Prefaþã

Muntele Athos este cel mai important centru al creºtinitãþii, locul unde se pãsteazã cu fideliatate
cultura ºi civilizaþia milenarului imperiu bizantin.
Chiar de la început a fost ajutat ºi protejat de împãraþii bizantini ºi de prinþii din casa domnitoare
a Georgienilor ( a Ivriþilor); apoi de þarii bulgari ºi sârbi; iar dupã cãderea acestora sub Turci,
Muntele Athos a primit ajutor masiv de la voievozii, boierii ºi poporul din Principatele dunãrene:
Þara Româneascã ºi Moldova, timp de peste 4 secole; ca apoi, dupã legea secularizãrii averilor
mãnãstireºti din 1863, ajutorul sã fie continuat de poporul ºi þarii Rusiei pânã în 1913. Ajutorul
dat de Români este scos în evidenþã de Porfir Uspenschi: ''Nici un alt popor pravoslavnic nu a
fãcut atâta bine pentru Athos, cât au fãcut Românii. " Operã a multor naþiuni, Muntele Athos a
fost considerat bun internaþional ºi trebuie sã rãmânã tot internaþional. Nu este întâmplãtor cã
Protectoarea tuturor creºtinilor, Prea Sfânta Nãscãtoare de Dumnezeu, este ºi Protectoarea
Sfântului Munte Athos.
Maica Domnului a spus cã acest Munte îi este hãrãzit ca Grãdinã a ei, în care nici o naþiune nu
este favorizatã, unde sã se înmulþeascã rânduiala monahiceascã.
Multe din mânãstirile de pe Sfântul Munte s'au înfiinþat prin minuni. Simonos Petra s'a ridicat pe
locul în care a pogorât steaua luminoasã pe care Sfântul Simon a vãzut-o în noaptea Naºterii
Domnului. Dionisiu s'a ridicat pe stânca pe care Sfântul Dionisie a vãzut o fãclie aprinsã. În anul
1337, cuviosul Marcu, ucenic al Sfântului Grigore Palama, a vãzut deasupra locului ce i se zice
Vigla Ianicopole o femeie îmbrãcatã în veºtminte împãrãteºti, ºezând pe un tron, înconjuratã de
sfinþi cuvioºi pãrinþã, de îngeri ºi arhangheli care cântau ºi tãmâiau. Sfântul Grigore Palama i-a
spus: "Fiule Marcu, vei ºti cã în vremile ce vor urma se va zidi în acel loc un locaº spre slava lui
Dumnezeu, a Maicii Sale, Pururea Fecioara Maria ºi a cuvioºilor pãrinþi ai Atonului. Iar în acel loc
multe suflete se vor mântui dacã vor pãzi canonul ºi pravila lor, unirea ºi dragostea între toþi". Pe
acel loc s'a sfinþit la 1866 biserica mare de la Schitul Românesc Prodromu, construit de cuvioºii
Nifon ºi Nectarie.
În Sfântul Munte sunt 20 de mânãstriri, dintre care 17 sunt greceºti, una sârbeascã, una ruseascã
ºi una bulgãreascã. Românii n'au nici o mânãstrire; au doar douã schituri ºi câteva chilii ºi colibe
rãspândite pe tot Muntele.
Voievozii ºi poprul român, ctitori ai Sfântului Munte, n'au cãutat sã aibã o mânãstire proprie, cãci
au ajutat creºtinãtatea nu o naþiune aparte. De aceea astãzi poporul român estre întristat cã
celelalte naþiuni nu cautã sã rezolve aceastã problemã ºi sã cedeze românilor o mânãstire. De
asemenea, se ridicã a doua problemã, cãci nu se lasã intrarea liberã a Românilor în Sfântul
Munte. Voievozi sau boieri români apar ca ctitori la cele mai multe dintre mânãstiri sau schituri;
dar ºi poporul român ºi-a adus contribuþia:
1. Cezar Daponte, un monah foarte învãþat, vine în principatele române ºi adunã mulþi bani ºi
diferite alte obiecte ºi renoveazã complet Xiropotamul.
2. Ioachim de Acarnaia vine dupã incendiul din 1761 în principate ºi strânge bani, cu care reface
Grigoriul.
3. În 1768, egumenul Paisie de la Xenofont, vine în Þãrile Române ºi adunã banii cu care reface
mânãstirea.
4. În jurul anului 1800, schevofilakii Anim ºi Grigorie adunã bani din principate, cu care renoveazã
ºi achitã datoriile mânãstirii Sfântul Pavel.
Românii, atât cei din Nordul, cât ºi cei din Sudul Dunãrii, nu ºi-au pierdut niciodatã credinþa ºi
nãdejdea în Dumnezeu. Cei din Nordul Dunãrii au rezistat tuturor nãvãlitorilor ºi au rãmas liberi;
turcii nu i-au ocupat, doar li s'a plãtit bir. Aromânii, mai nefericiþi, au cãzut sub robie strãinã ºi
sunt în curs de desnaþionalizare cãic li s'a luat ºi limba, ºi ºcoala ºi, mai ales, Biserica.
Prezentul "Ghid al Muntelui Athos" este întocmit pentru uzul Românilor carear putea obþine
autorizaþile necesare pentru a vizita Sfântul Munte. În lmba românã nu existã un asemenea ghid.
Pelerinii se folosesac de cele în limbile greacã, englezã, francezã ºi germanã, care sunt scoase în
numãr mare ºi în condiþii excelente.
Pentru cei doritori sã ajungã în Sfântul Munte menþionaãm cã sunt condiþii de cazare foarte bune
la mânãstri ºi schituri ºi chiar la unele colibe; cãci existã arhondarice curate, cu apã curentã, cu
masã care se serveºte la trapeza mânãstirii. Totul este în mod gratuit, conform tradiþiei milenare.
Pentru a obþine Diamonitiriu, documentul de intrare în Sfântul Munte, la Uranopolis, trebuie
solicitatã o scrisoare de recomandare din partea Ministerului Tracei (al Greciei de Nord) ºi a
rezervãrii biletului de cãlãtorie cu vaporul, obþinut de la Biroul respectiv din Salonic. Aceasta se
obþine tot pe baza unei recomandãri din partea ierarhului din eparhia de domiciliu a solicitantului
ºi a unei certificat care atestã apartenenþa la credinþa ortodoxã, obþinut de la Consulatul român
de la Salonic.
În rest, cu dorinþa pelerinului, cu ocrotirea Maicii Domnului ºi pentru rugãciunile cuvioºilor
atoniþi, toate piedicile legate de birocraþia omeneascã vor cãdea, iar urcarea în Sfântul Munte va
liniºti sufletul cãlãtorului.
La îndemnul unor pelerini români din exil, care au vizitat Sfântul Munte în 1985, a prins
consistenþã ideea scoaterii acestui ghid-istoric; aceºti pelrini sunt: dr. Constantin Baciu, din
Roma, pictorul, prof. univ. Ion Ipser, din Germania, judecãtorul Enrico Marotta din Roma ºi pictorul
Valentin Anesia, din Paris. Cartea defaþã trebuia tipãritã la Roma în 1987, dar din diferite motive
lucrarea nu s'a mai executat. Apoi manuscrisul a fost predat, abia în urma vizitei efectuate de
pelerini români în 1996, editurii Gordian. Situaþia, mai ales materialã, a fãcut ca apariþia ghidului
sã sufere amânare pânã la aceastã datã.
Însã prin strãdaniile editorilor ºi ale tuturor celor ce au lucrat la acest ghid, ºi mai ales prin
purtarea de grijã divinã ºi ocrotirea Maicii Domnului, ostenelile unora se fac de folos celor mulþi.
Pãrintele Ioan - Athos