PARINTELE SOFIAN: Cuvant in Duminica Invierii (1985)

(…) Dumnezeu sa fie cu noi mereu, Iisus Cel Inviat sa invieze si in

inimile noastre cele adeseori inghetate ca iarna care a trecut!
Frati crestini, am petrecut pe Iisus Hristos Cel evanghelic, Cel bun si bland, L-
am petrecut pana la Florii, si dupa aceea pana la Cruce, si pana la Inviere.
Era Iisus Cel Istoric, Iisus de care vorbesc Evangheliile, Acest Iisus care a
anuntat in timpul vietii Lui de trei ori ca va fi rastignit si inviat. Cu adevarat,
asa s-a intamplat: Iisus a fost rastignit, spre mare durere a ucenicilor Sai, si
a inviat spre marea lor bucurie.

După înviere, Iisus Hristos apare în prima zi, în chipul grădinarului, Mariei
Magdalena care nu cunoaşte decât un cuvânt: când i-a spus „Marie”, şi-a dat
seama că este Iisus. Se uita la El şi nu-L cunoştea, deşi acelaşi Iisus
era.

Merge Iisus către Emaus, cei doi ucenici merg cu El,

vorbesc cu El şi nu-L cunosc, că ochii lor erau închişi ca si nu-L
cunoască. Şi Iisus merge cu ei, le tălmăceşte Scripturile, ajunge la cina
din Emaus către seară, intră cu ei şi încă nu-L cunosc. Şi

în  momentul când Iisus frânge pâinea la cină, se

deschid ochii lor şi-L cunosc pe Iisus. Dar în clipa următoare Iisus nu mai
era între ei. Cu inimile arzând, ucenicii îşi dau seama că El era, Iisus
care vorbea pe cale, acelaşi Iisus care acum nu mai era lângă ei. Iisus
intrase în pâinea pe care o binecuvântase.
De asemenea, Iisus apare din nou seara, ca în duminica de astăzi, la cina din
Sion, în casa unde erau apostolii adunaţi de frica iudeilor. Şi Toma nu era cu
ei. La început nu-L cunosc. Iisus se simte obligat să desfacă haina Lui de
lumină de la piept, ca să vadă rana unde a fost împuns, să arate mâinile
care au fost străpunse şi picioarele, ca apoi să-L cunoască. Deci Iisus
acelaşi era, însă Iisus înviat nu era aşa uşor de recunoscut.
Din nou se arată Iisus în nordul Galileei, la marea Galileei. Era într-o
dimineaţă, Iisus sta pe malul mării, ucenicii Il văd, erau în larg, Il văd şi se

miră, însă nu-L recunosc. Ioan abia, apostolul Ioan cel c u

ochii sfinţiţi de curăţia vieţii lui, spune: „Domnul este!” După aceea Il cunosc
apostolii. Şi Petru se aruncă în valuri, merge la mal, Il îmbrăţişează pe
Iisus şi Iisus îi cheamă pe toţi, apoi stă de vorbă cu ei, dându-le să
mănânce pâine şi peşte fript pe jăratic. Aşa încat Iisus cel înviat, 
acelaşi Iisus  care a fost răstignit, nu e recunoscut uşor, decât de
inimi şi de ochi curaţi.

Acesta, fraţi creştini, este un mod în care Iisus Hristos

supravieţuieşte. După moarte, Iisus Hristos înviat intră printre
apostoli; când vrea, Se arată, arată trupul Lui, mănâncă împreună cu
ei, Işi arată ranele de la mâini şi de la picioare, însă [numai] după
acest contact, sau după glasul Lui, după cum L-a cunoscut Maria
Magdalena, după aceea  Il cunosc pe Iisus că era aceeaşi
persoană. Acesta este al doilea mod în care Iisus Hristos este cunoscut în
lume.

Al treilea mod, fraţi creştini, este  modul

euharistic, în sfanta Impărtăşanie.  La Emaus Iisus Hristos, după ce
stă de vorbă cu ei cale de vreo 7-8 km, binecuvântând pâinea –
dispare. Unde era Iisus? Intrase în pâinea cu care s-au împărtăşit
apostolii. Se împărtăşesc, ochii se deschid şi Il cunosc că era
Iisus. Iisus Hristos S-a arătat mereu apostolilor Săi, însă Se arată de-a
lungul veacurilor până astăzi [în] acest mod euharistic al sfintei
Impărtăşanii. E Iisus ascuns în pâinea sfântă pe masa jertfelor, în
sfântul altar şi în vinul euharistic, e Acelaşi Iisus Hristos care S-a
răstignit pe Golgota, care a fost peceduit în mormânt şi care a înviat.
Acelaşi care S-a arătat apostolilor după Inviere, timp de 40 de
zile. Acelaşi Iisus este prezent în viaţa fiecăruia din noi, mai ales
atunci când ne putem împărtăşi cu vrednicie cu Trupul şi Sângele
Lui. E al treilea mod de viaţă prin care Iisus Hristos supravieţuieşte în lume.
Şi mai este încă un mod de existenţă pe care îl anunţă însuşi Iisus Hristos:
este acela despre care vorbeşte El în momentul când descrie uriaşa
desfăşurare a Judecăţii din urmă, când Iisus Hristos va apărea pe norii
cerului, cu slavă multă, între sfinţii îngeri trâmbiţând în tot văzduhul
şi va judeca lumea şi va împărţi lumea în două, în drepţi şi păcătoşi,
cum desparte păstorul oile de capre. Unii de-a dreapta, drepţii, unii de-a
stânga, păcătoşii. Şi atunci îi va judeca Iisus, adică pe toţi ne va judeca, şi va
chema pe unii la El:
„Veniţi, binecuvântaţi ai Părintelui Meu, pentru că am fost flămând şi Mi-aţi
dat să mănânc, am fost însetat şi Mi-aţi dat sa beau, am fost gol şi M-aţi
îmbrăcat, am fost străin şi M-ati primit, am fost bolnav şi M-aţi cercetat, am
fost în temniţă si în necazuri şi aţi venit la Mine”.

Se întreabă drepţii: „Doamne, când

Te-am văzut în aceste stări”? Şi le răspunde Iisus: „Intrucât aţi făcut
bine unuia din aceşti fraţi ai Mei mai mici, Mie Mi-aţi făcut binele
acesta”. Deci Iisus Hristos se identifica cu fiecare necăjit, fiecare
flămând, fiecare oropsit al vieţii, de-a lungul istoriei. Din clipa
Invierii, din clipa intrării în pâinea euharistică, până la sfârşitul
istoriei, Iisus Hristos se ascunde în fraţii Lui, toţi acei care suferă în
numele Lui, cei care Il cheamă în ajutor; Iisus este în ei, se identifică
cu ei. Şi daca facem o faptă bună ajutând pe cineva care e cu adevărat
necaz, această faptă bună o primeşte El însuşi şi ne-o arata in ziua
Judecăţii. Acelaşi eveniment se întâmplă cu cei stânga, pe care ştiţi că-i
ceartă, că n-au făcut niciodată aceste fapte: „Doamne, dacă Te-aş fi
văzut…” — „Intrucât n-ati făcut lor, nici Mie nu Mi-aţi făcut”. Fraţi
creştini, acesta este al patrulea mod de viaţă al lui Iisus Hristos
universal.
Ne este dat să ne întâlnim cu Iisus Hristos de-a lungul istoriei şi de-a
lungul vietii fiecăruia din noi, Acest Iisus Hristos, Domnul nostru,
care e Acelaşi care a învăţat lumea, care a pătimit pentru noi, care S-
a răstignit, înviat şi care S-a arătat apostolilor după dimineaţa
Invierii.
Aceste moduri de viaţă ale lui Iisus Hristos, frati creştini, ni se dăruiesc
nouă, ca totdeauna să avem la îndemana să simţim prezenţa Lui, că
aşa spune El la sfârşitul Evangheliei sfântului Matei: „Iată, cu voi sunt în
toate zilele pana la sfârşitul veacurilor”, până la sfârşitul istoriei. Să fim
încredintati că El este cu adevărat în fiecare zi şi în fiecare clipă a
vietii noastre, dacă ochii noştri îl pot întrezări, îl pot simţi în viata
noastra. Asa cum L-a văzut Ioan, cum L-a văzut Maria Magdalena, cum Il
cunosc apostolii după ce se împărtăşesc – a fost Acelaşi Iisus Hristos.
Frati creştini, Acest Iisus Hristos istoric, blândul Iisus, acest Iisus care
plânge pentru lume, pentru săraci, pentru necajiti si ii ajuta, acest
Iisus Hristos care se arată apostolilor, era acelasi Iisus care i-a
invatat de-a lungul vietii lor si a Lui, acelasi Iisus Hristos euharistic.
Acelaşi Iisus Hristos universal este si în viaţa fiecăruia din noi şi pe
Acesta Il prăznuim noi astazi, în această mare, luminoasă zi a sfintei Invieri.
El să ne fie calăuză, El să ne fie model de viaţă, pentru că a spus: „Eu sunt
calea, adevărul şi viaţa“. Pe El să-L urmăm de-a lungul vietii Lui. El a
spus: „Eu sunt pacea, pacea Mea dau vouă, Eu sunt viaţa, Eu sunt
învierea”.
Pe acest Iisus Hristos să-L chemăm de-a lungul vieţii noastre în toate
necazurile şi bucuriile noastre şi să-L rugăm sa fie mereu cu
noi. Amin.
(din: Parintele SOFIAN, Editura Bizantina, 2007, Bucuresti)

Doxologia: „Omul Îl recunoaste pe Domnul Hristos în momentul

împărtăşirii cu Sfintele Taine“...
După citirea Sfintei Evanghelii, Înalt Preasfinţitul Teofan a adresat un cuvânt
de învăţătură în care a vorbit despre călătoria pe care ucenicii Mântuitorului,
Luca şi Cleopa, au făcut-o spre Emaus. În continuare, Mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei a remarcat că Domnul Hristos ne însoţeşte în călătoria
noastră prin această viaţă în orice loc şi în orice clipă.“Cei mai mulţi
dintre noi nu avem capacitatea să înţelegem că în toate căile vieţii noastre
Mântuitorul este cu noi. De multe ori, în viaţă avem sentimentul că suntem
singuri. Când trecem prin clipe de încercare, strigăm la Dumnezeu ca şi cum
ar fi undeva departe.  În timp ce ne îndoim că ne aude, El este lângă
noi. Poate chiar atunci, în momente de cumpănă, ne ia pe umerii Săi”,
a spus Arhipăstorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care a continuat să
amintească de faptul că prin Taina Sfintei Împărtăşanii oamenii Îl pot
recunoaşte pe Dumnezeu.
Schimbarea vieţii creştinului care L-a cunoscut pe Dumnezeu
“Sfânta biserică este cel mai desăvârşit loc în care omul recunoaşte
că Dumnezeu este cu el.  Adevăratul moment în care omul Îl
recunoaşte pe Domnul Hristos este cel al împărtăşirii cu Sfintele
Taine.  De îndată ce Luca şi Cleopa au descoperit că Domnul este viu, că a
călătorit şi a luat cina cu ei, au lăsat totul şi s-au întors la Ierusalim. Aici au
povestit şi altora minunea pe care au trăit-o alături de acel Străin.  Odată ce
L-am descoperit pe Domnul Hristos, odată ce ne-am hrănit cu El,  viaţa
noastră ar trebui să nu mai fie la fel.  Nu putem să-L cunoaştem pe
Hristos şi gura noastră să tacă sau  viaţa noastră să rămână la fel“, a
subliniat IPS Teofan.