Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PRELUCRAREA PRIN
EROZIUNE
I ELECTRICA
I
(Electrical Discharge Machine -EDM)
SCURT ISTORIC
I I PRIVIND
I I APARIŢIA
I I ŞII DEZVOLTAREA
PRELUCRĂRII
II PRIN
I ELECTROEROZIUNE
I
Prelucrarea
r l r r prin ri electroeroziune
l tr r i este o tehnologie neconventională care are la
bază procesele
r l de eroziune.
r i
- Electroeroziunea se poate defini ca fiind un “ p rocedeu, care aparţine
metodei eroziunii, de prelucrare a materialelor conducătoare de electricitate,
bazat pe efectul eroziv al descărcărilor electrice în impulsuri, amorsate
repetat între doi electrozi, piesă şi sculă - denumită electrod,
l tr separaţi de un
fluid i l tri “ [STAS 12640-88]..
fl i dielectric
• Procesele de eroziune sunt procese de distrugere a integritătii straturilor de
suprafată ale obiectului supus eroziunii, cu ajutorul energiei unui agentt eroziv.
r i .
• Agentul eroziv este descărcarea electrică prin impuls.
• Energia agentului eroziv, de natură mecanică, electrică, electromagnetică,
electrochimică, chimică, termică sau mecanică, ac t ionează in zona de
interac t iune sau spa t iul de lucru eroziv si se transformă in energie de
distrugere a integrită t ii straturilor de suprafa t ă a piesei supusă prelucrării,
avand ca efect prelevarea de material.
• Prelevarea
r l r t ri l are loc sub formă de particule care trebuie
de material
indepărtate din spatiul de lucru, intrucat ele pot frana continuarea eroziunii.
• “Electro Discharge Machininig” - EDM (prelucrare prin descărcări electrice).
Schema şi principiul prelucrării prin electroeroziune
Descărcare 1 - Electrod, E
electrică
Pentru descrierea unui proces elementar de
prelucrare prin electroeroziune, se consideră
două piese, fără contact, aflate într-un lichid
dielectric la o distanţă d şi conectate la bornele
unei surse de tensiune continuă, între care se
stabilizează un câmp electric E = U/d / , dintre
care una - catodul, fiind scula, denumită
l tr , poate fi masivă, de formă oarecare
electrod
sau filiformă-sub forma unei sârme rotunde.
• Procedeul
r l de prelucrare
r l r r prin
ri electroeroziune
l tr r i se aplică
li tuturor
t t r r materialelor
t ri l l r
l tr t r , indiferent
electroconductoare, i if r t de duritatea
rit t acestora
t r .
Operaţii de bază la prelucrarea prin electroeroziune
I. Generatorul l ri – de exemplu
r t r l de impulsuri
i
1. Generator de impulsuri independente - izofrecvente
2. Generator de impulsuri dependente – tip RDLC
II. Sistemul
i t r l r automată
l de reglare t t a interstiţiului
i t r tiţi l i de lucru,
l r constituit din:
3. Convertizor
4. Comparator
5. Potenţiometru pentru fixarea tensiunii de referinţă
6. Amplificator
7. Element de acţionare: regulator de presiune
8. Element de execuţie: motor hidraulic liniar
III. Sistemul
i t l de filtrare, t t r şii circulaţie
filtr r , termostatare
t r ir l ţi a dielectricului,
i l tri l i constituit din:
9. Rezervor cu dielectric
10. Pompă
11. Sistem de răcire şi termostatare a dielectricului
12. Sistem de filtrare a dielectricului
13. Sistem de spălare a interstiţiului de lucru
14. Sistem de recirculare a dielectricului
Generatoare
r t r de impulsuri
i l ri
Generatorul
r t r l de impuls
i l este l t l de bază all instalatiei
t elementul i t l ti i de prelucrare
r l r r prin
ri
electroeroziune.
l tr r i .
− Conductibilitate
ti ilit t termică
t r i şii electrică
l tri mare, r pentru a conduce la obţinerea unei
uzuri mici;
− Capacitate
it t mare r de transfer
tr f r a puterii
t rii electrice;
l tri
− Prelucrabilitate
r l r ilit t bună, astfel încât să poată fi realizat prin procedee obişnuite
cu costuri mici;
− Punctt de topire
t ir şii de fierbere ri i t pentru a facilita obţinerea unei uzuri mici;
fi r r ridicat,
− Rezistenţă
i t ţ mecanică i mare; r
− Accesibilitate
i ilit t şii costt redus.
r
tr obţinerea
Pentru ţi r electrozilor
l tr il r masivi
i i se pott folosi,
f l i, practic,
r ti , toate
t t metodele
t l de
prelucrare
r l r r cunoscute:
t
1 . Aşchierea. Metoda aşchierii este, practic, cea mai utilizată pentru obţinerea
electrozilor;
2. Deformarea plastică. Obţinerea electrozilor prin deformare plastică, la cald sau la
rece, se realizează, în mod deosebit, prin trei procedee, respectiv:
Forjare în matriţă, pentru electrozi din cupru şi aluminiu;
Extrudare, foarte rar, în cazul electrozilor cu suprafeţe foarte complexe;
Deformarea electrohidraulică.
3. Metalizarea se aplică cu rezultate bune pentru cazul electrozilor din cupru sau
aluminiu;
4. Turnarea se aplică, în mod deosebit, pentru cazul realizării acestora din cupru şi
din zinc;
5. Agregarea de pulberi se aplică pentru unele materiale elaborate special pentru
electrozi utilizaţi la prelucrarea prin electroeroziune, precum cei cupru - grafit şi
wolfram – cupru;
6. Galvanoplastia se aplică în prezent cu rezultate bune pentru electrozii din cupru.
Metoda constă, în principal, în obţinerea unei forme negative pe care se aplică un strat
de cupru cu o grosime suficient de mare;
7. Eroziunea chimică se aplică pentru electr ozi multiregim - de degroşare,
semifinisare şi finisare.
CONSTRUCŢIA
I ELECTROZILOR
I MASIVI
I I
Părţile
rţil componente
t ale
l electrozilor
l tr il r masivi
i i
Întotdeauna, electrozii masivi sunt constituiţi din trei părţi componente principale şi
anume:
1. Partea de prindere - de poziţionare, orientare şi fixare, a electrodului în sistemul
tehnologic;
2. Partea activă;
3. Partea de spălare a interstiţiului de lucru, după caz.
• Se utilizeaza pe scară largă maşinile pentru tăierea pieselor de profil complicat, din
oteluri şi aliaje greu prelucrabile, cu mişcarea neîntreruptă a unui fir .
4. Prelucrarea se realizează într-un mediu dielectric lichid, care are rolul de a concentra energia fiecărei
descărcări şi de a permite selectarea punctelor în care să se realizeze amorsarea acestora, facilitând
procesul de generare prin copierea formei electrodului;
5. Procesul are drept efect eroziunea dorită a piesei , care dacă este condusă eficient este cel
predominant, dar şi eroziunea electrodului, proces denumit de uzură a acesteia proces nedorit;
6. Suprafeţele electrozilor rezultate în urma prelucrării suferă modificări foarte importante, în funcţie
de regimul electric utilizat, datorită efectului termic şi mecanic al descărcărilor, modificări evidenţiate
printr-o rugozitate cu aspect specific, un strat superficial cu transformări foarte importante (duritate
foarte mare şi microfisuri) şi, în adâncime, un strat influenţat termic;