Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit

Mareste imaginea.
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit
Manastirea Sfantul Sava - Marea Lavra a Sfantului Sava - cunoscuta si sub denumirea locala de "Mar
Saba", este o manastire greco-ortodoxa din Pustiul Iudeii, Israel. Manastirea este asezata pe defileul
Paraului Cedrilor - Chedron sau Wadi en-Nar - care porneste de la poalele muntelui pe care se inalta
orasul Ierusalim; locul se afla la noua mile spre est de Betleem, de unde si porneste drumul.
Pornind initial de la o singura chilie si ajungand mai apoi la sute de chilii, asezamantul sihastresc din
Pustia Iudeii a devenit un imens centru religios al lumii ortodoxe. Manastirea a fost intemeiata de catre
Sfantul Sava cel Sfintit in anul 478, ca asezamant al calugarilor anahoreti din jurul sau.

Manastirea din Pustiul Iudeii, cunoscuta initial drept Marea Lavra, a influentat puternic dezvoltarea
serviciilor religioase si a cultului Bisericii Ortodoxe. In aceasta privinta este renumit "Tipicul Sfantului
Sava cel Sfintit", care cuprindea mai toate randuielile de slujbe savarsite in biserica.
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit - istoric
Manastirea Sfantul Sava a luat fiinta in secolul al V-lea si s-a dezvoltat in jurul chiliei Sfantului Sava,
localizata in peretele de piatra din partea stanga a Paraului Cedrilor, la mica distanta de Ierusalim.
Comunitatea monahala din jurul marelui nevoitor Sava traia o viata de puternica rugaciune, calugarii
vietuind in chilii sapate in piatra (mici deschizaturi in peretele de piatra). Acesti calugari s-au strans in
jurul parintelui, gasind in acesta un adevarat conducator duhovnicesc si lucrator al rugaciunii
neincetate.
Initial, ucenicii Sfantului Sava si-au sapat si randuit chiliile in roca bruta din jurul chiliei parintelui.
Chiliile ucenicilor se intindeau pe o distanta de aproximativ doi kilometri, in jurul actualei manastiri.
Mai tarziu, ei se vor uni intr-o manastire cu viata de obste.
Crescand numarul vietuitorilor, multe dintre aceste chilii au fost marite si transformate in asezaminte cu
mai multe camere, cu chilii mai mici de rugaciune si cu capele. In cadrul lucrarilor arheologice,
intreprinse pe la sfarsitul secolului al XX-lea, s-au cercetat si conservat in jur de 45 de astfel de chilii,
din jurul Marei Lavre a Sfantului Sava.
Biserica centrala a manastirii este inchinata Maicii Domnului. Cea de-a doua biserica, construita intr-o
pestera si numita initial "Theoktistos", este inchinata astazi Sfantului Ierarh Nicolae. Pe langa cele doua
biserici mari ale manastirii, aceasta mai pastreaza si o serie de capele, unele dintre ele fiind de o seama
cu primele chilii ale Sfantului Sava.
Capelele manastirii sunt urmatoarele: Capela Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Capela Sfantul Ioan Gura
de Aur (acestea au fost infiintate in doua dintre vechili chilii ale manastirii, sapate de primii ucenici),
Capela Sfantul Ioan Damaschin (aceasta mai este inchinata si Sfantului Ioan Botezatorul, insa numele ii
vine de la faptul ca aici a vietuit Sfantul Ioan Damaschin, pe la inceputul secolului al XVIII-lea; tot in
acest loc el a fost tuns in monahism, primind si harul Preotiei), Capela Sfantul Gheorghe si
Capela Sfintii Arhangheli. Ultima capela este relativ noua, ea fiind construita abia pe la jumatatea
secolului al XX-lea, de catre Parintele Arhimandrit Serafim.
Cu timpul, doua biserici au fost construite in varful peretelui de piatra, pe marginea rapei. Acestea au
strans in ele toti calugarii si ucenicii din chiliile imprastiate in jur, toti traind ca si inainte, in mare
nevointa si rugaciune.
In biblioteca din Manastirea Sfantul Sava se pastreaza un codice cu inscriptia care confirma ca
Manastirea Sfantul Sava, ctitorita de Imparatul Iustinian al Bizantului, a fost refacuta "dupa staruintele
domnilor Valahiei" si cu banii lor. Pentru refacerea manastirii, domnitorul Neagoe Basarab l-a trimis cu
bani pe egumenul Ioachim Valahul, care traia de multa vreme la Manastirea din Sinai.
Dintr-o scrisoare trimisa de calugarii romani de la Manastirea Sfantul Sava domnitei Ruxandra, sotia
domnitorului Alexandru Lapusneanu si fiica lui Petru Rares, aflam de generozitatea domnului roman.
Piosenia domnitorilor romani s-a exprimat in numeroasele danii prin care manastiri si sate romanesti
erau "inchinate" Bisericii Sfantului Mormant, sau altor asezaminte religioase din Tara Sfanta.
Astazi, complexul monahal din Pustiul Iudeii pastreaza inca cele doua biserici, alaturi de Mormantul
Sfantului Sava cel Sfintit, localizat in curtea ce le separa. Pe langa cele doua biserici, manastirea mai
are si cateva capele, o trapeza si o bucatarie, o magazie si o mare cisterna pentru apa - sapata in piatra,
alaturi de multe chilii sapate in piatra, pentru calugari. De ziua de praznuire a Sfantului Sava cel Sfintit,
la 5 dcembrie, manastirea se umple de credinciosi din toata lumea.
Aceasta manastire este considerata a fi printre cele mai vechi din lume, fiind printre putinele locasuri
cu viata neintrerupta de rugaciune si cu pastrarea intocmai a traditiilor sfinte. O trasatura particulara a
manastirii este aceea ce in ea nu au acces femeile, ci doar barbatii. Femeile pot merge doar la "Turnul
Femeilor", de unde pot privi o panorama a manastirii. Pentru a le mangaia pe acestea, un parinte scoate
la poarta manastirii Moastele Sfantului Sava, ele putand sa se inchine si sa le sarute.
Sfantul Cuvios Sava cel Sfintit
Sfantul Cuvios Sava cel Sfintit s-a nascut in Capadocia, in mitropolia Cezareei, intr-un sat ce se numea
Mutalasc. Datorita sfantului vlastar rasarit din acesta, satul a devenit in scurt timp unul dintre cele mai
renumite si importante din zona, depasind chiar si localitatea Armatem, care a odraslit pe
dumnezeiescul Prooroc Samuel.
Parintii fericitului Sava se chemau Ioan si Sofia si erau de bun neam si binecredinciosi. Pe cand era
pruncul de cinci ani, s-au dus parintii lui in Alexandria, la slujba imparateasca, pentru ca Ioan era ostas.
Prin pronia lui Dumnezeu, Sava a ramas cu averea parintilor la Eremia, fratele mamei sale. Si intrucat
Eremia avea o femeie cu narav rau si sfadnica, suparandu-se copilul, s-a dus la Grigorie, fratele tatalui-
sau, care vietuia intr-alt sat, ce se numea Scanda, pentru care pricina s-a ridicat vrajba intre unchii lui.
Parintii lui zabovind multa vreme in Alexandria, Eremia si cu Grigorie se certau intre dansii, caci
fiecare dintr-insii voia sa-l aiba la el, nu atat pentru ca il iubeau pe copil, pe cat ca sa fie partas avutiei
tatalui sau.
Fericitul copil, avand intelegere de batran si vazand galceava si sfada unchilor lui, s-a lepadat de toata
averea parintilor si a mers in Manastirea lui Flavian, ce era departe de satul Mutalasc ca de douazeci de
stadii, a luat chipul ingeresc, fiind atunci abia de opt ani. Vietuind acolo, a invatat repede Psaltirea si
celelalte Sfinte Scripturi si sporea in fapte bune, luand aminte la randuiala monahiceasca.
In secolul al XII-lea, trupul Sfantului Sava a fost luat de cruciati si dus in Venetia. Acesta a fost adus inapoi in
manastire abia dupa intelegerea dintre Papa Paul al VI-lea si Patriarhul ortodox grec Atenagora - Athinagorus,
in cadrul vizitei papei in Tara Sfanta, in anul 1965. Sfintii Cuviosi Parinti ucisi in Pustiul Iudeii, in Manastirea
Sfantul Sava cel Sfintit, sunt praznuiti la data de 20 martie.
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit - Tipicul Sfantului Sava
Pe masura ce manastirea crestea, s-a simtit nevoia tot mai mare de o randuiala exacta a sfintelor slujbe.
Randuielile si traditiile monahale practicate de catre comunitatile monastice din Palestina, Egipt si Anatolia,
cat si cele intalnite in Biserica mare din Ierusalim, au fost adunate si puse la un loc de catre Sfantul Sava cel
Sfintit. Rezultatul muncii sale s-a concretizat in extrem de valoroasa carte "Tipicul Sfantului Sava cel Sfintit".
Aceasta se numeste cu numele complet de "Slujbele Marii Lavre din Ierusalim (Manastirea Sfantul Sava)
scrise de catre de-Dumnezeu-purtatorul Parintele nostru Sfantul Sava".
In scurt timp, Tipicul a fost preluat si aplicat de mai toate Bisericile Ortodoxe. Acesta a fost dezvoltat in cadrul
secolelor al VII-lea si al VIII-lea, iar mai tarziu a fost imbinat cu cele provenite din Palestina si
Constantinopol. Tipicul Sfantului Sava, dezvoltat si completat, a fost preluat definitiv prin secolul al XV-lea, el
inlocuind Tipicul de la Manastirea Studion, din Constantinopol. In anul 1545, acesta avea sa fie primul Tipic
tiparit.