1

POEM DESPRE NOI DOI, NGERI, PSRI I

VISE DE CRISTAL

Iat, iubito, cum respirai din toamne,

arterele purtau volupti violet,
n trup pulsau unde strnind uragane,
cnd flux-al nopii curgea-n beii de balet.
Poate iar m vei chema n plceri netiute,
poate iar te voi urma n gnduri vinovate,
m vei primi n adncul privirilor mute,
ca arita s-o stingem n cmri neumblate.
Ce voluptate s ne-afundm n aternuturi
scldndu-ne-n roua cald-a trupurilor moi,
att de slbatic vom cuta noi inuturi
ca nevindecai de deprtri s zburm n noi.
Tu vei fi pasre albastr vslind la hotar,
eu m voi visa rest de-arip purtat de gnd,
dar, intre noi, atia nori, atta cristal,
ati ngeri stvezii i risip de vnt.

Bunstare de Max Nonnenbruch (1857-1922)