Sibiu, 10 Martie 1046
i l
f g â je s ă p t ă m â n a l ă p e n t r u p o p o r
Cu ndrumárt şt poveţe pentru viaţa, ereşti-
mască şl românească
Filocalia
Darul bisericii
Acum la începutul postului Pâ-
risemilor iubitul nostru Arhipăstor
I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae el
Ardealului vine cu un mare dar
pentru fiii săi duhovniceşti. Cu toată
vitrejia vremurilor, cu toată scum­
pete« mânei de lucru şi mai ales a
hârtiei, I. P. S. Sa a lasat să fie
tipărită şi scoasă la lumină Filocalia.
Prin sârguinţa şi marea price­
pere a P. C. Părinte Dr. D. Stănt-
loue, Rectorul Academiei teologice
din Sibiu, Filocalia a fost tălmăcită
din limba veche grecească in limba
românească. Mulţi din cetitorii no­
ştri se vor întreba, ce este Filoca-
Ma şi ce însemnează numele acestei
cărţi, oare ne sună străin la ureche?
Filocalia este o carte isvorâtă din
osteneală din rugăciune şi prive­
ghere. Filocalia este o carte, care
s'a născut delà început, din veacu­
rile de aur ale creştinătăţii, din ru­
găciune, post, priveghere şi multă
osteneală pentru Hristos. Părinţii
bisericeşti şi-au pus în ea nu nu­
mai sfaturile şi învăţăturile, ci mai
ales sufletul lor, fiinţa lor întreagă
pe care au dăruit-o lui Hristos prin
multe osteneli şi lupte duhovniceşti
prin privegheri, postiri îndelungate
prin adâncirea scripturilor şi prin
rugăciuni neîncetate. Aşa s’a nâs-
eut la început Filocalia, aducând
mare mângâiere şi muit folos de
mântuire sufletească pentru un nu­
măr nesfârşit de suflete şi acum
când Filocalia se dă pe limbă ro­
mânească, avem negrăită bucurie
sufletească să putem vesti pe iu­
biţii noştri cetitori că ea ne vine
tot pe calea rugăciunii a prive­
gherii şi a postului.
Filocalia va şi fi o «arte a
luptei duhovniceşti spre mântuire.
După sfânta Scriptură este cartea
cea mai de folos pentru mântuire.
Fericiţi vor fi toţi aceia cari
e vor putea avea, cari o vor citi
cu dragoste şi din învăţăturile ei
vor face parte şi altora.
Ce însemnează numele acestei
cărţi ? După ce am spus pe scurt o*
este, numele ei are următorul în­
ţeles : este ur nume grecesc aleătuit
din două cuvinte: fiios, iubitor şi
calos, bun, adecă iubitor de bine.
Filocalia este în felul acesta cartea
iubitorilor de bine, de binele eel mai
înalt la care poate râvni un muritor:
mântuirea. După părerea noastră
«ea mai potrivită traducere a cu­
vântului filocalie ar fi : Râvna pen­
tru mântuire sau Lumina Mântuirii.
Suntem tare fericiţi noi cei delà
„Lumina Satelor“ că această carte
de mare preţ a ieşit în tiparniţile
şaguniene la Sibiu. Ieşirea acestei
oărţi este un adevărat eveniment
religios. Fii evlavioşi ai bisericii
(Continuare pe p»g, a 4-a)
Anul 25 NT.
Astra
AsociaV'uflca Loco
O aor
Preţui abonamentului pe : 1943 Inreg. la Trib. Sibiu Nr. 160 din 12 V, 1938
Pa on an 8000 Lei. Pe jumătate an Lei 4000 R edacţia şi ad m in istra ţia : Sibiu, stra d a
Acest n u m ăr 200 Lei M itropoliei 45
Partidul femeilor Fericiţi ceice plâng
Ziarele scrin că in frământările politice delà noi s'a vorbit şl de Pierderea, unui prieten iubit,
înfiinţarea anul „Partid at femeilor", Femeile doresc să albi şl ele toate sau a unei rude apropiate ne
drepturile, întocmai ca şi bărbaţii : adică să voteze, ea fie votate şt alese
deputate, primărese, miniştrii şl în toate funcţiunile in care până acum au întristează la lacrimi. Simţim câ
fost numai bărbaţii. Au cerut dreptul la orice fel de m um ă şt să fie plă­ n e a m despărţit de cineva pe
tite la egalitate cu bărbaţii. Nu suntem împotrivă ca femeile sâ fie preţuite care l-am iubit, şi acest fapt, ne
şi să stea pe aceeaş treaptă cu bărbaţii aşa precum ne învaţă şt Cuvântul pricinueşte multă durere. Dar
Iul Dumnezeu :
nu numai despărţirea, ci şi în­
„Numai este nici Iudeu nici Grec, nici rob nici slobod, nu mal este
nici parte bărbătească nici parte femeească, fiindcă toţi sunt una în Iisus tâlnirea cu cei dragi ai noştri,
Hristos (Gal, 3, 28) Femeile sunt deci egale bărbaţilor şl rânduite de Gel ne face să plângem de bu­
de sus sâ fie tovarăşele de viată ale bărbaţilor cu cari sâ moştenească im-, curie. Plânge omul la întristare,
preună fericirea şl harul vieţii veşnice Credem însă eă femeii t s’a dat plânge la bucurie, plânge pentru
de Dumnezeu un loc de cinste, un loc preţuit pe ears nu trebue să-l necazuri trupeşti şi mai ales
părăsească, de dragul nici unul drept politic. Fericirea şt farmecul vieţii
familiare depinde numai şi numai de purtarea femeet în familie şi casă pentru cele Sufleteştii plânge
pentru suferinţa sa şi pentru a
căci ei l s’a dat cinstea de a ft soţie şt mamă.
Timpul femeii creştine, harnice şi iubitoare de casă şi de cei dragi celor apropiaţi al săi. Cu un
al ei, este cu lotul folosit pentru a face din cuibul el familiar un izvor de cuvânt: plânsul e toiagul de
fericire şt un coif de raia Ca s -şl hrănească copii şi şeful, să-şl cureţe călătorie în această „vale a
casa, să-şl înveţe copilaşii căile plăcute Domnului, să-şl rânduiască toate plângerii".
ale casei şi gospodăria el, de unde mal poate lua femeia timpul necesar,
eă alerge pe Ia adunări politice şi să se ocupe şt de „partidul femeilor“ ? Nu e lipsă de lacrimi in
Mulfi bărbaţi vor râde şi vor glumi pe socoteala „partidului femeilor“ Noi lume. Nu putem seca acest izvor
însă nu râdem cl vom spune cu multă seriozitate că femeile moderne ce curge neîncetat în viaţa noa­
de astăzi se îndepărtează tot mal mult de menirea lor firească, uitând stră.
multe din ele încetul cu încetul, cum se găteşte o mâncare bună, cum să-şi
crească copiii, şt cum să facă fericită Plata b rbaţilor lor. Multe femei au După fiecare plâns, simţim
uitat că au datoria de a ft şt mame şl că trebue să rămâe ceeace sunt o înseninare şi uşurare a vieţii
adoă femei: Au ajuns unele femei să-şl tundă părul ea bărbaţii, să îm­ noastre sufleteşti. O cât de se­
brace pantaloni bărbăteşti şi să facă pe... bărbaţii f Iată un lucru necreşti­ nină şi uşoară este viaţa noa­
nesc şt ou totul urăcios.
Când cetim vieţile sfinţilor 3 Ierarhi Vastle, Grigoris şl loan ea şl
stră, dacă după ploaia lacri­
a altor sfinţi părinţi rămânem mtşcatl de grija cu care mamele lor şl-au milor ni se arată Soarele vieţii
crescut copiii dăndu- le o creştere deosebit de aleasă. Mame sfinte au făcut noastre— Hristos. Cât de fericită
din copiii lor adevăraţi sfinţi cari au strălucit ca nişte adevăraţi luceferi este viaţa noastră, dacă în fie­
fii lumea creştină. Aşa sfintele mame : Emilia mamă şl Macrlna bunică a care lacrimă se arată curcubeul
sf. Vastle cel mare, Nona a sf. Grtgore Teologul. Antuza a sf. loan Gură
de Aur, Monica a feric talul Augustin şl altele au sădit virtuţi cereşti în legăturii noastre cu Dumnezeu.
Inimile oopiilor lor cari au urcat apoi calea sfinţeniei şt ne-au arătat ce Atunci plânsul nostru n’ar fi
poate face o mamă sfântă eu copilul ei. plânsul desnădejdii, nici al urii,
Cât de pilduitoare a fost pt'da Antuzei, mama sf. loan Gură de ci ar fi plânsul dragostei şi al
Aur care rcm inând văduvă la 20 ani, nu s’a mal remăritat numai să-şl mângâierii adevărate. Acest fel
poată creşte copilul şl să-l facă sfânt l Dacă sfintele Macrlna, Emilia,
Nona, Antuza, Monica, şl altele alergau după drepturile lor poiltlce şt s’ar de plâns îl fericeşte Mântuitorul.
El nu izvoreşte din vreun
fl zbuciumat după partidul femeilor atunci de bună seamă copiii lor nu
ajungeau sfinţii pe eari Bisenca îl cinsteşte şl eu care se poate astăzi necaz al trupului ; ci din
mândri. durerea ce o simţim în sufletul
Bine, va ziae cineva : dar aceste sunt Idei învechite bune pentru nostru pe urma păcatului. Când
timpurile de atunci. Aceasta vom răspunde noi, este o grozavă înşelare căci
firea omenească nu se schimbă cu timpul ca femeia să se facă bărbat şt avem o rană în trupul nostru,
bărbatul sä devină femele cl până la sfârşitul lumlt femela rămâne ceea e firesc să curgă din această
ce a fost hotărât delà început şa fie : tovarăşa de viaţă a bărbatului că­ rană sângele cel rău, căci numai
ruţa să-l fie de ajutor cu alesele el însuşiri femeieşti de milă, bunătate, aşa se vindecă. Tot aşa e fi­
dragoste şt gingăşie. resc să curgă din rănile sufle­
Până la sfârşit femeia trebue să fie numai soţie şl mamă şi ea să
fie aceasta cu adevărat hotărât lucru că nu are timp să se ocupe şi cu tului lacrimile curăţitoare ale
alergarea pe la întruniri politice şi cu vorbiria multă de care cam suferă pocăinţei. Aşa se uşurează su­
de felul el femeia. Multi şl multe nepricepute vor mal grăi că : destul ou fletul nostru de păcate.
robia femeii la bărbat şt cu rob a care o ţine pe femele legată de casă şl In lume e mult plâns ! Dar
bucătărie, aşa cum e oănele In lanţ I Toate aceste sunt vorbe deşarte ale
femeilor cari şt au pierdut firea lor femelască (Rom. 1, 26). cât plângem noi pentru păcate ?
Femeile creştine urmând pilda sfintelor femei din trecut . cari ns- Poate niciodată. Va zice cineva :
dăjdutau în Dumnezeu şl erau supuse bărbaţilor lor* ( / Petru 3, 4—6) işt aş vrea să plâng dar nu vin la­
vor păstra locul de cinste in viaţa familiei şi vor fi izvorul de fericire al crimile. De ne-am sili noi sâ
iubiţilor lor soţi şi copţi. Nu drepturi politice, nu part dul femeilor, iubite încreştinăm lacrimile, folosind
surori sunt lucrurile de căpetenie cl creşterea copilaşilor, rugăciunea şt toată întristarea pentru mân­
sporirea în virtuţi alături de sofii voştri să vă fie programul în aceste vre­
muri tulburi. tuirea sufletului, ne-am curăţ!
Preot Bujoreaou Viere! de multe păcate. Sä cerem delà
bunul Dumnezeu ca orice în­
tristare ar veni peste noi să fie
Inoiţi-vă abonamentul la gazetă (Continuare pe pag. 2)
 2 £ÜMINA SftI'H&QJI
lacov, ca să scape de răsbu-
aar«a lui Isav, la sfatul mamei sale
şi cu voia tatălui său, a plecat in
Mesopetania. ca să şi ia femeia din
fetele lui Laban. Când a ajuns la
Betel, a făcut următorul legământ :
„Dacă va fi Domnul Dumne­
zeu cu mine şi mă va poveţui In
ealea aceasta în care merg eu as­
tăzi, dacă-mi va da pâne să mâ-
nâne şi haine să mă imbrac şi dacă
mă voiu întoarce sănătos la casa
tatălui meu, atunci Domnul va fi
Dumnezeul meu“ (Fae. 28, 20, 21)
Domnul l*a povăţuit Iu calea
lui şi Încărcat cu bogăţii mari, cu
soţie şi cu copii, l-a întors la casa
tatălui său, găsind şi pe fratele său
Isav eu mânia potolită. Iacov şi-a
ţinut legământul. Domnul a fost
Dumnezeul lui In toată vremea şi
l-a slujit cu credinţă până la sfâr­
şitul vieţii lui.
— Când judecătorul Jefta a
plecat asupra Amoniţilor s’a legat
înaintea Domnului zicând : „Dacă
vei da pe Amoniţi în mânile mele
când mă voiu întoarce delà Amo-
nîţi, ce-mi va ieşi din porţile casei
mele întru întâmpinarea mea va fi
a Domnului şi voiu aduce-o ardere
de te t“ (Jud. 11, 30, 31).
Domnul a dat pe Amoniţi în
mâBile lui Jefta Când s’a întors
la porţile casei sale i<a ieşit întru
întâmpinare fiica sa, singurul lui
eopil. Jefta i a spus cum şi-a des­
chis gura sa înaintea Domnului. Ea
a cerut două luni să se ducă în
msmte cu prietinele sale, ca să-şi
plângă fecioria. La întoarcere Jefta
şi-a împlinit legământul şi a jert­
fit fiica.
— Credincioasa Ana amărâtă
de Pepina, potrivnica ei, pentrucă
nu avea copii a stătut Înaintea Dom­
nului şi cu sufletul întristat a plâns
amarnio zicând in inima sa, abia
mişcfludu-şi buzele: „Atotputernice
Doamne... dacă vei căuta ia intri-
starea roabei tale... şi vei da roa­
bei tale un eopil de parte bărbă­
tească 11 voiu da ţie“ (I Regi 1,11).
Dumnezeu i-a împlinit cererea
i-a dat un copil de parte bărbă­
tească. Ea şi-a ţinut legământul, l-a
închinat slujbei Domnului.
— Din cele înşiruite vedem
că oameni buni şi credincioşi din
Legea veche au cerut ceva bun,
folositor şi potrivit cu voia prea
sfâRtă a Domnului, legându-se că
dacă le împlineşte cererea vor face
Săptămâna misionară 3-10 Martie 1946
Programul pe zile
Cu deosebită bucurie sufletească vestim pe iubiţii noştri fraţi că
pentru programul pe care l’am alcătuit în vederea săptămânii duhovni­
ceşti misionare am primit aprobarea şi binecuvântarea I. P. S. Sale Mi­
tropolitului nostru Nlcolae al Ardealului. Dăm mai jos acest program în
întregimea lui pentru ca şi fraţii din largul fronturilor să-şi dea seama
de lucrarea îndeplinită la Centrul Oastei. Din mai multe părţi ale ţării am
primit scrisori prin cari fraţii luptători ne vestesc despre sosirea lor la
Sibiu.
Duminecă 3 Martie: Primirea
fraţilor, participarea la sf. Liturghie Predau Diac. N. Mladin, Biserica
in Catedraiă,
După masă ; Deschiderea săr­
bătorească a cursurilor misionare.
Luni 4 Martie . 7—9 partici­
parea In Catedrală ia Utrenie şi
ceasuri i 9—12 trei lecţii despre
„H ristos în lum ina doctrinei o r­
todoxe. Predau ; Diacon N Mladin:
Hristos, Adevărul. Preot M. Mihai-
lescu: Hristos, Calea. Prot Gh, Se-
eaş : Hristos, Viaţa. 17—19 Adunare
de zidire sufletească în decursul că­
reia se fac discuţii cu fraţii în le­
gătură ca lecţiile predate. Comuni­
cări din partea fraţilor şi citiri din
Filocalie.
Marţi 5 Martie : 7—9 Utrenie
şi ceasuri In catedrală. 10—12 Trei
Rngăcianea !n Vechiul şi Noul Testament
Cum trebue să ne rugăm ca să fim ascultaţi de Dumnezeu
lucruri mari pentru El. Dumnezeu
le-a ascultat şi ie-a împlinit cere­
rea iară ei şi-au ţinut legământul.
Ar urma ca şi noi să facem
ceeace au făcut ei pentru împlini­
rea cererilor noastre. Dară este
mare deosebire între ei şi noij Ei
erau oameni buni şi credincioşi, noi
suntem oameni răi şi păcătoşi. Ei
erau în Legea veche, noi suntem
în Legea nouă. Umbra legii a tre­
cut şi îm părăţia darului a venit.
Noi suntem sub stăpânirea Evan­
gheliei. Când cerem ceva trebuie
să cerem după învăţătura Evanghe­
liei şi eănd ne legăm pentru ceva
trebue să ne legăm în duhul Evan­
gheliei.
Evanghelia ne spune : „Cereţi
şi se va da vouă". Matei 7, 7. Deci
avem dreptul să cerem. Dară tot
Evanghelia ne spune, că numai ceeace
cerem în numele Domnului Iisus,
ni se va face nouă. „Orice veţi cere
în numele Meu voiu face vouă. De
lecţii despre H ristos şi Biserică.
Trupul lui Hristos: Z. Oancea i
Sfintele Taine ale Bisericii. O lecţie
rezervată. 17—19 Adunare de zi­
dire sufletească cu programul fixat
pentru Luni.
Mercurl 6 Martie : 9—10 Li­
turghia darurilor mai înainte sfin­
ţite în Catedrală. 10—12 două lecţii:
H ristos şi sf. Sa Maică. Predau
Prot. A. Nanu şi Diac. N. Mladin.
17—19 Adunare de zidire sufle­
tească. Raportul fraţilor, citiri din
Filocalie.
Joi 7Martie . 9 —12 Trei lecţii :
H ristos în Biblie. Predau : Prot.
Orest Tarangul, Preot V. Bujoreanu
şi Preot M. Leicu. 17—19 Adunare
de zidire sufletească : Cetiri din
Biblie şi Filocalie.
veţi cere ceva în numelelMeu voie
face vouă“. (loan 14, 13, 14] Ni­
meni nu vine Ia T a t ă l Meu,
fără numai prin M in e “, loan
14, 6. Evanghelistul Ioran ne mai
spune, că ceeace cerem, se va face
nouă, numai dacă va fi după voia
Domnului I.-Ioan 5, 14 şi numai dacă
păzim poruncile Lui şi cele plăcute
înaintea Lui le facem I. loan, 3,22.
De aceea, ca să venim cu ce­
reri înaintea Domnului şi ca cererile
noastre să fie împlinite, trebuie
să ne dăm mai întâi toată viaţa
noastră Domnului Iisus. Toate fap­
tele noastre, cuvintele noastre şl
gândurile noastre, să fie după po-
văţuire evanghelică. Să împlinim
sf mele porunci. Să facem îa toate
zilele vieţii noastre numai lucruri
plăcute Domnului.
După aceea putem veni cu ce­
reri şi cu legăminte, dară şi atunci
numai în numele Domnului Iisus.
Noi păcătoşii şi nevrednicii,
Vineri 8 Martie : Zi de post ne­
gru pentru bunul mers al Oastei:
9 —10 Liturghia darurilor mai îna­
inte sfinţite. 10—13 Trei le c ţii.
H ristos cel răstig n it Predau I.
Gr. Oprişan, Buc. Pr. loan Oprîş,
Blaj şi Diacon N. Mladin. 13—15 In
catedrală: Acatistul Domnului Hri­
stos, al Născătoarei de Dumnezeu
şi alte rugăciuni potrivite 17—19.
Adunare de zidire sufletească, cu
tema despre rugăciune şi post.
21 : N oaptea Domnului : cu
priveghere, rugăciuni, cântări, co­
municări, citirea Bibliei şi a Filo-
caliei. La miezul nopţii, parastas
pentru ostaşii Demnului adormiţi în
Domnul. — Gustarea colivei şi a
prinoaselor.
Sâmbătă 9 Martie, 7—9 Utrenie
şi ceasuri în catedrală.
9 —12 Trei lecţii: B iserica şi
O astea D om nului; P rav ila Oa­
stei ; Problem a sectelor ; M ănă­
s tire a şi O astea Predau: I. Gr.
O prişan Buc. Prot. Gh. Secaş; Preot
C. Sârbu Preot V. Bujoreanu şi Diac.
N. Mladin.
15—17 Mărturisirea fraţilor
in Catedrală. 17—19. Adunarea de
zidire sufletească, citirea Filocaiiei.
Dumineca i0 Martie, a Orto­
Avittl 36 Ns* 11
după duhul Evangheliei, nu putem
face cereri şl legăminte, cum a tăcut
lacob, leita şi Ana, deeât numai
după oe ne vom îndrepta si vom
face roadele Duhului, delà Galateni
5,22, 23, căci atunci Leg*'» Domnului
este in fundul inimii noastre Pa. 39,10.
Dumnezeu ne poate zice: . De
vei assulta cu luare aminte glasul
Domnului Dumnezeului tău şi vei
face lucruri drepte înaintea Lui... nu
voiu aduce asupra ta nici o boală“.
Eşirea 15, 26.
Dumnezeu ne poate zice : „De
veţi umbla după legile mele şl de
veţi păzi poruncile mele şi le veţi
împlini, vă voi da ploaie la timp,
pământul îşi va da rodurile lui şl
pomii îşi vor da ronda lor“. — Le-
viticul 20, 3, 4.
Dumnezeu, p»ntru ea să ne
dea darul şi binecuvântarea sa, ne
poate puna şi nouă toate condiţiile
ce î le-a pus poporului ales, să-i
poarte numele printre Neamuri, căci
prin credinţa noastră în Iisus Hri­
stos şi noi ne numărăm între cei
.aleşi* I Petru 1, 1. — şi noi fiind
aleşi, suntem în chip duhovnicesc
.o seminţie aleasă, o preoţie împă­
rătească, un neam sfânt, ua popor
pe care Dumnezeu l-a câştigat să
fie al lui, ca să vestim puterile mi­
nunate ale celui ce ne-a chemat din
întunerec ia lumina Sa cea minunată*.
I Petru, 2, 9 — şi nicidecum nu
este „o seminţie aleasă* mica turmă,
îndopată de învăţători mincinoşi cu
erezii pierzătoare, II, Petru 2 1. —
Noi însă nu putem spune, dacă
ne vei împlini, Doamne, cererea ee
Ţi-o facem, vom umbla în calea
poruncilor tale.
Mai întâiu trebue să mărtu­
risim cu gura noastră, că Iisus este
Domnul şi să credem îu inima noa­
stră, că Dumnezeu I-a înviat pe El
din morţi, căci cu inima credem ca
să ne îndreptăm, iar cu gura măr­
turisim, ca să ne mântuim (Romani
10, 9, 10). Dumnezeu celor ce cred,
le-a dat putere, să fie fii ai lui Dum­
nezeu (loan 1, 22). Dacă suntem
fii a lui Dumnezeu şi păzim toate
poruncile lui, putem veni înaintea
lui Dumnezeu cu cereri şi cu legă-
minte, în numele Domnului îisus şi
toate ni se vor împlini.
Protopop Vasile StoiMoea
doxiei : 9—12 In Catedrală parti­
ciparea Ia Utrenie şl sf. Litur­
ghie. îm p ă rtă şire a fraţilo r ou
sfiatele taine. 15—18 Adunarea
Oastei, — despărţirea.
Toate şedinţele vor avea loc
în Aula Academiei Teologice, Sibiu.
(U rm are din pag. l-a )
un prilej de încreştînare a la­
crimilor. Atunci izvorul cel ne­
secat al plânsului ar spăla toată
întinăciunea sufletului! Plânsul
întristării s'ar schimba în plânsul
bucuriei. Atât în bucurie cât şi
în necaz putem aduce cântec
de preamărire lui Dumnezeu.
Aceasta este biruinţa cea
mare ce umple sufletul nostru
de bucurie şi de mângăere ne­
sfârşită. Căci puţină este mân­
gâierea noastră în această viaţă,
dar mare va fi în cer „unde cei
ce au plâns vor râde“, cei în­
tristaţi se vor bucura veşnic în
viaţa cea nepieritoare, unde nu
e întristare nici suspin sau plâns.
Serafim

W a IE M P T AMAN ALA PENTRU POPOR
tu tmdmmdrt şt poveţe pentru viata ersştP
nească şi românească
Fericiţi cei blânzi
„Cei blânzi moştenesc pă­
mântul şi se vor îndulci de bi­
nefacerile păcii“ a spus psal-
mistul David [Ps. 27, 11]. Vorba
aceasta ni se potriveşte noua
creştinilor mai mult decât ce­
lor vechi, fiindcă noi avem
pilda blândeţei desăvârşită, în­
trupată în Domnul şi Mântui­
torul nostru Iisus Hristos. El
însuşi a spus : „învăţaţi delà
Mine oă sunt blând şi smerit
cu inima şi veţi afla odihnă
sufletelor voastre“ [Mt. 11,29],
Chipul blând ai Mântuito­
rului înduioşează pe cel mai
rău om. De am cugeta în cli­
pele de supărare şi asprime
la suferinţele Domnului, multe
vorbe rele şi purtări necuviin­
cioase s’ar îndulci şi în locul
mâniei ar veni iertarea, în lo-
otil vrajbei pacea şi bunăînţe-
legere.
Se cere să-ţi stăpâneşti fi­
rea ta pătimaşă măcar câteva
olipe până trece pârjolul şi ar
birui partea cea bună pe cea
rea, h»văluindu-ţi sufletul în
podoaba cea frumoasă a blân­
deţe*. Câte rele, câte ispite şi
tulburări n'ar fi înlăturate de
am avea în suflet acest mare
dar al blândeţei. Ea este bla­
zoned {semnul] unui suflet cu
adevărat creştin. Este roada
dragostei şi a înţelepciunii du­
hovniceşti.
Bine — dar vei zice —
sunt împrejurări în viaţa ome­
nească când se cere să fii ás­
nom. însuşi Mântuitorul Cel
blând a fost nevoit să lovească
ou biciul pe ceice necinsteau
Casa Tatălui. O ! dar este bi­
necuvântată această mănie a
hu Hristos. El, Cel sfânt a avut
şi mănie sfântă, o mănie gro­
zavă pentru nelegiuiţii şi pă-
oătoşii vremii Sale. Dar noi
la ce ne-am mănia asupra a-
proapelui, câtă vreme suntem,
sau putem deveni fraţi de pă­
cate cu cei din jurul nostru ?
Oare e în stare asprimea să
îndulcească amarul păcatelor
deaproapelui sau se face mai
mult rău decât bine ? Nu se
pomenesc cazuri de îndreptare
prin asprime. Sunt însă atâtea
fapte de blândeţe şi bunătate
cari au întors pe cei rătăciţi.
Anul 25 Nr. ff
Preţui abonamentului m : 1940 irtrey. io I rib Sibiu Nr 100 din 1& V, M®>
Fu an an 8000 Lei. Pe jumătate an Lei 4000 Redacţia si ad m in istraţia : Sibiu* tOamOm
Acest num ăr 200 Lei M itropoliei 46
Gânduri creştineşti
„Ai avocat bun ?*
Corectivul biblic „Jude o ata viitoare“ m-n fost
pusă înainte ca să cugetăm mere« eă
„vine moartea şi dnpă moarte jude­
Să facem» ceeace Iisus ar face în locul nostru cata !“ Ea trebue să fie, pentru conşti­
inţa noastră, clopoţelul de alarma !
de Dr. M. S. S.
Să nu ne culcăm pe socoteala
Nu ştiu, daci îi va ii dat vreodată omenirii să realizeze idealul că „Dumnezeu este bun ‘ şi deci nu
socialist ca fiecare om să fie îndestulat eu câştigul său ca să nu mai existe va fi un „înfricoşat jude ţ i “
aceste mari inegalităţi sociale şi de clasă ale zilelor noastre şi să-şi dea Pe cât este de bun, Părintele
seama bine fiecare clasă că nu poate trăi fără ca cealaltă să-şi facă com­ făpturilor pe atât este şi de drept
plet datoria: ţăranul plugăria, muncitorul cu palma lucrul lui, cărturarul car­ Stăpânul lor !
tea şi laboratorul lai. Nu ştim deasemenea dacă idealul politic ca flecare La picioarele Crucii, dacă ză­
popor să respecte drepturile şi limba celuilalt popor în mod integral fără bovim mai temeinic, vom putea vedea
a căuta să-i subjuge şi să-l exploateze va putea vreodată să fie împlinit. bunătatea şi dreptatea tul Dumnezeu,
stând alături. Pentru că ne-a iubit,
Nu cred, nici chiar în idealul individual : fericirea, nici în cel fami­
lial : © căsătorie ideală nu cred că le poţi atinge fără a căuta mai întâi a fireşte, de aceia a trimis în lume pe
atinge idealul religios. „Tinde mai întâi spre împărăţia cerurilor şi toate Scump Fiul Săn. Dar şi pemira că
celelalte vor veni delà sine“ este expresia biblică a acestui etern adevăr : trebuia răscumpărat păcatul, pentru
nu pot atinge nici un fel de ideal individual, social, familial sau politic fără că dreptatea trebuie împlinită : „pluta
a tinde mai întâi a realiza în sufletul tău idealul religios. păcatului este moartea *“
Cum poţi realiza acest ideal ? Prin corectivul biblic, prin porunca : Dacă deci o jertfă atât de unsure
„Hristos să-şi facă sălaş în inimile voastre“, prin cultivarea pretiniei cu a făcut Dumnezeu, este oare eu pu­
Domnul prin continua prezenţă a Mântuitorului crucificat în mintea şi ima­ tinţă să nu ne ceară „socoteală“, când
ginaţia ta, prin identificarea ta eu lisus prin necontenita şi neîncetata întrebare noi o călcăm in picioare până k sfâr-
oare ce ar face Domnul şi Mântuitorul meu în locul meu ? j şit? C&nd noi „îl răstignim di* nou
Un muncitor având idealul religios în faţa ochilor săi şi folosindu-se pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dăm sä fie
de corectivul biblic va şti în fabrica sa să respecte pe superiorii săi ingi­ batjocorit“ (Evrei 6 , A) — este pa­
sibil să nu ceară socoteală Dumnezeu :
neri şi directori, cari au pus multe nopţi de veghe şi multă frământare a
minţii ca să scoată din fabrica de unde lucrează cel mai bun articol indu­ ca judecător drept — şi ea Tată
strial şi va auzi răsunându-i în urechi porunca : ce ţie nu-ţi place altuia nn pentru Fiul Său prea iubit ?
face ! Ţăranul plecat deasupra coarnelor plugului va auzi prin corectivul bi­ Dacă Regele Boris (veacul 9)
blic răsunând cu glas de tunet din măruntaele pământului porunca : fă-ţi da­ ; s’a creştinat numai văzând îeoana
judecăţii de apoi ; dacă un tânăr pre-
toria ca pentru Domnul căci pâinea câştigată în sudoarea frunţei tale e cea
mai bună pe această lume. Un cărturar cu ochii trişti aţintiţi pe cartea cn 1 fesor universitar s’a întors la Dum­
litere mărunte va înţelege din rânduri şi adesea printre rânduri că nu are nezeu, auzind Evanghelia ct» judecata
I viitoare şi predica preotului ce grăia
nici un sens această viaţă fără jertfă, fără altruism, fără a te dărui, fără le­
gea bunătăţii, blândeţii şi ertării. I despre socoteala ce va cere Stăpânul
! tuturor celor ce şi-au bătut joc de
Nu fericirea este scopul vieţii ci împlinirea idealului religios sorbind fiinţe nevinovate, lăsându-Ie pe dm -
din cartea sfântă zilnic hrană pentru a ne întări duhul evanghelic şi virtu­ I muri — aşa cum se întâmplase a M
ţile creştine. Ca şi un sculptor modelul său, aşa trebue şi noi să ne mode­ chiar cazul lui ; — dacă leacul contra
lăm prin corectivul biblic sufletul nostru. Dacă chiar nu putem atinge idealul păcătuirii este, după cuvântul Sfân­
religios pe deplin de a proceda ca Mântuitorul divin în orice faptă şi ori
tului loan Gură de Aur, prezenţa
ce gând al nostru, totuşi silindu-ne să atingem idealul biblic care este desă­ permanentă a „mâniei iui Dumnezeu“
vârşirea (Mat. 5, 48) şi făcând mereu în fiecare zi ceeace Domnul Iisus ar face — să gândim zi şi noapte că va veni
în locul nostru. Atotputernicul în bunătatea Sa fără de margini văzând stră­ ziua când s’ar deschide inimile noastre,
duinţele noastre „pline de sudori" pentru atingerea acestui dor sufletesc ne în care s’au scris toate cele bune şi
va da harul Său, precum şi o viaţă lungă şi senină aşa că mântuirea sufle­ cele rele — faptele noastre, numai
tului nostru ne va fi asigurată. ele, vor fi sau apărătorii sau pârâşii
noştri în faţa tribunalului ceresc I
Frate, ai avocat bun pentru ju-
Vei zice : nu pot să-mi blândul Mântuitor să fie milos­ : decata viitoare ? Sau ai procuror ne-
stăpânesc mânia. Da ai drep­ tiv faţă de tine. Căci „trestia j înduplecat? i. Gr. Oprîşa*
tate. Mănia e sădită în firea frântă nu va frânge şi fitilul UN an de guvernare, Ea 6 Mar­
noastră cu rostul de a ne fo­ aprins nu-1 va stinge până va tie a. c. au avut loc serbări in tonii
losi mântuirii. In acest înţeles scoate judecata spre biruinţă“ ţara din prilejul împlinirii unui an
zice psalmistul : măniaţi-vă şi (Mt. 12, 20). i delà venirea la putere a guvernului
nu greşiţi. Adecă : vă mâniaţi de sub preşedinţia Dlui Dr. Petr«
Cu blândeţea vei moşteni Groza. Cu toate că această guver­
împotriva păcatelor ce sălăş- nare a avut de luptat eu mari greu­
îuesc în firea voastră păcă­ pământul. Nu acest pământ al
tăţi, prin stăruinţă şi muncă necon­
toasă, Greşiţi dărâmându-vă su­ nedreptăţii ci „pământul celor tenită, ea a fost încununată de isbândă.
fletul prin patima măniei ne­ vii“ unde domneşte pacea, dra­ Astfel: Reforma agrară a fost înfăp­
socotite. Nimiciţi aceste păcate gostea şi blândeţea desăvârşită tuită în mare măsură ; o bună parte
şi atunci nu greşiţi. a prizonierilor de război au fost aduşi
a Tatălui ceresc. Vrei să fii acasă ; s’au încheiat legături cu ma­
Câtă vreme eşti slab şi în­ moştenitorul acestei împărăţii? rile puteri; faţă de foametea ce ne
curcat în păcate, fii blând şi ameninţa după un an secetos, guvernul
Fii blând şi smerit ! a obţinut zeci de miii de vagoane din
îngăduitor cu aproapele ca şi Serafim
Rusia sovietică. Peste tot s'a făcut
faţă greutăţilor de după război, astfel
incit ţara noastră, poate privi cu în­
Prin necazuri şi-au gătit oamenii cele bune, după cum prin credere în viitor, dacă şi ceriul ne
slava deşartă şi prin plăceri cele rele, (Filocalie). va bineervânta cu nn an roditor.
 Pag. 2
Voi oei însetaţi, veniţi la aţe,
okiar şi cel ce na’re banii
Veniţi şi cumpăraţi bucate, ve-
alţi şl cumpăraţi vin şi lapte, fără
ta n i şl fără plată.
Fraţilor, se aude acest strigăt
de veacuri şi veacuri, dar puţini
sünt oare să alerge la aceste bună'
taţi date in dar de Dumnezeu.
Nu le cunosc oamenii „gustul“
acestor „delicioase* mâncări ce te
faoe să ceri, sä tot cer) a te hrăni
eu dânsele. Fără banii Da, fără nici
o plată ţi se dă omule vin, lapte şi
mâncări gustoase; mâncări cereşti,
de către Unul care singur el poate
să le dea... O, când te gândeşti că
sunt mulţi, foarte mulţi cari resping
eu îndărătnicie aşa bunătăţi, mai
mulţi decât acei ce le-au simţit „gu­
stul“ şl s’au deschis, „pofta". Se fac
sărmanii surzi la aceste îmbieri, fi­
indcă ei caută să „pipăe“, să-şi vadă
stomacul umflat de mâncări care se
tao gunoi.
Numai cu bani, pe plată, ehiar
eu preţ de specuiă oamenii cumpăr
mâncări, dar tot lî-i foame ; cumpăr
vin, şL.. chiar apa, dar tot le este
sete.
Şi acestea trebuesc într’o cum­
pătată măsură, dar nici, „celelalte“,
ale sufletului nu se cad: a le uita.
Dacă ar veni un om între „aşa oa­
meni“ şi le-ar spune că se pot că­
păta fără bani toate „bunătăli le“ pe ,
«are mintea lor nu le-a gândit, l-ar
socoti nesănătos la minte, sau un
palavragiu, pe acest om.
Şl iată că se pot căpăta toate
acestea, fără plată, le dă Domnul,
omule, sărmane om ! Fiindcă le dă
sei nevăzut de ochii tăi, tu nu crezi.
C i aceste mâncări cereşti care
Minciuna este un adăpost înşelător ! Dumnezeu, a descoperit Insă tot ade­
vărul la vremea sa.
Sosind bătrânul Iacov tn Egipt
„cu toată spiţa familiei sale de şapte*
ra c i şl cinci de suflete*, sau aşezat
Sa această ţară de scăpare. Prin tre*
«•rea de care se bucura Iosif la
eurtea Faraonului, au prins rădăcini
tot mai puternice in această ţară
strein i pe care o socoteau a fi a lor.
Nu a trebuit multe însă până
când Egiptenii şi-au dat seama că
aceşti streini le*apucă înainte şi de
«ceea, îndată după moartea lui fosil,
fi s’a stins şi sprijinul în ţara Egip­
tului.
SchimbândU'Se şi regele Egip-
tolni, s’a schimbat şi măsurile luate
ţaţă de neamul lui Israil. Cazne şi
munci din cele mai grele erau tra ­
tamentul Evreilor pentru a li se stinge
neamul. El insă tot mai mult se în­
mulţeau, aşa că Egiptenii au prins
« le duce groaza.
După aceste încercări neizbu­
tite, regele Egiptului dă poruncă di­
rectă ceior două moaşe evreeşti —
Şlfra şi Pua — ca să nu mai cruţe
nici un născut de parte bărbătească,
ei să-l omoare.
Aceste două femei n’au înde­
plinit Insă porunca regelui, iar când
«u fost întrebate, pentruce n’au as­
cultat, ele au minţit spunând că „fe­
meile evreice nu sunt ca egiptcn-
cele, ci ele sunt voinice şi nasc până
du vin moaşele laeIeM(Eşire 1,19).
Cele două moaşe evreeşti au
salvat mulţi Evrei delà o moarte
sigură, până când porunca Faraonului
a devenit şi mai aspră. Văzându-se
înşelat, el a dat ordin întregului său
popor ca „tot copilul de parte băr­
bătească ce se va naşte Evreilor,
să-l arunce In Nil* (Eş. 1, 22). Şi de-a fi pus In faţa adevărului, Moise,
aşa an făcut Egiptenii. nu mai are nici o singuranţă acolo
Din această răsculare a Egip­ şl fuge In ţara Madian unde se an-
tenilor faţă de Evrei, a scăpat doar gajază ca păstor Ia oile unui preot
an prunc, tăinuit de maicăsa vreme
de vreo teei luni (Eş. 2, 2), şi apoi « viaţa « ilţi
0 BAft119A BaiBIlQB
Cu bani şi fără bani i*aia sa, i
satură sufletul, nu se „prind cu mâna”
nu se „pipăe” ci se simt lăuntric,
dacă le ai, tu le respingi că nu le
cunoşti. Voi toţi copiii pământului,
aşezat într’un coş şi lăsat tn voia
sorţii, pe apa Nilului.
Sora pruncului pândind pe
marginea apei, II scapă tncăodată
delà moarte, tăinuinduse pe sinea«!
fi rudenie şi o!erindu-se fetelor lui
Faraon cari au pescuit pruncul, să
aducă ea o doică pentru a-1 alăpta
[Eş. 2, 7—8).
Mama pruncului Molie, c ă d
aşa a fost numit după scoaterea din
apă, 1- a crescut mare (Eş 2, 9) iărft
ca să se descopere pe sine fetelor,
a fi maica pruncului acestuia.
Moi se s’a făsut mare şi şi-a
adus aminte de poveţele maicii sale
şi de aceea, purta grija neamului său
în toată vremea.
Intr’una din zile, cercetându- şi
fraţii de un neam, in vâltoarea mun­
cilor de pe câmp Moise vede cum
un Egiptean asupreşte pe un Evreu.
Aprins de mânie Împotriva aceluia,
şi „căutând încoace şi încolo şi ne-
văzând pe nimeni, a ucis Moise pe
Egiptean, şi l-a ascuns In nisip”
(Eş. 2 12).
Lucrul acesta nu se putea să
rămână ascuns. A doua zi când Moise
iese întâmplător Ia câmp, a văzut
pe doi consângeni ai săi asuprin-
du şe intre olaltă. Mustrând pe unul
din ei pentru răutatea sa, acela-i
răspunde: „Cine te-a pus căpetenie
şi judecător peste noi? Nu cumva
vrei să mă omori şi pe mine, cum
ai omorât ieri pe Egipteanul acela ?
„Şi s’a spăimântat Moise şi a zis :
Cu adevărat s’a vădit fapta aceasta 1
(Eş. 2, 14).
Ajuns intr’o astei de situaţie
Sub astfel de ascunzişuri şi-au
ii reilor.
căutaţi să nu gândiţi la „scumpă-
tatea* vremii şi »sărăcia* voastră,
cl veniţi să vă hrăniţi fără plată ou
.laptele cel duhovnice se*' dat de
Dacâ fraţii Iul Iosif ar fi fost
mai potoliţi tn răutatea şi minciuna
lor, poate că neamul evreeso, n’ar
îl ajuns în amarnica robie egipteană,
care le a frânt oasele multă vreme.
M nciuna cea dintâi a Diavo­
lului i-a aşezat pe om în robia pati­
milor, itr minciuna atâtor fii ai lui
Israil l-a dus cu tot neamul tn robia
streinilor din Egipt.
Mă loiosesu de aceste întâm­
plări pentru a ţi le pune tn faţă şi
ţie celui care te osteneşti să urmezi
Faptele întunerecului
In ziua de 26 Ian, 1946 a lost
aflat de trecători pe drum la locul
numit .Podul bucătarului“ între o-
raşul Câmpulung şi corn, Vama, ca­
davrul locuitorului Nlchifor Şenca-
riuc, maltratat şi ucis grav la cap,
desculţ, adecă bocancii luaţi, aco­
perit cu un ţol îngheţat in şanţ.
Locuitorul este de ioc din comuna
Sadova, gospodar fruntaş şi care a
plecat tn jud. Suceava cu lapte
pentru a-1 preschimba pe cereale, cu
sanie cu un cal. Venind înapoi a
inserat prin cătunul Prisaca Dor-
nei unde a făcut un mic popas
(după cum spune un cârciumar de
unde a cumpărat ceva de mâncare)
şi cam la 6 km. de acolo în spre
Câmpulung in locul unde nn se
află locuinţe şi In plină noapte a
fost omorât de răufăcători care
l-au jefuit luându-i calul cu sanie
şi cu tot ce a avut şi încălţămin­
tea din picioare lăsându-1 in şanţ
acoperit cu un ţoi uude a fost aflat.
Lângă el s’au g lsit patinele goale
care au fost cu lapte.
Nu s’a putut da încă de urma
criminalilor.
„Orice faceţi sfi faceţi din toatfi inima ca pentru Domnul,
nu ca pentru oameni” (Coloseni 3, 23)
Anul 25 Nr. M
Domnul; dulcea Lui învăţătură.V e­
niţi de vă îmbătaţi d* Duh SfAlU,
veniţi şi beţi din „apa cea vie“, şi
din Sângele Domnului şt Mântuito­
rului Iisus Hristos I Veniţi pogoare,
veniţi suflete însetate şi ilămâinte
de mâncaţi din Pâ nea venită din
Cer, delà Tatăl. Dacă ve-ţi gusta
veţi vedea ce Bun este-DomnuL Vor
curge din inima voastră lsvoare de
„apă vie va simţi sufietul căldura
Duhului Sfânt.. Gândiţi-vâ că toate
aceste bunătăţi sunt delà Dumnezeu
păstrate din iubire, pentru sol, flă­
mânzilor şi însetaţilor oameni.
Tot gândind ce vei mânca mâiue,
poate te-ai frământat, dar n’ai ştiut
neputinciosule om c i mâncând din
„bucatele Domnului“ poţi dorm* ca
un copil fără grijă. Apă, lapte, viu
şi pâine! Mâncări cereşti, adevărate
mâncări I Frate iubit, să te păzeşti
a da banii tăi pe lucruri ce nu ţi»
de cald, nu satură şi nu potolesc
setea. Ai mâncat suflete d*n toate
bucatele pământului, şi ai ajcoa te
rezultatul că, tot simţi foamea. Ai
băut din „vinul lumii“ până n’ai mai
ştiut măsura şi mai grozavă sete ai
simţit. Acum hotărăşte-te să schimbi
„regimul ", mâncând din „Masa Dom­
nului“. Toate popoarele să vină h
„Masa Domnului“ să mănânce din
„adevărata pâine*' şi să bea din „vin­
decătorul" v in : Trupul şi sângele
Lui. Făcâod aşa, lumea, înfiămânzită
lume, nu va mai plânge de grija pâinii,
că Domnul celor iubiţi ai Lui le da
pâinea ca'n semn. Fă Doamne ca
toţi copii pământului, să fie adevă­
raţii tăi copii, şi să vină la che­
marea Ta, să se hrănească din oe-
strlcâcioasa Ta hrană. Amin)
C o n st. C n k M
P u c b e n ii- Miri, P ra h o v a
căile Domnului şi te socoteşti poate
„ales* pentru mântuire.
Din cele de mai sus, poţi vede
nşor oe urmări dureroase poate avea
o simplă minciună pa care o scapi
îu viaţă.
Momentan te bucuri sub adă­
postul ei, iţi merge bine, dar ur­
mările ei cele de apoi vor ii mult
mai amarnice decât dulceaţa mo­
mentului. Poate că întreagă istoria
omenirii ar li luat altă înfăţişare
dacă s’ar ii grăit din toate părţile
numai adevărul.
P r e o t N lc h ifo r ' fo d o r
Iată zile fără de siguranţă fn
lame, iată timp in care oamenii au
întrecut cu mult fiarele in cruzlmete
ce le comit, iată că omul fără cre­
dinţă este cea mai pericnloasă săV
bătăciune şi fiară răpitoare, fiindcă
poftele omului fără Dumnezeu sunt
mult mai mari şi mai costisitoare
ca a unui animal, fiindcă animalul
răpeşte numai pentru hrană, dar
omul fiară răpeşte şi ucide, pradă
şl sfâşie, pentru a se putea distra,
îmbuiba şi face chefuri cu muncă şi
sânge strein.
Atenţie la toţi cei en sufletul
laminat I
Luaţi deci toate uneltele de
luminare şi porniţi la luptă eu fia­
rele omeneşti care sunt printre
noi, să-i luminăm şl să-i Îndreptăm,
altfel vom merge din rău în mai
rău şi vom ajunge soartea celor ce
mai trăesc !n triburi cu oamenii facă
sălbateci.
h ű l O h.
Sadora-Becovini
 QQAIE SĂPTĂMÂNALĂ PENTRU POPOR
ffn îndrumări fi poveţe pm tm t?mfa creşti
naascâ $t românească
Fericiţi
ceicç flămânzesc şi înseto-
şează de dreptate.
hatr'o lume păcătoasă tră­
ind, vedesa multe nedreptăţi ce
dan naştere la certuri şi răz­
boaie de tot felul. Pricina a-
eçstor neînţelegeri şi frămân­
tări cari feâatue biata «menire
trebue căutată în lipsa dr*p-
ţgţii şi a bunei rândueli din
lume. Se zice c i emul luptă
să-şi apere dreptul, fără de
eare n’ar putea trăi. Din acea-
stă frământare pământească
omul ese cu sufletul zbuciu-
mat şi chinuit. Dreptatea mult
v|s$tă n’o poate câştiga, răusâ-
nând doar e dorinţă după care
sufletul însetează. Alta este
dreptatea despre care vorbeşte
dtunaezeescul Mântuitor în fe­
ricirea a patra. E dreptatea ce
\jae dç sus şi pătrunde în su-
flcteîe oamenilor, fâcându-le să
flămânzească şi înseteze după
o altă viaţă mai bună, mai fe­
ricită. E dreptatea mântuirii pe
oare ne a dat-o Domnul şi Mân­
tuitorul nostru. Toţi oamenii
sust chemaţi la ospăţul ferici­
rii veşnice, dar puţini sunt
aceia cari au gustat cât de bun
este Domnul Cei ce doresc pe
Dumnezeu se fac părtaşi la pâi­
nea vieţii şi paharul nemuririi
căci aceste daruri pot mulţumi
sufletele noastre. Putem avea
cât de multă hrană şi băutură
trupească, fără hrana şi bău­
tura Demnului nu avem viaţă
ad vârâtă. El a zis ; Eu sunt
pâinea vieţii" şi „de însetează
dneva să vină la Mine şi să
bea" [îs- ?■ 37],
Lumea prea puţin ştie de
această hrană şi băutură ce­
rească. De acces aşa de puţini
sunt ceiee flămânzesc şi înseto-
şează după dreptate. Neputâcd
înţelege foamea şi setea sufle­
tului după Dumnezeu, lumea
caută să abată sufletele credin­
cioase d?la calea lui Dumnezeu.
Cine va fi mai tare în această
luptă? Lumea sau sufletul dornic
de Dumnezeu? Se pare uneori
oă ne copleşeşte lumea.
Sufletul nu se linişteşte. El
doreşte neîncetat dreptatea mân­
tuirii — dreptatea lui Dumnezeu.
Chiar de ar rămânea singur în
această luptă stărue, fiind ajutat
Preţui abonamentului pe : 1046 I n r o g ^ â l r H b ^ m T T ^ T l » tta, JL K t& 8
F?s ras m 8000 L*i. Pt jumătate an L d 4000 Redacţia şî a in iiS iin ţ li : P é í, steam-
Acest ausnăr 200 L»i Mitropoliei 45
Cercetaţi doinirile
Câteva leacuri pentru viaţă
, Socot, că îtt o&r fl de folos, Iubite cititorule, câteva lucruri, ce ţi Alte semne
le reoomfíHii, piei mai jos. Să mergem mal departe pe
1. De al ajuns pradă unei porniri de mânie: Da-ts afară undeva „urmele“ diavolului Ia viaţa ceier
pe câmp, sau unde nu-i ţipenie de om şi lasă ca apele învolburat» al» su ­ „credincioşi* şi să vedem cari sunt
fletului tăa să se liniştească apoi ruinează-te pentru firea ta cea rea şl semnele după cari se cunosc eei ee
priveşte Kki sas la lisa s’ chipul blăndtţei şi ai pieii I păşesc pe aceste „urme“ false.
S. De te încearcă un sim ţ de nemulţumire : Iade Ia drum, spre lo- Felul cum folosesc sf, Scrip­
»atntele săracilor. Uitâ-te bine la cocioaba lor sărăcăcioasă, şt strâmtă, eu tură. Si nu numai e i nu ascultă de
paturi şi haine de mizeri». Priveşte şi trage seamă, e» au ei de mâncare, Biserîeâ dar şi Biblia o răstălmă­
acolo dimineaţa, ia amiază şt seara, ce se g iseşte pe mescloara tor întreabă, cesc. Ei au caută să »unească în­
eût câştigă ei, şt dâ-ţi seama, oare tu al putea s’o scoţi la cele, eu mica văţătura cuprinsă în sf. Scriptură,
lor leafa ?! Vet vedea atunci, o&nd t» vei întoarce ht căsuţa ta, eă toată
| ci „Învăţătura“ ce • au ei în «ap
nemulţumirea te-a părăsit. sau care s’a „descoperit* şefului de
\ t. La nn atac de ambiţie şl m rtr« deşearti: îndreaptă-ţi pasul sectă, o Îmbracă în cuvinte din Bi­
| spre un otmittr, adecă l-a morminte şt pune-te şi cltaşte inser pfiile de p» blie ca astfel să amăgească lumea :
! «ruelle do acolo : Ele iţi arată sfârşitul ori cărei sdraabi dtntro viaţă de de aceea sunt câteva sute de secte
! om. Un mormânt, — îţi spun «le — iţi va ft şl pe casa de odihni. O mână flecare susţinând că ea are adevă­
de pământ, îţi va sluji drept perină şl raztm capului tău, putreziciunea rata învăţătură; de aseia s*©t din
I Iţi va fl soarfea, iar aermtl Iţi por ţine tovărăşie. Biblie „învăţă’n i“ aşa de sacite de
j 4. In caz de vre-un atac de deznădejde : Du-te în mijlesul naturii rămâi crucit cum de pot batjocori
şi găr.deşle-to la binele ee ţi l-a dat Dumnezeu in viaţa de atei şi tneă cât aşa Cuvântul Hă Dumneucu. Aşa ei
ţi a mal făgăduit pentru viaţa de dincolo. încetul cu încetul te vet mân­ ştiu ziua, anul şi ceasul în eare
gâia şi vei căpăta gust de viaţă. va veni Domnul, deşi Mântnit»-
5. Pentru cazul că ai ajuns pradă fried sau unei încurcături ne­ rul însuşi ne-a spus eă „ziua şi
plăcute îtic i îţi voi da an leas: Orleă s'araoea în mdere cete vecinie» ori eeasui acela nu l ştie numai, fără
eeks de atei, ori c i ar suferi eorpul sau sufletul tau, n’ai decât s i arunci numai Tatăl“.
| spre Demnul, grija ta şl El î ţi va ajuta şl-ţt va parta Pe de grlje. Astfel de oameni cari folosesc
i 9. Iar «iaoà al căzut în tre stare de melancolie (tristeţe) şl gânduri sf. Scriptură nu mal pot asculta de
negre te munceai : Iţi rero netnd din tot sufletul să mergi şt să cercetezi Biserică : ei ascultă de diavolul
pe eei bnUi&vt la paiul lor de suferinţă, pe văduv» şl orfani dându-ie aju­ mândriei, eare ii face „judecători“
torul iau. Da, împarte le dm câte ai câte ceva Citeşte-le seva din viaţa şl ai Bibliei şi ai Bisericii. N’aud
de suferinţe a Mântuitorului, câteva rânduri din sf. Carte şi câţiva psalmi cuvântul apostolului: „Nu vă lăsaţi
de lauda din cartea Pr. David. De sigur eă ţie iţi vor fi mai de folos ademeniţi de învăţături felurite şi
decât acelora. Toate aceste leacuri au fost încercate şt gâsttc foarte bune străine* ci „ascultaţi de mai*marii
şl contra altor boli ea de pildă: a zgârceniei, a mândriei, a egoismului. vâştrl (episeopi şi preoţi) şi vă
Durere in sa mulţi din cei bslnajvi nu oor să fu e i întrebuinţare de ele, supuneţi lor, căci ei priveghează
tocmai pentru eă sunt prea simple, şi pentru că nn costă nm ie. Şl totuşi pentru sufletele voastre ea unii sari
vor da sama de ele, — ea să facă
pe lângă o tomeiu'oă folosire el lor te pot asigura de cea mal sigură şl
mai grabnică însănătoşire. aceasta cu bucurie şi nu suspinând,
Pr. Qh. Fl, Prejæertaam, Cădită eăci acesta nu vă este de folos“
(Ev. 13, 9, 17). Ei eălăterese cu Bi­
blia către iad, pentru eă 0 tălmă­
de darul lui Dumnezeu să do­ Un bilauţ dureres ne vine dia cesc greşit, aşa cum fariseii au răs-
bândească mântuire«. Sufletul ; Iasi xcapitala martiră a Moldovei. tigrit pe Mântuitorul ca scriptura
nostru este îatr’un războia ne­ ; Pm cauza răzbuiuisi au tost dis- Vechiului Testament Io mână.
I truse ia Moldova 16 546 case din-
încetat pentru câştigarea drep­ ; tre cari 10 249 complect dărâmate. De această falsificare a Bi­
tăţii dumnezeeşti. Lupta eu pă­ ! Nam«i la Iaşi, numărul caselor di- bliei au parte şi spiritiştii (ceiee
catul ar fi grea de tot de n'ar ! struss e de 3.340 iar a! ceier ava- vorbesc eu „morţii). El zie eă se
I d ate de 4 330. sprijină pe Sfânta Scriptură şi nu
primi din când m când hrana văd eă Biblia condamnă sp iritis­
cea sfântă pâinea vieţii şi bău­
In Bucureşti 2 tinere româace mul. El se arată foarte „credin­
tura ee ai le pregăteşte Domnul cioşi* şl se miră de ce Biserica nu-i
«riginare din Brăila făcând cuno­ primeşte. „Vorbirea cu morţii" e
prin sfintele taine.
ştinţă eu 2 soldaţi englezi, s’au cu­ urâciune înaintea Demnului (Deut.
Fericit sufletul csre înse­ 18, 10—22 ; Isaia 4, 7, 9). A întreba
noscut şi s’an plăcut şi au hotărât
tează şi flămânzeşte după darul pe morţi înseamnă a nu avea cre­
să se căsătorească. Astfel tinerele
lui Dumnezeu. El gustă eu ade­ dinţă în cuvântul lui Dumnezeu :
Ilena Popessu ia braţ ca soldatul
vărat fericirea raiului tneă de „Nu trebuie un popor să-şi întrebe
John Smith ziarist si Slena Constan- pe Dumnezeul lui sau trebuie să
aici de pe pământ. Cât de fe­
tinescu cu soldatul Robert negustor întrebi pe eei morţi pent™ cei v ii? “
ricit va fi sufletul în viaţa cea [Isaia 8, 19]. De aceia rugămintea
, s’nu înfăţişat îa faţa efiţernlui stă­
veşnică, unde „de frumuseţi veş­ bogatului ajuns în iad, de a trimite
rii aiviie pentru a se uni şi a în­
nic se va sătura". un om mort ia fraţii lai să le spusă
temeia astfel 2 familii engleze ro­
Având această nădejde a să se îndrepte, nu i-o împlineşte
mâne. Alături de el au stat martorii A rraam ci îi răspunde: „Au pe
răsplăţii veşnice, rabdă m aici
englezi între cari un ofiţer englez, Moise şi pe proroci, să-i asculte pe
criere nedreptate. Din sufletul
le* a atras atenţia miiităreşte engle­ ei... dacă nu ascultă de Moise şi
nostru nu poate pieri dorul unei de proroci, na va crede nici de va
zilor noi căsătoriţi că an datoria
vieţi mâi b»ne, unde va domni învia cineva din morţi" [Luca 16
să-şi respecte soţiile. Nu pes*e
dpeptaten pacea şi dragostea 29—31]. Odată ce ni s’a dat în sî.
mult timp tinerele române „furate“ Scriptură tot ceea ee trebuie să
după eare sufletul nostru flă­
vor pleca spre noua ţară unde îşi ştim ca să ne mâatuim.
mânzeşte şi însetează, ver Internets căminul.
Sewflitt (CoaWnaare pe pag. 4)
 tog. 2
— Cineva a îndemnat pe îm-
ăratui David să numere poporul.
Î Lüeastä numărătoare era împotriva
voinţii Domnului. David, după ee a
numărat poporul, a văzut, că a gre­
şit şi a zis eStre Domnul : Greu
ïœ păcătuit eu Doamne, iartă pă-
•atui robului tău.
La porunca Domnului, prooro-
sul G<sd a venit la David să-i ve-
fteascâ pedeapsa pentru păcatul fă­
cut zieându-i : Aşa zice Domnul,
Iţi arăt trei pedepse, alegeţi una
din ele să vină asupra ta : foamete
In ţara ta şapte ani, să fugi trei
hm! de vrăjmaşii tăi sau timp de
ftrei ziie sä fie ciumă în ţara ta.
Cfctbzueşte acum şi hotăreşte : ee
să spun celui ee m’a trimis.
E tare greu, răspunse David
tei Gad, dară să ead mai bine In
mâna Domnului căci mila lui e
mare, numai In mânile oamenilor
să na cad. David a ales ea trei zile
sa fie ciumă îs ţara sa.
— In Istoria Susanei cetim că
doi bătrâni din popor, judecători în
anul acela, fiind înfierbântaţi pentru
Susaua au căutat vreme cu prilej
ca să o necinstească. Pe când Su­
sann se scălda singură în grădină,
bătrânii ieşind din ascunzişul lor,
s’an dus la Snsana şi i-au zis:
Uşile grădinii snnt închise şi ni­
meni nu ne vede şi suntem aprinşi
de poftă asupra ta. Vino cu noi,
tară de un, vom mărturisi asupra
ta că a fost eu tine un tânăr.
Susana le-a răspuns : Strâmt
teci este de toate părţile. De voiu
lase aceasta moartea mă aşteaptă,
teră de uu voiu face au voiu scăpa
dia mânile voastre. Mai bine este
pentru mine să cad în mânile voa­
stre decât să păeătuesc înaintea
Domnului.
Fraţii mei I Cred că e bine
•a noi te viaţa noastră de toate
zilele să facem eeeace au făcut
David şi Susana, când ajungem in
starea !a care au ajuns ei.
— Dacă am păcătuit trebuie
să ne recunoaştem păcatul şi să
primim pedeapsa cuvenită pentru
«L Banul Dumnezeu cunoscând slă­
biciunea şi păcătoşenia firii o-
meneşti a orânduit mărturisirea
păcatelor. Mărturisirea păcatelor
eate o taină. Ea a fost orânduită
do Hsos Domnul după învierea
se dia m o r ţ i când s’a arătat
ucenicilor săi a suflat şi a zis :
Luaţi Duh Sfânt ! Cărora veţi ierta
păcatele ie vor fi iertate, cărora
te veţi ţinea vor fi ţinute (loan
20, 22, 23).
M ărturisirea păcatelor se făcea
şi te legea veche. „Atunci ieşi la
loan ierusalimul şl toată Iudeea şi
toată împrejurimea Iordanului şi se
botezau de către ei în râul Iorda-
■ului mărturisind păcatele lor“ (Mot.
3, 5, 0). Apostolii au m ărturisit :
Mulţi dintre ceice crezuseră ve*
ouau şi se mărturiseau şi spuneau
laptele lor (Fapte 19, 18).
M ărturisirea păcatelor se face
teaintea preotului orânduit de Dum­
nezeu ea slujitor la altarul preamă­
ririi sale care a primit darul le­
gării şi deslegării păcatelor prin
punerea mânilor preoţiei (I Timo­
fei 4, 14).
loan Gnrä de Aur zice : Preoţii
lecuesc pe pământ dar dispun de
cer, căci au primit o putere pe
care Dumnezeu n’a d a to nici în­
gerilor nici arhanghelilor... căci
eeea ce hotărăsc preoţii aci pe pă­
mânt întăreşte Dumnezeu în cer.
Dacă ne mărturisim păcatele
Dumnezeu este credincios şi drept,
ea să ne ierte păcatele şi să ne
eurăţeaseă pe noi de toată străm-
bătaten (I loan 1, 9).
Ca tu iubitul meu frate şi
scumpa mea soră de credinţă din
ostăşia Domnului Iisns să faci o
m ărturisire bineplăcută Domnului,
m m ua r a m s o n
E tare greul ii s»»»i 2 4 , u
trebuie să ştii următoarele : 1. Să
te pregăteşti cu post şi rugăciune
pentru m ărturisii«. In acest răs­
timp de pregătire să te gândeşti la
toate păcatele taie. 2. Când te măr­
turiseşti să spui toate pic. teie şi
să na ascunzi nici unui. 3. Să spui
preotului m ărturisitor că ţi pare
rău de toate păcatele făcute, că le
legi înaintea Domnului că nu vei
mai greşi şi să ceri delà duhovnic
să-ţi dea canon de îndreptare. Tre­
buie să mai şti că atunci când te
m ărturiseşti se cere să fi împăcat
cu toţi vrăjmaşii tăi şt ducă cumva
ai furat să dai înapoi #e-si furat.
Dacă te pregăteşti bine, dacă
îţi mărturiseşti toate păcatele ca
căinţă înlăcrimată şi faci legământ
că nu vei mai păcătni, dacă eşti
împăcat cu vrăjmaşii tăi şi ai des­
păgubit pe cei păgubiţi şi-ţi faci
canonul, te-ai mărturisit după cre­
ştinească rândnială şi te cumineci
cu vrednicie.
Felul cam se spovedesc azi
unii creştini nu este plăcut Dom­
nului. Ca să-şi uşureze vina lor ei
o aruncă asupra altora. Bărbatul a-
supra femei, femeia asupra băr­
batului, soacra asupra norei, nora
asupra soacrei şi alţii asupra felu­
ritelor patimi omeneşti. Ei fac în­
tocmai cum au făcut Adam şi Eva
In raiu : Şi a strigat Domnul Dum­
nezeu pe Adăm şi a zis : Adame
unde eşti ? Nu cumva ai mâncat
din pomul din care ţi*am poruncit
să nu m ănânci? Zis-a Adam, fe­
meia pe care mi-ai dat-o să fie cu
mine aceea mi*a dat din pom şi
am mâncat. Şi a zis Domnul Dum­
nezeu cătră femeie : Pentru ce ai
făcut aceasta ? Iar femela a zis:
Şarpele m’a amăgit şi am mâncat.
Dacă ai făcut păcatul să aibi
curajul să mărturiseşti că ta l-ai
făcut cu voia ta şi să au a râ n d
vina asupra altuia. Aceasta-i măr­
turisire sinceră şi plăcută Domnului.
Felul cum să împacă la măr­
turisire şi împărtăşanie, ceice se
duşmănesc, mi-aduce aminte ceva
din viaţa grecilor străvechi. In Atena
erau doi mari bărbaţi de stat: Ari­
stide şl Temistosle, cari să duşmă-
niau cumplit. Când au fost trimişi
de Atenieni într’o delegaţie în in­
teresul patriei lor, ei sau înţeles,
că dacă vor trece hotarul patriei
lor să nu se mai duşmănească, ea
să poată îndeplini misiunea lor, ur­
mând ca la întoarcere, să înceapă
de unde an lăsat» Aşa au făcut. După
ce-an îndeplinit ca sneces delegaţia
ce li s'a dat, s’au Întors te Atena
şi-au continuat duşmănia.
Pentru vremea postulé
Cei mai mulţi duşmani Işi în­
tind mâna numai până se spovedesc
şi se cuminecă, după aceea centiuuă
duşmănia spre paguba şi osânda W
sufletească. Ori lucrul acesta nu l
plăcut Domnului.
Unii creştini îşi recunosc te
mărturisire păcatele ior, dară au se
îudrsptează. Să a« uite aceştia eă
şi Iuda şi a reeunossnt pă-atal şi
apoi s'a spânzurat. „Greşit-am de
am vândut sânge nevinovat. Apoi
s’a dus şi s’a spânzurat“. Matei 27,
4. 5. Iubirea Domnului este nemăr­
ginită. Eu cred, eâ Domnni ierta pe
Iuda dacă nu se spânzura.
Petrs, când a auzit cocosul cân­
tând şi-a adus aminte, că Mântui­
torul i-a spus mai înainte, eâ se va
lepăda de el. A văzut că a greşit.
A ieşit numaidecât din curtea ar­
hiereului, a părăsit pe slujitorii lui,
şi afară fiind, a plâns cu emar. Ba
s@ spune, că depâ aceea de câte ori
auzte un cocoş cântând plângea eu
amar.
Şi noi după ce-at» recunoscut pă­
catele noastre înaintea dahovaicului
să nu le mai facem, să ieşim din rai-
jloaul răutăţilor omeneşti, să ne fe­
rim de eei cari ne, pot îmbolnăvi su­
fletul eu păcatele ter şi de câte cri
ne aducem amist« de păsatele noa­
stre, să le stropim cu lacrimile ini­
mii noastre pocăite.
Lucim însemnat este şi taeerea
canonului ee ni-! dă duhovnicul. Dacă
preotul ne dă canon, să dim o danie
pentru clădirea unei biserici, ridi­
carea unei troiţe, facerea unei fân­
tâni sau să cumpărăm ceva pentru
un orfan, atunci trebuie să ştim, că
banal ce-1 dăm trebuie, să fia mun­
cit cu muncă trudnică, câştigat cu su­
doarea feţii şi nicidecum prin păcă­
toase învârteli, şi să nu fie nici din
darurile primite.
După ce a bâBtuît molima trei
zile în popor, Gad prcrocn) i-a dat
un canon lui David, zicând: Mergi
de ridică un jertfelnic Domnului în
aria lui Aravna lebuseul. El s’a dus
şl aşa a făcut. Când însă Aravna i-a
spcs că-i dă aria pentrn jertfelnic şl
boii pentru jertfă gratuit, David a răs­ In (Ps. 91, 11—12). Domnule ziarist,
puns : Eu am să ţi plătesc preţul şi
nu voiu aduce Domnului Dumne­
zeului meu arderi de tot lucruri luate
ln dar. Şi-a cumpărat David aria şi
boii cu cincizeci de siclii de argint
(U. Sam. 24, 24).
In răsDunsu! ce l-a dat David,
prorocului Gad, a zis: să cad mai
bine in mâna Domnului, numai în
mânile oamenilor să nu ead, David
cunoştea iubirea şi mila Domnului, 1 aire ostăşească.
dară cunoştea şi amărăciunea vieţii
A&A 25 Nr Îr3
prigonite de oameni, pe care a gu­
stat-o din plin. El a ales mila Dom-
»ului. La această milă să alerglto
şi noi, când vedem, eâ suntem pe­
depsiţi pentrn păcatele noastre.
Dacă însă vom ti şi noi i» vreo
împrejurare, cum a fost Susana, când
a suspinat şi a zis: Strâmt îmi «ste
de toate părţile, atunci să facem şl
noi eeeace ea a făcut, să ne lèsam
in mânile oamenilor, decât să pă­
cătuim înaintea Domnului
Susana, dacă păcfituia en eei doi
bătrâni judecători, bărbatul ei nu ştia
dar ştia Dumnezeu şi şi osânlia su­
fletul. Hotărâtă fiind să nn păcăto-
iască înaintea Domnului, ea s’a lăsat
te mâna oamenilor, adică a lăsat ca
judecătorii s’o pârască pe nedrept
bărbatului sân că an prins-e p> eè?
tuind cu un tânăr. Ea ştia, că după
legea lui Moise va ti omorâtă cu
pietri, dară decât să şi piaraă su­
fletul, m il bine a voit să-i fie omo­
rât trupul cu pietri.
Aşa a făcut. Dară puterea tei
Dumnezeu este mare. Ea a soăftft
te chip minunat, tesmat când o du­
ceau s’« piardă, iară cci doi jude­
cători au fost omorâţi. Dreptatea
a biruit. Cinstea Snsanei a biruit.
Dumnezeu a mântuit-o peniru cîâ-
stea ei.
Fraţii mei, să facem pentru
mântuirea sufletelor noastre ceeaoe
făcnt-a Susana pentru mântuirea su­
fletului ei. Oricât de strâm toraţi am
fi in anumite împrejurări, ori cât
de mare ar fi ameninţarea şi de
subjugâteare ispita, să rămânem teii
te Gredinţa şi cinstea noastră. Să nu
ne temem de cei ce ne pot omorî
trupul, dară sufletul nu ni 1 p<#.
David de câte ori a păcătuit,
de sât« ori a căzut, s’a ridicai şi
Domnului s’a m ărturisit cerând mite
şi iertare. Aşa să facem şi doi I Su­
sana mai biße a voit să cadă iu
mânile oamenilor, ca să-i omoare
trupul decât să păcătuiască teaintea
Domnului, ca să-şi piarză suflet ni.
Aşa să facem şl noi.
Protopop Vasile Stoieancs
P o stu l de radio Paris, anunţă
că unul dintre ucigaşii părintelui
Charles de Foucould (Focoid) cunos­
cutul misionar francez, porecfjt
„Sfântnl din deşert“, care a foft
omorât acum 30 de ani de indi­
genii din Sahara a fost arestat de
curând. Franţa a dat în trecut mulţi
sfinţi şi misionari cari şi-au jertfit
viaţa pentru răspândirea cuvântu­
lui Evangheliei şi a civilizaţiei
creştine printre păgâni. Astăzi se
face peste tot mai multă politică
şi lumea încetul cu încetul se seu*
fundă în întunerecui păcatului plin
de toate crimele, răutăţile şi fără­
delegile de tot soiul.
In tr’un z ia r cetim cu mirare
rândurile de mai jos: „Dar eare
muncitor mai face azi ca neghiobul
Saul din B blie, să-şi vândă liber­
tatea şi viitorul pentru un blid dé
linte“. In primul rând ne surprinde
bătaia de jos faţă de o persoană
biblică (neghiob) şi îu al 2-lea rând
necunoştinţa Bibliei de care se leagă
„ziaristul“ acela, căci nu Sauf
ci Esau, fratele Iui Iacob, şi-a vândut
dreptul de tntâiu născut pentru nn
blid de linte ! In privinţa aceasţp
vom spune cu durere oă dracii cu­
nosc mai bine Si. Scriptură decât
„creştinii“ de astăzi: (Matei 4, 6).
Diavolul a ştiut foarte bine ce scrie
caută să citeşti mai bine Sf. Scrip­
tură, ca să poţi afla acolo adevărul
şi viaţa veşnică, cari îţi lipsesc.
La 25 Martie [Bana-Ve­
stire] a. e. „Oastea Domnului"
din Lăpuşnical mare, jud. Ca-
raş, invită pe fraţii ostaşi de
pretutindeni la o mare întru-
Hr. I o s if C h er«
 SĂPTĂMÂNALA PENTRU POPOR
o* mi
mdmmárt şl poveţe pentru viaţa creşti­
nească şt românească
„Daţi cinste Fiului“
lütr'o gazetă politică pen­
tru popor găsim dia aou o Ae-
cuviiaţă la adresa Mântuitoru­
lui Hristos. O arătăm tuturor
oa să înţeleagă toţi creştinii no­
ştri că e mare greşali ca s i
târăşti a u ia tb Domnului Iisus
în patima şi ura politicii de
partid. Ziarul acela scria im-
triva unor conducători politiei
şi intre altoie zicea: „Vă ju­
răm... chiar Hristes să fiţi şi nu
veţi scăpa 1“
Este aceasta o necuviinţă
şi o ameninţare chiar la adresa
prea iubitului nostru Mântuitor !
Cine este 6» Hristos este sfânt
fi prin urmare vrednio de cin­
ste şi de primit. Sau cum de-L
kwi pdi’tiş pe Hriitcs D oisro !;
trebsrile deşarte ale politicii
pământeşti, pe El cere a fugit
de „cinstea“ pe care voiau iu­
deii să i-o deie, punând«*! pe
eap coroana dc rege a lui Is­
rael ? [loan é, 14—15], Pe El
oare a fugit de cinstea de a fi
un „Mesia politie“, cnm ar fi
dorit iudeii neînţelegători ai voii
hai Dumnezeu şi al celor spuse
de prooroci.
Domnul n'a dorit să ia sa­
bia în mână, nici s i încalece
pe vre un armăsar falnic, nici
să poarte coroana şi mantip de
rege pământesc şi nici să por­
nească războiţi cu romanii ca
să-i scape pe evreii naţionalişti
de stăpânirea lor. El a venit
sfi-i scape pe oameni de sub
stăpânirea şi tirania patimilor,
a păcatelor şi a urii nimici­
toare. Cum deci îl amestecăm
pe Doninál în „borşul“ politi­
cii şi asemănând pe Hristos cu
oamenii,' îl ameninţăm că nu
va scăpa dc ura noastră ?
Este acesta un semn al
vremii pe care o trăim èând
cinstea cuvenită Fiului lui Dum­
nezeu, este ştirbită tot mai mult,
de „mintea necredincioasă a oa­
menilor orbiţi de dumnezeul
veacului acestuia, cari nu mai
văd strălucind lumina Evanghe­
liei lui Hristos“ [2 Corint 4, 4].
Şi semnele acestea de batjoco­
rire a Numelui Domnului Iisus
se înmulţesc tot mai mult ca să
se împlinească Scripturile că :
„în vremile din urmă vor fi vre-
Pretai abonamentului pe : 1946 ínreg. la Trib. Sibiu Nr. 160 12 V, 19#B
Pe an an 8000 Lei. Pe jnmâtate an Lei 4000 Redacţia şi administraţia s Sftblu, stradă
Acest număr 200 Lei Mitropoliei 45j
POSTUL „Nn fiţi copii la minte“
„Fraţilor, predică mere« si.
Cuvânt de învăţătură pentru vremea postului ap. Pavel, n« fiţi copii la miate.
„Sunaţi din trâmbiţă în Sioa, gătiţi Fiţi copii când e vorba de răutate.
postiri sfinte* (Ioil 8, 15). La minte insă fiţi oameni desăvâr­
şiţi*. Aceste cuvinte «u sunt decât
Dacă postul ar fi fo it păşit în ralu — zise un sfânt Părinte — tălmăcirea poruncii Mânt«itornl«i
omul şi aste: 2 ar fi In rai. Puţină ost m ala era dater sa fa e i Adam şi care zice : „fiţi dar înţelepţi ea
avea paris de fericirea ra alai veşnte. Neascuitând de porunca iul Dumne­ şerpii şi fără răutate ea porum­
zeu, napoz nd postul, 9a fost dat in locul raiului, pământul, In locul bu­ beii* (Matei, 10, 10).
curiei, suspinul, in locui feri sirii, plânsul. Puţină este şt osteneala ce ne-o Se spune la „Pateric* «fi dia­
Umble sf. Biserici astăzi l Nepăzlnd-o, dtspreţulnd-o vom awsa să sufsrlm volul i se arată deseori unui pust­
şi noi căderea din darul şl binecuvântarea Iul Dumnezeu tn acest pământ nic fn «hipul enui „tnger luminat*.
al pătimirilor, unde găsim numai márástnil păcatelor. Şt Iarăşi dorim să Pustnicul fiind „copii la minte* 1-u
gustăm seva din bucuria vieţii duhevniceştl, să ne înălţăm sufletele noastre primit drept Înger. Şi Ia urmi «ini
ps aripile rugăciunii şl ale pestului, s i părăsim obiceiurile noastre păcă­ tatăl pustnicufui a venit să-l vadă,
toase să sfinţim postul prin viaţa noastră. Căci eo no cere sf. Biserică „îngerul* i-a spus că vine „diavo­
prin post? Să uim im caisa celor aleşi at lui Dumnezeu, să ridicăm pri­ lul* Iu chipul lui tată-sâu cu să-l
virea pe lingă set stabl ţl păcătoşi al lumii acesteia, urmând pilda prooro­ omoare, ba i-a mai sfătuit si i-a
cilor, sfinţilor, însăşi pilda Mântuitorului. securea şi să-i ucidă el pe „diavol“.
Molse înainte de a se urca pe Mantile Sinai, unde avea se pri­ Pustnicul l>a ascultat, l-a ncis pe
mească din mâinile lut Dumnezeu tablele Legit, a postit 40 do zllo, îufră- tatăl său, murind apei şi el ta bra­
năudu-so delà toată pofta trupului. Marele proroc Iile s'm învrednicit să ţele Satanei. Se poate ca pustnicul
vadă sluvu Iul Dumnezeu pe Muntele Honb, după oe s ’u pregătit cu post. să fi fost „fără răutate ea porum­
beii*, aşa cum sunt şi* copiii dar
lialntemergAorul Iosn se face prin post injer truvese, pregătind calea Dom­
nului.' însuşi Domnul şi’ trTániúUoiulTiesln, tisuv Hrtsfts, •ftş'.'ifc i e ■e-s*. fiindcă Va fost „om dealvârşit* le
începe lucruri* Sa de propoveduin posteşte patruzeci de zile tu pustie. Ur­ miisio p n’a fóti „înţelept «a şar-‘
mând acestor pilde, teţt sfinţii, a eirer trupuri nsstrloăeiouse aloătuesc ce- peie* diavolul i-a luat şl trupul şi
moara cea mult preţuită a Bieerlctt, au bătătorii aceeaşi cale a postului şi sufletul tn Gheena.
4t rugăciunii, lăsând*-ne şl nouă învăţături de felul cum să ne silim ca să
Dar nu numai duhurile ne pet
fnşeia, ci şi oamenii care sunt fu
ajungem la viaţa cea curată şi plăcută lut Dumnezeu. Iată graiul sflnţiler
despre pest: Sf. Vasile : .Postul est* cel mal bun străjer al sufletului, tel slujba diavolului. 0«re uu ştim n»i
mal sigur tovarăş al corpului, arma vitejilor, întărirea atlepler. El alungă pe atâţia ostaşi ai Domnului de bună
duhurile: îndeamnă la pietate, fac* a iubi înfrănarea, Inspiră modestia, credinţă şi cu inima curată, da
dă curaj în risboiu şi învaţă a Iubi pacea... Pestül dă aripi rugăciunii, fără înţelepciune şi minte de om
pentru a se Înalţe în sus şt a pătrunde pănă la ceruri. Postul esl* sprijinul desăvârşit, earc au dat crezare
unor „lupi răpitori* (F. A. 20. 19),
caselor, părintele sănătăţii, povăţuitoral tinerimii, pedoaba bătrânilor, plă­
cutul tovarăş al călătorilor, amicul sigur al soţilor" ( o fB u n i Vestiri p. 240). lasftndu-s» înghiţiţi de gurile lor râs-
Iar sf. loan Gură ds Aur zice : „Postul eurăţeşts Inima, supune
vrătlte ? Iată prin urmare, iubiţi fraţi
trupul duhului, face sufletul aplecat la căinţă şl l i zdrobire, împrăştie ostaşi, căte primejdii sunt presă­
rate pe calea strâmtă şi spinoasă
răul patimilor, stinge ferbtnţeala poftelor şl aprinde flacăra curăţeniei“ (cf.
Bune Vi ştiri p. 340). ce duce la viaţă. Pe unii din nei
Satana ne înşeală prin pofte tru­
Având încredinţarea sf. Scripturi şt pilda sfinţilor, să căutăm a ne peşti, pe alţii prin patimi sufleteşti,
apropia cu mintea noastră şi mai a 1es cu firea noastră de acest pom bine­
pe alţii prin vedenii şi vise, iar pe
cuvântat al postului ca să culegem toate roadele lui pentru viaţa noastră alţii prin învăţăturile drăceşti şi ome­
duhovnicească Pă-c&t de frumos la vedere este pomul postului eănd îl neşti. Dar ca să scăpăm din acest
privim cu ochii minţit, pe atât de neplăcut pare vrerii noastre nărăvite cu mărăciniş plin de vipere şi de fiare
păcatul. Şi parcă -auzim şoaptele lumii certate cu postul : 1 Nu putem posti, sălbatice trebue să fim plini de ochi
suntem prea slabi, navem putere de muncă dacă postim eto. Da ! căci firea ca Heruvimii. Asta înseamnă „pri-
noastră prea mult s ‘a obişnuit cu desfătarea cea trupească şl nu ştie să gă­
veghiere*. Apoi trebue §ă ne ru­
sească măng ereq, şi puterea cea duhovnicească. Fiind slăbiţi în eele sufle­ găm şi să ne lipim, trup şi suflet,
teşti şl neînfrânaţi în cele trupeşti, nu putem struni frânele postului cu folos ’nul şi de dulcele nostru Iisus.
pentru însănătoşirea vieţii noastre. prorocilor, înaintea Apo-
Y , Serafim înaintea sfinţilor Părinţi,
oâ-L punem mai îutfii pe
Ma .autorul, pe Fiul lui Dumnezei.
muri grele căci oamenii vor fi... „ai Fiului dulgherului din Na- Din toate scrierile sfinte şi din toate
hulitori... fără evlavie... neînfrâ­ zaret“ cum spune cântarea. Pen­ scrierile învăţaţilor să primim nu­
naţi, neînduplecaţi, neîmblânziţi tru cele de mai sus, strigăm atât mai ceea ce se potriveşte ea Evan­
vânzători, obraznici şi urători v celui ce a soris vorbele neso­ ghelia lui Iisus. Să-L punem pe
Hristos, ca pe un soare, sus pe er
de Dumnezeu“ [2 Tim. 3, 1—5 cotite în ziarul acela ca şi tu­ rul sufletului nostru şi atunci Ele
şi Rom. 1, 29—31]. Din cauza turor ce îl necinstesc pe Domnul va lumina şi ne va încălzi Intis’
aceasta „mânia lui Dumnezeu Iisus prin vorbe şi glume necu­ pământul vieţii noastre. Dacă
se descopere din cer, împotriva viincioase ca şi prin fapte şi-le Ia îndoială în privinţa vreunui
oricărei necinstiri a lui Dum­ văr atunci să alergăm la cele ‘P*e
zicem prin glasul Bibliei : „Daţi sobnare ecumenice, Ia scrie* si-
nezeu şi a oricărei nelegiuiri a einste Fiului (lui Dumnezeu) ca Părinţi care nu se abat delf“r®f*
oamenilor" (Rom. 1, 18). Din ghelia Iui Iisus. Aceştia s/® *e
cauza aceasta vin atâtea lovi­ să nu se mânie şi să nu periţi cei dintâi duhovnici. Şi at'’,®"1^
turi din cer pe capul oamenilor, pe calea voastră, căci mânia va N vorba de diavolul t ‘ *§iie
atâtea pedepse şi încercări, cari Lui este gata să se aprindă! lui trebue să fim „şer^'j*JJ*
va fi vorba de Iisus şi f
nu vor înceta atâta vreme cât (Ps. 2, 12). Iui trebue să fim „pi, . ,
oamenii se vor purta ca duşmanr Preot n HjoreanH Viorel 11, 25 şj 18, 3). Frr l *C