ALECU CRISTIAN

CLASA A VIII-A A

SFÂNTUL CUVIOS PAISIE DE LA NEAMŢ

Paisie Velicicovski (1722-1794)

născut în ţinutul Ucrainei, a studiat la
academia din Kiev. În anul 1741 a fost
tuns rasofor primind numele de Platon.
În anul 1742 se îndreaptă spre Ţările
române, iar în 1746 merge la Muntele
Athos. În anul 1750 Stareţul Vasile de
la Poiana Mărului vine la Muntele
Athos şi îl călugăreşte pe ucenicul său
Platon dându-i numele de Paisie şi
schima deplină.
În anul 1763 Paisie se reîntoarce în
Ţările Române trecând pe la mai multe
mănăstiri şi schituri, iar în 1779 ajunge
să i se încredinţeze stăreţia Mănăstirii
Neamţ.
Aici avea sub oblăduire 700 de
călugări dintre care moldoveni,
munteni, transilvăneni, ruşi, ucraineni,
bieloruşi, greci, bulgari, sârbi şi chiar
foşti necredincioşi trecuţi la ortodoxie.
Stareţul Paisie întocmeşte un
“aşezământ sau îndreptar”, deci un fel
de regulament în 28 de puncte cu
felurite rânduieli privind viaţa
monahală şi aşezământ călugăresc.
Apare curentul “paisianist” care se
leagă de cele mai strălucite capitole din
istoria ortodoxiei româneşti
contemporane. Este primul curent de
spiritualitate creştină, de o vastă
cultură, are îşi are rădăcinile pe tărâm
românesc, apropiindu-se de esenţa
tradiţiei noastre şi care a dobândit o
extindere ecumenică în ortodoxie
influenţând epocal destinul lumii.
Datorită vieţii şi nevoinţelor sale
Cuviosul Paisie de la Neamţ considerat
de mulţi un sfânt valoros a făcut ca
sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse să-l
canonizeze ca sfânt în 1988. iar sinodul
Bisiericii Ortodoxe Române hotărăşte la 20 iunie 1992 personalizarea, cinstirea şi extinderea
cultului său.