FENOMENUL

ICOANELOR
PLÂNGĂTOARE
ÎN
TRANSILVANIA
Zota Daniel Nicolae, Anul II, Identități
regionale în Europa central-răsăriteană,
Religie oficială și populară
Icoanele făcătoare de minuni din Grecia

• Istoria icoanelor făcătoare de minuni este atestată în Imperiul Bizantin, în secolele X-XIV, când împăratul Teodosie
cel Mare (376-386) construiește mănăstirea Vatopedi de pe Muntele Athos, în urma unui naufragiu din care fiul
său a scăpat, datorită prezenței unei „femei strălucitoare, care era Maica Domnului”.
• În anul 382, fiica împăratului, Plakidia a mers să viziteze mănăstirea, fiind primită cu mare bucurie de către
călugări, însă icoana Maicii Domnului Antifonitria ar fi prins glas, și i-ar fi spus să plece, deoarece femeile nu au
voie să calce pe Muntele Athos și să le tulbure viața călugărilor.
• În secolele X-XIV, au circulat mai multe zvonuri că anumite icoane ale Maicii Domnului ar fi săvârșit lucrări mai
neobișnuite. În secolul X, pirații arabi au atacat insulele grecești, inclusiv Athosul, călugării se aflau la slujba de
dimineață. La un moment dat, icoana Vimatarisa ar fi prins glas și i-ar fi spus starețului să se urce pe ziduri, alături
de călugări și să apere mănăstirea de năvălirea piraților.
• Cele mai multe icoane care au făcut minuni, datează din secolul al XIV-lea, când pirații au atacat din nou
mănăstirea Vatopedi și care a fost salvată în urma glăsuirii icoanei Paramythia. Icoana Esfagmeni ar fi sângerat în
urma unei lovituri a unui călugăr care era furios că nu mai era mâncare pentru el la trapeză.
• Cea mai cunoscută este icoana Pantanassa, pictată în secolul al XVII-lea, de la care există foarte multe mărturii
contemporane din partea multor vizitatori, care spun că în urma rugăciunilor și a untdelemnului luat de la
aceasta, multe rude de-ale lor bolnave de cancer sau de alte boli grave s-au vindecat în chip miraculos.
Mănăstirea
Vatopedi
Maica
Domnului
Antifonitria
Maica
Domnului
Vimatarisa
Maica
Domnului
Paramythia
Maica
Domnului
Esfagmeni
Maica
Domnului
Pantanassa
Icoanele făcătoare de minuni din România

• În spațiul românesc, mai ales în Moldova există foarte multe icoane făcătoare de minuni, majoritatea donate de
împărații bizantini din secolul al XV-lea, altele fiind găsite în mod miraculos pe apa unor râuri.
• La Mănăstirea Neamț este o icoană a Maicii Domnului, care i-a fost dăruită lui Alexandru cel Bun de către
împăratul Manuel Paleologu în 1401. Se spune că în anumite cazuri, icoana însăși se sustrăgea din mâinile
preoților când era în procesiune și se punea la loc pe altar, ori când a vizitat-o un negustor turc, icoana s-ar fi
zbătut în mâinile lui și l-ar fi izbit de un perete.
• Icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistrița l-ar fi izbăvit pe Petru Rareș de întâlnirea cu Soliman Magnificul în
timpul pătrunderii turcilor și tătarilor în Moldova (12-13 sept. 1538), acesta reușind să fugă la cetatea Ciceului.
• Despre plângerea unei icoane din Moldova, există date din anul 1936, referitoare la icoana Maicii Domnului de
la Mănăstirea Durău, care a fost dusă în procesiune la Constanța. Într-o seară, după slujbă, preoții catedralei au
observat că din icoană ies lacrimi de mir, ceea ce a fost interpretat mai târziu ca pe un avertisment asupra
războiului mondial care avea să se petreacă.
Maica
Domnului de
la Durău
Icoanele plângătoare din Transilvania, sec. XVII-
XVIII

• Fenomenul lăcrimării icoanelor se cunoaște documentar din a doua parte a secolului al XVII-lea, atestate chiar de
Ion Neculce în opera sa, unde se referă la icoana Maicii Domnului de la Hotin, care ar fi plâns cu lacrimi de mir,
eveniment socotit ca „semnu de peirea a mulți creștini în Țara Leșească”.
• Un alt eveniment asemănător s-a întâmplat în 13 mai 1738, când o icoană ar fi plâns în urma petrecerii unui
cutremur care ar fi cuprins zona Bucureștiului și în urma căruia multe case și biserici au crăpat, ori s-au prăbușit.
• În Transilvania, în secolele XVII-XVIII, calvinii le-au interzis românilor să mai venereze crucea, sfinții sau icoanele,
în timp ce Biserica Romano-Catolică de la Roma pregătea Contrareforma, care se va materializa prin editarea
unor cărți și broșuri având ca tematică cinstirea icoanelor și a Fecioarei Maria. Arta și sculptura occidentală
barocă a influențat și temele religioase abordate la noi prin compoziții care o reprezintă pe Fecioara Maria
îngenunchiată, încoronată, ori plângându-și Fiul, care se află pe cruce, cu exagerarea expresiei faciale, specifică
stilului baroc.
• Astfel de reprezentări ale unor icoane sau statui care ar fi vărsat lacrimi au fost promovate prin intermediul unor
albume răspândite de călugării iezuiți cu ocazia venirii autorităților habsburgice în Transilvania, unele dintre ele
existând chiar în provincie la Alba Iulia, Hunedoara, Cluj, Sibiu și Făgăraș. Aceste lucrări au fost editate de contele
Paul Eszterhazi, un susținător absolut al catolicizării populațiilor din Transilvania împotriva prozelitismului
protestant calvin.
Icoanele plângătoare din Transilvania, sec. XVII-
XVIII

• La începutul domniei sale, Leopold I a reînnoit jurământul

Sfântului Ștefan prin încredințarea ocrotirii Imperiului de către
Fecioara Maria. În momentul în care împăratul a depus
jurământul, o icoană din localitatea Pocs ar fi început să plângă
(4/14 nov., 8-19 dec. 1696), acest lucru l-ar fi impresionat pe
împărat, care a prouncit ca icoana să fie pusă pe altarului
domului „Sfântul Ștefan” din Viena. În același timp, șambelanul
imperial Carbolii a comandat o copie a acelei icoane, a așezat-o
în reședința sa de la Pocs, și surprinzător, și aceea a început să
verse lacrimi.
Icoană de la
începutul
secolului al
XVIII-lea
Icoana Maicii Domnului de la Nicula

• În perioada 15 februarie-12 martie 1699, icoana ar fi fost văzută

de mai multe persoane că ar fi lăcrimat.
• Autoritățile imperiale militare și ecleziastice au demarat o
adevărată anchetă pentru a afla toate detaliile despre ceea ce se
petrece la Nicula, și dacă evenimentul este adevărat sau dacă a
fost falsificat de preoți.
• Iezuiții Sigismund Vizkeleti și Ladislau Barany au elaborat un
chestionar cu 8 întrebări pe care l-au pus în aplicare la 28 martie
1699, înscriind mărturiile a 28 de persoane.
Icoana Maicii Domnului de la Nicula

• Conform celor relatate de majoritatea celor intervievați, icoana a fost pictată pe scândură de un pictor, Luca din Iclod, și a fost
cumpărată și donată bisericii de către un țăran, pe nume Sztancs.
• Mihail Popa, preotul din Nicula, spune că icoana se afla de 18 ani în acea biserică, și că a observat lacrimile în data de 15 februarie,
iar satul abia în data de 22 februarie, ulterior vestea s-a răspândit și printre soldații garnizoanei austriece din Gherla, care au venit
să vadă minunea de la Nicula, care au observat că lacrimile Maicii Domnului curgeau în picături.
• La 12 martie 1699, guvernatorul Transilvaniei, Sigismund Kornis a vizitat și el biserica de la Nicula, și a șters însuși lacrimile cu o
batistă, și a dat o mărturie interesantă: „Am văzut cu ochii mei lacrimile din ochii Preasfintei Fecioare Maria, în acea bise rică, în
ochiul drept erau mai multe lacrimi, în cel stâng mai puține”. După ce a mai zăbovit, timp în care și batista locotenentului Ioan
Wanner s-a umplut de mir, ceea ce l-a convins să ia icoana și să o ducă în castelul său de la Benediug, unde plângerea icoanei s-a
oprit.
• Daniel Skoska, nobil catolic, spune că a văzut lacrimile din icoană, curgând abundent din ochiul drept al Fecioarei, în jurul orei 9
dimineața și a șters cu o batistă, care s-a umplut de mirul care curgea din aceasta.
• Ioan Kis, nobil calvin, mărturisește că a văzut ochii icoanei lăcrimând, iar vederea acestui lucru neobișnuit, l-a convins să se
convertească la credința catolică.
• Chiar și judele satului Nicula, Bartolomeu Olteanu, spune că a observat de 3 ori icoana lăcrimând de la ochi până la gură.
• Papa Clement a văzut în fenomenul petrecut la Nicula, o ocazie de a mai aduce oameni la credința catolică, dând indulgențe și
poruncindu-le iezuiților din Dioceza de Făgăraș să se ocupe în mod special de convertirea celor care veneau la Nicula, mai ales a
„schismaticilor” români.
Icoana Maicii
Domnului de
la Nicula
Icoana Maicii Domnului de la Ilișua

• În anul 1730, autoritățile din Comitatul Solnocul Dinlăuntru

transmiteau o scrisoare adresată guvernatorului Kornis în
care anunțau că în localitatea Ilișua, o icoană ar fi lăcrimat cu
un an în urmă.
• Arhidiaconii Laurențiu Messaghi și Csicso Kereztur au
elaborat un chestionar și au mers în satul Ilișua pentru a afla
toate detaliile despre plângerea icoanei de aici, anchetă
pusă în aplicare la 20 ianuarie 1730.
Icoana Maicii Domnului de la Ilișua

• Ștefan Szombati, asesor jurat al comitatului Solnocul Dinlăuntru a mărturisit că icoana cu pricina se afla în acea
biserică de 58 de ani și a fost comandată de familia Stancs din localitate. Szombati a văzut icoana lăcrimând în
două date diferite (26 febr., 1 mart. 1729) atât din ochii Maicii Domnului cât și din ai Pruncului. L-a văzut pe
arhidiaconul Laurențiu ștergând icoana și cum au apărut pete noi.
• Ștefan Turij, nobil catolic, a spus că icoana a fost adusă de țăranul Stancs Griga, pe vremea când în acel sat preot
era un anume Popa Dumitru. Turij spune că a mers cu fratele său la biserică, a șters icoana cu o basma de mătase
și s-a uitat atent dacă mai curge după aceea, și „după ce m-am uitat, am văzut că se umezise din nou”.
• Chiar fiul lui Stancs a dat mărturie, zicând că tatăl său a comandat icoana pe când era tânăr, fiind realizată de un
pictor pe nume Luca, și a fost dusă la biserică. După spusele acestuia, icoana ar mai fi plâns și înainte de invazia
tătară din 1658, dar acest lucru a fost ascuns de către preoții de atunci.
• Aceleași lucruri le-a mărturisit și crâsnicul/ clopotarul bisericii, Botoș Griga, întărindu-și mărturia cu afirmația că a
văzut lacrimile de la ochi precum „măciuliile unor ace cu gămălie”.
Icoana Maicii
Domnului de
la Ilișua
Icoana Maicii
Domnului de
la Cricău,
2020-2021
Icoana Maicii
Domnului de
la Cricău, 202
0-2021
Bibliografie

• BĂLAN, Ioanichie, Sfintele icoane făcătoare de minuni din România, Editura

Episcopiei Romanului, 1999.
• DUMITRAN, Ana, „Luca din Iclod, un pictor transilvănean din secolul al XVII-
lea”, în Apulum, 52/2015, p. 25-41.
• DUMITRAN, Ana, ENIKO, Hegedus, RUS, Vasile, Fecioarele înlăcrimate ale
Transilvaniei. Preliminarii la o istorie ilustrată a toleranței religioase, Alba Iulia,
Altip, 2011.
• http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Manastirea_Vatopedu
• https://ortodox.md/minuni-savarsite-de-icoana-maicii-domnului-pantanassa-
vindecatoarea-de-cancer/