemenea nouă, dar “afară
de păcat” (vers.15). Acest “fără de păcat” Îl
distinge pe Hristos de ceilalţi oameni. Întru-
parea Sa în istorie a abolit distanţa dintre
Dumnezeu şi oameni. Chiar dacă apoi Hris-
tos S-a Înălţat la cer, El rămâne Arhiereu şi
compătimitor cu noi oamenii. Iisus a satisfă-
cut şi a realizat în mod desăvârşit exigenţele
unui adevărat arhiereu.
În capitolul 5 (primele 4 versete) sunt
6
prezentate calităţile pe care trebuie să le
aibă arhiereul, iar în versetele 5-10 autorul
prezintă modul în care Iisus Hristos a satis-
făcut aceste calităţi.
Versetele 1-4: în primul rând arhiereul
trebuie să fie luat dintre oameni (deci tre-
buie să fie om), să fie pus în slujba lui Dum-
nezeu pentru a aduce daruri şi jertfe pentru
păcatele oamenilor. Fiind el însuşi slab şi cu
slăbiciuni el trebuie să fie îngăduitor cu cei
slabi. Apoi, el nu se face arhiereu cu de la
sine putere.
Versetele 5-10: arată cum Hristos a avut
aceste calităţi. Sunt citaţi Psalmii 2,6 şi 109,
4. Texte din care rezultă că Hristos a pose-
dat aceste calităţi. (Psalmii 2 şi 109 sunt cel
mai mult citaţi în Noul Testament). Primul
text (Psalmul 2,6) spune că: “Fiul Meu eşti
Tu, Eu astăzi Te-am născut”, iar Psalmul
109,4 spune: “Tu eşti preot în veac după
rânduiala lui Melchisedec”.
În versetul 7 autorul spune că Iisus, în
zilele trupului Său, cu strigăt şi cu lacrimi a
adus cereri şi rugăciuni către Cel Care putea
să-L mântuiască din moarte; şi ascultat a
fost, de dragul evlaviei Sale. Nu se ştie ce
sens are aici cuvântul “evlavie”. Oscar
Cullmann în “Hristologia Noului Testa-
ment” propune o rezolvare interesantă aces-
tei probleme. Pentru el “evlavie” înseamnă
“teamă” şi numai în sens derivat înseamnă
“teamă de Dumnezeu”. Ca atare, textul poate
fi scris astfel: “...a fost auzit; a fost ascultat
de teama Sa”.
Acest text se referă la Iisus Hristos ca
om. Deşi a fost Fiul lui Dumnezeu, Iisus a
învăţat ascultarea din cele ce a pătimit
(vers.8).
Marele preot este deci oficial un om pus
ca mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. El
apără cauza oamenilor în faţa lui Dumne-
zeu. Pentru a-şi putea împlini această lucra-
re de mijlocire, arhiereul trebuie să fie îngă-
duitor cu păcătoşii. Condiţiile pe care tre-
buie să le îndeplinească un arhiereu, prezen-
tate de autor în versetele 1-5, sunt reluate în
versetele 5-10 în ordine inversă: Iisus Hris-
tos nu şi-a arogat o calitate pe care n-ar fi
avut-o de la Dumnezeu. El a fost chemat de
Dumnezeu să fie mare preot, apoi, El are
compasiune - ca nimeni altcineva - faţă de
cei păcătoşi.
Epistola către Evrei
În versetul 9 autorul spune că Iisus
Hristos “S-a desăvârşit” (evident ca om).
Am putea vorbi despre o experienţă psiholo-
gică a lui Iisus - omul. O experienţă pe care
Iisus a dobândit-o ca om prin suferinţă.
Aşadar, Iisus este Arhiereu. Ce fel de
Arhiereu? După rânduiala lui Melchisedec.
De ce aşa? Pentru că aşa a vrut Dumnezeu.
Psalmul 109 se cânta la întronizarea regelui
şi la aniversarea întronizării lui. Psalmul se
referă la regele David. În acea zi leviţii
cântau: “Tu rege, ai şi tu o preoţie”. Ca
urmaş pe tronul lui Melchisedec, posezi o
preoţie după rânduiala acestui rege. Dar,
ceea ce este adevărat pentru regele David,
este mai cu adevărat urmaşului prin exce-
lenţă al acestui rege: Iisus Hristos. Sunt în
acest text două înţelesuri care nu se exclud
unul pe celălalt. Psalmul are înţeles primar
şi se referă evident la regele David, dar şi la
urmaşul prin excelenţă al acestuia: Mântui-
torul Iisus Hristos.
III. “Preoţia lui Iisus Hristos”
Cap. 5,11-10,18
Această temă constituie partea centrală a
Epistolei. Pericopa 5,11-6,20 cuprinde un
preambul. Autorul vede necesar să stimu-
leze atenţia cititorilor săi, datorită
dificultăţii subiectului, dar şi datorită
încetinelii lor în a înţelege: “Despre aceasta
avem multe de spus şi greu este de tâlcuit,
pentru că voi v-aţi făcut greoi la auz” (Evrei
5,11). El le vor-beşte ca unor elevi întârziaţi
(vers.12), re-proşându-le lenea în a
aprofunda învăţătura creştină. În versetul
12 este vorba despre elementele incipiente
ale catehezei creştine.
În capitolul 6 versetul 2 avem întemeiată
valoarea Tradiţiei: “...a învăţăturii despre
botezuri, despre punerea mâinilor, despre
învierea morţilor şi viaţa veşnică”. Toate
aceste învăţături ţineau de catehismul ele-
mentar de care trebuiau să ţină seamă cei
care se pregăteau pentru primirea botezului.
Cititorii trebuie să facă un efort de înţele-
gere.
În versetele 4-6 autorul Epistolei se re-
feră la pericolul apostaziei (căderea din cre-
dinţă, din darul cel ceresc). Acest păcat e tot
una cu răstignirea a doua oară a Fiului lui
Dumnezeu (vers.6). Domnul Dumnezeu a
făgăduit cu jurământ printr-o hotărâre ne-
7
strămutată că-i va răsplăti cu binecuvântarea
Sa pe cei credincioşi (Evrei 6,13-18).
În versetul 19 virtutea nădejdii e numită
“ancoră a sufletului sigură şi tare”. Creştinul
are pe drumul mântuirii nădejdea. Ancora
creştinului este în cer. Creştinul este ancorat
în cer, în Hristos Care a intrat dincolo de
catapeteasmă. Nădejdea creştinului este în
cer (“Ajutorul meu este de la Domnul, Cel
ce a făcut cerul şi pământul”).
Pericopa 7,1-18 “Jertfa lui Hristos este
superioară jertfelor levitice” constituie o re-
capitulare a ceea ce autorul a spus anterior.
Iisus Hristos este superior preoţiei levitice.
Autorul începe prin a arăta superioritatea
tipului “Melchisedec”, deşi cu atenţia şi cu
accentul îndreptat spre antetip “Hristos”.
Deşi Melchisedec apare în Sfânta Scriptură
ca un “meteor” în doar două locuri (în
Facere 14,18 şi în Psalmul 109,4), e folosit
de autor pentru a vorbi despre Arhiereul
Hristos. Etimologia numelui “Melchisedec”
înseamnă “regele dreptăţii”. El este şi rege
al Salemului, adică regele păcii. Iisus Hris-
tos a îmbinat în Sine în chip desăvârşit drep-
tatea şi pacea.
Avraam îi aduce lui Melchisedec zeciu-
ială. Cel mai mic dă zeciuială pentru cel mai
mare. Rezultă că Melchisedec este mai mare
decât Avraam şi deci, şi decât urmaşii lui.
Sfânta Scriptură nu vorbeşte despre o
descendenţă preoţească a lui Melchisedec.
Se ştie despre el doar atât că era “fără tată,
fără mamă”. Nici Iisus Hristos nu a avut des-
cendenţă preoţească. Neavând această spiţă
de neam preoţească, El rămâne preot în
veac. Preoţia lui Hristos n-are nici origine şi
nici succesiune omenească la fel ca şi Mel-
chisedec. Iisus rămâne preot pururea.
Evreii se înşelau atunci când refereau
cele spuse în Psalmul 109,4 la regele
Ezechia. Acest rege n-a fost niciodată preot
(nicidecum “preot în veac, după rânduiala
lui Melchisedec”). “Dar că Ezechia nu este
preot în veac, după rânduiala lui Melchise-
dec, cine nu o ştie? Şi că nu el este acela,
care răscumpără Ierusalimul, cine nu o cu-
noaşte? Şi, că nu el a trimis toiagul puterii
în Ierusalim şi n-a stăpânit în mijlocul
vrăjmaşilor lui, ci Dumnezeu a fost acela
care a întors pe duşmani de la Ierusalimul
care plângea şi se văieta, cine nu ştie ? Iisus
al nostru, însă, mai înainte de a veni cu
Epistola către Evrei
slavă, a trimis totuşi în Ierusalim toiagul
puterii, cuvântul chemării şi al pocăinţei,
către toate neamurile...” (Iustin Martirul şi
Filozoful, Dialogul cu iudeul Trifon,
partea a II-a, paragraful LXXXIII).
Sfântul Iustin spune că aceste cuvinte
s-au spus despre Domnul Iisus: “Şi că aces-
tea s-au spus despre Hristosul nostru, înseşi
cuvintele o arată. Urechile voastre, însă,
s-au astupat şi inimile voastre s-au învârto-
şat. Căci prin cuvintele: “Juratu-S-a Domnul
şi nu Se va căi”; “Tu eşti preot în veac, după
rânduiala lui Melchisedec”, Dumnezeu L-a
arătat cu jurământ arhiereu după rânduiala
lui Melchisedec, din cauza necredinţei
voastre; cu alte cuvinte - după cum s-a scris
de Moise că Melchisedec a fost preot al
Celui Prea Înalt şi acesta era preot al celor
ce se găseau în necircumciziune, şi a bine-
cuvântat pe Avraam, cel din circumciziune,
care i-a oferit lui zeciuială - tot asemenea
Dumnezeu a arătat că preotul Lui cel veşnic,
care a fost numit şi Domn de către Duhul
Sfânt, este al celor din necircumciziune”
(Dialogul cu iudeul Trifon, partea a I-a,
paragraful XXXIII).
După ce a stabilit excelenţa tipului,
autorul trece la antetip (Hristos). A moştenit
preoţia levitică privilegiile preoţiei lui Mel-
chisedec? Iudaismul nu prevedea depăşirea
preoţiei levitice. Autorul subliniază aşadar
imperfecţiunea preoţiei levitice. Arhieria lui
Hristos este veşnică. Astfel, porunca dată
în-tâi se desfiinţează, Legea este perimată
(vers. 12). Iisus Hristos a fost instituit
Arhiereu după un jurământ dumnezeiesc:
“Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: Tu
eşti preot în veac după rânduiala lui
Melchisedec” (vers. 21). Instituită prin
jurământ, preoţia lui Hris-tos este şi prin
acest fapt superioară preoţiei levitice:
“Hristos rămâne în veac şi are o pre-oţie
netrecătoare” (vers.24).
Urmează un rezumat al ideilor anterioa-
re, în care găsim o excelentă definiţie dată
sacerdoţiului lui Hristos. Deoarece preoţia Sa
este veşnică, El poate să mântuiască desă-
vârşit pe ai Săi (vers.25), iar versetele 26-
28 constituie un adevărat imn dedicat mare-
lui preot Hristos: “Un Arhiereu ca Acesta ne
şi trebuia nouă: sfânt, lipsit de răutate, fără
pată, osebit de cei păcătoşi şi devenit mai
înalt decât cerurile, Care nu are nevoie,
8
precum arhiereii, ca în fiecare zi să aducă
jertfe, întâi pentru propriile lui păcate şi
apoi pentru ale poporului, căci El a făcut
aceasta o singură dată aducându-Se jertfă pe
Sine Însuşi”. Versetul 28 are un accent
triumfal.
În capitolele 8 şi 9 autorul caută să
demonstreze superioritatea cultului, a
Sfintei Sfintelor în care a intrat Iisus Hristos
şi a Jertfei Sale. În primul rând autorul
sublinia-ză superioritatea sanctuarului în
care ofi-ciază Hristos. Legea însăşi, în
Ieşire 25,40 spune că acest cort pământesc
(Cortul Sfânt) nu era decât o copie (“o
umbră”) a sanctu-arului ceresc. Din Evrei
8,5 rezultă clar această idee: “...cei ce
slujesc pecetea şi umbra celor cereşti, aşa
cum dumnezeieşte i s-a poruncit lui Moise
când avea să ridice cortul: Ia seama - i se
spune - să faci totul după izvodul ce ţi-a fost
arătat în munte”.
Cortul Sfânt şi apoi Templul din Ierusa-
lim, făcute în urma unor revelaţii dumne-
zeieşti, trebuiau să reprezinte pe cât era
posibil frumuseţile sanctuarului ceresc. Ori
Hristos, n-a intrat în cortul pământesc, ci în
Sfânta Sfintelor cea din ceruri. În acest loc
“altarul cel mai presus de ceruri” este Hris-
tos Arhiereu şi victimă în acelaşi timp.
Versetul 6 este un text de tranziţie în
care se spune că Hristos este Mijlocitor al
unui testament mai bun, care a şi fost înte-
meiat pe mai bune făgăduinţe. “Căci dacă
acel prim testament ar fi fost fără cusur, nu
s-ar fi căutat loc pentru un al doilea”
(vers.7).
Autorul, care citeşte cu foarte mare
aten-ţie Scriptura, descoperă singurul text
din Ve-chiul Testament care vorbeşte despre
Noul Testament (Ieremia 31,31-34).
În capitolul 9 autorul Epistolei se referă
îndeaproape la Jertfa lui Hristos. Pentru a-i
dovedi suprema importanţă, autorul face o
comparaţie cu Sărbătoarea Ispăşirii (Ieşire
25 şi 26; Levitic 16). În Sfânta Sfintelor se
intra numai o singură dată pe an şi numai
arhiereul. Jertfele levitice nu aveau putere să
desăvârşească cugetul închinătorului. Arhie-
reul intra în Sfânta Sfintelor o dată pe an şi
nu fără sânge. Iisus Hristos Arhiereul Cel veş-
nic a intrat şi El, dar nu cu sânge străin, ci
cu propriul Său Sânge: “Iisus Hristos a in-
trat o singură dată (o dată pentru totdeauna)
Epistola către Evrei
în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de
viţei, ci cu însuşi sângele Său, aflându-ne
nouă răscumpărare veşnică” (vers.12).
Cu sângele viţeilor şi al ţapilor Moise a
stropit adunarea poporului şi a zis: “Acesta
este sângele testamentului pe care Dumnezeu
l-a poruncit pentru voi!” (Ieşire 24,8). Tot
aşa şi Noul Testament este pecetluit prin
stropirea cu Sângele lui Hristos. De remar-
cat apropierea literară între cuvintele din
Ieşire 24,8 şi cuvintele lui Iisus rostite la
Cina cea de Taină. Sângele Său pecetluieşte
un Nou Testament.
Purificările şi jertfele Vechiului Testa-
ment nu erau decât umbre ale celor viitoare.
Acum însă, stropirea cu Sângele lui Hristos,
a făcut ca cerul în care Hristos a intrat prin
Jertfa Sa să fie o “Sfântă a Sfintelor”. În
versetele 26 şi 28 reapare “efapax” (expresii
care apar o singură dată în Noul Testament).
După această unică Jertfă adusă de Hris-
tos nu mai urmează decât judecata: “...tot
astfel şi Hristos, după ce o singură dată a
fost adus jertfă ca să ridice păcatele multora,
a doua oară fără de păcat Se va arăta celor
ce-L aşteaptă spre mântuirea lor” (vers.28).
Când Hristos va veni a doua oară va veni
spre judecată (“şi iarăşi va să vie să judece
vii şi morţii”). Păcatul a fost învins odată cu
prima Sa venire, iar a doua Sa venire nu va
mai avea de-a face cu păcatul.
Pericopa 10,1-18 constituie o recapitu-
lare a ceea ce autorul a spus până acum. Se
vorbeşte despre Lege ca “umbră” a Noului
Testament. Legea a fost incapabilă să-i de-
săvârşească pe închinătorii ei. Jertfele pen-
tru păcate n-au încetat, iar conştiinţele celor
care le aduceau au rămas în continuare îm-
povărate. Vărsându-şi Sângele pentru ier-
tarea păcatelor şi intrând în ceruri, Iisus este
autorul unei sfinţiri reale şi autorul unei
mântuiri veşnice. Jertfa Sa desăvârşită con-
trastează cu jertfele Legii Vechi. Jertfa lui
Iisus este o jertfă umană. El se aduce pe
Sine Însuşi ca Jertfă Tatălui. În versetele 7-
9 este citat Psalmul 39 (40). Dumnezeu a
primit Jertfa lui Iisus şi ca dovadă că a
primit-o, L-a aşezat pe Iisus de-a Dreapta Sa
pentru vecii vecilor, urmând ca toţi vrăj-
maşii să fie puşi aşternut picioarelor Sale
(vers.13); (1 Corinteni cap.15). Jertfa lui
Iisus a dobândit o eficienţă deplină şi a adus
o curăţie deplină. În cap.10 versetul 16 este
9
citat din nou textul din Ieremia 31,31-34.
Autorul încheie cu o glosă exegetică, spu-
nând că acolo unde este iertarea păcatelor,
nu mai este nevoie de jertfe pentru păcate
(vers.18).
IV. Credinţa perseverentă
Cap.10,19-12,29
Iisus Hristos a intrat în Sfânta Sfintelor
şi prin aceasta şi noi suntem chemaţi să
intrăm (vers.19). În versetul 20 se spune
“calea cea nouă şi vie” care a fost deschisă
pentru noi de Hristos. Creştinii trebuie să
aibă nădejde în încercările inerente vieţii
pământeşti. Credincioşii trebuie să aibă
încredere în Hristos, căci El este credincios
în cele ce a făgăduit că va da credincioşilor
Săi (vers.23). Credincioşilor li se atrage din
nou atenţia asupra păcatului apostaziei: “Să
nu ne părăsim propria noastră adunare, aşa
cum le este unora obiceiul, ci cu atât mai
mult să ne îndemnăm cu cât vedeţi că Ziua
aceea se apropie” (Ziua când Domnul va
veni să judece). Dacă încălcarea Legii lui
Moise aducea o gravă pedeapsă (fiindcă
acela care o încălca era fără milă ucis pe
cuvântul a doi sau trei martori), cu cât mai
mult vom fi pedepsiţi noi cei ce încălcăm
Jertfa lui Hristos: “Cu cât mai aspră credeţi
voi că va fi pedeapsa meritată de cel ce L-a
călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi I-
a nesocotit sângele testamentului prin care
S-a sfinţit şi a batjocorit Duhul harului?”
(vers.29).
Capitolul 11 începe cu o foarte frumoa-
să definiţie a credinţei: “Credinţa este fiinţa-
rea celor nădăjduite, dovada lucrurilor celor
nevăzute” (vers.1). Credinţa ne asigură că
nădejdea noastră nu ne minte, ea ne încre-
dinţează de cele nădăjduite, ea pătrunde în
lumea celor nevăzute. Întemeiată pe Cuvân-
tul lui Dumnezeu, credinţa ne convinge de
realitatea celor pe care încă nu le vedem.
Urmează un strălucit elogiu adus cre-
dinţei. Autorul dă o seamă de exemple de
credinţă. Exemplele vor culmina cu cel al
lui Hristos Însuşi. Acest “panegiric” poate fi
împărţit în trei perioade:
1. perioada patriarhilor (11,1-22);
2. perioada mozaică (11,23-31);
3. perioada de la judecători până la
Macabei (11,32-38).
Epistola către Evrei
În această pericopă apare de douăzeci şi
unu de ori expresia “prin credinţă”. În text
este vorba despre ceea ce au făcut unii şi
alţii şi despre ceea ce se poate face prin
credinţă (cu ajutorul ei). Fără credinţă însă,
nu e posibil să fim plăcuţi lui Dumnezeu.
Credinţa a orientat vieţile înaintaşilor noştri
spre viitor. Ei au murit fără să vadă făgă-
duinţele, dar şi-au trăit viaţa iubindu-le cu
dor, deşi viaţa lor pe pământ a fost ca cea a
unor străini. Acest lucru îl face credinţa, ea
orientează viaţa spre viitor. Situaţia celor
din Vechiul Testament se raportează la creş-
tinii de acum. Ei au sperat doar ceea ce noi
am primit acum: “Şi toţi aceştia, deşi primi-
seră bună mărturie pe temeiul credinţei lor,
n-au primit roadele făgăduinţei; pentru că
Dumnezeu pregătise pentru noi ceva mai
bun, aşa ca ei să nu ajungă fără noi la
desăvârşire” (vers.39-40).
În capitolul 12 primele patru versete,
după suita de exemple din capitolul 11, este
evocat exemplul lui Hristos, Cel spre Care
trebuie să fie aţintiţi ochii noştri (vers.2).
Iisus este “începătorul şi plinitorul credin-
ţei”, El stă şi la începutul şi la sfârşitul ei:
“Trebuie să stăm cu ochii ţintă la Cel ce
începe credinţa şi o desăvârşeşte, la Iisus,
Cel ce în locul bucuriei care-I stătea înainte
a îndurat crucea, în dispreţul ruşini, şi a
şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu”
(vers.2).
Suferinţa face parte din viaţa creştină.
Ea este un element al pedagogiei divine.
Credincioşii sunt îndemnaţi în continuare să
caute să trăiască în pace cu toţi oamenii şi în
sfinţenie. În versetele 18-29 avem o pericopă
în care se amestecă părţi parenetice şi părţi
doctrinare. Avem aici adevărata încheiere a
Epistolei.
Autorul foloseşte simbolismul cu
Sinaiul şi Sionul (care reprezintă, primul -
Legea veche, iar cel de-al doilea - Legea cea
Nouă). Creştinii nu aparţin legământului de
pe Sinai, care avea la bază frica, ci aparţin
Noului Legământ întemeiat pe încredere şi
dragoste. Acest legământ este desăvârşit,
definitiv şi veşnic. Credincioşii sunt îndem-
naţi să nu mai privească spre Sinai care, e
adevărat, şi-a avut slava sa, ci să privească
spre Sion, spre Ierusalimul cel ceresc cu
climatul său de securitate şi speranţă.
De altfel, nu e vorba numai despre spe-
10
ranţă, deoarece creştinii posedă deja bunu-
rile iconomiei celei noi, ei sunt deja cetăţeni
ai Ierusalimului cel ceresc, ai Împărăţiei
celei neclintite. Lor le vorbeşte Însuşi Dum-
nezeu din cer. De aceea ei trebuie să aducă
mulţumire lui Dumnezeu, un cult bine plă-
cut cu evlavie şi cu sfială (vers.28). (Aceas-
tă pericopă are paralelă pericopa din Gala-
teni 4,21-31 în care este vorba despre alego-
ria despre Sara şi Agar). Ideile acestei peri-
cope sunt pauline, dar exprimarea nu apar-
ţine Sfântului Pavel. “De ce Sionul este opus
Sinaiului?” Pentru că pe Sion S-a pogorât
Sfântul Duh. Sinaiul a fost o prefigurare a
Sionului, aşa cum Moise a fost tip al lui
Hristos, iar Vechiul Legământ tip al Noului
Legământ.
Avem aici adevărata încheiere a Episto-
lei. Autorul trage concluziile. Ceea ce ur-
mează este un apendice (13,1-21). Aici peri-
copa este preponderent morală, deşi între
versetele 7-16 conţine o importantă perico-
pă doctrinară.
Autorul începe prin a îndemna la dra-
goste frăţească (vers.1), la ospitalitate (vers.
2). Urmează un sfat de a-şi aduce aminte de
cei închişi (vers.3), apoi un sfat cu privire la
căsătorie (vers.4). Trebuie păzită fidelitatea
în căsătorie. În versetul 6 sunt citaţi
Psalmul 117,7 şi Psalmul 55,4, cu privire
la purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru
cei credincioşi: “Nu te voi lăsa, nici nu te
voi părăsi”; “Domnul este ajutorul meu, nu
mă voi teme! Ce poate omul să-mi facă?”.
În versetele 7-16 avem o pericopă doc-
trinară, care are ca temă ataşamentul pe care
credincioşii trebuie să-l manifeste faţă de
Hristos Sfinţitorul. În versetul 8 Iisus e nu-
mit: “Iisus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi
în veci”. Ataşamentul faţă de Hristos se ma-
nifestă şi prin ascultarea faţă de El (aceasta
în primul rând), faţă de Biserica Sa, ascul-
tarea învăţăturilor Sale şi urmarea exemple-
lor înaintaşilor noştri. E adevărat că aceştia
din urmă dispar prin moarte, dar Iisus Hris-
tos în veci este Acelaşi.
În versetul 9b este vorba de învăţăturile
iudaizante, făcându-se aluzie la mâncărurile
puse în opoziţie cu harul divin. Se face
aluzie la altarul Templului. Noi creştinii
“avem un Altar de la care cei ce slujesc
Cortului n-au dreptul să mănânce”
(vers.10). În acest text este vorba despre
Epistola către Evrei 11

altarul creştin pus în opo-ziţie cu altarul

iudaic. Sfântul Ignatie Teoforul în
“Epistola către Efeseni” 5,2 spune:
“Nimeni să nu se înşele! Dacă cineva nu-i
înăuntru, unde este jertfelnicul, este lipsit de
pâinea lui Dumnezeu”. Aşadar, altarul este
pus în legătură cu Euharistia. La Sfântul
Ignatie Teoforul “altarul” înseamnă Biserica
unită cu Hristos. Din aceast text rezultă clar
că Euharistia era socotită încă de la început
Jertfă. Caracterul de Jertfă al Euharistiei
este negat de protestanţi.
Creştinii aveau altarul lor. Textul vor-
beşte despre altarul vechi (despre jertfa îm-
păcării), care se aducea în afara porţii ce-
tăţii. Iisus Însuşi a pătimit în afara porţilor
cetăţii.
Urmează un îndemn de a adera la Hris-
tos, deoarece aici pe pământ nu avem cetate
stătătoare, ci o căutăm pe cea care va să fie.
În versetul 17 autorul le face îndemnul de a
asculta de mai marii lor şi de a se supune
lor, căci ei sunt puşi să vegheze pentru
sufletele lor, ca unii ce au să dea seamă de
ele. Le cere apoi să se roage pentru el
(modul de a vorbi aici este al Sfântului
Pavel). Urmează o urare de pace din partea
Dumnezeului păcii, “Cel Ce L-a Înviat din
morţi pe Domnul nostru Iisus, Marele Păstor
al oilor prin sângele unui testament veşnic”
(Evrei 13,20).
Versetele 20-21 cuprind o doxologie
specific paulină şi un fel de “post-scriptum”
după “Amin” în versetele 22-25. Autorul se
scuză pentru îndrăzneala de a le fi scris
acest îndemn (vers.22). Este pomenit “fratele
Timotei” (vers.23) care a fost pus în liberta-
te. În finalul Epistolei suntem în specificul
Sfântului Pavel. Destinatarii sunt îndemnaţi libertate în redactarea ei. Aşa se explică
să-i salute pe mai marii lor (vers. 24). (poate) şi absenţa salutărilor de la începutul
În Epistolă găsim mărturii şi dovezi care şi de la sfârşitul Epistolei. Limba Epistolei
ne fac să credem că Sfântul Apostol Pavel a nu este a Sfântului Pavel, dar ideile, foarte
scris Epistola. Dar astăzi e clar pentru toată multe dintre ele, sunt ale Sfântului Pavel.
lumea că nu Sfântul Pavel a dictat Epistola.
A fost scrisă probabil de un secretar al Epistola către Evrei se încheie cu o scur-
Sfântului Pavel care a avut o foarte tă binecuvântare: “Harul fie cu voi toţi!
mare Amin.”