Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INCHINARE
de Neculaescu Ioan Cristian
Introducere
Cântarea sau muzica bisericească este mijlocul prin care omul își închină cugetele sale Domnului și totodată le îmbracă
într-o haină folositoare și pentru alții.
Ideile rugăciunii cântate se iau din cărțile bisericești întocmite de către imnografii inspirați pe temeiul Sfintei Scripturi.
Ele hrănesc duhovnicește pe lot cel ce crede și râvnește întru a laudă pe Domnul în biserică, slujitorii aduc roadă buzelor,
ca jertfă Domnului, folosindu-se și pe ei înșiși și pe alții de unde așteaptă o răsplată de la Domnul (Ev. 13,14; Osea 14,2).
Orice creștin este dator să vorbească în psalmi și în cântări duhovnicești spre a laudă pe Domnul în toată vremea (Efes
5,19).
”Cântărea este o dulceață a chitarei, a sufletului, atinsă de cineva dinafară. Iar sufletul, dacă nu-i vine în vremea rugăciunii
într-ajutor grăirea tainică în duh, nu se străpunge ușor de cele cantate. “Căci a ne ruga cum trebuie, nu știm”. La aceasta îl
aduce, pe cel ce se roagă numai Duhul Sfânt” - Filoc. IV, 297,109.
„Ea nu este produsul simplu al ştiinţei muzicale, ci este produsul darului de sus ce a activat şi dirijat ştiinţa şi dispoziţia
artistică a scriitorului de cântări... Ea poartă în sine pecetea insuflării de sus, având de tată pe Duhul Sfânt şi de mamă pe
smeritul rânduitor, care şi-a însemnat numele în acrostih sau în capul poemului. Aşa se explică sfinţenia cu care ea a fost
însemnată şi păstrată în vechile documente”
Importatanta muzicii in viata omului
“Cânt cu duhul, dar cânt şi cu mintea?” R. “Cântă cineva cu duhul când rosteşte numai cu limba cele cantate şi,
cântă cu mintea, cunoscând înţelesul celor cantate, se veseleşte în contemplarea lor” - Filoc. II, 209,2.
Din cele mai vechi timpuri, muzica a fost pusă în slujba educației umanității, datorită puterii sale de a excita și
modela sufletul uman.
Credința anticilor era că muzica exercită o anumită acțiune asupra sufletului, sufletul stimulează sistemul nervos
și influențează și normalizează pulsațiile inimii și, prin ele, întreaga stare fiziologică a corpului; trupul purificat,
face ca sufletul să fie potrivit pentru activitatea spirituală.
Cantecele sfintei noastre slujbe sunt centrul spiritualitatii noastre bisericesti.
Muzica bisericeasca este cantecul pe care il asculti atunci cand sufletul tau are nevoie de liniste. Pentru ca muzica
bisericeasca nu este doar cea care iti mangaie urechile, ci si inima.
Nu intri in Biserica pentru a auzi muzica, ci pentru a asculta vocea preotului care te desprinde de toate grijile din
viata ta si pentru a primi pace sufleteasca..
După cum relatează Sf. Evanghelist Matei (26, 30), înainte de Sfintele Patimi, după Cina cea de Taină,
Mântuitorul Iisus Hristos, împreună cu ucenicii săi, au cântat laude lui Dumnezeu: „Şi după ce au cântat laude, au
ieşit la Muntele Măslinilor“.
Acela este episodul biblic major la care creştinismul se raportează când a recunoscut necesitatea cântării
religioase.
Istoria rolului muzicii ca rugaciune si
cartea Psalmiilor
“când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie? ” Iov 38:7
Prima referință a instrumentelor muzicale în scriptură este în Geneza 4:21 (“Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor
ce cântă cu alăuta și cavalul.”).
David a fost cel ce a organizat închinarea prin muzică în serviciile religioase.
Solomon preia această organizare și ea devine modul de închinare a evreilor la templul din Ierusalim.
Cartea Psalmilor era cartea de închinare a primilor credincioși creștini, apoi s-au adăugat și alte imnuri și cântări.
Psalmii reprezintă o parte a Bibliei ebraice constituită din 150 de poeme în proză. Conținutul lor este de rugäciune și cântare, Psalmi
au un rol important în Liturgia Evreascä cât și în creștinism. Pentru Sfântul Ambrozie, această frumoasă carte este "glasul Bisericii în
mărturisirea prin cântare a credinţei celei una".
La fel de elogios grăieşte despre Psaltire şi Sfântul Ioan Hrisostom, când spune: "Toate Scripturile sunt sfinte, dar Psalmii au ceva
mai mult". Casiodor numeşte Psaltirea "fântâna nestricată" ce izvorăşte veşnic apa cea vie a mântuirii.
Varietatea cuprinsului Psaltirii ne îndreptăţeşte să spunem că de altfel nici nu avem de a face cu o carte în accepţiunea obişnuită a
acestui cuvânt, adică cu o scriere unitară în alcătuirea ei, ci mai degrabă cu o colecţie de texte de o mare diversitate: cântări
religioase, imne, meditaţii, rugăciuni etc, apărute în epoci diferite şi din inspiraţia mai multor autori.
Aceşti Psalmi nu sunt numai creaţie şi operă omenească ci, în primul rând, operă dumnezeiască pentru că poartă amprenta inspiraţiei
divine. O dovada în sensul că Duhul Sfânt este principalul autor al Psalmilor ne este oferită de către Regele şi Proorocul David, care
simţind o putere coborând de sus asupra sa, mărturiseşte: "Duhul Domnului grăieşte prin mine şi cuvântul lui este pe limba mea" (II
Sam. 23, 2).
Tipuri de cantari folosite drept ca
inchinari
Fiecare psalm este împărțit în așa-numitele versete sau strofe. Pentru comoditate, în
majoritatea traducerilor în rusă, acestea sunt numerotate și tipărite fiecare pe o nouă linie.
Instrumentele preferate erau cele cu corzi, cum ar fi psalteriul.
cantarea corala bisericeasca a avut si are o importanta deosebita pentru cultul divin, intrucat ea ii da mai multa amploare,
mai mult fast il face mai placut;
melodia si cantarile, in general, executate pe mai multe voci sunt de o mie de ori mai frumoase decat pe o singura voce, si
dovada o avem inaintea ochilor, o simtim in fiecare zi in faptul ca in bisericile cu coruri bune se duce multa lume, iar in
cele cu muzica veche sau cu coruri neperfecte nu se duce
In concluzie? Cantarile bisericesti sunt mediul prin care slavim, multumim si adoram cuvantul, existenta si prezenta
Domnului prin nenumarate metode.
Va multumesc de atentie!