1

Epistolia Domnului
nostru Iisus Hristos ce
ne-a trimis-o
Dumnezeu din cer [1]

Versificare inspirată din "Legenda Duminicii" sau "Epistolia lui Hristos

pentru paza Duminicii", considerat a fi cel mai vechi text scris în limba
română dintre cele păstrate, tălmacit din limba slavonă anul 1391 sau 1392
de către călugării copişti de la Mănăstirea Săpânţa-Peri din Maramureş [2].
Folosindu-se de alt izvod, în secolul al XVI-lea, preotul ortodox Grigore din
Măhaci [3] tălmăceşte la rândul lui "Epistolia... " şi o repune în circulaţie
ca lucrare misionară pentru respectarea Sfintei Duminici.

de Gavriil STIHARUL
Sursa :http://gavriilstiharul.blogspot.com/
 2

A cum blagosloviţi,
Fraţi creştini şi părinţi,
Căci din cer a căzut,
S-a spart şi desfăcut
Piatră mică şi grea,
Cu un răvaş în ea,
Scris cu slove sfinte
De învăţăminte [4]
Şi-n el Domnul mustra
Pre creştini şi zicea :
“Pre voi sunt mâniat,
Căci nu m-aţi ascultat
Şi nu v-aţi pocăit
Precum v-am poruncit.
Cuvântul ce l-am scris,
Pre care l-am trimis,
Voi l-aţi nesocotit
Şi nu v-aţi pocăit
Şi Duminica mea [5],
Dată spre a şedea,
Voi nu aţi păzit-o
Si aţi nesocotit-o.
Pentru greul păcat
Eu m-am mâniat,
Trimis-am ierni grele
Cu viscole-n ele
Şi geruri cumplite,
Dar n-aţi luat aminte [6],
Dar pentru maica mea,
Ce pentru voi plângea,
Prăpădul l-am curmat,
De voi m-am îndurat
Şi nu v-am pedepsit
Cu focul cel cumplit.
De nu vă întoarceţi
Şi să nu mai faceţi
 3

Păcate pre pământ,

Să nu mai suduiţi
Pre preoţi şi părinţi,
Voi da ploaie cu foc
Dincolo de soroc,
În luna Făurar
Veţi plânge cu amar
Si-n luna lui Prier
Sânge, spuză din cer [7]
De veţi striga la morţi -
Ieşiţi din mormânt toţi
Să intram noi, cei vii,
Cei loviţi de stihii,
Ieşiţi oseminte,
Ieşiţi din morminte,
Veniţi să ne scăpaţi
Pre noi cei blestemaţi !
Vai de cel ce-mi strică
Sfănta Duminică
Şi nu o cinsteşte,
Şi-o nesocoteşte !
Căci e adevărat
În ea am înviat
Şi în ea a venit,
Gavriil ce a vestit
Mântuitor cuvânt
De la Duhul Cel Sfânt,
Precum s-a prorocit
Fecioara a zămislit” .
Acum blagosloviţi [8],
Fraţi creştini şi părinţi,
Pre popa duhovnic,
Smerit pravoslavnic
Pre vrednicul tălmaci,
Preotul din Măhaci,
Care a izbândit,
Care a tălmacit,
Din graiul slavonesc
Pre graiul românesc
Şi pre misonarul
 4

Gavriil Stiharul,
Care a stihuit
Pre stih potrivit !
Ferice să fie
De cel ce o scrie,
Cel ce o trimite
Şi-o dă înainte,
Pentru pocainţă
Şi spre folosinţă !
Dar fi-va în păcat
Cel ce-i învârtoşat
Şi n-o va izvodi [9],
La creştini spre a fi [10]!

Note
_______________________________________________________

1. Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-) a trimis-o Dumnezeu din Cer,
care mai poartă şi denumirea de Epistolie din Cer pentru respectarea Zilei
Domnului (sau a Duminicii), Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii sau
Legenda Duminicii, este un text apocrif, ce face parte din categoria aşa-numitelor
"Scrisori trimise din Cer".
2. După unii cercetători, Legenda Duminicii, este cel mai vechi text scris în limba
română. Acesta a fost tradus în anul 1391 de către călugării copişti de la
Mănăstirea Săpânţa-Peri din Maramureş.
Mănăstirea cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail a avut parte de o soarta
vitregă : "În secolele al XVI şi mai ales XVII, mănastirea Peri este grav îngrădită
şi până la urma distrusă de prozelitismul oficial calvin" ; cf. Ieromonah Ioanichie
Bălan, Vetre de sihăstrie românească, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti – 1982.
Textul care se găseşte inserat în Sbornicul de la Ieud, redactat probabil in anul
1630, “unul dintre cele mai valoroase prin structurile de limbă şi prin
ingenuitatea şi prospeţimea expresiei de tip viu popular în forme vechi”, este o
copie după o traducere anterioară.
3. Începând din secolul al XVI-lea, Biserica Ortodoxă din Transilvania se
confruntă cu tendinţa de prozelitism a unor biserici reformate. Acest fapt face ca
să apară o reacţie din partea ierarhiei ortodoxe, atât în Transilvania, cât şi in
Moldova şi Ţara Românească. Astfel, Sfântul Ierarh Varlaam (n. 1580, 1585? - d.
1657), Mitropolit al Moldovei, redactează lucrare de 339 de pagini intitulată
Şapte Taine ale Bisericii, care era menită să apere temeiurile credinţei ortodoxe
împotriva calvinilor din Transilvania, care nu recunoşteau cele şapte Taine şi o
tipăreşte la Iaşi, în anul 1644.
 5

În anul 1642, conducătorii calvini ai Transilvaniei au publicat un catehism la Alba

Iulia. Sfântul Ierarh Varlaam convoacă un sobor al ierarhilor din Moldova şi Ţara
Românească, pentru a lua atitudine împotriva acestui catehism. Soborul s-a
întrunit în anul 1644, la Iaşi sau, probabil, la Suceava. El a avut misiunea de a
aproba răspunsul întocmit de mitropolitul Varlaam la catehismul din 1642.
Lucrarea, care se va numi Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc, se
adresa, în primul rând, credincioşilor din Transilvania. În lucrare, sunt combătute
principalele învăţături calvine, dezvoltând învăţătura ortodoxă despre Sfânta
Scriptură, credinţă şi faptele bune, Biserică, Taine, cinstirea sfinţilor şi a icoanelor
etc.
Din unitarianism se desprinde o mişcarea pentru ţinerea sabatului, numita
mişcarea sabatariană (sâmbetistă). Autorul ei a fost Andreas Eossi de Szent-
Ersebet , nobil unitarian bogat, care a deţinut trei sate şi un număr mare de moşii
în Odorheiul Secuiesc. În ciuda persecuţiilor oficiale, mişcarea, care s-a
transformat ulterior în sectă, s-a răspăndit foarte repede, făcând numeroşi
prozeliţi. Probabil, ca o reacţie împotriva acestei mişcări, preotul ortodox din
Mihaciu (azi Mihăceni, judeţul Alba realizează o serie de traduceri din limba
slavonă ale unor apocrife, printre care şi Epistolia... Preotul din Mihaciu, care se
va numi el însuşi “Popa Grigore din Măhaci”, vede probabil în aceasta un
manifest misionar pentru respectarea Duminicii, ca sfântă zi de odihnă, conform
învăţăturii dreptei credinţe.
4. Unele redacţiuni vorbesc depre Ioanichie, patriarhul Ierusalimului, care a
descifrat mesajul din epistolie: “Pentru aceasta eu, loanichie, patriarhul sfintei
cetăţi a Ierusalimului, cu ajutorul Tatăului şi al Sfântului Duh, Troiţei celei de o
fiinţă şi nedespărţită m-am învrednicit de v-am dezlegat aceste dumnezeieşti
cuvinte care au fost întru aceasta”.
5. Odată cu generalizarea creştinismului în Imperiul Roman, ziua de Duminică,
ca zi sfânta şi de odihnă, ajunge sa ia locul sâmbetei. Cu toate acestea, sâmbăta
nu a fost întru totul abandonată. Astfel, oamenii simpli din Friaul, nordul Italiei,
continuau să tină sâmbata. De asemenea, începând din secolul al II-lea, Biserica
Culdee din Scoţia, precum şi alţii. Epistolia… a fost redactată după anul 313,
când s-a legalizat Biserica, întâi în limba latină, apoi a fost tradusă în elineşte,
precum şi în celelalte limbi europene din acea vreme şi a început să circule cu
succes. Primele atestări privind Epistolia… le avem din secolul al V-lea. Astfel,
se spune că, în anul 583, în Ibiza (în limba autohtonă Eivissa), o insulă care
aparţine Spaniei, situată în vestul Mării Mediterane, fâcand parte din insulele
Baleare, Epistolia… ar fi căzut din cer şi îndemna pe creştini la respectarea zilei
de Duminică. Episcopul de Ibiza, Vincent, a declarat scrisoarea ca autentică şi a
acceptat-o. În schimb, Episcopul de Cartagina, examinând-o, s-a declarat uimit
cum “cineva poate accepta profeţii noi”. Din această cauză, episcopul de Ibiza a
fost destituit. În Evul Mediu a circulat o legendă conform căreia Theodoton,
adjunctul papei, a văzut deasupra mulţimii adunate în Bazilica Sfântul Petru din
Roma o epistolă suspendată în aer. Atunci, 47.000 de oameni s-au pocăit. În
anul 1846, în Boemia, o apariţie similară a cutremurat o mulţime de oameni, iar
mulţi preoţi au crezut în ea.
 6

6. În secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, în Occidentul catolic, au loc o serie de

evenimente, care vor da un puternic avânt cultului Epistoliei... "Pe lângă marile
crize care au zguduit Biserica apuseană, secolul al XIV-lea se caracterizează
printr-o serie de calamităţi şi flageluri cosmice : comete, eclipse de soare,
inundaţii şi, mai ales, din 1347, groaznica epidemie de ciumă, "Moartea
Neagră" . În speranţa de a-l putea îndupleca pe Dumnezeu, se înmulţesc
procesiunile de flagelanţi. E vorba de o mişcare populară care parcurge traseul
caracteristic : de la pietate la heterodoxie" ; cf. Mircea Eliade, Istoria credinţelor
şi ideilor religioase, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti -1988.
Se creează, aşadar, o atmosferă de disperare colectivă : "De altfel, epoca pare
obesedată de moarte şi de suferinţele ce-l aşteaptă pe defunct în lumea de
dincolo. Moartea impresiona imaginaţia contemporanilor mai mult decât speranţa
învierii " (ibidem). Ca să ispăşească păcatele lumii, grupuri de laici parcurg satele
şi oraşele, biciuindu-se cu asemenea violenţă încât trupul lor devenea o masă
umflată de carne vânată. Aceştia au fost numiţi biciuitorii (flagelanţii). Ei îşi fac
apariţia pe la anul 1260, anul când, dupa profeţia lui Gioacchino Fiore, trebuia să
înceapă a şaptea epocă a Bisericii, şi se prezentau ca o mişcare reformatoare,
care a îmbrăcat haina căinţei. Primii flagelanţi pornesc din Perugia şi se
răspândesc apoi în Polonia şi Ungaria. Flagelanţii au fost cei care au pus în
circulaţie teoria conform căreia Dumnezeu îi pedepseşte pe oameni cu Moartea
Neagră din cauza nerespectării Duminicii ca zi de odihnă şi pledau pentru repaus
absolut în această zi. Cf. Moses Gaster, Literatura populară română, Ed.
Minerva, Bucureşti 1983 : "Acestă prelucrare o atribuie Veselovski sectei
flagelanţilor din sec. al XIII-lea. Atuncea mişcarea reformatorie ia caracterul
"căinţei" şi atunci apar pe, la 1269, biciuitorii (flagelanţii) ce se biciuiau pentru
ispăşirea păcatelor(...) Ziua principală a lor a fost, după marturia tuturor
scriitorilor contimpurani, duminica (...) Într-adevar, s-a publicat o "epistolie"
lătinească din secolul al XIV-lea de către Stumpf, luată din cronica franceză a lui
Nangis, unde se află imediat după relaţiunea sa despre flagelanţi".
7. "Şi voiu a vea a face în luna lui făurar (februarie – n.n.) 11 dzile întunerecu
mare, şi se vor giunghea soţ cu soţ întru tunerec. Şi voiu avea a ploa în luna lui
prier (aprilie - n.n.) în şaptesprezeace dzile, în loc de ploie, sânge şi foc şi
spudză, ca să se pustiiască viile voastre " ; cf. Manuscrisul de la Ieud.
8. În versificare de faţă, a fost eliminat textul din original care conţine şi un
blestem : Cf. redacţiunea de colportaj actuală: "Şi blestemat să fie acel om care
va lucra de Sâmbătă seara până Luni la răsăritul soarelui, sau cine va face
păcate în acea vreme". Cf. Manuscrisul de la Ieud : "Blăstamat să fie omul acela
ce nu-şi va lăsa lucru[rele] saile den sîmbată den al noole ceas, ce lucrează pînă
luni în răsăritul soarelui. De nemica să nu se atingă ! " Cf. redacţiunea Moses
Gaster : "Şi proclet să fie omul ce nu-şi va lăsa lucrul sîmbăta, la al nouălea
ceas, până luni la răsăritul soarelui".
9. Cf. redacţiunea de colportaj actuală : "Iar vai de preotul sau de călugărul sau
dascălul sau diaconul care nu o va citi înaintea oamenilor şi să o scrie şi să o
aibe tot omul în casa sa şi să o trimeată şi pe unde nu va fi, că de mare folos
este în casa omului; iar vai de acela ce o va scrie şi va lipsi vreun cuvânt dintr-
însa ". Cf. şi redacţiunea Moses Gaster : "Şi să fie proclet popa ce nu va priimi şi
 7

nu va ceti înaintea soborului această scriptură şi trimitere din Ierusalim, iar cine
va scrie şi va ceti aceasta epistolie îi va ierta Dumnezeu păcatele".
10. Orice creştin trebuie să ţină în casă o copie a acestei epistolii. Cf.
redacţiunea de colportaj actuală : "iară de mare folos va fi acelui om în casa sa; îi
va dărui Dumnezeu împărăţia Sa".; a Căruia este stăpânirea şi puterea, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, în veci nesfârşit. Amin.