Fa?

etele jocului

...de la joaca la joc

Imaginati-va un baiat care se joaca cu o minge. O suteaza �ntr-un perete si mingea
revine salt�nd la el. O opreste cu piciorul si suteaza din nou. Angaj�ndu-se �ntr-o
astfel de joaca, baiatul �nvata sa asocieze anumite miscari ale corpului cu
miscarile �n spa?iu ale mingii. Aceasta se poate numi joaca asociativa.

Acum imaginati-va ca baiatul �si asteapta un prieten. Prietenul apare si cei doi
baie?i �ncep sa mearga �mpreuna pe trotuar, lovind mingea �nainte si �napoi din
mers. Joaca a c�stigat o dimensiune sociala; actiunile unuia dintre baieti solicita
un raspuns din partea celuilalt si viceversa. Va pute?i g�ndi la joaca de acest tip
ca la un fel de conversatie improvizata, �n care cei doi baie?i se provoaca unul pe
altul, folosindu-se de minge ca de un intermediar. Aceasta joaca nu are un �nceput
si un final clare; mai degraba trece insesizabil dintr-o stare �n alta. Am putea
numi asta joaca de �nlantuire.

Acum imaginati-va ca baietii ajung �ntr-un parculet si ca �ncep sa se plictiseasca

doar sa loveasca mingea �nainte si �napoi. Un baiat �i spune celuilalt: �Hai sa
�ncercam sa tintim copacul acela pe r�nd. Trebuie sa sutezi �n minge din spatele
acestei linii." Baiatul traseaza o linie pe pam�nt cu calc�iul. ,O sa sutam pe
r�nd. De fiecare data c�nd nimeresti copacul, primesti un punct. Primul care ajunge
la cinci c�stiga." Celalalt baiat e de acord si �ncep sa se joace.

Acum, joaca a devenit joc; un lucru fundamental diferit de joaca.

Lumea jocului- evolu?ia!

Orice joc are o lume care evolueaza �n stadii, dupa cum urmeaza: imaginarea lumii,
crearea lumii, deschiderea lumii, explorarea lumii si �nchiderea lumii.

imaginarea lumii jocului. �nainte ca jocul sa poata �ncepe, trebuie sa va imaginati

o lume posibila; un spatiu temporar �nauntrul caruia jucatorii pot sa exploreze
orice set de idei sau de posibilitati.

Crearea lumii jocului. Lumea jocului se formeaza conferindu-i-se limite, reguli si

artefacte. Limitele sunt spatiale si temporale: �nceputul,sf�rsitul lumii si
marginile ei. Regulile sunt legile ce guverneaza lumea; artefactele sunt lucrurile
care populeaza lumea.

Deschiderea lumii jocului. �n lumea jocului se intra prin acordul dintre jucatori.
Ca sa se puna de acord, ei trebuie sa inteleaga care sunt limitele jocului,
regulile si artefactele, ce reprezinta ele, cum functioneaza si asa mai departe.

Explorarea lumii jocului. Scopurile sunt forta motrice care conduce la explorare;
ele furnizeaza tensiunea necesara in conditiile initiale ale lumii si unul dintre
stadiile care se doresc atinse. Scopurile pot fi definite de la �nceput sau pot fi
definite de jucatori pe masura ce evolueaza jocul. Odata ce au intrat in lumea
acestuia, jucatorii se straduiesc sa atinga scopurile in limitele constr�ngerilor
impuse de sistemul lumii jocului.Ei interactioneaza cu artefactele, probeaza idei,
verifica strategii si se adapteaza la conditiile care se schimba pe masura ce jocul
progreseaza, m�nati de dorinta de a-si �mplini scopurile.

Inchiderea lumii jocului. Un joc se �ncheie atunci c�nd scopurile lui au fost
atinse. Desi �ndeplinirea scopului le da jucatorilor senzatia rasplatii si a
�mplinirii, scopul nu e �ntr-at�t miza jocului, c�t un fel de marcator al
�nchiderii ceremoniale a spatiului de joc. Miza jocului e �nsasi jucarea lui,
explorarea unui spa?iu imaginar care se face �n joaca si c�stigarea unor
perspective ce deriva din aceasta explorare.
Primele doua stadii alcatuiesc proiectarea jocului, iar celelalte trei, jucarea
lui. Un joc, odata proiectat, poate fi jucat de un numar infinit de ori. Asadar,
daca juca?i un joc gata proiectat, nu va ram�n dec�t trei stadii: deschiderea
lumii, explorarea lumii ?i �nchiderea lumii. Lumile de joc sunt realitati
alternative - universuri paralele pe care le putem crea si explora si-n care suntem
limita?i doar de propria noastra imagina?ie. Un joc poate fi proiectat cu
meticulozitate de dinainte sau poate fi �ncropit �ntr-o clipita cu ceea ce gasim la
�ndem�na. Faptul de a duce la capat un joc �ti poate lua 15 minute sau c�teva zile.
Numarul jocurilor posibile, ca si numarul lumilor posibile, este infinit. Prin
imaginarea, crearea si explorarea lumilor posibile, ve?i deschide portile g�ndirii
revolu?ionare si ale inova?iei autentice.
.de la joaca la joc
Imaginati-va un baiat care se joaca cu o minge. O suteaza �ntr-un perete si mingea
revine salt�nd la el. O opreste cu piciorul si suteaza din nou. Angaj�ndu-se �ntr-o
astfel de joaca, baiatul �nvata sa asocieze anumite miscari ale corpului cu
miscarile �n spa?iu ale mingii. Aceasta se poate numi joaca asociativa.

Acum imaginati-va ca baiatul �si asteapta un prieten. Prietenul apare si cei doi
baie?i �ncep sa mearga �mpreuna pe trotuar, lovind mingea �nainte si �napoi din
mers. Joaca a c�stigat o dimensiune sociala; actiunile unuia dintre baieti solicita
un raspuns din partea celuilalt si viceversa. Va pute?i g�ndi la joaca de acest tip
ca la un fel de conversatie improvizata, �n care cei doi baie?i se provoaca unul pe
altul, folosindu-se de minge ca de un intermediar. Aceasta joaca nu are un �nceput
si un final clare; mai degraba trece insesizabil dintr-o stare �n alta. Am putea
numi asta joaca de �nlantuire.

Acum imaginati-va ca baietii ajung �ntr-un parculet si ca �ncep sa se plictiseasca

doar sa loveasca mingea �nainte si �napoi. Un baiat �i spune celuilalt: �Hai sa
�ncercam sa tintim copacul acela pe r�nd. Trebuie sa sutezi �n minge din spatele
acestei linii." Baiatul traseaza o linie pe pam�nt cu calc�iul. ,O sa sutam pe
r�nd. De fiecare data c�nd nimeresti copacul, primesti un punct. Primul care ajunge
la cinci c�stiga." Celalalt baiat e de acord si �ncep sa se joace.
Acum, joaca a devenit joc; un lucru fundamental diferit de joaca.

Componentele definitorii ale jocului

Ce face ca un joc sa fie diferit de joaca? Destructurarea oricarui joc simplu �n

c�teva componente de baza �l separa separa de orice alt fel de joaca. Aceste
componente definitorii ale jocului sunt

Spatiul de joc

Sa intri �ntr-un joc �nseamna sa patrunzi intr-un alt fel de spatiu, �n care
regulile vietii obisnuite sunt temporar suspendate si �nlocuite cu regulile
jocului. De fapt, un joc creaza o lume alternativa, o lume-model. Ca sa intre in
spatiul de joc, jucatorii trebuie sa accepte regulile acelui spatiu si sa intre de
buna voie. Nu se mai poate numi joc acela pe care oamenii sunt siliti sa-l joace.
Acordul dintre jucatori de a suspenda temporar realitatea creeaza un spatiu sigur,
�n care acestia pot adopta un comportament care, �n viata normala, poate fi
riscant, neconfortabil sau chiar necuviincios. Pun�ndu-se de acord cu un set de
reguli (stai in spatele liniei, sutam pe r�nd etc.), jucatorii intra �ntr-o lume
comuna. Fara acel acord, jocul n-ar fi posibil.

Limite

Un joc are limite �n timp si spatiu. Exista un timp al �nceperii jocului - c�nd
protagonistii intra �n spatiul de joc - ?i un timp al parasirii spatiului de joc,
care �ncheie jocul. Spa?iul de joc poate fi activat sau suspendat prin acordurile
jucatorilor. Ne putem imagina ca jucatorii cad de acord sa faca pauza pentru a lua
pr�nzul sau pentru ca unul dintre ei sa poata merge la baie. Jocul va avea de
obicei si o limita spatiala, �n exteriorul careia regulile nu se aplica. Imaginati-
va, de exemplu, ca la concursul de suturi la copac se aduna spectatori. E usor de
�nteles ca niciunul dintre acestia nu poate sa se interpuna �ntre jucator si copac
si nici nu poate sa distraga atentia jucatorilor fara sa strice sau macar sa
schimbe jocul.

Reguli de interac?iune

�nauntrul spatiului de joc, jucatorii accepta sa se supuna regulilor ce definesc

felul �n care func?ioneaza lumea jocului. Regulile jocului definesc constr�ngerile
spatiului de joc, �ntocmai cum legile fizicii, precum gravita?ia, definesc lumea
reala. Conform regulilor lumii jocului, niciunul dintre baieti nu poate suta mingea
de pe partea gresita a liniei, tot astfel cum nu poate determina mingea sa cada �n
sus. Desigur, ar putea face asta, dar nu fara violarea spatiului de joc.

Artefacte

In cele mai multe jocuri, se folosesc artefacte fizice - obiecte care contin
informatii despre joc fie �n mod intrinsec fie �n virtutea pozitiei lor. Mingea si
copacul din joc sunt astfel de obiecte. C�nd mingea nimereste marcheaza un punct.
Aceasta e informa?ie. Artefactele folosite pentru a inregistra progresul jocului si
a pastra disponibila o imagine a starii lui actuale. Ne putem imagina cu usurinta.
de exemplu, ca, de fiecare data c�nd se marcheaza un punct baietii pun o piatra pe
jos sau traseaza linii care sa-i ajute sa tina socoteala scorului - acesta e un alt
tip de artefact informational. Jucatorii �nsisi sunt artefacte, �n sensul ca
pozitia lor poate da informa?ii despre starea jocului. Comparati pozitia
jucatorilor de pe terenurile de sport cu piesele de pe o tabla de sah.

Scop

Jucatorii trebuie sa aiba o modalitate de a ?ti c�nd e gata jocul; o stare de final
pe care ei toti se straduiesc sa o obtina si care este �n?eleasa si acceptata de
toti jucatorii. Uneori un joc poate fi cronometrat, ca �n multe sporturi, ca de
exemplu �n fotbal. In cazul nostru, un scop e atins de fiecare data c�nd un jucator
loveste copacul cu mingea, iar jocul se �ncheie atunci c�nd unul dintre jucatori
reuseste primul sa adune cinci puncte.

Putem gasi aceste elemente familiare �n orice joc, fie ca e vorba de sah, de tenis,
de poker, de ,mi-am pierdut o batistu?a" sau alte jocuri cunoscute de fiecare
dintre voi.

ELEMENTELE SPECIFICE JOCULUI DIDACTIC

Exista o serie de caracteristici/elemente specifice prin care jocul didactic se

deosebeste de celelalte jocuri.

Scopul didactic

Acesta se formuleaza �n legatura cu cerintele curriculumului scolar pentru clasa

respectiva, convertite �n finalitati functionale de joc. Formularea trebuie sa fie
clara si sa oglindeasca problemele specifice impuse de realizarea jocului
respectiv.

Sarcina didactica

Sarcina didactica este formulata �n functie de continutul lectiei si de

particularitatile de v�rsta ale copiilor. Ea reprezinta elementul de instruire �n
jurul caruia sunt antrenate operatiile g�ndirii: analiza, sinteza, comparatia, dar
si ale imaginatiei. Jocul didactic cuprinde si rezolva cu succes, de regula o
singura sarcina didactica. �n concluzie sarcina didactica constituie elementul de
baza, prin care se transpune la nivelul elevilor, scopul urmarit �n activitatea
respectiva.

Elementele (sau mecanismele) de joc

Componentele de joc reprezinta mijloacele de realizare a sarcinii didactice,

constituind elementele de realizare a sarcinii de �nvatare. Ele pot fi dintre cele
mai variate: �ntrecerea individuala sau pe grupe de elevi, cooperarea �ntre
participanti, recompensarea rezultatelor bune sau penalizarea greselilor comise de
catre cei antrenati �n jocuri, aplauze, cuv�ntul stimulator, buline de tot felul,
mici premii, etc., alegerea lor fac�ndu-se �n functie de continutul jocului, de
v�rsta copiilor, etc.Dar esential este ca efectiv, �n continutul jocului copilul sa
gaseasca elemente distractive, asa cum gaseste �n jocurile sale zilnice (de
dezvoltare psihica).

Continutul jocului didactic

Con?inutul jocului este reprezentat de sfera cunostintelor, priceperilor si

deprinderilor (limba rom�na, matematica, cunoasterea mediului, educatie civica,
etc) ?i el trebuie sa fie accesibil, recreativ si atractiv prin forma �n care se
desfasoara, prin mijloacele de �nvatam�nt utilizate, prin volumul de cunostinte la
care se apeleaza.

Regulile jocului didactic

Regulile sunt prestabilite si obligatorii pentru toti participantii. Ele

reglementeaza conduita si actiunile copiilor/elevilor �n functie de structura
particulara a jocului didactic (arata cum sa se joace, cum sa rezolve problema
respectiva, succesiunea actiunilor �n joc, ce este si ce nu este permis �n timpul
jocului). Acceptarea si respectarea regulilor de joc determina pe elev sa participe
la efortul comun al grupului din care face parte.

Materialul didactic

Materialul didactic utilizat asigura reusita jocului didactic. Acesta trebuie sa

fie variat, adecvat continutului jocului, sa slujeasca c�t mai bine scopul urmarit,
sa respecte particularitatile de v�rsta si individuale ale copiilor. Astfel se pot
folosi: jucarii, diferite obiecte, planse, jetoane, truse, cartonase, fise
individuale, etc.

Actiunea de joc

Ac?iunea de joc este componenta prin care se realizeaza efectiv, sarcina de joc. Ea
cuprinde momente de asteptare, surpriza, ghicire, miscare, �ntrecere. �n cazul �n
care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de
instruire/formare/�nva?are.