SFÂNTUL CUVIOS PAISIE DE LA NEAMŢ

Paisie Velicicovski (1722-1794)

născut în ţinutul Ucrainei, a studiat
la academia din Kiev. În anul 1741 a
fost tuns rasofor primind numele de
Platon. În anul 1742 se îndreaptă
spre Ţările române, iar în 1746
merge la Muntele Athos. În anul
1750 Stareţul Vasile de la Poiana
Mărului vine la Muntele Athos şi îl
călugăreşte pe ucenicul său Platon
dându-i numele de Paisie şi schima
deplină.
În anul 1763 Paisie se reîntoarce
în Ţările Române trecând pe la mai
multe mănăstiri şi schituri, iar în
1779 ajunge să i se încredinţeze
stăreţia Mănăstirii Neamţ.
Aici avea sub oblăduire 700 de
călugări dintre care moldoveni,
munteni, transilvăneni, ruşi,
ucraineni, bieloruşi, greci, bulgari,
sârbi şi chiar foşti necredincioşi
trecuţi la ortodoxie.
Stareţul Paisie întocmeşte un
“aşezământ sau îndreptar”, deci un
fel de regulament în 28 de puncte cu
felurite rânduieli privind viaţa
monahală şi aşezământ călugăresc.
Apare curentul “paisianist” care
se leagă de cele mai strălucite
capitole din istoria ortodoxiei
româneşti contemporane. Este
primul curent de spiritualitate
creştină, de o vastă cultură, are îşi
are rădăcinile pe tărâm românesc,
apropiindu-se de esenţa tradiţiei
noastre şi care a dobândit o
extindere ecumenică în ortodoxie
influenţând epocal destinul lumii.
Datorită vieţii şi nevoinţelor sale
Cuviosul Paisie de la Neamţ
considerat de mulţi un sfânt valoros a făcut ca sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse să-l
canonizeze ca sfânt în 1988. iar sinodul Bisiericii Ortodoxe Române hotărăşte la 20 iunie
1992 personalizarea, cinstirea şi extinderea cultului său.