Sfântul Cuvios Paisie (Velicicovschi) de la Neamț (1722-1794)

Anul 2022
Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților
isihaști Simeon Noul Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț.

Lucrare susținută de Preot Ionuț Bogdan

 Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la naștere Sfântului Paisie de la Neamț (1722-
2022). Toți marii teologi ai secolului al XX-lea recunosc în unanimitate meritul extraordinar al
sfântului Paisie de la Neamț de a fi reînviat tradiția isihasmului, în plin secol al XVIII-lea –
secolul iluminismului, al raționalismului ateu și al idolatrizării științelor. El a preluat, a actualizat
și a transmis mai departe tradiția Sfinților Părinți și luminând ca o făclie în întunericul
necredinței și al neștiinței, devine pentru toți creștinii un Dascăl și Sfânt Părinte ca cei din
vechime cinstit.

1. Sfântul Paisie de la Neamț - anii copilărilei și ai formării

duhovnicești; ucenic al Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului;
stareț la Dragomirna, Neamț și Secu *.

Sfântul Paisie de la Neamț s-a născut în ziua de 21 decembrie 1722 în orașul Poltava, pe
tărâmul Ucrainei, cunoscută în vechime ca “Rusia mică” sau “Malorusia”, fiind al unsprezecelea
din cei doisprezece copii ai părinților lui, preotul Ioan și Irina 1. A primit la botez numele Petru,
în cinstea Sfântului Petru Mitropolitul Moscovei. Tatăl său, bunicul și străbunicul au fost pe rând
protopopii catedralei din Poltava și multe din rudele sale (bunica, matușa) au ales calea
monahismului. După moartea preotului Ioan, tatăl sfântului, fratele său mai mare, Ioan, a preluat
locul tatălui lor. Ramânând orfan de tată, a rămas în grija mamei, care l-a crescut în evlavie. În
acest mediu cald, evlavios, a răsărit în inima micului Petru sâmburele credinței în Hristos, care
avea să rodească din belșug peste ani. Viața sa de zi cu zi era împărțită între rugăciune și lectura
cărților, între participarea deasă la sfintele slujbe ale Bisericii și pelerinajele la schiturile și
mănăstirile din Rusia și Ucraina2.
La vârsta de doisprezece ani, mama sa l-a prezentat pe Petru arhiepicopului Rafail al
Kievului, pentru a-i împărtăși dorința acestuia de a învăța carte și de a urma tradiția preoțească
din familie. Petru a fost primit la Școala Frăției din Kiev (“Academia Movileană”) în anul 1735.
*
Capitol care comasează planul de idei recomandat de Cancelaria Sfântului Sinod în programul-cadru al
anului 2022 pentru prezentarea Sfântul Paisie de la Neamţ (1722-1794): a. Ucrainean de origine, a
devenit reprezentant de seamă al isihasmului pe pă mâ ntul româ nesc: a ucenicit pe lâ ngă Sfâ ntul Vasile de la
Poiana Mă rului;
b. Stareţ (la Dragomirna, Neamţşi Secu) şi întemeietor de mă nă stiri (mai multe sihă strii de că lugă riţe în jurul
Muntelui Ceahlă u).
1
Ciprian Voicilă , Sfântul Paisie de la Neamț. Viața, minunile, sfaturile duhovnicești, Editura Meteor Publishing,
București, 2016, pag. 5.
2
Tsachakis, Arhim. Hrisant, Sfântul Paisie Velicikovski – înnoitor al vieții monahale și organizator al slujirii
liturgice. Influențele sale în Bisericile Slavă, Greacă și Română, Editura Doxologia, Iași, 2021, pag. 27.

2
Aici deprinde foarte ușor învățătura primită și își formează personalitatea sa spirituală
dedicându-se unui ideal înalt de viață și trăire duhovnicească. În primii ani ucenicește pe lână
Cuviosul Pahomie Ieromonahul, duhovnic încercat și iscusit, care a știut să întrețină în inima
ucenicului său flacăra iubirii pentru Dumnezeu. În anul al treilea de studii, preocuparea lui Petru
pentru studiile școlare a început să scadă, în vreme ce înclinația spre viața monahală a crescut 3.
Înainte cu trei luni de la împlini vârsta de optsprezece ani, Petru ia binecuvântare de la mama sa
și urmează chemării lăuntrice de a devein monah și merge la mănăstirea Liubețchi, apoi timp de
șapte ani, Petru a vizitat mai multe mănăstiri Medvedovski, unde devine călugăr rasofor, cu
numele Platon, apoi Lavra Pecerska din Kiev și Motreanski. La mănăstirea Motreanski întâlnește
un mare părinte duhovnicesc, ieromonahul Mihail, caruia Platon îi destăinuie intenția sa de a
ajunge în binecuvântatul tărâm al Moldovei și de a viețui în locul în care îl va îndruma Bunul
Dumnezeu4.
În anul 1745, Platon împreună cu doi călugări români merge în Moldova, la schitul
Sfântul Nicolae-Trăisteni. La Trăisteni Palton se va întâlni cu Cuviosul Vasile de la Poiana
Mărului, care vine în vizită la ucenicii săi de la schit. Acestuia îi face o impresie plăcută, dorind
să-l facă preot pentru obștea sa, dar Platon sfiindu-se de preoție, cu strângere de inimă refuză
această propunere. Tânărul Platon, viitorul Sfânt Paisie a rămas un timp la schit, având
convorbiri îndelungi despre depășirea patimilor, lupta cu demonii, rugăciunea neîncetată și alte
subiecte de suflet5.
Anul următor, în 1746, Platon cere iertare și ia binecuvântare de la obștea schitului pentru
a merge în Sfântul Munte Athos. Avea atunci 24 de ani. În anul 1750, Sfântul Vasile de la Poiana
Mărului vine în Sfântul Munte și îl tunde în monahism pe Platon, dându-i numele Paisie.
Monahul Paisie adună în jurul său un mic grup de discipoli care, având nevoie de îndrumare și de
un preot și mărturisitor, i-au cerut în mod repetat să accepte preoția. În cele din urmă, Paisie a
spus: „Facă-se voia lui Dumnezeu”. Așadar, în anul 1754, la vârsta de 36 de ani este hirotonit
preot la schitul Sfântului Ilie, iar doi ani mai târziu duhovnic. În Muntele Athos rămâne timp de
șaptesprezece ani, ocupându-se de copierea de cărți patristice grecești și de traducerea lor în
limba slavonă.

3
Ciprian Voicilă , op. cit., pag 7-17.
4
Ibidem, pag. 18-49.
5
Tsachakis, Arhim. Hrisant, op. cit., pag. 29.

3
 În 1763, Paisie a plecat în Moldova cu șaizeci și patru de ucenici și i s-a dat Mănăstirea
Dragomirna din apropierea orașului Suceava. Aici el a rămas timp de doisprezece ani, iar
numărul călugărilor a crescut la trei sute cincizeci. În acest timp, la Dragomirna, părintele Paisie
a corectat traducerile slavone ale cărților patristice prin compararea lor cu manuscrisele grecești
pe care le-a copiat pe Muntele Athos. Din cauza războiului Ruso-Turc din 1768, apoi a intrării
Bucovinei sub controlul catolicilor austrieci, Sfântul Paisie merge în anul 1775 cu o parte din
obște la mănăstirea Secu și nefiind spațiu pentru toți monahii săi, se mută în 1779 la mănăstirea
Nemț, unde și-a petrecut ultimii cincisprezece ani ai vieții sale, ocupându-se cu traducerea
scrierilor Sfinților Părinți. Aici a organizat comunitatea în conformitate cu Tipicul din Muntele
Athos. El a adunat aproximativ o mie de călugări în mănăstire, instruindu-i în rugăciunea
neîncetată a inimii6.
În anul 1790, Sfântul Paisie a fost ridicat la rangul de arhimandrit. În anul 1794, la 15
noiembrie, fiind în vârstă de 72 de ani, a adormit în Domnul, lăsând după sine aproape 400 de
ucenici. Dumnezeu i-a revelat data morții sale dinainte, pentru că a oprit traducerea cărților, iar
după mai multe zile de boală, participă la Sfânta Liturghie și se împărtășește cu Sfintele Taine, ca
mai apoi să-și dea sufletul în mâinile lui Hristos. Moaștele Sfântului Paisie au fost așezate în
biserică, la intrare în partea dreaptă7.

2. Sfântul Paisie de la Neamț - Înnoitor al vieţii duhovniceşti din

mănăstiri; Iniţiatorul primei traduceri a Filocaliei în slavonă
(Moscova, 1793); Păstrător al rânduielii călugăreşti atonite (tipicul
slujbelor)*;

Sfântul Paisie de la Neamț a contribuit la înnoirea vieții duhovnicești din mănăstiri prin
punerea în practică a învățăturilor și îndemnurilor Sfinților Părinți. Încă fiind în Sfântul Munte,
la schitul Sfântului Ilie, a ridicat un schit, pe care l-a condus după pravila româno-slavă.
Observând că manuscrisele slave traduse din limba greacă nu corespund originalelor, Cuviosul
Paisie a inițiat prima traducere a Regulilor monahale, pentru monahii români și slavi.

6
Ibidem, p.31-32.
7
Ibidem, p. 32-33.
**
Acest capitol sintetizează punctele c) Înnoitor al vieţii duhovniceşti din mă nă stiri; d) Iniţiatorul, ală turi de
ucenicii să i, al primei traduceri a Filocaliei în slavonă (publicată în anul 1793 la Moscova); e) Pă stră tor al
râ nduielii că lugă reşti atonite (tipicul slujbelor după modelul mă nă stirilor din Sfâ ntul Munte), din Planul
cadru al Cancelariei Sfâ ntului Sinod.

4
 În organizarea administrativă, Cuviosul a repartizat pe fiecare ascultător în acțiuni și
treburi gospodărești, după aptitudini și înclinații, încât obștea româno-slavă a Cuviosului Paisie
aplica întru totul regulile Sfântului Antonie cel Mare și ale Sfântului Vasile cel Mare.
În domeniul duhovnicesc a sfatului, al spovedaniei și epitimiei, Cuviosul Paisie a fost un
iscusit sculptor sufletesc. Cuviosul paisie a ajuns să fie numit cel Mare, cel Bun, cel Drept,
protectorul pustnicilor și viețuitorul celor după duh din marea oază monahală a Ortodoxiei.
Sfântul Paisiea avut o sete nestăvilită pentru însușirea părințolor înțelepciunii părinților
duhovnicești. La început studia traducerile slave ale Părinților, dar după ce a învățăt bine limba
greacă, le-a studiat în original. S-a interesat neobosit să cunoască textele neptico-ascetice, pentru
a le trăi cel dintâi el însuși și apoi ucenicii săi, însă, în același timp, a dorit să arate însemnătatea
acestor texte în întreg Sfântul Munte și să le trimită în țara sa, unde au fost de multă vreme
uitate8. În viața sfântului se istorisește despre efortul pe care sfântul îl făcea pentru traducerile
sale9, totodată arată și cum trebuie frații din mănăstire să se roage și să trăiască 10.
Sfântul Paisie de la Neamț a mărturisește depre greutatea traducerii textelor filocalice
întrucât textile slavonești erau unele greșit traduse sau copiate 11, trebuind să șle îndrepte și să le
8
Tsachakis, Arhim. Hrisant, op. cit., p. 122-124.
9
“Ș ezâ nd acolo aplecat ca un copil mic sau culcat, scria toată noaptea uitâ nd de bă trâ nețea și truda sa. Ș i
atunci nu mai putea nicidecum ră spunde la nici o întrebare, nici nu mai auzea nimic, orice i s-ar fi spus și orice
s-ar fi întâ mplat în afara chiliei sale. Atunci fratele care îi slujea nu îngă duia nicidecum nimă nui să intre la el.
Dacă se întâ mpla un lucru de neapă rată trebuință , atunci acest frate se ducea să -l întrebe, dar deși îi vorbea
mult timp cerâ nd un ră spuns, el nu auzea nimic; și dacă fericitul era silit să ră spundă de-abia putea face
aceasta cu durere și oftat, nefiind în stare să -și ia mintea de la scrisul să u. Pă rintele nostru ne spunea
adeseori: “Nu e chin mai mare pentru mine decâ t atunci câ nd fac traduceri și e nevoie să ră spund la o
întrebare; câ nd trebuie să -mi iau mintea de la scris, sunt plin de sudoare ”. Odată câ nd eram cu el a venit un
frate și a început să vorbească , fratele spunea că era supă rat de multele lui gâ nduri. Fericitul a zâ mbit și a zis:
“De ce ești așa lipsit de minte? Fă cum fac eu. Toată ziua mă lupt și mă rog: cu unii dintre voi plâ ng, cu alții mă
bucur, și înfreptez toate treburile a două mă nă stiri. Dar după ce vă slobozesc pe toți din chilia mea, îmi trimit
împreună cu voi și toate gâ ndurile și atunci câ nd iau o carte, nu mai aud nimic și mă liniștesc ca și cum aș fi în
pustia Iordanului”. (Paisie de la Neamț, Autobiografia și Viețile unui stareț, urmate de Așezăminte și alte texte,
Ediția a III-a adă ugită , Editura Deisis, Sibiu, 2015, p. 302-303.)
10
“În chili frații sunt datori a ședea după mă rturia Sfinților Pă rinți, cu frica lui Dumnezeu, mai vâ rtos decâ t
toată nevoința, întâ ietate dâ nd rugă ciunii minții, să vâ rșită iscusit cu mintea în inimă , ca un ana ce este
dragostea lui Dumnezeu și izvorul bună tă ților, după cum mulți purtă tori de Dumnezeu despre ea ne învață . …
Ș i cea de-a pururea vreme să și-o istovească frații în acestă rugă ciune, iar după aceasta să aibă cu mă sură
câ ntarea psalmilor, citirea Vechiului și Noului Testament și a că rților de învă ță tură ale Sfinților Pă rinți. Iar
pomenirea morții și a pă catelor lor, a înfricoșă toarei Judecă ți a lui Dumnezeu și muncile cele veșnice și
împă ră ția cerurilor, și ocă râ rea de sine, întotdeauna, atâ t în chilie, câ t și în orice alt loc și în orice lucru trebuie
să o aibă fiecare după puterea sa”. (Ibidem)
11
“Însă toată acea muncă a fost zadarnică , pentru că nicidecum din orâ nduirea celor patru că rți nu m-am
învrednicit să vad deplină înțelegere. Iar după ce de mai multe ori am pă timit așa, am înțeles că în zadar mă
stră duiesc într-o închipuită îndreptare a că rților slavonești de pe cele slavone. Ș i am început cu sâ rguință să
cercetez de unde vine acestă nemă rturisită nelă murire și scă pă tare a înțelesului grammatical în că rțile
slavonești, și, după neputința priceperii minții mele, am înțeles că două sunt cauzele acestui lucru: prima,

5
corecteze. Spune Părintele că a luat ca reper unele traduceri în limba moldovenească, din care se
găseau în Sfântul Munte atunci și spune următoarele: “Mi-am luat ca îndrumare traducerile
cărților Sfinților Părinți în limba moldovenească, pe care le-am tradus de pe cărțile elino-
grecești, copiate pentru mine în Sfântul Munte, în a lor firească limbă moldo-vlahă preiubiții
noștri frați Macarie și Ilarion, dascăli iscusiți în traducerea cărților și bărbați învățați. O parte
dintre ele au fost traduse de fratele Macarie încă în Sfântul Munte Athos, iar în altă parte la
Dragomirna. Asemenea și cinstitului dascăl părintele Ilarion a tradus o parte oarecare din acestea
în soborul nostru (de la Dragomirna). Cu această traducere a lor, socotind-o a fi fără nici o
îndoială adevărată, am început a îndrepta vechile traduceri ale cărților slavone din elino-greacă
traduse, ce se aflau la mine, iar unele din nou să le traduc, cu sârguință însă urmărind și cărțile
elino-grecești, acele ce mi-au fost copiate mie în Sfântul Munte”12.
În 1774 a venit din Sfântul Munte la Dragomirna un călugăr grec cu numele Constantie.
Acela a adus cu sine o carte elino-grecească, scrisă de mâna sa, având într-însa o mulțime de
cărți ale Sfinților Părinți. Unele din cărți aflate în ea nu le au fost traduse până în limba slavonă,
el la stăruitoarea rugăminte a Cuviosului Paisie, le-a și copiat cu mâna sa pentru sfânt 13.
El introduce multe greșeli, pe care Sfântul le îndreaptă și le curăță: Cărțile copiate și traduse din
nou sunt: a Sfântului Marcu Postnicul, a Sfântului Theodor de Edesa și a Sfântului Nichita
Stithat.
Mai mult însă decât toate în biblioteca preaslăvitei și marii mănăstiri Vatoped a dobândit
o neprețuită comoră, adică Cartea pentru unirea minții cu Dumnezeu, adunată de la toți sfinții,
mari râvnitori din timpurile vechi, și altele despre rugăciune, nouă încă și până acum neauzite
cărți14.
Finalizând subiectul activității filocalice a Cuviosului, merită menționat faptul că Sfântul
Paisie Velicicovschi nu a permis inițial editarea traducerii Filocaliei în slavonă, întrucât se temea
ca aceasta să nu cadă pe mâini greșite. Era de părere că unii pot cădea victim înșelării dacă vor
urma sfaturile ei (Filocaliei), fără călăuzirea personal a unui duhovnic. În cele din urmă Sfântul

neiscusința vechilor traducă tori din limba elino-greacă în slavonă ; a doua, neiscusința și nepă sarea
neiscusiților copiști. Ș i atunci cu totul m-am deznadă jduit de a mai vedea în că rțile slavone ale Sfinților Pă rinți
dreapta și adevă rata înțelegere, care se afla în aceleași că rți elino-grecești” (Paisie de la Neamț, Sfâ ntul,
Cuvinte și scrisori duhovnicești, Volumul 1, Ediția a II-a, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 51-52)
12
Paisie de la Neamț, Sfâ ntul, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Volumul 1, Ediția a II-a, Editura Doxologia, Iași,
2010, p. 57-58.
13
Ibidem, p. 59.
14
Ibidem, p. 63.

6
Paisie a fost de accord cu editarea ei la insistențele mitropolitului de Sankt-Petersburg, Gavriil.
Macarie și Nicodim au fost de acord cu Sfântul Paisie în legătură cu însemnătatea deosebită a
ascultării față de un părinte duhovnicesc: “Dacă lipsește Bătrânul, scria Sfântul Nicodim, să ne
încredințăm ca acoperământ ultim Sfântului Duh, care este singura călăuză întru cele
duhovnicești“15.

3. Sfântul Paisie de la Neamț - Învățătura sa despre rugăciune .

Practicant și dacăl al Rugăciunii lui Iisus; ucenicii și moștenirea sa 16.

Sfântul Paisie de la Neamț a fost un dascăl neîntrecut al rugăciunii minții sau a inimii,
numită Rugăciunea lui Iisus: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe
mine, păcătosul”. Sfântul spune că este nevoie pentru a începe această lucrare de ascultare și de
smerenie, care păzesc pe cel ce o lucrează17, și următoarele:
“Atât de îngrozitor este acest lucru, adică rugăciunea minții, încât și adevărații
ascultători, cei ce voița sa și chibzuința înaintea părinților lor, adevărăți și preaiscusiți povățuitori
ai lucrării acestei rugăciuni, ce nu numai și le-au tăiat, ci și cu desăvârșire le-au răpus,
deapururea în frică și în cutremur sunt, temându-se și cutremurându-se, ca să nu pătimească în
această rugăciune o oarecare ispită, cu toate că și de Dumnezeu sunt întotdeauna păziți pentru
adevărata lor smerenie, pe care, cu darul lui Dumnezeu, prin ascultarea lor au dobândit-o.
Rugăciunea aceasta se numește de către sfinți arta artelor, și cine este în stare pe ea fără meșter,
adică fără de un iscusit povățuitor, să o învete18?
Cuviosul Paisie spune că rugăciune minții are o putere foarte mare asupra vrășmașului și
de aceea fiecare creștin trebuie să o spună pentru a se feri de lucrarea celui rău:
15
Tsachakis, Arhim. Hrisant, op. cit., p. 127.
16
Acest capitol sintetizează punctele f. Practicant al Rugăciunii lui Iisus,a format mai mulţi ucenici cu viaţă
sfâ ntă : Sfâ ntul Ierarh Grigorie Dască lul, Mitropolitul Ţă rii Româ neşti (†1834 pomenit la 22 iunie), Cuviosul
Iosif Pustnicul (†1828 pomenit la 16 august, unul dintre ucenicii să i de la Neamţ) şi Cuviosul Irinarh Rosetti
(†1859), mare lucră tor al rugă ciunii inimii, ctitorul Mă nă stirii Horaiţa din Moldova, precum şi al bisericii de
pe Muntele Tabor, din Ţara Sfâ ntă ; g. Învă ţă tura Sfâ ntului Paisie de la Neamţ despre rugă ciune, din Planul
cadru al Cancelariei Sfâ ntului Sinod.
17
“Că rțile Sfinților Pă rinți, mai mult încă acele pentru adevă rata ascultare și pentru trezvia minții și tă cere,
pentru luarea aminte încă și rugă ciunea cea de minte, adică cu mintea în inimă să vâ rșită , unuia singur numai,
cinului monahal, sunt cuviincioase, dar nu îndeobște tuturor creștinilor. De aceea, purtă torii de Dumnezeu
pă rinți, ce învață această rugă ciune, zic a fi începutul și temelia ei neclintită adevă rata ascultare, iară din ea se
naște adevă rata smerenie, iară smerenia îl pă zește pe acel ce lucrează întru dâ nsa de toate ispitele ce le
urmează neascultă torilor.” (Paisie de la Neamț, Sfâ ntul, op. cit., Volumul 1, Ediția a II-a, Editura Doxologia, Iași,
2010, p. 70.)
18
Paisie de la Neamț, Sfâ ntul, op.cit., Volumul 1, Ediția a II-a, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 71.

7
 “Rugăciunea aceasta sabie duhovnicească este pentru înjunghierea vrăjmașului, de
Dumnezeu nouă dăruită, și neiscusit lucrând-o pe ea, spaimă este, și să nu-i fie pentru sine însuși
înjunghiere. Rugăciunea aceasta încă, zic, nu este numai a minții, adică nu este săvârșită numai
cu mintea și cu gura, căci aceasta fiecărui creștin ce vrea să se mântuiască se cuvine a o face, ci
prin iscusința minții în inimă lucrată, cu numele lui Dumnezeu, străpungere este a vrăjmașului
nevazut19. Căci sfințita rugăciune a minții, după puterea învățăturilor (scrierilor) purtătorilor de
Dumnezeu Părinți, lucrată prin harul lui Dumnezeu, îl curăță pe om de toate patimile, îl
îndeamnă spre cea mai sârguincioasă păzire a poruncilor lui Dumnezeu și îl păzește nevătămat de
toate săgețile vrăjmașilor și de înșelări”20.
Sfântul Părinte le arată celor ce sunt nedumeriți de această lucrare a rugăciunii inimii, că
cei ce nu urmează învățăturii Sfinților Părinți, fiind fără ascultare și nesupuși, lesne cade în toate
mrejele și înșelările diavolului21.
Citându-l pe Sfântul Nil pustnicul din Sinai, Sfântul Paisie spune că rugăciunea minții,
care se cuvine celor desăvârșiți, a fost dată de Dumnezeu încă în Rai celui dintâi om zidit., de
aceea numește rugăciunea lucrarea Raiului, Dumnezeu l-a așezat pe om în Rai ca să lucreze și să
păzească Raiul22. În Cuvintele și scrisorile sale, Paisie de la Neamț citează pe Părinții filocalici.
Atunci când folosește cuvintele Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Paisie arată modul cum
trebuie să se săvârșească acestă rugăciune a lui Iisus 23. De asemenea în citează pe Sfântul
Grigorie Palama, care o prezintă pe Maica Domnului ca model de rugăciune și de isihie: “Și cine
ar putea să laude, după vrednicie, dumnezeiasca rugăciune a minții, a cărei lucrătoare, ca chip

19
Ibidem, p. 71.
20
Paisie de la Neamț, Sfâ ntul, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Volumul 2, Ediția a II-a, Editura Doxologia, Iași,
2010, p. 173.
21
Ibidem, p. 173.
22
Ibidem, p. 178.
23
“Apoi șezâ nd în chilie liniștită și într-un ungher deosebi, ia amite să faci ceea ce îți zic ție: încuie ușa și adun-
ți mintea ta de la tot lucrul deșert, apoi, rezemâ ndu-ți barba ta de piept, pleacă ți și ochiul cel simțit împreună
cu mintea ta înlă untrul pieptului tă u. Deci strâ mtorează și suflarea duhului nă rilor tale, ca să nu ră suflii des și
fă ră de trebuință și ceracă cu mintea întru cele dină untru ale tale să afli locul inimii, unde firește sunt
să lă șluite toate puterile sufletești. Ș i întâ i vei afla întuneric și grosime, întunecare neînduplecată , însă
îngă duind tu, și acest lucru fă câ ndu-l ziua și noaptea, vei afla, o, minune!, necontenită veselie. Că îndată ce va
afla mintea locul inimii, vede numaidecâ t pe acelea pe care niciodată nu le-a știut, că vede aerul acela ce este
în inimă și pe sine tot luminous, și de socoteală și de deslușire plin. Ș i atunci, din oricare parte se va ivi vreun
gâ nd, mai înainte de a intra și de a se ispră vi sau a se închipui, cu chemarea lui Iisus Hristos îl gonește pe
acesta și îl pierde”. (Paisie de la Neamț, Sfâ ntul, op. cit., Volumul 2, Ediția a II-a, Editura Doxologia, Iași, 2010,
p. 202)

8
întru folosul și povățuirea monahilor, a fost, însăși Maica Domnului, povățuită de îndrumarea
Sfântului Duh”24.
Sfântul Paisie citeză deseori pe Părinții Filocaliei, pe care îi are ca un îndreptar și a căror
cuvinte trebuie urmate cu fidelitate. De pildă, citându-l pe preacuviosul Nichifor Sihastrul, și mai
limpede învățând depre intrarea minții în inimă zice: “Mai întâi de toate, să-ți ai viețuirea în
tăcere, fără griji și să fii cu toți împăcat. De aceea, frate, deprindeți mintea să nu iasă departe de
acolo, căci la început se mâhnește mult de zăvorârea lăuntrică și de strâmtorare, iar când se va
deprinde, atunci nu va mai vrea să se afle în rătăcirile din afară, pentru că Împărăția Cerurilor se
află înlăuntrul nostru”25.
Dumnezeiasca rugăciune a minții are o temelie neclintită în cuvintele Domnului nostru
Iisus Hristos: “Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău,
care este întru ascuns, și Tatăl tău, care vede întru ascuns, îți va răsplăti ție la arătare”26.
Sfântul Paisie de la Neamț a lasat mulți ucenici și o moștenire duhovnicească în cele trei
mari tradiții ale Ortodoxiei, română, rusă și greacă. Sfântul Paisie de la Neamț, mare dascăl al
Rugăciunii lui Iisus, a format, pe lângă ucenicii direcți și neștiuți pe care i-a avut lângă sine în
obștile monahale, și alți mulți ucenici cu viață sfântă: Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul,
Mitropolitul Ţării Româneşti (†1834 pomenit la 22 iunie), Cuviosul Iosif Pustnicul (†1828
pomenit la 16 august, unul dintre ucenicii săi de la Neamţ) şi Cuviosul Irinarh Rosetti (†1859),
mare lucrător al rugăciunii inimii, ctitorul Mănăstirii Horaiţa din Moldova, precum şi al bisericii
de pe Muntele Tabor, din Ţara Sfântă.
Moștenirea duhovnicească lăsată urmașilor de Sfântul Paisie de la Neamț este
recunoscută de către toți marii teologi ai secolului al XX-lea. Prin traducerea scrierilor filocalice
și prin faptul că a impus obștilor monahale aflate sub ascultarea sa practica zilnică a Rugăciunii
lui Iisus, starețul Paisie a marcat puternic spiritualitatea ortodoxă din vremea lui, atât în
România, cât și în Rusia.
În România, duhul paisian avea să fie continuat în special de Cuviosul Gheorghe de la
Cernica, cel care a ucenicit pe lângă el vreme de 24 de ani atât la Muntele Athos, cât și în
Moldova, de cuvioșii și ierarhii amintiți mai sus, de Sfântul Calinic de la Cernica și de cei care

24
Ibidem, p. 182.
25
Ibidem, p. 203.
26
Ibidem, p. 183.

9
au urmat, Sfântul Paisie având meritul de a introduce Rugăciunea lui Iisus în viața de obște și,
prin aceasta o înviorare a spiritualității isihaste în ea, și, prin ea, o înviorare a vieții de obște 27.
În Rusia secolului al XIX-lea, Sfântul Paisie avea să marcheze decisiv viața
duhovnicească a Mănăstirii Optina, mai cu seamă instituția “stărețismului”. Stareții Optinei vor
face faimos acest loc dumnezeiesc în Rusia, în întreg spațiu răsăritean, dar și în Occident. Stareții
îmbunătățiți ai Optinei, cuvioșii Leonid, Macarie, Ambtozie, Nectarie, vor exercita o atracție
deosebită asupra elitei intelectuale ruse (Gogol, Dostoievski, Tolstoi, Soloviov)28. Paisianismul a
fost dus mai departe și de Sfântul Gherman din Alaska, care provenind din mănăstirea Optina a
dus pe tărâm american tradiția isihastă.
Sfântul Paisie de la Neamț ar pute fi numit și înaintemergător al „colivarilor”, deoarece el
a fost cel dintâi care a îndreptat atenția monahilor din acea vreme spre scrierile Părinților. Sfântul
Macarie al Corintului și Sfântul Nicodim Aghioritul ar putea fi numiți urmași ai Sfântului Paisie
Velicikovski, fiindcă au fost înrâuriți în viața lor duhovnicească de către acesta. Sfântul Macarie
a sosit în Sfântul Munte în 1775, adică la 29 de ani după Sfântul Paisie 29. O mențiune, referitoare
la activitatea filocalică și la preocuparea Sfântului Paisie pentru scrierile marilor Părinți mistici și
ascetici ai Bisericii îl arată, fără îndoială, pe acesta ca fiind primul rus, înnoitor al vieții
monahale din Balcani, după chipul de viețuire athonit, reînnoind astfel tradiția ascetică și
restabilind practica rugăciunii minții, care fuseseră aproape date uitării 30.
Pe lângă povățuirile pe care le-a lăsat urmașilor săi duhovnicești, el cere ca “Rugăciunea
lui Iisus să o avem neîncetat în gură, în minte și în inimă”.
Pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Paisie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-ne pe noi! Amin.

27
Ciprian Voicilă , op. cit., p. 170-171.
28
Ibidem, p. 171-172
29
Tsachakis, Arhim. Hrisant, op. cit, p.125.
30
Ibidem, p. 127.

10
 Cuprins

1. Sfântul Paisie de la Neamț - anii copilărilei și ai formării duhovnicești; ucenic al Sfântului

Cuvios Vasile de la Poiana Mărului; stareț la Dragomirna, Neamț și Secu....................................2

2. Sfântul Paisie de la Neamț - Înnoitor al vieţii duhovniceşti din mănăstiri; Iniţiatorul primei
traduceri a Filocaliei în slavonă (Moscova, 1793); Păstrător al rânduielii călugăreşti atonite
(tipicul slujbelor);............................................................................................................................4

3. Sfântul Paisie de la Neamț - Învățătura sa despre rugăciune . Practicant și dacăl al

Rugăciunii lui Iisus; ucenicii și moștenirea sa.................................................................................7

11
 Bibliografie

 Paisie de la Neamț, Autobiografia și Viețile unui stareț, urmate de Așezăminte și alte

texte, Ediția a III-a adăugită, Editura Deisis, Sibiu, 2015.
 Paisie de la Neamț, Sfântul, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Volumul 1, Ediția a II-a,
Editura Doxologia, Iași, 2010.
 Paisie de la Neamț, Sfântul, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Volumul 2, Ediția a II-a,
Editura Doxologia, Iași, 2010.
 Tsachakis, Arhim. Hrisant, Sfântul Paisie Velicikovski – înnoitor al vieții monahale și
organizator al slujirii liturgice. Influențele sale în Bisericile Slavă, Greacă și Română,
Editura Doxologia, Iași, 2021.
 Voicilă Ciprian, Sfântul Paisie de la Neamț. Viața, minunile, sfaturile duhovnicești,
Editura Meteor Publishing, București, 2016, pag. 5.

12
13