Prelucrari neconventionale

Electrotehnologii
Prelucrarea metalelor si aliajelor cu duritate
ridicata
Situații în care se pot aplica aceste procedee

Piesele care trebuie prelucrate au un grad mare de complexitate;

Materialele din care sunt confecționate piesele sunt greu sau foarte
greu prelucrabile prin așchiere;
Materialele din care sunt confecționate piesele fac parte din categoria
materialelor nemetalice: porțelan, sticlă, materiale ceramice;
Când nu se admite ca prin prelucrare să se modifice proprietățile
stratului superficial al materialului metallic;
Piesele prelucrate au detalii care nu se pot obține prin procedeele
clasice, de exemplu găuri cu axe curbe.
Dezavantajele procedeelor neconvenționale

costul ridicat al instalației

costul foarte mare al materialelor auxiliare
randamentul scăzut al unora dintre aceste instalații
1.Electroeroziunea sau
eroziunea electrica
 Eroziunea electrica
Definitie: Indepartarea particulelor de material de pe suprafata pieselor
ca urmare a actiunii scanteilor electrice produse intre o scula metalica
si suprafata piesei.
Procedeu: scula este legată la polul negativ al unei surse de curent
continuu, constituind catodul, iar piesa la polul pozitiv, constituind
anodul. Pentru ca materialul desprins de pe suprafața piesei să nu se
depună pe sculă și pentru ușurarea îndepărtării lui, operația de
prelucrare se face într-un lichid, numit dielectric, în care materialul
detașat se depune sub formă de pulbere fină.
 Tipuri de suprafețe prelucrate prin eroziune
electrică
• Suprafețele pot fi realizate prin copierea profilului sculei, mișcări
relative între piesă și sculă sau cele două combinate.
• Se obțin suprafețe simple (plane, cilindrice) sau complicate
(suprafețele matrițelor, ponsoanele ștanțelor).
 Parti principale ale instalatiilor de prelucrare prin
eroziune electrica
Generatorul de impulsuri
Partea mecanica, sistemul de reglare automata a interstitiului
Rezervorul cu instalatia de: recirculare, filtrare si racire a lichidului
dielectric
 Schema masinii de prelucrat prin
electroeroziune

=circuit de incarcare
= circuit de descarcare
C = baterie de condensatoare
Electrozi
• Electrozii-sculă se aleg în funcție de materialul piese și de felul prelucrării de grosare
sau finisare și pot fi profilați (fig. a), pentru găuri cu diametru mare (fig. b) și cu două
drepte (fig. c).
• Materialul electrodului trebuie să asigure transportul energiei în bune condiții și să se
uzeze cât mai puțin în timpul prelucrării.
• Pentru prelucrare degroşare se folosesc: cuprul, alamă, aluminiul și aliajele sale.
• Pentru prelucrarea prin finisare: cuprul, aliaje de zinc, plumb și grafit.
• Pentru confecționarea electrozilor filiformi (din fig. 2) se folosește wolframul și
molibdenul.
• Lichidul dielectric trebuie să aibă conductivitate electrică mica, să nu se descompună
sub acțiunea descărcărilor electrice și să nu fie toxic si inflamabil la temperatura de
utilizare, să fie pasiv chimic în raport cu materialele electrodului și piesei.
• Cel mai folosit lichid electric este petrolul lampant, apă distilată, soluții apoase și alcool.
 Electrozi scula
• a) Electrozi scula
profilati
• b) Electrozi scula
pentru gauri cu
diametru mare
• c) Electrozi scula cu
doua trepte
Regimul de lucru

 Pentru prelucrarea de degroșare se va lucra cu energii mari (pentru

productivitate ridicată), iar pentru prelucrarea de finisare se va lucra
cu energii mici(dimensiuni precise,calitate superioară a suprafeței).
 Se mai ține cont și de: distanța dintre sculă și piesă cu valori între
0,025 și 0,55 mm avansul de pătrundere al electrodului cu valori între
0,03 și 0,4 mm/min.
 Nivelul lichidului de dielectric în cuvă care trebuie să depășească
nivelul semifabricatului cu 10 până la 120 mm
Tema
1. Definiți operația de prelucrare prin eroziune electrică.
2. Enumerați materialele din care pot fi executați electrozii-sculă la
prelucrarea prin eroziune electrică.
3. Enumerați părțile principale ale instalațiilor de prelucrare prin
eroziune electrică.
4. Care sunt tipurile de suprafețe prelucrate prin eroziune electrică?
https://www.youtube.com/watch?v=IpJgzia9UEc
 2. Eroziunea
electrochimica

Definiție: Prelucrarea prin eroziune electrochimică se bazează pe

fenomenul de dizolvare anodică, adică petrecerea în
soluția materialului de la anod.
Schema prelucrarii
electrochimice
1- cuvă
2- electrolit
3- catod
4-Ioni negativi
5-Ioni pozitivi
6- anod
7- peliculă pasivă
8- compuși chimici insolubili
E- electrolit
I- -ion negative
I+ -ion pozitiv
F-,F+ - forte negative sau pozitive
 Prelucrarea prin eroziune
electrochimică cu depasivare naturală
(Lustruire electrochimică)
• Se execută în băi de lustruire speciale
sau in băi de acoperiri galvanice
• Electrozii: materiale rezistente la
agenții chimici
• Electroliți folosiți: acizi, bazici sau
neutri, calzi sau reci, se aleg în
funcție de materialul de lustruit
• Utilizare: palete de turbină din oțeluri
greu prelucrabile, lustruirea
interioară și exterioară a țevilor,
lustruirea părților active a sculelor
așchietoare, a roților dințate, etc.
Prelucrarea prin eroziune electrochimică cu
depasivare artificială
(Depasivare hidrodinamică si Depasivarea abrazivă )
• Definitie depasivare hidrodinamica: îndepărtarea
pelicului pasive de pe suprafața nodului prin acțiunea
mecanică a electrolitului introdus cu presiune ridicată
între obiectul de prelucrat și electrod
• Utilizare: găurirea și copierea suprafețelor complexe
cum ar fi confecționarea matrițelor pentru forjare și
ambutisare, confecționarea paletelor turbinelor cu gaz
și abur de dimensiuni și profile variate din materiale
foarte greu prelucrabile și refractare
• Electrozii: materiale rezistente la agenți corosivi și
electroconducatoare, oțeluri inoxidabile, aliaje
speciale, anticorozive, cupru, alamă, bronz, aluminiu și
aliajele sale; materiale neconductoare de electricitate:
mase plastice,lemn, produse ceramice pe suprafața
cărora se depune un strat electroconductor
• Instalațiile folosite se clasifică în universale și cu
destinație special.
 3.Prelucrarea ando-
mecanica
(Eroziunea chimico-electrica)

Definitie: Prelucrarea prin eroziune complexă, electrică şi electrochimică are la bază desfăşurarea,
simultană în timp, dar diferenţiată în spaţiu, a unor procese de prelevare de material din semifabricat,
pe cale electrochimică şi, respectiv, prin eroziune electrică.
 Dizolvarea anodică (electrochimică)

Topirea metalului sub acţiunea Prelucrarea anodo-mecanică

curentului electric (electroeroziune)

Îndepărtarea prin frecare a particulelor

topite (acţiune mecanică)

Factori ce influenţează procedeul

Electrici
Intensitatea curentului electric
Tensiunea electrică
Mecanici
Viteza periferică de lucru
Presiunea de contact
Chimici
Calitatea electrolitului
Densitatea şi debitul de electrolit
Schema de principiu a
prelucrării anodo-
mecanice:

1-electrod sculă;
2-piesă de prelucrat;
3-electrolit

 Această metodă combină acţiunea electrochimică asupra materialului de prelucrat cu cea

electroerozivă şi cea mecanică.
Utilizările prelucrării anodo-mecanice
-ascuţirea şi recondiţionarea sculelor aşchietoare din oţel
rapid sau armate cu plăcuţe din carburi metalice

-debitarea materialelor metalice, îndeosebi cele cu duritate

mare, sub formă de bară sau tablă

-obţinerea prin tăiere a unor suprafeţe profilate

-decuparea unor profile cu contururi complexe

-prelucrarea de piese prin strunjire anodo-mecanică

-mortezare

-finisarea suprafeţelor

-prelucrarea monocristalelor

-prelucrarea unor piese din electrotehnică şi electronică

Debitarea ando-mecanica
Această metodă, utilizabilă pentru debitarea semifabricatelor, poate fi realizată în
mai multe variante :

 Varianta bazată pe utilizarea unui electrod – sculă de tip bandă continuă

este convenabilă îndeosebi în cazul semifabricatelor cu diametre mari ale
secţiunii transversale, când pierderile prin descărcări electrice laterale sunt mai
reduse decât la debitarea cu electrod - sculă de tip disc.
 Debitarea cu electrod – sculă de tip disc face necesară utilizarea unor
subansambluri mecanice mai simple. Dacă nu mai avem de-a face cu o
limitare a lungimii porţiunii din semifabricat ce se debitează, vom înregistra,
acum, în raport cu debitarea ce foloseşte electrozi – scule sub formă de bandă
continuă, o limitare a diametrului semifabricatului şi o mărire a pierderilor de
energie prin descărcări electrice laterale.
Instalații și scule folosite la prelucrarea ando-mecanică

Instalațiile sau mașinile se clasifică în general după tipul de mișcare a

electronului sculă și pot fi:
• mașini la care electrodul sculă are mișcarea de rotație
• mașini la care electrodul sculă are o mișcare rectilinie
• mașini la care electrodul sculă are o mișcare rectilinie alternativă
Sculele folosite sunt de obicei discuri sau benzi continue, netede sau
prevăzute cu canale confecționate din oțel, fontă, cupru, aluminiu.
• Debitarea andomecanică este folosită la
prelucrarea aliajelor cu duritatea mare
obținându se productivitatea de 1,5-2 ori
mai mare decât la debitarea clasică.
• Procedeul de prelucrare andromecanică
este folosit cu bune rezultate și la
ascuțirea sculelor așchietoare armate cu
plăcuțe din carburi metalice, folosind un
disc din oțel sau fonta acoperit cu praf
abraziv care este apăsat continuu pe scula
de ascuțit cu un arc, între disc și sculă se
introduce în permanență un electrolit Fig. Schema ascutirii ando-
mecanice cu placuti din carburi
• Ascuțirea se realizează în două etape metalice
degroșare și finisare.