AŞEZĂMINTE SIBIENE:

ACADEMIA TEOLOGICA „ANDREIANÂ

 Anul VII Cluj, Iunie 1940 Nr. 6

VIATA ILUSTRATĂ Director: N I C O L A E C O L A N

EPISCOPUL CLUJULUI
Trecut în reg special dela Trib. Cluj S, III, Nr. 114/1938.

TRĂIASCĂ REGELE..

De (arâ iubitor şi^apârâtor de ţară

Să se fi 'mplinit zece ani decând Craiul dere în purtarea de grijă a iubitului nostru
dorinţelor noastre s'a suit pe scaunul dom* Suveran aşteptăm muncind şi muncim aş*
nesc al marilor regi Carol I şi Ferdinand I? teptând ziua de mâine, spre a o trăi cu creş*
Şi totuşi aşa tinească de urnita*
este. Anii au tre* te, oricum ne=o va
cut fulgerător de rândui bunul Pă*
repede, fiindcă am rinte ceresc.
trăit într'o conţi* Bucurându=se
tinuă încordare, de pacea din lă*
într'o neîncetată untru şi de pres*
muncă, într'un ne* tigiul din afară pe
potolit freamăt de care i l=au stator*
opinteli. nicit cei zece ani
In acest răstimp de înţeleaptă dorn 8

corabia neamului nie ai Maestăţii

a plutit pe marea Sale, ţara întreagă
unei vieţi cumplit - într'un glas şi
de înviforate. Şi într'o simţire - îşi
dacă ea n'ar fi fost îndreaptă astăzi
cârmuită cu ose* ruga către Atot*
bita iscusinţă şi ne* puternicul, mulţu*
adormita trezvie mindu=i pentru
a marelui Căpitan t o a t e câte ne*a
care e M. S. Re* dat nouă prin ere*
gele Carol II — dinciosul Său slu*
cine ştie în ce jitor şi Domn al
stânci de potriv* nostru. Şi mărtu*
nicii s'ar fi lovit risindu*şi calda iu*
şi prin ce prăpă* bire şi admiraţie
duri i=ar fi fost pentru Purtătorul
rânduit să treacă! românescului
M. Onofrei: Bustul M. S. Regelui CAROL II
Furtuna încă nu sceptru voevodal
s'a potolit, dar nici înţeleaptă grijă şi jert* naţia întreagă cântă astăzi mai însufleţit ca
felnica trezvie a Căpitanului nu s'a împuţi* oricând imnul de slavă:
nat. De aceea, cu nezdruncinată credinţă în Trăiască Regele... de ţară iubitor şi=a*
ajutorul lui Dumnezeu şi cu deplină încre* părător de ţară 3 „ * „,
 DOUĂZECI DE ANI
„ U n asemenea arhiereu ni se cădea nouă!..."
A ş a t r e b u e s㻺i fi spus, în clocot d e duhov»
nicească b u c u r i e , mulţimea n o r o d u l u i dreptcredin»
cios a d u n a t la Rusaliile anului 1920 în catedrala
mitropolitană din Sibiu, spre a fi d e faţă la sfin»
ţirea intru arhiereu a celuice a v e a să şadă pe scau»
nul vlădicesc al Mitropolitului A n d r e i Ş a g u n a .
Acest m u r m u r d e lăuntrică b u c u r i e n u era
stârnit n u m a i d e albaştrii ochi ai „Mirelui", în
privirea căruia se restrângea parcă toată senină»
tatea cerului r o m â n e s c şi toată curăţenia strămo»
şeştii noastre c r e d i n ţ e ; el n u era stârnit nici nu»
m a i d e statura impresionantă a celui î n c u n u n a t cu
m ă r i r e şi cu cinste, nici n u m a i d e luminata şi
calda lui p r o p o v e d a n i e din m a r e a zi d e praznic.
N u . Ci b u c u r i a celorce i«au strigat cu însufleţire
„ v r e d n i c este" a v e a o obârşie mult m a i a d â n c ă
şi o îndreptăţire mult mai neînşelătoare. Ea izvora
din strălucita mărturie a celor cinsprezece ani d e
neîntrerupt apostolat, p e care profesorul d e teo»
logie Dr. Nicolae Bălan ii închinase dreptmăritoarei
Biserici a lui Hristos - şi, prin ea, n e a m u l u i .
I n t r ' a d e v ă r cincisprece ani d e zile propovă»
duise Profesorul Nicolae Bălan d e p e cele d o u ă
a m v o a n e , al şcoalei şi al presei, p e cari le»a cin»
stit cu luminata sa minte, cu 'nflăcărata sa simţire,
c u eroica sa credinţă şi cu jertfelnica sa faptă.
D e p e aceste d o u ă a m v o a n e a vestit, cu neimpu»
ţinată însufleţire, împărăţia lui D u m n e z e u şi Im»
părăţia n e a m u l u i .
•) Din .Omagiu I. P. S. S. Dr. Nicolae Bălan Mitro­
politul Ardealului". Sibiu 1940.
DE ARHIPASTORIRE''
de f N1C0LAE COLAN
P e cea dintâi o aşteptăm incă. Ci pe»a d o u a ,
iată, că ne»a dăruit»o b u n u l D u m n e z e u , drept răs»
plată a silinţelor şi jertfelor înaintaşilor noştri.
A ş a c u m t r e b u e luată împărăţia lui Dum»
nezeu „cu asalt" (Matei 11, 12) - a fost luată şi
împărăţia n e a m u l u i . In acest asalt a fost d e faţă,
luptând, şi profesorul Dr. Nicolae Bălan. Căci -
ca să n u p o m e n i m decât u n singur episod al lup»
tei m eroicul d r u m făcut d e el la Iaşi in t o a m n a
furtunoasă a anului 1918, d r u m despre c a r e s'a
scris şi in această carte omagială, nu p o a t e fi so«
cotit decât ca o faptă d e „asalt" p e n t r u cucerirea
împărăţiei n e a m u l u i , între ale cărei sfinte h o t a r e
vieţuim d e douăzeci şi doi d e ani î n c o a c e .
A s e m e n e a fapte a v e a u darul d e a î m p r u m u t a
m ă r i m e epică personalităţii d e „preot deşteptării
noastre, semnelor v r e m i i profet", p e care izbutise
să şi»o zidească dascălul d e teologie Dr. Nicolae
Bălan, incă din tinereţele sale.
«
D a r oricât d e frumoşi şi d e rodnici au fost
anii d e dăscălicească îndeletnicire ai lui Nicolae
Bălan, m ă s u r a excepţionalei lui vrednicii nu i«o
d a u decât epocalele fapte, din cari şi»a împletit I.
P. S. Sa primele d o u ă decenii d e viaţă, ca Mi»
tropolit al Românilor ortodocşi din A r d e a l , Banat,
Crişana şi M a r a m u r e ş .
Aşezat pe s c a u n u l n e m u r i t o r u l u i Ş a g u n a , I.
P. S. Mitropolit N i c o l a e a început m e t o d i c uriaşa
m u n c ă pentru înfăptuirea măreţului Său p r o g r a m
c a r e e r a : înviorarea, desvoltarea şi sporirea aşe»
Reşedinţa mitropolitană
şi Academia teologică „An-
dreiană" din Sibiu
 labil aptitudinile şi pe cari i»a purtat apoi, cu ne»
precupeţite jertfe, la înaltele scoale din ţară şi
străinătate, p â n ă c â n d , sub neîntrerupta î n d r u m a r e
a I. P . S. Sale, a u izbutit să se a p r o p i e d e mă»
sura virtuţii bărbăteşti d e care p o m e n e ş t e Sfântul
P a v e l în scrisoarea sa către Efeseni (4, 13).
Plecată dintr'o a s e m e n e a şcoală la p r o p o v ă »
duire, p r e o ţ i m e a n u a fost lăsată p r a d ă fatalei rus»
tificări prin atât d e p ă g u b i t o a r e a înstrăinare d e
carte. A r m ă t u r a ştiinţifică şi înalta tensiune mi»
sionară i«a fost vecinie îmbogăţită şi împrospătată
prin acele m i n u n a t e publicaţii religioase, cari al»
cătuesc astăzi justificata m â n d r i e a Sibiului orto»
d o x : Seriile d e lucrări teologice şi p e d a g o g i c e ,
bibliotecile d e popularizare a p r o b l e m e l o r d e ere»
dinţa, excelenta „Revistă Teologică", „Telegraful
R o m â n " , o c t o g e n a r u l s ă p t ă m â n a l încărcat d e pres»
tigiu, p r e c u m şi atât d e răspânditele foi religioase
p e n t r u p o p o r „Lumina Satelor" şi „Oastea Dom»
n u l u i " . Aceluiaş scop al desăvârşirii preoţimii prin
propriile ei strădanii îi este închinată (în parte) şi
„Asociaţia clerului A n d r e i Ş a g u n a " , a cărei alcă»
tuire tot din grija l u m i n a t ă a I. P . S. Mitropolit
Nicolae a răsărit şi a cărei rodnică activitate tot
sub î n d r u m a r e a marelui ierarh se desfăşoară p â n ă
în ziua de astăzi.

După hirotonirea întru'arhiereu a I. P. S. Mitropolit

Kicolae (Rusalii 1920)

zămintelor bisericeşti moştenite, Ele a v e a u să în»

lesnească apoi o mai temeinică pregătire a cleru«
lui, al cărui luminat şi însufleţit apostolat era menit
să înoiască şi să adâncească viaţa religioasă şi
naţională a p o p o r u l u i credincios.
E singurul p r o g r a m înţelept şi singura me»
todă r o d n i c ă a oricărui ierarh. Căci b u n a indru»
m a r e a vieţii p o p o r u l u i către limanurile fericirii
v r e m e l n i c e şi veşnice n u e cu putinţă decât cu
ajutorul u n u i cler luminat şi d e v o t a t misiunii sale
sfinte. Iar pregătirea u n u i a s e m e n e a cler reclamă
instituţii culturale temeinic rânduite. D e aceea, u n a
dintre primele griji ale tinărului mitropolit a fost
reorganizarea î n v ă ţ ă m â n t u l u i teologic. D a r nu nu»
mai aşa... trântindu»i o pravilă improvizată, şi lă«
sându«l apoi în v o i a întâmplării, ci sporind anii
de studiu ai ucenicilor ştiinţei sacre, înzestrând
A c a d e m i a teologică din Sibiu cu o strălucită bi»
bliotecă şi cu u n n u m a i puţin strălucit paraclis
- pentruca şi m i n t e a şi inima să aibă d e unde»şi
lua h r a n a - şi aşezând p e dăscăliceştile c a t e d r e
ale acestei scoale tineri împătimiţi d e carte şi c u
sufletul a r z â n d d e dragostea Bisericii lui Hristos şi
Paraclisul Reşedinţei mitropolitane din Sibiu:
a n e a m u l u i ~ tineri cărora le«a verificat în prea» Demian: Pogorîrea Duhului Sfânt

/. P. S. Mitropolit Nicolae (¡921)
O p r e o ţ i m e astfel pregătită, î n d r u m a t ă şi
strunită Ia lucrarea misionară, era în stare să des»
funde izvoarele vieţii religioase, culturale şi naţio»
nale, să a d e p e , să învioreze şi să întărească sufle»
tul poporului credincios. H a r n i c a p r e o ţ i m e crescută
şi d u h o v n i c i t ă în şcoala Mitropolitului Nicolae şi«a
împlinit şi«şi împlineşte c u pricepere şi elan izbă»
vitoarea ei misiune. N u n u m a i din î n d e m n u l pro»
priei conştiinţe, ci - evident - şi din obligaţia d e
a u r m a cuceritoarea pildă a d e v o t a t u l u i Arhipăstor.
Căci I. P . S. Sa n u se m u l ţ u m e a cu î n d r u m a r e a
şi s u p r a v e g h i e r e a lucrării harnicei sale preoţimi,
ci el însuşi se găsea t o t d e a u n a în primele rânduri
ale p r o p o v ă d u i t o r i l o r . C u v â n t u l lui înţelept şi în»
aripat era aşteptat şi ascultat cu nestăpânită sete
şi c u religioasă luare aminte, fie că era rostit din
mijlocul /astei catedrale din Sibiu, din faţa mul»
ţimii d e biserici p e care le«a tărnosit, din nume»
roasele vizitaţii canonice p e cari le«a săvârşit, din
„ g u r a d e raiu" a restauratei Mănăstiri brâncove»
neşti din S â m b ă t a d e sus, sau din sărbătoreştile
scrisori pastorale p e care le«a trimis, la zile mari,
sau în v r e m u r i grele, iubitului şi iubitorului său
p o p o r credincios.
D a r I. P . S. Mitropolit Nicolae a p u s la in»
d e m â n a strădalnicului său cler, spre l u m i n a r e a şi
d u h o v n i c e a s c a g o s p o d ă r i r e a n o r o d u l u i , şl patru
aşezăminte obşteşti d e cea m a i m a r e i m p o r t a n ţ ă .
Cea dintâi, Oastea Domnului era menită să prindă,
să păstreze şi s ă ' n d r u m e z e in alvia vieţii biseri»
ceşti curentul d e trezire religioasă d e d u p ă răz»
boiu, al largilor pături ţărăneşti. A d o u a , Frăţia
Ortodoxa Româna, era c h e m a t ă să împlinească
aceeaşi slujbă sfântă in mijlocul obştei cărturăreşti
a n e a m u l u i . A treia, Societatea Sfântul Gheorghe,
a v e a să a d u n e tineretul entuziast sub steagul Iul
Hristos şi al naţiunii r o m â n e ; iar a patra, Socie*
tatea femeilor ortodoxe, c h e m a aprinsa e v l a v i e
şi duioasa milă a femeilor la creştineasca treabă a
operei d e caritate şi la a înfrumseţării sfintelor
lăcaşuri d e ' n c h i n a r e .
T u t u r o r acestor alcătuiri I. P . S. Sa le«a dat
p r o g r a m e potrivite c u apostolia p e c a r e a v e a u s'o
împlinească in mijlocul poporului credincios. Emo«
ţionaţi d e amintirea măreţelor clipe petrecute la
Cluj cu prilejul întemeierii „Frăţiei O r t o d o x e Ro»
m â n e " subliniem m a i ales p r o g r a m u l c e l»a dat
I. P . S. Sa acestei Asociaţii, p r o g r a m care c u drept
c u v â n t a fost n u m i t „ c a p o d o p e r a doctrínala a ori»
cărui creştinism militant".
D a r grija bunei î n d r u m ă r i a vieţii clerului şi
şi poporului dreptcredincios n ' a u angajat niciodată
exclusiv şi integral uriaşa p u t e r e d e m u n c ă a
Mitropolitului nostru N i c o l a e ; marile e v e n i m e n t e
ale vieţii naţionale l»au a v u t t o t d e a u n a în mijlo»
cui lor, cu iniţiativa lui salutară, cu sfatul Iul lu»
minat, cu fapta lui izbăvitoare. I n t r ' a d e v ă r I. P .
S. Sa a fost d e faţă, actio, la făurirea n o u e i con»
stituţii a României M a r i şi a fost m a i ales facto»
rul dea»dreptul h o t ă r â t o r în făurirea Legii d e te»
melie a Bisericii drept m ă r i t o a r e din cuprinsul pa»
triel întregite. Fără luminata şi neînduplecata luptă
a Mitropolitului Nicolae, rânduielile ş a g u n i e n e c u
g r e u şi»ar fi p u t u t intinde p u t e r e a peste întreaga
Biserică r o m â n e a s c ă , oricât d e verificată a fost
rodnicia acestor rânduieli in viaţa d e peste trei
sferturi d e v e a c a n e a m u l u i nostru d e d i n c o a c e
d e Carpaţi.
D e faţă a fost I. P . S. Sa şi la discuţia legii
pentru r e g i m u l cultelor, când şi»a rostit in Senatul
Ţării celebrul discurs, incomparabil m o n u m e n t d e
erudiţie, d e elocinţă, d e simţire o r t o d o x ă şl d e In»
flăcărat patriotism, d u p ă c u m d e faţă a fost şl la
discuţia p a r l a m e n t a r ă a nenorocitului C o n c o r d a t ,
î m p o t r i v a căruia I. P . S. Sa a redactat şi citit, in
n u m e l e Sfântului Sinod, cunoscutul protest, ale
cărui a d â n c i temeiuri n ' a u fost şl n u v o r p u t e a fi
surpate niciodată.
 D e faţă a fost I. P . S. Sa, c u toată p u t e r e a
judecăţii sale limpezi şi c u toată c ă l d u r a inimii sale
iubitoare d e Hristos şi d e n e a m , atunci c â n d a»
celaş Sfânt Sinod a alcătuit răsunătoarea declaraţie
pentru prezenţa activă a preotului în toate com»
partimentele vieţii obşteşti, fiindcă „Biserica, a v â n d
o concepţie totalitară despre existenţă, misiunea
preoţimii e angajată în toate r a m u r i l e d e activi»
tate ale vieţii, p e n t r u a le c r e ş t i n a " ; d u p ă c u m d e
faţă a fost şi atunci, c â n d Instituţia sacră s'a rostit,
prin s u p r e m u l său o r g a n d e c o n d u c e r e , împotriva
francmasoneriei şi a literaturii i m u n d e .
N ' a lipsit nici din Blajul care în 1936 găz»
duia a d u n a r e a generală a „Astrei", a d u n a r e cin»
stită c u prezenţa augustului nostru S u v e r a n . Prin
m e m o r a b i l u l Său discurs rostit cu acest atât d e
s o l e m n prilej, I. P . S. Mitropolit N i c o l a e a făcut
să plutească m ă c a r o clipă d u h u l marelui Şaguna
peste mica m e t r o p o l ă a fraţilor noştri „din cea»
laltă s t r a n ă " .
Şi - ca să v o r b i m de«un fapt dintre cele
m a i recente - gata la datorie a fost I. P . S. Sa şi
atunci, c â n d s'a legiferat reînfiinţarea episcopiei or»
t o d o x e a Timişorii. Căci fără ţinuta neînduplecatei
Sale c o n s e c v e n ţ e şi a justificatei Sale dârzenii, îm»
Şcoala Normală ortodoxă
plinirea testamentarei dorinţi a lui Ş a g u n a s'ar fi
a m â n a t încă m u l t ă v r e m e .
D u p ă unele ca acestea, v o m p u t e a s p u n e c u
tot dreptul, că nici u n m o m e n t d e m ă r e a ţ ă afir»
m a r e a sfintei noastre Biserici n u s'a petrecut în
ultimele d o u ă decenii, fără ca d e a s u p r a lor să n u
se profileze covârşitoarea personalitate a Mitropo»
litului Nicolae Bălan.
*
Se s p u n e d e obiceiu, că oamenii c u preo»
cupările legate d e viaţa t ă r â m u l u i d u h o v n i c e s c n ' o
prea b r o d e s c cu rostuirea şi sporirea bunurilor ma»
teriale. N u ştiu cât a d e v ă r v a fi cuprinzând a»
ceasta zicală. C e e a c e ştiu c u certitudinea întemeiată
p e socoteli precise este, că în cei d o u ă z e c i d e ani
d e înţeleaptă şi d e r o d n i c ă arhipăstorire ai I. P .
S. Mitropolit N i c o l a e zestrea materială a Arhi»
episcopiei d e A l b a lulia şi Sibiu a sporit c u echi»
valentul impresionantei s u m e d e una jumătate de
miliard de Lei, s u m ă din care peste d o u ă sute
d e milioane a u fost învestite în m o n u m e n t a l a
Şcoală n o r m a l ă o r t o d o x ă din Sibiu, m a r e cât o uni»
versitate, în cele 155 d e biserici n o u ă , în cele 149
case parohiale şi în cele 3 5 d e case culturale cari
s'au durat sub înţeleaptă î n d r u m a r e a I. P . S. Sale.
„Andreiu Şaguna" din Sibiu
 fropolit Nicolae, la împlinirea ce*
lor d o u ă decenii ale arhipăstoriei
Sale.
*
C u prilejul unei solemnităţi re»
ligioase desfăşurate în catedrala
din Sibiu a m a v u t cinstea şi bu«
curia de a sluji şi d e a p u r t a m a ­
siva cârje arhierească a marelui
nostru Mitropolit. D u p ă slujbă, u n
v e n e r a b i l preot îmi adresă această
întrebare c u t â l c :
- E grea cârja lui Ş a g u n a , P r e a
Sfinţite ?
- G r e a , Părinte, şi la p r o p r i u
şi la figurat, ii răspunsei e u .
I. P . S. Sa Mitropolitul Nico»
lae a purtat această cârje, d o u ă
In 1934 s'a alcătuit la Cluj „Frăţia ortodoxă română" tovărăşia misionară zeci de ani, cu n e a s e m ă n a t ă vred»
a mirenilor din Mitropolia Ardealului. nicie.
La masă, dela stânga la dreapta: P. S. Episcop Nicolae Ivan, I. P. S. Mi­
tropolit Nicolae, I. P. S. Patriarh Miron şi P. S. Episcop Roman Ciorogariu D e aceea, clerul şi po»
porul credincios îi a d u c e as*
Constatarea osebit d e î m b u c u r ă t o a r e a acestui tăzi o m a g i u l sărbătoreştii sale recunoştinţe, al în»
fapt e destul d e elocventă p e n t r u a arăta, cât d e sufleţitei sale admiraţii şi al caldei sale iubiri.
b i n e c u v â n t a t ă a fost activitatea Mitropolitului Ni» Şi»odată cu acest o m a g i u , acelaş cler şi p o p o r -
colae şi p e t ă r â m u l gospodăresc. intr'un g â n d şi 'ntro simţire - îndreaptă către Ce»
O , dar încă m u l t e a m a v e a d e spus, d a c ă rul milostivirii obşteasca r u g ă c i u n e :
a m v r e a să înşirăm şi să z u g r ă v i m d u p ă cuviinţă înalt Prea Sfinţiei Sale, P r e a luminatului şi
toate faptele d e proporţii c u a d e v ă r a t şaguniene c u vrednicie încuviinţatului D o m n Nicolae,
ale Mitropolitului nostru Nicolae, care în nu m a i A r h i e p i s c o p al Arhiepiscopiei o r t o d o x e « r o m â n e d e
mult d e douăzeci d e ani d e activitate arhierească Alba»Iulia şi Sibiu, şi Mitropolit al Românilor or*
a izbutit s㻺i zidească u n incomparabil prestigiu. todocşi din A r d e a l , Bănat, Crişana şi M a r a m u r ă ş ,
Rostul c u v â n t u l u i nostru însă este altul. El dă«i, D o a m n e , zile b u n e şi îndelungate, viaţă pa»
nu v r e a decât să justifice gestul prin care u n co« cinică, sănătate, m â n t u i r e şi b u n ă sporire întru
mitet de iniţiativă, desigur in asentimentul între» p r o p o v ă d u i r e a evangheliei păcii şi în păstorirea
gului cler şi popor, a pus la cale alcătuirea acestui t u r m e i cei c u v â n t ă t o a r e p e calea mântuirii şi»l
v o l u m omagial închinat înalt P r e a Sfinţitului Mi» păzeşte p e Dânsul întru mulţi fericiţi a n i !

MITROPOLITUL NICOLAE

GLASUL ORTODOXIEI NOASTRE''

A c u m douăzeci de ani, e r a m redactor la
ziarul , Dacia", d e s u b direcţia lui V l a h u ţ ă şi Bră»
tescu»Voineşti - întâiul m a r e o r g a n d e presă, care
a dat glas sentimentului u n a n i m al unirii - c â n d
a venit vestea din A r d e a l , că profesorul Nicolae
Bălan a fost ales mitropolit şi u r m a ş al lui Ş a g u n a .
O b u c u r i e negrăită m ' a p ă t r u n s şi, sub impulsul
ei, a m scris u n articol prim in care salutam c u
entusiasm pe bărbatul trimis d e D u m n e z e u în
fruntea ortodoxiei d e peste m u n ţ i . Nu»l v ă z u s e m
') Din .Omagiu I. P. S. S. Dr. Nicolae Bălan Mitra*
politul Ardealului". Sibiu 1940.
de NICH1FOR CRAINIC
p â n ă atunci, dar încă dinnainte d e războiu ii cu»
n o ş t e a m activitatea desfăşurată la ,Reoista Teo*
logica", u r m ă r i t ă d e tinereţea m e a cu frenezie,
fiindcă v e d e a m în ea forma ideală d e expresie a
intelectualităţii creştine. O m u l , c a r e o redactase
cu profundă înţelegere a doctrinei, înfăţişată în
superbă ţinută filosofică, îmi ziceam, v a şti să fie
u n m a r e ierarh.
L«am urmărit de»atunci an d e an, şi c u fie»
care n o u ă manifestare publică a mitropolitului, en»
tusiasmul m e u s'a transformat in admiraţie, în ade*
rentă, In iubire şi in veneraţie. E o m a r e b u c u r i e P e n t r u Ş a g u n a , care a fost, in g i u b e a u a mi»
ca gândurile, p e c a r e le nutreşti p e n t r u Biserica tropolftană, a d e v ă r a t u l Principe al A r d e a l u l u i ro«
ta, contrazise d e carenţa oamenilor şi d e pogoră» m â n e s c , I. P . S. N i c o l a e are u n cult. In reşedinţa
mintele împrejurărilor, să le găseşti întrupate a e v e a sibiană, îi păstează mobilele, tapetele, farfuriile şi
într'un o m , dar e o b u c u r i e şi m a i m a r e ca, d u p ă cele m a i n e î n s e m n a t e lucruri, care, toate laolaltă,
această descoperire, să i le dăruieşti întregi şi fără concretizează c e v a din m a r e l e spirit al păstorului
rezervă. Timp de douăzeci d e ani, a p r o a p e n ' a exis» care a fost. P e n t r u u r m a ş , aşezămintele ş a g u n i e n e
tat act public al I. P . S. Nicolae în c a r e să nu«l fi sunt a p r o a p e sfinte şi v r e d n i c e d e atins n u m a i
secundat c u scrisul şi c u participarea sufletească atunci c â n d e v o r b a d e perfecţionarea lor. Rare»
la triumfurile sale. Căci e v o r b a d e u n ierarh, ori se poate v e d e a la u n o m atâta pietate a d â n c ă
care c u g e t ă bizuit p e principiile v e ş n i c e ale Evan» şi înţeleaptă p e n t r u marii săi înaintaşi. Sentimentul
gheliei şi lucrează absorbit în destinul sacru al acesta m e r g e p â n ă acolo încât ierarhul d e azi
Bisericii. N u m ' a m îndoit nici o clipă că arhi» p a r e personificarea vie a celui c a r e n u m a i este.
păstorul dela Sibiu e însuşi glasul d e azi al orto» La conştiinţa aceasta a datoriei d e moştenitor se
doxiei româneşti. a d a u g ă c o n v i n g e r e a , că Statutul şagunian, d e p a r t e
M o m e n t e l e ei d e afirmare bisericească în d e a fi protestant, reprezintă a d e v ă r a t a concepţie
conştiinţa ţării sunt ale înalt Prea Sfinţiei Sale şi d e viaţă ortodoxă. „Mitropolitul Ş a g u n a n ' a fost
n u c u n o s c altele d e altcineva făurite. Şi d a c ă ele u n protestantîzant c â n d şi«a c h e m a t p o p o r u l , prin
caracterizează o e p o c ă d e lămurire şi d e orientare, fruntaşii lui, la c o l a b o r a r e cu ierarhia, şi organi»
e fiindcă îşi a u izvorul in această excepţională zaţiunea p e care ne«a lăsat«o n u este ieşită din
personalitate care are privilegiul d e a face din făgaşele ortodoxiei", - afirmă înalt P r e a Sfinţitul
orice pas în public u n e v e n i m e n t .
Sunt sigur că, d a c ă Nicolae Bălan n'ar fi
existat, organizaţia unitară a Bisericii naţionale ar
fi alta sau, p o a t e , n'ar fi încă nici u n a . C â n d , în
anii d e d u p ă unire, s'a pus p r o b l e m a grea a uni»
ficării bisericeşti, Regatul v e c h i u cu sistemul său
a suferit o m a r e înfrângere. Concepţia lui s'a ciocnit
atunci c u cea ardelenească moştenită dela Ş a g u n a .
D i n c o a c e era concepţia u n e i organizaţii d e orizont
restrâns in cadrele clericale, cu i g n o r a r e a elemen»
tului m i r e a n ; dincolo o c u p r i n d e r e d e a n s a m b l u ,
care îmbrăţişa şi p e mireni în participare activă
la viaţa bisericească. Sistemul acesta d e viziune
integrală a societăţii creştine v e n e a verificat d e
experienţa u n e i Biserici şi a u n u i p o p o r care, sub
stăpânire străină şi d u ş m ă n o a s ă , îşi găsise, prin
geniul lui Ş a g u n a , mijlocul d e a solidariza întreaga
existenţă etnică sub cupola confesională. Regăţenii
nu erau obişnuiţi cu el, nu»i înţelegeau v a l o a r e a
şi s'au o p u s la generalizarea lui, socotindu»l d e
p r o v e n i e n ţ ă protestantă. C u toată opoziţia, şagu»
nismul a biruit şi el stă astăzi la temelia întregei
vieţi bisericeşti a României o r t o d o x e . Biruinţa însă
nu se datoreşte cui s'a crezut, ci Mitropolitului
Nicolae Bălan. Dârzenia acestei lupte a u dat«o
mai m u l t e e l e m e n t e :
1. Conştiinţa ierarhului dela Sibiu că moş»
tenirea lui Ş a g u n a t r e b u e păstrată i n t a c t ă ;
2. Priceperea sa d e a î m p i n g e în luptă în»
tregul A r d e a l o r t o d o x p e n t r u afirmarea acestei
moşteniri, şi
3 . C o n v i n g e r e a că această concepţie e în
spiritul just al Bisericii noastre. Profesorul Dr. Nicolae Bălan
 Nlcolae. Pot mirenii î n t r ' a d e v ă r să participe la
c o n d u c e r e a practică a Bisericii? N u este acesta
protestantism ? A r fi, fără îndoială, dacă în Bise»
rica noastră n'ar exista ierarhia harică, supraor-
d o n a t ă mirenilor. Dar aceşti mireni pot ei parti»
cipa activ la viaţa bisericească? Răspunsul la a-
ceasta întrebare e limpede şi c a t e g o r i c : „ D u h u l
Sfânt e cu Biserica in totalitatea ei, p o v ă ţ u i n d - o
şi inspirând-o. Harisma lui n u se opreşte la ba«
rierele ierarhiei, ci trece tot atât d e vie şi bine»
făcătoare dincolo d e ele, r e v ă r s â n d u - s e în u n d e
sfinte şi asupra drept credinciosului p o p o r al Bi»
sericii lui D u m n e z e u " . Iată principiul d o g m a t i c ,
prin care I. P . S. Nicolae justifică sistemul şagu»
nian. P o p o r u l însuş, participând la viaţa in har,
e „templu al D u h u l u i Sfânt" şi, deci, face parte
integrantă şi vie din Biserică. Se poate u n prin»
cipiu m a i o r t o d o x ? In v e c h e a şi glorioasa doc»
trină ierarhică a lui Dionisie A r e o p a g i t u l , p o p o r u l
credincios apare organizat în trei trepte d u p ă mo»
delul celor preoţeşti, cu alte c u v i n t e , el participă
efectiv la c o m u n i t a t e a harică a Bisericii, p u t â n d cu
atât m a i uşor s㻺i a d u c ă sporul d e puteri la orga»
nizaţia ei practică sub egida treptelor s u p r a o r d o n a t e
ale clerului. In această lumină, care n u însemnează
nicio inovaţie dincolo d e c a d r u l o r t o d o x , ve»
chiul sistem regăţean, care lasă la o parte pe mi»
reni, in totală pasivitate faţă d e p r o b l e m e l e bise»
riceşti, a d u c e a foarte mult cu cel romano»catolic.
Şagunismul, care c u p r i n d e totalitatea Bisericii vii,
cler şi popor, nu e protestant fiindcă supraordo»
nează ierarhia harică a preoţiei, şi n u e catolic
findcă s u b o r d o n e a z ă , implicând activ, şi p e mi»
r e n i ; el este astfel expresia justă a ortodoxiei.
Generalizarea lui în Biserica României Mari e in
m a r e parte opera Mitropolitului Nicolae Bălan,
c a r e l«a afirmat şi l»a i m p u s cu o tărie d e spirit
excepţională. Astfel şagunizarea bisericească nu e
in realitate decât o restaurare a formei d e orga»
nizare practică, cea m a i c o n v e n a b i l ă spiritului or»
todox. A sublinia însemnătatea ei este a recu»
noaste Mitropolitului Nicolae partea d e ctitor p e
care o are în n o u a orientare a vieţii noastre re»
ligioase.
In strânsă legătură cu această viziune inte»
grală asupra vieţii în Biserică stă şi raportul ora
todoxie-naţionalism, u n u l dintre cele m a i c a r a c ­
teristice p u n c t e ale doctrinei I. P . S. Nicolae. C ă c i
a v e m a face cu singurul ierarh d e azi, care posedă
a m p l u şi închegat u n sistem d e cugetare, p e c a r e
îşi reazimă acţiunea.
N a ţ i u n e a , ca existenţă particulară, se inte»
grează în ecumenicitatea o r t o d o x ă in m ă s u r a în
care e făptura lui D u m n e z e u , consacrată ca atare
de el. In această privinţă, conceptul d e n a ţ i u n e
capătă în gândirea I. P . S. Sale o a d â n c i m e meta­
fizică autentic o r t o d o x ă . „ S u b raportul religios -
zice lapidar dânsul - naţiunile se tălmăcesc ca
tot atâtea idei ale lui D u m n e z e u , realizate în e v o ­
luţia creatoare a istoriei. Prin u r m a r e , naţiunea,
pentru noi, nu este u n accident trecător, n u este
c e v a ce astăzi există, iar m â i n e poate să dispară
ca o u m b r ă , ci este o realitate care se încadrează
în planurile veşnice ale raţiunii d u m n e z e e ş t i " . Ea
a fost consacrată ca atare în ziua coborîrii Du­
hului Sfânt, odată c u întemeierea Bisericii creştine.
Isus Hristos n'a venit să distrugă natura, ci s'o
desăvârşească, iar naţiunea ca realitate naturală,
se încadrează firesc în organismul e c u m e n i c al Bi­
sericii, care are menirea să desăvârşească toată
Vila mitropolitană
din Sibiu

Schitul dela Păltiniş
făptura, p e fiecare d u p ă firea şi geniul ei parti»
cular. A c e a s t ă idee exclude orice fel d e interna*
ţionalism şi p r o m o v e a z ă , d i m p o t r i v ă , naţionalismul,
care e principiul cel m a i firesc d e î n c a d r a r e a in»
dividului în colectivitate şi d e topire a egoismului
în solidaritatea obştească a cărei fiinţă se reazimă
p e generositate şi p e jertfă. Naţionalismul, ca ac»
ţiune conştientă d e p r o m o v a r e a intereselor nea»
Sfinţirea bisericii orto­
doxe din Brad: Intimpi-
narea I. P. S. Mitropolii
Nicolae
mului, d e c u r g e din naţiune, entitatea consacrată
d e D u m n e z e u . Suflul lui generos d e v i n e astfel te»
melia naturală a lucrării d e desăvârşire a Bisericii.
O r t o d o x i a îmbrăţişează naţiunea ca unitate natu»
rală, n u p e n t r u a o desfiinţa, ci p e n t r u a o trans»
figura, a c c e p t â n d î m p r e u n ă c u ea şi expresiile ei
fireşti: cultura şi statul, ca i n s t r u m e n t e ale desă»
vârşirii spirituale.
E multă v r e m e d e c â n d în Biserica noastră
n'a m a i sunat u n glas ca cel u r m ă t o r : „Rasa şi
ortodoxia sunt c o m p o n e n t e l e originare ale sub»
stanţei româneşti. P r i n t r ' u n a ne»am aşezat p u n c t u l
a r h i m e d i c pe p ă m â n t , prin cealaltă ni s'a deschis
Cerul cu luminile lui - şi aşa ne»am m e n ţ i n u t
locul sub soare ca ceea ce s u n t e m şi nu ne»am
renegat în mijlocul t u t u r o r furtunilor prin care a m
străbătut. Şi n u m a i aşa, d e s'ar deslănţui toate
vrăjmăşiile asupra noastră, prin virtuţile n e a m u l u i
întărite d e suflul divin al ortodoxiei, nici porţile
iadului n u n e v o r putea birui". E glasul care por»
neşte din a d â n c u l istoric al Bisericii, dar totdeo»
dată din a d â n c u l istoric al n e a m u l u i . Rostindu»!,
Mitropolitul Nicolae e u n u l din marii factori spi»
rituali ai r o m â n i s m u l u i c o n t i m p o r a n .
Dacă statul este expresia politică a românis»
mului, iar Biserica expresia lui spirituală, intre
u n u l şi cealaltă t r e b u e să existe u n raport deter»
minat d e tradiţia istorică şi d e conştiinţa destinului
viitor. Ideea aceasta e u n a din preocupările cele
m a i insistente ale politicei religioase a Mitropoli»
tului Nicolae. E singurul ierarh, care a formulat
o asemenea politică în n u m e l e întregii Biserici.
O r t o d o x i a e formula solidarităţii spirituale a nea»
m u l u i nostru. C a atare, ea trobuie să intre în gri»
jile statului cu p r e p o n d e r e n ţ a ce se c u v i n e ere»
dinţei majoritare. In situaţia, p e care ortodoxia o
a ş a » TWWK^S^.^" *

Pelerinaj la Mănăstirea brăncovenească dela
are în sufletul românismului, c o m p a r a t ă cu cele»
lalte culte din ţară, nu se poate c o n c e p e u n stat
c o m p l e c t „neutralizat" din p u n c t d e v e d e r e reli»
gios. Fără să o p r i m e celelalte culte, el e dator să
reliefeze importanţa ortodoxiei, care e insuş chea»
gul sufletesc al fiinţei sale naţionale. Lupta p e n t r u
afirmarea acestei idei şi»a căpătat expresia in cele
trei discursuri parlamentare, de însemnătate epo»
cală, unul rostit la discuţia Constituţiei din 1923,
al doilea la legea Cultelor din 1928 şi al treilea
la ratificarea c o n c o r d a t u l u i din 1929. E cuprinsă
in ele însăşi doctrina p e r m a n e n t ă a Bisericii noas»
tre in raport cu statul. Niciodată nu s'au rostit in
viaţa publică a ţării drepturile ortodoxiei c u o
c o m p e t i n ţ ă m a i s u v e r a n ă , cu u n curaj m a i răs»
picat, cu o dialectică m a i uimitoare. Recitind azi
aceste discursuri, c u ştiinţa şi c u forţa pusă în ele
şi cu acea replică fulgerătoare, p e cât d e elegantă,
in faţa căreia orice a d v e r s a r cădea zdrobit, r ă m â i
cu impresia u n o r m o n u m e n t e d e elocinţă, in care
nimic n u e retoric, fiindcă totul e substanţă d e
c u g e t a r e realistă. Pulsează in ele toată d r a m a is»
torică a r o m â n i s m u l u i umilit î m p r e u n ă c u credinţa
sa, şi toată încrederea d e piatră în destinul orto»
dox al acestui n e a m . Statul e adesea mustrat şi
sfătuit cu d u r e r e , dar t o t d e a u n a apărat cu cea mai
înaltă conştiinţă d e cetăţean în demnitatea şi în
suveranitatea lui naţională, care nu trebue să ce»
deze in faţa presiunilor interesate din afară. Dece
să n ' o r e c u n o a ş t e m ? Poziţia noastră faţă de cultele
minoritare, în special faţă d e catolicism, e foarte
stânjenită. Ca o organizaţie religioasă naţională,
noi nu n e p u t e m bizui decât p e forţele p r o p r i i ;
şi nu t o t d e a u n a aceste forţe alcătuiesc în luptă u n
bloc solidar. Catolicismul e o organizaţie mon»
dială, în faţa căreia o m u l politic
al unei ţări mijlocii, mai ales
c â n d el insuş nu are incă o con»
ştiinţă religioasă clară, se inti»
midează şi cedează. A m pierdut
astfel unele poziţii, n u reale, ci
legale; c e e a c e n u e tot u n a .
D a r in aceste lupte, c a r e a u a '
tins uneori tensiuni m a x i m e . d a c ă
n ' a m a v u t u n bloc, a m a v u t u n
singur o m prin care s'a expri»
m a t covârşitor d e tare insuş
glasul conştiinţei o r t o d o x e a nea»
m u l u i nostru. O r i d e câte ori
Mitropolitul Nicolae a ridicat
c u v â n t u l in a p ă r a r e a credinţei,
Biserica n o a s t r ă ca totalitate
Sâmbăta-de-sus naţională, a vibrat alături d e
dânsul. Şi d a c ă restul ierarhiei
n u l«a s e c u n d a t decât pasiv, o n o a r e a şi recunoş»
tinţa r e v i n c u atât mai mult acestui cavaler fără
frică şi fără pată al D o m n u l u i nostru Isus Hristos.
C u m să nu»l iubim şi c u m să nu»l v e n e r ă m , c â n d
harul l»a deosebit ca singur să n e p o a r t e inima şi
spiritul întreg în confruntare bărbătească cu ad»
versarii d e t o t d e a u n a ai credinţei şi ai solidarităţii
r o m â n e ş t i ? La Sibiu, şi n u m a i la Sibiu, p e jilţul
glorios al lui Ş a g u n a , v e g h e a z ă şi se frământă cu»
getul militant cel m a i înalt al ortodoxiei con»
timporane.
Şi tot d e aici n e vin, n u n u m a i atitudinile
d e apologie cele mai înfocate, dar şi organizaţiile
d e luptă constructivă cele mai potrivite timpului
nostru. Concepţia despre elementul m i r e a n şi par»
ticiparea lui activă la viaţa religioasă î m b r a c ă in
A r d e a l diferite forme. U n a e „Oastea D o m n u l u i "
ca mişcare d e e v l a v i e populară şi asociaţia core»
lată a „Sfântului G h e o r g h e " p e n t r u tineretul sa»
telor. E a d e v ă r a t , această frumoasă mişcare d e
regenerare sufletească, neînţeleasă suficient in unele
eparhii, a trecut la u n m o m e n t dat printr'o m a r e
criză d e orientare doctrinală. E întâia dată c â n d
I. P. S. Nicolae s'a arătat fără milă. Această ati­
tudine, d a c ă a uimit pe unii, era in consensul cel
m a i strict al disciplinei o r t o d o x e . In istoria Bisc»
rlcii noastre există u n singur caz când mila n u c
î n g ă d u i t ă ! cazul ereziei. Fiinţa Bisericii noastre e
d o g m a e c u m e n i c ă . O r i c e se tolerează şi se iartă
in Răsărit, afară de încăpăţinarea diabolică d e a
ştirbi d o g m a şi aşezămintele tradiţionale, c e de»
c u r g din ea. U n ierarh slab, cu prilejul unei astfel
d e crize şi«ar fi dus Biserica d e râpă. C e e a c e a m
admirat la mitropolitul Sibiului a fost intransigenţa
d e oţel cu care a rezolvat criza, salvând mişcarea
in cadrele Bisericii. Atitudinea sa ar trebui să fie
pilduitoare oricărui păstor p e n t r u a c u r m a în m u l t e
privinţe echivocurile şi confuziile d ă u n ă t o a r e clarei
orientări o r t o d o x e .
Cealaltă organizaţie d e caracter social, care
complimentează „Oastea D o m n u l u i " e „Frăţia Or»
t o d o x ă R o m â n ă " , liga care a d u n ă cărturarii Ar»
dealului în jurul Bisericii, întreţinând totdeodată
spiritul solidarităţii româneşti in mijlocul „celor
şeapte păcate d e căpetenie" c a r e bântuie m â n d r u l
p ă m â n t al lui Horia şi al Iancului. N u v o i u uita
niciodată ziua întemeierii ei, la Cluj, c â n d în de»
lirul u n a n i m , mitropolitul iniţiator a rostit discursul
p r o g r a m al acestei mişcări, c a p o d o p e r a doctrínala
a oricărui creştinism militant. Şi c u m a m parti»
cipat la unele reuniuni anuale, u n d e A r d e a l u l in»
telectual capătă u n aier d e legendă eroică şi fes»
tivă, n u v o i u uita iarăşi u n m o m e n t dela A r a d
când, în catedrala reînnoită azi d e P r e a Sfinţitul
A n d r e i , a m v ă z u t floarea ştiinţei universitare, în
frunte c u Sextil Puşcariu, î n g e n u n c h i n d în faţa
altarului să primească Sfânta împărtăşanie. E opera
lui N i c o l a e Bălan, profund semnificativă p e n t r u
v r e m e a d e azi şi p e n t r u gloria d e m â i n e a Bise»
ricíí noastre, dar cu totul neînţeleasă în celelalte
Pelerinaj la Mănăstirea Brâncoveanu
părţi ale ţării. C ă c i cu toată reforma generalizată
in organizaţia practică a vieţii bisericeşti, l u m e a
d e d i n c o a c e d e m u n ţ i n u ştie să tragă consecin»
ţele r o d n i c e din principiul colaborării cu mirenii.
In afară d e A r d e a l , ş a g u n i s m u l a r ă m a s încă m a i
mult u n formalism legal, valabil m a i ales în zilele
elective ale Bisericii. înalt P r e a Sfinţitul Nicolae
a d â n c i n d u d şi amplificându»l, a făcut însă din el
m a r e a concepţie d e viaţă religioasă, din care iz»
v o r ă s c , logic încadrate, multiplele acţiuni d e re»
g e n e r a r e spirituală prin flacăra credinţei.
A s e m e n e a organizaţii, care sunt tot atâtea
prelungiri sociale ale lucrării d e încreştinare reală,
ieşite din concepţia că întreaga n a ţ i u n e trebuie
adusă să participe la viaţa harică a Bisericii, sunt
d e t e r m i n a t e p e d e altă parte d e existenţa u n o r
alcătuiri şi c u r e n t e c u totul n e g a t i v e faţă de doc»
trina creştină şi idealul ei d e viaţă. A c e s t e feno»
m e n e m o r b i d e a u fost identificate d e Biserică în
d e m a g o g i a partidista d e p â n ă ieri, în francmaso»
nerie şi în pornografie, prin cele trei declaraţii so»
l e m n e rostite d e Sfântul Sinod în a n u l 1937.
Cerându«se atunci ca p r e o ţ i m e a să n u m a i
aibă niciun amestec in viaţa socială şi politică,
Sfântul Sinod a răspuns prin declaraţia „Nihil sine
dela Sămbăta-de-sus
 D e o " , in care se afirmă că Biserica, a v â n d o con»
cepţie totalitară despre existenţă, misiunea preo»
ţimii e angajată în toate ramurile d e activitate ale
vieţii p e n t r u a le creştina". „Personalitatea care
slujeşte - stă scris acolo - iar n u individul care
se îmbogăţeşte este idealul creştin". Biserica n'ar
putea să r ă m â n ă c u manile legate când doctrinele
politice i»ar tăgădui învăţătura şi c â n d acţiunile de»
m a g o g i c e ar zădărnici îdealul etic al vieţii sociale.
A d o u a declaraţie sinodală e osândirea ener»
gică a francmasoneriei cu ideologia ei ateistă şi
cu acţiunea ei ocultă de s u b m i n a r e a românis»
m u l u i şi a creştinismului. E întâia oară c â n d Bi»
serica noastră s'a rostit solemn asupra acestei ra«
cile blestemate, hotărînd cu bărbăţie apostolică
sancţiuni m o r a l e împotriva francmasonilor.
A treia declaraţie sinodală e înfierarea lite»
raturii pornografice, pe temeiul metafizicei orto»
d o x e pentru care frumosul slujit d e artă nu e alt»
c e v a decât u n alt n u m e al binelui s u p r e m , care
e Dumnezeu.
Toate aceste declaraţii poartă pecetea vizi»
bilă a cugetării înalt P r e a Sfinţitului Nicolae şi
logica strânsă a stilului său. Astfel, n u n u m a i în
luptele p a r l a m e n t a r e , dar şi in forul s u p r e m al
Sfântului Sinod, glasul mitropolitului dela Sibiu e
însuşi glasul d e azi al Bisericii noastre o r t o d o x e .
In declaraţia sinodală dată î m p o t r i v a porno»
grafiei, găsesc aceeaşi concepţie înaltă despre fru»
m o s , p e care I. P . S. Sa o formula in a n u l 1928
c u prilejul inaugurării sanatorului dela Păltiniş.
P r e c u m frumosul in artă nu poate fi decât o ira»
diere a frumuseţii ce străluceşte „din plenitudinea
lui D u m n e z e u " , tot astfel măreţia naturii e u n re»
flex al celei dumnezeieşti. Ierarhul sibian e u n estet
1 M I I «WOTIilili»
m m 1^
r
U
1)
..1
i
lJ
m O parte a Bibliotecii
in sensul autentic al ortodoxiei, al lui Vasile cel
M a r e , al lui Grigorie de Nazianz, al lui loan Da»
maschin. Estetica joacă u n rol covârşitor in ma«
nifestările culturale ale Bisericii noastre, fiindcă
toate aceste manifestări năzuiesc să r e p r o d u c ă in
formele vieţii terestre c e v a din frumuseţea fără
a s e m ă n a r e a paradisului ceresc. Să n e g â n d i m ,
b u n ă o a r ă , la mănăstirile noastre. Ele sunt sintezele
m i n u n a t e ale frumosului artistic şi ale frumuseţii
naturii. Prin instinct, odorul artistic al u n u i locaş
d e r u g ă c i u n e m o n a h a l ă e aşezat t o t d e a u n a in mij»
locul u n u i „colţ d e raiu". însăşi asceza c e se prac»
tică în mănăstire nu e altceva decât m o d e l a r e a
spirituală d u p ă frumuseţea lui Iisus Hristos. C o d u l
fără m o a r t e al ascetismului şi al contemplaţiei ră»
săritene se n u m e ş t e Filocaliă, adică iubirea d e fru»
museţe. Ridicând sanatoriul dela Păltiniş şi re»
inoind mănăstirea dela S â m b ă t a d e Sus, I. P . S.
Nicolae se integrează in această m a r e tradiţie a
Bisericii. Păltinişul e o creaţie a darului său este»
tic. Aşezarea în locul acela înalt şi însorit, planu»
rile construcţiei şi configuraţia decorativă, toate
aceste lucruri ce fac din el u n u l dintre cele m a l
strălucite cuiburi d e retragere din munţii noştri,
sunt opera înalt Prea Sfinţitului. C u v â n t a r e a prin
care l»a i n a u g u r a t c u p r i n d e o mărturisire revela»
t o r l e : „Iubirea d e n a t u r ă p e n t r u m i n e n ' a izvorit
dintr'un studiu d e specialitate al puterilor şi feno»
m e n e l o r ei, ci e u n dar p e care mi l«a coborit în
suflet credinţa religioasă... In afară d e mângâierile
credinţei, rezultând din contactul cu Divinitatea,
cu g r e u cred să existe simţăminte atât d e c u r a t e
şi desinterésate ca acelea p e care ţi le trezeşte în
suflet contemplaţia misterelor din m a r e l e templu
al naturii". E aici tot secretul preocupărilor este»
tropolitane din Sibiu
mi­
 tlce care î m b r a c ă toate creaţiile acestui m a r e ie»
rarh. P e m a s a d e lucru din reşedinţa mitropoli»
tană, alături d e ultimele cărţi şi reviste teologice,
filosofice şi literare, a u t o h t o n e şi străine, stau cele
mai recente publicaţii d e artă decorativă. Din su»
gestiile lor c o m b i n a t e , a u răsărit acele splendide
renovaţii ale palatului, cu acel p o e m d e grădină,
u n d e coloanele ritmice şi florile parterelor se în»
g â n ă cu ciripitul paserilor rare, şi u n d e căprioa»
rele, ca nişte îngeri ai codrului, îşi oglindesc can»
d o a r e a ochilor în u n d a bazinelor. Măreţele cate»
drale ieşite ca din p ă m â n t în oraşele ardeleneşti,
pustiite p â n ă ieri d e p o d o a b e l e geniului o r t o d o x ,
din acelaş g â n d au răsărit.
La S â m b ă t a d e Sus insă estetica ierarhului e
amplificată de alte d o u ă g â n d u r i , magistral măr»
turisite în c u v â n t a r e a despre „ M o n a h i s m u l orto»
d o x " . A fost acolo o mănăstire zidită d e Brânco»
v e a n u însuşi ca şi biserica înstrăinată azi din Fă»
găraş. Zdrobită d e furia austriacă, ea rămăsese la
picioarele m u n t e l u i o ruină absorbită din v e a c în
v e a c sub vegetaţia naturii. Mitropolitul Nicolae
a redat»o gloriei dela început, restaurănd»o, răs»
b u n â n d astfel p e m a r e l e v o i e v o d martir şi făcând
din ea u n „simbol" al reînvierii m o n a h i s m u l u i în
A r d e a l . A r d e a l u l o r t o d o x n u m a i are m ă n ă s t i r i ;
i»au fost nimicite c u tunul d e Austriaci, d u p ă in»
saşi instigaţiile u n o r R o m â n i c a r e şi»au r e n e g a t
credinţa. Fără m o n a h i s m însă, ortodoxia îşi pierde
jumătate din vitalitatea d u h o v n i c e a s c ă . A c e a s t ă
p r o b l e m ă , u n a dintre cele m a i g r a v e ale Bisericii
noastre d e azi, o ridică p e p r i m u l plan I. P . S.
Nicolae. „ D r u m u l bărbaţilor cu rol d e t e r m i n a n t
în istorie a pornit din popasurile roditoare ale
singurătăţii", constată dânsul. Ca u r m a r e , Sâmbăta
d e Sus e destinată să fie m a t c a u n o r călugări căr»
turari, dedicaţi in întregime spiritualităţii şi pro»
p a g a n d e i creştine. Planul acestei restaurări în d u h
e urmărit cu o m e t o d ă lucidă, paralel cu recon»
strucţia materială. Tineri teologi, o întreagă ple»
iadă, au fost şi sunt crescuţi în şcolile înalte d e
peste h o t a r e d e către I. P . Sfinţitul, trimişi la A t h o s
şi o r i u n d e se pot familiariza cu a d â n c a disciplină
a spiritualităţii o r t o d o x e . Cultura unită cu asceza
a u fost gloria şi p u t e r e a m o n a h i s m u l u i nostru.
O p e r a aceasta u r m ă r i t ă la Sibiu c u jertfe şi c u o
v e d e r e profundă în esenţa şi în destinul credinţei,
ar fi singură deajuns să facă dintr'un ierarh u n
o m epocal.
înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae Bălan
este acest o m epocal prin concepţia integrală p e
care o are despre ortodoxie, prin vasta şi mul»
tipia operă izvorîtă din ea. Personalitatea profe»
sorului d e a c u m douăzeci d e ani a crescut în acest
timp în proporţiile unei intregi Biserici militante.
D u m n e z e u i«a dăruit u n chip şi o fire p e
m ă s u r a acestui m a r e rol. înalt şi a r m o n i o s înche»
gat, c â n d îşi c o b o a r ă din m u n t e distincţia sobră
şi prestanţa ierarhică pe străzile Capitalei, l u m e a
care nu»l c u n o a ş t e simte nemijlocit că e cineoa.
D e câte ori a m b u c u r i a să«l r e v ă d , impresia p r i m ă
e că îmi r e v ă d A r d e a l u l întreg, A r d e a l u l acesta
care e provincia cea m a i m â n d r ă a patriei mele,
A r d e a l u l acesta care a ştiut să î n d u r e cu demni»
tate m o r a l ă şi să trăiască în stil autentic r o m â n e s c .
In mitropolitul lui, v ă d geniul lui ţărănesc ridicat
la s u p r e m a l u m i n ă a culturii, v ă d toţi popii şi
păstorii lui sculaţi din sate să stea namile neclintite
în urgia veacurilor. Mitropolitul îi poartă vii în
conştiinţa sa, în care simţul biruinţii u n u i n e a m
întreg n'a a d o r m i t în satisfacţia d e sine, ci s'a
ascuţit eroic in folosirea înţeleaptă şi m e t o d i c ă a
acestei biruinţi. Căci sunt extraordinar d e puţini
o a m e n i în România M a r e , cari s'au priceput să
facă din m a r e a biruinţă stofă
de noi cuceriri pentru a spori
necontenit acel „bine d e peste
v e a c u r i al n e a m u l u i " . Sin»
g u r ă prezenţa ierarhului si»
bian in viaţa o r t o d o x ă n e
insuflă n o u ă , celorlalţi, care
îl s e c u n d ă m c u v e n e r a ţ i e d e
fii duhovniceşti în aceiaşi
luptă, dârzenia de a n e a»
firma credinţa, demnitatea
d e a î n d u r a loviturile, vi»
g o a r e a de a nădăjdui in slava
lui Hristos. Mitropolitul Ni»
colae Bălan e astăzi, m a i
mult decât u n o m , u n stil d e
viaţă o r t o d o x ă .
După sfinţirea catedralei
din Sighişoara
SCHIŢA BIOGRAFICĂ
Mitropolitul Nicolăe al Ardealului
1. P. S. Mitropolit Nicolae, la vârsta de 10 ani
I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului s'a
născut la 27 Aprilie 1882, In Blaşfalăul-superior
(jud. Bistriţa-Năsăud), fiind primul din cei opt
copii ai preotului ortodox Vasile Bălan şi ai so­
fiei sale Măria.
A copilărit în casa bunicului său Nicolae Bă­
lan, notar cercual In Blaşfalăul-superior, caracter
integru, bărbat de robuste convingeri româneşti,
cu vază In tot jurul — şi pe deasupra dotat cu
pregătire teologică dobândită Ia Sibiu.
Şcoala primară şi cea secundară le-a urmat
la Năsăud. S'a distins ca elev eminent la studii
şi ca un talent literar promiţător la şedinţele so­
cietăţii de lectură „Virtus Romana Rediviva" a
Gimnaziului de acolo.
Intre anii 1900—1904 a urmat cursurile Fa­
cultăţii de Teologie din Cernăuţi, cu profesori de
talia celebrului istoric bisericesc Eusebiu Popovici
— care i-a premiat mai multe lucrări de semi­
nar — şi a eruditului apologet Vasile Găină.
Ca student teolog, a desvoltat o frumoasă
activitate publicistică şi a pus la cale — în Mar­
tie 1904 — întemeierea unei reviste teologice care
să Întrunească laolaltă condee iscusite din toate
ţinuturile locuite de Români. Iniţiativa aceasta, care
a avut un ecou remarcabil atât In presă cât şi 'n
cercurila bisericeşti — bunăoară In Sinodul arhi-
diecezan din Sibiu, care-i aduce elogii «diligentu­
lui" bursier al Mitropoliei Ardealului — nu s'a
putut Înfăptui, din motive lesne de 'nţeles.
In anul şcolar 1904—1905 a urmat cursuri
de GR1GOR1E T. MARCU
de specializare la Universitatea din Breslau (Ger­
mania).
La 25 Iulie 1905 a fost proclamat doctor al
Facultăţii de Teologie din Cernăuţi.
La 1/14 August a fost numit profesor de
Dogmatică, Apologetică şi Teologia morală la In­
stitutul teologic-pedagogic „Andreian" din Sibiu.
In anul 1907 a Întemeiat „Revista Teologică",
organ pentru ştiinţa şi viaţa bisericească, prima
publicaţie periodică de acest gen în Ardeal. După
patru ani, adică în 1911, i-a adăugat un auxiliar
preţios în „Biblioteca Bunului Păstor".
In cursul războiului mondial s'a impus ca
un luptător neînfricat pentru izbândirea idealului
nostru naţional. La 1 Ianuarie 1918 a întemeiat,
împreună cu bunii săi prieteni Dr. Ion Broşu şi
Dr. Silviu Dragomir, foaia săptămânală „Gazeta
Poporului", care milita curajos pentru alipirea Ar­
dealului la Patria-Mamă. In luna Noemvrie a ace­
luiaşi an a plecat la Iaşi pentru a chema oştirea
biruitoare a Regelui Ferdinand să ia în stăpânire
Ardealul.
După întregirea României a organizat preo-
ţimea ardeleană în Asociaţia clerului „Andreiu Şa-
guna". La 31 August 1919 a intrat în cler, fiind
hirotonit diacon, iar la 1 Septemvrie 1919 a fost
sfinţit preot.
La 14/27 Februarie 1920 a fost ales Mitro­
polit al Ardealului, întrunind totalitatea voturilor
exprimate. In zilele de 14—16 Aprilie 1920 a fost
trecut prin toate treptele monahale, iar in Dumi­
neca Rusaliilor (17/30 Mai) 1920 a fost hirotonit
întru arhiereu, în Catedrala mitropolitană din Si­
biu şi instalat in scaunul lui Şaguna. O mulţime
imensă — în frunte cu Mitropolitul Primat Dr.
Miron E. Cristea, Primul-ministru General Alex.
Averescu, miniştrii P. P. Negulescu şi Octavian
Goga, dl Prof. Nicolae Iorga ş. a. — a luat parte
la măreţul praznic.
înfăptuirile I. P. Sf. Sale din primele două
decenii de arhipăstorire (Rusalii 1920 — Rusalii
1940) privesc toate domeniile vieţii noastre naţio­
nale-bisericeşti. S'a impus în toată bună vremea
ca un profund cunoscător al problemelor de or­
ganizare bisericească şi de ridicare a clerului şi
poporului nostru prin cultură teologică şi prin a-
dâncirea vieţii religioase.
In 1923, cu prilejul votării Constituţiei, a dus
lupte grele pentru înscrierea In legea fundamentală
 riodice, cărţi ştiinţifice şi moralizatoare şi felurite
biblioteci. Le înşiruim aici:
1. „Revista Teologică", organ pentru ştiinţa
şi viaţa bisericească, întemeiat în 1907, apare lu­
nar, cu articole şi studii valoroase, destinate în­
deosebi culturii clerului.
2. „Lumina Satelor", foaie religioasă săptă­
mânală pentru popor, întemeiată în 1922. In 1930
i s'a adăugat suplimentul „Oastea Domnului".
3. Nici intelectualii mireni n'au fost daţi ui­
tării. Pentru trebuinţele lor duhovniceşti, Profeso­
rul Nicolae Colan — astăzi Prea Sfinţitul Episcop
Nicolae al Clujului — a întemeiat în 1934 — cu
binecuvântarea I. P. Sf. Mitropolit Nicolae — ex­
celenta revistă de familie „Viaţa Ilustrată", care
din 1936 apare la Cluj.
4. In 1911, I. P. Sf. Mitropolit Nicolae, a-
tunci profesor de teologie, a întemeiat „Biblioteca
/. P. S. Mitropolit Nicolae, elev la Gimnaziul din Năsăud
Bunului Păstor". Au urmat apoi:
a Statului român, a principiului autonomiei Bise­ 5. Colecţia de lucrări teologice ştiinţifice în­
titulată „Seria Teologică" (apare din 1933) şi
ricii noastre.
6. „Seria Didactică" (apare din 1933). Cele
Contribuţia I. P. Sf. Sale la alcătuirea Legii
de organizare bisericească (1925) după modelul
Statutului organic şagunian, întrece orice cuvânt
de apreciere.
Cu prilejul întocmirii Legii cultelor (1928) şi
a votării Concordatului cu Vaticanul (1929), a re­
prezentat punctul de vedere al Bisericii ortodoxe
cu o vigoare şi demnitate incomparabilă, fiind tot­
deauna în fruntea luptătorilor pentru refacerea uni­
tăţii de credinţă a Neamului românesc.
O atenţiune deosebită a acordat I. P. Sf. Sa
şcolilor noastre confesionale şi culturii teologice.
In anul 1924, a ridicat vechiul Seminar teo­
logic „Andreian" din Sibiu la rangul de Academie
teologică, cu patru ani de studii egale celor ce se
propun în Facultăţile de Teologie. Profesorii aces­
tei înalte instituţii de învăţătură şi educaţie orto­
doxă au fost recrutaţi de I. P. Sf. Sa din cele mai
bune elemente şi au fost sprijiniţi şi povăţuiţi în­
deaproape de luminatul Ierarh, întru desăvârşirea
pregătirii lor ştiinţifice şi duhovniceşti, la şcolile
superioare din ţară şi străinătate. Activitatea lor
didactică şi publicistică face cinste Bisericii şi Nea­
mului şi nu mai puţin Părintelui şi îndrumătorului
lor de fiecare zi.
Pe seama Şcoalei normale de băeţi „Andreiu
Şaguna" din Sibiu, a clădit un local spaţios şi
confortabil, care-i unic în toată ţara.
Liceele ortodoxe din Braşov şi Brad au fost
cercetate adeseori de I. P. Sf. Sa şi s'au bucurat
statornic de părinteasca Sa purtare de grije.
Pentru instruirea şi înduhovnicirea clerului şi
poporului din Mitropolia Ardealului, I. P. Sf. Sa M. S. Regcle'Xarol II şl I. P. S. Mitropolit Nicolae
la sfinţirea pietrii fundamentale a Şcoalei normale
a creiat mijloacele cele mai bune: publicaţii pe­ „A. Şaguna" din Sibiu
câteva zeci de volume impunătoare apărute In a-
ceste colecţii, s'au bucurat de aprecieri elogioase
atât în ţară cât şi peste hotare.
7. Biblioteca pentru intelectuali „Popasuri
duhovniceşti" (apare din 1935).
8. Biblioteca populară , Veniţi la Hristos*
(apare din 1938), urmăreşte adâncirea şi întărirea
credinţei strămoşeşti în rândurile poporului şi com­
baterea învăţăturilor rătăcite ale sectarilor.
Pentru tineretul grupat în Societatea „Sfântul
Gheorghe", ca şi pentru trebuinţele celorlalte vârste,
a tipărit cărţi de rugăciuni apreciate pretutindenea.
N'a uitat, în vremurile tulburi pe cari le străbatem,
nici de iubiţii noştri ostaşi cari stau de straje la
hotare.
Toate parohiile din Arhiepiscopie au fost în­
zestrate cu biblioteci proprii.
Pentru satisfacerea trebuinţelor ştiinţifice ale
profesorilor şi studenţilor teologi, stă la dispoziţie
selecta Bibliotecă mitropolitană din Sibiu, de a că­
rei înzestrare îngrijeşte personal Înaltul Ierarh. Din­
tre rarităţile ei trebue reţinută celebra colecţie a
Sfinţilor Părinţi şi scriitori bisericeşti, Patrologia
Migne.
Activitatea desfăşurată de I. P. Sf. Mitropolit
Nicolae în Sfântul SinoJ, e îndeobşte cunoscută,
îndeosebi din acelea solemne vestejiri a francma­
soneriei, a literaturii imorale şi a desfrâului poli­
ticianist.
I. P. Sf. Mitropolit Nicolae este ctitorul re­
învierii monahismului ortodox ardelean. Schitul de
la Păltiniş şi Sf. Mănăstire brâncovenească dela
Sâmbăta-de-sus, pe care a restaurat-o, reprezintă
începutul acestei opere.
In 1925 a condus primul pelerinaj românesc
de după întregirea Ţării, la Locurile Sfinte.
Sub păstorirea I. P. Sf. Mitropolit Nicolae
s'au clădit numeroase biserici, case parohiale şi
culturale.
Averea Arhiepiscopiei a sporit-o cu o jumă­
tate de miliard de Lei.
A reprezentat Biserica ortodoxă română la
câteva congrese interconfesionale şi în tratativele dela
Carloviţ, pentru încheierea acordului cu Sârbii. A
luptat cu succes pentru repatrierea fundaţiunii Em.
Gojdu.
Activitatea publicistică a I. P. Sf. Sale însu­
mează aproape o mie de titluri: studii teologice,
articole, conferinţe, cuvântări, cronici literare şi
culturale etc.
Pentru meritele Sale excepţionale a fost deco­
rat cu mai multe ordine române şi străine, iar Aca­
demia Română 1-a ales membru de onoare al ei.
La Rusaliile anului acestuia, I. P. Sf. Mitro­
polit Nicolae împlineşte douăzeci de ani de arhi-
păstorire şi treizeci şi cinci de ani de când îşi
slujeşte în chip strălucit Biserica şi Neamul.
însuşirile eminente ale înaltului Ierarh, râvna
exemplară şi priceperea nedesminţită pe cari le-a
manifestat cu orice prilej, au făcut dintr'ânsul nu
numai chivernisitorul fără egal al Mitropoliei Ar­
dealului şi însufleţitorul conştiinţei româneşti de
dincoace de munţi, dar şi glasul cel mai autorizat
al Ortodoxiei naţionale.
Iată foarte sumar expuse motivele pentru cari
un comitet prezidat de P. Sf. Episcop Nicolae Colan
al Vadului, Feleacului şi Clujului, a hotărît să sub­
linieze acest eveniment prin tipărirea unui splendid
volum omagial, la care au colaborat aproape 90
de personalităţi proeminente ale culturii româneşti,
în frunte cu I. P. Sf. Patriarh Nicodim.
 RUGĂCIUNE Dormi, mai dormi...
de AL. S1RĂ ONEANU-BALAŞ
de ROMEO DĂSCĂLESCU
Pentru legănuş de Cosânziană
De c â t e ori, Stăpâne, mi-ai limpezit tăria Cresc din oisuri dragoste* liană,
Simţeam cum înfloreşte mai clară bucuria, Dorul mUi de tine mai aproape,
Mai greu cum s e - o s â n d e ş t e în patimă ţărâna Cântec tânăr murmurat de ape.
P e care-ai frământat-o cu duhul şi cu mâna.
Dormi, mai dormi, asupra ta oeghiază
T e - a m pipăit cucernic în b a s m e l e de eri —
Gândul numai leagăn, numai rază,
Tu cel de pretutindeni, Tu cel de nicăeri,
Dorul numai freamăt si alint...
Tu mi-ai aprins în faptă blestemul cel dintâi,
Dormi în tegănus de hiacint.
Când m'ai născut din moarte, cu moartea căpătâi.

M o ş n e a g cu barbă albă, a ş a închipuit, Zori de roze^asupra ta ioiră

Meşteşugar de zare, de cântec şi de mit Adieri de cântec, şi*şi resfiră
Şi bun p e s t e măsură, cu mult p e s t e cuprins, Peste somn, din oisuri să răsai,
I-ai biruit p e cruce p e cei ce T e - a u învins. Tot surâsul zorilor de Mai.

P e noi, împovoraţii lumescului pohod, Vis, mUo poartă 'n plaiuri cosânziene
Doar plânsul ne îmbuna, când săturaţi de g l o d Săsi aduci surâs în gând şi 'n gene,
Descătuşare cerem din propria-ne vieaţă Cântec, treci hotarele şi dusi
Intru sorocul vremii schimbărilor la faţă. Dor cum n'a fost dorul nimănui.

Ne d ă acum şi pururea milele, Cum minau prinsso farmecele 'n mreajă

P â i n e a c e a d e t o a t e zilele — De surâde 'n ois; şi câtă orajă
Şi îmbunare ultimului chin, E 'mprejur... Dar cântecul pe strună
Ne mântue de cel viclean. Amin. Lin prelude: Dimineaţă bună)

SINGURĂTATE ÎNCEPUT
de TEODOR CICEU de TEODOR CICEU

Am alergat ca un nebun să te găsesc A făcut un paş şi încă unu frânt,

Si nu m'am întâlnit cu tine nicăeri S'a prăbuşit apoi ca un buluc;
Si câte n'aş aoea să=ti povestesc Eu am sărit ca fript, ca să*l apuc
Din cartea tăinuitelor dureri. Să nusşi lovească nasu de pământ.

Eu sunt copilul tuturor şuat nimănui; S'a uitat apoi la toţi nedumerit
Gândurile mele-s lupi ce mă'ncolfesc; Si-ar fi 'nceput să plângă marele pitic,
Eu mă 'nfrâţesc cu jalea orhşUcui, Dar ha zâmbit mămica: nwi nimic
Căci nu mise dat nemernic să trăiesc. Si i*a suflat îndată unde s'a hoit.

Minam înfrăţit cu soarta năzuinţele Azi aşa şi zi de zi mai bine.

Si merg pe drumul meu cu capul sus, Noi îl păzim cu dragoste ferbinte
îmi port cu bucurie neputinţele Si ne rugăm ca fiece părinte:
Si tuturora spun ce am de spus. Indreaptăm', Doamne, paşii către Tine.

ACADEMICIANUL

NIC HI FOR CRAINIC de VASILE NETEA

Nichifor Crainic, poetul darurilor pământu­ De puţine ori, dela Eminescu încoace, s'a
lui, tălmăcitorul şi apărătorul dreptului duh ro­ mai întrupat într'un singur suflet o atât de înalta
mânesc, a fost ales membru al Academiei române, poezie şi o atât de adâncă cugetare, un duh atât
în locul rămas vacant pe urma morţii neuitatului de categoric şi o consecvenţă atât de viguroasă,
Octavian Goga. aşa cum ne înfăţişează opera lui Nichifor Crainic.
 Târziu, când clocotul vremilor noastre se va frumoşi ani ai lui Sfarmă Piatră, Nichifor Crainic
fi potolit, când ultimele două decenii de viaţă ro­ directorul Gândirii, Nichifor Crainic luptătorul na­
mânească vor putea fi despicate şi judecate prin ţionalist şi ortodox, e un neîndurat, vehement ca
ochii nepărtinitori ai istoriei, atunci, când din tot un şuvai de munte, cumplit ca un bolovan în ros­
sbuciumul acestor zile nu vor mai fi rămas decât togolire, săgeată ţâşnită din arcul întins al nea­
temeiurile cu adânci rădăcini în pământul şi în mului.
sufletul românesc, atunci se va putea vedea şi se Numai Eminescu şi Goga au mai putut rea­
va putea înţelege ce gânduri luminoase şi drepte liza la noi această teribilă dualitate: poetul celor
s'au sbătut sub tâmplele lui Nichifor Crainic, ce mai pure şi mai gingaşe frumuseţi să fie biciul
luptă aprigă a dat [acest om, ce operă înaltă a ce plesneşte cu cea mai cruntă furie, suliţa cea
dăltuit. mai ascuţită şi mai nemiloasă.
Sunt prea puţini aceia, puţini de tot, al căror Şi Crainic însă, ca şi Eminescu şi Goga,
scris s'ar putea măsura cu scrisul lui Nichifor tocmai fiindcă e poet, tocmai fiindcă în poeziile
Crainic în dragostea sa pentru pământul româ­ sale a tălmăcit sufletul profund al pământului ro­
nesc, în credinţa sa neşovăitoare într'un veac ro­ mânesc, pătrunzând până în cele mai intime fibre
mânesc, într'un veac sprijinit pe o credinţă româ­ ale sale, şi-a dat seama ce primejdii mortale îi
nească, pe o realitate românească, într'un veac în stau în cale, ce ispite îl atrag spre dezastru, a
care arta şi cultura noastră se va inspira şi va crezut că e de datoria lui să îmbrace armura de
străluci în virtutea adevărurilor româneşti. luptător şi să păşească cu dârzenie în arenă.
Condeiul lui Nichifor Crainic, fie că a cize­ Lupta continuă. Ea nu e însă lupta lui Ni­
lat strofe de marmoră limpede, fie că a dat viaţă chifor Crainic, nu e lupta unui om, a unui ziar
articolului bătăios sau studiului de profundă pă­ sau reviste, ci e lupta pe care o dă însuşi sufle­
trundere a realităţilor şi a destinului românesc, s'a tul neamului acestuia, însăş credinţa ce l-a călău­
adăpat întotdeauna din călimara nesecată a cre­ zit prin veacurile vitrege. Acestei credinţe i s'a
dinţei în Biserica strămoşească, în vigoarea crea­ făcut ecou poezia şi cugetarea lui Nichifor Crainic.
toare a ortodoxiei şi în puterea biruitoare a nea­ In slujba ei a stat până la aceşti cinci zeci de ani,
mului nostru. pe cari i-a împlinit de curând.
Acestea au fost căile pe care a alergat în­
totdeauna Nichifor Crainic, acestea au fost idealu­
rile sufletului său, şi ele nu vor putea fi niciodată
umbrite nici de efemerele legături cu amici îndoiel­ CALVAR
nici şi nici de necruţătoarele adversităţi ce au stat de TRAIAN RUSSU-ŞIRIANU
în calea sa.
Puzderii de tristeţi în suflet mi se cern...
Nichifor Crainic e un luptător curajios, pa­
M'apasă bezna
sionat, un luptător mare, un fanatic al credinţelor
Mise sângerată glezna,
sale româneşti, un luptător care a dat grele lovi­
Scăiefi fepoşi de gânduri pe suflet mi s'astern...
turi împotriva vameşilor din templul neamului. Scri­
sul lui, totdeauna clar, totdeauna răspicat, a de­ Genunchii durerii haini mă apasă
mascat fără cruţare falsele poziţii ale şi mai falşilor Flori reci de ghiată
apologeţi ai umanitarismului confecţionat în birou­ Misau înflorit pe oiafă...
rile diferitelor Internaţionale, şi n'a uitat nici pe Pleasna de crioăf urme pe trup îmi lasă.
cei ce cred că neamul nostru ar putea merge pe
alt drum decât acel al bisericii şi decât cel arătat Cu fruntea muiată 'n sudoare - sub cruce
de steaua veacurilor. Un dor botnao mă duce:
Dacă poetul Nichifor Crainic, poetul care a Prin spinii Gotgotei, sus, cât mai sus, mă sue,
„învăţat a versului măsură din simetria brazdelor Să*mi răstignesc durerea în şutiţi si în cue)
arate", a cântat cu emoţionantă bucurie frumseţea
şesurilor natale, a acelor „şesuri nesfârşite sub ce­
ruri largi de vară, ca ele liniştite şi luminând ca
ele", după cum cu emoţionantă durere a cântat
durerile patriei cutropite în anii din care apoi s'a
plâmăduit sfânta biruinţă a României-Mari, Ni­
chifor Crainic ziaristul, Nichifor Crainic directorul
ziarului Calendarul şi fruntea tutelară din cei mai
 PAI SIE ŞI PAISIA
6. P A I S I E D E S P R E M O N A H I S M
ŞI D E S P R E R U G Ă C I U N E A LUI ISUS
C o n c e p ţ i a înaltă a stareţului Paisie despre
călugărie o aflăm într'o scriere a sa, ce poartă
titlul: Învăţătură la tunderea în monahism. Că«
lugăriil este u n ostaş d u h o v n i c e s c , învaţă P a i s i e ;
u n luptător contra pornirilor rele ale trupului, ale
lumii şi ale diavolului. Viaţa m o n a h a l ă are deci
o misiune d i n a m i c ă în serviciul crucii şi al cui»
turii d u h o v n i c e ş t i .
„ C ă l u g ă r u l d e aceea se n u m e ş t e aşa, că are
altă viaţă, n u trupească, ci d u h o v n i c e a s c ă ; altă
activitate, alt v e a c , altă h r a n ă , altă î m b r ă c ă m i n t e
şi altă m u n c ă . El se n u m e ş t e p u r t ă t o r d e haine
n e g r e , căci are h a i n e n e g r e d e doliu. El se nu»
meşte m o n a h , care î n s e a m n ă singuratec, fără griji,
c a r e t r e b u e să fie singur, n u m a i c u singur Dumr
nezeu. întâiul puitor d e lege sau leguitor al mo»
nahismului a fost Melchisedec, preotul D u m n e »
zeului celui d e sus, c a r e a trăit fără femee şi fără
rudenie, în p u s t i e ; al doilea a fost Ilie, în pustiul
H o r e b ; al treilea a fost Ioan Botezătorul, în pus»
tiul Iordanului, c a r e n u a v e a nici u n fel d e a v e r e ,
care n ' a ştiut d e c a r n e şi d e v i n şi c a r e se î m b r ă c a
c u haine d e p ă r d e cămilă. Cinul călugăresc este
întărit d e însuşi M â n t u i t o r u l Isus Hristos şi d e
Apostolii Lui. D o m n u l Hristos şi»a d u s viaţa în
feciorie, sărăcie şi neiubire d e arginţi. Tot aşa şi
Apostolii, care a u lăsat toate şi a u u r m a t lui Hristos.
Călugării u r m e a z ă î n v ă ţ ă t u r a şi sfatul lui Hristos,
r â v n e s c d u p ă viaţa apostolilor. Ei părăsesc toate
bucuriile lumii, se l a p ă d ă d e căsătorie, d e veselie
şi d e tihnă trupească, p r e c u m şi d e b o g ă ţ i a vre»
melnică, şi u r m e a z ă lui Hristos, luându»şi c r u c e a ,
rătăcind prin m u n ţ i şi prin pustie. In loc d e case
luminoase, trăesc prin peştere î n t u n e c o a s e ; în loc
d e femei şi d e copii trăesc cu hiarele sălbatice şi
cu paserile cerului. Patul lor e p ă m â n t u l şi înve»
litoare cerul. Călugării a u luat c r u c e a răbdării d e
toate zilele, ca să slujească c u totul n u m a i lui
Hristos. Apostolul z i c e : D e posteşte c i n e v a şi face
rugăciune, să se depărteze d e femeie o v r e m e .
Călugărul petrece p u r u r e a în post şi r u g ă c i u n e
chiar p â n ă la m o a r t e , d e aceea nici n u are el
femee. Şi in Testamentul cel V e c h i u s'a p o r u n c i t :
Cel ce se a p r o p i e d e D o m n u l să se depărteze d e
femeie. Călugării p u r u r e a stau în slujba D o m n u »
l u i : D e aceea se depărtează d e femei p â n ă la
m o a r t e , l u c r â n d p e n t r u D u m n e z e u in curăţenie.
Deşi ereticii dispreţuiesc p e m o n a h i , c u m c ă s'ar
fi îngreţoşind d e femeie şi d e c a r n e , d a r aceasta
NISMUL
de Pr. IL. V. FELEA
n u e aşa. Călugării r e n u n ţ ă la căsătorie şi la c a r n e
n u p e n t r u c ă s'ar îngreţoşa, ci din înfrânare. Dela
facerea lumii şi p â n ă la p o t o p oamenii n u a u
m â n c a t c a r n e şi n u a u b ă u t vin. Şi în legea lui
Moise nazoreul n u bea v i n şi n u m ă n â n c ă c a r n e .
Şi Daniil şi cei trei tineri s'au îngreţoşat d e c a r n e a
din masa lui N a b u c a d n e z a r . N i c i Moise, nici Ilie, şi
nici D o m n u l n ' a u m â n c a t c a r n e şi n ' a u b ă u t
vin patruzeci d e zile. Ioan Botezătorul toată viaţa
n ' a m â n c a t c a r n e şi n ' a b ă u t v i n . A s e m e n e a se
s p u n e d e sfântul Evanghelist Matei şi d e apos»
toiul I a c o v al lui Alfeu. In m o n a h i s m se reali»
zează întreaga virtute creştină. Hristos a fost pildă
d e curăţenie şi sărăcie şi ascultare, chiar p â n ă la
m o a r t e , iar m o a r t e a i»a fost p e cruce. U r m â n d
D o m n u l u i , şi călugării făgăduiesc înaintea lui D u m «
n e z e u şi c u j u r ă m â n t se obligă la feciorie şi cu»
raţie a d e v ă r a t ă , la sărăcie d e b u n ă v o i e şi la as»
cultare nefăţarnică." ')
*
U n a dintre îndeletnicirile specifice vieţii mo»
n a h a l e o r t o d o x e este rugăciunea lui Isus: Doamne
Isuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, mi"
luesteamă pe mine păcătosul... Contestată d e unii,
greşit înţeleasă d e alţii - Paisie o explică într'o
lucrare d e 6 capitole, o a p ă r ă , o practică şi pre»
tinde ucenicilor săi să o aibă t o t d e a u n a în inimă.
El încă o primeşte şi o î n v a ţ ă dela părintele său
d u h o v n i c e s c , I e r o m o n a h u l Vasile, stareţul dela Po»
iana«Mărului, care atât în privinţa aceasta cât şi
în privinţa întregii direcţii a vieţii m o n a h a l e a lui
Paisie, exercită o influenţă hotărîtpare, binefă»
cătoare.
R u g ă c i u n e a d u h o v n i c e a s c ă , c e se face d e
m i n t e în inimă, este o p e r a sf. părinţi şi stă în
slujba purificării sufleteşti. In lupta minţii şi a tru»
pului c u patimile şi c u ispitele este d e u n nepre»
ţuit folos p e n t r u c ă n e c u r ă ţ ă d e tot ceea ce«i po«
trivnic harului. Ea este necesară t u t u r o r începă»
torilor şi celor desăvârşiţi, deşi la săvârşirea ei
ideală ajunge abia u n u l la zece mii.
In calea acestei r u g ă c i u n i stau o m u l ţ i m e d e
ispite, pofte, sensaţii, g â n d u r i , c a r e sunt g r e u d e
deosebit c â n d sunt b u n e şi c â n d sunt rele, c â n d
sunt dela D u m n e z e u şi când dela diavolul. Vre»
m e a , experienţa şi b u n u l simţ le d e s c o p e r e p e
toate şi m a i ales părintele d u h o v n i c e s c , s u b că»
lăuza căruia se fac exerciţiile rugăciunii. Căci ru«
g ă c i u n e a minţii e o artă şi nimeni n u p o a t e şi
») Cetfericov. Paisie, p. 419-421.
 nici n u este îngăduit să o practice fără p o v a ţ a
u n u i d u h o v n i c iscusit şi experimentat.
Prin r u g ă c i u n e a minţii o a m e n i i şi»au curăţit
patimile, au păzit poruncile, a u d o b â n d i t r â v n a
d u h o v n i c e a s c ă şi a u d e v e n i t sfinţi, v a s e ale Du»
hului Sfânt, purtători d e D u m n e z e u . M i n t e a este
ochiul sufletului, iar inima altarul p e care se a d u c e
jertfa rugăciunii duhovniceşti, tainică şi fără glas.
V a l o a r e a şi lucrarea acestei r u g ă c i u n i o arată
Paisie, citând din scrierile marilor ei dascăli.
C a r e este metoda d u p ă c a r e să se facă ru«
g ă c i u n e a lui Iisus, Paisie n e arată iarăşi, citând
din scrierile marilor asceţi şi mistici răsăriteni. A ş a
citează din Sf. Simion n o u l Teolog, stâlpul orto»
doxiei!
„ A d e v ă r a t a atenţiune şi r u g ă c i u n e constă în
aceea, că m i n t e a în timpul rugăciunii să păzească
inima şi înlăuntrul ei să se învârtească m e r e u şi
din a d â n c u l ei să înalţe cerere către D o m n u l .
G u s t â n d aicea cât este d e b u n D o m n u l , mintea
n u se v a m a i d e p ă r t a din lăcaşul inimii, şi îm*
p r e u n ă cu A p o s t o l u l v a z i c e : „Bine este n o u ă să
fim aicea, ci o b s e r v â n d locurile deacolo, izgoneşte
cugetele s e m ă n a t e d e v r ă ş m a ş u l " . M a i d e p a r t e el
v o r b e ş t e despre acelaş lucru încă şi m a i lămurit:
„ Ş e z â n d într'o chilie tăcută într'un u n g h e r singu»
ratec, fă c u l u a r e a m i n t e ceeace a m să»ţi s p u n :
închide uşa, trageţi m i n t e a dela o r i c e deşertăciune,
strânge»ţi b a r b a la piept, îndreptează»ţi î m p r e u n ă
c u mintea şi ochiul simţului, încetinează respiraţia,
ca să n u sufli p r e a slobod, şi încearcă c u cugetul
să găseşti înlăuntru în piept locul inimii, u n d e le
place să«şi aibă sălaş d e obiceiu toate puterile su«
fleteşti şi m a i întâi d e toate v e i găsi acolo întu»
n e r e c şi grosolănie neînpuţinată.
„ C â n d însă tu v e i continua şi v e i săvârşi
acest lucru n o a p t e a şi ziua - o, m i n u n e ! - vei
d o b â n d i veselie statornică. Căci îndată ce mintea
v a găsi locul inimii, îndată v a v e d e a ceeace nici»
o d a t ă n ' a v ă z u t : v a v e d e a în mijlocul inimii văz»
d u h şi p e sine toată luminată şi plină d e judecată.
Şi din acel m i n u t ori d e u n d e s'ar ridica cugetul,
înainte d e a trece în faptă sau a se face idol, prin
c h e m a r e a lui Isus Hristos ea îl v a g o n i şi»l v a
nimici. D e aicea mintea, a v â n d u r ă asupra dra»
cilor, ridică a s u p r a lor m â n i a firească şi gonindu«i,
r ă p u n e p e vrăşmaşii cei gândiţi. Şi alte m u l t e vei
î n v ă ţ a c u ajutorul lui D u m n e z e u prin p r i v e g h e r e a
minţii, ţinând p e Iisus în i n i m ă " . ) l Personalitatea stareţului şi faima mănăstirii
D«l prof. Nichifor Crainic o b s e r v ă foarle just,
că Paisie înlătură din m e t o d a rugăciunii lui Iisus
partea c o m p r o m i ţ ă t o a r e , omfalopsihismul, îndrep»
tarea ochiului spre ombilic şi î n v a ţ ă că mintea şi
') Cetfericovi Paisie, pag. 254-255.
privirea cugetului trebuesc îndreptate spre locul
inimii. In acest sens şi t r a d u c e el - Paisie - mo»
dificat pasagiul d e m a i sus din sf. Simion n o u l
Teolog.')
M o t i v u l p e n t r u care mintea t r e b u e c o b o r â t ă
în inimă este, că principiul raţional al o m u l u i se
află în piept, e ascuns în inimă. Din inimă ies
gânduri/e şi cele b u n e şl cele rele. Stăpânind
inima prin h a r u l D o m n u l u i , stăpânim poftele şi
patimile, n e purificăm. M a i m u l t : exerciţiile rugă»
ciunii mintale sunt obositoare, u n e o r i plicticoase,
d u r e r o a s e , desgustătoare şi n u m a i ţinând c u seve»
ritate regula p â n ă la sfârşit, ele se p r e s c h i m b ă în
lumină, plăcere şi b u c u r i e negrăită.
7. C A R A C T E R I S T I C A LUI P A I S I E
Din toată viaţa şi o p e r a stareţului Paisie se
constată, că acest o m a fost întâi d e toate u n că»
lugăr integru, î m p o d o b i t c u alese d a r u r i şi virtuţi
moştenite şi d o b â n d i t e . N o i a m dat Rusiei p e mi»
tropolitul P e t r u M o v i l ă ; Rusia ne»a dat p e Paisie.
2
D a r din dar. ) S'a distins prin r u g ă c i u n e şi viaţă
neprihănită, a v e a darul învăţăturii şi al organizării;
cunoştea limba g r e a c ă şi latină, ispitea sf. Scrip»
tură, citea cu nesaţ şi t r a d u c e a din operile sfin»
ţilor părinţi, dascăli şi asceţi ai o r t o d o x i e i ; ştia în»
fraţi dragostea c u disciplina şi smerenia cu auto»
ritatea; a v e a talentul scrierii cuceritoare şi o p u t e r e
d e m u n c ă exemplară.
In anii din u r m ă ai vieţi sale, deşi „era cu
totul neputincios c u t r u p u l şi p e toată partea
d r e a p t ă a v e a r ă n i " , sta p e pat, împresurat d e c ă r ţ i :
Biblii, gramatici şi dicţionare, c u l u m i n a r e a în mij»
locul lor şi aşa scria toată noaptea, uitându«şi d e
3
durerile şl neputinţele trupului. )
D u r m e a 3 ore din 24. Ne»a lăsat 3 5 0 v o l u m e
scrise c u m â n a lui. U n o m slab şi b o l n a v , totuşi
în stare să săvârşească o m u n c ă extraordinară.
Prin astfel d e virtuţi şi d a r u r i îşi asigură Pai»
sie iubirea şi c o l a b o r a r e a u n u i m a r e n u m ă r d e
admiratori şi ucenici credincioşi, cu cari face şcoală,
în care d o m n e ş t e u n spirit n o u „de h a r n i c ă m u n c ă
4
în scrisul şi tălmăcitul cărţilor". ) Lavra N e a m »
ţului sub stăreţia lui d e v i n e ca şi A t o s u l şi Pe»
cerşea C h i e v u l u i „centrul şi făclia m o n a h i s m u l u i
o r t o d o x şi şcoala vieţii sihăstreşti şi a culturii du*
5
hovniceşti p e n t r u tot orientul o r t o d o x . " )
a t r a g e vizitatori, admiratori şi imitatori din toate
') Elemente de Teologie mistică, pag. 306-307.
2
) N. Crainic: Mistica pag. 291.
3
) Viaţa fericitului Paisie, pag. 83.
*) N. Iorgaj Istoria Bisericii Române, II, pag, 114,
5
) Cetfericovj Paisie, pag. 278.
părţile ortodoxiei. Unul dintre aceştia, grecul Pa»
padopol Keramevs, ii face lui Paisie următorul
portret elogios s
„Pentru întâia oră în viaţă am văzut cu
ochii mei sfinţenia întrupată şi neprefăcută. Pe
mine mă frapa îaţa lui luminoasă şi palidă, fără
pic de sânge, o barbă mare şi albă, lucitoare ca
argintul şi curăţenia neobişnuită a hainelor sale
şi a întregei încăperi. Vorbirea lui era blândă şi
cu totul sinceră. El făcea impresia omului desprins
l
cu totul de trup." )
8. ÎNCHEIERE
De încheiere facem constatarea, că opera de
renaştere monahală şi culturală pe care paisianis»
mul a împlinit«o în Moldova secolului al 18»lea
este rodul misticei ortodoxe, prin studiu, muncă
şi contemplaţie.
1
care pricină să şi aprinsese faţa lui*. ) Trupul lui
Paisie devenise c u a d e v ă r a t templu al D u h u l u i
Sfânt. Toată viaţa lui a inchinat«o sincer experien»
ţei mistice, obştei călugăreş'i şi cărţilor duhovni»
ceşti. A ş a încât cine v r e a să c u n o a s c ă s u b aspec»
tul ei veridic mişcarea paisiană, e dator întâiu d e
toate să c u n o a s c ă mistica o r t o d o x ă .
La temelia paisianismului stă mistica Bisericii
o r t o d o x e c u cele trei trepte sau faze experimen»
tale şi c u cele trei v o t u r i m o n a h a l e . Fără carac»
teristica aceasta n u a m înţeles a p r o a p e nimic din
mişcarea paisiană, c a r e e prin excelenţă mişcare
mistică. Paisie a fost u n ascet şi u n mistic în cel
m a i b u n înţeles al acestor c u v i n t e . P e calea me»
todei descriptive şi experimentale a reuşit el să
facă şcoală, să transfigureze u n v e a c , să creeze ..
e p o c ă în m o n a h i s m şi să transforme mănăstirea
N e a m ţ u într'o pepinieră d e ierarhi şi d e călugări
2

Esenţa paisianismului este eminamente mistică. cărturari. )

„Ea constă din ridicarea spiritului monahal dela
nivelul obişnuit al psalmodiei la înălţimea sublimă
2
a contemplaţiei". ) Paisie era un practicant al ru»
găciunii lui Iisus şi un pasionat cetitor şi traducă»
tor al literaturii ascetice şi mistice. El continuă
experienţa şi luminează doctrina isihastă, mistică.
Unul dintre biografii săi, care i=a fost ucenic
30 de ani, ne istoriseşte cum l»a văzut răpit în
contemplaţie: „Eu m'am uitat la el şi am văzut
că faţa lui era ca de foc, in vreme ce'deobiceiu
ea era palidă ~ albă. Atunci mă cuprinse o frică.
Stând puţin, am zis cu glas mai tare rugăciunea.
Stareţul nici de astădată nu răspunse. Atunci am
înţeles, că stareţul era cufundat în rugăciune, din
') Cetfericov. Paisie, pag. 2 9 0 ; Racoveami: Viaţa
fericitului Paisie, pagina 9.
'') N. Crainic i Elemente de Teologie mistică, pag. 290.
Paisie a generalizat r u g ă c i u n e a lui Iisus şi a
făcut din ea „caracteristica m o d e r n ă a misticei or»
t o d o x e " . V e a c u l lui e n u m i t cu dreptate „ v e a c u l
3
d e a u r al ortodoxiei r o m â n e ş t i " . ) In Rusia îi a»
doptă m e t o d a peste o sută d e mănăstiri, cari exer»
cită o m a r e influenţă asupra scriitorilor ruşi, c u m
a fost O p t i n a asupra lui Dostoievschi, G o g o l ,
Tolstoi, etc.
Mistica o r t o d o x ă a întruchipat în c u r e n t u l
paisian u n a din creaţiunile sale autentice şi pil»
duitoare.
') Cetfericov pag. 356.
2
) Vezi despre ucenicii cărturari ai lui Paisie şi des»
pre desvoltarea mişcării paisiene! N. Iorga •. Istoria Bise­
ricii Române II., p. 178 şi următoarele; Cetfericov! Paisie,
pag. 365 şi următoarele.
s
) N . Crainic: Elemente de Teologie mistică, pag.
299-300.

VITRINA CĂRŢII

CRONICA LITERARĂ
Arhim. Athanasie Dincă: SFÂNTUL TEO­ căreia a primit o aleasă educaţie spirituală, Teodor
DOR STUDITUL. Bucureşti, 1940. Pag. 98, Lei 50. îmbrăţişează cinul monahal, Intrând în mănăstirea
Sfântul Teodor Studitu!, figura ce apare ca Saccudian din Olimpul Bitiniei. După o viaţă du­
o pârghie de sprijin a creştinătăţii în furtuna lup­ hovnicească superioară trăită aici, trece în mănăs­
telor pentru icoane, a fost până acum prea puţin tirea Studion din Constantinopol, unde în scurt
cunoscut în literatura noastră românească. In tre­ timp, luând conducerea mănăstirii, se dovedeşte
cut s'au tipărit abea câteva frânturi din vasta şi cel mai vrednic stareţ din timpul său. Stând în
rodnica sa activitate. Iată dece cartea P. C. Sale fruntea a peste 1000 monahi, el organizează chi­
Arhimandritului Dincă, apărută de curând, aduce novia din toate punctele de vedere. In cadrele mă­
un preţios aport scrisului românesc în această di­ năstirii înfiinţează şcoli teologice, şcoli pentru cul­
recţie, îmbogăţindu-1 cu cele mai frumoase cunoş­ tivarea poeziei, muzicei şi picturii bisericeşti şi
tinţe despre viaţa, activitatea şi operile acestui sfânt şcoli de meserii. Focar al vieţii duhovniceşti şi al
luptător. culturii teologice de pe atunci, Studionul ajunge
Născut dintr'o familie veche creştină, în sânul -în curând cunoscut de toată lumea.
 Urmează apoi luptele pentru icoane, în cari
Teodor Studitul are un rol covârşitor. Apărător
aprig al dreptei credinţe, el îndură cele mai gro­
zave chinuri, purtat fiind din cetate în cetate, mai
apoi în temniţele din Bonita şi Smirna.
Spre sfârşitul vieţii sale, urcă din nou în
Olimpul Bitiniei pentru a- şi mai vedea încă odată
fii săi duhovniceşti în mijlocul cărora moare la
anul 826 în ziua de 11 Noemvrie.
Dela Teodor Studitul ne-a rămas o vastă
operă teologica de toate ramurile. El „a urcat toate
scările substanţei bisericeşti şi religioase dela epi­
grame, ode, până la cuvinte de învăţătură şi tra­
tate teologice", după cum spune autorul. Pentru
sfintele icoane scria adeseori ode, cum este oda
închinată Mântuitorului şi Maicii Domnului. A în­
tocmit apoi nenumărate tropare şi canoane pentru
cinstirea dascălilor bisericeşti, episcopilor şi mai
ales a Sfântului Nicolae. A contribuit mult la alcă­
tuirea cărţii sfinte numită Triod, ce cuprinde slujba
Marelui Post. Pentru apărarea cultului icoanelor,
el a scris un tratat in 3 părţi: „Contra ereticilor".
Trebuiesc amintite apoi numeroasele sale scrisori
din mănăstire, surghium şi închisori, cu cari a
umplut pământul şi din cari s'au hrănit împăraţi,
patriarhi, episcopi, preoţi şi călugări, mireni cu
vază şi simpli muritori. Din mulţimea lor, au a-
juns însă până în zilele noastre abea 507. Sunt
scrisori pentru apărarea credinţei şi a sfintelor
icoane, scrisori de mângâiere şi îmbărbătare pen­
tru cei ce erau persecutaţi ca şi el, scrisori de
mustrare şi durere pentru cei căzuţi şi altele de
cuprins diferit.
Iată ce comori duhovniceşti ascunde în filele
sale lucrarea P. C. S. Arhim. Athanasie Dincă.
Scrisă într'un stil simplu şi limpede, autorul a avut
totodată grija să explice pe cât se poate toate nu­
mirile teologice ale lucrurilor mănăstireşti, cărţilor
bisericeşti şi altele. Astfel cartea poate fi citită cu
folos de către toţi creştinii laici.
MINODORA BELEA
Prolos. Dr. Vasile Vasilache: „BIBLIA I N
O R T O D O X I E " , Tipografia Sf. Mănăstiri N e a m ţ u ,
1939, p a g . 128, Lei 60.
P r o b l e m a popularizării Bibliei a luat la n o i
în ultimii ani u n a v â n t pe cât d e n e b ă n u i t , p e
atât d e satisfăcător. In acest scop s'au şi tipărit:
în 1936 Biblia Sfântului Sinod, iar în 1958 Biblia
Carol II, c a r e chiar în anul acesta a ajuns la a
II»a ediţie. Toate acestea d o v e d e s c îndeajuns că
Sf. Scriptură prezintă u n interes şi o necesitate su«
fletească tot m a i m a r e p e n t r u p o p o r u l r o m â n .
Ca o u r m a r e firească a năzuinţelor Bisericii
şi Regelui nostru d e a răspândi Biblia s'au scris
la început articole sporadice în reviste şi gazete
asupra binefacerii acestei răspândiri, d u p ă cari s'a
pornit apoi o p r o p a g a n d ă intensă prin conferinţe
şi cărţi. U n a dintre aceste fericite cărţi cari abor»
dează atât p r o b l e m a răspândirii Bibliei, cât şi in»
terpretarea ei în Biserica noastră o r t o d o x ă , este
lucrarea P ă r . Vasile Vasilache „Biblia în orto=
doxie" d e c a r e n e o c u p ă m . A u t o r u l arată c ă in»
terpretarea Bibliei este o p r o b l e m ă încă nerezol»
v a t ă oficial d e Biserica o r t o d o x ă d i n cauza necu»
noaşterii limbilor în c a r e a fost scrisă Sf. Scrip»
tură în decursul v e a c u r i l o r şi neştiinţii d e carte a
p o p o a r e l o r o r t o d o x e , veşnic asuprite. Astăzi însă,
c â n d toate piedecile trecutului a u dispărut, pro»
b l e m a este d e o v i e actualitate.
In cele 5 capitole ale lucrării sale, P ă r . Va*
silache tratează a m ă n u n ţ i t : 1. V a l o a r e a Bibliei pen»
tru creştini. 2. I m p o r t a n ţ a Sf. Tradiţii ca întregi»
toare a Sf. Scripturi. 3. Criteriul unei obiective
interpretări a Bibliei în veacurile p r i m a r e . 4. Tâl»
cuirea Sf. Scripturi în Biserica o r t o d o x ă şi 5. Ci»
tirea Bibliei d e către laici.
Sprijinit p e citate din Sf. Scriptură şi Sf. Pă»
rinţi, p r e c u m şi p e o b o g a t ă bibliografie roma»
nească şi străină, a u t o r u l rezolvă în chip m i n u n a t
p r o b l e m a c e şi»a pus»o. A r a t ă lămurit care a fost
poziţia Bisericii o r t o d o x e în ceeace priveşte Biblia
şi tâlcuirea ei, d i n primele v e a c u r i şi p â n ă astăzi.
Biserica n ' a monopolizat nici c â n d Sf. Scriptură
n u m a i p e n t r u m e m b r u ierarhiei, ci o dă t u t u r o r
creştinilor să o citească; aceasta însă s u b controlul
serios al Bisericii. In locurile g r e u d e înţeles, p e
cari creştinii le»ar p u t e a interpreta spre pieirea lor,
să asculte fiecare tâlcuirea Sf. noastre Biserici, pen»
tru a n u rătăci.
A u t o r u l ţine să sublinieze apoi că, spre deo»
sebire d e toate celelalte religiuni, singură Biserica
o r t o d o x ă a păstrat interpretarea autentică a ade»
v ă r u l u i revelat în Biblie, păzind astfel p e cititorii
ei d e orice greşeli. N u m a i Biserica o r t o d o x ă p o a t e
s p u n e c u fruntea ridicată alături d e Sf. A p . P a v e l :
„ N o i n u v ă t ă m ă m c u v â n t u l lui D u m n e z e u c u m
fac mulţi, ci îl p r o p o v ă d u i m prin curăţie, ca dela
D u m n e z e u primit". (II C o r . II 17).
MINODORA BELEA
Dr. Dumitru Stănescu: M I T R O P O L I A CEL»
TZINIEI C U A D E A L U R I L O R ŞI A D Ă R I L O R .
Editura ziarului „ U n i v e r s u l " , Bucureşti 1940, p a g .
95 şi o hartă. Lei 50.
Teascurile ziaului „ U n i v e r s u l " a u scos d e
c u r â n d cel m a i recent r o d al m u n c i i scrutătorului
trecutului p o p o r u l u i nostru, profesor D u m i t r u Stă»
nescu, fost defensor eclesiastic.
 A u t o r u l , ridicându«se î m p o t r i v a afirmaţiei is»
toricilor noştri, cari p u n organizarea Bisericii Ro«
mâneşti din Ţara R o m â n e a s c ă în secolul X I V , c â n d
s'a înfiinţat la 1359 v e c h e a Mitropolie dela C u r t e a
d e A r g e ş , bazat p e d o c u m e n t e preţioase, scoase
din magistrala lucrare a lui J o h a n n u s L e u n c l a v i u s !
Juris Graeco«Romani, a p ă r u t ă în Frankfurt la 1596,
în zilele d o m n i e i împăratului Rudolf II al Au»
striei, d o v e d e ş t e că organizarea bisericească a Ro«
manilor din acel colţ d e ţară este m a i v e c h e de»
cât chiar zilele v e a c u l u i IX.
In timpul d o m n i e i împăratului Leon Filoso»
ful, noi Românii a v e a m o organizaţie bisericească,
cu o prea frumoasă Mitropolie, c a r e se întindea
din C o a m a Carpaţilor, p â n ă departe în sudul Do»
brogiei (vezi harta dela p a g . 3) la C a v a r n a . Ace»
stei Mitropolii îi aparţineau episcopiile româneşti a
Dealurilor, A r g e ş u l u i , Sf. G h e o r g h e , Kelia şi Dor»
nis. O r i d a c ă între anii 886-912, c â n d peste im»
periul bizantin g u v e r n a Leon Filosoful sau cel In»
ţelept, se p o a t e v o r b i d e o M e t r o p o l i e organizată
cu episcopii, c u preoţi şi mănăstiri, fără îndoială,
că învăţăturile Mântuitorului, c a r e p ă t r u n s e r ă aici
d e foarte m u l t ă v r e m e , a silit p e strămoşii noştri!
să»i d e a Bisericii lor o organizaţie c o r e s p u n z ă t o a r e
necesităţilor acelui t i m p . Astfel Mitropolia roma»
nească a Celtziniei, c a r e o c u p a u n întins teritoriu
al ţării noastre d e azi, se prezintă prin anii 900
a s e m e n e a u n u i balon captiv, ţinut în v ă z d u h cu
frânghii vecinice, c i m e n t a t e în centrele amintite
m a i sus. Ea o c u p a locul al 56»lea în şirul Mitro»
poliilor orientale, a v â n d sub jurisdicţia sa 21 d e
episcopii (sunt înşirate în greceşte la p a g . 9).
Studiul d e faţă este o n o u ă contribuţie la cu»
noaşterea trecutului p o p o r u l u i nostru. Q Q
Pr. Dr. Marin C. Ionescu: D U H ŞI V I A Ţ Ă ,
studii m o d e s t e d e psihologie şi d e educaţie reli»
gioasă a tineretului. Texte biblice. Bucureşti, 1940,
p a g . 468. Lei 120.
U n a dintre feţele educaţiei tineretului, la noi
în ţară, este laturea strejărească.
Păr. Prof. M . Ionescu n e mărturiseşte că lu«
crarea „ D u h şi v i a ţ ă " i»a fost sugerată t o c m a i
d e v i g u r o a s a mişcare strejărească insuflată tinere»
tului din actuala generaţie d e către înţeleptul nos»
tru R e g e . (pag. 5.)
A u t o r u l acestei cărţi, profesor p e l â n g ă Şcoala
N o r m a l ă superioară din Bucureşti, este u n u l dintre
pricepuţii osârduitori în o g o r u l educaţiei creştine,
î m b o g ă ţ i n d p a n ă a c u m bibliotecile cu peste zece
cărţi n u m a i d e cuprins p e d a g o g i c şi psihologic,
răspândite în toate colţurile ţării.
C e e a c e constituie u n a dintre laturile d e va»
loare a acestei cărţi este a c c e n t u a r e a a d e v ă r u »
lui, c ă : „religia este înglobată în cea m a i m a r e
parte a ştiinţelor aşa d e intim, că veţi risca să
mutilaţi atât religia cât şi ştiinţele, d a c ă încercaţi
să le separaţi. Iată c e este i m p o r t a n t sau m a i b i n e
zis esenţial." (pag. 21.)
Acest l u c r u însemnează desbrăcarea educa»
torului d e egoismul profesional şi c o o r d o n a r e a o»
biectelor d e î n v ă ţ ă m â n t c u religia în aşa fel, ca
fiecare tînăr ieşit din şcoală, s㻺i realizeze pra»
etic, în afară, teoria ca o m d e o m e n i e .
In primele 120 pagini, a u t o r u l n e d ă u n te«
meinic studiu d e psihologie şi educaţie c r e ş t i n ă :
însemnătatea educaţiei, educatorul $i obiectul
educafiunii. Restul cărţii, p â n ă la p a g i n a 452, cu»
p r i n d e o culegere p r i c e p u t ă d e texte biblice p e n t r u
străjeri şi străjere, tălmăcite în chip luminat. C a r t e a
se sfârşeşte cu u n profil sufletesc al autorului,
s e m n a t d e „Cridim."
î n t r e a g ă cartea tinde să dea copilului re»
gute pozitive, p e n t r u săvârşirea binelui. E m a i
cuprinzător acest sistem decât cel cu r e g u l e ne»
gative. A cere c u i v a să n u facă răul, însem»
nează d e m u l t e ori a»i trezi curiositatea la r ă u .
C a r t e a este foarte folositoare celor ce se o»
c u p ă c u educaţia tineretului, pricină p e n t r u c a r e
o r e c o m a n d ă m călduros. Pr. N. BELEA
Nicolue Velimi'rovici, episcop ortodox al Ohri-
d e i : C U G E T Ă R I D E S P R E BINE ŞI RĂU, t r a d u ­
cere din sârbeşte de B . L. Pisarov, cu o prefaţă
d e Gala Galaction. Bucureşti 1939, pag. 2 4 8 .
Părintele Prof. univ. Gala Galaction fixează
în fruntea acestei cărţi un magistral profil al a u ­
torului şi al cărţii pătrunzând în tainiţele fiecărei
slove ca înti'o grădină plină de trandafirii b u c u ­
riilor şi durerilor.
Prea Sfinţitul Nicolae al Ohridei este un ex­
celent orator bisericesc şi un filosof de o a d â n c ă
cugetare religioasă. N e - o s p u n e cartea p e care o
avem în faţă.
Ea este un buchet de g â n d u r i ce cuprinde
în sine înţelepciuni înalte, cari a p a s ă adânc balanţa
tuturor domeniilor de cugetare creştinească.
Cititorii să nu se mulţumească a o răsfoi
numai. Cartea trebuie citită şi trăită! „învaţă ce
vrei'şi să ştii ce p o ţ i ; însă un lucru trebuie să ştii:
că totdeauna este mai de preţ purtarea bună, decât
multa ştiinţă", (pag. 76).
Domnul Bogoliub L. Pisarov, dându-şi seama
de aurul sufletesc ce zace în această mină de tipar,
a scos-o într'o reuşită traducere românească.
Este folositoare atât pentru preoţi în slujba
lor predicatorială, cât şi pentru laicii cari sunt în
căutarea înţelepciunii vieţii. Pr. N. BELEA
 menitul cântăreţ al pătimirii noas­
CRONICĂ INTERNA tre care-şi doarme somnul de veci
în cuibul de vultur delà Ciucea, şi-a
înaltă semnificaţie morală şi pa­ dobândit urmaşul demn de tâm-
triotică al iubitului nostru Suve­ pla-i fulgerată de suflarea geniului.
ran. Cel mai potrivit omagiu pe
care i-L putem aduce din acest REMANIEREA GUVERNULUI.
prilej — spune Maestatea Sa — Având în vedere situaţia interna­
este acela de a ne face datoria ţională din ce în ce mai tulbure,
faţă de Ţară, cu toată tragerea de dl prim-ministru Gh. Tătărescu a
inimă şi cu seriozitatea pe care prezentat Suveranului demisia Ca­
ne-o impun vremile grele ce le binetului. Demisia a fost primită.
străbatem. Maestatea Sa Regele a binevoit a-i
Doamne ocroteşte România şi relnoi încrederea d-lui Consilier
pe Regele ei! Regal Gh. Tătărescu, care a re­
constituit Guvernul, cu următoa­
NICHIFOR CRAINIC MEM­ rele modificări: dnii Ion Nistor,
BRU AL ACADEMIEI ROMÂNE. Istrate Micescu, C. Anghelescu şi
Prima noastră instituţie de cultură General Paul Teodorescu au ieşit
românească 1-a ales, într'una din din Guvern, locurile lor fiind ocu­
şedinţele ei recente, pe d-1 Prof. pate de dnii Prof. Ştefan Ciobanu
M. S. Regele Carol II univ. Nichifor C r a i n i c , membru (Culte şi Arte), Aurelian Bentoiu
activ al secţiei literare, în locul (Justiţie), Mircea Cancicov (Eco­
UN DECENIU DELA RES-
regretatului Octavian Goga. Acea­ nomia Naţională), Contra-amiral
TAURUŢIE. La 8 Iunie a. c. se
stă fericită alegere a pricinuit o adjutant Nicolae Păiş şi Comandor
împiinesc zece ani de când Maes-
deosebită satisfacţie In toate cer­ aviator C. Diculescu (Subsecretari
tatea Sa Regele Carol II a luat
curile culturale româneşti. Poet JI de stat la Aviaţie şi Marină), iar
frânale domniei, In Împrejurări o-
şi publicistul Nichifor Crainic este dl N. Sibiceanu a trecut delà Pre-
sebit de grele pentru Ţara noastră.
cel mai autentic gânditor român şidenţia Consiliului Subsecretar de
In aceşti zece ani, prin necon­
pe care-1 avem astăzi. Pururea po­ stat la Culte şi Arte. Gr. T. M.
tenită veghe Ia bunul mers al tre-
bilor obşteşti, înţeleptul nostru Su­
veran a transformat complect su­
fletul Ţării care 1-a chemat în frun­
tea ei cu un entuziasm de neuitat.
România nouă, renăscută la o altă
conştiinţă a poziţiei sale în con­
certul ţărilor europene şi întărită
la propriu şi la figurat, este crea­
ţia Maestăţii Sale Regelui Carol II.
Pornind delà această evidenţă,
Consiliul de miniştri, în asenti­
mentul Intregei suflări româneşti,
a luat iniţiativa prăznuirii după
cuviinţă a acestui eveniment.
Informat de obşteasca vrere M.
Sa Regele Carol II a trimis o miş­
cătoare scrisoare dlui prim-minis­
tru Consilier Regal Gh. Tătărescu,
în care II roagă stăruitor să re­
nunţe la sărbătorirea proiectată.
Situaţia internaţională atât de con­
fuză şi dorinţa M. Sale de-a se
evita cheltuelile împreunate cu a-
ceastă prăznuire, sunt motivele e-
senţiale cari justifică gestul de-o Rodin: Gânditorul

CRONICA EXTERNA
A Î N C E P U T ADEVĂRATUL
R Â Z B O I U - F U L G E R . In dimineaţa
zilei de 10 Mai a. c. războiul de
hărţuială a fost curmat şi înlocuit
brusc cu războiul de m i ş c a r e : tru­
pele g e r m a n e au invadat Belgia
şi Olanda. Ofensiva g e r m a n ă a
luat proporţii necunoscute în isto­
rie. Atacul a fost dat cu mii de
care blindate, sprijinite de infan­
terie şi de aviaţie, în vreme ce
înapoia liniilor inamice, Germanii
debarcau trupe de paraşutişti. Cu
tot ajutorul anglo-francez, pe care
l-au obţinut imediat, Ţările de jos
n'au putut r e z i s t a vertiginoasei
înaintări g e r m a n e . D u p ă patru zile
de lupte, Olanda a capitulat, iar
în dimineaţa zilei de 2 8 Mai a. c ,
eroica armată belgiană a depus
armele, la ordinul regelui Leopold
şi împotriva voinţei guvernului le­
giuit al Belgiei.
Capitularea fără condiţii a ar­
matei belgiene, a agravat situaţia
trupelor aliate despărţite de grosul
armatei franco-engleze prin s p ă r ­
Palatul administrativ
tura pe care detaşamentele blin­
date g e r m a n e au făcut-o în fron­
tul lor.
Francezii ţin viguros poziţiile
de pe râul S o m m e , dar au pier­
dut câteva porturi importante de
pe litoralul Canalului Mânecii. G e r ­
manii sunt stăpâni pe coasta olan­
deză şi parte din coastele belgo-
franceze. Porturile Boulogne şi C a -
lais sunt în mâinile lor. O mare
armată aliată e încercuită în Flan-
dra. Soarta ei pare a fi pecetluită.
Noua şi grava situaţie d e p e
frontul de Vest, a a d u s d u p ă sine
importante schimbări de ordin p o ­
litic şi militar. Primul ministru e n ­
glez Neville Chamberlain a fost
înlocuit cu dl Winston Churchil,
care a alcătuit un guvern de uni­
une naţională. In Franţa, dl Paul
Reynaud a schimbat portofoliul
externelor cu acel al războiului,
deţinut p â n ă acum de dl Edouard
Daladier, iar Mareşalul Petain a
fost numit vice-preşedinte al con­
siliului de miniştri. Generalissimul
al unei Societăţi de căi ferate
armatelor aliate, Generalul G a m e -
lin, a fost înlocuit cu Generalul
W e y g a n d . Cincisprezece generali
francezi, comandanţi de armate,
de corpuri de armată şi şefi ai
diferitelor servicii auxiliare, au f >st
înlocuiţi cu elemente tinere şi d i ­
namice.
Convingerea generală este că
Germania, după ce se va stabili
pe toată coasta Canalului Mânecii,
va încerca un mare atac direct
împotriva Angliei.
In Norvegia, portul Narvik a
fost ocupat de ostile aliate.
MANIFESTAŢII RĂZBOINICE
IN ITALIA. Binecunoscuta între­
b a r e : „Ce va face Italia?" — s'a
demodat. Intrarea ei în războiu
alături de Germania e aproape si­
gură. Aşa că acum lumea se în­
treabă mai m u l t : când se va p r o ­
duce intervenţia Italiei?
Mari manifestaţii războinice au
loc în toată Peninsula. Corsica,
Gibraltar, Dardanele, Suez... iată
nume de revendicări fasciste pe
cari mulţimile le strigă pe străzi.
Gr. T. M.
din Bombay (India)
Cel mai oechiu şi mai bun organ pentru ştiinţa
St oiata bisericească din Ardeal este

Revistă Teologică
Apare lunar sub patronajul I. P. S. Mitropolit
Ntcotae. Redactor: Ptof. Gr. T. Marcu. Re*
dacfia şi Administraţia: Sibiu, Academia teolo»
glcâ Andreiână"'.
M Abonament anual: Lei 260.-

Foaia religioasa a satelor noastre este

Lumină Satelor
Apare săptămânal, cu suplimentul Oastea Dom»
m

nutut*. Redacţia şi Administraţia: Sibiu, Strada

Mitropoliei Nr. 32. Abonament anual: Lei 150.

o-o

„CĂRŢILE VIEŢII"
colecţie îngrijită d e
P . S. S. N I C O L A E C O L A N
episcopul Clujului.

A u apărut :
1. G . M . I v a n o v : R O D U R I D I N C Â M P U L
E V A N G H E L I E I . P a g . 140, Lei 4 5 .
2. G r i g o r e P o p a : S T I L U R I D E V I A Ţ Ă . P a g .
137, Lei 4 5 .
3 . P r . Ion G o r o n : T Â L C U I R I . P a g . 1 4 1 , Lei 4 5 .
4. Pr. II. V . Felea.- D U M N E Z E U ŞI SUFLETUL
ÎN POEZIA R O M Â N Ă C O N T I M P O -
R A N Ă . P a g . 111, Lei 4 0 .
5. V i c t o r S t a n c i u : M I N U N A T E S U N T L U C R U -
RILE T A L E ! P a g . 162, Lei 4 5 .
6. Prot. Ion G o r o n s M E D I T A Ţ I I la Evangheliile
din Duminecile şi sărbătorile d e peste an.
P a g . 167, Lei 5 0 .
7. Pr. II. V . F e l e a : P A I S I E ŞI P A I S I A N I S M U L .
51 P a g . Lei 20.
8. t N i c o l a e C o l a n : MEDALIOANE. 120 pag.
Lei 4 5 .
De vânzare la Librăria Eparhială, Cluj, Piaţa Cuza Vodă 6
 VIAŢA ILUSTRATA
REVISTĂ DE FAMILIE - A P A R E L U N A R
A B O N A M E N T U L P E U N A N 200 LEI. P E O J U M Ă T A T E A N 100 LEI. U N N U M Ă R 2 0 LEI

R E D A C Ţ I A : CLUJ, EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

A D M I N I S T R A Ţ I A : CLUJ, LIBRĂRIA EPARHIALĂ, PIAŢA CUZA VODĂ 6
-0-0-

ÎN A C E S T NUMĂR:
Trăiască Regele... D e ţară iubitor ş u a p ă r ă t o r
d e ţară
t NICOLAE COLAN : D o u ă z e c i d e ani d e arhipăstorire
NICHIFOR CRAINIC: Mitropolitul Nicolae, glasul ortodoxiei n o a s t r e
G R I G O R I E T. M A R C U : Mitropolitul Nicolae al A r d e a l u l u i
ROMEO DĂSCĂLESCU: R u g ă c i u n e (poezie)
TEODOR CICEU: Singurătate şi î n c e p u t (poezii)
AL. S T R Ă O N E A N U . B A L A Ş : D o r m i , m a i dormi... (poezie)
VAS1LE N E T E A : A c a d e m i c i a n u l Nichifor Crainic
TRAIAN RUSSU.ŞIRIANU: C a l v a r (poezie)
P r . IL. V . F E L E A : Paisie şi Paisianismul

M I N . BELEA, G . G . S. C R O N I C A L I T E R A R Ă : Sfântul T e o d o r S t u .
şi Pr. N . B E L E A : ditul. Biblia în ortodoxie. Mitropolia Cel»
tziniei cu a Dealurilor şi a Dărilor. D u h
şi viaţă. C u g e t ă r i d e s p r e b i n e şi r ă u .

GR. T. M . C R O N I C Ă I N T E R N Ă : U n deceniu d e l a r e s -
tauraţie. Nichifor Crainic, m e m b r u al Aca»
demiei R o m â n e . R e m a n i e r e a G u v e r n u l u i .
GR. T. M . C R O N I C Ă E X T E R N Ă : A început adevă»
râtul războiu=fulger. Manifestaţii război»
nice in Italia.

NUMEROASE ILUSTRAŢII

PENTRU COLABORATORI
Revista se p u n e sub tipar totdeauna la 15 ale lunei. D o m n i i colaboratori
sunt rugaţi s㻺i trimită manuscrisele p â n ă la această dată. R u g ă m articole
scurte, scrise citeţ, pe o singură pagină a hârtiei. întrucât e posibil dorim
ilustraţii (fotografii) la text. O r d i n e a articolelor e determinată d e necesităţi
tehnice, nu d e alte consideraţii. - Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

o o

P r i m i m spre publicare cronici despre evenimentele

culturale şi sociale din oricare parte a ţării. Aceste
cronici trebue să fie însă însoţite d e f o t o g r a f i i .