Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NECONVENÞIONALE
7.1 Introducere
Utilizarea pe scarã largã a unor metale ºi aliaje cu proprietãþi fizico-chimice ºi fizico-mecanice tot mai
ridicate a pus multe probleme legate de prelucrabilitatea lor. Prelucrarea metalelor ºi aliajelor cu duritate
ridicatã (oþeluri refractare, inoxidabile, anticorosive, carburi metalice etc.) a dus la introducerea în industrie
a procedeelor de prelucrare neconvenþionale, denumite ºi electrotehnologii.
Aceste procedee se pot aplica în una din situaþiile:
- piesele care trebuie prelucrate au un grad mare de compexitate (matriþe, plãci de tãiere ale ºtanþelor);
- materialele din care sunt confecþionate piesele sunt greu sau foarte greu prelucrabile prin aºchiere;
- materialele din care sunt confecþionate piesele fac parte din categoria materialelor nemetalice (porþelan,
sticlã, materiale ceramice);
- când nu se admite ca prin prelucrare sã se modifice proprietãþile stratului superficial al materialului
metalic;
- când prelucrarea prin procedeele clasice ar necesita un volum mare al consumului de scule aºchietoare;
- piesele prelucrate au detalii care nu se pot obþine prin procedeele clasice (ex. gãuri cu axe curbe).
Dezavantajele procedeelor neconvenþionale sunt:
- costul instalaþiei ridicat;
- costul materialelor auxiliare folosite este foarte mare;
- randamentul unora dintre aceste instalaþii este scãzut.
La baza acestor procedee stau o serie de fenomene cum ar fi: eroziunea ºi deformarea plasticã localã.
Eroziunea este fenomenul de distrugere a integritãþii straturilor de material al pieselor, ca urmare a acþiunii
unui agent eroziv.
Procedeele de prelucrare prin deformare plasticã localã au la bazã producerea stãrii plastice la suprafaþa
pieselor prin apãsare sau încãlzire localã, astfel încât sã se obþinã fie suprafeþe foarte netede, fie desprinderea
de aºchii de pe materialele greu prelucrabile în condiþii obiºnuite.
141
Primul stadiu îl constituie apariþia descãrcãrii luminiscente la intensitãþi ale câmpului electric superioare
rigiditãþii dielectrice a mediului.
În stadiul al doilea are loc o încãlzire, ionizare puternicã ºi creºterea diametrului canalului descãrcãrii.
Acest stadiu denumit ºi descãrcare în scânteie dureazã cca 106s, fiind caracterizat printr-o cãdere de tensiune
de ordinul 102 V. Cãderea de tensiune se micºoreazã la cca 30
35V, stadiul de scânteie prelungit numindu-
se descãrcare în scânteie-arc. Aceastã fazã ocupã o perioadã de timp de cca 10 4s , uneori mai micã, în funcþie
de intensitatea curentului care trece prin canalul descãrcãrii.
Descãrcarea în arc nestaþionar începe la o cãdere de tensiune de cca 30V, dupã un timp de 10 4
105s de
la începutul descãrcãrii. Acest stadiu este caracterizat printr-o stabilizare a mãrimii diametrului canalului
descãrcãrii ºi a intensitãþii curentului.
Pentru ca prelucrarea dimensionalã prin eroziune electricã sã fie posibilã trebuie sã se respecte urmãtoarele
condiþii fizice: introducerea directã a energiei electrice la suprafaþa obiectului de prelucrat, dozarea temporarã
în impuls a energiei electrice în zona de interacþiune electrod-agent- obiect, asigurarea unui caracter polarizat
al descãrcãrilor electrice în impuls, restabilirea continuã a stãrii iniþiale în intervalul eroziv.
142
Schema de principiu a unei instalaþii pentru prelucrare prin eroziune electricã (fig. 7.3) au în componenþã
un circuit de încãrcare C1 ºi un circuit de descãrcare CD. Circuitul de încãrcare cuprinde o sursã de curent ºi
un reostat pentru reglarea parametrilor electrici ºi are drept scop încãrcarea bateriei de condensatoare C.
Circuitul de descãrcare cuprinde bateria de condensatoare ºi partea de lucru a instalaþiei alcãtuitã din electrod
ºi piesã. O datã cu creºterea tensiunii la bornele condensatoarelor prin încãrcarea acestora creºte ºi tensiunea
dintre sculã ºi piesã, când aceasta depãºeºte tensiunea de strãpungere a dielectricului bateria de condensatoare
se descarcã prin spaþiul dintre sculã ºi piesã producându-se scânteile electrice. Dupã terminarea descãrcãrii
electrice capacitatea dielectricã a lichidului se restabileºte ºi ciclul de lucru reîncepe.
Electrozii-sculã (fig.7.4) se aleg în funcþie de materialul piesei ºi de felul prelucrãrii(degroºare sau finisare)
ºi pot fi: profilaþi (fig.7.4a), pentru gãuri cu diametru mare (fig.7.4b) ºi cu douã trepte (fig.7.4c). Materialul
electrodului trebuie sã asigure transportul energiei în bune condiþii ºi sã se uzeze cât mai puþin în timpul
prelucrãrii.
Pentru prelucrarea de degroºare se folosesc cuprul, alama, aluminiul ºi aliajele sale, pentru prelucrarea
prin finisare cuprul, aliaje zinc-plumb ºi grafitul, iar pentru confecþionarea electrozilor filiformi(fig.7.5) se
foloseºte wolframul ºi molibdenul.
ºablon
rolã
piesã
electrod
filiform
SARCINI DE LUCRU
1. Definiþi operaþia de prelucrare prin eroziune electricã.
2. Enumeraþi materialele din care pot fi executaþi electrozii-sculã la prelucrarea prin eroziune electricã.
3. Enumeraþi parametrii regimului de lucru la prelucrarea prin eroziune electricã.
143
7.3 Eroziunea electrochimicã
( = 8O 9P ,
144
7.3.1 Instalaþii ºi scule folosite la prelucrarea prin eroziune electrochimicã cu depasivare
hidrodinamicã
Instalaþiile se pot clasifica în: universale (fig.7.8) având
urmãtoarea componenþã: 1- sursã de curent continuu; 2 - regula-
tor de avans; 3- electrod; 4 - obiect de prelucrat; 5 - rezervor de
electrolit; 6 - filtru; 7 - pompã; 8 - instalaþia de rãcire; 9 - cuvã
cu mediu de lucru, ºi cu destinaþie specialã, care pot fi cu
presiune înaltã sau joasã a electrolitului; de putere mare, mijlocie
sau micã, cu un singur post de lucru sau cu mai multe.
Electrozii (catozii) se confecþioneazã din materiale rezistente
la agenþi corosivi ºi electroconductoare: oþeluri inoxidabile, aliaje
speciale anticorosive, cupru, alamã, bronz, aluminiu ºi aliajele
sale, dar se mai pot confecþiona ºi din materiale neconducãtoare
de electricitate: mase plastice, lemn, produse ceramice pe
suprafaþa cãrora se depune un strat electroconductor. Fig. 7.8. Schema unei maºini universale de
Productivitatea prelucrãrii prin eroziune electrochimicãcu prelucrare prin eroziune electrochimicã
depasivare hidrodinamicã este nelimitatã, deoarece cantitatea
de material îndepãrtat este proporþionalã numai cu mãrimea
curentului, cu timpul de trecere a acestuia ºi cu echivalentul
electrochimic.
145
Debitarea anodomecanicã este folositã la Arc Contact Disc Electrod
prelucrarea aliajelor cu duritate mare obþinându-se o
productivitate de 1,5-2 ori mai mare decât la debitatea
clasicã. Cuþit
Semifabricatul (fig.7.10) este fixat într-o Sursã de
menghinã care este conectatã la polul pozitiv al sursei, curent
discul din oþel sau fontã este conectat la polul negativ
al sursei ºi se roteºte cu o turaþie n reglabilã în funcþie
de natura materialului de debitat, calitatea doritã din
secþiunea tãieturii, de intensitatea ºi tensiunea folosite
Fig. 7.10. Shema ascuþirii
la debitare. Printr-un ajutaj se introduce în permanenþã
anodo-mecanice
între piesã ºi sculã un electrolit (silicat de sodiu) care
este recirculat de o pompã.
Tãieturile obþinute au valori cuprinse între
0,8-2,5 mm în funcþie de grosimea discului de debitat.
Electrolit
Ca procedee de prelucrare prin netezire
menþionãm: n
- honuirea anodo-mecanicã
- rectificarea.
Procedeeul de prelucrare anodo-mecanic este Piesã
folosit cu bune rezultate ºi la ascuþirea sculelor
aºchietoare armate cu plãcuþe din carburi metalice
Disc
(fig.7.11), folosind un disc din oþel sau fontã acoperit
cu praf abraziv care este apãsat continuu pe scula de
ascuþit cu un arc, între disc ºi sculã se introduce în Fig. 7.11. Schema ascuþirii anodo-mecanice
cu plãcuþi din carburi metalice
permanenþã un electrolit. Ascuþirea se realizeazã în
douã etape: degroºare ºi finisare.
146
7.5 Prelucrarea chimicã
h2
h1
descoperitã o zonã cu dimensiunea d1. Dupã prelucrarea
acestei zone pe adâncimea h1 masca se îndepãrteazã de pe
zona cu dimensiunea d2, iar pereþii orificiului d1 se acoperã
h1
cu un strat protector. Se face prelucrarea pânã la adâncimea d3
d2
h2 pentru dimensiunea d2 ºi cu încã h3 pentru dimensiunea d1. d1
Operaþiile se repetã ºi pentru cea de a treia treaptã obþinân-
du-se o piesã cu o cavitate nepãtrunsã în trepte.
Procedeul se aplicã la prelucrarea pieselor cu douã
dimensiuni mult mai mari decât a treia (plãci, table), la
gravarea unor profile, la operaþii de gãurire în materiale pe Fig. 7.12. Prelucrarea prin eroziune chimicã
bazã de Ni, Ti, W, Mo, de imprimare a unor canale în piese de adâncime în trepte
din diferite materiale etc.
U1
termoelectronicã de catodul 1 sunt conduºi prin ansamblul
Ug
U
de electrozi 2 (de comandã), electrozi 3 (anod) ºi focalizaþi
prin lentilele electromagnetice 4 pe obiectul supus prelucrãrii (+)
(O.P.) în pete focale cu diametre foarte mici.
Prelucrarea dimensionalã cu fascicul de electroni este
limitatã de necesitatea vidãrii spaþiului de lucru ºi utilizãrii
tensiunilor înalte. De aceea, nu înlocuieºte celelalte procedee f.e
erozive acolo unde acestea sunt mai economice ºi mai pro- O.P
ductive, dar devine economicã ºi foarte eficace la executarea
unor piese de dimensiuni mici din materiale greu prelucrabile; C.V
la obþinerea unor orificii cu diametru mic ºi a fantelor înguste,
Fig. 7.13. Schema instalaþiei prelucrãrii
la tãierea rectilinie sau curbilinie a plãcuþelor de grosime micã. cu fascicul de electroni
Prelucrarea cu fascicul de fotoni constã din propagarea unui fascicul laser prin aer. Laserul
Definiþie este un fascicul de unde luminoase amplificat de o mare intensitate, ce strãbate distanþe mai
mari fãrã a se amortiza ºi poate fi localizat la trecerea prin lentile.
SARCINI DE LUCRU
1. Descrie principiul procedeului la prelucrarea anodo-mecanicã.
2. Defineºte operaþia de prelucrare chimicã.
3. Defineºte operaþia de prelucrare cu fascicul de electroni.
148
7.8 Prelucrarea abraziv-cavitaþionalã în câmp ultrasonic
149
7.9 Prelucrarea prin eroziune cu plasmã
Procedeul de prelucrare prin eroziune cu plasmã foloseºte jetul de plasmã obþinut prin
Definiþie comprimarea radialã ºi alungirea axialã a coloanei unui arc electric silit sã treacã sub acþiunea
unui jet de gaz prin orificiul unei duze.
electrod de wolfram
Plasma se utilizeazã la operaþii de retezare, sudare ºi acoperire gaz
prin pulverizare.
Pentru producerea plasmei se foloseºte un plasmatron apã de (–)
(generator de plasmã) a cãrui schemã de principiu este reprezentatã rãcire
în figura 7.17. (+)
Retezarea cu plasmã se aplicã în mod deosebit la oþeluri
inoxidabile ºi metale neferoase uºor oxidabile.
Acoperirea prin pulverizare foloseºte ca material de depunere ajutaj
sârmã sau pulbere introduse în plasmã ºi proiectate pe suprafaþa piesã
piesei de prelucrat. Aceste materiale pot fi metale pure (Cr, Ni, W),
aliaje, carburi (TiC), boruri (TiB), oxizi. Fig. 7.17. Schema de principiu a
prelucrãrii cu plasmã
7.9.1 Regimul de lucru
Pentru stabilirea regimului optim de lucru cu plasmã al unui anumit material este necesarã corelarea
parametrilor plasmei (tensiune, curent, natura ºi debitul gazului plasmogen) ºi a vitezei de tãiere cu
caracteristicile cerute a tãieturii (forma ºi dimensiunile secþiunii transversale, calitatea suprafeþei, adâncimea).
La ceilalþi parametrii constanþi forma tãieturii depinde de viteza de tãiere.
SARCINI DE LUCRU
1. Descrieþi principiul de lucru la prelucrarea abrazivã în câmp ultrasonic.
2. Clasificaþi instalaþiile utilizate la prelucrarea abrazivã în câmp ultrasonic.
3. Definiþi operaþia de prelucrare prin eroziune cu plasmã.
4. Enumeraþi norme de protecþia muncii ce trebuie respectate la prelucrarea prin procedee
neconvenþionale.
150
FIªÃ DE LUCRU
A. Completaþi spaþiile libere cu pãrþile omise:
151
TEST DE EVALUARE
I. Încercuiþi rãspunsul corect.
152