Sfântul Andrei Șaguna, 30 noiembrie

Iubiti credincioși, sărbătoarea de azi ne pune în față două personaje de seamă, doi bărbați
puternici întru credință către Dumnezeu. Este o sărbătoare cu o importanță foarte mare, în primul
rând pentru noi ca popor român, pentru această zonă a Transilvaniei, și în al doilea rând pentru
că această sărbătoare ne aduce la rădăcinile credinței noastre prin Sfântul Andrei, cel întâi
chemat, și Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul ardealului. Această zi sfântă de 30
noiembrie ne reactualizează pornirea pe drumul credinței, deoarece ne prezintă primul aposol
care l-a găsit pe Mesia. După aceasta a mers repede la fratele său, Simon Petru, și a spus că l-a
găsit pe Mesia, nădejdea lui Israel. Aceasta a fost chemarea la formarea Bisericii, Sfântul
Apostol Andrei insuflat de Duhul Sfânt a chemat pe fratele său la Hristos, cât de frumos este
acest început, această primă piatră de temelie a Bisericii pe care o avem azi și cât de frumos
vedem această relație și bucurie de a vesti fratelui său găsirea lui Dumnezeu. Acesta este modelul
după care trebuie să funcționăm și azi, trebuie să-l căutăm pe Dumnezeu, iar după ce l-am gasit
să nu fim egoiști, să-l ajutăm și pe fratele nostru, pe aproapele nostru sa-l gasească. Născut în
Betsaida Galileii, Betsaidă care înseamnă casa peștelui, ca indicare a faptului că acesta era un
oraș al pescarilor dar, mai întâi de toate, într-o semnificație mistică, aici e casa Peștelui, a lui
Hristos, Care Și-a atras spre Sine de aici, pe Andrei, pe Petru și pe Filip, pentru ca să devină
pescari de oameni, cum spun vechile traduceri liturgice românești. Începutul misiunii Sfântului
Andrei este de o impresionantă frumusețe: a doua zi după Botezul Domnului, Sfântul Ioan
Botezătorul stă de veghe pe drumul Iordanului cu doi ucenici ai săi, printre care și Andrei.
Mântuitorul trece pe lângă ei. Ioan Botezătorul îl zărește și îl identifică: „Iată Mielul lui
Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29). Cei doi ucenici, fără să spună vreun cuvânt,
au pornit după Iisus. Când a prins de veste Iisus că ei se țin după El i-a întrebat: „Ce căutați? Ce
vreți?„ Iar ei I-au răspuns printr-o altă întrebare: „Învățătorule, unde locuiești?” „Veniți și
vedeți!” le-a răspuns Hristos. Ei s-au dus și au rămas cu Domnul până la al zecelea ceas. Sfântul
Andrei ne arată cât de simplă, și în același timp cât de puternică este chemarea lui Hristos, dar și
cât de prompt este răspunsul la această chemare sfântă. Sfântul Andrei urmează pe Hristos fără
condiții și fără întârziere, fără calcul și fără dorința de câștig, ci doar pentru că a simțit în
chemarea lui Iisus însuși cuvântul Vieții. Din ziua aceea, Andrei - ca și ceilalți apostoli - a urmat
pe Mântuitorul, însoțindu-L pe drumurile Iudeii și adăpându-se din izvorul cel nesecat al
dumnezeieștii învățături, pe care o răspândea Mântuitorul. A fost mereu aproape de Mântuitorul
Hristos. Sfintele Evanghelii ne mai vorbesc despre El cu prilejul înmulțirii pâinilor, când el a dat
de știre Mântuitorului că în mulțime este un copil care are cinci pâini și doi pești. El a însoțit pe
Filip la Domnul ca să-i vestească dorința grecilor de a-L vedea, și împreună cu cei trei apostoli a
însoțit pe Domnul pe Muntele Măslinilor, marți în săptămâna Patimilor A fost martor al
minunilor săvârșite de Domnul; s-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc și dătădor de viață al
credinței celei noi, întemeiată de Hristos; a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pe
Cruce și s-a bucurat în ziua învierii. A primit plinătatea harului în Duminica Pogorârii Sfântului
Duh și sorții i-au rânduit propovăduirea Evangheliei în ținuturile situate pe coastele Mării Negre,
în Bitinia, Tracia și Grecia. Chiar dacă nu avem multe informații în sfintele evanghelii despre
Sfântul Apostol Andrei și nu ne-a rămas decât acest simplu și simbolic cuvânt de găsire a lui
Mesia, fratele său, Simon Petru, ne-a lăsat multe cuvinte de temelie prin epistolele sale care nu
sunt altceva decât mărturii ale credinței. Orice creștin trebuie să fie curajos, viteaz după exemplul
acestor apostoli care sunt martori ai Învierii lui Hristos, iar noi suntem martori ca parte din
mărturia aceasta a apostolilor. Această informație a ajuns până pe pământul românesc al
dobrogei strămoșilor noștri, cum că Hristos a venit ca Dumnezeu în mijlocul nostru, a pătimit, a
fost răstignit și a înviat, adică moartea nu a avut putere asupra Lui. Apostolul Andrei a venit cu
această învățătură pe locurile acestea ale româniei, vorbind despre Lumina Lui Hristos care este
Învierea și care luminează în întunericul păcatelor noastre. Putem spune că Sfântul Apostol
Andrei a mai avut un fiu mare duhovnicesc, și anume Sfântul Mitropolit al Transilvaniei Andrei
Șaguna, reîntemeietorul ortodoxiei din Ardeal. În urmă cu 300 de ani, credința din această zonă a
Ardealului s-a clătinat din diverse motive dar poporul, împreună cu călugarii, adică oamenii
simpli din jurul carpaților au apărat ortodoxia, așteptând asemenea apostolilor pe un Mesia
salvator, așa și oamenii din mărginimea Sibiului l-au așteptat pe Sfântul Andrei Șaguna ca pe un
mângâietor al românilor ortodocși. Putem spune că Sfântul Andrei Șaguna Mitropolitul
Transilvaniei este cel care a înviat ortodoxia în ardeal deoarece el a reînființat vechea mitropolie,
dispărută și uitată de ortodoxie.

Mitropolitul Transilvaniei, Sfântul Ierarh Andrei, s-a născut din părinți temători de
Dumnezeu, care au avut strămoși „vlahi” sau „aromâni”, care trăiau în Balcani, care din cauza
stăpânirii turcești, în veacul al XVIII-lea, s-au refugiat în câteva țări creștine, din Imperiul
Austriac. Familia Șaguna, în momentul în care s-a născut Anastasie, viitorul sfânt ierarh al
Ardealului, se afla în orașul Mișcolț, în nord-estul Ungariei. Acest eveniment al nașterii se
petrece în preajma Crăciunului din anul 1808. Vrednica sa mamă, Anastasia, a dat pruncului
nou-născut numele ei, care înseamnă „înviere”. După ce a venit pe lume Anastasie, la câțiva ani
tatăl său a plecat la cele veșnice. Astfel, Anastasia Șaguna se regăsește în fața necazurilor vieții
cu trei copii: Evreta, Ecaterina și Anastasie, rămași orfani de tată. Această familie cu toate că a
suferit mari lipsuri materiale, a reușit să modeleze oameni creștini, cu frică de Dumnezeu,
păstrători de datini creștine. Anastasie a fost dat să învețe la cele mai bune școli ale timpului:
școala primară „greco-valahă” din Mișcolț, întreținută de parohia aromânească de acolo,
gimnaziul „inferior” din Mișcolț, gimnaziul „superior” din Pesta, azi Budapesta, apoi la
Universitatea din acel oraș, unde a făcut studii strălucite de Filosofie și Drept. După ce a terminat
toate aceste studii, lui Anastasie i se arată în față o frumoasă carieră de avocat, judecător sau
profesor. Însă la îndemnul evlavioasei sale mame creștine, a plecat la Vârșeț și s-a înscris la
Seminarul teologic româno-sârb de acolo. La absolvire intră ca frate în mănăstirea sârbească
Hopovo, unde, la nici 25 de ani, a cerut să fie tuns în monahism. A primit numele Sfântului
Apostol Andrei, cel întâi chemat. Vedem, iubiți credincioși, cum situația acestei credințe poate să
stea și până la un simplu îndemn al unei mame. Aceasta a fost cea care l-a introdus în lumea
creștină și cea care în ciuda lipsurilor materiale, și-a crescut copiii creștinește. Alt aspect
imporant de reținut în raport cu situația din zilele noastre este să nu ne punem mai presus față de
de călugării aceștia despre care se speculează că sunt bătrâni sau prea rupți de lume încât să ne
înțeleagă pentru că este foarte posibil să fie în fața noastră cu studiile și chiar putem cere sfaturi
pentru că avem ce învăța. Anastasie era un călugăr învățat, cu studii de drept, filozofie și
teologie, bun cunoscător al limbilor română inclusiv dialectul aromân, maghiară, germană, sârbă,
greacă, latină și slavonă. Cu toate acestea, noul ostaș în slujba Domnului Hristos s-a ostenit întru
smerenie și ascultare desăvârșită, lucrând cu timp și fără timp în împlinirea virtuților, sporind în
evlavie și rugăciune curată, desăvârșindu-se duhovnicește și înălțându-se, prin cunoaștere, către
asemănarea cu Dumnezeu. De aceea a fost apreciat foarte mult de ierarhii ortodocși sârbi, care l-
au rugat să părăsească liniștea mănăstirii și să activeze în cadrul Mitropoliei de la Carloviț.
Făcând ascultare, împlinește această chemare, și timp de 13 ani, activează ca rector, consilier
mitropolitan, profesor de seminar și ca egumen la patru mănăstiri sârbești: Iazak, Beșenovo,
Hopovo și Covil. Datorită inteligenței dar și a smereniei Sfântul Andrei Șaguna în anul 1846 este
numit de către mitropolitul de la Carloviț: „vicar general” al Episcopiei românești vacante a
Transilvaniei, cu sediul la Sibiu, urmând ca în decembrie 1847 soborul protopopilor ardeleni l-a
propus ca episcop, fiind confirmat de Curtea imperială din Viena și hirotonit arhiereu de către
mitropolitul din Carloviț în Duminica Tomii în anul 1848. Exact în ziua hirotonirii a plecat spre
Sibiu, unde poporul român ortodox îl aștepta ca pe un izbăvitor. Poporul era secătuit de
necredința vremii și doreau o personalitate care să le ofere un remediu duhovnicesc, pe care l- au
găsit la Mitropolitul Șaguna. Acesta s-a implicat direct și cu multă dăruire în toate acțiunile de
reabilitare a identității culturale și spirituale a națiunii românilor ardeleni, pe primul loc fiind
recunoașterea lor ca „națiune” egală în drepturi cu maghiarii, sașii și secuii și desființarea
iobăgiei. În plan bisericesc Mitropolitul Andrei Șaguna a luptat cu mult curaj, timp de 15 ani,
pentru ieșirea Bisericii românești din Ardeal de sub jurisdicția Mitropoliei sârbești de la Carloviț,
sub care a fost așezată în mod abuziv de Curtea imperială de la Viena. Lupta lui a fost
încununată de izbândă în decembrie 1864, când s-a aprobat restaurarea vechii Mitropolii a
Ardealului care a fost desființată în 1701 de autoritățile de stat de atunci, iar Andrei Șaguna a
devenit arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al românilor din Ardeal, Banat și „părțile de vest”
Crișana. El a întocmit apoi o lege de organizare, cunoscută sub numele de Statutul organic,
aprobată de un Congres național-bisericesc în anul 1868, prin care se prevedea autonomia
Bisericii sale față de stat, dar și participarea laicilor la conducerea vieții bisericești, în probleme
administrative și economice. Biserica din Ardeal s-a condus după acest statut până în anul 1925,
dar principiile lui de bază s-au păstrat și în Statutele următoare până azi. Iubiți credincioși,
Mitropolitul Andrei Șaguna a fost unealta cu care Dumnezeu a lucrat la reabilitarea Bisericii
Ortodoxe Române din Ardeal, căruia trebuie să-i mulțumim în rugăciunile noastre și să-l
pomenim la Sfintele slujbe. A fost un adevărat „ctitor” al învățământului și culturii românești din
Ardeal. El a reorganizat vechea școală teologică de la Sibiu ca un Institut teologic-pedagogic, cu
două „secțiuni”, în care se pregăteau viitorii preoți, dar și învățătorii celor aproximativ 800 de
școli primare din Ardeal, îndrumate de Biserică mai mult de jumătate fiind înființate în timpul
lui. Tot el a întemeiat Gimnaziul cu opt clase din Brașov actualul Colegiu „Andrei Șaguna”, un
Gimnaziu la Brad, în județul Hunedoara, o școală „reală-comercială” în Brașov, a inițiat cursuri
pentru neștiutorii de carte în fiecare parohie. La Sibiu a înființat o „tipografie diecezană”, în care
s-a tipărit ziarul Telegraful Român din ianuarie 1853 până azi, în mod neîntrerupt, Calendarul
eparhial numit azi Îndrumătorul bisericesc, din 1852 până azi, o serie de manuale pentru școlile
primare, dar și manuale pentru învățământul teologic unele scrise de el însuși, toate cărțile de
slujbă, unele în mai multe ediții, o nouă ediție a Bibliei, în 1856-1858 și multe altele. Tot Șaguna
a fost acela care a obținut acordul autorităților pentru înființarea Asociațiunii transilvane pentru
literatura și cultura poporului român ASTRA. A acordat burse, din fondurile Arhiepiscopiei,
unor tineri care urmau studii gimnaziale și universitare, din rândul cărora s-a format elita
intelectuală a Ardealului de altădată. El a organizat actuala reședință mitropolitană din Sibiu, a
ctitorit biserica din Gușterița, azi cartier al Sibiului, și a îndemnat preoții și credincioșii să
contribuie cu banii și brațele la ridicarea unor biserici și clădiri școlare. Intenționa să zidească o
catedrală în Sibiu, dar nu a reușit să strângă banii necesari pentru începerea lucrărilor. A fost un
ales rugător și postitor, un desăvârșit liturghisitor, predicator și păstor de suflete, care a păstrat în
permanență legătura cu clerul și credincioșii. Astfel vedem acest exemplu de atitudine, cum
Sfântul Mitropolit intervine și în învățământul pe care azi unii încearcă să-l separe de Biserică.
Nu este corect și moral ca religia să părăsească aceste școli doar pentru că conducătorii timpului
au impresia că Biserica nu mai are loc la masa educației. Dacă avem dezamăgiri interioare din
cauza a ceea ce avem noi impresia că se întâmplă cu bisericile din jurul nostru, să ne limpezim
gândurile cu ceea ce a făcut Mitropolitul Andrei Șaguna, întrebându-ne pentru cine a făcut totul.
Cu siguranță nu pentru îmbogățirea materială, ci pentru ridicarea nivelului de cultură, fiind un
om învățat, cunoștea această nevoie a oamenilor. Cu toata smerenia lui, cu adevărat
călugarească, poporul drept-credincios l-a cinstit cum se cuvine și dupa moarte, încât s-a creat un
adevărat cult popular al mitropolitului Andrei cel Mare și Sfânt. Zeci de oameni de cultură
români, dar și străini, au scris cărți și alte lucrări despre viața și strădaniile sale întru slujirea
Bisericii și a neamului său, socotindu-l între cei mai de seamă ierarhi pe care i-a avut Biserica
Româneasca în tot decursul istoriei sale. Dacă Dumnezeu dă fiecăruia după intensitatea dragostei
și după sfințenia vieții, Sfântului Andrei, Mitropolitului Ardealului, Mântuitorul i-a dat din
prisosul iubirii Sale. Născut și crescut în Ortodoxie curată de o mamă credincioasă, a renăscut și
a crescut în Ortodoxie un neam întreg. De numele acestui mare ierarh se leagă tot ceea ce
înseamna spiritualitatea, cultura, istoria și Ortodoxia unui ținut românesc răstignit de mai multe
ori, dar tot de atâtea ori înviat prin aleșii trimiși de Dumnezeu la vreme potrivită. Așadar,
minunea cea mai mare pe care a săvârșit-o Dumnezeu prin acest neînfricat slujitor al său și
viteaza lui mamă este reînvierea întru Ortodoxie a unui neam obidit și asuprit pe nedrept în
propria țară. Dumnezeu să ne lumineze și pe noi toți, care îi cinstim sfânta pomenire. A trecut la
cele veșnice în luna iunie 1873, fiind îngropat lângă biserica mare din Rășinari, așa cum a rânduit
el însuși prin testament, fiind prohodit de un singur preot, „fără predică și fără pompă”. Cu toată
smerenia lui, cu adevărat călugărească, poporul dreptcredincios l-a cinstit cum se cuvine și după
moarte, socotindu-l între cei mai de seamă ierarhi pe care i-a avut Ardealul. Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților în anul 2011, rânduindu-i pomenirea în
ziua de 30 noiembrie.
Iubiți credincioși, iată cât de frumos a reușit Mitropolitul Șaguna să ducă numele
Sfântului Apostol Andrei mai departe, a purtat acest nume cu mândrie, fiind un exemplu de
urmat pentru ca și noi să purtăm cu mândrie acest sfânt nume. Să fim cu luare aminte la acest tip
de personalități care ne reprezintă biserica, acest exemplu de om care a pus mai presus crezul,
credința lui, împreună cu interesul poporului mai presus decât interesul personal și de moment.
Acest Sfânt Mitropolit a privit în viitor, mult mai larg de aceea și-a dedicat viața pentru Hristos și
pentru neam. Câți dintre noi astăzi, dacă am auzi chemarea, am merge să ne apărăm țara? Acest
grad de eroism are nevoie de antrenament duhovnicesc, tocmai de aceea este nevoie să ne uităm
la înaintașii noștrii, să încercăm să înțelegem ce au făcut ei pentru țară, pentru neam, pentru
credință și să încercăm să facem și noi acestea. Trebuie să deschidem ochii și să urmăm
adevăratele exemple, transformându-ne pe noi în schimbarea pe care o așteptăm de la alții. Să ne
punem speranța în Dumnezeu și să nu încercăm să înțelegem în întregime voia Sa, precum spune
Sfântul Vasile cel Mare: „Fără nicio îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine
decât am putea-o face noi înşine”. În acest sens, o să vă spun o parabolă în care un om călătorea
pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe
drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească,
spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită, dar bărbatul
încerca să o liniștească, spunându-i că ştie Dumnezeu ce e mai bine. Atunci, femeia întreabă
soțul ce poate fi bine când nu au unde să stea peste noate. După un timp au plecat mai departe şi,
spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe
drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui. Dar, a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai
departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de
hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii. Vezi, i-a mai spus omul femeii, trebuie să avem încredere
în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? „Lasă, ştie
Dumnezeu ce e mai bine”. Astfel că este o lecție de care avem nevoie și noi în fiecare zi a vieții
noastre. Suntem mult prea ocupați cu plănuirea aspectelor din viața noastră, încât uităm că
Dumnezeu este cel care le pune în ordine pe toate. Să nu fim derutați de ceea ce auzim din
diferite surse care vor să murdărească aspectul Sfânt al Bisericii, deoarece răul nu e de la
Dumnezeu. În aceste zile de cumpănă pentru neamul nostru, când cei mai viteji dintre noi și-au
jertfit viața lor, suntem chemați să cinstim pe urmașii unor astfel de eroi cu sprijinul nostru. Eroii
au apărat patria si Biserca noastră, iar noi suntem îndemnați la marea onoare de a ocroti pe acești
fii de eroi. Ei au împlinit prima pildă a vieții Sfântului Andrei Șaguna, căci prin voinicie au
aparăt întreaga și curata icoană a acestui neam, iar noi suntem chemați să împlinim cea de-a doua
faimă a Sfântului Andrei, apărarea invățământului și a bisericilor. Iubiți credincioși, aducem
slavă lui Dumnezeu pentru toate, să facem mulțumire pentru toate, să-i rugăm pe sfinții de azi să
ne vegheze drumul și să-l cinstim pe Sfântul Andrei Șaguna cântându-i troparul: „Apărător
înţelept al românilor ortodocşi, păstor cărturar al Transilvaniei şi mare chivernisitor al vieţii
bisericeşti, Sfinte Ierarhe Andrei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele
noastre”, Amin!

Gabor Marian

Anul IV