1

Puterea contractului cu
Dumnezeu

de Gavriil STIHARUL
 2

O hotărâre crucială şi miracolul ce i-a urmat

Închipuiţi-vă noaptea de la cumpana anilor.Toată lumea se dezlănţuie
într-o risipa de energie şi voie bună, de-o frenezie sălbatică,
disperată, ca şi cum, doar peste câteva ore, ar urma să treacă la cele
veşnice, iar acum, se grăbesc să se mai bucure puţin de viaţă. Este o
noapte în care nimeni nu are voie să fie trist, abătut, îngândurat, chiar
de ar avea mortul pe masă. Toţi trebuie să fie bine dispuşi, veseli,
chiar mitocani şi vulgari, căci altfel le va mege rău tot anul. Fost-au
pregătite din vreme multe şi diverse aperitive, precum măsline cu
brănză telemea sau caşcaval, acadele cu parmezan, acadelele cu
piept de pui, antreu cu vinete, apoi artileria grea : ciorbe şi borşuri de
tot felul, precum bogras la ceaun, borş de fasole uscată cu mânătarci,
ciorbă de pui şi ciuperci à la grecque, bulion de pui, ciorbă de
potroace acrită cu varză mâncăruri copioase cum ar fi sarmale,
curcan la cuptor, marinată de stacoj, icre negre de morun, sardele
muiate în untdelemn. Apoi prăjiturile, smochine, curmalele, ananasul.
A fost de asemenea pregatită şi udătura, precum ţuica bătrână, lăzile
cu şampania, vinul de pays d’oc sau de Mutflatar, Valea
Călugarească, apa gazoasă, sifonul, cafeaua turcească. Tot aşa şi
gramofonul cu discurile ce conţin ultimile cântece la modă : “Zaraza”,
“Terente şi Didina”, “Maria neichii, Marie”, “Foaie verde de trei sfanţi”.
De asemenea, au mai fost pregatite şi petardele, răvaşele de prost
gust, glumele fără perdea şi, pentru cei mai simandicoşi, anecdotele
intelectualiste cu poante răsuflate.
Nimic din toate acestea în odaia de o austeritate ascetică a unui
modest preot, care îşi luase slujba prea în serios, aceea de a scrie
aproape în intregime o gazetă de credinţă. O odaie de lucru
sărăcăcioasă, o masă de lemn simplă pe care se afla o Sfânta
Scriptură, un dulap plin cu literatură religioasă. Pe peretele de la
răsărit, o candelă veşnic aprinsă. Un şomoiog de busuioc spânzurând
de un perete umple odaia de o mireasmă sfântă. Întreaga ambianţă
 3

amintea de chilia unui pustnic, care se nevoia mistuit de dorul pentru

Hristos. Acum, pustnicul se află în criză de idei. Primul număr pe anul
II al gazetei trebuie să apară doar peste câteva zile, iar materialul nu
este încă gata. Părintele se frământa, căci o grea responsabilitate
apăsa pe umerii lui firavi. Unde să găsească un subiect pentru un
articol cu totul deosebit, care să aducă ceva deosebit în noul an ce va
veni ? Nu ştie ce să facă şi, epuizat cade în genunchi şi se roagă.
Până la el în odaie pătrunde muzica lăutărească, atât de vulgara şi
enervantă, chiote de beţivi şi înjurăturile… Deodată… o luminiţă
suprafirească. Părintele cade în extaz. Rămâne un timp aşa. Revine
schimbat. Acum ştie. Să invite pe oameni să semnze o... Hotărâre.
Să publice, aşadar, Hotărârea. Cum să fie ? Ce cuvinte să pună în ea
? Cuvintele îi vin pe buze ca de la sine. Se apucă să le scrie. Nu
scapă nimic. Credincioasă, mâna îi urmeaza gândul. În faţa ochilor
lui, ca de la sine, se plăsmuieşte Hotărârea :

HOTĂRÂRE

Subsemnatul……………………………………………gândindu-mă
cum aş putea intra în anul cel nou cu folos şi mântuire sufletească,
mă hotărăsc prin aceasta cu începere de la Anul Nou să scot din
traiul meu sudalma şi beţia. Mă leapăd cu ură şi scârbă de aceste
păcate. Intru prin această hotărâre în rândul acelora care se vor
hotărî ca şi mine ca astfel toţi împreună ca nişte buni ostaşi ai lui
Hristos să începem lupta cea sfântă a curăţirii vieţii noastre de
păcatele noastre cele multe şi grele.
În fruntea Oştirii noastre stă Mântuitorul Hristos şi El ne va duce la
biruinţă.
Pe Mântuitorul meu Isus Hristos rugându-L să mă ajute şi pe mine ca
să lupt în Oastea Lui, iscălesc această hotărâre ce s-a făcut pentru
binele şi mântuirea mea sufletească.

Dat în………. la Anul Nou 1923

N.N. ……………

Abonat al gazetei “Lumina Satelor” Nr. 8

Hotărarea a văzut lumina tiparului în primul număr pe anul 1923 al foii

"Lumina Satelor". Tot acolo, se făcea şi un apel de suflet, prin care
 4

cerea fiecăruia să se hotărească şi s-o semneze, apoi să o pune pe

un perete al casei, pentru a fi văzută tot timpul.
Chemarea a avut un efect miraculos, căci a fost semnată de un
numar incredibil de mare de oameni. Aşa se face că, în numarul de
Paşti din 8 aprilie 1923 al periodicului “Lumina satelor”, s-a putut
publica lista primilor semnatari, care se vor numi de-acum înainte
“ostaşi”.
Negreşit, s-a săvârşit o minune fără precedent. A luat fiinţă cea mai
mare mişcare misionară ortodoxă de pe aceste plaiuri, numită
"Oastea Domnului". Peste doar câţiva ani, « Oastea Domnului » avea
sa atinga un număr impresionant de membri şi simpatizanţi. Sunt
publicate cărti, broşuri, calendare, reviste, toate într-un tiraj năucitor,
căci cererea era fantastic de mare. De pildă, în răstimp de numai 15
ani au ieşit de sub teascurile tiparului 7 publicaţii, într-un tiraj total de
peste 13. 160. 000 de exemplare, 44 de cărţi, într-un tiraj de peste
550. 000 de exemplare, 12 calendare anuale, în peste 330. 000 de
exemplare. Se scrie un număr impresionant de articole, poezii,
cântări. Se dezvoltă o adevarată literatură religioasă de misionarism.
O literatură inedită se naşte şi creează un nou curent literar, nebăgat
însă de seamă de istoricii literaturii române. Poezia populară creştină,
slab reprezentată până atunci, îşi ia o amploare fără precedent.
Numai un singur om, poetul popular Traian Dorz, încredintează
tiparului peste 15. 000. de poezii, unele dintre ele neegalate culmi de
lirism. Niciodată nu a existat la noi o trezire de o asemenea amploare
şi intensitate. Niciodată nu a existat la noi o asemenea descătuşare
de energii creatore. O asemenea mişcare duhovnicească de o
asemenea efervescenţă. Şi toate acestea au pornit de la un umil
preot, un om firav, delicat, sensibil, foarte bolnav şi de la hotărârea lui
providenţială iscalită într-o noapte…
Atunci când a semnat hotărârea, părintele Trifa se găsea în faţa unei
generaţii pierdute, o generaţie de sacrificiu, “generaţia tranşeelor”
primului război mondial, dezorientată şi nervoasă, care nu mai credea
în nimeni şi nimic. O generaţie schilodită fizic şi sufleteşte de ororile
razboiului, o generatie care purta în ea schijele obuzelor si
srapnelelor. Numai dupa 15 ani, atunci când a părăsit aceasta viaţă,
la numai 50 de ani, părintele Trifa lăsa în urmă o lume mai bună!
Adusese vindecarea în sufletele multora. Aceştia nu mai erau lipsiţi
de curaj civic, fără iniţiativă, sceptici şi resemnaţi. Le dăduse un ţel,
un ideal, o luptă. Le readusese zâmbetul şi speranţa.
Fără doar şi poate, părintele Trifa redescoperise metoda contractului,
 5

a zapisului cu Dumnezeu, o metodă care astazi a fost aproape uitată.

Cineva, un înţelept bineîţeles, a spus : "Atunci când ai hotărât un
lucru, ai mereu tendinţa să-l schimbi, dar odată ce l-ai scris este
imposibil să-l mai schimbi. Este ca şi cum l-am scrie în Destin".
Hotărârea pe care a semnat-o părintele Trifa în noaptea de
31decembrie/1 ianuarie a fost un zapis între el şi Dumnezeu pe care
l-a scris în Destin. A fost un înscris valid, bazat pe consimţământul
liber al parţilor contractante, în baza promisiunilor făcute, prin Biblie,
de către Dumnezeu. Prin încheiera acelui zapis, promisiunile lui
Dumnezeu au început să fie simţite imediat. Fără îndoială,
Dumnezeu aşteaptă de la noi o hotărâre scrisă, căci numai aceasta
poate fi irevocabilă.

Contractul are putere de lege şi bază biblică

Contractul este un acord de voinţă intervenit între două sau mai multe
persoane. Contractul legal încheiat are putere de lege între parţile
care le încheie. Aşa spune legiuitorul. Aşadar, respectarea lui este
obligatorie. Că un contract cu Dumnezeu este legal încheiat, ne-o
dovedeşte Biblia. Dumnezeu şi-a respectat totdeauna promisiunile
faţă de poporul ales. Mai puţin omul. În întreaga Scriptura găsim
legăminte (contracte) făcute de Dumnezeu cu oamenii.
Cuvântul legămant este omniprezent în Biblie. Un legământ legalizat.
Aceasta înseamnă că, din punct de vedere juridic, un contract are
petere de lege pentru parţi.
Exista în Sfânta Scriptură un legamant vechi, care se mai numeşte şi
Vechiul Testament şi un legămant nou, care este Noul Testament.
Dumnezeu pare a face risipă de legaminte. Face un legământ solemn
cu Noe (“Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri”).
Dumnezeu face un legământ solemn cu vieţuitoarele care se aflau pe
Arca lui Noe ("cu tot sufletul viu… cu păsările, cu animalele şi cu
toate fiarele pământului… cu toate vietăţile pământului câte au ieşit
din corabie “).
Dumnezeu încheie un legământ solemn cu Avraam, Isaac, Iacov.
Relaţia acestora cu Dumnezeu devine una contractuală. Ultimul
contract al lui Dumnezeu făcut nu numai cu poporul ales, ci cu toţi
oamenii, a fost acela prin care a dat dreptul la mântuirea tuturor
oamenilor. L-a pecetluit cu Cuvântul veşnic şi l-a semnat cu sângele
Său. Este definitiv, inatacabil, veşnic.
 6

Metoda contractului funcţionează

pretutindeni

Nici pe departe, părintele Trifa nu a fost primul care a folosit metoda

contractului, după cum limpede se vede din urmatoarea rugăciune-
consfinţire către inima neprihănită a preacuratei Fecioare Maria :
„Fecioară puternică şi Mamă milostivă, regina cerului şi scăparea
păcătoşilor, noi ne consfinţim Inimii tale neprihănite. Îţi închinăm
făptura şi viaţa noastră întreagă, tot ce avem, tot ce iubim şi tot ce
suntem. Ale tale să fie trupurile şi locuinţele noastre, familiile şi patria
noastră. Voim ca tot ceea ce este în noi şi în jurul nostru să-ţi
aparţină şi să se împărtăşească de binecuvântările tale de Mamă.
Şi pentru ca această consfinţire a noastră să aibă într-adevăr tărie şi
durată, reînnoim azi la picioarele tale, Marie, făgăduinţele noastre de
la Botez şi de la prima sfântă Împărtăşanie. Ne obligăm să
mărturisim oricând şi fără frică adevărurile de credinţă, să trăim ca
adevăraţi catolici, în desăvârşită supunere faţă de toate îndemnurile
Sfântului Părinte papa şi ale episcopilor uniţi cu el.
Ne obligăm să ţinem poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii, mai ales
sfinţirea Duminicii. Ne obligăm să practicăm în viaţa de toate zilele,
pe cât ne va fi cu putinţă, devoţiunile pline de mângâiere ale religiei
creştine, mai ales sfânta Împărtăşanie.
În sfârşit, îţi promitem, slăvită Maică a lui Dumnezeu şi Mamă
iubitoare a oamenilor, să punem toată inima noastră în slujba cinstirii
tale binecuvântate, pentru ca, prin stăpânirea Inimii tale neprihănite,
să grăbim şi să asigurăm domnia Inimii Fiului tău, vrednic de
închinare, în inimile noastre şi în toate celelalte inimi, în scumpa
noastră ţară şi în lumea întreagă, precum în cer, aşa şi pe pământ.
Amin.”
Vedem deci cum că expresii de genul „Ne obligăm să mărturisim
oricând şi fără frică adevărurile de credinţă…”, „ne obligăm să ţinem
poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii…”, „Ne obligăm să practicăm
în viaţa de toate zilele…” sunt expresii care fac parte din limbajul
uzual al unui contract. Rugăciune-consfinţire către inima neprihănită
a preacuratei Fecioare Maria este, aşadar, un contract. Verbal şi,
uneori, scris.
 7

Metoda contractului rămâne permanent

valabilă
Metoda contractului nu a funcţionat, ca o excepţie, doar în cazul
părintleui Trifa. Ea functionează în cazul tuturor oamenilor. Condiţia
sine qua non este aceea ca omul sa fie sincer si sa creadă în ceea ce
s-a angajat. Ca este aşa, ne-a dovedeşte şi faptul că, publicată in
primul numar al foii “Lumina satelor” pe anul 1923, Hotararea care a
fost semnata de cei ce au crezut in ea, a dat naştere la efecte
nebanuite, miraculoase. Cei ce cu sinceritate au semnat-o, s-au
alaturat noii mişcari misionare, rămânându-i fideli până la moarte.
Amintiţi-vă : “Atunci când ai hotărât un lucru, ai mereu tendinţa să-l
schimbi, dar odată ce l-ai scris este imposibil să-l mai schimbi. Este
ca si cum l-am scrie în Destin”.

Să ne personalizăm hotărârea
Fiecare dintre noi ar putea să-şi personalizeze hotărârea şi să-şi
redacteze propriul zapis cu Dumnezeu, fără să fie nevoit să-şi
schimbe Biserica sau să adere neapărat la o mişcare bine definită.
Am arătat cum că actul de Consfinţire către inima neprihănită a
preacuratei Fecioare Maria foloseşte metoda zapisului.
Psihoterapeutica modernă foloseşte aşijderea metoda contractului,
cu rezultate uneori remarcabile. Literatura motivaţională laică face
apel la aceeaşi metodă. Nu există, aşadar, nici un impediment
confesional pentru a beneficia de aceasta metoda dumnezeiască
spre folosul nostru sufletesc. În plus, cum relaţia noastă cu
Dumnezeu este – sau ar trebui să fie – una personală, fiecare este
liber să-şi personalizeze contractul cum crede de cuviinţă.

Iată, de pildă, zapisul meu personalizat, care se prezintă astfel:

ANGAJAMENT

Eu, Gavriil STIHARUL. mă angajez ca, după porunca Mântuitorului,

să iubesc pe Domnul Dumnezeu din toata inima mea, din tot sufletul
meu, din toata puterea mea şi din tot cugetul meu şi pe aproapele
meu ca pe mine însumi. Mă angajez să accept jertfa lui Iisus Hristos
 8

care s-a săvârşit pentru mine, ca de altfel, pentru întreg neamul

omenesc şi să-L primesc pe Iisus Hristos ca Mântuitor, Domn şi
Dumnezeu. Mă angajez să-mi schimb felul de viaţă şi să fac din viaţa
mea păcătoasă una cu adevărat creştinească. Mă angajez să mă
lepăd de omul cel vechi împreună cu toate obiceiurile lui pierzătoare
de suflet şi să devin un om nou, după învăţătura şi îndemnul
Mântuitorului. Mă angajez să-L mărturisesc pe Hristos şi să
împărtăşesc şi altora Cuvântul Lui. Mă angajez să fac din ziua de azi
o zi mai bună decât ziua de ieri, atât pentru mine, cât şi pentru
semenii mei, şi, prin aceasta, lumea să devină mai bună.

Martori……. ……………………………………………………………..

Datez şi iscălesc acest angajament……………………………………

Martorii pot fi oricine. Odinioară, Dumnezeu a luat ca martori cerul şi

pământul : “Cerul şi pământul le iau astăzi ca martori împotriva
voastră: v’am pus în faţă viaţa şi moartea, binecuvântarea şi
blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti… ” (Deut.30:19). Să alegem şi
noi tot cerul, pământul…Viaţa.
Dacă ai fost convins de cele citite, scrie şi semnează şi tu un contract
asemănător şi spune-le şi prietenilor.