Asociația SOS “Sprijin-Ocrotire-Speranță”

Mănăstirea Socola IS „Siriaca” Mănăstirea Ghighiu PH

„Prodromița” Muntele Athos „Îndrumătoarea” Mănăstirea Neamț

Biserica Madona Dudu Craiova DJ Mănăstirea Hadâmbu IS

Mănăstirea Dintr-un Lemn VL Mănăstirea Nămăiești AG

 Mănăstirea
Mănăstirea Rarău
Rarău SV SV Mănăstirea
Mănăstirea Giurgeni
Giurgeni NTNT

Mănăstirea
Mănăstirea Nicula
Nicula CJ CJ Mănăstirea
Mănăstirea Rohia
Rohia MMMM
 Asociația SOS “Sprijin-Ocrotire-Speranță”

ICOANE F$C$TOARE DE MINUNI

ALE MAICII DOMNULUI AFLATE ÎN ROMÂNIA

TURDA 2023
BIBLIOGRAFIE - Toate drepturile asupra textelor aparțin autorilor, site-urilor și
editurilor sursă, copierea lor în această lucrare este cu scop informativ, fară
interese comerciale sau de altă natură, broșura fiind gratuită.

ISBN 978-973-0-39289-0

Asociaţia SOS “Sprijin-Ocrotire-Speranța” – pentru donații

IBAN RO02 BTRL RONCRT 0335 69 1401 – B. Transilvania
Descărcați broșurile pdf de pe website www.sos-proromanesc.ro
1) Prima mea carte de rugăciuni și 5) 12 apostoli ai credinței ortodoxe –
învățături creștine broșură A6 – 64 pag lumini și umbre în România sec. XX –
- 2017 broșură A5 – 2 vol - 240 pag - 2020
2) Apărători ai credinței și gliei străbune 6) Buchet de acatiste ale noilor
– file din culisele istoriei neamului meu mucenici și mărturisitori - A5 - 64 pag
– broșură A5 - 96 pag - 2018 – 2022
3) Viețile Sfinților Români – file de 7) Cântece de drag și dor de țară,
pateric românesc – carte A4 – 322 pag neam și tricolor – colecție de căntece
– 2019 patriotice militare, folk și populare –
4) Din învățăturile Pr. Arsenie Boca – A5 - 60 pag – 2022
colecție de scrieri și mărturii– A5 – 96 8) Icoane făcătoare de minuni ale
pag – 2019 Maicii Domnului aflate în Romania –
A5 – 96 pag - 2023

Asociația SOS “Sprijin-Ocrotire- În colaborare cu

Speranță” Părintele Grigore MARCHIȘ
Tel: 0784 – 212.682 Tel: 0740 - 932.904
office@pro-romanesc.ro grigore.marchis@yahoo.com
www.sos.pro-romanesc.ro www.catedrala-turda.ro

CUPRINS
1. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola, Iași ......................... 4
2. Icoana Maicii Domnului „Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu, Prahova....11
3. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău, Suceava ..................17
4. Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamț .....24
5. Icoana Maicii Domnului „Prodromița” de la Muntele Athos, Grecia....... 29
6. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Giurgeni, Neamț .................40
7. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula, Cluj ........................ 42
8. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Rohia, Maramureș.............. 51
9. Icoana Maicii Domnului de la Biserica Madona Dudu Craiova, Dolj .... 57
10. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu, Iași .................. 62
11. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea ...... 67
12. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Nămăiești, Argeș ............. 75
13. Alte 13 icoane ale Maicii Domnului făcătoare de minuni .....................79
14. Pricesne închinate Maicii Domnului ....................................................94

 2
WZ&f
Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431) este cel care a dat impuls
răspândirii deosebite a cinstirii Maicii Domnului, Theotokos, “Născătoarea
de Dumnezeu” în Biserică. Un alt sinod ecumenic, al Vll-lea, de la Niceea
(787) a avut însă, o mare influență asupra dezvoltării cultului cinstirii
icoanelor, în general, și a icoanelor Maicii Domnului, în special.
Arhim. Teofil Paraian explică “Maica Domnului, ea însăși este Sfântă a
sfinților, Sfântă mai înaltă decât toți sfinții. La măsurile Maicii Domnului nu
există niciun sfânt. Noi așa o cinstim pe Maica Domnului ca pe cea mai
înaltă dintre toți sfinții, ca pe cea mai aleasă, ca pe aceea ce este unică în
lumea aceasta. Dacă ea a fost închipuită de Sfânta Sfintelor, de încăperea
aceea din Templul din Ierusalim în care nu putea să intre decât o dată pe
an singur arhiereul, atunci este ea însăși Sfântă a Sfintelor”.
Psalmistul David spune: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi”
(Psalm 67; 36), ceea ce înseamnă că Dumnezeu lucrează și trimite Duhul
Său cel Sfânt prin oameni aleși și sfinți, prin cei ce au înțeles să se facă
prieteni și casnici ai Săi, cu atât mai mult prin Maica Domnului, care a
devenit scara pe care a coborât la noi Hristos Domnul.
Prin ascultarea, smerenia și viața sfântă pe care a avut-o Maica
Domnului s-a învrednicit, mai presus de oricine, de a sta de-a dreapta Fiului
lui Dumnezeu, iar rugăciunile ei întotdeauna sunt ascultate și, astfel,
minunea este posibilă. În Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, în
Icosul al 8-lea, se spune: „Cere, o Maica mea, că nu Mă voi întoarce dinspre
tine, ci voi îndeplini cererile tale…”. Maica Domnului face posibilă orice
minune pentru cei ce se roagă ei cu credință și o recunosc de mamă și
Născătoare de Dumnezeu. În Acatistul Maicii Domnului, în Condacul al 2-
lea, citim: „Văd izvoare de minuni revărsându-se de la sfânta ta icoană,
Născătoare de Dumnezeu, asupra celor care în genunchi stau și cu
credință se roagă ție…”.
Astfel, icoanele devin „făcătoare de minuni”. Toate icoanele Maicii
Domnului din orice biserică sau din casele noastre sunt grabnic ajutătoare
și “făcătoare de minuni”, după cum fiecare dintre noi se roagă, cinstește cu
evlavie și ascultă pe Maica Domnului care ne învață un singur lucru: „Faceţi
ceea ce vă va spune El” (Ioan 2,5). Deci Măicuța Domnului ne cere să
ascultăm și să împlinim învățăturile Mântuitorului Hristos, Fiul Său, Cel Unul
Născut.
Pe de altă parte Domnul Iisus Hristos ne încredințează că „... fericiți sunt
și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” (Luca 11, 28).. Și dacă
se întâmplă să nu se fi rezolvat cererile noastre, înseamnă că ne este mai
de folos pentru mântuire să rămânem într-u acele neputințe sau necazuri și
să ne intărim în răbdare, nădejde și credință.

 3
 1. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI DE LA
MĂNĂSTIREA SOCOLA, IAȘI - 1 februarie

LOCALIZARE

Această icoană a Preasfintei

Născătoare de Dumnezeu s-a aflat
pentru o vreme în biserica de la
„Academia Teologică” (Seminarul
Teologic) din Mănăstirea Socola,
România. Vechea ctitorie a voievodului
Alexandru Lăpuşneanu, Mănăstirea
Socola, a fost desființată în anul 1886,
iar Seminarul a fost mutat în centrul
orașului Iași.
După construirea Catedralei
Mitropolitane din Iași, icoana Maicii
Domnului de la Mănăstirea Socola a
fost așezată vizavi de moaștele Sfintei
Cuvioase Parascheva (unde se afla și
acum), fiind ferecată în argint de boierul
Nicolae Roznovanu, și având lățimea
de 80 cm și înălțimea de 100 cm.
Catedrala Mitropolitană din Iași, este situată pe locul unde odinioară
au existat două biserici mai vechi: Biserica Albă și Biserica Stratenia. Ea
are hramul Sfânta Parascheva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic
Gheorghe și este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Lucrările la această construcție monumentală, au început în anul 1833,
iar sfințirea a avut loc în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta, la
23 aprilie 1887.
CONTACT - Catedrala Mitropolitană din Iași
Municipiul Iași, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 16

ISTORICUL ICOANEI
Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Cinstirea
sfintei icoane a Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola este înscrisă în
calendarul Bisericii Ortodoxe Române în data de 1 februarie.
Această sfântă icoană a fost pictată de un pictor laic din Iași, în anul
1830, fiind o icoană cu dimensiuni mari - lățimea este de 80 cm, iar
înălțimea este de 100 cm.

 4
 Începând cu anul 1855 pictura este protejată cu o ferecătură din aur și
argint, realizată prin contribuția boierului Nicolae Roznovanu. Faptul este
confirmat de inscripţia de pe icoană, care se păstrează până astăzi
înscrisul: „Pomeneşte, Doamne, pre robii tăi, Necolai, Mariea, Necolai şi fiei
lor, şi tot neamul lor, 1855, maiu“.
Pe 1 februarie 1854, icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma
Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului” a Mănăstirii Socola a început să
plângă la sfârșitul Sfintei Liturghii.
Vestea minunii petrecute la Iași s-a răspândit în scurt timp în toată
România, pelerinii adunându-se la mănăstire pentru a se ruga Maicii
Domnului. Știrea că la Iași plânge o icoană a Maicii Domnului s-a răspândit
imediat și în Rusia. Unii dintre credincioșii ruși consideră icoana Maicii
Domnului de la Mănăstirea Socola ca fiind cea despre care a scris Lev
Tolstoi în romanul Război și pace.
Lacrimile au continuat să curgă din icoană în fiecare zi, până la sfârșitul
lunii aprilie. Spre sfârșitul lunii aprilie, icoana lăcrima tot mai rar, la intervale
de două, trei, cinci, zece și chiar cincisprezece zile. Apoi lacrimile s-au oprit,
dar credincioșii alergau din toate părțile să sărute sfânta icoană, așa cum
aleargă până astăzi.
În timpul Războiului Crimeei (1854-1856), comandantul armatei
austriece a auzit că icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola
lăcrimează și a trimis un colonel pentru a investiga. Colonelul a șters icoana
cu un prosop, după care a cercetat-o cu atenție. Deodată, din ochii
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au început să curgă lacrimi. Uimit,
colonelul a sărutat icoana spunând: Aceasta este o mare minune!
Episcopul Melchisedesc Ștefănescu (unul dintre primii martori) a relatat
minunea în lucrarea “Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor”
(apărută la București în anul 1890) și a adăugat unele păreri personale
despre semnificația acesteia. El știa că icoanele plâng înainte de mari
calamități sau nenorociri pentru Biserică sau țară.
Afirmațiile episcopului s-au dovedit corecte. Soldații austrieci au ocupat
Moldova în timpul Războiului Crimeei, cauzând multe neajunsuri
locuitorilor. Mănăstirea Socola a fost desființată în anul 1886, iar Seminarul
a fost mutat în centrul orașului Iași.
După construirea Catedralei Mitropolitane din Iași, icoana Maicii
Domnului de la Mănăstirea Socola a fost așezată vizavi de moaștele Sfintei
Cuvioase Parascheva.

Minunea icoanei Maicii Domnului din biserica Seminarului de la

Socola (1854) - Episcopul Melchisedec Ştefănescu
La începutul anului 1854 o minune a Maicii Domnului zguduia Iașul.

 5
 Icoana Sfintei Fecioare din catapeteasma bisericii Seminarului a început
să izvorască lacrimi. S-a întâmplat de mai multe ori, timp de câteva luni,
timp în care au venit mulți pelerini, iar martori extrem de credibili, exteriori
școlii, au confirmat minunea. Episcopul Melchisedec Ștefănescu, la vremea
aceea în vârstă de 32 de ani, profesor al Seminarului și martor ocular al
acestor fapte a așezat în scris, după aproape 40 de ani, cele întâmplate
atunci, socotindu-le ca o prevestire a Maicii Domnului a decăderii ce a
cuprins Seminarul „Veniamin” până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Iată relatarea episcopului Melchisedec și interpretările sale la anul
1890:
„Aceasta s-a întâmplat în anul 1854, iarna, la începutul lunii lui februarie.
Eu eram atunci profesor în Seminarul de la Socola, în vârstă de 32 de ani.
Eu, până atunci, priveam cu indiferenţă zvonurile despre icoanele care
plângeau; le consideram mai mult ca pe nişte legende populare, izvorâte
din marea stimă a poporului ortodox către sfintele icoane; nu îndrăzneam
nici să le combat, nici să le afirm. Dar următorul fapt istoric, ce îndată îl voi
nara, a întărit în mine pentru totdeauna convingerea că sfintele icoane sunt
făcătoare de minuni, că sunt icoane care cu adevărat a timpurea
lăcrimează, ca şi omul scârbit de vreo mare întristare, şi anume prevăzând
nişte mari nenorociri ce ameninţă pe adevăraţii credincioşi ai lui Dumnezeu
şi ai Bisericii Lui pe pământ. Iată faptul:
La 1 februarie, anul menţionat, în ziua Sfântului Martir Trifon, după
săvârşirea serviciului divin în biserica seminarului, paracliserul vine la
ieromonahul Isaia, care era atunci şi ecleziarh şi catihet, iar în urmă a fost
episcop la Roman, şi îi spune cu naivitate şi spaimă: «Ce să fie, oare, că
plânge icoana Maicii Domnului din biserică?». Părintele Isaia a primit
deocamdată vorbele tânărului ca o naivitate obişnuită; dar, după ce a văzut
seriozitatea afirmaţiei, s-a dus însuşi la biserică şi a văzut urmele lacrimilor
curse din ochii icoanei. Dar îşi zise: poate să fie stropi de agheasmă, căci
în ziua aceea, fiind întâi a lunii, se făcuse după obicei sfinţirea apei, cu care
se stropeşte biserica. Şterse deci bine icoana cu un prosop, dar icoana din
nou a început a slobozi lacrimi din ochi, care apoi se lăsau în jos în două
şiroaie.
Ecleziarhul, uimit până la spaimă de ceea ce văzuse, s-a grăbit a
comunica aceasta egumenului, Preasfinţitului Filaret Scriban, rectorul
Seminarului, care s-a dus în biserică să vadă şi el ceea ce i se spunea.
Uitându-se la icoană, a văzut şi el şiroaiele de lacrimi, ce curseseră pe
icoană din amândoi ochii; a verificat bine icoana din toate părţile, a poruncit
să o şteargă bine şi s-a dus singur în cafas şi în clopotniţă să vadă, nu este
cineva ascuns acolo, care să arunce apă pe icoană, spre a simula
lăcrimarea, dar n-a găsit pe nimeni. Apoi, ieşind din biserică, a luat la sine
cheia şi a ţinut-o până seara, la vremea Vecerniei.
 6
 În acest timp, vestea despre lăcrimarea sfintei icoane s-a răspândit la
toţi profesorii şi elevii din seminar. Toţi s-au grăbit a se duce la timpul slujbei
să vadă acea minune şi, în adevăr, icoana din nou s-a găsit cu şiroaie de
lacrimi, ceea ce nu a mai lăsat nimănui îndoială despre minune, şi toţi au
asistat uimiţi la paraclisul ce s-a cântat în cinstea Maicii Domnului cu acea
ocazie.
Vestea s-a răspândit în Iaşi şi în împrejurimile mănăstirii despre
miraculoasa lăcrimare a icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Socola şi
au început a curge credincioşii, spre a-şi depune la sfânta icoană
rugăciunile lor şi a cere mila ei şi ajutorul ceresc. Acestea s-au urmat în
curgere de trei luni: februarie, martie şi aprilie. Icoana însă lăcrima periodic,
aşa că la puţini din cei ce veneau să se închine sfintei icoane şi să vadă
minunea li se nimerea să vadă chiar momentul lăcrimării, ci cei mai mulţi
vedeau numai şiroaiele uscate din lacrimile ce curseseră din ochi până la
marginea de jos a icoanei şi se mărgineau numai a cere o bucăţică de
bumbac udat de acele sfinte lacrimi, ce curseseră de pe icoană, spre
păstrare în casele lor, ca amintire pentru acest mare semn dumnezeiesc.
Voi aminti aici câteva cazuri frapante, de unde se vede că persoane foarte
însemnate s-au învrednicit a vedea această minune cu ochii lor.
Când s-a răspândit în Iaşi vestea despre lăcrimarea icoanei,
evenimentul acesta era obiect de conversaţie prin toate casele şi fiecare se
silea să-l explice după sentimentele credincioase sau necredincioase de
care erau însufleţiţi în chestiunile religioase. Unii, cei mai învăţaţi, negreşit,
presupuneau că aceasta ar fi o farsă a călugărilor din Socola, care ar fi
fabricat această minune prin mijloace artificiale, ca iezuiţii despre care sunt
scrise atâtea, ca despre meşteri de a fabrica minuni cu icoanele, spre a
aţâţa credulitatea poporului.
Un învăţat profesor şi director al Liceului din Iaşi voia să explice acest
fenomen prin asemănare cu clanţa uşii sale, care iarna, deşi ar fi în casă,
totuşi îngheaţă prin contactul cu aerul cald de afară; alţii ziceau că
fenomenul s-a putut întâmpla din cauza unui ciot ce se vede în dosul
icoanei, mai jos de figura obrazului icoanei, că prin acel ciot ar fi putut să
străbată umezelile din aer şi să iasă la faţa icoanei şi alte explicaţii absurde
de felul acesta. Ministrul de culte de atunci, D. Ralet, la întrebarea ce i se
adresase despre minunea de la Socola, a răspuns în derâdere: «Am
poruncit să nu mai lăcrimeze acea icoană! ».[…]
Cu toate aceste îndoieli şi nedumeriri, provenite din necredinţă şi din
lipsa totală a pietăţii creştine ortodoxe şi necorespunzătoare nici ştiinţei, nici
credinţei creştine ortodoxe, multe persoane serioase, chiar şi din
neortodocşi, n-au încetat a se informa la faţa locului prin propria lor vedere
şi auzire despre minune. […]

 7
 Observăm în treacăt că această sfântă icoană nu este vreo icoană
antică, care să fi avut istoria ei seculară şi legendară. Ea datează de pe la
anul 1830, când toată biserica şi Mănăstirea Socola s-au reînnoit după
arderea totală întâmplată cu ocuparea oştilor ruseşti din anul 1828; în acea
mănăstire fusese instalat spitalul soldaţilor răniţi şi bolnavi şi, din ne-ngrijire,
totul devenise pradă focului. Mănăstirea s-a restabilit înainte de retragerea
oştirilor ruseşti. Eu am cunoscut pe zugravul ce zugrăvise biserica înainte
de deschiderea seminarului în anul 1834. El era român, venea la biserică
la Socola, era om de o statură mică, îmbrăcat ca neguţătorii de atunci, cu
anteriu cu giubea şi cu şapcă în cap; el a murit pe la anul 1836.
După dorinţa ieşenilor, sfânta icoană a fost dusă în curgerea verii cu
mare procesiune de la Socola în Iaşi şi aşezată în Biserica Domnească a
Sfântului Nicolae, unde a stat pe un loc înadins pregătit dinaintea icoanei
Maicii Domnului din catapeteasma bisericii, spre vederea şi închinarea
creştinilor, care se adunau acolo la rugăciune în mare număr şi unde o
vizitau şi heterodocşii şi necredincioşii. Acolo a stat sfânta icoană până
toamna când iarăşi s-a readus la Mănăstirea Socola cu aceeaşi mare
paradă bisericească şi creştinească.[…]
Închei, adresând umila mea rugăciune către Sfânta Născătoare de
Dumnezeu pentru ţara şi Biserica Română, scumpa mea patrie, pe care o
iubesc ca şi pe mine însumi, căci ea mi-a dat fiinţa: «Nu vom tăcea niciodată
noi, nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai
fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi?
Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine,
Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi, pururi, din toate nevoile» (Troparul al
II-lea al Paraclisului Maicii Domnului).”

Mărturia boierului Nicolae Roznovanu despre icoana Maicii

Domnului de la Socola
“Tot în curgerea Postului Mare, într-o seară după Pavecerniţă, pe când
noi ne aflam la cină, ni se vesteşte că a venit marele boier Nicolae
Roznovanu, cu toată familia sa, ca să se închine la sfânta icoană. Noi am
întrerupt cina şi ne-am grăbit cu toţii a merge la biserică.
Roznovanu cu familia sa stăteau înaintea icoanei şi au cerut detailuri
despre minune; i s-a dat o lumânare aprinsă, i s-au arătat şiroaiele
lacrimilor, i s-a spus cum lăcrimează şi că acele lacrimi se ivesc
periodiceşte, fără ca cineva să priceapă cum se produc; a întrebat pe
ecleziarh dacă n-are păstrat bumbac udat de sfintele lacrimi ale Maicii
Domnului, ca să le trimită ca binecuvântare fiului său la Paris. Ecleziarhul
i-a şi dat o părticică din acel bumbac preţios.

 8
 Între acestea, Roznovanu, care era un boier cucernic şi cu frica lui
Dumnezeu, privea cu atenţie în figura acestei icoane, când deodată peste
toată aşteptarea, sclipesc cele două puncte brilantine în ochii icoanei; toţi
cei de faţă strigară uimiţi: „Lăcrimează!”. Atunci, Roznovanu, înspăimântat
de minune, cade în genunchi strigând în greceşte: Mέγας εἷ Κύριε και
Θαυμαστά τά ἔργα σου! (Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile
Tale!). Exemplul lui îl urmă toată familia. După o mică pauză de extaz,
Roznovanu, adresându-se la cor, zise: „Cântaţi paraclisul!”. Paraclisul fu
cântat de amândouă corurile, greceşte.
Cât a ţinut paraclisul, Roznovanu şi cu familia sa au stat în genunchi –
o jumătate de ceas, plângând şi rugându-se Sfintei Fecioare. La sfârşitul
paraclisului, după închinarea la sfânta icoană, a declarat că el, spre
proslăvirea Sfintei Fecioare, care l-a învrednicit să vadă o aşa mare
minune, va îmbrăca sfânta icoană cu argint şi o va polei cu aur, spre
amintire generaţiilor viitoare de această mare minune.
Această promisiune, marele boier a împlinit-o în anul curgătoriu 1855;
pe îmbrăcămintea de argint a icoanei, dedesubt se citeşte următoarea
inscripţie a ctitorului: „Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi, Niculai, Măria,
Nicolai şi fiii lor, 1855, Mai”. Această inscripţie, între altele, ne arată că
marele boier Roznovanu, deşi nu era teolog, dar fiind crescut în principiile
credinţei ortodoxe, ştia că închinarea sfinţilor şi a icoanelor lor se îndreaptă
către Dumnezeu Cel Care i-a proslăvit, pentru că prin ei s-a manifestat şi
se manifestă atotputernicia şi voinţa lui Dumnezeu pe pământ, că sfinţii şi
în cer, şi pe pământ sunt organe ale dumnezeirii în raport cu neamul
omenesc. De aceea Roznovanu, deşi mişcat adânc de minunea ce văzuse
la icoana de la Socola, el adresează rugăciunea sa din inscripţie către
Dumnezeu: „Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi” ş.c.l. “
Ambele mărturii au fost preluate din lucrarea “Episcopul Melchisedec
Ştefănescu, Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica
Orthodoxă și despre icoanele făcătoare de minuni din România ortodoxă”,
București, 1890.

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului
și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește
această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi.
Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie
milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc
preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de
minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru
aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.

 9
 Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul
tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriților noștri
sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre;
ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și
necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților,
răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie
duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul
înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției
și al dreptății. Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și
asupra neputinciosului tău popor.
Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi
sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește
cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează
ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această
viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și
Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea
pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră,
a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică
ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată
viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care
poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție,
de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-
ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru
tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui
Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui
Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de
Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât
serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare
Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii
tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim
păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în
sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu
ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru
toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.

SURSA – toate fragmentele de text de mai sus sunt preluate din mai multe
articole de pe portalul ortodox www.doxologia.ro

 10
 2. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI „SIRIACA” DE LA
MĂNĂSTIREA GHIGHIU, PRAHOVA - Vinerea Luminată de
Izvorului Tămăduirii

TROPARUL ICOANEI
Născătoare de Dumnezeu,
pururea Fecioară, după cuviință te
slăvim, închinându-ne sfintei
icoanei tale „Siriaca”, cea
făcătoare de minuni și
mângâietoare; că prin ea dăruiești
credincioșilor vindecare de boli și
suferințe. Pentru aceasta, cântăm
ție: Slavă fecioriei tale! Slavă
purtării tale de grijă, ceea ce ești
una binecuvântată!

ACATISTUL ICOANEI MAICII

DOMNULUI "SIRIACA"
https://www.manastireaghighiu.ro/i
ndex.php/acatiste/acatistul-maicii-
domnului-siriaca

LOCAȚIA ICOANEI ȘI A IZVORULUI TĂMĂDUITOR

Icoana Maicii Domnului “Siriaca” se găsește spre închinare în biserica
mare a Mănăstirii Ghighiu, mănăstire de maici având hramul Izvorului
Tămăduirii.
Mănăstirea Ghighiu ține de satul Ghighiu, comuna Bărcănești, județul
Prahova, fiind amplasată la o distanță de numai 6 kilometri sud-est de
Ploiești, pe șoseaua Ploiești - Buzău.
Construcția inițială a fost ridică în urmă cu patru secole, în mijlocul unei
păduri care făcea parte din renumiții Codri ai Vlăsiei. Actuala mănăstire a
fost construită între anii 1858 și 1866, şi sfinţită pe 31 martie 1866, de
stareţii Eftimie şi Antonie, cu ajutorul Mitropolitului Nifon. Aceasta atrage
mulțime de credincioși din toată țara; două sunt motivele pentru care
oamenii vin să se roage aici: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului
- Siriaca și un renumit izvor tămăduitor.
Tradiţia spune că în spatele mănăstirii, încă din vechime, era un izvor
tămăduitor, cu o apă rece şi bogată, care a ţâşnit chiar pe locul unde s-ar fi
arătat Maica Domnului, poruncind logofătului Coresi să ridice mănăstirea.
De la acest izvor şi-a luat mănăstirea hramul Izvorul Tămăduirii.

 11
 De asemenea, tradiţia spune că acest izvor are apa tămăduitoare, lucru
dovedit în timp, prin mărturiile oamenilor care au băut această apă cu
credinţă şi s-au vindecat de diferite boli.
În perioada comunistă, în anul 1958, izvorul a fost acoperit cu o dală de
beton, dar apa a continuat să picure, făcându-şi cale pe lângă placa de
beton, care a fost îndepărtată abia peste 30 de ani. Cel care a curăţat cu
grijă izvorul a fost Părintele Pantelimon, care îndurase grele suferinţe în
beciurile comuniste, unde a fost întemniţat.
De hramul mănăstirii, la marea sărbătoare a Izvorului Tămăduirii, curtea
aşezământului se umple până la refuz de credincioşi, iar aleea care duce
la izvor este parcursă de oameni în genunchi, în semn de smerenie şi
recunoştinţă.
CONTACT - Mănăstirea Ghighiu
Sat Ghighiu, Strada Crizantemelor nr. 2, Barcanesti, Prahova 107056
Tel. 0244-384951, 0732-128464
Email manastirea.ghighiu@yahoo.com

ISTORICUL ICOANEI
Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Cinstirea
sfintei icoane a Maicii Domnului “Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu este
înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în Săptămâna Luminată
de Izvorul Tămăduirii, fiind cinstită de obștea mănăstirii și în data de 25
februarie, data la care aceasta a fost dăruită Mănăstirii Ghighiu de
Preasfinţitul Vasile Samaha.
Icoana de la Ghighiu este aparte; este una din puținele reprezentări în
care Măicuța suferă, pare întristată amarnic de suferințele Fiului și de
păcatele oamenilor. Din orice colț ai privi-o, Maica Domnului pare că te
urmărește cu ochii ei plânși, îngreunați de durere și, brusc, fară să înțelegi
prea bine ce se întâmplă, nu te mai simți singur, ai cu cine vorbi și cui să
ceri ajutor.
Această sfântă icoană este veche de peste patru sute de ani fiind pictată
pe lemn de santal, undeva în Rusia. Este o reproducere a Maicii Domnului
din Kazan sau Kazanskaya, cea mai cunoscută icoană rusească după care
s-au făcut mai multe copii, răspândite pe tot cuprinsul Rusiei, dar și dincolo
de granițele ei. Prin stăvechile legături dintre Biserica Rusă și cea
Antiohiană, prin trimiterea de numeroase daruri în sprijinul creștinilor din
Antiohia, prin pelerinii ruși care călătoreau spre Orient, icoana a ajuns in
Antiohia, la un moment rămas necunoscut. Icoana Maicii Domnului a fost
păstrată un timp îndelungat, în satul Bhamdoun din Liban, unde împodobea
biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe”.
Maica Domnului i-a descoperit de mai mult ori Episcopului Vasile că
trebuie să ducă icoana la Mănăstirea Ghighiu, în România.
 12
 Icoana a ajuns în România în anul 1958, fiind adusă de către episcopul
vicar al Patriarhiei de Antiohia, Vasile Samaha și oferită Patriarhului
Justinian Marina.
Cronica vremii consemnează: “Se face aici cuvenită însemnare asupra
bucuriei ce s-a petrecut astăzi, 25 februarie 1958, în Sfânta Mănăstire
Ghighiu. Prea Sfinția Sa Episcopul Vasile Samaha, solul Patriarhiei
Apostolice din Antiohia, a dăruit Prea Fericirii Sale, Patriarhul Iustinian al
României, o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani și
vestită prin minunile ei. Prin vrerea lui Dumnezeu și prin dragostea Sfintei
Fecioare, Prea Fericirea Sa, Patriarhul, a hotărât ca această sfântă icoană
să fie sălășluită în Mănăstirea Ghighiu.
Drept aceea, Prea Sfinția Sa Episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis,
însoțit de Prea Sfinția Sa Episcopul Teoctist Botoșăneanul, Vicar Patriarhal,
a venit astăzi în Mănăstirea Ghighiu și a adus cu sine darul său de preț. Și
fiindcă biserica cea mare acum se preînnoiește, a fost așezată icoana,
pentru început, în paraclisul mănăstirii, sub vazduh de clopote, cântări
duhovnicești și lacrimi de bucurie. Iar soborul maicilor din această
mănăstire a făcut, împreună cu vlădicii întâia rugăciune în cinstea sfintei
icoane și au cinstit-o cu laude, metanii și cu duhovnicească sărutare. “ O
prea Sfântă Maică a lui Hristos Dumnezeu, păzește sfânt locașul acesta și
întărește credința ortodoxă a celor ce te laudă pre tine”.
După ce a lăsat Sfânta Icoană în paraclisul mănăstirii, Episcopul Vasile
s-a asezat în genunchi în fața icoanei, plângând și cerându-I Maicii
Domnului iertare, crezând că a dorit să plece din Siria din cauza păcatelor
săvârșite de către credincioșii de acolo.
Așa cum mărturisește monahia Epiharia Lungu, stareța mănăstirii, sfânta
icoană „Este un dar de mare preț și o binecuvântare a lui Dumnezeu. “
Venirea acestei icoane s-a petrecut în timpul regimului comunist, perioadă
istorică ostilă Bisericii, astfel că icoana Maicii Domnului a fost adăpostită,
atunci, în Paraclisul mănăstirii, puțini credincioși știind și venind pentru a
îngenunchea în fața ei”.
După 34 de ani, în anul 1992, Maica Domnului i-a descoperit în chip
minunat maicii starețe Pelaghia Tudor, care se afla într-un pelerinaj la
Locurile Sfinte, zicându-i: «Scoateți-mă de aici! Am venit să ajut lumea!»
Imediat, icoana Maicii Domnului «Siriaca» a fost mutată în biserica mare a
mănăstirii, unde se află și în prezent spre închinare credincioșilor.

MINUNI ALE ICOANEI

Icoana a sporit faima mănăstirii, fiind încă o mărturie despre îndurarea
lui Dumnezeu și demonstrând încă o dată că în acest loc "și-a făcut biserica
pentru a locui într-însa".

 13
 La icoană, după o străveche tradiție athonită, se înșiruie puzderie de
lănțișoare aurite - în semn de mulțumire și recunoștință pentru toate
minunile săvârșite prin mila și rugăciunile și mijlocirea Maicii Domnului la
Fiul ei și Dumnezeu nostru. La această icoană mulți s-au tămăduit de boli
care omenește nu se mai puteau vindeca, mult femei au fost binecuvâmtate
cu prunci sănătoși și mulți dintre cei care s-au rugat cu lacrimi în fața icoanei
au fost feriți de primejdii ori au avut mari bucurii și împliniri. Necontenit,
binefacerile maicii Domnului se revarsă asupra mănăstirii și a pelerinilor
prin icoana făcătoare de minuni.
În decursul timpului, s-a întâmplat de mai multe ori ca preoții și monahiile
din Mănăstirea Ghighiu să facă procesiuni cu icoana făcătoare de minuni a
Maicii Domnului în livada de lângă Izvorul cu apă tămăduitoare și să
săvârșească Taina Sfântului Maslu, iar apoi rugăciuni de ploaie. Maicile
dau mărturie că, de fiecare dată, după terminarea rugăciunilor și a
procesiunii, începeau să se adune norii și cerul să slobozească ploaie
curată.
Monahia Cipriana Lupașcu, ghidul mănăstirii, ne-a relatat mărturii ale
mai multor familii care au primit darul de a avea copii, după ce s-au rugat
la această icoană, chiar dacă medicii nu le mai dădeau speranțe în această
privință. De asemenea, mulți copii au fost salvați de la încercări și boli
necruțătoare. Toți aceștia vin cu familia, în duminici și sărbători, să
mulțumească Maicii Domnului pentru ajutorul primit. „În 2018, a venit o
doamnă care ne-a dat un pomelnic pentru mama ei ce se afla în comă. A
venit zi după zi, o perioadă îndelungată, rugându-se pentru însănătoșirea
mamei, căreia medicii nu-i mai dădeau nici o șansă de supraviețuire. După
un timp, această doamnă a venit împreună cu mama ei să mulțumească
Maicii Domnului. Mama era sănătoasă și bucuroasă că trecuse cu bine
peste această mare încercare”, ne-a mărturisit cu emoție monahia Cipriana.
„Nu putem tăgădui purtarea de grijă a Maicii Domnului față de lăcașul
său, față de viețuitoarele și ostenitorii mănăstirii, ocrotire simțită la tot pasul.
Numărul mare de pelerini închinători, care vin în special duminica și în
sărbători și care stau ore în șir la rând pentru a ajunge să se roage, să se
atingă de icoană și să sărute cu evlavie chipul Maicii Domnului, reprezintă
o chemare sfântă a Preacuratei pentru a asculta și a împlini rugăciunile
acestora”, ne-a spus monahia Epiharia.
Toate aceste relatări despre lucrarea minunată a Maicii Domnului
constituie motive de bucurie și speranță în această perioadă dificilă, când
lumea se confruntă cu multiple probleme sociale, boli sufletești și trupești.
Minunile săvârșite de Dumnezeu prin sfinții Săi sunt o mărturie a lucrării Lui
în lume, care, deși discretă în multe rânduri, constituie, în mod real și
permanent, un răspuns continuu la rugăciunile sincere, curate și smerite
ale credincioșilor.
 14
 Minunile icoanei Maicii Domnului „Siriaca” trăite de stareţa
Pelaghia Tudor
Stavrofora Pelaghia Tudor († 26 martie 2013), stareţa Mănăstirii Ghighiu
între anii 1955 şi 2008, a trăit două minuni și în același timp arătări ale Maicii
Domnului care s-au petrecut în viața cuvioşiei sale.
Prima minune a avut loc în anul 1995, când monahia se afla în pelerinaj
la Locurile Sfinte, iar Maica Domnului din icoană i s-a arătat în vis,
spunându-i să o aducă din paraclis, unde fusese așezată în 1958, în
biserica mare. Visul s-a repetat de trei ori la rând. Menționăm că icoana a
fost ținută ca un odor de mare preț, în biserica din cimitir, ocrotit față de
comuniști. Cum a revenit în mănăstire, maica stareță Pelaghia a purces la
împlinirea poruncii date de Maica Domnului de a fi adusă icoana în biserica
mare, spre a fi de ajutor tuturor celor care se roagă ei cu credință. Icoana
Maicii Domnului „Siriaca” a stat în paraclisul mănăstirii timp de 34 de ani.
A doua minune s-a petrecut în anul 2006. Fiind în vârstă de 86 de ani
și având o veche suferință cardiacă, în ajunul Praznicului Adormirii Maicii
Domnului monahia a făcut o complicație, ajungând de urgență la Spitalul
Județean, mai mult moartă decât vie. În comă fiind, primele manevre
medicale făcute nu s-au arătat prea eficiente. Două zile situația a fost destul
de incertă. Atunci medicul curant, Dr. Octavian Sârbu, a introdus o nouă
schemă de tratament care imediat a dat rezultate. Starea generală a
început să se îmbunătățească progresiv. Când a putut să vorbească,
Stavrofora Pelaghia Tudor ne-a povestit că Icoana Maicii Domnului din
biserică i s-a arătat stând deasupra patului și se mira cum stătea așa în aer
fără să fie sprijinită pe ceva. De atunci a simțit că Maica Domnului o va face
sănătoasă.

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “SIRIACA”

O, Stăpâna mea, Maică a Cuvântului și Preacurată Fecioară, cu lumina

rugăciunii tale curățește mintea mea de toată cugetarea cea deșartă și
strălucește-mi raza înțelepciunii, ca să te măresc pe tine cu laude, punând
înaintea ta toată nădejdea mea de mântuire. Din ținuturi îndepărtate ai
trimis icoana ta Siriaca, și ai binevoit să te adăpostești în Sfânta Mănăstire
Ghighiu, unde prin izvorul din apropiere ne vin tămăduiri ca niște curgeri
neîncetate spre bucuria celor ce au trebuință de al tău ajutor. Nu ne lăsa
lipsiți de mijlocirea ta, ci, văzând dorința noastră de îndreptare, treci cu
vederea greșelile noastre cele multe și grele, neosândiți păzește-ne la
Judecata Fiului tău și izbăvește-ne de focul cel veșnic.
Preasfântă Fecioară, tu ai adus umilință în sufletul Episcopului Vasile,
care a vărsat lacrimi de pocăință pentru țara sa.

 15
 Fă ca și inimile noastre cuprinse de evlavie pentru tine, să îți aducă
rugăciune smerită, iar sufletele noastre să cunoască pocăința cea
curățitoare de păcate. Oprește-ne de la tot felul de patimi, iar în vremea
ispitelor ocrotește-ne cu sfântul tău acoperământ și luminează-ne mintea
să mergem pe calea mântuirii.
Adu-ți aminte, Maică Preamilostivă, de toți cei din nevoi și peste toți
revarsă bunăvoința ta. Pe cei din primejdii izbăvește-i și adu-i la limanul
păcii lui Hristos; risipește supărarea din sufletele celor întristați de apăsarea
necazurilor; femeilor neroditoare ascultă-le rugăciunea și dăruiește-le
prunci care să fie buni credincioși ai Bisericii lui Hristos; pe copii
ocrotește-i, pe tineri izbăvește-i din mrejele deșertăciunilor lumești, pe
bătrâni sprijinește-i și pe toți călăuzește-i la limanul pocăinței și al săvârșirii
faptelor bune; pe fecioare păzește-le în desăvârșita înțelepciune, ca să-și
înfrumusețeze viața cu milostenia și curăția; fii ocrotitoarea monahilor și
monahiilor care, prin lucrarea virtuților, se nevoiesc spre Împărăția cerurilor.
Pe toți întărește-ne întru răbdarea necazurilor și a ispitelor de multe
feluri, dăruindu-ne pace, liniște și biruință în lupta cea duhovnicească. Îți
mulțumim cu bucurie pentru milostivirea și purtarea ta de grijă, prin care de
multe ori ne-am izbăvit din necazuri. Nu înceta a mijloci pentru noi
binecuvântată călătorie pe calea mântuirii. Păzește-ne de toate săgețile
celui potrivnic, prin mijlocirile tale către Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul
tău. Iar Sfântă Mănăstirea ta Ghighiu păzește-o de toate uneltirile
vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, în pace, în viețuire creștinească, în slujirea
aproapelui și primirea de străini cu bucurie, spre lauda ta, Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu și slava Preasfintei Treimi: a Tatălui și a Fiului și
a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cântări aduse Maici Domnului

„Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de
har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și
binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul
sufletelor noastre”.
„Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi,
aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai
stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”

SURSA – textele au fost preluate de pe https://www.crestinortodox.ro;

https://ziarullumina.ro; https://doxologia.ro; http://basilica.ro;
https://www.manastireaghighiu.ro/; https://cronicaromana.net;
https://icoanefacatoaredeminuni.ro si broșura “Icoana Maicii Domnului SIRIACA
de la Mănăstirea Ghighiu – istoria si acatistul” Editura IBMO, Bucuresti, 2018

 16
 3. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI DE LA
MĂNĂSTIREA RARĂU, SUCEAVA – Vinerea Luminata de
Izvorului Tămăduirii

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul

de la Mănăstirea Rarău, este o icoană
făcătoare de minuni, mult iubită de
credincioși, Maica Domnului
revărsând har peste toți cei care
pășesc pragul bisericuței de lemn din
inima munților.

LOCAȚIA ICOANEI
Această icoană minunată se
găsește în Mănăstirea Rarău, pe
Muntele Rarău, în apropiere de
Pietrele Doamnei. Mănăstirea
aparține administrativ satului Chiril,
comuna Crucea, județul Suceava.
De câțiva ani e mult mai accesibilă credincioșilor și turiștilor, indiferent
din care parte a muntelui vin, de când Transrarăul a fost modernizat și
asfaltat.
CONTACT - Mănăstirea Rarău
sat Chiril, comuna Crucea, județ Suceava
Tel. 0723-495479

ISTORICUL ICOANEI
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Rarău a fost pictată
la Mănăstirea Iviru din Sfântul Munte Athos, cu binecuvantarea icoanei
PORTAISA (Portărița). În această sfântă icoană, Fecioara Maria îl ține în
brațe pe Pruncul Iisus, susținându-L cu mana stângă, iar cu mâna dreaptă
ni-L arată și ne călăuzește către Fiul ei și Dumnezeul nostru, Iisus Hristos,
care este Calea, Adevărul și Viața. Mântuitorul binecuvântează cu mâna
Sa dreaptă.

Aducerea sfintei icoane din Muntele Athos și ridicarea Schitului

Rarău
Icoana Maicii Domnului de la Rarău a fost dăruită voievodului Petru
Rareș, domnitor al Modovei în prima jumatate a sec. VI-lea, ca semn de
recunostință pentru daniile și ajutorul adus lăcașurilor de cult din Sfantul
Munte Athos.
 17
 Se știe că, inițial, Mănăstirea Rarău a fost un schit ridicat pe cealaltă
parte a muntelui, de către domnitorul Petru Rareș.
În anul 1538 când Petru Rareș a fost alungat prima dată de la domnie,
urmărit și înconjurat de 300 de tătari, a fost ajutat de sihaștrii care se
nevoiau prin acele locuri. Aceștia, luminați de Duhul Sfânt, au venit în
ajutorul domnitorului îngropând tezaurul și adăpostindu-i soția și copii.
Tot atunci l-au binecuvântat și i-au prorocit că în curând, cu ajutorul
Maicii Domnului, va reveni pe scaunul Moldovei. Se spune că în momentul
în care tătarii au căutat și au descoperit tezaurul ascuns, printr-o minune,
un vârf de stâncă s-a prăvălit peste ei și pe unii i-a omorât, iar pe alții i-a
îngrozit.
Când s-a împlinit prorocia sihaștrilor și Petru Rareș a revenit la domnie
(1541-1546), ca mulțumire pentru ajutorul primit, acesta a ridicat schitul Sf.
Ioan Bogoslovul Rarău, devenind astfel primul ctitor al acestuia. Se spune
că hramul schitului acela era "Sf. Ioan Bogoslovul". În perioada domniei
sale, Petru Rareș a dăruit schitului, Icoana Maicii Domnului adusă din
Muntele Athos.
În anul 1798, când stareț al schitului era Părintele Ieroschimonah Sisoe,
a avut loc o mare minune. Într-o vreme icoana Maicii Domnului dispărea
misterios din fața altarului, călugării găsind-o la ieșirea din biserică. Intrând
în post și rugăciune, starețul a făcut priveghere toată noaptea, împreună cu
întreg soborul, până ce Maica Domnului i-a vorbit din sfânta icoana,
avertizând obștea să mute în vale totul, odoarele și puțina avere agonisită.
Întrebată fiind Maica Domnului de ce pleacă icoana din schit, s-au auzit
vorbe minunate: "Unde pleacă icoana mea, acolo să mutați schitul, căci
austriecii îi vor da foc." Atunci, cu mare grabă, vornicul Sabie a poruncit
obștii: "Fraților, să ducem schitul de partea cealaltă a Rarăului, să rămână
Moldovei peste veacuri, până trece ceasul de cumpănă!"
În mare taină, călăuziți de icoana Maicii Domnului, atelajele trase de cai
și catâri, au mutat totul la Chiril, pe celălalt versant al muntelui Rarău, pe
locul în care se află și astăzi. Unul din boierii locului, boierul Balș, a donat
păduri și fânețe pentru schitul căruia i-a pus piatra de temelie și l-a reclădit
pe propria-i cheltuială.
Apoi, Ieroschimonahul Sisoe, egumenul schitului, a adus laudă lui
Dumnezeu prin săvârșirea Sfintei Liturghii.
Într-adevăr, nu peste mult timp, vechea mănăstire a fost incendiată și
distrusă de austriecii generalului Bukow.

Așezarea minunată a sfintei icoane în strană

În anul 1935, când stareț al Mânăstirii Rarău era arhimandritul Martinian
Conuț, a avut loc o întâmplare minunată legată de această sfântă icoană.

 18
 Se spune că acesta, după numirea sa în scaunul stăreției, considerând
că această icoană a Maicii Domnului este veche și deteriorată, a mutat-o în
pronaosul schitului. A doua zi însă, când a deschis biserica, paracliserul a
găsit-o pe vechiul ei loc în fața catapetesmei.
În fața acestei minuni, starețul cu obștea s-au rugat Maicii Domnului să
le descopere taina. Ca răspuns, Maica Domnului s-a arătat starețului și i-a
dat sfat să facă o strană mare în fata catapetesmei, pe care să așeze
icoana, iar credincioșii care vor veni să se roage, să poată trece pe sub ea.
Dacă cererile lor vor veni din credință si smerenie, li se vor împlini cele de
folos spre mântuire.
Tot atunci icoana a fost dusă la Bacău spre a fi îmbrăcată în argint. Apoi
a fost readusă în mănăstire cu mare evlavie și bucurie în Vinerea Luminată,
chiar de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii și atunci așa s-a ales și hramul
Icoanei.

Părintele Daniil și Imnul Acatist la Rugul Aprins

Jumatatea sec XX este o altă etapă importantă, când aşezământul a
cunoscut o deosebită revigorare spirituală, aflându-se sub ascultarea
Mănăstirii Slatina, și fiind sub grija duhovnicească a părintelui Ilie Cleopa.
Tot atunci, mai exact în anul 1953, în aceste locuri, s-a aşezat în
căutarea isihiei şi formarea unei obşti monahale, celebrul ziarist interbelic
Sandu Tudor, devenit între timp monahul Agaton de la Antim. Acesta a fost
hirotonit schimnic de către Părintele Cleopa Ilie sub numele de părintele
Daniil, fiind numit mai apoi și stareţ al mănăstirii Rarău.
Părintele Daniil de la Rarău, în fața acestei icoane, după mult post și
ruăciuni, a desăvârșit “Imnul Acatist la Rugul Aprins”. După finalizarea
Imnului Acatist, starețul Daniil îl citea deseori credincioșilor veniți la schit
pentru ajutor și învățătură, chiar în faţa Icoanei Făcătoare de Minuni de la
Rarău.
Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.
Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineții,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,
spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor!
Ia-ne şi pre noi părtași ai sfântului munte Tabor.
Şi fă-Te şi nouă umbră şi rouă,
Tu, adumbrirea de dar,
să-şi afle firea noastră înnoirea
dintru plămadă de har.
Ca să-Ţi strigăm cu toată făptura
într-o deplină închinăciune:
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune.
 19
 Acesta le spunea credincioşilor că darurile Dumnezeieşti le primim de la
Dumnezeu prin Maica Domnului, prin sfânta icoană făcătoare de minuni,
pe măsura credinţei, smereniei şi a jertfirii pentru semenul nostru.
De aceea, spunea sfinția sa, trebuie să intrăm în Biserică cu frică de
Dumnezeu şi cu credinţă, să facem trei metanii în faţa Sfintei Icoane, să o
sărutăm, apoi să ne aşezăm în genunchi şi să punem fruntea pe ea,
rugându-ne astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru
rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi“.
Celor care au duşmani, să se roage astfel: „Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, miluieşte pe toţi duşmanii mei (Gheorghe, Ioana,…) şi la urmă
şi pe mine ….., păcătosul“.
După aceasta, să treacă în genunchi pe sub sfânta icoană şi să se roage
Maicii Domnului. Iar Maica Domnului va milui cu darurile Sale, va umple
inima de bucurie duhovnicească şi va da puterea de a ne ruga.
Personalitatea părintelui rămâne primordial pecetluită de mișcarea
spirituală Rugul Aprins, căruia i-a fost inițiator și animator. Opera teologică
și literară a poetului-monah Daniil de la Rarău e foarte vastă, dar își atinge
culmea mistică și estetică cu ”Imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei
de Dumnezeu”, pe care l-a compus în perioada viețuirii sale la Mânăstirea
Antim (1948) și apoi l-a împlinit și desăvârșit la Mănăstirea Rarău (1958),
chiar în fața și cu ajutorul icoanei Maicii Domnului cu Pruncul Izvorâtoarea
de Mir.
Imnul acesta viu, a adus alinare și mângâiere tuturor credincioșilor care
l-au rostit cu smerenie și credință de atunci până în zilele noastre.
Totuși, pentru că a fost considerat o amenințare la adresa regimului
comunist, după cum a rămas memorabilă replica unui anchetator care i-a
spus: “Ai vrut să dai foc la comunism cu Rugul tău Aprins!”, Parintele Daniil
a fost întemnițat în anul 1958. Pentru verticalitatea sa de-a lungul anilor de
detenție, după torturi și anchete abominabile, în noaptea de 16 spre 17
noiembrie 1962, a sfârşit ca martir în Penitenciarul Aiud, trupul său fiind
aruncat în locul devenit astăzi Râpa Robilor, printre miile de moaște
martirice, fără cruce sau mormânt.

Schitul Rarău în vremurile din urmă

În 1990 Schitul Rarău a devenit mănăstire, iar zece ani mai târziu, cu
binecuvântarea Maicii Domnului și efortul obștii de călugări, a fost sfințită și
a doua biserică din curtea mănăstirii.
Pe lângă cele două mici biserici și vechea stăreție, în curte există un
corp de chilii pentru viețuitorii mănăstirii, două corpuri de spații de cazare
pentru primirea pelerinilor care doresc să poposească în mănăstire.

 20
 Pentru pelerinul care caută mai mult, dincolo de gardul din deal, o cărare
îți poartă pașii către micul cimitir al mănăstirii. De câțiva ani, prin grija
părinților aici a fost așezat doar simbolic o cruce de marmură în amintirea
părintelui stareț Ieroschimonah Daniil care și-a dat viața pe altarul credinței
în închisoarea de la Aiud. Și chiar dacă trupul său zace neștiut în Râpa
Robilor de la Aiud, sufletul său ne veghează din cer.

MINUNI ALE ICOANEI MAICII DOMNULUI DE LA RARĂU

Minunile săvârșite de această icoană par uneori povești de necrezut, dar
pentru cine s-a închinat si a simțit ajutorul icoanei făcătoare de minuni a
Maicii Domnului de la Rarău, aceste istorisiri sunt doar prilej de mângâiere
și creștere în credință.
Dincolo de zeci de mărturii din zilele noastre legate de harul și puterile
tămăduitoare, sfânta icoană de la Mănăstirea Rarău este renumită mai ales
pentru câteva minuni importante, care vin peste ani încă de la începutul
viețuirii în acest schit și se împletesc ființial cu istoria așezământului:
mutarea Schitului Rarău de cealalaltă parte a muntelui și mutarea icoanei
în strană.

Minunea izvorârii de mir din icoana Maicii Domnului

În ziua de 26 iunie 1997, s-a petrecut o altă mare minune.
Cartea „Icoana Făcătoare de Minuni, Izvorâtoarea de Mir, de la Sfânta
Mănăstire Rarău” era pregătită pentru tipar, părinților fiindu-le necesară
pentru copertă fotografia sfintei icoane.
Astfel, după ce părinții s-au rugat, au vrut să fotografieze sfânta icoană.
În acele clipe, din sfânta icoană, din gura Maicii Domnului, a început să
izvorască Mir sub forma unor picături mici, pe o suprafaţă de 1,5 cm2.
Această minune reprezintă cuvântul, plin de har şi de mireasma Duhului
Sfânt, cu care Maica Domnului ne vorbeşte, se roagă pentru noi şi ne
binecuvântează. Duhul Sfânt, prin Sfântul Proroc David, ne spune:
„revărsatu-s-a Harul pe buzele tale“ (Psalm 44,3). Din inima preacurată a
Maicii Domnului, Cuvântul Dumnezeiesc se revarsă, plin de har, pe buzele
Maicii Domnului.
Văzând minunea cu ochii lor trupeşti, părinții s-au închinat cu faţa la
pământ, strigând „Doamne, miluieşte-ne, Maica Domnului, iartă-ne şi ne
ajută nouă!“.
Părintele C., alergând la clopotniţă să tragă clopotele, striga: “Veniţi cu
toții să vedeţi minunile Maicii lui Dumnezeu! “. Unii dintre părinți s-au îndoit
când au auzit, dar, văzând minunea cu ochii lor trupeşti şi simţind cu inima
lor mireasma Mirului Ceresc, au căzut cu faţa la pământ, cerându-şi iertare
pentru necredinţa lor. Toţi au trăit momente de neuitat. În timp ce se citea

 21
Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, din ochii tuturor picurau
lacrimi duhovniceşti.
Minunea aceasta, a izvorârii de Mir Ceresc din sfânta icoană, s-a repetat
în multe ocazii, la prăznuirea sărbătorilor Maicii Domnului, sau când au
venit pelerini creştini care se roagă cu smerenie şi cu credinţă, sau când
s-a tipărit o carte nouă (atunci Mirul Ceresc izvorăşte mai puternic din sfânta
icoană), aratând astfel binecuvântările lui Dumnezeu, pe care le primim prin
Maica Domnului şi prin icoana făcătoare de minuni.

MINUNI POVESTITE DE PĂRINTELE VENIAMIN BAICAN

Vindecarea tânărului care ulterior a devenit preot
Un tânar de 18 ani, care - în urma unei bătăi cumplite - făcea crize de
epilepsie la două-trei săptămâni, a încercat să se vindece prin multe spitale.
Apoi, a încercat ajutorul bisericii și la Mânăstirea Cetățuia din Iași, unde i
s-au citit Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Deși starea generală i s-a
îmbunătațit, crizele de epilepsie nu au dispărut. Disperat, s-a rugat și în fața
icoanei Maicii Domnului și mintea i s-a luminat cu îndemnul de a merge la
Mănăstirea Rarău.
Aici, vindecarea s-a produs într-o clipă. Doar atingând icoana făcătoare
de minuni, tânărul a simțit că boala îl părăsește și că devine un alt om.
Bucuria a fost atât de mare, încât tânărul nu a mai părăsit mănăstirea și a
rămas la Rarău, unde viețuiește și astăzi, ca preot slujitor și duhovnic.

Preotul care și-a recăpătatat graiul si auzul

Un alt viețuitor al mănăstirii, părintele Silvestru, a paralizat, pierzându-și
graiul și auzul. Nu l-au ajutat nici măcar rugăciunile starețului de atunci,
părintele Daniil Tudor. Abia după Crăciun (la Soborul Maicii Domnului),
părintele Silvestru a venit singur în biserică și, atingând icoana făcătoare
de minuni, sufletul i s-a umplut de o bucurie enormă și s-a trezit cântând
Maicii Domnului cântece de laudă și de mulțumire.
Atrași de frumusețea glasului, ceilalți călugări au intrat în biserică și,
văzându-și fratele vindecat, au izbucnit cu toții în lacrimi, continuând alături
de el minunatele cântări.

Salvarea minerilor blocați în mină

În 1970, în galeria 20 din Munții Căliman, șapte mineri au fost surprinși
în adânc de o inundație catastrofală. Nimeni nu le mai dădea vreo șansă
de salvare. Problema colegilor ortacilor era să golească galeria de apa si
să recupereze cadavrele celor înecați pentru a-i îngropa creștinește.
Tragedia din familia minerilor e lesne de imaginat. Totuși, nu toate soțiile
lor au căzut în disperare.

 22
 Cu râvnă și credință în ajutorul lui Dumnezeu, ele au mers la Mănăstirea
Rarău și s-au rugat cu lacrimi fierbinți în fața icoanei făcătoare de minuni.
Nu peste mult timp, cei șapte mineri au fost salvați, spre uimirea tuturor,
chiar și a celor mai bătrâni, care nu-și aminteau să se mai fi petrecut o
asemenea întamplare.
Timp de zece zile, cei șapte mineri s-au înghesuit într-un loc salvator,
rezistând fără apă și fără mâncare, închiși ca într-un mormânt. Rugăciunile
în fața icoanei de la Rarău i-au salvat.

Mutarea la viața cea vesnică a maicii Paisia

Maica Paisia era bucătăreasa schitului pe vremea când stareț era
Parintele Daniil Sandu Tudor. De multe ori maica avea inima mâhnită că nu
putea să ia parte la Sfintele Liturghii fiindcă slujea la bucătărie. Însă nu a
cârtit niciodată și întelegea că, prin ascultare, blândețe și smerenie este sub
binecuvântarea Lui Dumnezeu.
Pentru jertfa ei, în vara anului 1957 i s-a arătat Maica Domnului
îmbrăcată în veșminte strălucitoare și i-a spus să se spovedească și să
meargă la Sfânta Liturghie să se împărtășească, că peste 3 zile va pleca la
Domnul. A făcut toate câte i s-au spus de Maica Domnului, iar peste 3 zile
împăcată și cu sufletul curat, a plecat la Domnul.

Alte vindecari miraculoase au fost vindecarea unei femei demonizate în

1955; tămăduirea unei bolnave de leucemie în 1970; salvarea unui dulgher
care, lucrând pe acoperișul mânăstirii, a căzut din înalt, rămânând aproape
fără viața. Dus în fața icoanei, și-a revenit imediat, de parcă s-ar fi trezit
dintr-un somn lung și zbuciumat. Și multe alte minuni, știute sau neștiute,
s-au petrecut în toată țara.

Condacul al 13-lea din Acatistul Rugul Aprins

O! Maică a Domnului, de-a pururi curate şi Maică a Omului binecuvântată!
Ca douăzeci şi patru de alăute şi potire această închinăciune a noastră să
fie în revărsarea ei neîncetată.
Şi către Preasfânta Treime, suită bucurie, aducerea ei prea binemiresmată,
de pe palmele Tale către Hristosul Mire, să-şi treacă prinosul de dreaptă-
slăvire.
Ca să putem cu Cerurile toate striga, dintr-o îmbrăţişată necovârşire
cel mai presus: Aleluia!

SURSA – fragmente de text preluate din lucrarea “Icoana Maicii Domnului

Izvorâtoare de Mir de la Mănăstirea Rarău”, editura Panaghia, 2016, și de
pe www.icoanefacatoaredeminuni.ro

 23
 4. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI “ÎNDRUMĂTOAREA”
DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ - 9 Iulie

Această icoană a Maicii Domnului

este considerată cea mai veche și mai
frumoasă icoană din România, și
cunoscută în toată lumea ca
făcătoare de minuni. Timp de peste
600 de ani, icoana Maicii Domnului de
la Mănăstirea Neamț a întărit credința
creștin-ortodoxă a conducătorilor,
monahilor și a credincioșilor din
România.

CONTACT - Mănăstirea Neamț

Arhim. Benedict Sauciuc
Comuna Vânători, jud. Neamţ
Tel. 0233 251580, 0745 212708
email - neamt@mmb.ro

ISTORICUL ICOANEI
Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Cinstirea
icoanei Maicii Domnului “Îndrumătoarea“ de la Mănăstirea Neamț este
înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în data de 9 iulie
Tradiția spune că icoana a fost pictată după modelul icoanei Maicii
Domnului ce se afla în Lida, în Țara Sfântă, în anul 35, numită Lidianca.
Aceasta nu era făcută de mână omenească, ci apărută prin minune, la
rugăciunea Maicii Domnului, pe un stâlp al primului locaș creștin ridicat de
Sf. Apostoli Petru și Ioan în Lida. În anul 665, Sfântul Gherman, înainte de
a deveni pariarh al Constantinopolului, a făcut o copie a acestei icoane iar
pe spatele icoanei a zugrăvit pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ale cărui
sfinte moaște se aflau atunci în acea biserică. Sfântul Gherman a adus
icoana cu el în Constantinopol atunci când a devenit patriarh.
După modelul icoanei care a aparținut Sf. Gherman, a fost pictată și
sfânta icoana aflată azi la Mănăstirea Neamț, de către un monah al
Mănăstirii Sf. Gheorghe, zisă a Manganelor, din Costantinopol. În biserica
acestei mănăstiri, în fața sfintei icoana a Maicii Domnului cu pruncul, ostașii
armatei bizantine depuneau jurământul și primeau binecuvantarea înainte
de luptă. Prin rânduială dumnezeiască, această icoană a fost trimisă de
împăratul bizantin Ioan al VII-lea Paleologul (în acea vreme regent), la 31
decembrie 1401, ca dar binecredinciosului Voievod Alexandru cel Bun,
domnitorul Moldovei (1400-1432).
 24
 Ea a fost adusă de protopopul Petru, exarh al Patriarhiei Ecumenice, și
a fost așezată în Catedrala Mitropolitană Mirăuți din Suceava. Astfel, nu cu
mult înainte de căderea Constantinopolului (29 mai 1453) sub stăpânire
otomană, Maica Domnului și-a pus la adăpost icoana sa, făcând-o dar
poporului binecredincios din Moldova,
În anul 1447, fiul lui Alexandru cel Bun, domnitorul Stefan al II-lea ( 1433-
1447), o dăruiește Mănăstirii Neamț, unde, în același an a fost
înmormântat.
În aceasă sfântă mănăstire icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea a
devenit cunoscută prin darul facerii de minuni și a arătat purtarea de grijă a
Maicii Domnului față de monahii lavrei și de binecredincioșii închinători.
În anul 1491 este consemnată minunea săvârșită la hramul mănăstirii,
praznicul Înălțării Domnului, când icoana, scoasă în procesiune, s-a ridicat
în văzduh, fiind văzută de toată mulțimea închinătorilor. Această minune
s-a repetat în anul 1655 cu prilejul procesiunii din ziua de Paști.
De mai multe ori, obștea de monahi a fost nevoită să se refugieze din
calea cotropitorilor, luând și sfânta icoană și rămâneau în locuri tăinuite
până când pericolul se îndepărta iar monahii puteau reveni la locul lor de
nevoință. Așa s-a întâmplat când au năvălit polonezii în Moldova, la 1697,
când soborul marii lavre s-a retras în bejanie la schitul Strâmba până în
1700.
Altă grea încercare a fost năvălirea oștirii otomane pentru a înfrânge
mișcarea de eliberare Eteria, începută de greci în Țările Române, în anul
1821. În 3 iunie 1821, starețul Ilarie a trimis icoana și alte obiecte bisericești
într-un loc mai sus de mănăstire, pe apa Nemțișorului, ascunzând-o în
pământ. Maica Domnului s-a arătat în vis unui cuvios bătrân și i-a zis: ‘Voi
mă ascundeți, dar eu tot nu vă voi părăsi”. Acolo, pe acel loc s-a construit
mai târziu schitul Icoana Veche.
Și cu adevărat mare minune a fost, că turcii, după ce au ucis pe toți
viețuitorii Mănăstirii Secu și pe cei ce se refugiaseră acolo și au incendiat
mănăstirea, s-au pornit de mai multe ori ca să prade și Măn. Neamț. Însă,
cum ajungeau aproape, îndată li se schimba mânia lor în blândețe, că și ei
se mirau.
După ce s-au liniștit toate, la 28 oct 1822 s-a făcut scoaterea icoanei,
printr-o mare procesiune. Când icoana a ajuns în marginea poienii spre
mănăstire, s-a observat, după cum se vede însemnat pe crucea de piatră,
adăpostită în Aghiazmatarul de acolo, că fața sfintei icoane s-a înnegrit
deodată. După ce au stat cu toții la rugăciune și au adus cântări Născătoarei
de Dumnezeu, a început a i se lumina fața, devenind mai frumoasă ca
înainte.
Între anii 1844-1845, icoana a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint
aurit, ornamentată cu pietre prețioase.
 25
 În anul 1846 un moșier rus, Certkov, a făcut o copie pe pânză a icoanei
Maicii Domnului de la Neamț și a așezat-o în biserica din satul Mihailovka
(în ținutul Boguciar, Rusia), unde s-au săvârșit multe minuni și vindecări,
încât icoana de la Neamț a devenit cunoscută și cinstită în toată Biserica
Rusă.
De asemenea, în 1864 s-a făcut o altă copie a acestei icoane pentru
Mănăstirea Noul Neamț din Basarabia, care s-a proslăvit prin darul facerii
de minuni. Astfel icoana făcătoare de minuni se bucură de multă cinstire
fiind cunoscută în toată lumea ortodoxă.
Înaintea acestei icoane s-au rugat Sf. Voievod Ștefan cel Mare, Sf Cuv.
Paisie de la Neamț, Sf. Ier. Grigorie Dascălul când era monah, Sf. Cuv.
Antipa de la Calapodești înainte de a lua jugul cel bun a monahismului,
tânărul Ioan Iacob rugând binecuvântarea Maicii Domnului pentru intrarea
în obstea nemțeană și ceilalți sfințiți Părinți nemțeni.
De tei ori pe an, la Izvorul Tămăduirii, la Înălțarea Domnului (hramul
mănăstirii) și la Pogorârea Sf. Duh, sfânta icoană este scoasă în
procesiune, după care Dumnezeu trimite asupra mănăstirii și imprejurimilor
o ploaie binefăcătoare pentru holde.
Sursa relatării de mai sus este brosura “Istoria si acatistul icoanei Maicii
Domnului Indrumătoarea de la Măn. Neamț”, Editura IBMO, Bucuresti 2018

Din 1429, de când a fost adusă la Mănăstirea Neamț, sfânta icoană a

vegheat multiseculara chinovie, iar Născătoarea de Dumnezeu, prin cinstita
sa icoană, a săvârșit nenumărate minuni. Vlădici și clerici, voievozi și
dregători, monahi și mulțime de credincioși şi-au îngemănat rugăciunile în
bune nădejdi prin mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu care, de șase
veacuri, a devenit „Îndrumătoarea” poporului lui Dumnezeu din
binecuvântata Moldovă și de pretutindeni.
Părintele Stareț al Mănăstirii Neamț, Arhim. Benedict Sauciuc
mărturisește: „În fața acestei icoane, Îndrumătoarea, s-au rugat primii
ierarhi ai Mitropoliei Moldovei, s-a rugat Binecredinciosul Voievod Ștefan
cel Mare și Sfânt, s-a rugat și i-a cerut ocrotirea marele stareț Paisie, cel
cinstit în mod deosebit în acest an, cerând-i sprijin Macii Domnului pentru
lucrarea duhovnicească atât de importantă pentru spiritualitatea
românească, inițiată și desfășurată aici în marea lavră a Mușatinilor. Noi,
cei adunați astăzi, în fața sfintei icoane, continuăm tradiția multiseculară de
la Neamț, când cler și popor adunați în cuget și rugăciune, aducem
mulțumire Născătoarei de Dumnezeu pentru multele și bogatele sale daruri
revărsate vreme de șase secole peste Mănăstirea Neamț, peste
binecuvântată Moldovă, dar și peste întreg pământul nostru românesc”.

 26
 Starețul Mănăstirii Bistrița, părintele Luca a scris o carte născută din
sâmburele unui talant: “Icoana bizantină a Maicii Domnului de la Mănăstirea
Neamț. Considerații istorice, artistice și teologice”, apărută la Editura
Doxologia din Iași, în 2010.
În opinia părintelui Luca, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea
Neamț, Hodighitria, care se traduce Îndrumătoarea, rămâne cea mai
frumoasă icoană bizantină din câte s-au păstrat și din câte se cunosc,
deoarece dogma este transpusă cu ajutorul culorilor în chipul cel mai
minunat. „Vedeți, cu mâna dreaptă îi îndrumă pe toți închinătorii spre Cel
care este Calea, Adevărul și Viața – Iisus, pe Care-l ține pe brațul stâng”.
Pictorul a realizat icoana călăuzit de Sfântul Grigorie Palama
„După ce am citit Omilia despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a
Sfântului Grigorie Palama, am crezut că sfântul și-a scris textul privind la
această icoană. Dar cercetând mai în amănunt, mi-am dat seama că a fost
tocmai invers. În concluzia cărții pe care am scris-o am lansat această
ipoteză, potrivit căreia pictorul a pictat icoana așa cum Sfântul Grigorie
Palama i-a spus s-o picteze”, afirmă părintele Luca.
Iată și contextul istoric: din anul 1343 până în anul 1347, Sfântul Grigorie
Palama a fost închis în Constantinopol, la Mănăstirea Manganelor. Aici a
avut ocazia să transmită această învățătură a sa despre Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu unui pictor, s-o picteze. În acel an – 1347 – la
conducerea Imperiului Bizantin a venit Constantin al VI-lea Cantacuzino,
cel care va accepta isihasmul ca pe un curent imperial asumat. În frunte cu
împăratul, toți ziceau rugăciunea Doamne Iisuse și făceau isihie. Se poate
vorbi, așadar, și de o isihie laică, și de o isihie monahală și chiar Sfântul
Grigorie Palama a scris în acest sens.

MINUNI ALE ICOANEI - Minunea întâi

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-a arătat
făcătoare de minuni în anul 6999, ce este de la Hristos 1491, în pământul
Moldovei, în Mănăstirea Înălțării Domnului ce se numește Neamțul. Și se
află această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvită pe o
scândură de lemn, de o parte Maica Domnului, pe Hristos Domnul
ținându-l pe mâini, iar pe cealaltă parte, Sfântul Marele Mucenic Gheorghe
stând și pe balaur junghiind cu arma. Pe această icoană la Praznicul
Înălțării Domnului, când cu cruci o duc arhierei și preoții cu mâinile
ținându-o, de multe ori s-a întâmplat, fiind în mâinile arhiereilor și a preoților,
de s-a ridicat ca și cum s-ar smulge din mâinile lor și ar voi să se răpească.
Și de aici i s-a pus numele că se închină, pe care, văzându-o norodul se
umilește și se roagă cu umilință lui Dumnezeu.

 27
 Minunea a doua
[...] „Într-o vreme, făcându-se această litanie cu sfânta icoană în jurul
mănăstirii (precum am arătat în minunea cea dintâi), când o aducea în
biserică, s-a smuls sfânta icoană din mâinile norodului și răpindu-se s-a dus
însăși la văzduh, și a stat deasupra amvonului. Și de acolo mergând spre
ușile împărătești, a intrat în altar și, înconjurând altarul, a ieșit pe ușile
celelalte și s-a așezat la al său loc, acolo unde pururea stă. Știut să fie și
aceasta, cum că îngerii cei ce sunt pe lângă Născătoarea de Dumnezeu și
îi slujesc ei, i-au purtat prin văzduh icoana ei. Aceasta s-a întâmplat pe
vremea domniei lui Ștefan Gheorghiță al Moldovei (1655). [...]
(fragmente preluate din lucrarea Arhimandritul Ioanichie Bălan, Sfintele
icoane făcătoare de minuni din România, Editura Episcopiei Romanului
2003, pp. 34-36 – minuni consemnate de duhovnicul Andronic din
Mănăstirea Neamț)

RUGĂCIUNE ÎNAINTEA ICOANEI MAICII DOMNULUI DE LA

MĂNĂSTIREA NEAMȚ
Pe stâlpul minţii noastre închipuie, cuvintele înţelepciunii cereşti, ceea
ce eşti stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijineşti. Nu ne lipsi pe noi de
ocrotirea ta de Maică, ceea ce eşti mângâierea celor împovăraţi de păcate,
floarea tuturor darurilor cereşti, oglinda îngerilor, muntele cel înalt al
desăvârşirii, rai tainic al fecioriei, Tabor înţelegător al tuturor virtuţilor,
corabia mântuirii păcătoşilor, căruţa cea de foc a înţelepciunii, psalmul cel
scris în cartea inimii, izvorul rugăciunii neîncetate, legătură a unirii noastre
cu Dumnezeu.
Cu paşii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana ta, noi,
cei ce nu ştim a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre. Izvorul
rugăciunii tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceaţa cuvântului
dumnezeiesc. Ploaia milostivirii tale să înmoaie pământul cel împietrit al
inimii noastre. Laudele împletite ție de serafimi să întraripeze inima noastră
cu dorul cel dumnezeiesc. Suspinurile heruvimilor coborâte în adâncul
sufletului nostru să ne tragă pe noi spre înălţimea cugetării smerite. Nu
avem inimă înfrântă ca să aducem tânguire vrednică pentru păcatele
noastre, nu avem nici pocăinţa care întăreşte casa sufletului pe temelia
răbdării. Norii patimilor au întunecat cu totul cerul sufletului nostru şi nu
putem privi nici măcar spre strălucirea frumuseţii tale. Purtaţi suntem de
valurile ispitelor şi cu greu călătorim pe marea cea sărată a acestei vieţi.
Îndulceşte necazurile noastre cu darul tău şi scrie-ne pe noi în cartea
vieţii, ceea ce eşti carte ce ai purtat pe Cuvântul vieţii, Cel Care, prin
pătimirea Sa, a scos pe Adam din lanţurile durerilor.

 28
 Ridică mintea noastră deasupra grijilor lumeşti şi pe piatra răbdării ne
aşează, ceea ce ai născut pe Piatra vieţii, Cea Care a sfărâmat pietrele
slujirii idoleşti. Acoperă-ne cu acoperământul tău cel luminat, ceea ce eşti
ocrotitoare creştinilor şi păzeşti totdeauna pe robii tăi cu darul tău. Ceea ce
lacrimi ai vărsat pentru Fiul Tău pe Care L-ai văzut pironit pe cruce, dă-ne
nouă lacrimi de umilinţă pentru păcatele noastre, cu care în fiecare ceas
mâhnim milostivirea Stăpânului nostru. Inima ți s-a rănit când suliţa a
străpuns coasta Fiului Tău, deci nu trece cu vederea nici rănile sufletelor
noastre, ci cu untdelemnul rugăciunii tale ne întâmpină şi ne ridică la
înălţimea pocăinţei.
Bucură-te, rază a înţelepciunii Soarelui Hristos, turn nebiruit al
creştinilor, cetatea cea cerească a Luminii, vasul cel plin de mirul laudelor
îngereşti, bucură-te, Maică a Domnului, ceea ce reverşi daruri de minuni
celor ce cu inimă smerită cad înaintea sfintei tale icoane, cerând alinarea
suferinţelor şi mare milă. Nu ne uita şi pe noi, cei ce, măcar că nu ştim a-ți
aduce cuvânt vrednic de laudă, nădăjduim la acoperământul milostivirii
Tale. Amin!

SURSA – fragmente de text preluate din mai multe articole de pe portalul

ortodox www.doxologia.ro

5. SFÂNTA ICOANĂ PRODROMIȚA DE LA MUNTELE

ATHOS, GRECIA - 12 Iulie

TROPARUL SI CONDACUL Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea

Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”,
de la Muntele Athos
Tropar - Glasul 1
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii
icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind;
căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi
trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă
milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată.
Condac - Glasul 8 - Apărătoare Doamnă...
Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne
închinăm credincioşii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzeşti şi ne
izbăveşti din ispite şi din toate relele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind,
grăim ţie: Bucură-te, Fecioară, Nădejdea şi Slava creştinilor.

 29
 LOCALIZAREA ICOANEI
Schitul Românesc Prodromu cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” (grec.
Σκήτη Τιμ. Προδρόμου), este unul din cele două schituri românești din
Muntele Athos (alături de Schitul Lacu). Depinde de mănăstirea Marea
Lavră.
Egumenul Schitului Prodromu este (din februarie 2011) Preacuviosul
Ieromonah Atanasie (Floroiu), care urmează venerabilului Părinte
Protosinghel Petroniu (Tănase).
Schitul Prodromu se află la capătul răsăritean al peninsulei Athosul,
numit Vigla, într-un ţinut pustiu, pietros şi bântuit de furtuni. Din aceste
motive, schitul a luat numele Sfântului Ioan Botezătorul, Prodromu în limba
greacă. Locul este sălbatic, cu minunate frumuseţi naturale, prielnic
sihăstriei şi înaltei contemplaţii bisericeşti.
În partea de răsărit a schitului se întinde Marea Egee, mereu agitată de
valuri şi furtuni, iar spre apus se înalţă, până la altitudinea de 2033 m,
Muntele Athos, al cărui vârf de marmură, în mare parte a anului acoperit cu
zăpezi, scânteiază sub razele soarelui, cu mult timp înainte de răsăritul lui.
Locul a fost îndrăgit de pustnici, doritori de înaltă viaţă duhovnicească.

CONTACT - Schitul Românesc Prodromu

Adresa Άγιο Όρος 603 86, Greece. TEL +30 2377 023294
prodromu.secretariat@yahoo.com / prodromuarhondaric@yahoo.com

 30
 ISTORICUL ICOANEI
Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Cinstirea
sfintei Icoane Prodromița de la Muntele Athos este înscrisă în calendarul
Bisericii Ortodoxe Române în data de 12 iulie.
Istoria zugrăvirii Icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei stăpânei
noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria, cea cu
dumnezeiască minune săvârșită, Icoană care se află în Biserica schitului
chinovial românesc Prodromu din sfântul Munte Athos este următoarea.
În anul 1863, părinții ieroschimonahi Nifon și Nectarie, ctitorii Schitului
românesc Prodromu, mergând în România pentru nevoile acestui Schit
aveau în inima lor o mare dorință și evlavie de a dobândi o sfântă Icoană
mai însemnată și de minuni făcătoare a Maicii lui Dumnezeu, care să fie
așezată în biserica Schitului spre mângâierea celor ce se vor afa în acest
sfânt așezământ, după cum mai toate Mănăstirile Sfântului Munte au câte
o Icoană de minuni făcătoare.
Deci afându-se părinții Nifon și Nectarie în orașul Iași, fosta capitală a
Moldovei, au început a căuta acolo un iconar mai iscusit și cu viață plăcută
lui Dumnezeu care să le picteze o icoană a Maicii lui Dumnezeu. Și, din
dumnezeiască pronie, au găsit pe un pictor bătrân, cu numele Iordache
Nicolae, cu care s-au și învoit să le facă această sfântă Icoană după
modelul pe care i l-au dat părinții. Acestuia i-au pus și rânduială ca să o
lucreze cu post, adică, de dimineață și până când va fămânzi să nu ia nimic
în gură, iar după masă să nu mai lucreze la sfântă Icoană până a doua zi,
înaintând în acest fel cu lucrul Icoanei până la săvârșirea ei. Și a primit
pictorul învoiala aceasta cu toată mulțumirea și evlavia, adăugând însă că
„el nu poate lucra acum ca mai înainte, pentru că a îmbătrânit și îi tremură
mâinile”. Părinții Nifon și Nectarie l-au îmbărbătat însă zicându-i „să se
silească și să aibă credință că îi va ajuta Maica lui Dumnezeu”.
Și așa a început bunul bătrân pictor lucrul cu multă evlavie și lucra bine
și cu mult spor fondul și veșmintele, lăsând fețele la urmă, după obiceiul
pictorilor. Deci, după ce a isprăvit veșmintele după știința artei sale, a
început a lucra la chipurile Maicii Domnului și al Domnului nostru Iisus
Hristos. După ce a dat mâna întâia și a doua a mai rămas puțin ca să le
îndrepteze și să le împlinească desăvârșit. Sculându-se a doua zi de
dimineață a început a lucra iarăși, ostenindu-se mai toată ziua la fețe, doar
doar va putea să le săvârșească. Însă lucrul ieșea cu totul dimpotrivă, căci
nu numai că n-a putut să le îndrepteze, ci mai mult le-a stricat încât au
rămas cu totul fără de chip, strâmbe, urâte și nepotrivite. Aceasta văzând
binecuvântatul bătrân pictor, s-a descurajat foarte și s-a mâhnit
nepricepând ce va să fe lucrul acesta; și a încetat a mai lucra zicându-și în
sine: „păcat de osteneală și de postul ce am dus atâtea zile lucrând la
această icoană în zadar.
 31
 Dumnezeu să mă ierte, nu știu ce să mai zic, că de astă noapte cu toată
silința mă chinuiesc și nu pot să le îndreptez, ba încă acum chiar desăvârșit
le-am stricat, făcându-mă ca un ieșit din minți și ca și cum mi-aș fi uitat
tainele artei mele”.
Din întâmplare s-au dus în ziua aceea pe la dânsul părinții Nifon și
Nectarie ca să vadă cum înaintează cu pictarea sfintei icoane; și când au
văzut-o și ei în acea stare nepotrivită, foarte s-au mâhnit și s-au îndurerat
până la sufet socotindu-se nevrednici de darul și bunăvoința Maicii lui
Dumnezeu; după care a început și tristul pictor a le povesti întâmplarea ce
a pătimit. Acestea auzind părinții, mai mult s-au amărât, zicând „că nu
binevoiește Maica Domnului dorința și evlavia lor”. Însă părinții nu s-au
descurajat cu totul, ci au lăsat lucrul la bunăvoința Maicii lui Dumnezeu, și
mângâind cât au putut pe pictorul întristat l-au îndemnat să nu se
descurajeze, ci să se apuce să isprăvească icoana pe cât îi va fi cu putință,
findcă ei o vor lua oricum va fi, dându-i plata ostenelilor lui , după învoială.
În acea vreme s-a întâmplat să fie acolo împreună cu părinții și
ieromonahul Grigorie Grecul Esfgmenitul, însoțindu-l pe părintele arhiereu
Nil al Pentapolei, care văzând la rândul său icoana în acel stadiu le-a zis
părinților Nifon și Nectarie că e păcat de cheltuiala ce-o fac, rugându-i să
nu ducă icoana în starea aceea în Sfântul Munte findcă acolo sunt destui
pictori cu mult mai buni care pot cu adevărat să facă o icoană după cuviință,
potrivită dorinței lor. Răspunsul părinților a fost că poate o vor dărui acolo,
în țară, unei biserici mai sărace.
Au plecat așadar părinții la metocul lor, iar bătrânul pictor a acoperit
icoana cu o pânză curată și, încuind ușa odăii în care lucra icoana, a rămas
foarte dezamăgit, nemâncând nimic în ziua aceea, ci rugându-se și
închinându-se până la obosire, s-a culcat, căzând deja seara.
A doua zi, sculându-se mai de dimineață, a descuiat ușa odăii unde
lucra icoana și a început a-și pregăti cele trebuincioase pentru pictură,
având multă dorință de a reîncepe lucrul cu evlavie. Și făcând câteva
metanii, se închina și se ruga Maicii lui Dumnezeu ca să-i lumineze mintea
și să-i ajute să nu pătimească ca în ziua trecută. Și așa, mergând la icoană
spre a porni lucrul, a ridicat pânza de pe fața icoanei. Atunci, O! Minunile
Maicii lui Dumnezeu! Văzu cu adevărat că sfintele fețe erau cu
dumnezeiască minune îndreptate după toată cuviința și de sine săvârșite și
pline de dumnezeiesc dar și har, după cum se vede și acum această sfântă
față în Icoana Preacuratei Maicii lui Dumnezeu «Prodromița».
Această preaslăvită minune văzând-o bătrânul pictor împreună cu
ucenicii săi se minunau foarte și proslăveau pe Maica lui Dumnezeu, căci
ea singură cu minune dumnezeiască și-a proslăvit sfânta sa față și pe cea
a Fiului său; minune pentru care, spre adeverire, le-a dat părinților Nifon și

 32
Nectarie un înscris care poartă pecetea și iscălitura lui. Această mărturie
se păstrează în arhiva Schitului Prodromu, având următorul cuprins:

MĂRTURIE:
„Eu, Iordachi Neculau, zugravŭ din oraşul Ĕşului, am zugrăvit această
sfăntă icoană a Maicii lui Dumnezău, cu însuş măna mé, la cari au urmat o
minuni préslăvită într-acest chip: după ci am isprăvit veşmíntile după
meşteşugul zugrăvíi méli, m-am apucat di chipul Maicii Domnului și di a
Dm. Hristos; după ci am dat măna întăiŭ și al doilé, apucăndu-mă ca să o
zugrăvesc disăvărșit, căutănd eu la chipuri, cu totul au eșit dinprotivă,
pentru cari fórti mult m-am măhnit și m-am scărbit, socotind că me-am uitat
meșteşugul. Și aşa find sară, m-am culcat scărbit nimica măncănd în zioa
aceia, socotind că a dao zi sculăndu-mă să mă apuc mai cu dinadinsul.
După ci m-am sculat a dao zi, mai întăiu am făcut trii metanii rugăndu-
mă Maicii lui Dumnezău ca să-mi luminéză minté să isprăvesc sfănta Ei
icoană. Și cănd m-am dus să mă apuc de lucru „O, pré slăviti minunile Maicii
lui Dumnezău, s-au afat chipul dres precum să vedi”.
Și eu văzănd această minuni n-am mai adaos a mai puni condeiul, fără
numai am dat lustrul cuviincios. Și aceasta esti povestiré icoanii aceştie, și
spre încredinţari și ştiinţă, am iscălit însuş cu măna me..”.
Iordachi Nicolau, 29 iunie 1863.

Minunea s-a petrecut noaptea, spre ziua de 28 iunie, și i-a înspăimântat

și i-a uimit deopotrivă pe pictorul Nicolae și pe ucenicii săi care priveau
Icoana nepricepând cum s-a făcut aceasta. Și au început ei a chema
prietenii și vecinii de primprejur ca s-o vadă, casa pictorului umplându-se
îndată de popor, cu toții minunându-se de proslăvirea acestei sfinte Icoane
și, închinându-i-se, aprindeau lumânări îndulcindu-se duhovnicește de
privirea dumnezeieștilor Fețe așa de bine încuviințate și minunate.
Părinții Nifon și Nectarie, afați la metocul Schitului din Iași îngrijorați și
întristați și neștiind nimic din cele petrecute, văzură deodată pe unul dintre
ucenicii pictorului venind foarte repede și ostenit de alergare, care le spuse
cu glas mare „să trimită degrab să ia sfânta Icoană findcă în noaptea
aceasta singură s-a pictat, iar acum poporul nu mai încape în casă pentru
a privi acea minune”. La început părinții n-au dat crezare celor grăite de
ucenic. Cu toate acestea l-au trimis pe părintele Dosithei schimonahul,
îngrijitorul metocului de la Iași care, ajungând la casa pictorului, nu putea
intra să vadă sfânta Icoană de îmbulzeala norodului.
Izbutind să intre și să vadă sfânta Icoană, a învelit-o îndată cu o pânză
curată și, luând o trăsură, a adus-o la metoc, urmat fiind de popor. Sosind
la metoc, părinții au închis porțile și n-au mai lăsat pe nimeni să intre până
ce se vor sfătui ce este de făcut.
 33
 Apoi au făcut degrabă cunoscut sfintei Mitropolii cele despre această
minune. Și venind însuși preasfințitul Mitropolit Calinic Miclescu însoțit de
clerul său a văzut sfânta Icoană și crezând i s-a închinat cu toată evlavia,
minunându-se și zicând: „Cu adevărat mare dar ne-a dăruit Maica lui
Dumnezeu prin această minunată și preaslăvită Icoană a sa”. Apoi, după
ce a dat binecuvântare de sfințirea apei, mulțimea de afară a năvălit în
metoc spre a se închina sfintei Icoane, cerând a i se citi paraclise și i se da
agheasmă, cu care stropindu-se oamenii, a început darul Maicii lui
Dumnezeu a lucra prin această sfântă Icoană și a face minuni.

MINUNI ALE ICOANEI

Multe au fost minunile săvârșite atunci de sfânta Icoană, atât în Moldova
cât și după aducerea sfintei Icoane la Athos, minuni pe care părinții Nifon
și Nectarie împreună cu alți frați aflați la metoc le-au văzut cu ochii lor. Pe
unele dintre acestea le vom mărturisi aici, spre slava lui Dumnezeu și a
Preacuratei Maicii Sale, știind că adevărul nu trebuie trecut sub tăcere.
Un om avea albeață pe amândoi ochii încât se vedeau luminile ochilor
lui albe ca laptele, și aducându-l cei ce-l purtau s-a închinat la sfânta Icoană
stropindu-se, bând și spălându-și ochii cu agheasmă, din care a luat și
acasă ca să bea și să se mai spele, spunându-i să aibă credință în Maica
Domnului. Și așa făcând, peste trei zile a venit să-i mulțumească Maicii lui
Dumnezeu arătând și ochii că s-au curățit și văd luminat.
Un altul care avea lepră, trupul lui fiind numai bube, închinându-se cu
credință și stropindu-se cu agheasmă a căzut lepra de pe trupul lui ca niște
solzi și s-a curățit. Un boier a venit spunând că un fiu al lui de trei zile numai
prin aceea că răsufla se cunoștea că este încă viu, altminteri fiind ca un
mort. Și rugându-se la această Icoană a Maicii Domnului, a luat agheasmă
și s-a dus de l-a stropit, dându-i și în gură puțin ca să bea. Și îndată s-a
ridicat copilul cu totul sănătos, copil pe care l-a adus tatăl său de s-a
închinat la sfânta Icoană și a mulțumit Maicii lui Dumnezeu.
Acestea și altele multe – bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap și de
măsele, de ochi, de vătămături și feluri de boli – a tămăduit aceea sfântă
Icoană, pe care părinții de la metoc nu le-au însemnat find copleșiți și obosiți
de îmbulzeala poporului care cerea neîncetat a li se citi paraclise și
rânduiala agheasmei încât nu puteau să țină cont de cine cu ce se
folosește, și mai ales că orășenii îi amenințau că le vor opri Icoana acolo,
zicând că a lor este findcă în Iași s-a făcut minunea cu zugrăvirea
dumnezeieștilor ei Fețe. Acestea înțelegând părinții Nifon și Nectarie și
văzând că se înmulțește poporul neîncetat, au ridicat cu grăbire sfânta
Icoană și au plecat spre Sfântul Munte.

 34
 Deci plecând din Iași au venit cu sfânta Icoană în orașul Huși, dar și
acolo mult s-au mirat cum a simțit poporul. Fiindcă seara târziu au sosit la
Episcopie iar a doua zi până când s-a luminat tot orașul a simțit ca și cum
le-ar fi vestit cineva, episcopia umplându-se îndată de popor. Însă părinții
au plecat degrabă temându-se ca nu cumva să fe opriți din porunca
Mitropoliei, findcă, între timp, fusese înștiințat și domnitorul Cuza care era
de părere ca sfânta Icoană să fe oprită în țară de vreme ce aici s-a petrecut
minunea.
De acolo au mers în orașul Bârlad, ducând sfânta Icoană la casa
doamnei Ecaterina Șuțu, care cu multă dragoste și cucernicie a primit
venirea sfintei Icoane însoțite de părinți. Despre venirea lor aflând
protoiereul din Bârlad, i-a rugat pe părinți să aducă sfânta Icoană la
catedrala orașului spre a i se închina tot poporul de acolo.
Și începând a i se închina mulțimea din acel oraș, sfânta Icoană
săvârșea și acolo multe minuni, dintre care istorisim pe una mai însemnată.
În orașul acela era un dascăl foarte învățat și înțelept care avea la școala
lui pe fii celor mai însemnate persoane de acolo, dascăl despre care
bârlădenii spuneau că este foarte muncitor și cinstit, doar că nu merge la
biserică decât numai la Sfintele Paști. Acela auzind de venirea sfintei
Icoane, a trimis trăsura și i-a rugat pe părinți să aibă bunăvoința de a merge
cu sfânta Icoană la casa lui. Însă părinții n-au voit, trimițându-i răspuns că
mai cuviincios este să vină el la sfânta Icoană. Și astfel a trimis el trăsura
în trei rânduri, pentru a merge părinții cu Icoana la el. De asemenea, mulți
oameni i-au rugat și i-au îndemnat pe părinți să primească a merge cu
Icoana la dânsul, pentru folosul sufetului lui. Deci când părinții au voit să ia
sfânta Icoană și să o pună în trăsură s-a făcut deodată așa de grea încât a
fost nevoie de patru oameni, care cu mare greutate au dus-o la trăsură. Și
când au voit să o urce în trăsură a trăsnit așa de tare sfânta Icoană încât
toți s-au spăimântat, caii de la trăsură au tresărit iar tocul Icoanei s-a
desfăcut din toate încheieturile lui. Atunci au cunoscut toți că nu voiește
Maica lui Dumnezeu să meargă acolo, și întorcând icoana înapoi, doi
oameni au dus-o cu ușurință.
Tot atunci o doamnă evlavioasă și foarte bolnavă, afându-se la
moșie departe de oraș, șovăia să se urce în trăsură spre a merge la sfânta
Icoană temându-se să nu moară pe drum; acesteia i s-a arătat sfânta
Icoană în vedenie de vis, poruncindu-i să se scoale degrab și să vină la
Bârlad ca să ia binecuvântare de la sfânta Icoană. Și pe când se suia în
trăsură îndată s-a aflat desăvârșit sănătoasă, și venind la părinți le-a
mărturisit zicând: „cu adevărat pe această sfântă Icoană o am văzut astă
noapte în vis, zicându-mi să vin cât mai degrabă la Bârlad să mă închin ei
înainte să plece, și acum iată sunt sănătoasă”.

 35
 De acolo au venit părinții cu sfânta Icoană la Galați și au pus-o în
biserica Sfinților Împărați. La această biserică lucra un pictor care, văzând
îmbulzeala poporului la sfânta Icoană, s-a mâniat și a început a-i ocărî pe
oameni numindu-i înșelați și proști, neînvățați și amăgiți, creduli la basmele
călugărești, după cum zicea. Acestea bârfind se uita el însuși cu obrăznicie
la fața Icoanei ocărând pe oameni în gura mare. Atunci deodată Maica lui
Dumnezeu, prin schimbarea feței sale l-a îngrozit așa de tare, încât s-a
înfricoșat cu totul. În urma acestui fapt el însuși a început a propovădui
poporului să creadă că sfânta Icoană e cu adevărat pictată cu minune
dumnezeiască.
Plecării sfintei Icoane din Iași i-a urmat o preaslăvită minune care a uimit
acel ținut: un evreu cu soția și cu copiii săi țineau un han din marginea
drumului. Plecând pentru treburile negoțului său, acel evreu și-a lăsat la
han soția și copiii împreună cu o slugă. S-a întâmplat însă că a murit acolo
unde s-a dus, iar un prieten al evreului, îngropându-l, a luat marfa și banii
rămași aducându-le soției celui mort, anunțându-i întâmplarea morții
bărbatului ei. După plecarea acestuia, vrăjmașul a pus în mintea slugii s-o
omoare pe evreică pentru a-i lua averea, după care să fugă de acolo. Deci,
pândind o noapte în care evreica rămase singură cu copiii, a intrat la ea pe
când dormea și a început a o amenința c-o va omorî dacă nu-i va da banii.
Ea, văzând primejdia și că toate rugămințile nu foloseau la nimic, a scos și
i-a dat tot ce avea numai să-și scape viața. Și luând sluga aceea banii și
lucrurile, fu cuprinsă de îngrijorare, socotind că evreica are să descopere
fapta celor ce vor trece pe la han, vădindu-l. Deci, pentru a fi fără de grijă,
a gândit să o spânzure.
Și pe când pregătea spânzurătoarea, evreica plângând se ruga către
dânsul să o lase în viață, fără însă a-l îndupleca. În acel moment evreica își
aduse aminte de această minune a pictării sfintei Icoane, minune care
străbătuse pretutindeni ca o bunăvestire, și, în strâmtoarea în care se afa,
a început a se ruga ca o creștină, zicând: „Maica Domnului! Dacă cu
adevărat chipul tău a fost pictat cu dumnezeiască minune, precum am
auzit, izbăvește-mă de această primejdie și voi crede și mă voi boteza eu
și toată casa mea”.
Acestea și alte multe zicând evreica cu mare plângere, sluga s-a
apropiat de ea ca să o pună în ștreang. Dar socotind că este prea sus și nu
o va putea ridica, a pus un scaun sub el și lațul la gât pentru a proba dacă
vine bine. Dar călcând el strâmb, a sărit scaunul de sub picioarele lui
rămânând el însuși spânzurat. Iar evreica văzând această minune a crezut
cu toată casa ei și s-a botezat precum făgăduise.
La plecarea părinților Nifon și Nectarie cu sfânta Icoană din Galați, pe
când porneau la drum, fața Icoanei s-a strâns, adică obrazul Maicii
Domnului arăta ca brăzdat de valuri, ca asudat.
 36
 Intrând apoi în vaporul austriac Loyd, care avea să-i ducă la Athos,
chipul minunat al sfintei Icoane îi uimea pe toți câți se aflau pe vapor, nu
doar pe călătorii ortodocși, dar și pe marinarii austrieci, și unii și alții
cinstindu-l și închinându-i-se.
Ajungând părinții cu sfânta Icoană la Sfântul Munte, la arsaua Schitului
Prodromu, au trimis veste la Schit ca să se pogoare preoții îmbrăcați în
veșminte, cu cântări și tămâieri, întru întâmpinarea sfintei Icoane. Și așa
fiind dusă sfânta Icoană cu deosebită cinste în sunetul clopotelor a fost
așezată în sfânta biserică unde poate fi văzută și astăzi.
Minunile sfintei Icoane au continuat și după aducerea ei la Sfântul
Munte. La Schit se afa atunci un frate topit de boală cu numele Inochentie,
care numai prin sufare se cunoștea că este viu, neputând mânca de trei
săptămâni și nemaiputând vorbi. Însă de îndată ce sfânta Icoană a intrat în
Schit, s-a trezit ca dintr-un somn și a cunoscut că a venit Maica lui
Dumnezeu închipuită în Icoană. Deci a cerut să fe dus să se închine și el
Icoanei. Și închinându-se, a grăit către sfânta Icoană acestea: „Maica lui
Dumnezeu! De-mi este de folos să mai trăiesc, însănătoșește-mă, căci cred
că poți. Iar dacă trăind, mai rău mă voi strica, mai bine să mor acum decât
să mă chinuiesc așa; fie voia ta; cum voiești Stăpâna mea și cum cunoști
că-mi este de folos”. Acestea zicând el, s-a întors în chilia sa vesel și plin
de duhovnicească bucurie. Îndată însă, fără să descopere pricina, a cerut
cămașă curată ca să se primenească. Apoi a cerut să se îmbrace și în toate
veșmintele monahale, căci era schimnic.
Și cerând împărtășirea Preacuratelor Taine – Trupul și Sângele lui
Hristos Mântuitorul nostru – după ce s-a îmbrăcat și s-a împărtășit, nu trecu
un ceas de când se închinase sfintei Icoane că și-a dat duhul.
Un alt frate, pe nume Serghie, crezând minții sale, a fugit din Schit fără
a spune nimănui, și s-a dus și s-a așezat într-o peșteră pustie cu gândul să
se apuce de o nevoință mai mare. Și rugându-se el o dată după obicei, s-a
pogorât deasupra capului său un luceafăr luminos și sta așa în vederea
ochilor lui. Însă el își făcea canonul său. Apoi acel luceafăr atât de tare a
trăsnit încât el a căzut la pământ și desăvârșit a amețit și a asurzit. Și după
trei zile s-a deșteptat, însă desăvârșit surd și slăbit trupește. Cu toate
acestea, cu ultimele puteri a venit la schit și a mărturisit întâmplarea. Aici
ispita a continuat, căci părinții auzeau și înțelegeau ce le spunea el, dar din
ceea ce spuneau ei, el nimic nu auzea, înțelegându-se cu el doar prin
scriere. Și făcându-li-se milă, l-au dus la sfânta Icoană înălțând cu
deadinsul rugăciuni pentru dânsul. Și așa Maica lui Dumnezeu l-a vindecat,
căci i-a venit auzul precum era mai înainte.

 37
 Altă dată, pe un meșter dintre cei ce lucrau la Schit, din judecățile
nepricepute ale lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat care foarte rău îl
muncea. Și fiind adus înaintea sfintei Icoane, i s-au citit acatiste și paraclise,
fiind izbăvit de acea neputință.
În Moldova s-au făcut multe alte minuni de către această sfântă
Icoană, minuni care n-au fost consemnate fiindcă părinții Nifon și Nectarie
n-au urmărit ca vestea despre acestea să se răspândească în popor,
îndeajuns fiindu-le că au dobândit un asemenea neprețuit și scump odor
pentru Schitul reîntemeiat al Înaintemergătorului care nu avea cu ce să se
proslăvească.
Dintre minunile consemnate unele au fost văzute cu ochii lor de unii
dintre părinții noștri iar altele au fost istorisite de aceia care au dobândit
folos de la această sfântă Icoană. Puținele minuni pomenite aici, întru slava
Maicii lui Dumnezeu și spre folosul celor care vor să cunoască minunea
pictării acestei sfinte Icoane, sunt o cuvenită datorie de credință și de
mărturisire a faptului că Maica lui Dumnezeu pururea a săvârșit și
săvârșește minuni până la sfârșitul lumii pentru bunătatea sa și spre
întărirea celor ce cred și se închină ei cu credință și cu dragoste.
Ziua pictării prin minune a sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița a
devenit zi de hram al Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos,
prăznuindu-se de atunci în fecare an pe 12 iulie după calendarul vechi,
imediat după praznicul sfinților Apostoli Petru și Pavel. De acest praznic
este legată încă o minune a Preasfntei Născătoare de Dumnezeu,
dovadă a ocrotirii cu care Stareța Muntelui Athos acoperă ca și cu o umbră
sfintele locuri în care ea este cinstită și închinată.
Într-unul din acei ani, pe 10 iulie, pregătindu-se de hram, Schitul a
rânduit câțiva părinți să se pogoare noaptea la mare, la arsana, pentru a
pescui cu mrejele. Dar în timpul acesta al anului nimeni de la vreo
Mănăstire, nici oricare alt pescar n-ar arunca mreje findcă știe că, apa find
caldă și peștele înotând la suprafața apei, nu se prinde în mreje.
Însă părinții, trei la număr, au zis: „Noi să cercăm și să aruncăm mrejele
și Maica lui Dumnezeu de va voi puternică este să-și prindă pește la
Praznicul Sfinției Sale”. Unul dintre acești trei monahi, find îndoielnic, a
îndrăznit a zice întru sine: „Să văd acum, dacă această Icoană a Maicii
Domnului cu minune s-a pictat, după cum spun părinții, apoi să facă să se
prindă pește la praznicul ei, în timpul acesta de vară, și atunci voi crede
fără nici o îndoială”. Și așa au aruncat în mare cinci bucăți de mreje, de 50
de stânjeni fiecare, și le-au lăsat în mare, nu trei ceasuri după obicei, ci
cinci, ca să se pescuiască bine. În primele 4 mreje au găsit 4-5 peștișori.
Iar când scoteau bucata cea din urmă au început acești părinți a cârti și
a huli, zicând că Maica Domnului n-a voit să-și prindă pește la praznicul
său; și păcat, ziceau, de osteneala pe care au făcut-o.
 38
 Și cum scoseseră ultima mreajă mai mult de jumătate, iată, deși rămași
fără de nădejde, Maica lui Dumnezeu nu i-a lăsat lipsiți, arătându-le
minunea Sfinției Sale, căci într-un capăt de douăzeci de stânjeni de mreajă
au scos 30 de ocale de pește.

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI

O, Stăpână Fecioară Născătoare de Dumnezeu, mântuirea cea de obşte
a neamului omenesc. Tu, ca o Maică nu încetezi a purta grijă de noi, fiii tăi.
Ci ca o iubitoare de fii, de-a pururea ne dăruieşti facerile de bine ale Tale,
mâtuindu-ne, acoperindu-ne, păzindu-ne si slobozindu-ne din primejdii,
izbăvindu-ne din ispite și din tirania diavolului.
O, Maica Lui Dumnezeu cea iubitoare de oameni şi împreună
pătimitoare, apucând mai înainte primeşte cererea ce se aduce ţie din
spurcatele mele buze şi milostiv fă-L pe Judecatorul şi Mântuitorul lumii, ca
prin binele primitele Tale cereri să nu facă deşartă cererea noastră, ci și
aici, în această viaţă să ne întâmpine spre ajutor că de-a pururea să lăudam
măririle Tale și să Te slăvim ca pe o ajutătoare tare a noastră, a celor din
nevoi.
Deşteaptă-ne gândul spre pocăinţă și, povăţuindu-ne spre căinţa,
povăţuindu-ne către calea mântuirii, pe care aflând-o şi călătorind pe ea, să
Te avem pe Tine împreuna călătoare si povăţuitoare spre mântuire. Aşa,
Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare nu trece cu vederea cererea
noastră de acum și a robului tău (Numele) care împreuna se roagă ţie, iar
de este voia Ta cea sfântă, să se împlinească degrab ca toate să se facă
şi întru slava Fiului Tău să să înfăptuiască.
O, Stăpână Fecioară, nu păcatele mele să oprească împlinirea cererii
celor ce împreună se roagă ţie, ci credinţa lor să aibă sorţi de izbandă în
milostivirea lui Dumnezeu. Iar dacă greşelile noastre opresc ajutorul Fiului
Tău şi Dumnezeului nostru, dă-ne nouă gând de întoarcere şi pocăinţă
statornică și stăruitoare spre împlinirea voii lui Dumnezeu. Auzi-ne pe noi,
O, stăpână, în ceasul acesta sărac şi de cumpănă, căutând spre poporul
cel drept credincios ce stă aici, de fața, cât şi la robul tău (Numele) care-şi
pleacă genunchii şi inima spre sfânta Icoana Ta şi cu ochii trupului privesc
la Tine, iar cu ochii cei înţelegatori ai sufletului înduplecă milostivirea Ta,
întăreşte-ne în credinţă, în voinţă și nădejde, că slăbind puterea celui rău
să putem călători pe marea acestei vieţi și liman de mântuire să aflăm, ca
să aducem slavoslovii Lui Dumnezeu Celui întreit închinat, Tatălui și Fiului
şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

^hZ^ – fragmente extrase din volumul “Prodomu - Schitul românesc din

Sfantul Munte Athos şi icoanele sale făcătoare de minuni”, Editura
Christiana, Bucureşti, 2004, și de pe website-ulhttps://prodromu-athos.ro/
 39
 6. SFÂNTA ICOANĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII
DOMNULUI DE LA MĂNĂSTIREA GIURGENI, NEAMȚ – 6 august

LOCALIZAREA ICOANEI
Satul Giurgeni este situat în partea de
SE a judeţului Neamţ, pe şoseaua
Negreşti-Valea Ursului. Se consideră că
un boier, pe nume Giurgiu, a fost
întemeietorul satului Giurgeni, drept
pentru care îi poartă şi numele. Boierul
Giurgiu, care era un om cu dare de mână
şi foarte credincios, a dăruit o bucată din
livada sa unor călugări spre a construi un
mic schit.
CONTACT - Mănăstirea „Naşterea
Maicii Domnului”, Giurgeni,
Com. Valea Ursului, jud. Neamţ, 617495,
Stareţ: arhim. Antonie Jeflea,
Tel.: 0233.76.32.01, mobil 0768.19.78.46

ISTORICUL ICOANEI
După tradiţie, această icoană a Maicii Domnului a fost pictată în anii
1740-1750 de către zugravul Nectarie.
Icoana a fost dăruită Mănăstirii Giurgeni, pe atunci așezământ de maici,
în anul 1831, cu ocazia sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului (6 august),
dată aleasă probabil pentru similitudinea cu schimbarea la faţă a chipului
Maicii Domnului din icoană. Încă de când a fost dăruită mănăstirii, icoana a
început să săvârşească diferite minuni, astfel că mulţi credincioşi vin
necontenit să se roage la ea.
Icoana este de tip Odighitria („Povăţuitoarea” sau „Îndrumătoarea”),
răspândit atât în arta bizantină, cât și în țara noastră. Cuprinde chipul
Mariei, care ține Pruncul pe brațul stâng și arată spre El cu mâna dreaptă
(de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). După Tradiție, prima icoană cu
această compoziție a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca și a devenit
prototipul icoanei împărătești a Maicii Domnului. Icoana Maicii domnului de
la Giurgeni este ferecată în argint.
Prin voia Domnului, în timp au apărut al treilea ochi, puţin mai şters,
prezent sub ochiul stâng, şi o a doua gură uşor întredeschisă, situată
deasupra celei fireşti.

 40
 Cel de-al treilea ochi și cea de-a doua gură au apărut fără intervenție
omenească, prin voie dumnezeiască, pe icoana deja pictată, ceea ce o face
unică în lume. De aceea mai este cunoscută şi sub denumirea de „Icoana
Maicii Domnului cu trei ochi şi două guri”.
„Icoana Maicii Domnului cu trei ochi şi două guri” nu are o dată de
prăznuire proprie, însă mulţi credincioşi vin să se închine la icoană de
Praznicul Schimbării la Faţă din 6 august, atunci când icoana a fost adusă
la Giurgeni, ca şi la sărbătorile închinate Maicii Domnului.

MINUNI ALE ICOANEI

Părintele stareţ Antonie Jeflea († 18 februarie 2018) povestea că a fost
martor al unei minuni a Maicii Domnului de la Giurgeni, din 1995, anul sosirii
sale la mănăstire: „Era un copil de vreo șase ani, din Vaslui, mut din
naștere. Părinții l-au adus la mănăstire și, la un moment dat, după Taina
Sfântului Maslu, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viața lui,
cerându-i mamei sale să-l ia în brațe și să-l ridice până la icoană pentru a
o săruta”.
Minunile trăite de credincioși au făcut înconjurul țării și oameni din toate
regiunile merg acum la Giurgeni să ceară ajutorul Maicii Domnului.
La fiecare două săptămâni, în noaptea de joi spre vineri, în jurul sfintei
icoane se adună zeci de credincioşi care iau parte la slujba Sfântului Maslu
pentru a-şi alina durerile trupeşti şi sufleteşti.
Multe miracole pe care numai credinţa în Dumnezeu le poate explica s-
au petrecut sub "privirea” plină de har şi milostivenie a Icoanei Maicii
Domnului aflate în faţa altarului Mănăstirii Giurgeni.
SURSA – Texte preluate de pe portalul ortodox www.doxologia.ro

Rugăciuni către Maica Domnului

„Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea
pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce
ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât
serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine,
cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim".

„Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de

Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor
mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul,
ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl
știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă
mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești
și să mă acoperi, în vecii vecilor". Amin.

 41
 7. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI FĂCĂTOARE DE
MINUNI DE LA MĂNĂSTIREA NICULA, CLUJ - 15 august

LOCAȚIA ICOANEI
Mânăstirea Nicula este
cunoscută ca unul dintre cele mai
vechi aşezăminte monahale din
spaţiul românesc – 1552; şcoală
pentru „grija sufletelor şi învăţătura
pruncilor” – 1659; centru de
spiritualitate şi cultură prin: Icoana
făcătoare de minuni, pelerinaj şi
pictura pe sticlă – 1699.
În anul 1326, Nicula era o
pădure, în care s-a nevoit
pustnicul ortodox Nicolae, cel care
împrumută numele său pădurii,
satului şi mânăstirii.
CONTACT - Mănăstirea Nicula
nr. 257, Nicula, jud. Cluj
Tel. 0264-241835
manastireanicula@yahoo.com
http://www.manastireanicula.ro/

Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea monahală este legată de

prezenţa unei biserici de lemn, stil maramureşan, cu hramul „Sfânta
Treime”, datată 1552. Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea
pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând
din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe.
La 1659 este nu numai chinovie monahală, ci şi şcoală „împărătească”
unde învăţau copiii din satele dimprejurul mânăstirii, călugărilor
revenindu-le şi misiunea de dascăli.
Începând cu 15 februarie 1699, Nicula iese din anonimat, devenind unul
dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana ei, pictată de
preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681, avea să plângă timp de 26 de
zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce vor avea loc în jurul anului
1700, atât pentru viaţa monahală, cât mai ales pentru întreaga Ortodoxie
românească din Transilvania. Din acest moment Maica Domnului va deveni
nădejdea izbăvirii din robie, boli şi nevoi, credincioşii obişnuindu-se a veni
în pelerinaj, an de an, pe jos, cu prapuri, cântând: „Am venit Măicuţă să ne
mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”
 42
 Plângerea icoanei va da naştere picturii pe sticlă, meşteşug călugăresc
învăţat şi de săteni, Nicula devenind astfel prima şcoală de acest fel din
ţara noastră. Această tradiţie este păstrată şi astăzi cu sfinţenie de către
monahi, adăugând şi pe cea a picturii bizantine pe lemn. Biserica de zid
s-a construit în perioada 1875-1879-1905.
Sursa – website-ul https://manastireanicula.ro

ISTORICUL ICOANEI
Anonimatul în care Nicula părea cufundată a fost sfărâmat în anul 1699,
când Icoana Maicii Domnului a lăcrimat între 15 februarie – 12 martie.
Toate izvoarele istorice sunt în concordanță atunci când atribuie icoana
preotului Luca din Iclod, iar ca an al pictării anul 1681. E drept, există și
surse care susțin că Luca(ci) pictorul era locuitor de origine rusă al satului
sau că era doar un meșter din Iclod ori că ar fi fost rutean.
De o importanță hotărâtoare în urmărirea miracolului de la Nicula și a
fenomenului care i-a urmat sunt: icoana, minunea și locul în care se
păstrează icoana
Vitregia istoriei a dus la o confuzie generală în ceea ce privește Icoana
Maicii Domnului de la Nicula. La câteva luni de la miracol ea devine obiect
de dispută între săteni și Sigismund Kornis de la Benediug; mai târziu
adăugându-li-se și iezuiții de la Cluj. Problema cea mai delicată rămâne
însă absența procesului verbal original încheiat la 28 martie 1699, la
parohia romano-catolică din Cluj.
Așa cum am arătat, icoana a fost pictată de preotul Luca din Iclod la
1681. Preotul a vândut-o lui Ioan Cupșa (Kupsa János), nobil român, care
a donat-o bisericii din Nicula. O descriere din 1736 o arată astfel: „Chipul
Maicei Fecioare și al Fiului pe care-l ține în brațul stâng, cuprinde întreaga
icoană într-o proporție potrivită. Fața Maicii Domnului e lungăreață de
culoarea spicului de grâu, mai roșie în ambele obrazuri, cu ochii negri, iar
corpul e înclinat puțin, cu o privire plină de grație și cu atât mai
fermecătoare, fiindcă până acum niciun penel nu i-a redat așa splendoarea
și farmecul ceresc. Micuțul e cu o înfățișare strălucitoare, cu capul
descoperit. Maica își atinge sânul, fruntea e ascunsă într-un văl de culoarea
cerului, peste care din afară, pe creștet în jos se lasă o haină purpurie
umbrită cu negru și vânăt, pe dânsa stele strălucitoare. Întreaga icoană
imitează ceea ce a vrut Sfântul Evanghelist Luca să deie icoanei sale. Afară
de acestea Fecioara are două stele pe haină, una pe creștet, cealaltă pe
umărul drept. Capetele ambelor figuri le înconjură glorie strălucitoare între
cari se văd litere gotice, cari arată numele celor zugrăviți.” Descrierea
prezentată este cea mai veche descriere a icoanei lăcrimânde, tot această
sursă aducând și informația că pictura s-a efectuat pe lemn de tei (tillia
glabrata).
 43
 O altă descriere făcută la 1930 spune: „Icoana e zugrăvită pe o scândură
de brad cleită în două bucăți, întărită în dos cu două cingători, tot de brad.
Icoana are o lungime de 86 cm și o lățime de 65 cm. Grosimea scândurei
are 2 cm”. Urmează o descriere aproape identică cu cea de la 1736,
elemente discordante fiind doar:
– inscripția: „Cum privești icoana în partea stângă sunt patru litere mari,
care sunt litere grecești: Maria Teotokos, adică Maria Născătoare de
Dumnezeu”.
– cei doi îngeri: „Întreaga icoană, împreună cu cei doi îngeri deasupra celor
două colțuri…”
Importante pentru lucrarea de față sunt descrierile făcute la 1736 și 1930
și nu atât datorită informațiilor pe care le aduc, ci mai ales discrepanțelor
care apar între cele două descrieri care duc la concluzia că autorii mai sus
menționați au avut în față în momentul relatării, fiecare din ei, o altă icoană.
Icoana cumpărată de nobilul Ioan Cupșa a fost așezată în biserica
satului Nicula. Miracolul s-a înfăptuit în 15 februarie 1699, astfel:
„În cursul anului 1699, militarii Regimentului Vasas al Măriei Sale
Crăiești de Hohenzolern, fiind așezați la Nicula și în împrejurimi, mergeau
deseori la biserica românească din Nicula. S-a întâmplat ca la 15 februarie
a acelui an 1699, mergând în acea biserică uitându-se pe rând la icoane,
ei au văzut primii chipul Fecioarei cu pruncul lăcrimând. Au încremenit în
fața minunii și fugind la preotul local Mihail, de 60 de ani, l-au grăbit să vină
repede să vadă marea lucrare a lui Dumnezeu. [Preotul] venind acolo s-a
uitat uimit fără să-i poată înțelege motivul [plângerii].
Vestea acestei minuni dumnezeiești imediat și-a luat zborul; începând
din acel februarie ziua a 22-a toți locuitorii Niculei au privit îngroziți aceasta
și luând [icoana] din locul ei au examinat-o pe toate părțile. Din ținuturile din
jur mulțimea a năpădit biserica din Nicula, ca să vadă cu ochii lor minunea
de care au auzit. Au și văzut că ochii Fecioarei (mai mult din ochiul drept
ca din cel stâng) curgeau boabe mari de lacrimi, unele ajungând până la
gură, câteva rostogolindu-se până pe pământ.
Această minune a lăcrimării a ținut mai mult de trei săptămâni, începând
cu 15 februarie, când a fost observată. Nu avea o regularitate de ceas și
nici nu era continuă [lăcrimarea]; uneori se oprea și câte trei zile, așa că
nici o umezeală nu se vedea pe portret, alteori zi și noapte nu înceta
lăcrimarea. Cât de abundentă era lăcrimarea se dovedește din aceea că
un tânăr din Nicula, neavând batistă, ștergea cu degetele picăturile de
lacrimi și din același loc izbucneau noi stropi imediat, le scutura în colo și
încoace ca să nu rămână pe icoană. O dovadă mai bună este faptul că
seara câțiva soldați pioși, au pus sub icoană o maramă curată pe care
dimineața au ridicat-o foarte umedă.

 44
 Însuși căpitanul Vanner János, vicecăpitan a lui Lapatzek, comandantul
de atunci al Dejului, nu odată, de față și cu alții, a șters cu pietate cu batistă
curată, lacrimile icoanei, batistă pe care a arătat-o și altora. Aceștia sunt
deci oameni de toată încrederea, între care s-a aflat și contele, de mare
cinste, Sigismund Kornis, [care] văzând îndelungata lăcrimare, au examinat
cu grijă și atenție portretul și împrejurările, dacă cumva nu e la mijloc vreo
magie «superstiție», iluzie optică sau scamatorie, dar urmărind toate,
examinându-le n-au găsit altceva decât semnul «degetul» făcător de minuni
a lui Dumnezeu. Pentru aceasta, preamărind pe Dumnezeu prin Maica
Precistă, au depus mărturie despre adevărul lucrurilor văzute.”
Există însă o controversă legată de anul minunii, în decursul istoriei el a
fost socotit uneori a fi 1670 (o consemnare care se găsește pe un exemplar
al Cazaniei lui Varlaam aflat în colecția preotului Gavril Pop din Iclod), iar
alteori 1694 (Nicola Nilles citează scrisoarea unui iezuit în lucrarea
Simbolae (vol. I)), chiar dacă cele mai multe dovezi înclină spre 1699.
În ceea ce privește anul 1699, argumentele în favoarea lui ca an al
miracolului sunt copleșitoare. Procesul verbal încheiat la 28 martie 1699 nu
s-a păstrat sau nu a fost găsit. S-au păstrat însă copii ale acestui proces,
copia prezentată de noi având pretenția de a fi cea mai fidelă redare a
procesului verbal original:
„Noi, Conventul Sfintei Fecioare Maria de Cluj-Mănăștur prin prezenta
dăm de știre tuturor celor cărora li se cuvine că prezentându-se înaintea
noastră cinstitul părinte George Szegedi, rectorul Colegiului iezuit din Cluj
în numele său și a celorlalți părinți din Societatea iezuită din Cluj […] ne-au
arătat și ne-au prezentat nouă scrisorile de cercetare și relatare scrise în
limba latină pe hârtie simplă privind lăcrimarea Icoanei Sfintei Fecioare
Maria, făcute legal; ne-au cerut nouă cu tot respectul cuvenit ca să
transumăm acele scrisori ale noastre prin cele ce urmează, să trecem
fiecare cuvânt […] sub sigiliul nostru autentic al conventului pentru
cunoașterea în viitor a adevărului […];
Încuviințând ca juste aceste cereri, numitele scrisori de cercetare și
rapoarte le copiem în cele ce urmează:
«Noi așadar din slujbele noastre adunând și pe ceilalți consilieri ai
bisericii romano-catolice pentru începerea cercetării adevărate în problema
întoarcerii tabloului Sfintei Fecioare Maria în satul românesc Nicula, situat
în comitatul Dăbâca, în districtul Cluj, lângă Gherla, au hotărât să cercetăm
martorii sub jurământ și la punctele care urmează să surprindem prin
intermediul credinței dovezile ………………………………
Răspunsuri:
Primul martor: juratul Michael Popa, de 60 de ani, preot, în biserica
Sfântul Nicolae care a declarat că: Icoana Sfintei Fecioare Maria plânge.

 45
 Astfel: tabloul a fost pictat de pictorul Luca din Iclod, situat nu departe
de aici [Nicula], ea a fost donată de către persoana nobilă Ioan Cupșa și a
fost depusă în Biserică în loc uscat și a fost pictată pentru prosternare, nimic
asemănător nu a fost văzut. […] Icoana a început să picure în 1699, 15
februarie. În 22 februarie întreg satul a văzut tabloul înlăcrimat, care a fost
sfințit, vestea s-a răspândit și mai mulți slujitori din miliția crăiască au asistat
la lăcrimarea ochilor. La fel ca preotul ortodox. De mai multe ori s-a văzut
lăcrimarea Sfintei Fecioare Maria. În acest timp 3 zile lăcrimarea nu s-a
văzut. A doua oară când s-a mai văzut, a lăcrimat în mod consecvent
întreaga zi; au văzut lăcrimarea; lacrimile au alunecat cu putere.
…………………………………………………………………………………
Al 4-lea martor: Joannes Kis, 33 de ani, calvin, a făcut jurământ în fața
noastră că a văzut în ochiul din dreapta al tabloului lacrimi în cantitate mică,
în ochiul stâng, în cantitate mai mare. El a îmbrățișat religia catolică.
…………………………………………………………………………………
Al 11-lea martor: Gregorie Pop, nobil român, 35 de ani, a privit cu ochii
lui lacrimile și a cercat cu sfeșnicul umezeala și nici o înșelătorie nu a fost
cunoscută.
…………………………………………………………………………………
Noi, așadar, cercetând cum se cuvine cele văzute cu ochii de către
martorii de mai sus sub jurământ pentru cunoașterea adevărului, prin
intermediul credinței noastre. Și pe acest lucru trebuie să-l atestăm în Cluj
la Parohia romano-catolică în ziua de 28 martie 1699. Sigismund Vizkelet,
parohul bisericii romano-catolice din Cluj, cu propria mână; Ladislau
Baranyi, preotul bisericii romano-catolice din Alba Iulia, cu propria mână.»
Noi, așadar, la cercetarea celor de mai sus, făcută pentru acele cereri
pe care le-au arătat venerabilii părinți […] să le trecem în scris prin
prezentele sub sigiliul nostru conventual și autentic, cu credință și întocmai
să prelungim și să încuviințăm. Dat în sărbătoarea Sf. Ioan Apostolul și
Evanghelistul în anul Domnului 1768.”
Actul respectiv se află înscris în arhivele Colegiului iezuit din Cluj-
Napoca, la Arhivele Statului din Cluj-Napoca. Importanța actului este
extraordinară, în primul rând el nu menționează nimic despre mutarea
icoanei în capela iezuită de la Cluj, ci dimpotrivă, despre întoarcerea ei la
Nicula, în al doilea rând se cunoaște importanța Conventului Cluj-Mănăștur
în ceea ce privește ratificarea actelor.
O copie a procesului verbal încheiat la 28 martie 1699 a fost trimisă la
Viena: „la contele Leopold Kolonics, cardinal și arhiepiscop de Esztergom,
pentru ca și el să o cerceteze și purul adevăr să-l întărească cu autoritatea
sa episcopală și să dispună încurajarea cinstirii icoanei și a Maicii
Domnului”.

 46
 Locul în care se păstrează icoana
Probleme legate de icoană au început să apară imediat după minune.
Să urmărim consemnarea istorică:
„Sigismund Kornis […] constatând cu proprii ochi această minune,
alegând un loc mai cuvenit și mai măreț pe propria moșie Fecioarei
lăcrimânde, în amintitul an 1699 la 12 martie cu mare, cinstită pompă, a
dus-o la capela castelului său din Benediug. Aici adunându-se mulțime de
somități militare și nobiliare ardelene cu ceremonial bisericesc, cu Te Deum
Laudamus, cu alte pioșenii creștine practicate câteva zile, dând mulțumire
Dumnezeului atotputernic pentru această protectoare a săracei patrii și a
avertizării pe care o binevoit-o prin lăcrămare. Iar pentru militarii pedeștri și
călări care s-au adunat acolo și pentru o mai mare onoare și bucurie a dat
trei focuri de artificii. Misionarul militar iezuit Ioan Rosenfeld s-a străduit în
mod deosebit ca totul să se petreacă cu frumoasă rânduială și să se
desfășoare cu cea mai mare cinste […]. Mergând vestea în toate părțile
[despre minune] stările bisericești și laice au dispus unor anchetatori
conștiincioși și cu frica lui Dumnezeu să examineze adevărul acestei minuni
dumnezeiești și verificând cu metodă, sub jurământ, să le cerceteze și să
le pună în scris. Acești anchetatori fură doi părinți iezuiți puternici și blânzi,
adică părintele Vizkeleti Sigismund, pleban la Cluj, și Ladislau Baranyi,
părinte la Alba Iulia, care ajungând la Nicula, au umblat cu siguranță în
lucrurile sufletești și toate le-au cercetat cu grijă. Apoi, aducând mai mulți
cu ei, au mers la Benediug, s-au închinat în fața portretului Maicii
lăcrimânde. Pentru o mai mare cinstire a Maicii Fecioare anchetatorii s-au
pronunțat pentru ca miraculosul portret să fie transportat la Cluj.”
Ar fi și realizat aceasta dacă preafericitul conte Sigismund Kornis din
Benediug nu i-ar fi împiedicat în intenție și românii nu s-ar fi opus strigând
– nu permitem să fie lipsită biserica din Nicula de o așa prețioasă comoară.
Pentru aceasta, icoana a fost restituită românilor răzvrătiți cu o zi înainte de
sărbătoarea Maicii Domnului, din timpul altoirii pomilor adică 24 martie, cu
tot respectul amintiților anchetatori a fost așezată la locul ei de la Nicula. Și
pentru a nu fi subtilizată în vreun fel, a fost acoperită și sigilată de
anchetatori și s-a poruncit cu putere ca nimeni să nu îndrăznească să o
descopere. Pe lângă aceasta, ca nu cumva cineva să o fure, a fost postată
strajă militară în fața bisericii, care să apere zi și noapte icoana, până la
răspunsul «hotărârea» arhiepiscopului de Esztergom, cardinalul conte
Leopold Kolonics din Viena.
Și așa, o vreme, Fecioara lăcrimândă a stat ascunsă în biserica română
din Nicula. (vezi actul Conventului). După o oarecare așteptare a sosit ordin
de la Kolonics, ordin care a uimit pe mulți, icoana Maicii Domnului fiind
încredințată spre păstrare preoților Ordinului Iezuit și mutată la Cluj, fapt
lipsit de dovezi scrise ci doar de unele mărturii și supoziții.
 47
 Cu drumurile de la Nicula la Benediug, de la Benediug la Nicula, așa
zisul drum de la Nicula la biserica iezuiților din Cluj, se instaurează treptat
climatul în care icoana Maicii Domnului de la Nicula avea să devină una din
controversele de renume ale Ardealului, chiar dacă numai într-un cerc
restrâns. În climatul respectiv n-a fost deloc greu pentru unii autori să afirme
că icoana a fost dusă la Viena pentru cercetări, fapt, iarăși fără dovezi.
Pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, în anul 1713, Sigismund
Kornis dispune executarea unor copii după celebra icoană. Contele Kornis,
spune Istoria Fecioarei lăcrimânde de la Cluj, și-a prea dorit această
minunată icoană fiind iubitor al Maicii Domnului. Cu multă durere spunea
că nu se dă înapoi de la nici o oboseală și nici o cheltuială doar să-și
procure această mare comoară și s-o poată transporta, pentru vecie în casa
sa. Văzând că nu-și poate finaliza strădania sfântă s-a declarat mulțumit cu
ceea ce a fost posibil. A făcut o copie a icoanei miraculoase și atingând-o
de aceasta a dus copia la palatul său, a împodobit-o cu pietre prețioase și
aur și a ținut-o în cinste spre consolarea și folosul palatului său.
Vestea minunii s-a răspândit cu repeziciune și, în afara celor care au
asistat la miracol, au fost și alți doritori ai icoanei. Între cei care și-au
dorit-o se poate enumera Antioh Cantemir, domnul Moldovei care a
încercat să o cumpere cu „mai multe mii de taleri”.
Între 1712-1714, la porunca și cu cheltuiala grofului (contelui) Sigismund
Kornis, s-a reînnoit biserica care adăpostea icoana Făcătoare de minuni,
biserică ce aparține Mânăstirii Nicula.
În perioada anilor 1712-1782, icoana a fost îngropată din cauza
pericolului străin. În 1948, odată cu retragerea călugărilor greco-catolici,
icoana a fost ascunsă în Lunca Bonțului la țăranul Chezan Vasile, zis
Moșuțu, care a zidit-o într-un geam al casei sale. Aici icoana a rămas
ascunsă până în 30 ianuarie 1964, când acest țăran, fiind bătrân și bolnav,
la insistențele starețului Serafim Măciucă, a predat-o sfintei mânăstiri.
După patru ore, icoana a fost ridicată de organele de securitate și
transportată la Cluj-Napoca la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului,
Feleacului și Clujului, unde a rămas între 1964-1992. După o restaurare
dificilă (1990-1991), care i-a redat aspectul inițial, alterat de o repictare și
alte intervenții, precum și strălucirea cromatică, icoana a părăsit Clujul la
24 martie 1992, într-o ceremonie impresionantă, reluându-și locul la
biserica Adormirea Maicii Domnului de la Sfânta Mânăstire Nicula.
Problemele care se ridică în urma relatărilor de mai sus este: există una
sau doua icoane ale Maicii Domnului și în care loc se află icoana
lăcrimândă, la Mănăstirea Nicula sau la Biserica Piariștilor din Cluj? În
„Completări privitoare la istoria icoanei Sfintei Fecioare din Nicula”, un
singur autor descrie cele două icoane menționând și principala diferență
dintre cele două – absența celor doi arhangheli pe icoana de la Cluj.
 48
 Autorul articolului recunoaște că cele două icoane n-au fost făcute de
același autor: „cele două icoane n-au fost pictate de același meșter”.
Icoana aflată la Nicula a fost restaurată între 1 iunie 1990 – 23
decembrie 1991, moment în care s-a constatat că peste stratul original de
pictură, deteriorat în timp, a fost adăugat un altul. Tehnica constatată la
restaurare corespunde sfârșitului sec. al XVII-lea, fiind tempera pe lemn,
iar suportul folosit de pr. Luca fiind lemn de brad. Se știe de altfel că în
Transilvania lemnul de tei – folosit în Moldova și Tara Românească – era
foarte scump. În condițiile respective, iconarii preferau lemnul de brad.
Icoana de la Biserica Piaștilor din Cluj, așa cum am văzut, este pictată
pe lemn de tei și după toate datele ea ar fi una din copiile comandate de
Sigismund Kornis, dacă nu cumva ar putea fi chiar cea de la castelul din
Benediug, „împodobită cu pietre prețioase și aur”. În „Completări privitoare
la istoria icoanei Sfintei Fecioare din Nicula”, se spune: „Sub îndrumarea
boierului Sigismund Kornis, icoana a fost îmbrăcată, [acesta] a pus să se
execute o coroană de argint împodobită cu mărgele atât lui Iisus cât și
Sfintei Maria”; e posibil ca acum să se fi făcut și tivul hainei împodobit cu
mărgele, mantia lui Iisus precum și fundalul aurit al icoanei cu motive florale.

MINUNILE „MINUNII”
Icoana a rămas în biserica mânăstirii și în sufletul oamenilor. Oamenii
au căutat-o mereu și și-au plâns amarul, așteptând mângâiere, iar
mângâierea nu a întârziat să apară. Maica Domnului a plâns cu fiecare
îndurerat, a primit pe cel ce a venit cu umilință și l-a vindecat pe cel bolnav.
Minunile întâmplate la icoană, istoria nu le-a uitat. Însă cine ar putea
enumera toate aceste minuni săvârșite din mila lui Dumnezeu, prin icoana
Maicii Domnului de la Nicula? Voi aminti doar câteva din minunile mai
cunoscute, consemnate de istorie, pentru ca citirea lor să sporească în noi
respectul, iubirea și încrederea în Dumnezeu. Puține sunt minunile
consemnate, marea lor majoritate fiind păstrate nicăieri.
Una dintre primele mărturii despre binefacerile icoanei de la Nicula o
avem consemnată de căprarul regimentului princiar Hohenzollern,
preotul iezuit Johann Rosenfeld, într-o scrisoare din 1701. Preotul era unul
din cei care au propovăduit cultul fecioarei lăcrimânde și, fiind în satul
Câțcău, aproape de Dej, în timpul liturghiei «missa» a scăpat de o mare
durere rugându-se la Fecioara lăcrimândă și într-o clipită s-a tăiat durerea.
Anul 1701 este plin de consemnări privitoare la minunile Maicii
Domnului, puterea miraculoasă de tămăduire a icoanei putând fi simțită de
toți cei care, cu credință, cădeau înaintea icoanei rugându-se: militari din
regimentul Hohenzollern, mame cerând viață copiilor lor aflați pe patul de
moarte; inclusiv fiul contelui Sigismund Kornis, fostul guvernator. În anii
următori lăcrimării, incendiile și nevoile cedează, alți oameni se vindecă.
 49
 Consemnările istorice sunt bogate. Ele acoperă din secolul al XVIII-lea
până astăzi parte din minunile Maicii Domnului de la Nicula, căci Maica
Domnului n-a vindecat și ajutat doar în anii apropiați minunatei plângeri.
Iată doar câteva dintre minunile consemnate de la sfârșitul secolului al
XIX-lea până azi. La începutul perioadei amintite, aici a fost vindecat un
băiețel de 6 ani al domnului János Thoraczkai, care fusese lovit de un cal.
Toate strădaniile doctorilor s-au dovedit zadarnice. A rămas credința
părinților în Maica Domnului. Și aceasta i-a ajutat.
La fel s-a întâmplat cu soția căpitanului Lörincz Barri, comandantul
garnizoanei din Cluj, Kristina, care, după cum spuseseră doctorii, urma în
scurt timp să-și piardă vederea. Cu credința că Maica Domnului o va ajuta,
și-a lipit icoana ei (copie a celei din Nicula) de ochi și s-a vindecat. Tot prin
rugăciunea și credința unei femei, soția comandantului garnizoanei din
Gherla, fiul acesteia, suferind de epilepsie, și-a aflat alinarea. Soția unui alt
căpitan aflat în cantonament la Cluj, căpitanul Horn, avea tumori interne
încât nu putea înghiți nimic, existând deci realul pericol al morții prin inaniție
sau sufocare. Femeia, credincioasă, a cerut fie să se bucure de o moarte
ușoară, fie să-și recapete sănătatea. A fost ascultată a doua rugăciune.
În șirul de minuni cunoscute se află și aceea din 1904 prin care un
bolnav din părțile Sibiului a fost vindecat după ce zăcuse în pat aproape
șapte ani. În anul următor vizitei făcute la Nicula, el a putut veni pe
propriile-i picioare pentru a-i mulțumi Maicii Domnului.
Minunile n-au încetat să fie săvârșite, multe rămânând necunoscute
până în ziua de azi, multe răspândindu-se fie în scris, fie verbal. Iată ce
spunea o fetiță din Cluj-Napoca, care în 1993 fusese vindecată de o
umflătură a mâinii drepte pe care doctorii o socotiseră incurabilă: „De atunci
vin cu și mai multă credință la mânăstire și îi mulțumesc Maicii Domnului că
prin mila ei m-am vindecat. Eu cred că aceasta este o minune
dumnezeiască, deoarece medicii mi-au spus că nu mă voi putea vindeca
nici prin operație și totuși m-am vindecat. Acestea le spun nu din mândrie,
ci fiindcă vreau ca toată lumea să știe ce poate face această icoană slăvită,
vreau ca toți oamenii să vină spre a o cinsti și a se închina ei.”
Amintim și unul din frecventele vindecări de cancer. Tânărul Fabian
Cătălin Ceuca din Câmpeni, Alba, datorită credinței în puterea taumaturgică
a Icoanei, s-a vindecat de cancer în fază de metastază în februarie 2002.

SURSA - fragmente de text preluate din lucrarea Arhim. Dumitru Cobzaru,

Monografia Mânăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Nicula. Cuvânt înainte
de Preot Iustin Tira. Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2020 prin
https://radiorenasterea.ro/

 50
 8. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI FĂCĂTOARE DE
MINUNI DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA, MARAMUREȘ - 15
august

LOCAȚIA ICOANEI
Începuturile mănăstirii sunt legate de preotul ortodox român Nicolae
Gherman (1877-1959), paroh în satul Rohia, deal pe care se gasește
așezată mănăstirea. Preotul ctitor a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale,
copila Anuța, pe care a pierdut-o, fiind chemată la Domnul în noiembrie
1922, la vârsta de numai 10 anișori.
Lucrările pentru ridicarea bisericii au început în anul 1923. După multe
greutăți, cu sacrificii mari și ajutat de entuziasmul și brațele sutelor de
credincioși, părintele Nicolae a reușit ca în timp de doi ani să fie ridicată o
biserică modestă și o casă monahală. Mănăstirea a fost sfințită abia în
1926, de către vrednicul de pomenire episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la
15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul
mănăstirii.

CONTACT - Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia

435612 Rohia, Nr 18, jud. Maramureș
Telefon: 0262 387 605
e-mail: manastirearohia@yahoo.com
https://www.facebook.com/manastirearohia

 51
 ISTORICUL ICOANEI
În momentul întemeierii mănăstirii, a fost adusă aici o icoană a Maicii
Domnului, numită „Mângâierea tuturor celor necăjiți”, care a fost pictată pe
lemn de chiparos de către monahul Nicanor, în Muntele Athos din Grecia,
la comanda preotului ctitor Nicolae Gherman.
Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni a stat, de la întemeierea
mănăstirii, în biserica veche, iar acum este cinstită în demisolul bisericii
mari, în Paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae”. La hramurile mănăstirii este
scoasă pentru închinarea credincioșilor în pridvorul bisericii mari.
În anul 2004, icoana a fost restaurată de către o echipă de specialiști,
condusă de către profesorul Teo Mureșan din Cluj-Napoca.
Icoana autentic ortodoxă a Maicii Domnului este pictată întotdeauna cu
Mântuitorul Iisus Hristos în brațe, iar atunci când reprezintă tânguirea Maicii
Domnului este zugrăvită singură. În această icoană, Maica Domnului este
reprezentată singură, fiindcă ea plânge pentru cele aproximativ 150 de
mănăstiri transilvănene care au fost nimicite în secolul al XVIII-lea de către
generalul Bukov, la ordinul împărătesei Maria Tereza.

MINUNI ALE ICOANEI

În Acatistul Maicii Domnului, în Condacul al 2-lea, citim: „Văd izvoare de
minuni revărsându-se de la sfânta ta icoană, Născătoare de Dumnezeu,
asupra celor care în genunchi stau și cu credință se roagă ție…”.
Iată că Dumnezeu face minuni la rugămintea Maicii Domnului, prin
icoana ei, pentru cei care cred a fi posibil acest fapt. Astfel, icoanele devin
„făcătoare de minuni”. Cele mai multe icoane făcătoare de minuni sunt ale
Maicii Domnului, iar una dintre acestea este și icoana Maicii Domnului de
la Mănăstirea Rohia. În cei aproape 100 de ani de existență a acestei
icoane, Maica Domnului a făcute multe minuni cu cei ce vin cu evlavie și
credință și se roagă ei. Sigur că cele mai multe minuni nu sunt cunoscute,
iar cele mai multe nu s-au consemnat, dar vom relata câteva, spre întărirea
în credință a dreptcredincioșilor noștri creștini.
Prima minune pe care a făcut-o Maica Domnului la această icoană a
fost în anul 1927. În 15 august 1927, la hramul mănăstirii, din cauza unei
lumânări lăsată nesupravegheată, a ars ștergarul, ancadramnetul și tot
ceea ce era în jurul icoanei, dar icoana a rămas întreagă. Minunea este
consemnată în scris prin actul nr. 37 și 38 din dosarul nr. 3/1927, care se
găsește în arhiva mănăstirii. Documentul consemnează numele mai multor
martori și este semnat de starețul mănăstirii, de ctitorul ei, dar și de notarul
și viceprimarul de atunci, fiind întărit cu ștampila primăriei, ceea ce nu lasă
loc pentru niciun fel de interpretare, ci mai degrabă sporește credibilitatea
minunii, chiar și pentru cei ce nu cred în astfel de fapte miraculoase.

 52
 A doua minune cunoscută s-a petrecut în 1929, și anume: vindecarea
unei femei din părțile Bistriței, săsoaică, având credința luterană. Ea a fost
adusă cu căruța, fiind paralizată, și a plecat pe picioarele ei acasă, după ce
s-a închinat și s-a rugat la icoana Maicii Domnului. Vrednicul de pomenire
Arhiepiscopul Justinian spunea că, în anul 1955, au venit la mănăstire doi
oameni în vârstă, un bărbat și o femeie, care ajungând în fața bisericii au
întrebat: „Este în biserică o icoană a Maicii Domnului?, pentru că vrem să
o vedem. Noi suntem soț și soție și, cu ani în urmă, mi-am adus soția care
era paralizată, iar acum este aici de față, sănătoasă, după ce s-a închinat
la această icoană a Maicii Domnului. Noi suntem nemți, adică sași luterani,
și după război am fost deportați în Rusia și n-am mai putut veni aici. Acum
ne-am întors acasă și am venit să ne închinăm la această icoană a Maicii
Domnului”. Această minune i-a fost relatată Arhiepiscopului Justinian și de
starețul mănăstirii, ieromonahul Nifon Matei, în anul 1942.
A treia minune cunoscută și consemnată este aceea a vindecării
tânărului Bude Teodor, din localitatea Suciu de Sus, care, fiind bolnav de
„morbul lui pott” (TBC la coloana vertebrală), a fost externat din spitalul din
Baia Mare fără nicio speranță de-a mai trăi. Medicii i-au spus tatălui
copilului să meargă acasă, să se pregătească de înmormântare. Auzind
aceste cuvinte, tânărul și-a îndreptat gândul către această icoană, zicând
în sine astfel: „Maica Domnului de la Rohia, te rog dă-mi viață și îți voi dărui
viața ție”.
În clipa aceea i s-a arătat Maica Domnului de la Rohia și a început să
se însănătoșească. Cu corsetul pe el, medicii i-au dat drumul să plece
acasă. Când a ajuns acasă la părinți, în Suciu de Sus, a bătut la ușă și a
strigat să i se deschidă, părinții tânărului s-au speriat, crezând că este duhul
fiului lor. Dar deschizând, au văzut că este fiul lor și că este viu. În iarna
care a urmat a stat acasă, iar în primăvară a venit la mănăstire, a mărturisit
toate cele întâmplate și a rămas ca viețuitor în mănăstire. Călugărit, a fost
dat afară cu Decretul 410/1959, dar a slujit apoi ca preot (ieromonah) la o
parohie, până în anul 1998, când a trecut la Domnul.

Activitatea continuă a mănăstirii

Lucrarea Maicii Domnului a constat și în aceea că Mănăstirea Rohia, de
la întemeiere și până astăzi, chiar dacă a trecut prin momente foarte grele,
nu și-a întrerupt activitatea niciodată. În perioada anilor 1950-1960, când a
fost dat decretul 410/1959, chiar dacă toți viețuitorii au fost nevoiți să plece
din mănăstire, rămânând pentru o lună de zile numai starețul Justinian
Chira, Maica Domnului și-a făcut simțită prezența. În dimineața zilei de 1
noiembrie 1959, starețul Justinian Chira, în timp ce lucra pe la bucătărie, a
auzit o femeie plângând, a mers și a căutat peste tot prin mănăstire, prin
birou, prin biserică, crezând că este vreo femeie care are un necaz.
 53
 N-a găsit pe nimeni, dar a auzit glasul Maicii Domnului care i-a zis: „Nu
fi mâhnit, pentru că nu ai rămas singur, sunt cu tine și voi ocroti mănăstirea”.
Oricâte favoruri și funcții i s-au propus starețului, ca să părăsească
mănăstirea și să rămână pustie, el n-a acceptat. Când cei de la Securitate
veneau – și n-au fost puține încercările – și cereau cheia de la biserică ca
să închidă mănăstirea, starețul spunea: „Cheia este la icoana Maicii
Domnului! Eu nu o pot da, mergeți voi și-o luați!” – și nimeni n-a cutezat și
n-a putut lua cheia de la icoana Maicii. Astfel, mănăstirea și-a continuat
activitatea.

Vindecarea Părintelui Serafim Man

Este arhicunoscută minunea petrecută cu Părintele Arhimandrit Serafim
Man, starețul mănăstirii Rohia între anii 1973-1984. În 1980, părintele
Serafim s-a îmbolnăvit foarte grav, de cancer. Peste patru ani, în luna mai,
părintele era atât de bolnav și slăbit, încât medicii de la Clinica medicală III
din Cluj-Napoca au spus că mai are de trăit doar câteva ore. Părintele
Serafim a cerut să vină la mănăstire, ca să plece la Domnul din casa lui,
adică din mănăstire, și nu să moară la spital. Medicii i-au spus șoferului să
nu oprească pe nicăieri, fiindcă nu mai rezistă mai mult de 2-3 ore.
Părintele a venit acasă, la mănăstire, și a început să se roage zicând:
„Maica Domnului, dacă mai nevoie de mine aici pe pământ, dă-mi sănătate,
dacă nu, ia-mă la Tine!”. Împreună cu părintele s-au rugat obștea mănăstirii
și credincioșii, iar Maica Domnului a făcut minunea: părintele Serafim s-a
vindecat, spre surprinderea tuturor medicilor, și a mai trăit aproape 30 de
ani, timp în care a stat la dispoziția monahilor, credincioșilor, a slujit, a
mărturisit și a scris șapte cărți. Toate acestea, spre Slava lui Dumnezeu și
lucrarea Maicii Domnului, căreia Părintele i-a adus mulțumire zi și noapte.

O altă minune descrisă mai jos de Profesorul Nuțu Roșca.

După un accident foarte grav, încât primul medic care m-a consultat nu
și-a putut da seama că în mine mai există viață și m-a trimis la morgă, am
avut de suferit zeci de ani. În ultimii șase ani necazurile au sporit: durerile
erau foarte mari și nu mă mai puteam deplasa. Credeam că aceasta este
boala morții și că mai am puțin de trăit, doar câteva zile.
În timpul acela, la Mănăstirea Sfânta Ana de la Rohia se pregătea,
pentru ziua de 17 aprilie 1994, hirotonirea Prea Cuviosului Părinte
Arhimandrit Justin Hodea întru Arhiereu Vicar. Fiind deputat eparhial, am
fost invitat la această solemnitate. Copleșit de neputință, eram hotărât să
nu dau curs invitației. Părintele Protopop al Sighetului, Mihai Oprișanu, însă
a insistat să merg așa cum eram la Mănăstirea Rohia, promițându-mi că va
veni cu mașina să mă ia de acasă, mă va duce până la mănăstire și mă va
aduce înapoi acasă. Fiind convins că voi muri peste puțin timp, peste puține
 54
zile, m-am gândit că mergerea la mănăstire ar fi ultima pregătire pentru
marea trecere și că, dacă aș merge, aș muri cu imaginea de la sfințirea unui
episcop, ceea ce nu se poate vedea decât foarte rar. Această imagine
înaintea morții ar fi un dar de la Dumnezeu. Eram liniștit și împăcat că se
vor termina toate necazurile.
Stau într-un bloc la etajul doi. Am făcut supraeforturi și am coborât foarte
greu, mai mult în mâini decât în picioare: cu una mă sprijineam de
balustradă, cu cealaltă în baston. Părintele protopop îmi ducea geanta și
încerca să mă ajute. Am intrat în mașină și am pornit.
Am sosit la Rohia. Aproape de mănăstire, mașina a fost lăsată într-o
poieniță. De acolo m-am dus sprijinindu-mă cu o mână în baston, cu
cealaltă de umărul părintelui protopop. Sfinția sa îmi ducea și geanta cu
cărțile. La mănăstire era adunată foarte multă lume. Abia ne-am strecurat
printre oameni spre altarul de vară.
Slujba arhierească a durat mult. De unde eram, auzeam bine și vedeam
cum oficiază măritul sobor de ierarhi și preoți. Răspunsurile erau date de
corul teologilor care părea un cor de heruvimi. Era o frumoasă zi de
primăvară cu cerul senin, totul era înălțător.
Îmi era din ce în ce mai greu. Mi se părea că mă adâncesc în pământ.
Simțeam arsuri și junghiuri în tot corpul, apoi o epuizare totală, un fel de
leșin. N-am reușit să cad, atât eram de strâns între oameni. Mi se întuneca
înaintea ochilor, apoi începea să se limpezească și să se lumineze.
Acestea se repetau. Mă temeam că acelea sunt clipele ultime. Era prea
frumoasă sărbătoarea aceea să se termine cu un mort. Mă rugam lui
Dumnezeu să-mi prelungească momentele, ca părintele protopop să mă
poată duce viu acasă. Totuși, dacă nu veneam, nu aveam la moartea mea
această imagine splendidă. Acum, de-aș putea ajunge acasă.
Slujba s-a terminat. Lumea a început să plece, oamenii s-au rărit, soborul
a coborât din altarul de vară. Eu stăteam nemișcat la locul meu. Părintele
protopop a venit la mine, îmi aducea geanta și mi-a spus că suntem invitați
la masă. I-am pus mâna pe umăr și am pornit încet, dar îmi era frică de
întârziere pentru plecarea acasă, credeam că mai am puține clipe. Ajuns
acolo, mi-am pus bastonul pe spătarul scaunului și m-am așezat. Când s-a
terminat, am cerut celor doi ierarhi autografe pe cărți, am pus apoi cărțile în
geantă, am mulțumit Prea Sfințitului Episcop Justinian pentru invitație, am
felicitat pe noul episcop și am plecat cu părintele protopop. Mergeam prin
curtea mănăstirii, spre poarta de ieșire din incinta mănăstirii drumul este
puțin înclinat, o ușoară pantă. Ajuns acolo, mi s-a părut că ar trebui să mă
sprijin în baston. Am rămas încremenit și uluit!
Atunci am realizat următoarele: că bastonul nu este la mine, că de la
masă până aici am venit foarte lejer, că nu m-am sprijinit de umărul
părintelui protopop, că mă simt foarte ușor, că îmi duceam eu geanta cu
 55
cărțile, că venind prin toată curtea nici nu mi-am adus aminte de baston și
de dureri, că nu mai simt nici o durere în corpul meu, că nici părintele
protopop nu și-a dat seama ce s-a întâmplat.
Toate acestea m-au copleșit. Nu mă puteam mișca din loc de uluit. Din
toate acestea mi-am dat seama că Dumnezeu a făcut cu mine minunea
vindecării.
Între timp, părintele protopop a făcut câțiva pași, s-a oprit și s-a uitat la
mine întrebător de ce nu merg. Eram pătruns de o emoție puternică. Abia
aveam aer să vorbesc, dar l-am rugat și i-am spus: „Părinte protopop, s-a
întâmplat o minune. Eu am venit ușor prin toată curtea și n-am baston! Mi
l-am pierdut. Și n-am nici dureri”. Părintele protopop m-a privit atent și foarte
mirat. A văzut că nu-i la mine bastonul, ci geanta. Și-a adus aminte și cum
am venit lejer prin curtea mănăstirii. Atunci și-a dat seama și sfinția sa de
minunea petrecută. S-a închinat adânc spunând: „Îți mulțumesc, Doamne,
că o văd și pe aceasta!”
De atunci au trecut zece ani, de atunci n-am mai pus mâna pe baston.
Mi s-a cerut în repetate rânduri să scriu despre această minune. Timp
de zece ani n-am îndrăznit de frica folclorizării ei.
Minunea e ceva sfânt și încărcat de taină, e ceva dumnezeiesc și mi-a
fost mare teamă că, scriind, o voi coborâ de la nivelul de minune tainică,
sfântă, dumnezeiască la nivelul de povestire. Prin această scriere însă,
n-am făcut nici literatură, nici istorie, ci o mărturie curată, și am scris
întocmai ceea ce am trăit. Am scris sub impresia că, peste umăr, îngerul
adevărului îmi privește fiecare cuvânt pe care îl scriu.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate! 14 august 2004

Multe sunt minunile pe care Maica Domnului le-a făcut cu cei care vin și
se roagă cu credință, își pun nădejdea în ajutorul și în mijlocirile ei, la tronul
Fiului lui Dumnezeu. Nu de puține ori s-a întâmplat ca fața Maicii Domnului
să se întunece, ca semn că are să se întâmple ceva rău pentru Biserică
sau țară; alteori fața Maicii Domnului se lumina, așa cum mărturisea, în luna
octombrie 1998, vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Justinian.
Zeci și chiar sute de mame vin să mulțumească Maicii Domnului, pentru
că, datorită rugăciunilor la icoana Maicii Domnului de la Rohia, Dumnezeu
le-a dat rod pântecelui. Vindecări de cancer și de boli grele, dar și
mângâiere și ușurare sufletului pentru multe necazuri și suferințe primesc
oameni de toate categoriile sociale, dar chiar și de alte credințe.
Enumerarea lucrurilor minunate ce se petrec la această sfântă icoană ar
putea curge la nesfârșit, dar am enumerat doar câteva, pentru întărirea și
mai mult în credință a celor ce o cinstesc pe Maica Domnului și pentru
folosul tuturor dreptcredincioșilor creștini.
SURSA – texte preluate de pe https://manastirearohia.ro/
 56
 9. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI DIN BISERICA
MADONA DUDU CRAIOVA, DOLJ – 15 august

LOCAȚIA ICOANEI
Măreața biserică, închinată
Adormirii Maicii Domnului, a fost
construită între anii 1750-1756, și a
fost refacută în anul 1844, după
dărâmarea ei la cutremurul din anul
1831. Biserica a fost numită astfel -
"Dudu" - dupa icoana făcătoare de
minuni a Maicii Domnului care,
dupa cum spune o veche legendă,
a fost găsită într-un dud aflat pe
locul Altarului.

CONTACT – Biserica Madona

Dudu – catedrala episcopală
Strada Madona Dudu 13, Craiova
Telefon: 0741-013616

LEGENDA ICOANEI MAICII DOMNULUI - MADONA DUDU

Se povesteşte că, în livada numită "Livada Găianului", care se întindea
la întretăierea celor mai importante drumuri care treceau atunci prin Oltenia,
fiind aproape de vechea piaţă, mergeau pentru odihnă la umbra duzilor cei
mai mulţi dintre negustorii care veneau să îşi vândă marfa în Craiova.
Pe locul bisericii unde se afla astăzi icoana Maicii Domnuui se afla o
movilă de pământ numită "Dealul Livezii", căci era acoperită cu o livadă
bogată peste care trona un dud secular, sădit acolo înainte ca Mihai Viteazu
să fie ban al Craiovei. În această livadă obişnuia să își petreacă după-
amiezile un negustor al locului, evreu-spaniol care era privit de craioveni ca
fiind cam avar.
Într-o zi, negustorul, în timp ce stătea întins sub un dud, observă o lucire
ca de aur printre ramurile copacului. Urcându-se în dud, el găseşte o icoană
minunată a Maicii Domnului. Luând-o, el a ascuns-o în podul unei case.
Peste numai câteva zile însă, cu gândul de a o vinde, el s-a urcat în pod ca
să o ia şi să meargă cu ea la târg. Însă, minune! Icoana nu mai era acolo
unde o pusese el. Mult s-a mâhnit omul, gândind că cineva i-a furat-o pe
ascuns.

 57
 La scurtă vreme însă, aflându-se negustorul tot prin "Livada Găianului",
el află din nou minunata icoană, în acelaşi dud unde o găsise şi întâia oară.
Luând-o şi învelind-o cu o pânză, el plecă direct la târg, spre a-şi îndeplini
gândul cel dintâi, anume spre a o vinde. O clipă de neatenţie fu însă de
ajuns pentru ca icoana să se facă iarăşi nevăzută. Nu după mult timp,
icoana va fi iarăşi aflată în dudul cel minunat.
Vestea cu negustorul şi cu icoana cea minunată s-a împrăştiat rapid în
întreaga zonă. Astfel, proprietarul acelei livezi, clucerul Chiriac Gaianu, un
mare boier al vremii, fiind convins că este o minune a Maicii Domnului,
hotărăşte să construiască o biserică închinată ei, chiar pe locul dudului, iar
icoana acesteia să o aşeze în interior.
Prima atestare documentară apare în anul 1758, când pe locul unei
vechi biserici din lemn, ce dată din 1700, s-a construit o altă mai mare (între
anii 1750-1756), zidită din piatră, de către marele clucer Constantin Fotescu
și tăbăcarul Hagi Ion Gheorghe.
Aceasta a suferit de-a lungul timpului diverse renovări și refaceri, urmare
a vitregiilor prin care a trecut. În anul 1844 biserica a fost refăcută complet
după cutremurul devastator din anul 1838, iar în anul 1913, sfântul locaş,
devenit neîncăpător, a fost dărâmat, în loc fiind ridicată actuala biserică.
Icoana Maicii Domnului Madona Dudu, este sărbătorită la 15 august,
atunci când este unul dintre hramurile catedralei care o adăposteşte.
Oamenii spun că icoana de la Craiova este una dintre cele trei zugrăvite
chiar de Sfântul Apostol Luca şi aflate în România, dovadă fiind semnătura
acestuia prin trei litere pe spatele ei.
Iconografic, icoana este de tip Odighidria. Chipul Maicii Domnului degajă
căldură și bunătate, culorile sunt luminoase, pe chipul Preasfintei
Născătoare conturându-se cu delicatețe un zâmbet care inspiră speranță.
Se poate observa o asemănare între chipul Maicii Domunului zugrăvit în
această icoană și cel din icoana Maicii Domnului Betleemița.
În anul 1778, un argintar din Sibiu a cărui fiică, prin harul icoanei, se
ridicase de pe patul de moarte, a dăruit icoanei frumoasă ferecătură care
se vede și astăzi. Icoana nu a fost niciodată restaurată.

MINUNI ALE ICOANEI

Minunile legate de această sfântă icoană au aprins patimi necurate, așa
încât zeci de persoane au încercat să o fure, însă fără nici un rezultat. „Au
furat absolut orice se putea lua din biserică, însă niciodată nu au reuşit să
fure icoana Maicii Domnului”, a povestit unul din preoții bisericii.
Conform tradiției, minunile legate de icoana Maicii Domnului de la
Madona Dudu au început odată cu descoperirea ei în mod miraculos de
către negustorul evreu în livada de odinioară a Craiovei-Livada Găianului.

 58
 Apoi, de-a lungul timpului, șirul minunilor a curs neâncetat, icoana de la
Madona Dudu intrând în conştiinţa credincioşilor din toate colţurile lumii.
Iată câteva din miracolele despre care se poate afirma că s-au înfăptuit
ca urmare a harului divin care sălășluiește în această sfântă icoană.
În anul 1801, turcii conduşi de Pasvanoglu de Vidin şi de cârjanii paşei
Cara Mustafa au dat foc Cetăţii Banilor, iar biserica a fost cuprinsă de
flăcări. A ars toată, până la pământ, cu tot ce era înăuntru, dar în vreme ce
cărau moluzul oamenii au găsit în jar icoana întreagă, îngropată sub nişte
grinzi, în scrumul fumegând.
Apoi, în vremea unui cutremur devastator, în 1838, care a săvârşit multe
şi mari pagube târgului, icoana a fost găsită sub dărâmături, fără nici cea
mai mică zgârietură. Înmulţindu-se tămăduirile săvârşite de icoană şi
mulţimea pelerinilor, epitropii bisericii au ridicat un azil pentru bolnavi,
cunoscut sub numele "Ospiciul Madona".
Icoana este considerată că izbăvitoare de epidemii. Așa se face că
aceasta a fost scoasă din biserică doar de câteva ori în istorie, atunci când
nevoia a cerut-o cu prisosinţa: în anii 1813 și 1848, când orașul s-a
confruntat cu epidemiile de ciumă, dar și în anul 1913, când a fost holeră.
Ultima dată când icoana a fost scoasă din biserica a fost în data de 25
martie 2020, într-o procesiune în care rugăciunile au fost îndreptate pentru
biruirea epidemiei de Covid.
Înmulţindu-se tămăduirile săvârşite de icoană şi mulţimea pelerinilor,
epitropii bisericii au ridicat în anul 1891 primul spital de boli nervoase din
regiune, cunoscut ca „Ospiciul Madona”, unde erau găzduiţi mai mult cei cu
mintea bolnavă. Bolnavii agitaţi, aduşi în preajma icoanei, se „potoleau” şi
se puteau întoarce liniştiţi la familiile lor.
Și în vremurile noastre, oamenii cu tot felul de nevoințe vin să se roage
în fața icoanei Maicii Domnului, iar cu câteva zile înainte de sărbătoarea
Adormirii Maicii Domnului, catedrala este asaltată de sute credincioși. „Este
un adevărat miracol. Oamenii vin şi ne spun că Fecioara i-a ajutat ori de
câte ori i s-au rugat”, “Îi vezi cum vin, se roagă, iar după 2-3 săptămâni revin
să aducă mulțumire Maicii Domnului pentru îndeplinirea năzuințelor lor”,
mărturisesc preoții bisericii.
Recent, un bărbat din Slatina, aflat într-o fază avansată de cancer, a
ajuns dinaintea icoanei într-un căruncior cu rotile. Vreme de două
săptămâni, el a locuit la o rudă din Craiova, timp în care a mers în fiecare
zi să se roage înaintea Maicii Domnului şi să se închine icoanei Sale. După
numai două săptămâni, el a plecat din biserică pe picioarele sale,
mulţumind Maicii Domnului şi dând slavă lui Dumnezeu.
Tot preoții sfântului lăcaș declară că în anul 2004 din ochii Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu au curs lacrimi timp de o săptămână de zile.

 59
 Minunile săvârșite aici au depășit granițele țării noastre. O femeie din
Belgia vine în fiecare an aici. „Simt cum îi bate inima!”, le-a povestit aceasta
preoţilor. „Ne-a spus că vine pentru a simţi energia pe care icoana o
emană”.
În vara lui 2004, un grup format din 45 de cercetători de la Institutul
Oxford a venit la Craiova pentru a analiza câmpurile energetice emanate
de icoana făcătoare de minuni. „Cercetătorii, specialişti în iconografie, au
adus aparatură ultrasofisticată, pentru a verifica autenticitatea fenomenelor
legate de icoana făcătoare de minuni. Mi-au spus că vor să testeze
emanaţia câmpurilor energetice. A fost uimitor ceea ce s-a întâmplat.
Aparatele au luat-o razna, iar reacţia specialiştilor a fost de genul: Este
aproape vie! De un câmp mai avea nevoie şi era vie. Aşa ceva nu văzuseră
niciunde în lume şi fuseseră în multe locuri sfinte”, a declarat, la vremea
respectivă, preotul Petre Mocanu.
Preoţii mai spun că icoana nu poate fi imortializată fotografic în orice
moment. Mulţi oameni care au pozat icoana au spus că filmele lor s-au şters
după puţin timp.
În vremurile din urmă, un bărbat din Slatina, aflat într-o fază avansată
de cancer, a ajuns dinaintea icoanei într-un cărucior cu rotile. Vreme de
două săptămâni, el a locuit la o rudă din Craiova, timp în care a mers în
fiecare zi să se roage înaintea Maicii Domnului și să se închine icoanei
Sale. După numai două săptămâni, el a plecat din biserică pe picioarele
sale, mulțumind Maicii Domnului și dând slavă lui Dumnezeu.
„Era de Bobotează. Soţia mea avea tot mai des tendinţe de suicid. Nu
ştiam ce să fac. Am ajuns la catedrală. Preotul mi-a citit şi s-a rugat Maicii
Domnului. Nu a trecut nicio săptămână şi soţia mea şi-a revenit”,
mărturisește Mihai Dascălu.
O femeie din Braşov, bolnavă de leucemie, căreia doctorii îi mai
dăduseră câteva luni de viaţă, a mers, în ciuda slăbiciunii trupului, de la
gară direct la icoana Maicii Domnului, stând în genunchi, rugându-se şi
vărsând multe lacrimi dinaintea icoanei vreme de 7 sau 8 ore fără oprire.
Ea se ruga nu numai pentru ea, ci şi pentru bătrâna să mamă care ar fi
rămas singură să moară de foame.
Minunea s-a petrecut, ea, spre surprinderea medicilor, s-a tămăduit de
cumplita boală şi de atunci vine din vreme în vreme să se închine icoanei
Maicii Domnului cu bucurie şi recunoştinţă.
De atunci, de-a lungul timpului, mulțimi nenumărate de oameni au venit
spre închinare în fața acestei icoane făcătoare de minuni, harul ei
revărsându-se de fiecare dată, după cele de trebuință și după credința cu
care fiecare în parte s-a rugat.

 60
 TROPARUL ICOANEI
Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm toți cei ce suntem în
necazuri, nenorociri, nevoi și să cădem înaintea Sfintei sale icoane cu
credință zicând din adâncul sufletului: Auzi grabnic rugăciunea noastră,
Fecioară ceea ce te-ai numit “Grabnic ajutatoare” – căci, pe tine, noi, robii
tăi te avem întru nevoi gata ajutătoare.

RUGĂCIUNE ÎN FAȚA ICOANEI

Prea Binecuvântată Stăpână, Pururea Fecioară, Născătoare de
Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de fire,
pentru mântuirea noastră și Te-ai arătat ca o mare a darurilor Dumnezeiești
și râu pururea curgător al minunilor și reverși bunătăți celor ce cu credință
aleargă către Tine! Căzând înaintea Chipului Tău cel Minunat, ne rugăm
Ție prea bună Maică a Iubitorului de oameni Stăpână! Revarsă asupra
noastră milele Tale cele bogate și grăbește a împlini rugămințile noastre pe
care le aducem Ție, Grabnică ajutăoare care ne sunt de folos, mângâiere
și mântuire pentru fiecare rânduindu-le.
Cercetează cu harul Tău Prea Milostivă Stăpână pe robii Tăi și dăruiește
celor înviforați liniște, celor legați slobozire și pe toți, care sunt întristați de
felurite necazuri, mângâie-i! Izbăvește, Prea Milostivă Stăpână, toate
orașele și satele de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de
sabie, și de orice altă nenorocire sau pedeapsă vremelnică sau veșnică,
îndepărtând, prin îndrăzneala Ta de Maică, toată mânia lui Dumnezeu!
Slobozește pe robii Tăi de slăbănogire sufletească, de tulburarea
patimilor și a căderilor în păcat, ca, fără împiedicare, viețuind în veacul
acesta, întru toată bună cinstirea Ta, să ne învrednicim de vrednicile
bunătăți prin Harul și iubirea de oameni ale Fiului Tău și Dumnezeului
nostru, căruia să cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu
Cel fără de Început al său Părinte și cu Prea Sfântul Duh, acum și pururea
și-n vecii vecilor! Amin!

Tropar de umilință către Maica Domnului

„Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de
Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim
prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc".

SURSA – textele au fost preluate de pe icoanefacatoaredeminuni.ro,

https://www.crestinortodox.ro, https://adevarul.ro, https://basilica.ro
https://ziarullumina.ro, https://lacasuriortodoxe.ro, https://sfintisiicoane
https://www.discoverdolj.ro, https://cdst.ro

 61
 10. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI DE LA
MĂNĂSTIREA HADÂMBU, IAȘI - 8 septembrie

Această sfântă icoană este una dintre

cele mai puternice icoane făcătoare de
minuni de la noi din țară, pentru că, așa
cum spun credincioșii, din ochii Maicii
Domnului izvorăște un mir cu putere
miraculoasă, aici fiind săvârșite
numeroase minuni.
CONTACT - Mănăstirea Hadâmbu
Hadâmbu, com. Mogoşeşti, jud. Iași
Tel 0232-228760 / 0762-106713
hadambu@mmb.ro ,
https://hadambu.mmb.ro/

LOCALIZARE
Icoana este așezată într-un baldachin
de lemn, în biserica cea nouă a mănăstirii
închinată Acoperământului Maicii
Domnului.
Zidită într-o curte fortificată cu ziduri de piatră, mănăstirea a fost înălțată
pe la jumătatea secolului al XVII-lea. În anul 1659, voievodul Gheorghe
Ghica i-a dăruit fostului chelar Iani Hadâmbu un loc "în pădurea Iasilor, la
Dealul Mare", pentru a construi o biserică cu hramul Nașterii Maicii
Domnului. Așezământul monahal este un complex fortificat reprezentativ
pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea. În anul 1991,
după o perioadă în care a fost părăsită, Mănăstirea Hadâmbu a fost
redeschisă vieții monahale.

ISTORICUL ICOANEI
Icoana Maicii Domnului de la Hadâmbu nu are încă stabilită o zi anume
de prăznuire, aceasta fiind cinstită în mod deosebit de praznicele
Împărătești legate de Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu: Adormirea
Maicii Domnului-15 august, Nașterea Maicii Domnului-8 septembrie. De
menționat este faptul că în data de 8 septembrie este sărbătorit și hramul
Mănăstirii Hadâmbu.
Icoana este unică în Romania, ea înfățișând-o pe Maica Domnului cu
Pruncul, într-un mod aparte, Pruncul fiind ținut pe mâna dreaptă a Maicii
Domnului, iar nu pe cea stangă, precum este în majoritatea icoanelor.

 62
 Icoana de la Hadâmbu seamănă cu Icoana Maicii Domnului "Axion
Estin", una dintre cele mai renumite și iubite icoane din Biserica Ortodoxă,
păstrată în Biserica Protaton din Sfântul Munte Athos.
Ferecătura generală a icoanei, făurita din argint de către meșterul
argintar Ioan Cotfas din Târgu Neamț, a fost suflată cu aur în atelierele de
la Sofrino din Moscova. Coronițele din aur masiv, aplicate pe
îmbrăcămintea icoanei, împodobite cu pietre prețioase, rubine, safire și
smaralde, au fost lucrate de meșteri iscusiți de la Monetăria Statului.
Icoana a fost pictată în 1938 de către părintele Octavian Zmău din
Roman, la rugămintea ieromonahului Iov Mazilu, care a fost egumen al
Schitului Hadambu între anii 1937-1959.
În perioada comunistă, icoana Maicii Domnului a fost ținută într-o ladă,
dat fiind faptul că schitul în care se afla fusese închis. Abia în anul 1990,
aceasta a fost așezată în biserica mănăstirii Hadâmbu, după noua sfințire
a mănăstirii.
Doi ani mai târziu, de Bobotează, din ochii Maicii Domnului a început să
curgă mir, iar călugării au început să-l strângă și să-l dea credincioșilor.
Puterea icoanei a fost “incercată” în luna ianuarie 2003, când mănăstirea
s-a făcut scrum într-un incendiu. Toate cărțile bisericești, obiectele din
clădire au ars, chiar și paracliserul care a încercat să salveze câte ceva din
foc, a murit.
Cu toții au fost uluiți, când din cenușă a fost găsită neatinsă de focul
mistuitor icoana Maicii Domnului. De atunci, curtea mănăstirii este
permanent plină de credincioși care vin să se închine și să se roage în
speranța că icoana va face și pentru ei o minune.
Sfânta icoană este scoasă în procesiune la Adormirea Maicii Domnului,
la Nașterea Domnului și la Înălțarea Sfintei Cruci.
De asemenea, şi din Icoana Sfântului Ioan Botezătorul aflată tot în
lăcaşul de cult de la Hadâmbu izvorăşte mir. Pentru prima dată a vărsat mir
de Bobotează, după slujba Sfintei Liturghii, pe 6 ianuarie 1999, la ora 12.00.

MINUNI ALE ICOANEI

Această icoană este cunoscută de către toți credincioșii care vin la
Mănăstirea Hadâmbu ca fiind făcătoare de minuni. Acest fapt se datorează
mirului care izvorăște din icoană săptămânal, precum și minunilor
nenumărate care s-au săvârșit înaintea ei. Toți creștinii sunt impresionați
de urmele vizibile pe care le-au lăsat lacrimile de mir pe uleiul pictat al
icoanei.
Mulți povestesc despre miracolele făcute de-a lungul timpului de sfânta
icoană. Sunt mii de istorisiri, spuse sau nespuse, vestite sau păstrate în
taina sufletelor despre minunile Maicii Domnului de la Hadâmbu. Oamenii
bolnavi sufletește au plecat vindecați, dureri ascunse, suferințe vechi și boli
 63
incurabile, infirmități sau cancere, neputințe spirituale sau blesteme vechi,
toate se șterg în lacrimile Maicii Domnului, care a primit de la Fiul ei iubirea
infinită și nesfârșită pentru neamul omenesc.
"Despre minunile care s-au întâmplat aici ar fi mai potrivit să vedeți ce
spun oamenii. Misiunea noastră, a călugărilor este să ne rugăm pentru
fiecare om. Dumnezeu vindecă, tămăduiește. Depinde foarte mult de
credința omului. Dacă te duci în orice mănăstire, la orice icoană și ai
credință, vei fi vindecat", a spus părintele Iorest de la Mănăstirea Hadâmbu.

Iconița care a țâșnit din sobă

O credincioasă din comuna Mogoșești, aflată chiar la poalele Dealului
Mare, a cumpărat de la mănăstire, acum doi ani, o iconiță a primei Icoane
Făcătoare de Minuni, care avea formatul unei cărți poștale, fiind plastifiată
și având pe verso mențiunea “Sfințită“. Femeia s-a întors acasă, dar – din
neglijență – a rătăcit reproducerea icoanei într-un vraf de hârtii
nefolositoare, pe care le-a aruncat în foc. Spre stupoarea ei, la numai
câteva clipe după ce focul din sobă a fost aprins, cele trei inele de fontă ale
godinului au sărit și, sub privirile sale uluite, reproducerea sfințită a Icoanei
Făcătoare de Minuni a țâșnit drept în mijlocul camerei, pe covor, fără nici o
urmă de arsură!!!

Preotul vindecat de leucemie

Un preot paroh din Brașov a căzut la pat bolnav, fiind suspect de
leucemie. Înainte de a-și face toate analizele medicale, el a trimis-o pe soția
sa la Schitul Hadâmbului cu straiele sale preoțești, rugând-o să le atingă
de icoanele ce plânseseră cu lacrimi de mir.
Întoarsă acasă, preoteasa și-a găsit bărbatul foarte abătut, căci primise
între timp confirmarea necruțătorului diagnostic. Amintindu-și de vorbele
Mântuitorului: “Rugați-vă ca și când ați primit deja ceea ce cereți și vi se va
da vouă după credință“, Sfinția Sa ne-a povestit că a îmbrăcat straiele
preoțesti atinse de Icoanele Făcătoare de Minuni, cu mare încredere în
milostivirea Prea Sfintei Fecioare Maria.
După o săptămână, preotul brașovean era complet vindecat și sosea la
Mănăstirea Schitul Hadâmbului, unde îngenunchea în fața Sfintelor Icoane,
plângând cu lacrimi fierbinți de recunostință.

Femeia vindecată de o boală a coloanei vertebrale

În primăvara anului 2009, o credincioasă din Suceava a venit la Schitul
din Dealul Mare pentru că suferea de o gravă leziune a coloanei vertebrale,
ce o condamna la o operație chirurgicală extrem de periculoasă și fără sorți
prea mari de izbândă.

 64
 Femeia a rămas două zile la mănăstire, rugându-se neîncetat la toate
cele patru Icoane, cu gândul la cei doi copii pe care îi avea de crescut.
Într-o duminică, după Sfânta Liturghie, disperata mamă a rămas în
genunchi în fața uneia dintre icoane, chiar și după ce biserica se golise.
Privind în ochii Prea Sfintei Fecioare Maria, i s-a părut ca ochii Maicii
clipesc, după care a simțit o atingere ușoară pe spate, ca un curent de aer.
S-a întors să vadă dacă mai era cineva lângă ea, dar a descoperit că
rămăsese absolut singură în biserică.
Odată ajunsă acasă, femeia s-a internat la Spitalul Municipal din
Suceava. Examenele medicale premergatoare operației i-au facut pe
medicii chirurgi să descopere uluiți că leziunile coloanei vertebrale
dispăruseră în chip de-a dreptul miraculos. Femeia ne-a povestit că doctorii
care au venit în rezerva spitalului să-i comunice vestea incredibilei vindecări
nu înțelegeau de ce pacienta lor plânge în hohote, închinându-se, în loc să
râdă!
Cităm din cuvintele ei: "Am ajuns la această mănăstire și m-am așezat
în genunchi la prima icoană. Am plâns cu lacrimi amare, căci știam că nu
am altă scăpare afară de Maica Domnului. Am stat la dezlegările de noapte
și a doua zi, la Sfânta Liturghie, am venit din nou la icoana și mă rugam să
facă ce o vrea cu mine, dar mai bine să mor decât să sufăr atâta durere.
Deodată, am simțit ceva că mă apasă pe spate, am dat cu mâna crezând
că este cineva, dar nu era nimeni. Era Maica Domnului. M-a ridicat din patul
spitalului, m-a vindecat. De atunci, vin la 40 de zile de la Suceava sa-i
mulțumesc Maicii Domnului", a lăsat mărturie Doinița G., din Suceava, pe
una din cărțile scăpate de incendiu de la Mănăstirea Hadambu.
De atunci, credincioasa din Suceava, ca și preotul de la Brașov, vin
aproape în fiecare lună la Mănăstirea Schitul Hadâmbului pentru a da slavă
Numelui lui Dumnezeu și pentru a mulțumi Prea Sfintei Fecioare Maria,
care îi privește cu blândețe, iubire și milostivire, din rama Icoanelor
Făcătoare de Minuni.

Grabnicul ajutor primit ca urmare al rugăciunilor

"În august 2004, aparent spontan, am facut icter. Investigată la Craiova,
am fost trimisă la Bucuresti unde s-a stabilit că aveam o tumoră care trebuia
operată. Dupa operație, ajunsă acasă, stăteam toata ziua în pat, nu puteam
mânca. (...) Privind la televizor, am vazut un reportaj despre mănăstirea
Hadâmbu. Când soțul meu s-a întors acasă de la serviciu, i-am povestit și
fără a sta pe gânduri a spus că trebuie să mergem, deși sunt 600 de
kilometri de la Drăgășani până aici și nu se știa de voi rezista drumului. A
doua zi dupa slujbă mi-a revenit pofta de mâncare și vitalitatea. Rugăciunile
la cele patru icoane făcătoare de minuni au avut un rezultat evident" Maria
D., Vâlcea
 65
 RUGĂCIUNE DE POCĂINŢĂ CĂTRE MAICA DOMNULUI
Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă
ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa
mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea,
m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi, ştiind faptele şi toate
mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru
ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare
către Hristos, Dumnezeul nostru.
Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia
Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele
maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit,
dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către
Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi
toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti.
Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită
şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la
tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea,
tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către
Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine
îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe
nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine.
Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată,
ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este
noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai
de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică
a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.
Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea
cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va
împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de
îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă
degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de
inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea
Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea.
Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea
ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila
Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi
mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu.
Şi, cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu
mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă
înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată
nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că
de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea
 66
ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei
milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.
De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie,
leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului,
judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului,
ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene
şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de
toată osânda şi pedeapsa.
Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu,
milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale
bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos
Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea,
mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie,
Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă
învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele
vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa,
săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de
sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta
cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul
Duh, treimea cea preasfântă. Amin.

SURSA – textele sunt preluate de pe http://icoanefacatoaredeminuni.ro

https://www.crestinortodox.ro; https://hadambu.mmb.ro;
manastireahadambu.ro, https://ortodoxia.me, https://www.wowbiz.ro

11. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI DE LA

MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN, VÂLCEA – 8 septembrie

LOCAȚIA ICOANEI
Situată la aproximativ 25 km sud de municipiul Râmnicu-Vâlcea şi la 12
km nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti, separată prin
dealurile vecine de mănăstirile Surpatele şi Govora, pitoreasca Mănăstire
Dintr-un Lemn este o oază de pace şi de bucurie spirituală pentru toţi aceia
care zăbovesc mai mult la adăpostul zidurilor ei. Potrivit unei vechi tradiţii
locale, ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin
edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar.

CONTACT - Mânăstirea Dintr-un Lemn hram Naşterea Maicii Domnului

Comuna Frâncești, Județul Vâlcea
Email - mdintrunlemn1@yahoo.com
Tel. 0250- 765224, http://dintr-un-lemn.arhiepiscopiaramnicului.ro

 67
 Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană ce se
păstrează şi azi în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiţii
aşezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn.
Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui sfânt
aşezământ monahal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare.
Documentele vremii şi pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării
principale - care datează din anul 1715, scrisă la porunca lui Ştefan
Cantacuzino (1714-1716) – atestă pe Matei Basarab drept ctitor.
Pe lângă icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul mănăstirii,
se păstrează cele două policandre de la Şerban Cantacuzino şi doamna
Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărăteşti, precum şi alte 36
de icoane mai mici zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de
la Hurezi. În 1715 Ştefan Cantacuzino restaurează clopotniţa şi Casa
Domnească. Iconostasul, sculptat în lemn de tei, în 1814, este o veritabilă
operă de artă ca şi multe din icoanele de lemn ce împodobesc bisericuţa în
interior. Mănăstirea adăpostește un valoros tezaur de artă feudală de
factură religioasă, considerat a fi depăşit doar de cel al Hurezilor.
În cimitirul mănăstirii, din partea de vest a ansamblului monahal, se află
biserica de lemn, ridicată pe la anii 1810-1814 de către Iancu, ginerele lui
Grigore Socoteanu, pe locul celei vechi din secolul al XVI-lea, atribuită
Ancuţei, fiica doamnei Chiajna, fiind reparată în 1733, apoi, după cum am
văzut, în 1814, după ce arsese „din întâmplare”.

 68
 În prezent Bisericuţa este umbrită de câţiva stejari falnici – posibil
contemporani cu cei din veacurile ctitoriei celei dintâi și cuprinde icoane
vechi, pictate pe lemn, în locul picturii şi o catapeteasma din lemn sculptat.
După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului şi Marinei,
acest ansamblu monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare
pentru aviatori şi marinari.

ISTORICUL ICOANEI
Legenda „Icoanei făcătoare de minuni” de la Mănăstirea Dintr-un Lemn
fascinează şi astăzi, atrăgând mii de credincioşi. Originea ei stârneşte şi
astăzi curiozitatea şi interesul specialiştilor. Consemnări mai vechi, fac
menţiunea că Ancuţa, fiica doamnei Chiajna, a adus Icoana făcătoare de
minuni de la Mănăstirea Motru. Cercetările efectuate în secolul XXI de către
specialiştii în artă veche bisericească, asupra icoanei, au concluzionat că
valorosul exemplar istoric şi de artă ar aparţine şcolii greceşti de pictură din
secolul al IV-lea după Hristos şi că icoana ar fi pictată în mănăstirea
Theotokos-Grecia. Alte păreri o plasează în a doua jumătate a secolului al
XVI-lea, şi, în sfîrşit, după o altă ipoteză contemporană nouă, icoana ar fi
fost pictată înainte de anul 1453, după un vechi model bizantin. Deşi
incertitudinile n-au fost înlăturate, există totuşi o certitudine: icoana purtată
cu cinste şi evlavie în spaţiul şi timpul creştin ortodox românesc este un
valoros exemplar de artă veche religioasă, poate o copie dintre cele mai
vechi a imaginii Maicii Domnului zugrăvită de apostolul Luca. Icoana are
dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 m şi lată de 1,10 m.
Şi cum icoana nu întârzie să-şi dezvăluie tainele şi miracolele, la
începutul mileniului III, cu ocazia lucrărilor de restaurare, după ce icoana a
fost dezbrăcată de haina de argint cu care fusese îmbrăcată, în anul 1812,
de marele vornic Radu Golescu, tatăl lui Dinicu şi bunicul fraţilor Goleşti, a
lăsat să se vadă, pe revers, o altă pictură, necunoscută până acum cu
înfăţişarea „Înfricoşatei Judecăţi”. Alăturarea celor două simboluri
iconografice reprezintă, cel puţin până acum, un caz unic în iconografia
bizantină, iar faptul că acest exemplar valoros al artei creştine se află pe
pământ românesc, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, nu face decât să
sporească aura de sacralitate a aşezământului.

LEGENDA ICOANEI
Tradiţia spune că icoana a fost pictată în veacul al IV-lea, în Mânăstirea
Theothokos din Grecia, după originalul zugrăvit chiar de mâna apostolului
Luca. Din Grecia, icoana Maicii Domnului a ajuns, nu se ştie cum, după
veacuri de peregrinări, în Ţara Românească, la poalele Carpaţilor, unde a
fost ascunsă în scorbura unui stejar, de teama cotropitorilor. Va fi nevoie
de o lucrare dumnezeiască pentru ca ea să iasă din nou la lumină.
 69
 Radu, un cioban din zona muntoasă a Vâlcei, îşi scosese oile să pască
prin pădure. Nu le mai putea ţine în bătătură, că se bolânziseră de atâta
stat şi nici nu prea avea ce să le pună în iesle. Se tot ruga în fiece dimineaţă
Maicii Domnului, să-l izbăvească în ce fel ştie ea, ca să nu fie silit să meargă
iar la boier, cu mâna întinsă, după un vălătuc de fân. Mai bine să alerge la
Domnul, decât la oameni. Cu gândurile astea frământate în inimă şi
presărate de câte o rugăciune, se lungi la poala unui stejar uriaş, care
umbrea cu trunchiul lui gros o poieniţă. Se gândi din nou la Maica Domnului
şi-şi simţi inima prinsă de o bucurie lină, care-l alunecă repede într-un somn
din care se încropi un vis. Se făcea, nu ştia nici el cum, că stă în faţa
Preacuratei. Ghicise că e Maica Domnului, după focul duios pe care i-l
stârnise în inimă. Nu-i vedea bine faţa, căci era învelită în lumină, dar i-a
auzit cu limpezime glasul, care i-a răsunat înlăuntru, de parcă i-ar fi grăit
sufletului - "Radule, scoală şi taie acest copac şi-mi fă biserică, iară eu îţi
voi fi ajutătoarea ta".
S-a trezit repede, de parcă întâlnirea fusese aievea. Câteva clipe a stat
buimac, privind fărâma de cer albastru, care se iţea printre frunze. Nu-i
venea să creadă în făptura din vis. Cum să i se arate Maica Domnului
tocmai lui, un păcătos? Se aşeză în genunchi, pe pământul gol, îşi dădu de
pe creştet cuşma şi se afundă în rugăciune.
Aţipi din nou, iar visul se repetă. Era Maica Domnului, asta i se vădi
acum limpede, doar că, de data aceasta, glasul ei suna parcă mai
poruncitor, cu o undă de mâhnire pentru necredinţa lui. Când se trezi, la fel
de repede îndoiala i se risipise ca fumul luat de vânt. Sări în picioare, îşi
căută barda şi izbi scurt la rădăcina stejarului.
La prima lovitură, scoarţa prinse să se crape, lăsând să se ivească
adâncimea neagră a unei scorburi. Undeva, în străfundul ei, zări licărul unor
culori pale. Îşi făcu loc cu barda şi atunci borta se lărgi, iar ceea ce văzu îl
umplu de uimire. În faţa lui, prinsă în inima stejarului, se afla o icoană
măreaţă a Maicii lui Dumnezeu. Era aidoma chipului din vis - prelung şi lin,
parcă adumbrit de o tristeţe nelimpezită încă. În braţe, pruncul Iisus zâmbea
şi întindea spre Preacurata mâna dreaptă, a binecuvântare. Radu se
prăbuşi în genunchi şi începu să murmure cuvintele Acatistului.
A doua zi a venit cu mulţi săteni la stejar. Au lărgit scorbura cu topoarele
şi au scos icoana, care parcă strălucea de lumină. Apoi, cu părintele
cântând şi cu prapuri în frunte, au dus-o într-un alai până la biserica din sat,
unde femeile au privegheat toată seara. Doar că, spre dimineaţă, când au
venit din nou în sfântul lăcaş, icoana Precistei nu mai era.
Lui Radu i-a dat atunci prin minte să fugă din nou la stejar. Doar Măicuţa
îi grăise limpede că vrea o biserică făurită din lemn chiar acolo, în locul
bătrânului arbore. De bună seamă că greşiseră mutând icoana. Aşa şi era.

 70
 A găsit-o tot în scorbură, stând mândră şi dreaptă, de parcă cineva
nevăzut o luase şi o aşezase la loc, cu mare grijă. Atunci, pentru tot satul a
fost limpede: Maica Domnului vrea sfânt lăcaş pe locul în care-i apăruse
ciobanului Radu în vis. Şi aşa au făcut.
Au durat o bisericuţă mică, doar din lemnul stejarului tăiat. Şi în ea au
aşezat icoana Preacuratei, să le fie alean şi tămadă, atât trupului, cât şi
sufletului. Apoi, în jurul ei s-au strâns monahii, să-i facă un cocon de rugă
şi să se împărtăşească de darurile ei minunate. Boierul Preda
Brâncoveanu, bunicul Sfântului Constantin Brâncoveanu, a adăugat la
smerita ctitorie a ţăranilor o frumoasă biserică de piatră, chilii și palatul
brancovenesc, ridicând astfel mânăstirea de astăzi, care încă poartă
numele primului lăcaş - Dintr-un lemn.

Mai jos sunt cuprinse cateva fragmente din articolul publicat în revista
Formula AS http://arhiva.formula-as.ro/2014/1121/spiritualitate-39/maica-
domnului-de-la-manastirea-dintr-un-lemn-istoria-unei-icoane-mare-
facatoare-de-minuni-17850

‘Vezi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de când intri în

biserica de piatră. Sfântul lăcaş e plin de ea. Nu găseşti niciun colţ în care
să nu fii învăluit de dragostea ei. Te ocroteşte chiar şi în ungherele cele mai
ascunse, chiar şi acolo unde nu o zăreşti, ci o simţi. Icoana făcătoare de
minuni e inima bisericii şi sufletul mânăstirii. Maicile respiră prin ea şi de la
ea se hrănesc, laolaltă cu pelerinii. Când am zărit-o pentru prima dată,
m-a strivit cu... tristeţea ei. Privirea Maicii Domnului e plină de iubirea
pruncului adorat, dar şi de presimţirea tragediei ce va veni. Îşi priveşte fiul
topită de dragoste, dar şi de durerea patimilor cărora le va fi supus. Maica
lui Iisus ştie ce va urma, iar acest amestec de bucurie şi de durere îi dă
icoanei o trăire uriaşă. Demnă şi măreaţă, în acelaşi timp.
Mă aşez în strana din faţa ei, strana în care stăteau marii boieri, domnii
ţării şi doamnele lor. Aici, chiar unde sunt acum, s-a întâmplat una din cele
mai înfricoşătoare minuni ale ortodoxiei. Una care brăzdează istoria icoanei
ca un fir roşu şi sfânt.
Totul s-a petrecut pe 15 august, în anul 1714. Vodă Constantin
Brâncoveanu era închis de cinci luni la Constantinopol, împreună cu copiii
săi. Închis şi torturat amarnic. Şi pentru asta nu erau vinovaţi doar
osmanlâii, ci şi stolnicul Constantin Cantacuzino, care împreună cu fiul său,
Ştefan, uneltise mereu pentru a pune mâna pe domnie. În tot timpul cât
Vodă Brâncoveanu, care le era rudă de sânge, fusese închis, ei plătiseră
peşcheşuri grase, ca să fie siguri că domnul ţării nu va mai vedea lumina
zilei.

 71
 La toate acestea fusese părtaşă şi Păuna Cantacuzino, soţia lui Ştefan,
care se dorise cu orice preţ mare doamnă şi-şi împinsese soţul spre
fărădelegi. Acum, venise şi ea la Mânăstirea Dintr-un lemn, ca să ia parte
la praznicul Adormirii Maicii Domnului. Străbătuse aleile în haine cernite,
aşezându-se, apoi, după cum povesteşte tradiţia, chiar în strana din faţa
icoanei Preacuratei, pe locul în care stau eu acum. Cum a îndrăznit să o
facă este greu de înţeles, purtând în spate groaznica trădare a
brâncovenilor, schingiuiţi de vii în temniţele turceşti. Limpede este că în
sufletul ei hain ceva s-a întâmplat, căci la sfârşitul slujbei, a început deodată
să ţipe sfâşietor, smulgându-şi hainele de pe ea. Maicile aveau să
povestească despre cum a gemut şi s-a zbătut ca un animal rănit, până
când avea să cadă într-un leşin.
Când şi-a revenit, doamna Păuna a povestit înfricoşată cum, spre
sfârşitul liturghiei, icoana Maicii Domnului s-a făcut străvezie, iar ea a putut
vedea ca printr-o fereastră cum turcii i-au tăiat, la Constantinopol, pe Vodă
Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei cinci copii ai săi. Rând pe rând,
capetele osândiţilor cădeau sub securea călăului, iar ea fusese silită de
Preasfânta Maică a lui Dumnezeu să vadă în amănunt tot supliciul. După
execuţia brâncovenilor, care (s-a aflat mai apoi) se petrecuse chiar la
ceasul vedeniei din biserică, la mânăstire a venit şi soţul Păunei, Ştefan
Cantacuzino. Turbat de furie, a acuzat-o pe stareţa mânăstirii, maica
Olimpiada, de vrăjitorie, şi a pus să fie zidită de vie, iar slujnica ei să fie
atârnată în ştreang. Dar sângele ne-vinovat nu a stat nerăz-bunat. La doi
ani de la această cumplită vedenie, atât Ştefan Cantacuzino, cât şi tatăl
său, stolnicul Constantin, aveau să sfârşească sugrumaţi de turci, la
Adrianopole.”

MINUNILE ICOANEI MAICII DOMNULUI

Copilul dăruit de Preacurata
Nicolae e mic. Merge spre icoana Maicii Domnului şontâc, aşa cum
păşesc pruncii, târând după el un crin. E unul din copiii dăruiţi de
Preacurata, veniţi pe lume doar după ce părinţii s-au rugat fierbinte în faţa
icoanei, ca să-l poată zămisli. Şi, de când a venit pe lume, tatăl şi mama
vin în fiecare lună la mânăstire şi-i aduc Maicii Domnului un crin - semn de
iubire şi recunoştinţă. "Părinţii lui Nicolae s-au rugat mult în faţa icoanei
făcătoare de minuni, pentru a primi un prunc. După ce doamna a rămas
însărcinată, au hotărât să vină în fiecare lună la mânăstire, pentru a-i
mulţumi Măicuţei. Şi nu e singurul caz când icoana a făcut minuni. Noi nu
le ştim pe toate. Vin mulţi oameni cu necazuri şi cad în faţa ei. Îi vezi
apăsaţi, unii plâng, alţii se roagă tăcuţi, dar noi nu îndrăznim să le tulburăm
rugăciunea şi nu îi întrebăm ce au pe suflet. Dar, uneori, se întâmplă să ne
spună chiar ei cum i-a ajutat Preacurata în chip minunat".
 72
 Trezirea din comă
Măicuţele Mihaela şi Filofteia mărturisesc despre altă minune. "Noi ştim
un colonel de aviaţie a cărui soţie, care era din sat cu mine, a intrat în comă,
pe timpul eclipsei de acum câţiva ani. S-a întâmplat deodată, fără să fie
bolnavă de ceva foarte grav. Pur şi simplu a căzut la pat şi a fost dusă la
spital, unde a rămas în comă timp de aproape trei luni. Când şi-a revenit, a
povestit un fapt cutremurător. A spus că din toată perioada cât a fost în
comă nu-şi mai aminteşte nimic, cu excepţia momentului dinaintea trezirii.
Atunci s-a văzut în Mânăstirea Dintr-un lemn, iar în faţa ei se afla icoana
Maicii Domnului, cu o lumânare aprinsă înainte. Şi, dintr-o dată, Preacurata
i-a vorbit din icoană, spunându-i: «Hai, trezeşte-te. Trebuie să revii printre
ai tăi!». Şi în clipa următoare s-a şi trezit din comă".

Vindecarea de cancer
Măicuţa Tecla este ghidul mânăstirii şi îşi aminteşte şi ea de o minune
cutremurătoare: "Ştiu de la maicile din mânăstire de povestea unui inginer
care lucra la noi şi a cărui mamă s-a îmbolnăvit de cancer. Era într-un stadiu
foarte grav, doctorii nu-i mai dădeau nicio şansă. Aşa că a luat-o din spital
şi a adus-o la mânăstire. Aici s-a rugat la icoana Maicii Domnului care i-a
împlinit credinţa: mama domnului inginer nu a murit, trăieşte şi astăzi".

Minunea restaurării
Totul a început în anul 2002, când icoanei i-a fost scoasă ferecătura de
argint. Maicile s-au apropiat de ea cu sfială şi cutremur. Pentru prima dată
după aproape două veacuri, aveau să-i vadă Preacuratei nu numai faţa, ci
şi veşmintele. S-o vadă în toată splendoarea ei, aşa cum o văzuse Radu
ciobanul, în dimineaţa în care o descoperise. S-a strâns toată obştea, a
venit de la Vâlcea chiar Înalt Preasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul
Râmnicului, şi împreună i-au îndepărtat platoşa de argint, în care icoana
stătuse înzăoată ca un cavaler medieval.
Chipul Maicii Domnului era luminos şi senin, dar restul icoanei era
înnegrit. Au luat atunci hotărârea de a o restaura. Doar că echipa de experţi
a dorit să o ia la Bucureşti, în atelierele lor specializate în restaurări. Obştea
a murmurat şi s-a împotrivit. Cum să le lase Măicuţa singure pe ele? Cum
să o lase să plece? Aşa că au amenajat în mânăstire un atelier de
restaurare, care avea toate dotările. Iar Preacurata le-a dat un semn că
doreşte să se lase în mâinile specialiştilor.
Maica stareţă Emanuela Oprea îşi aminteşte bine. "Am adus la
mânăstire o echipă de experţi în restaurare, care au constatat că icoana
era atacată de dăunători. Dar ei nu se lăsau văzuţi. Toată munca părea în
zadar. Dar într-o zi, în timp ce ei cercetau icoana, încercând să afle cauza
înnegririi lemnului, s-a petrecut o minune. Eu aşa aş îndrăzni să o numesc.
 73
Când experţii analizau lemnul, o vietate micuţă a ieşit brusc din el, un cariu.
Restauratorii mi-au spus mai apoi că aşa ceva nu li se întâmplase niciodată
de-a lungul vieţii, pentru că dăunătorii stau tot timpul ascunşi în lemn şi nu
pot fi extraşi decât prin procedee complicate. Dar, de data aceasta, nu a
fost nevoie să facă nimic. Domnul le-a scos la lumină micuţa insectă care
distrugea icoana".
Dar încercările nu luaseră sfârşit. După restaurare, icoana a fost adusă
în biserică. Strălucea de frumuseţe! Chipul Maicii Domnului era mai luminos
ca niciodată, iar veşmintele puteau fi văzute acum în toată splendoarea lor
bizantină. Obştea a trăit într-un iureş de bucurie acele zile. Apoi, ca un
trăsnet, a venit ispitirea. Încet, ca şi cum un nor nevăzut se ridicase
deasupra Preacuratei, icoana a început să se întunece. La început a fost
doar o umbră, care a prins să se întindă şi să se înnegrească de la o zi la
alta. Obştea a împietrit. Pentru măicuţe, care respirau şi trăiau prin icoană,
a fost o lovitură dată în adâncul inimii. Greşiseră cu ceva? Le pedepsea
Maica Domnului pentru vreo vină pe care nu o ştiau? Parcă vrăjmaşul le
luase şi bucuria, şi sporul rugăciunii. Nimeni nu ştia ce se întâmplă. Chipul
Preacuratei, altădată luminos, era acum din ce în ce mai negru. Aşa ceva
nu se mai întâmplase niciodată în toată istoria lavrei.
Mânăstirea Dintr-un lemn se surpa dinlăuntru, căci icoana fusese
temelia pe care se construise totul - zidurile şi viaţa monahală.
"Eu nu ştiam ce să mă mai fac. Nopţile îmi erau fără somn, iar zilele fără
linişte. Mă gândeam, pentru că sunt stareţă, că noi i-am greşit cu ceva
Maicii Domnului, iar ea ne mustră acum. În cele din urmă, i-am chemat din
nou pe restauratori. Au analizat icoana şi au spus că, de data aceasta, va
trebui să o ia la Bucureşti, pentru că a fost atacată de o ciupercă şi va trebui
iradiată pentru a fi dezinfectată. Au spus că o duc la Institutul de Fizică
Atomică".
Pe întreaga obşte vestea a căzut ca un trăsnet. Icoana părăsea
mânăstirea pentru prima dată, în sute de ani. A fost ca şi cum sufletele
călugăriţelor ar fi plecat în pribegie, lăsându-le trupurile acasă. Îmi închipui
cum au luat icoana, cum au plâns-o la plecare, cum au însoţit-o cu gândul
şi cu rugăciunile. Dar maica stareţă Emanuela n-a lăsat icoana Maicii
Domnului singură. Nu putea, nu se putea despărţi de ea, dacă s-ar fi
întâmplat ceva cu icoana, mânăstirea n-ar mai fi avut niciun rost. Aşa că a
fost alături de Maica Domnului, pas cu pas. A plecat cu ea, în bejenie, la
Bucureşti. Iar când icoana a fost supusă iradierii, a înnoptat în maşină,
lângă locul în care icoana urma să fie iradiată, rugându-se necontenit. "
M-am gândit tot timpul: «Doamne, dacă o să mi-o oprească la Bucureşti?
Dacă rămânem fără Măicuţa?». Aşa că am stat mereu lângă ea,
rugându-mă".

 74
 Când procedura a fost încheiată şi maica stareţă a primit icoana în braţe,
cu "infecţia" alungată din trupul ei, a crezut că o să moară de bucurie.
Plângea şi râdea, cu lacrimile şiroind pe obraji. "Am luat icoana cu grijă şi
am pornit spre mânăstire. Maicile ştiau deja că vin, aşa că ne-au făcut o
surpriză.
Am ajuns noaptea. Era întuneric deplin, dar când ne-am apropiat de
mânăstire, am văzut-o îmbrăcată în lumină. Mii de pelerini cu lumânări în
mâini erau presăraţi de la intrarea în incintă şi până în biserică. Era lumină
ca la Înviere, iar noi ne simţeam ca ridicate din morţi. Am fost toate atât de
fericite că Măicuţa s-a întors acasă... Şi, de atunci, nu a mai plecat dintre
noi nicio clipă".

SURSA – textul a fost preluat din mai multe articole de pe http://dintr-un-

lemn.arhiepiscopiaramnicului.ro, jurnalulph.ro; http://arhiva.formula-as.ro

12. SFÂNTA ICOANĂ A MAICII DOMNULUI DE LA

MĂNĂSTIREA NĂMĂIEȘTI, ARGEȘ – 21 noiembrie

LOCAȚIA ICOANEI
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Nămăiești este una dintre cele
mai renumite icoane cu Maica Domnului din țară, fiind totodată legată și de
întemeierea mănăstirii în care ea sălășluiește.
Date exacte în legătură cu întemeierea mănăstirii și a bisericii săpată în
piatră nu se cunosc. Biserica mănăstirii este săpată în piatră, în stânca
muntelui. Satul Nămăiești este atestat documentar în anii 1543, in
hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare și Mircea Ciobanul.

CONTACT

Mănăstirea Nămăești
sat Nămăești,
com. Valea Mare-Pravăț
jud. Argeș
Telefon: 0248-557101

 75
 Situată la altitudinea de 800 m, mănăstirea este la şapte km de
Câmpulung Muscel, în satul Namaiesti, ale cărui case încă mai au porţi
vechi şi înalte de lemn. Intrarea în mănăstire este peste drum de casa
memoriala "George Topirceanu". Prima atestare scrisă a locaşului este din
1386, într–un document prin care Mircea cel Bătrân dăruia satului din vale
această mănăstire de măicuţe.
Vechimea acestei ctitorii se piede în negura timpurilor. Legendele
întemeierii mănăstirii, transmise din moşi strămoşi pomenesc drept ctitor pe
domnitorul Negru Vodă, decalecatorul.
Triunghiul magic al creştinătăţii romaneşti sunt manăstirile rupestre
Namaiesti, Cetăţuia Negru Voda şi Corbii de Piatră, aflate la o distanţă
egală una de cealaltă, formând un impresionant triunghi echilateral, cu
latura de 20 km.
La curtea domnească de la Cetăţuia, Negru-Voda construieşte o primă
biserică, la poalele muntelui, în 1215. A fost prima biserică din totalul de trei
ce alcătuiau un complex unicat de biserici mari de zid, distruse însă din
cauza intemperiilor.
Mănăstirea Cetăţuia de astăzi are două hramuri: Izvorul Tămăduirii şi
Adormirea Maicii Domnului. Se pare că un izvor miraculos începe să curgă
în fiecare an în data de 16 aprilie din spatele Sfintei Mese şi se opreşte pe
15 august. Comori pentru credincioşii ce urca până aici sunt şi Icoana Maicii
Domnului, făcătoare de minuni, dar şi sala cu sute de candele care, prin
credinţa celor care ajung până aici, nu se sting niciodată. Şi asta nu este
încă tot: mănăstirea Cetăţuia este singura cu două hramuri, dar şi cu două
altare. Legenda spune că Marghita, soţia lui Negru Vodă, şi–a săpat
singură, în stâncă, un altar catolic, pentru a se putea închina şi ea în acelaşi
loc cu soţul său, de credinţă ortodoxă.
Ctitorul manăstirii Corbii de Piatră este voievodul Basarab I, dar se pare
că biserica datează din vremuri mult mai vechi, vremuri de persecuţii ale
creştinilor, fiind atestata ca locaş de cult ortodox către sfârşitul secolului ÎI
d. Hr. Legătura cu exteriorul se făcea printr–o deschizătură în partea de
nord, prin care nu se putea intra decât de–a buşilea. Prima atestare
documentara datează din 23 iunie 1512, dar nu coincide şi cu momentul
înfiinţării manăstirii. Biserica mai păstrează încă bucăţi mari de pictură de
inspiraţie bizantină, cea mai veche pictura rupestră din ţara noastră, de la
început de secol al XIV–lea.

LEGENDA ŞI ISTORICUL ICOANEI

”Se spune că trei ciobani, care se aflau cu oile la păscut prin partea
locului, au ajuns la această stâncă mare, în care mai târziu s-a făcut
această bisericuţă.

 76
 Ciobanii au rămas cu oile peste noapte chiar deasupra bisericii de azi.
Toţi trei au avut acelaşi vis. Ei au auzit bătăi de clopot, cântări bisericeşti şi
un înger li s-a arătat, spunându-le: Aici în sânul acestei stânci, stă de multe
secole ascunsă o icoană zugrăvită după chipul cel adevărat al Maicii
Domnului.
S-au trezit ciobanii dimineaţa, şi-au spus unul altuia ce-au visat şi
mirându-se, s-au înfricoşat. Au trecut pe versantul din spatele bisericii,
unde în prezent se vede o nişă şi despre care se spune că acolo ar fi
încercat ciobanii să caute prima dată icoana.
A treia noapte li s-a arătat celor trei ciobani în vis chiar Maica Domnului,
care i-a dus pe stânca unde se afla de fapt icoana, le-a arătat locul de
intrare în grotă (biserica) şi le-a spus aşa: În locul unde veţi găsi icoana,
veţi face lăcaş de închinăciune în slava şi cinstirea Intrării în biserică a Sf.
Fecioare Maria, izvor de viaţă şi tămăduire.
De aici s-au ales şi cele două hramuri ale mănăstirii: Intrarea Maicii
Domnului în Biserică (21. Nov) şi Izvorul Tămăduirii (prima vineri după Sf.
Paşti) ” (sursa legendei: revista Mănăstirii Nămăiești)
Se crede că tot atunci le-a spus Maica Domnului că numărul vieţuitorilor
din mănăstirea ce se va întemeia aici să fie întotdeauna 33, după anii trăiţi
de Mântuitorul nostru pe pământ.
Este posibil ca icoana din peştera de la Nămăiești să fie una dintre cele
mai vechi din toată creştinătatea. Se crede că este una dintre cele 12
icoane pictate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, la dorinţa Maicii
Domnului, care le-a dat mai apoi celor 12 Apostoli, ce urmau să plece la
propovăduirea Evangheliei.
Pe aceste locuri, icoana a fost adusă de Sfântul Apostol Andrei, care a
propovăduit în Dobrogea şi a plecat apoi spre Dacia Superioară, făcând
popas lângă un templu păgânesc, închinat zeului Zamolxes. Apostolul
Andrei, care crezuse că în grotă trăieşte un slujitor al zeului, pe care-l va
încreştina, nu găseşte pe nimeni în grotă şi s-ar fi adresat celor cu care
călătorea: "Nemo est." (Nu este nimeni.), de unde şi numele de Nămăiești.
Icoana Maicii Domnului este aşezată în partea de nord a bisericii, acolo
unde a fost lăsată de Sf. Ap. Andrei, care a intrat prin turlă, pe deasupra
bisericii. Frunzele şi crengile de la poalele pădurii au astupat intrarea.
Biserica mănăstirii este săpată în stâncă şi nu este pictată la interior, dar
este ornată cu mai multe icoane. Ulterior a fost construit pridvorul cu o
intrare laterală, ataşată bisericii săpate în stâncă. În ultimii ani s-a construit
o clădire mare unde s-a deschis şi un muzeu şi o bibliotecă.
Altă tradiţie mărturiseşte despre un singur cioban care, păscându-şi oile
prin aceste locuri şi ajungând la stânca în care a fost mai apoi săpată
biserica, a făcut un popas la poalele muntelui, la marginea pădurii, pe
această piatră mare, rămânând cu oile aici peste noapte.
 77
 Ciobanului i s-a arătat în vis Maica Domnului care i-a spus: "Scoală-te,
sapă sub tine şi vei găsi o icoană într-o bisericuţă de piatră. Aici vei face tu
biserică în cinstea şi slava Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria, izvor
de viaţă şi de tămăduire." Trezindu-se din acest vis ciobanul începu să sape
cu râvnă şi după trei zile şi trei nopţi dădu de o bisericuţă de piatră, în formă
de peşteră, cu icoane şi odoare bisericeşti.
Legenda spune că icoana visată de cioban este chiar aceea care se află
în biserica noastră, în partea stângă şi despre care se spune că este
făcătoare de minuni. Aceasta icoană o reprezintă pe Maica Domnului cu
Pruncul Iisus în braţe.
La fel s-a făcut voia Domnului şi în ceea ce priveşte locul în care stă
aşezată icoana în Mănăstirea Nămăieşti. Pusă iniţial în altar, icoana a
refuzat să rămână aici. În fiecare dimineaţă, călugării o găseau pe podea,
căzută din cui. Tot glasul Maicii Domnului a fost cel ce i-a călăuzit pe
monahi, spunându-le că icoana trebuie să fie aşezată în biserică, la
îndemâna credincioşilor, ca aceştia să se poată ruga direct la ea.
Pictura a fost deteriorată de vreme. În anul 1798, icoana a fost ferecată
în argint de către Enache Postelnicul, iar în anul 1913 soţia unui general
din armata romană a pus să i se facă o ramă de argint. Astăzi, icoana este
renumită pentru ajutorul dat femeilor care se roagă înaintea ei cu nădejdea
de a putea avea copii, cât şi pentru vindecări ale unor afecţiuni grave şi alte
necazuri. De atunci, Maica Domnului a săvârşit multe minuni cu cei ce
veneau să se închine la icoana ei.
În vremea primului Război Mondial, între anii 1916-1918, biserica,
stăreţia şi o parte din chilii au luat foc din cauza bombelor căzute în zonă.
Focul a pătruns în biserică, dar, în faţa icoanei, s-a stins miraculos.
Sergentul Ion Mustaţă a fost acela care a salvat icoana Maicii Domnului,
împreună cu puţine cărţi şi odoare bisericeşti. El a mărturisit mai târziu că
s-a trudit o noapte întreagă să stingă focul, iar spre dimineaţă, flăcările
s-au stins dintr-o dată, când au ajuns lângă icoană. El a dus icoana la
adăpost, în Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung.
Icoana ajunsese într-o aşa stare avansată de distrugere, încât oamenii
care încercau să vadă chipul Maicii Domnului, aveau parte doar de un lemn
aproape putrezit, din care nu se mai distingea aproape nimic. Doar forma
celor două capete, cel al Maicii şi cel al Pruncului, se păstrau după forma
ferecăturii.
Date fiind condiţiile extreme de mediu în care a stat atâtea secole,
conform canoanelor Bisericii Ortodoxe, icoana trebuia ori grabnic
restaurată, ori pusă pe foc. "Este lămurit că nu mă închin materiei, deoarece
atunci când se distruge forma crucii, ori din ce lemn ar fi făcută, arunc
lemnul în foc; tot astfel şi icoanele" (Sfântul Ioan Damaschin, Tratatul ÎI
Apologetic).
 78
 "Şi nu cumva, după cum odinioară păgânii au adorat dumnezeii lor, tot
astfel să adorăm şi noi icoanele. Doamne fereşte! Însă noi ne închinăm
doar ca să arătăm evlavia şi dragostea noastră. De aceea se întâmplă
adesea că, ştergându-se caracterul sau chipul, lemnul să rămână gol. Iar
acesta trebuie să ia forma crucii. Căci atâta timp cât două lemne sunt
încrucişate şi se păstrează figura Crucii, mă închin la Cruce, dar când
lemnele sunt despărţite şi s-a pierdut chipul, eu nu mă mai închin la două
lemne separate!" (Sfântul Atanasie cel Mare).
Restaurarea a avut loc după o metodă athonită, folosită încă din secolul
al XVI-lea, la icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatoped. Călugării
athoniti au pictat o pânză, în aceleaşi condiţii cromatice, în aceeaşi tuşă
stilistica a originalului. Mai apoi, pânza a fost aplicată pe dinăuntrul
ferecăturii, nu lipită, ci numai suprapusă, lăsând practic lemnul întreg, la fel
şi urmele din pictura veche.
Restaurarea icoanei a fost încredinţată tânărului Alexandru Nicolau,
care a lucrat vreme de câteva luni la aceasta, în prezenţa maicii stareţe şi
cu o atentă supraveghere a fiecărei etape de lucru.
Vasile Frank Timiş, un român creştin stabilit în Anglia, trecând pe la
sfânta icoană, a aflat despre dorinţa maicilor de a îmbrăca icoana în aur,
dar a văzut şi lipsa de bani a mănăstirii. El s-a oferit a finanţa lucrarea, astfel
încât de la Monetăria Statului el a adus puţin peste un kilogram şi jumătate
de aur, spre a o acoperi.

MINUNI ALE ICOANEI

Pentru cei ce vin să i se roage, icoana are daruri miraculoase: vindecă,
stinge vrajba din familii, dar cel mai mult le ajută pe femei să poată concepe
şi naşte copii sănătoşi.

SURSA: CrestinOrtodox.ro, universulargesean.ro

13. ALTE ICOANE FĂCĂTOARE DE MINUNI ALE MAICII

DOMNULUI

1. Icoana Maicii Domnului cu trei mâini de la Mănăstirea Neamț

În paraclisul „Sfântul Gheorghe” din incinta Mănăstirii Neamț se mai află

o icoană ferecată în argint foarte veche, mai puțin cunoscută, dar cu o
istorie fascinantă. Aceasta icoană a Maicii Domnului este o copie a icoanei
“Trihirussa” („cea cu trei mâini”) de la Mănăstirea Hilandar din Sfântul
Munte Athos.

 79
 CONTACT - Mănăstirea Neamț
Arhim. Benedict Sauciuc
Comuna Vânători, jud. Neamţ
Tel. 0233 251580, 0745 212708
email - neamt@mmb.ro

Zugrăvirea celei de-a treia mâini este

legată de o minune petrecută în viaţa
Sfântului Ioan Damaschin, care a trăit în
secolul al VIII-lea.
Acesta a fost pedepsit de împăratul
Leon Isaurul prin tăierea mâinii, deoarece
era cunoscut ca un apărător al Sfintelor
Icoane. Sfântul Ioan a luat mâna sa tăiată
şi a mers în faţa acestei icoane cerând să
îl vindece, iar Maica Domnului a vindecat
mâna Sfântului.
Drept mulţumire şi recunoştință, Sfântul Ioan a adăugat la icoana Maicii
Domnului, în partea de jos, o mână de argint.
Copia sfintei icoane de la Neamţ fost adusă în ţară de Sfântul Cuvios
Paisie de la Neamţ, stareţ al Mănăstirii Neamț între anii 1779-1794. Pe
icoană se află o inscripţie cu litere româneşti și chirilice: „Această sfântă
icoană s-au zugrăvit din nou, afară de chipuri, în vremea prea cuviosului
arhimandrit şi stareţ Chir Timotei. Anul 1866, mai 10 (de Agapie zugrav)”.
Icoana este purtată în procesiuni, iar în timp de secetă se spune că este
aducătoare de ploaie şi făcătoare de minuni.

2. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, Arad

Mănăstirea Hodos-Bodrog este cea mai veche așezare monastică din

țara noastră cu viață monahală neîntreruptă. Se află la 15 km distanta de
orasul Arad, pe cursul inferior al Muresului. După o veche traditție locală,
se spune că mănăstirea ar fi o ctitorie a credincioșilor din împrejurimi.
Tradiția mărturisește că un tafr din turma unui păstor a scos la iveală
dintr-o movilă de pământ Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu
pruncul Iisus, iar pe locul unde s-a descoperit icoana, a luat ființă
mănăstirea.
Pentru a confirma datele tradiției, se mai păstrează și astăzi, în biserica
mănăstirii, capul taurului care a descoperit icoana, precum și Icoana
făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Mai există pe zidul exterior și o
sculptură legată de legenda inimii de piatră a călugărului blestemat de
mama sa.
 80
 Contact - Mănăstirea Hodos-Bodrog
Com. Zădăreni, Sat Bodrogu Nou,
jud Arad
Telefon / Fax: +40 257 270177
e-mail:mhb@manastireabodrog.ro

Prima atestare documentară despre

existența mănăstirii o avem din anul
1177, iar informațiile unor istorici locali
vorbesc despre existența unor „călugări
greci” (ortodocsi), la Hodos-Bodrog, incă
din sec. al XI-lea.
Actuala biserică datează din a doua
jumătate a sec. XIV, fiind construită în stil
bizantin triconc, din piatră și cărămidă
romană.

În interior este împodobită cu pictură „a fresco” din 1658, de pictorul

Nicodim Diaconul.
În exterior, biserica este decorată cu nișe exterioare și tencuită pe trei
laturi, peretele de nord păstrându-se netencuit. „Au fost de-a lunul anilor
mai mulţi meşteri şi nimeni nu a putut să ofere o explicaţie logică pentru
faptul că pe peretele din partea dreaptă a bisericii nu se prinde tencuiala şi
nici un alt material care poate să acopere construcţia”, spun preoţii.
De-a lungul timpului au existat o serie de personalitati care și-au adus
aportul la dăinuirea acestui monument: Sava Brancovici – 1607; Sofronie,
episcop la Lipova si Gyula – 1651; Isaia Diacovici – 1690; Eugeniu de
Savoya, care a acordat protectie mănăstirii în anul 1716; Nicolae Iorga –
1906 și mulți alții.
În prezent, mănăstirea are mai multe ateliere și o colecție de artă veche
bisericească și multe obiecte de patrimoniu din secolele XIV-XIX (icoane,
cărți vechi și alte obiecte).
Mănăstirea a fost păzită de Măicuța Domnului în multe rânduri - a scăpat
de la distrugere atunci când Maria Tereza a ordonat dărâmarea mânăstirilor
ortodoxe din Banat şi Ardeal, apoi, la începutul secolului XIX era să fie
inundată de Mureş, care până în 1830 curgea prin curtea interioară iar în
perioada comunistă și-a continuat activitatea numai cu 3 viețuitori, în slujbe
și rugăciuni. Mulți credincioși vin și caută ajutor în fața sfintei icoane a Maicii
Domnului.

SURSA –http://manastireabodrog.ro/, digi24.ro

 81
 3. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Sihăstria Voronei,
Botoșani

La 20 km de Botoşani, în Mănăstirea Sihăstria Voronei, găsim icoana

Maicii Domnului care sparge canoanele bisericii.
Pentru prima dată în iconografia
românească, Fecioara e reprezentată
ținându-şi Fiul de mână şi nu în braţe, aşa
cum sunt toate icoanele ce o reprezintă pe
Maica Domnului.
Pictura nu a fost niciodată restaurată şi
se păstrează în stare perfectă. Icoana
este făcătoare de minuni, din ochii Maicii
Domnului au curs lacrimi adevărate.
Icoana a fost pictată în 1875, în urma
unei revelații avute de unul din călugări.

Contact - Mănăstirea Sihastria Voronei

Protos. Ghedeon Huţanaşu
comuna Vorona, jud. Botoşani
Tel - 0231-891150, 0729-105794
sihastriavoronei@mmb.ro
https://sihastriavoronei.mmb.ro/
Icoana simbolizează intrarea Fecioarei în templu, de mână cu Fiul Său,
Iisus. Un fapt cu totul deosebit este acela că din orice colţ al schitului admiri
icoana ai senzația că Maica Domnului te privește direct în ochi.

Sursa - doxologia.ro.

4. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Golia, Iaşi

O altă icoană a Maicii Domnului, considerată făcătoare de minuni, se

păstrează la Mănăstirea Golia. Despre această icoană scrie vestitul Paul
de Alep: "Icoana Maicii Domnului este foarte veche; este o operă de artă;
în jurul ei sunt reprezentate cele 24 de icoane ale Acatistului Maicii
Domnului; mâinile şi braţele Maicii Domnului sunt de aur curat. Doamna
Ecaterina, soţia lui Vasile Lupu, a cheltuit mult în cinstea icoanei, căci fiul
ei, voevodul Ştefan, căzând bolnav de boală grea, a fost adus înaintea
acestei icoane şi pe dată s-a vindecat. În cinstea acestei icoane arde
neîncetat o candelă de argint aurit".

 82
Contact - Mănăstirea Golia
Str. Cuza Vodă nr. 51, Iași
Telefon: 0232-216693
https://www.golia.ro/

Informaţiile culese de profesorul

Matei Cazacu arată că Vasile Lupu
avusese un prim băiat, Ioan, care
era născut "schilod" şi care, prin
urmare, nu putea domni. La
rugăciunile sale şi ale doamnei
Ecaterina către Maica Domnului,
cuplul a avut un nou fiu, Ştefan.
Drept mulţumire, a fost construită o
nouă biserică la Golia (biserica
actuală) şi au fost îmbrăcate cu aur
braţele şi mâinile Maicii Domnului
de pe icoana de la Golia.
După cum consemnează episcopul Melchisedec, la icoana făcătoare de
minuni de la Golia veneau mai ales "epilepticii şi alienaţii, care alergau aici
spre vindecare prin rugăciune, pentru a cărora primire şi întreţinere
monastirea avea deosebite încăperi". În perioada 1866-1871 a locuit aici,
împreună cu soţia sa Ileana şi fiul său Constantin, marele scriitor Ion
Creangă cât a fost diacon la Golia.
Sursa – ziarullumina.ro

5. Icoana Maicii Domnului de la Biserica Icoanei, Bucureşti

Conform tradiţiei, cu câteva sute de ani în urmă, pe suprafața actualei

Biserici a Icoanei, un trecător a adormit și i-a apărut în vis icoana Maicii
Domnului, cerându-i să ridice o biserică în acel loc.
Stilistic, icoana aparține școlii de pictură brâncovenescă și a fost
realizată conform celei din visul bărbatului, Maica Domnului cu Pruncul
Iisus în brațe, așezată pe un jilț, având în dreapta și în stânga pe Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil.
Hristos este reprezentat binecuvântând și ținând în stânga un papirus,
semnificând înțelepciunea. Această icoană a fost ferecată în argint de Filip
Nicolau Argintarul în anul 1682 și a fost așezată în naosul Bisericii Icoanei
din București. Aceeași tradiție spune că ar fi un cadou dat de către domni-
torul Constantin Brancoveanu micului schit de lemn, aflat în zona parcului.
De la ea, schitul și-a schimbat numele în Biserica Icoanei, iar strada și
parcul din apropiere au luat același nume.
 83
 Contact - Biserica Icoanei
Str. Icoanei nr. 12, sec 2, Bucureşti
Pr. Paroh Liviu Constantin Nechita
Tel: 0723-500692
https://www.bisericaicoanei.ro/

O altă legendă vorbește despre

marele boier Ceauş David, ce a
primit poruncă în vis, trei nopţi la
rând, să zidească o biserică.
Tradiția spune că icoana Maicii
Domnului, aflată acum în biserică, a
fost găsită în scorbura unui copac.
În acea perioadă, locul era o
pădure imensă. Boierul a ridicat o
biserică din lemn ca sfânt adăpost
al icoanei, iar în urma acestei fapte
a început să primească spor în tot
ceea ce făcea.
Aplecându-se însă mai mult spre bogăția sa și uitând de Dumnezeu,
într-o zi flăcările i-au mistuit întreaga avere, dimpreună cu biserica ridicată
de el. Focul a mistuit totul, dar la sfârșitul incendiului, în scrumul de pe locul
fostei biserici, stătea neatinsă icoana Maicii Domnului. Privind această
întâmplare ca îndemn la nădejde şi pocăinţă, bucureştenii au ridicat o altă
biserică măreață şi cu mai multe turle decât precedenta.
Și astăzi, icoana Maica Domnului de la Biserica Icoanei îi ocrotește și îi
miluiește pe toți cei care i se închină cu credință și îi cer sfântul ei ajutor.
Sursa – doxologia.ro

6. Icoana Maicii Domnului din Biserica Trifești, Neamţ

Icoana Maicii Domnului cunoscută sub numele de “Sfânta” sau “Sfânta

de la Trifeşti”, este singura icoană făcătoare de minuni din Arhiepiscopia
Romanului şi Bacăului aflată într-o biserică de mir, odor care a adus
mângâiere și rezolvarea multor probleme acelora care s-au apropiat cu
credință de ea.
Icoana făcătoare de minuni de la Trifeşti o întruchipează pe Maica
Domnului împreună cu Pruncul Iisus. Aceasta are o istorie aparte, ce se
transmite din generație în generație.

 84
 Potrivit acesteia, la începutul
secolului trecut, un cioban din zonă, aflat
cu oile pe malul Moldovei, a văzut
plutind pe râu o icoană şi a scos-o din
apă, agățând-o cu un cârlig din fier.
Istoria spune că lemnul icoanei a
sângerat în locul în care fusese
străpunsă de cârlig.
Speriat, ciobanul s-a rugat pentru
iertare în faţa icoanei şi a dus-o inițial
acasă. Noaptea, el a visat-o pe Maica
Domnului care i-a spus să ducă icoana
găsită la biserica din Trifeşti, fiindcă
acolo e locul ei.
Această icoană a Maicii Domnului
are în primul rând darul de a aduce
ploaia în vremuri de secetă.
Apoi, de-a lungul timpului a făcut numeroase minuni în sensul dovedirii
pe hoții nedescoperiți, fiind consemnate în acest sens zeci de mărturii.
Contact - Parohia Trifeşti, str. Principala, com. Trifesti, Jud. Neamt
parohiatrifesti@gmail.com / www.parohiatrifesti.ro
Pr. paroh Laurentiu Segneanu-0747079676
Pr. sluj. Pr. Dr. Florin Aurel Țuscanu - 0745656865

7. Icoana Maicii Domnului “Anufiana” de la Mănăstirea Dălhăuţi,

Vrancea

Într-o mănăstire aflată în mijlocul pădurilor seculare ale Subcarpaților

Vrancei, se află o icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, care este chemată în ajutor de credincioși atunci când nevoia
o cere și care, după încercările prin care a trecut, pare să fie o soră a
icoanei Maicii Domnului “Portărița” din Sfântul Munte Athos. Marimea
icoanei este de 0,90 metri pe 1,25 metri, ea fiind ferecata in argint aurit, in
anul 1843.
Între anii 1464 si 1469, aici s-a construit o mică biserică de cărămidă,
având drept hram Izvorul Tămăduirii. În această biserică a vieţuit mai târziu
o perioadă cu rodnice împliniri duhovniceşti, Sfântul Cuvios Stareţ Vasile
de la Mănăstirea Poiana Mărului.
Anufie Dălhăuș, Monahul Anufie, starețul de atunci al sihăstriei,
mergând la Ierusalim, a luat drept binecuvântare o icoană a Maicii
Domnului, care data din timpul iconoclaștilor, spre a o aduce în România.
 85
 Contact - Mănăstirea Dălhăuți
comuna Cârligele, jud. Vrancea
Tel.: 0732.228.835 / 0734.353.589
Hram Izvorul Tămăduirii – Vinerea
Luminată
Stareţă: Stavrofora Emanuela Enea

Apropiindu-se cu icoana de
Constantinopol, el a fost însă prins și
jefuit de turci, iar icoana tăiată cu
iataganele și aruncată în podul unui
grajd. Batjocura turcilor nu a rămas
însă fără urmări: în timpul nopții, un
vuiet neobișnuit a cutremurat grajdul,
iar caii, speriați, au început să se
omoare între ei. Zgomotul și
nechezatul cailor au alertat grăjdarii,
care și-au găsit și ei sfârșitul în acel
haos.
Starețul Anufie a încercat să le explice turcilor cauza acestui dezastru
prin intervenția Maicii Domnului, dar a fost condamnat la moarte, iar icoana
a fost aruncată în mare.
Monahul a scăpat însă cu viață datorită faptului că ienicerul care trebuia
să-l omoare era un român ajuns în robie la turci. Acesta l-a eliberat, cu
condiția să nu mai calce prin Constantinopol.
Monahul s-a întors acasă trist că a pierdut icoana. După un timp, a plecat
pe malul Mării Negre să-şi aline durerea. Acolo a întârziat până seara.
Dintr-o dată, însă, a zărit o lumină mare pe apă care se apropia de el. A
doua zi, a venit iar la locul cu pricina şi nu mică i-a fost bucuria când, în
locul luminii, a recunoscut sfânta icoană a Maicii Domnului, pe care o
cumpărase la Ierusalim, plutind în poziţie verticală pe mare.
Bucuros, Anufie a sărit într-o barcă, a vâslit până la icoană şi a adus-o
la mal. Aici a observat că faţa Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus
fuseseră tăiate de turci cu iataganele în vreo trei locuri. Marginile tăieturilor
însă se astupaseră ca o rană în carne, cum se văd şi astăzi.
Anufie a adus icoana în casa părintească, unde se afla fratele lui mai
mic, scăpat cu viaţă după ce turcii le omorâseră părinţii. Apoi, amândoi au
vândut moştenirea de la părinţi, au dus icoana la Mănăstirea Dălhăuţi şi au
pus temelia bisericii "Izvorul Tămăduirii" La mică distanță de biserica de
cărămidă, se va ridica Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

 86
 Cele mai obișnuite minuni săvârșite de această icoană sunt vindecările
de tot felul de boli. După obicei, bolnavilor li se făcea Taina Sfântului Maslu,
după ce își mărturiseau fiecare păcatele. Apoi li se mai citeau rugăciuni și
molifte speciale, și unii din cei mai credincioși se vindecau. Alții căpătau
mângâiere sufletească, întărire în credință, răbdare în suferință, liniște în
familie, împlinirea dorințelor de folos etc.

Sursa - icoanefacatoaredeminuni.ro, crestinortodox.ro

8. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Trivale, Argeş

Există o legendă despre această mânăstire, care spune că denumirea

a fost aleasă nu întâmplător, ci după numele locului unde a fost ridicată,
respectiv la confluența a trei văi – Trivale.
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea din Trivale este recunoscută
ca fiind vindecătoare de suferințe trupești și sufletești, întăritoare în credință
și apărătoare de duhuri rele.
Despre icoană se știe că a fost
pictată pe la începutul secolului XIX,
dar nu se cunoaște autorul. Se
povestește că ea a fost descoperită
prin anul 1930, când, în vis, părintelui
paroh Dumitru Georgian i-a apărut
Maica Domnului, care i-a spus
acestuia unde se află sfânta icoană și
anume în podul unei biserici. Imediat
după acest vis, părintele a luat-o și a
așezat-o la loc de cinste în biserica
Mânăstirii Trivale, unde o găsim și
astăzi. Din acel moment, icoana a fost
restaurată, pentru restaurare
folosindu-se inclusiv argint.

Contact - Mânăstirea Trivale

Hram - Sfânta Treime
Str. Trivale, 71, Pitești, județul Argeș,.

Sursa – maicadomnului.ro, ordineazilei.ro

 87
 9. Icoana Maicii Domnului de la Biserica Colţea, Bucureşti

Contact - Biserica Colțea

(hram Sfinții Trei Ierarhi)
Bulevardul Ion C.Brătianu, nr.1,
Sector 3, București
Preot paroh Ciprian Ailioaei
Tel.: 0722761001
https://www.bisericacoltea.ro/

În 1641, aici era o biserică de

lemn, a dregătorului Udrea, cu
hramul Sf. Parascheva, iar după
moartea acestuia, biserica a
rămas în grija fratelui său, Colțea
Doicescu, de unde și numele
care a rămas până azi. Spătarul
Mihai Cantacuzino a cumpărat
apoi terenul din jur, în 1699 și a
ridicat superba biserică din
piatră, ce dăinuiește până acum,
dându-i hramul Sf. Trei Ierarhi.
Tot el a făcut acolo și mănăstire, a construit case în jurul ei și a organizat
o școală, apoi o bolniță cu spițerie, o casă pentru chirurg și o școală pentru
științe. Acestea pot fi considerate printre cele mai vechi instituții de
învățătură și medicină din București. Au fost ridicate 3 paraclise.
În 1739, un incendiu a ars aproape totul, dar s-a reconstruit ansamblul
și a fost înconjurat cu un zid în timpul domniei lui Ștefan Cantacuzino. Tot
atunci a fost ridicat Turnul Colței, cel mai înalt din Capitală, folosind drept
clopotniță, dar și ca foișor de foc, având montat pe el și un ceas ce se vedea
de departe. A fost avariat la curtremurele din 1802-1838 și s-a dărâmat
Interiorul bisericii este impresionant, întregul ansamblu fiind în stil
brâncovenesc. Pictura fusese realizată de celebrul Pârvu Mutu, pictor
căruia familia Cantacuzinilor îi încredința aproape toate lucrările bisericești.
Donată bisericii în anul 1786 de domnitorul Nicolae Mavrogheni, icoana
Maicii Domnului – făcătoare de minuni – este așezată într-un baldachin
nou, în stânga naosului, realizată pe lemn, în stil bizantin și este îmbrăcată
cu o ferecătură din argint aurit, care prezintă scene iconografice cizelate
manual (Izvorul Tămăduirii), o stemă domnească și o inscripție cu 1788.

Sursa – doxologia.ro, bisericacoltea.ro

 88
 10. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Pasărea, Ilfov

Contact - Sfânta Mănăstire

Pasărea, Sat Pasărea, Com.
Braneşti, Jud. Ilfov
Tel : 0724.261.652
https://www.manastireapasarea.ro/

În legătură cu sfânta icoană a

Maicii Domnului, credincioșii au
auzit că un preot slujitor de la
Mănăstirea Pasărea ar fi primit un
mesaj divin în vis, care s-a repetat
de trei ori. Preotul era trimis într-un
loc anume să ia această icoană a
Maicii Domnului și s-o aducă în
mănăstire. Acum, icoana făcătoare
de minuni este aşezată la loc de
cinste în biserica mare și este
îmbrățișată de mii de credincioşi
La Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mânăstirea
Pasărea, cu hramul Sfânta Treime și Adormirea Maicii Domnului se roagă
zilnic zeci și zeci de credincioși. Icoana este renumită ca vindecătoare de
boli, apărătoare de cutremure și primejdii, dar și întăritoare în credința
străbună și răbdare.
Documentele religioase menționează că nu se știe precis cine este
pictorul acestui odor religios. Se presupune că este posibil ca Icoana
făcătoare de minuni să fi fost pictată de ucenicii pictorului Nicolae
Polcovnicul și că a fost realizată în același timp cu celelalte icoane
împărătești din sfântul lăcaș de același autor ( sau autori). Icoana este
ferecată în argint, iar această manoperă a fost realizată pe cheltuiala maicii
Evlampia Trestianu.
Fiecare credincios care a avut probleme de sănătate sau s-a confruntat
cu mari necazuri și s-a închinat cu încredere la sfânta icoană a primit
ajutorul cerut de la Maica Domnului. Sfântul Calinic este ctitorul Bisericii
Mari a Mănăstirii Pasărea, cel care a înălțat și biserica mai veche de la
Cernica. Documentele religioase menționează că Sfântul Calinic a fost și
starețul acestor așezăminte monahale în care credincioșii primesc ajutorul
cerut și de aceea, ei se roagă și la acest sfânt să-i ajute, să scape de
necazuri-boli trupești și sufletești și de tot felul de necazuri legate de
serviciu și de judecăți.
Sursa – maicadomnului.ro, click.ro
 89
 11. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Căldărușani, Ilfov

Contact - Mănăstirea Căldăruşani

Soseaua Manastirea Caldarusani,
nr 119, Comuna Gruiu, judetul Ilfov
www.manastireacaldarusani.ro
Staret: – Arhimandrit Lavrentie Gâță
Telefon: 0740-075.732
contact@manastireacaldarusani.ro

Icoana Maicii Domnului de la

Mănăstirea Noul Neamț din
Basarabia (azi, în Transnistria) a
plecat în bejenie la ceasul cel trist al
înstrăinării țării către sovietici. În
1940, după încheierea pactului
Ribentropp-Molotov, mulți cuvioși și
cuvioase ale Basarabiei au fost
nevoiți să se refugieze.

Cu mare grijă au luat călugării icoana cea făcătoare de minuni și numai

ei știu cum au reusit să o treacă printre inamici, salvând-o peste Prut.
Icoana a fost căutată peste tot cu multă patimă rea de sovietici spre a
distruge acest mit al credinței dar nu a fost gasită pentru că fusese ascunsă
bine, într-un perete al schitului Sitaru, schit aparținător de Mănăstirea
Căldărușani.
Icoana Maicii Domnului este unică prin perfecțiunea execuției, ca și prin
înfățisarea, pe verso, a Sfântului Gheorghe tronând. De aici și denumirea
de „icoană-dublă”, căci, deși e cunoscută drept „Icoana Maicii Domnului”,
un al doilea sfânt (un sfânt militar, puternic, luptator, răzbătător) este prins
în interiorul acelorași rame, pe verso. Prin minunile pe care le săvârșește
astăzi – după ce a fost redescoperită și așezată la loc de cinste – ca si prin
cele care se istoriseste că le-ar fi săvârsit în existența ei seculară, icoana
de la Căldărușani și-a căpătat bunu-i renume și a intrat în circuitul
pelerinajelor.

Sursa –maicadomnului.ro, jurnalul.ro

 90
 12. Icoana Maicii Domnului de la Biserica Letca Nouă, Giurgiu

De aproape optzeci de ani, o smerită icoană a Maicii Domnului plânge

în satul Letca Nouă din județul Giurgiu. Fiecare izbucnire de lacrimi a fost
legată de câte un preot al parohiei. Prima minune s-a petrecut lângă un
părinte martir din anii comunismului, iar ultima a fost săvârșită în 2021, la
venirea unui nou slujitor în sat.
La sfârșitul anilor ‘50. Părintele Ștefan tocmai fusese instalat în parohia
Letca Nouă. Aici a aflat biserica de lemn, veche de două veacuri, aproape
distrusă în bombardamentele din timpul războiului. Ca prin minune,
scăpaseră neatinse o Sfântă Cruce și icoana Maicii Domnului. O icoană
simplă, pictată de un meșter anonim, la început de secol XX. Una din miile
de icoane care slujesc bisericuțele satelor noastre.
Părintele Ștefan a luat odoarele și le-a adus în biserica de zid a satului,
acolo unde săvârșea liturghia. Și pentru că nu avea unde să le așeze, le-a
suit în cafas, unde cânta corul. Acolo, nevăzută de nimeni, fără niciun alt
semn, icoana Preacuratei a început să plângă. Șiroaie de lacrimi i-au curs
din ochi, atât de multe și de nestăvilite, încât s-au prelins de sus, din cafas,
până jos, în biserică. Înfricoșat, părintele a luat-o pe Măicuța Domnului și a
așezat-o la loc de cinste, pe o măsuță rotundă, chiar în fața catapetesmei.
Nu după mult timp de la acest semn, părintele Ștefan Coteanu avea să
fie arestat. Cele 6 scisori împotriva noii orânduiri comuniste, expediate unor
publicații din țară, fuseseră descoperite…

 91
 După un an de torturi și chinuri, în seara zilei de 9 aprilie 1959, trecea la
Hristos, în temnița de la Gherla. Avea doar 47 de ani. Preacurata îi spălase
drumul spre cer cu lacrimile ei.
După moartea părintelui, Maica Domnului nu a mai plâns. Lacrimile
icoanei s-au uscat și peste înfricoșătoarea minune s-a așternut tăcerea.
Cuvintele însemnau, pe atunci, ani de temniță grea.
Mai tarziu, dupa ani de zile, pe părintele Nicolae l-a răvășit minunea
lăcrimării. Abia fusese hirotonit, era prima lui parohie la Letca Nouă, primele
liturghii, primii credincioși și… prima minune. „Toate se derulau cu o
repeziciune teribilă. Am avut un început de preoție cu o lucrare foarte mare.
Am simțit că trebuie să ne rugăm, așa că făceam Paraclisul Maicii Domnului
în fiecare zi, la ora 12 noaptea, la început, apoi, la sfatul Preasfințitului, la
ora 10 seara. Se simțea prezența Maicii Domnului… Aveam o bucurie a
slujirii, nu numai eu, ci și creștinii. După acele slujbe din fața icoanei
simțeam cu toții o pace și o bucurie de nedescris. Îmi mărturiseau
credincioșii că plecau de la biserica din Letca plutind și își doreau să revină.
Adesea veneau cu mari probleme, cu suferințe adânci și, după ce se rugau
în fața icoanei, plecau cu bucurie și nădejde. Cea mai mare bucurie pe care
am avut-o la Letca a fost să îi văd pe oameni cum se schimbă prin harul
Maicii Domnului.”
In 2021 părintele Mihai, noul paroh de la Letca Nouă mărturisea „Se
vedeau lacrimile ca două boabe de rouă, cum cresc din ochii Măicuței.
Creșteau, apoi, când lacrimile erau grele, i se prelingeau pe obraz. Icoana
plângea atât de tare, încât din ochiul drept s-au format două șiroaie de
lacrimi. Am îngenuncheat și m-am închinat. Să știți că nu e ușor să stai față
în față cu o minune... Sunt multe cazuri de vindecări.”
Contact - Biserica parohiei Letca Nouă
Str. Primăriei, nr. 28, Letca Noua, județul Giurgiu
Tel. +40 722 388 286
parohialetcanoua2020@gmail.com
Sursa - https://www.formula-as.ro/2021

13. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Putna, Suceava

Tradiţia spune că icoana „Maica Domnului cu Pruncul” de la Mănăstirea

Putna a fost adusă în Moldova de către cea de-a doua soţie a domnitorului
Ştefan cel Mare, Maria de Mangop, odată cu zestrea sa, dăruind-o
mănăstirii. Monahii mănăstirii spun că această icoană de mari dimensiuni
nu a avut întotdeauna înfăţişarea de astăzi. Cercetătorii presupun că icoana
a fost adusă fie de la Constantinopol, fie din Trapezunt.

 92
 În 1755, „prin osârdia” mitropolitului de atunci al Moldovei, Iacob
Putneanul, se aplică, o fastuoasă ferecătură de argint. Câţiva ani mai târziu,
la 20 martie 1758, acelaşi mitropolit face două coroane lucrate în argint aurit
şi încrustate cu sute de pietre scumpe (mărgăritare, granate, diamante
etc.), care au fost aplicate peste aureolele de argint ale Fecioarei Maria şi
Pruncului, conferind ansamblului un aspect vădit baroc.
Contact - Mănăstirea Putna
sat Putna, nr. 201, jud. Suceava
tel. 0230-414055
manastirea@putna.ro / www.putna.ro
În iarna anului 1993, cu două
săptămâni înainte de Postul Mare,
Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen
împreună cu Preasfințitul Gherasim
Putneanul au dispus ca la Mănăstirea
Putna să se facă rugăciuni pentru trei
creștine – Teodora, Angela și Ionela –
care erau stăpânite de duhuri necurate.
În momentul în care au fost aduse la
icoana Maicii Domnului, demonii din ele
au strigat: „Aici este capătul nostru!”.
Un sobor de șapte preoți împreună cu Preasfințitul Gherasim au slujit
Taina Sfântului Maslu. La sfârșit, arhiereul a citit și molitfele Sfântului Vasile
cel Mare. Apoi starețul mănăstirii a cerut ierarhului să dea binecuvântare
ca să se scoată din catapeteasmă icoana Maicii Domnului și să fie adusă
spre închinare la cele trei surori demonizate, cântându-se „Apărătoare
Doamnă”. Prin atingere de icoană demonii au părăsit pe cele trei
demonizate. Acestea au rămas ca leșinate, rostind cuvintele: „Bucură-te
Mireasă, pururea Fecioară!”. Teodora și Ionela s-au vindecat pentru
totdeauna. În Angela a revenit puterea demonică, chinuindu-o în chip
cumplit. Ea s-a vindecat în Postul Mare, la moaștele Sf. Ierarh Ghenadie.
Aceste întâmplări minunate au determinat conducerea mănăstirii să
așeze icoana Maicii Domnului într-o strană special confecționată, să fie mai
aproape de credincioși. PS Gherasim Putneanul a dispus ca la icoana
Maicii Domnului, precum la toate icoanele făcătoare de minuni, să se
cădească de nouă ori, ori de câte ori preotul cădește în biserică la slujbă.
Sunt nenumărate cazurile de creștini care vin la icoană, cerând ajutorul,
ocrotirea și mângâierea Maicii Domnului și dobândesc împlinirea cererilor
lor. Pe cine nu ascultă Maica Domnului? Pe cel care nu strigă. Pe cine nu
miluiește Maica Domnului? Pe cel care nu bate. Dar tot cel care crede și se
închină icoanei ei cu evlavie primește mângâiere, iertare și vindecare.
Arhim. Melchisedec Velnic Sursa www.putna.ro
 93
 14. PRICESNE ÎNCHINATE MAICII DOMNULUI

NU LĂSA MĂICUȚĂ

1. O, Măicuţă Sfântă 7. Să conduci luntriţa 14. Noi, cuprinşi de-o

te rugăm fierbinte, printre stânci şi valuri, pace
să ne-asculţi de-a să ne scoţi la portul fără de hotară,
pururi veşnicilor maluri. lăuda-te-om veşnic
marea rugăminte: Pururea Fecioară.
8. O, Măicuţă Sfântă, Sursa - trinitastv.ro
Refren cea mai scumpă
Nu lăsa, Măicuţă, floare,
să pierim pe cale, fă din şir de lacrimi MAICA CERULUI
căci noi suntem fiii dalbe lăcrimioare.
lacrimilor tale. Refren:
9. Scapă-ne de patimi Maica cerului,
2. Când plângeai sub şi de pofte rele, Nădejdea poporului
cruce şi ne schimbă-n Sfânta Marie
Maică-ndurerată, mândre Pentru noi roagă-te!
te-am primit de Mamă, mărgăritărele.
noi şi lumea toată. 1. Atunci pe
10. Să ne duci cu tine neașteptate
3. Călători pe-o mare, unde calea-ţi duce, Toate vor vi clătinate.
veşnic tulburată, să ne dai în ceruri
noi ne-am pus în tine Fiului tău dulce. 2. Și lumeasca
şi nădejdea toată. omenire
11. Şi să-i spui, Va privi la înălțime.
4. Tu eşti steaua mării Măicuţă,
şi ajuţi s-o treacă; c-aste floricele, 3. Văzând norii
dintre câţi te roagă, le-au făcut să crească luminați
nimeni nu se-neacă. chinurile grele. De multi Sfinți
înconjurați.
5. Fă să-ţi batem zilnic 12. Şi cu ale tale
la miloasa-ţi poartă, lacrimi de sub cruce; 4. Pe care cu-nfiorare
câtă vreme-n lume, tu le eşti Măicuţă, Va veni Judele mare.
valuri ne mai poartă. Maica cea mai dulce.
5. De Sfinți îngeri
6. Iar când nori şi 13. Inima-i Preasfântă însoțit
ceaţă mângâios ne-o Ca un Domn ceresc
înnegri-vor zarea, strânge; mărit.
vino tu, Măicuţă, va uita de patimi,
să ne-arăţi cărarea. mai mult nu va plânge.
 94
ŢIE, MAICĂ-ŢI CER LA TINE VIN
MĂICUȚĂ

1. Lacrimi multe-mi 6. Dragostea să 1. La Tine vin,

curg pe faţă mi-o înmulţeşti, Măicuță,
Cu părere de rău. O, Maicuţa mea, La Tine vin, cu dor,
Suparat-am în viaţă Credinţa să mi-o La sfânta Ta icoană,
Rău pe fiul Tău. întăreşti La sfântul Tău izvor.
După voia Ta.
Refren Refren
Ţie, Maică-Ţi cer: 7. Legea sfântă Dar n-am ce-Ți da,
Nu mă lăsa să pier, strămoşească Eu, Maică,
Du-mă sus la Fiul Cu drag s-o păzesc, n-am ce-Ți da
Tău şi la Dumnezeu! În Biserica creştină Numai inima mea!
Eu să Te slăvesc. /x2
2. Cere-i lui Iisus
iertare 8. Toţi creştinii 2. Ajută-mă, Măicuță,
Şi la Dumnezeu să se-adune Să pot îngenunchia
Pentru că l-am dat În jurul Tău mereu La sfânta Ta icoană,
uitării Să ajuţi pe orişicine Arată-mi mila Ta!
Şi îmi pare rău. La necazul greu.
3. Iubește-mă cu milă
3. Nu-ţi întoarce 9. Din lume Și-ascultă al meu glas:
sfânta-Ţi faţă când voi pleca Să nu cad de pe Cale
Celui ce-a greşit, Cu mine să fii. Chiar și când sunt în
Ocroteşte-l în viaţă Maică, lângă slava ta necaz!
Şi-l fă fericit ! Atunci să mă ţii.
4. Răul ne-nconjoară
4. Dacă drumul vieţii Și forțele ne pier,
mele Ajută-ne, Fecioară,
Va fi foarte greu, Dă-ne puteri din Cer!
Să-Ţi întinzi în zile
grele,
Maică, braţul tău!

5. Să mă-ndemne
a face bine
Aici pe pământ,
Să iubesc pe orişicine
Până la mormânt.

 95
AM VENIT MĂICUȚĂ 7. Ei nu vor să creadă Stih: Preasfântă
că tu le eşti Mamă, Născătoare de
1. O Măicuţă Sfântă, Mângâierea celor ce Dumnezeu,
cu drag am venit cu drag te cheamă. mântuieşte-ne pre noi!
La Tine Măicuţă,
într-un loc iubit. 8. Însă noi, Măicuţă, Amarele chinuri şi
te rugăm aşa, tulburări de multă
Refren: Nu-i lăsa să piară mâhnire pornind,
Am venit, Măicuţă, în durerea grea. umplu sufletul meu;
să te mai vedem, alină-l Fecioară
Să-ţi spunem 9. Roagă-te, Măicuţă, Preacurată cu
necazul care-l mai pentru-al tău popor, liniştirea cea dată de
avem. Care strigă-ntruna Fiul tău.
pentru ajutor.
2. Noi cu toţi din suflet Slavă Tatălui şi Fiului
te rugăm aşa 10. Toată bucuria şi Sfântului Duh!
Scapă-ne, Măicuţă, din lume-a pierit
de ispita grea. Şi vine deasupra Pe Tine ca una ce ai
Fiul tău iubit. născut pe Mântuitorul,
3. Roagă-te Măicuţă, te rog scapă-mă din
din cerul tău sfânt, 11. Maică Preacurată, nevoi, că acum venind
Câte greutăţi sunt aici roagă-te mereu eu către tine, îmi tind
pe pământ. Pentru lumea-ntreagă, sufletul şi mintea şi
pentru neamul tău. gândul meu.
4. Crime, omoruri
multe şi mari DE MULTE ISPITE Şi acum şi pururea şi
întâmplări, FIIND CUPRINS, în vecii veciilor. Amin.
Boli, Măicuţă, multe, ALERG LA TINE
fără vindecări. PRECURATĂ Cu trupul şi sufletul
FECIOARĂ meu bolind, mă
5. Tinereţea-i mare, învredniceşte
tare-nfloritoare, Interpretare psaltică – cercetării
De credinţă, Maică, Fragment din Paraclisul dumnezeieşti şi
Maicii Domnului
nu e iubitoare. purtării tale celei de
grijă, ca una singură
De multe ispite fiind
6. Merg către pierzare, Maică a Domnului.
cuprins alerg către
ca neştiutori,
tine, căutând
Şi nu-ţi cer, Măicuţă, https://youtu.be/q4Ec_
mântuirea mea.
al tău ajutor. OFTvR4
O, Maica Cuvântului
Fecioară, de supărări
şi nevoi
mântuieşte-mă.
 96
 Biserica Icoanei B Mănăstirea Sihăstria Voronei BT Mănăstirea Hodoș-Bodrog AR

Mănăstirea Golia IS Mănăstirea Putna SV Biserica Trifești NT

Mănăstirea Dălhăuţi VN Mănăstirea Trivale AG Biserica Colţea B

Mănăstirea Pasărea IF Mănăstirea Căldărușani IF Biserica Letca Nouă GR

ISBN: 978-973-0-39289-0 Broșura se distribuie gratuit