i
F6ia enciclopedica si beletristica cu ilustratinni.
iÎEse in fie-care septemana odata, adeca dominec’a
jpE S T ’A $ contienendu o c61a ai diumetate.
\ 19/31 | Pretinlu pentru Austria
5 ps^Febr. —Sept 5 fi. —
l martin- Ş peF ebr.—D e c . ..................... 7 fl. — cr.
> Pentrn Romania
i 186Î. / pe Febr. —Sept. doi galbeni.
Tu vrei se-ti spunu, acuma de ce nu te iubescu ?
E bine ! me asculta si afla ce ga n descu :
Esti juna si frumosa ca r6s’a de campia,
S^oehiulu
r
teu dorerea o schimba ’n bucuria.
Er frubtea ta se pleca sub gându-ti amorosu,
Ca crinulu primaverei in ventulu caldurosu.
Pe budi’a-ti rumeni6ra, trecandu a ta suflare,
In tr’unu profumu de r6se si-ia a sa schim bare;
D ar candu totu spui, câ ndmulu ti-e stralucitoriu,
A m oru-’ntorce capulu si fuge ridietoriu.
Se te iubescu pe tine? dao1anim’a ta-e vechia
Si generositatea nu ’ ncanta-a ta urechia.
Vedu sufletulu teu, draga, sub velu-i graciosu
S’.iscunde ca unu verme prin crinulu celu frumosu.
PatriotiBmu, virtute, frumosa cugetare,
Sunt nesce simtieminte ce anim’a-ti nu are.
O forma analoga ea, draga, de-ar ave,
Ar fi cu plete albe si dinţii i-aru cade.
AsuS te vede inse alu meu teneru amoru,
Si de aceea, draga, elu sb6ra ridietoriu.
A runc' a ta privire p’ o anima uscata,
Ce egoismu-’ nchide si micsiorarea ’mbeta,
■ Cancelari’a redactinnei
/ Strat’a m o r a r i l o r u Nr. 10. III
•\
$ > unde sunt a se adresă manuscriptele si banii cursu
$ de prenumeratiune.
>, ? Epistolele nefraneate nu se primescu si opurile anuala.
J A anonime nu se publica.
P ’o anima ce-e muta, ca unu mormentu fiorosu,
L a totu ce este nobilu, placutu sî gen erosu ;
A ceea va ’ntielege candu tu vorbesci in lume
D e auru, de cordele, de titluri si de nume.
Eu voiu o vale verde pe tenereti’a mea,
Si-o fldre graciosa se plecu capulu pe ea :
Si-acolo l’a mea ti&ra, visandu eu in tăcere,
S’ adormu pe sinu-i dulce, cu frageda plăcere.
Dar tu vrei auru, titlu ri; si teneru-mi amoru
La sunetulu monetei s’aventa ridietoriu.
De vrei se-mi fii iubita, vin’ câtra tiermulu vietiei,
In care totu e dulce ca visulu teneretiei.
A colo, draga dulce, atâtu te voiu iubi,
Câtu riulu de plăcere in calea-i s’ar opri,
Si stelele in spaciu s’aru sparge volupt6se
L a ale gurei mele sioptiri armoniose.
D ar v a i ! a ta gândire, pe candu eu ti-vorbescu,
S’aventa dupa titluri, ce visele-ti rapescu.
Si-amorulu meu, o draga, tu vedi, s’aventa sb6ra
Ridiendu de betraneti’a-ti ce anim’a-ti congiora.
Dimitriu Bolintineanu.
12
 134
V M A & X Y A Y S 11 flte M G O ;
— Novela originala. —
(Urmare.)
Dimitriu iicuma potea fi indestulitu cu sor­
tea sa, — dar’ cu t6te aceste nu potemu dîce câ
s’aru sentî fericitu. Noroculu i suridea abuna-
sema, inse noi scimu bine câ acelu surisu, acea
fav6re a s6rtei multu se p6te asemenâcu radiele
s6relui de primăvară, care incaldiesce'unu mor-
mentu, — dâ, fericirea lui erâ inmormentata,
anim’a lui ascundea acestu mortu, care asceptâ
— învierea. — Acele bucurii, ce gustâ elu can-
du si candu, nu erau fericire, ci florile crescute
din acelu mormentu . . .
D ar’ si aceste bucurii trecatorie, bucurii
fragede ca florile dioriloru, usioru se ofeliau
prin arstti’a doreriloru, — multu se mahnia elu
in ascunsu, si dora nime n’aru fi cugetatu câ e
machnitu candu neincetatu se aretâ cu voia
buna . . . dieu, câ si avea elu destule cause de
superare . . . de o parte se bucura, câ a potutu
ajunge la o stare buna, nu pentru sine, ci mai
multu pentru câ potea s8 ajutore serman’a fa­
milia a nefericitului seu amicu, de alta parte
inse multu lu-mahnid vediendu, câ serman’a
mama, Tincutia nefericita, neintreruptu patimea
fiindu cuplesita de doreri, — ea gelea pre iubi-
tulu seu sotiu, si acesta gele i senvtâ -—
abunas^ma ea nu va trâf multu si atunci cine
se va ingrigi de bi^t’a orfana . . . . de iubit’a sa
fetitia, pentru carea numai ar mai dori se tră­
iască ?
Ddieu e bunu si s’a ingrigi de cei orfani,
dîce crescinulu bunu, inse 6re acesta credintia
p6te dâ mangaiare deplina ? . . . Neci candu, —
neci candu . . . dîcu £ra cei ce patimescu.
Patimele slabescu, patimele intarescu cre-
dinti’a.
Multu se ingrigiâ Dimitriu si de amorea
sa, — iubea pre Letitia, si ea pre dinsulu, —
erau inse obstacule cari impedecau realisarea
fericirei loru . . . in fine inse rig6rea parintiloru
fetei mai slabi, si tenerii fericiţi credeau acuma
câ sunt in ajunulu fericirei loru . . . .
Cine va pote descrie bucuri’a acestora, can­
du intielesera, câ dlu Angelescu si dn’a Zoitia
sunt gata de a se invoi? . . . numai a sentî potu
unii, 6r’ a descrie nime nu e in stare . . . bucuri’a
mare . . . bucuri’a nemărginită . . . . cine va fi
atâtu de indresnetiu, sâ se incerce a descrie, bu­
curi’a, fericirea infinita ce contopesce doue ani­
me iubit6rie ? . . . . condeiulu cade . . . . graiulu
amutiesce, neci chiaru cei ce o sentu nu o potu
spune, dar’ inca cei ce neci nu sciu — ce e I
aceea? , ~ . I
Sermani incercatori! 1
Era o dîua de primăvara, o dîtia s pleu di- ; 1
da, frum6sa si farmecatoria ca fericirea terieri- 1
loru . . . . 1
La dlu Angelescu era si diua de serbare, 1
serbarea cununiei lui Dimitriu cu Letitia. ^
Pe strad’a Lipscaniloru treceau carete
pomp6se cu domni mari, cu d6mne si darnicele i
plapande, graci6se . . . cu girlande fantastice pe |
capu . . . . catetele sborau in curtea domnului i
Angelescu. 1
Se intrâmu si noi in casa, trecemu in sa-
lonu, — abunas^ma vomu av£ intrare, câ-ci
suntemu cunoscuţi de demultu cu pers6nele
principale.
A c i vedemu o cununa frum6sa de ospeti,
— aci e domnulu Angelescu, dn’a Zoitia . . . .
apoi tenerii fericiţi . . . . si inca mai nesce cuno­
scuţi vechi, cu cari amu facutu cunoscintia inca
la inceputulu istoriorei nostre . . . . neci n’amu
fi cugetatu . . . . Chiru Danila si coc6n’a Ru-
sandra inca sunt de fatia . . . cum au ajunsu si
ei a ci?
D ar’ cum se nu vina părinţii la nunt’a fiiu-
lui loru ? — cliiaru câ aru fi frumosu, d^ca aru
tien^ mam’a pana ’n vecii veciloru, — Chiru
Danila si cocdn'a Rusandra surideau, barideau,
tia, — e nunta, trebuie sâ ridemu si sâ ne vese-
limu deca suntemu la niTnta si se plangemu
daca asistâmu la ingropatiune.
Ei, dar’ inca nu s’a esecutatu cununfa; —
nu face nemica, câ-ci indata va ti si aceea, nu- _
mai se vina nanasiulu si nanasi’a, apoi voru
merge frumosu la beserica, unde tenerii voru
jorâ credintia pentru totu de un’a . . . ceremo­
nia eca pentru forma numai, câ-ci ei au joratu
acuma credintia pentru eternitate, nime nu va
fi in stare se nimicesca am6rea, credinti’a loru,
— abunas^ma numai 6ca-asi£ pentru forma,
pentru ca se necasidsca pre bieţii teneri cu ce-
remoniele cununiei, — ei, dar’ multe se potu
intemplâ pana ce voru trece ei si peste acele —
„ceremonii. “
— Numai de aru veni odata nasiulu si na
si’a ca sâ merge mu . . . s’a si superâ d6ra părin­
tele Sofronie, câ e multu de candu ne asc^pta
la beserica . . .
Astfelu si-esprimâ nepacienti’a unu vatavu
de nunta, si candu a dîsu aceste, fâra îndoiala a
esprimatu si nerabdarea teneriloru........... dar’
£ta câ se aude venindu o careta n6ua . . . „abu-
nasema ei voru fl“ . . . dîsera siopotindu unii si
 4
alţii, — pucina rabdare inca, si . . . eta ca se de- Printiulu cu aceste voi se ^sa, candu inse
schidu aripele usiei, inse nu e nasiulu, nici na- erd la usia, se audî o v6ce poternica:
si’a, — ci — prinţiulvi Marchilachi. — S t stai inca dlu meu, câ-ci am sâ te
— Dar’ cine l ’a cliiamatu pre ast’a ? dîse rogu pentru ceva.
dlu Angelescu sioptindu eu oresi-care nemul- Printiulu stete pe locu si facandu o fu ti»
tiamire d6mnei sale.' câfru se pote dş seri6sa lu intrebâ pre Dimitriu:
— E u nu, aitâta sein ! respunse dn’a Zoitia. —- Ce poftesci dlu meu?
Printiulu Marchilachi intrandu in sala — X ’am neci o dorintia fatia cu dta, ci
aretâ câ e snprinsu, se inchina adencu, apoi numai am st te provocu ca st dovedesci cele
grăbi st sărute man’a d6mnei Zoitia. ce ai dîsu mai ’nainte.
— D 6 m n a — dîse printiulu pasîndu — E o causa pre delicata, bucurosu ti-asiu
câti-va pasi indereptu — permite-mi a V e cere servi cu date, inse nici de câtu nu e acomodatu
scusarea pentru- câ mi-arn luatu libertatea a momentulu si loculu acesta ca st-ti potu impli-
V e conturbă cumu vedu aice sum ospe m numai decâtu ce doresci.
nechiamatu, deci me voiu' retrage . . . eu nu — Dar’ aceea ai aflatu de acomodatu si
scieam si nici câ sciu cârei impregiurâri potu' conveniabilu, ca st dîci aice mintiuni ?
multiami câ sum fericitu a salută o cununai — Ti-voiu da desluciri ori si unde, numai
atâtu de frum6sa de 6speti . . . . aice sum nepotintiosu . . . . adi5! dîse printiulu
— Se p6te ? dîse dn’a Zoitia camu indig- > si esî.
nata de prefacerea printiului, — se p6te se nu — Avem u st spunemu numai câ printiulu
scli, asta-di vomu serbâ cununi’a . . . ?- fiindu superatu câ Dimitriu a dobanditu man’a
—- Domnisi6rei Letitia ? ! intrebâ. printiulu Letitiei, a cercatu t6te medil6cele ca st-i strice,
cu suprindere. ^ a amblatu si a intrebatu, ca st cun6sca tote re-
— -A si6 *e! latiunile rivalului seu . . . unu lasiu si intri­
— Y e incredmtiezu d6mna, câ nu scieam gante ca printiulu e gata spre t6te cele rele, nu­
nemica . . . . făcusem unu voiagiu si numai a mai ca st-si ajunga scopulu infernalii.
s^ra am ajunsu . . . ceru scusârile dvostre . . . Asta-data inse nu-si potu ajunge scopulu
— Nu face nemica, poteti reman^ de Vi-e doritu, 6spetii scieau bine câ printiulu vorbesce
cu dn’a Zoitia ca s t gate mai cu- numai din resbunare, la toti inse li parea reu
rEndu cu 6spele nechiamatu. câ a venitu acestu incidinte, — Dimitriu m ul­
Spre norocire 6ta câ a sositu si cei doriţi si tiami simpatfa 6spetiloru, apoi cu unu efectu,
multu asceptati, — nasiulu si nasi’a cerura scu- ce facil sensatiune adenca asupra toturora, ena-
sare pentru câ au intardîatu asie multu* râ relatiunile sale cu acea familia a amicului
— 0 ! me rogu, nu face nemica! reflectara seu, care s’a sacrificatu primindu duelulu cu
toti din t6te părţile. printiulu . . . in fine cerii iertare, ca nunt’a st
Acuma se gateau se plece, caridu eta prin­ se amâne pe alta-data , câ-ci sub impresiunea
tiulu Marchilachi se apropiâ era câtra dn’a Zoi­ ineidintelui tristu abunasema nime nu va fi
, 0 ’nalta d îse:
tia si cu o v<Sce dispusu spre asi£ ceva.
— Me rogu, d6mna, cine e fericitulu care — Ei, ei, dece n’amu venitu noi mai nainte
va posiede man’a domnisi6rei? cu vre-o 6ra? — dîse nasiulu câtra nasi’a, —
— Dimitriu Sireteanu, daca-lu cunosci. abunasema noi suntemu de v in a !
— A ! Dimitriu Sireteanu ? eu cunoscu Ceremoniele acele de cununfa pareau atâtu
pre subprefectulu cu acestu nume, inse precum de apr6pe, si acuma cine seie candu se voru
am intielesu, si de nu me insielu, dlu acela — tien6 ?
e cu familia. — Părintelui Sofronie i-s’a fi si urîtu st
Toti se uitara la printiulu, cugetau câ a ascepte dupa nunta, me ducu st-i spunu câ s’a
innebunitu seu intr’adinsu face scandalu. stricatu tr^b’a ! — dîse vatavulu si esî mah-
— C e? domţtulu meu! dta cunosci pre nitu. Ospetii toti se ’ndepartara.
Dimitriu Sireteanu, mi-se pare câ te insieli asta- — Vedi, Dimitrie, ti-amu fostu spusu eu,
data . . . dîse dn’a Zoitia. câ am o presentîre, carea mi spunea câ noi
— Ba crede-me d6mna, nu vorbescu istorii vomu av£ inca multu necasu cu printiulu . . .
din visuri, ti-potu dovedi . . . inse me rogu de — Da, abunas&ne e asi£, dîse Dimitriu câ­
iertare, vedu câ presinti’a mea conturba d6ra tra Letitia, inse st scii, câ elu totuşi nu ni va
bucuri’a serbator^sca . . . permiteti-mi a me in- pot£ strică pana candu vomu av£ talismanulu
departâ . . . iubirei. (Finea va unnâ.) Julianu Qrozescu.
12 *
 O serbare religiosa muhamedana.
(Fine.)
Pana candu trecu formele si scenele aceste
aventur6se, bubuia tunurile de la loculu de con­
centrare necontenitu, pana candu ajunge cami-
l’a cu si^u’a in naintea cortului Paschei. Mai
antâiu o ducu inca la capetulu stradei Meidanu
inantea ferestei unei Moschee, si-i dau se ma-
nance cofatarii si mandule, spre cari inse se
pare câ nu pre are gustu, asi£ incâtu multe din­
tre ele lasa se cada £ra-si josu. Dupa bucatele
cele cadiute se bate multîmea si le inghite cu
apetitu mare si cu credintia câtra poterea loru
cea magica. înaintea cortului Paschei se schim­
ba Mahmalulu cu o si^u’a comuna si se pache-
t£dia cu grija, spre a o sc6te erasi la lumina in
apropierea locului celui santu.
Afara la loculu de concentrare t6ta m u ltî­
mea se asi^dia in forma de castre, pana candu
dupa pucine dîle se facu pregătirile cele de
lipsa. Dupa aceea ,se mişca câtra siesulu celu
mare asie numitu Mezerib, care e de 12 mile
germane de indepartatu, unde abie in decur­
sulu unui tergu de 10 dîle, plinu de sietre, ne-
gutietori si neg6tie, se aduna toti peregrinii,
pentru ca de aici se-si inc^pa calatoiTa loru
cea de 2 0 0 de mile geografice de lunga, carea
duce prin siesuri si selbatecii.
Tergulu acesta de pe siesulti oSfti sterpu"
Mezerib constă nu arareori din cinci mii de cor­
turi si sietre, formandu o cetate de pandiaria
provediuta cu strade multe, in carea ti-poti
cumperâ t6te cele. Corturile si sietrele forma
strade binisioru regulate in giurulu cortului
Paschei, Mahmalului si in giurulu flaggei celei
sânte, inantea careia se inaltia o cruce de 2 0
piciore de ’nalta, carea e luminata n6ptea cu
lampe, pentru ca fiesce-care s§ cun6sca loculu
celu santu, si in procese sâ se intorca câtra Pa-
sch’a, Hadschi Emir, care domnesce peste cara­
vana ca si unu guvernatoru si rege absolutu.
Cetatea acesta compusa farmecatoresce, ca si
unu palatiu Aladdin, din sietre mari, prospiti^-
dia in decursulu acestoru 10 dîle tocmai ca si
unu basnu; intre a carei-a strade se imbuldiescu
in ic6ne ne’ntreruptu schimbat6re mese inde-
suite de figure orientale, cămile, cai, muli, neg6-
tie, frupte, midil6ce de sustentare, ostasi inar-
mati de totu soiulu, avutîa aroganta si seracfa
stranti6sa, insielatiune comuna si credintia fa­
natica.
In deman^ti’a a utiu-spre-diecea inse toc­
mai asie de iute dispare palatiulu acesta farme-
catoriu, precum s’a parutu a se aredicâ.
Cetatea cea vitala pornesce acuma in cola-
cituri, ca si unii sierpe giganticu, si se târeie
preste desierturi si ’naltîmele si siesurile acelora
câtra Mecca si Medina: tînt’a comuna a tutu-
roru mohamedaniloru credintiosi.
Fiindu câ miile aceste de peregrini cale-
torescu câte o luna prin desierturi, si nu numai
câ nu trebue sâ p6rte cu sine cu multa osteni la
casele loru, ci si t6te midil6cele de sustienerea
vieţii, pe langa aceste, atacandu-i arsîti’a eea
’nfocata a s6relui si valurile cele crude a mun-
tiloru de nasipu miscatoriu, atacandu-i mai de
parte, ca si unu inimic u infricosiatu, natur’a
cea mai inimica a Arabiei celei petr6se si vaste,
remanu mai in ţ6ta deman^ti’a, candu 4ra por­
nesce cetatea cea vitala, membri caravanei
morbosi si murindu inderetru, ma cu miile moru
de f6me si langediescu in decursulu caletorlei
in colo si ’nc6ce, invidiaţi de credintiosii, pre cari
i lasa inderetru, si simtiendu-se fericiţi a-si pote
dâ sufletulu. in desierturi ca martiri pentru cre-
dinti’a loru. In Europa au perdutuMohamedanii
f6rte multu din fanatismulu lo ru ; inse in multe
parti ale Asiei si Africei, de unde in totu anulu
caletorescu caravane gigantice şpre loculu celu
santu, si unde credinti’a e inca in stare a face
astu feliu de sacrifîcie, inca lungu tempu va
eschide muhamedanismulu in poterea sa vitala,
Alesiu Olariu.
Adeveratele frumsetie femeiesci.
Ddieu a asiediatu acelu ordu, care-lu pri-
vimu la genUlu omenescu, si care /apare la t6te
pana si la cele mai selbatice naţiunii —: Femei’a
e cons6rt’a barbatului: acesta conduce, aceea-lu
urmaresce. E adeveratu, câ Creatoriulu, candu
i-au ziditu, in ambele genuri au implantatu ple­
cările, si insusîrile, care in societatea omenisca
dupa diferit’a loru stare sunt de lipsa, si scopu­
lui corespundiet6rie;.si care diferintia nu e neci
de câtu contraria scopului comunu a vietiei, ci
mai bine lu-raint£dia pre acesta; câ-ci natur’a
loru, adeca totu ce e esentialu si intr’unulu, si
intr’altulu, e opulu pr6 intieleptului Ddieu. Pen­
tru aceea lumea paganesca a comisu o nedrep­
tate fâra de margini, degradandu genulu feme-
iescu la rolulu de sclavia. — Acesta s6rte a
ajunsu cu pucina esceptiune si la greci; la ro­
mani acum s’a impartesîtu in mai multe liber-
tâti, si dupa cum ni spune istori’a, invingerile
romaniloru au inaltiatu poft’a femeiloru spre
pompa, si lucsu pana la estremitate.
 137
Inse numai crescinismulu a repusu femeile
111 drepturile date loru prin Creatoriu. Si de s’ar
aflâ intre crescini atare pseudo-filosofu ne-
crescinu, care ar constată, câ femeile cu aceea
se născu, ca se fia sclavele barbatiloru, cari pre
densele le-aru opri a-si eluptâ gloria prin cele
mai măreţie si frum6se fapte; carele ar cutediâ
a dîce, câ in- crearea femei loru natur’a si-au do-
veditu numai debilitatea s a : acesta aru fi o de-
faima,. cu care s’ar petâ diumetatea omenimei;
ar fi o înjurătură contra naturei, si a lui Ddieu.
— Acesta o demintiesce mintea sanet6sa, *si
esperiinti’a. Câ-ci mintea sanet6sa asiă dîce, câ
■1i , ; ; .,
dăca neamulu omenescu nu vre se se stingă,
trebue sâ fia femei, cari nascandu 6meni, acela
se-lu sustiena; si dăca astu-feliu ele sunt facto-
rulu principalu a sustienerei ,.neamului omenes­
cu, e de lipsa, ca iatieleptiunea ddiăsca, care
scopu fara de midiUSce ducat6re la acela-si nu
p6te asiediâ, genulu femeiescu sâ-lu fia si daruitu
cu anumite proprietâti, si prerogative. — Era
esperiinti’a dovedesce aceea, câ in femei nu lip-
sescu perfecţiunile cele mai innalte a naturei;
— nu fantasi’a, care la densele este atâtu de
v iu a ; nu priceperea, care la ele e apta spre cele
mai sublime cugetări; — nu judecat’a, care scle
deosebi intre frumosu, si u ritu ; nu iubirea, său
ori care insusîre binefacat6re, care se pote re-
dicâ pana la celu mai innaltu gradu a perfec­
ţi unârei. De si cu privire la trupu sunt mai de­
bile, cu atât'a inse-su mai avute in graciele
trupeşei. Pentru ce inse — cu pucina esceptiune
— nu se aplica pre sine la sciintiele mai pro­
funde seu la totu feliulu de arti; si acesta se
intempla pentru binele societâtii,' câ-ci ele sute
de lucruri sevîrsiescu. spre care barbatii nu
sunt chiamati.
Opiniunile sinistre cu privire la genulu
femeiescu — nimene neci candu nu le-a com-
batutu mai bine, ca evangeliulu lui Isusu, in
care femeile aseminea cu barbatii s’au chiamatu
la santienia, si nemorire, unde diferinti’a de ge-
nu incita intocma ca ceea a stârii, său natiu-
n e i; si de unde potemu trage aceea invetiatura,
câ neci pre bărbaţi prerogativ’a loru sâ nu-i
imple de sum etîa; — neci pre femei subordi na­
ţiunea sâ nu le duca in superare,, câ nu este co-
r6na atâtu de strălucită, care se nu o p6ta do­
bândi ori si carele. — Isusu on6rea, si incliina-
tiunea intocma o-a primitu si de la fem ei; ba
dupa inviierea sa din morţi mai antâiu s’a are-
tatu femei loru, apoi apostoliloru.
Dara S. Pavelu apostolu câtu a ostenitu
intru invetiarea femeiloru! — deosebitu a graitu

câtra mame, veduve, si fetitfre. L e-a invetiatu
la curatienia, blandetie, le-a data <5resi-cum si
indreptare, cum sâ se imbrace, ca se nu treca
preste marginile modestiei si cumpetârii; nu eu
auru, cu mărgele scumpe si cu vestminte stva-
lucit6rie infrumsetiendu-şe, ci mai virtosu cu
fapte bune.
Frums&i’a cea de capetenia a femeiloru
este „pietatea,‘‘ nu pentru câ d6ra acesta nu
s’ar cuveni barbatiloru, seu nu ar fi la acesta
indetorati: ci pentru câ pietatea — - cu privire
la bland^ti’a, si modesti’a femeiloru — se vede
a fi <5re-cum contopită cu natur’a loru. Nu e pri-
velisce mai incantat6re sub s6re, decâtu o fe­
meia, candu cu pietate se r6ga, fia aceea feti6ra,
fia o mama incungiurata de copii, care e ange-
rulu padîtoriu alu familiei sale.
Inse cuvintele S. Pavelu si mai departe
se estindu. Elu de a dreptulu graiesce despre
decoratiunile esterne a femeiloru, ca in contra
acelora cu atâtu mai virtosu se apara cele din
launtru. Si acesta e grea problema. Cu adeveratu
e lucru greu, pre o femeia, care pentru chitirea,
si infrumsetiarea propria are o deosebita ple­
care, a o desbate de la acesta. Apostolulu neei
nu are intentiune, ca pre femei cu totulu se le
abata de la acesta plăcută ocupaţiune; ci nu­
mai atât’a poftesce, ca nu copilaresce intiun-
drate, ci amesuratu dupa statulu loru cu cuvi-
intia sâ se imbrace, adeverata
candu in cele ce atâtu ’naintea lui Ddieu, câtu
si ’naintea 6meniloru intielepti sunt placvite.
S. Pavelu c|| nume face amintire despre
peru, auru, mard||e, si tunica scumpa. Si are
dreptu. Câ-ci d el f e umea dupa şigtem’a ei ne­
statornica, ce o ^m oda^ aerB^fetalu si-
stramuta g u stu lu i^ o tu ^ - OTipa a ^ tia : ^ c lj si
asta-di totu acele^^bi'âfeiăînte^facu deecteatiu-
nea femeiloru. — Anume perulu e frums^ti’a
acelora; inse atâta tempu poftesce, in.câtu une­
le femei diumetate vieti’a o petrecu intru chiti­
rea, împletirea si formarea aceluia intru mii de
m oduri; cu focii, si feru dorindu a-i dâ atare
forma, dupa cum le dict^dia fantasfa. Deci apo­
stolulu aci intielege acele schimbări copilaresci
purcese din vanitate, prin care unele grama-
descu impregiurulu perului totu feliulu de pri­
me, flori si petre scumpe, ca sâ fia de alţii ve-
diute, macarca frumseti’a naturala a perului
prin decoratiune cumperata mai multu pierde,
decum casciga.
Aurulu inca are mare rolu intre decoratiu-
ni. Brasletele, -latiurile, anelele, tote-su decora-
tiuni străine, precum si tote feliurile de mărge­
le, a caroru abiisu se trage tocma din tempurile
138
paganismului, si e ridiculosu, ceea ce Pliniu a
insemnatu despre etatea sa, dîcandu câ femeile
aveau datina a insîrâ pe sînore lungi totfeliulu
de mărgele, si petre scumpe, eu cari si-acope-
riau capulu, urechile, gruinadii si manile. —
Cuvintele apostolului intr’acolo suna, câ decora-
tiunea cea preste mesura a femeiloru e desi^rta,
netrebnica, ridicul6sa, inca si daunaci68a. —
Câ-ci ce si folosescu aceste decoratiuni ? — 6rfe
fi-va prin ele mai sanetosu trupulu? s6 i mai
ferici tu sufletulu? — Yoru alungă decoratiu­
nile cele pomp6se dorerea de capu, s£u mai pu-
cinu va incap&b61a la" trupulu, care e infasîatu
in vestminte scumpe ? ' S^u se voru imblandî
naintea scumpeturiloru patimile pismei, mamei,
neindestulirei ?
V a dîce cine-va, câ femeile decorate cu
multu-su mai frum6se. — Inse sâ luâmu in so-
cotintia seri6sa, câ frumseti’a e f6rte relativa, si
nu merita acele jertfe, pre cari le aducu unele
femei pre altariulu ei. — Era d&ca in privinti’a
cuiva natur’a a fostu vitrega, pretî6sele acatiate
nu voru sierbi de altu ceva, de câtu ca si mai
virtosu se vedesca contrastulu intre frums4ti’a
decoratiuniloru, si uritiunea trupului. — S£u
d«5ra va pard femei’a decorata mai avuta ? — E
adeyeratu, câ vestmintele scumpe adese-ori ti-
deschidu uşile si acolo, de unde alt’a cu vest­
minte mai
mai nu o voru tren£ de avuta, ci si inganfata.
voindu a se vedif ceea Ce .nu eră.
X u intielege deci apostolfrlu, ca si cum, de­
coratiunile in sine aru fi pe^at<5se, c â -^ ;J|jte
aceste sunt nevinovatele făpturi a lui Dc
vestesou poterea si mărirea lui. Jîa
concede, câ fia-cAj^Ie sâ le
datin’a natiunei, ii statuM
acelu abusu, prin care ..©iâetf&t^Efcbate
m6da, si decoratiuni, ce-i intrecu poterea si sta­
tulu, ca sil vedesca avutîa, si frums^tia. Dorulu
de a escelâ provine singuru din vanitate si su-
metîa, si este proprietate a sufleteloru celoru
slabe.
Afara de pietatea adeverata, frumsdti’a fe-
meiei este modesti’a, care uresce neruşinarea, si
totu ce e in afinitate cm acesta; mai incolo cum-
petarea, prin care nemica nu poftesce, ce nu se
unesce. cu starea ei. Aceste-su acele decoratiuni,
ce facu amabila pre femeia, adaogandu la aceste
si faptele bune, fric’a lui Ddieu, iubirea, fidelita­
tea, si alte virtuti crescinesci, totu atâte flori
nevescedît6re, cari t6te, frumdseloru! le poteti
casciga in daru, si fâra vre-o ostenăla; nu tre­
buie a le sc6te cu pierderea vietiei din fondulu
 139
mârei, si din sinulu pamentului. Decoratiunile
menite Bunt eterne, cari si defeptulu trupului
inca-lu suplinescu, £ra de sunteti frum6se, veti
fi si mai frum6se printr’insele. Imbracate astu-
feliu, veti fi nu numai frumose, ci si bune, plă­
cute si aducatore de fericire.
Vasiliu Popu.
Capitala vechia a Russiei.
(Cu ilustratiune.)
Russia e unu astfelu de imperiu, la alu
caruia descriere abid se p6te incungiurâ esage-
rarea. Ne potemu petrece la splend6rea ei, ne
potenra scandalisâ la vederea celoru multe ne-
curatienii, si amend6ue desemnurile voru fi de
totu adeverate. Celu-ce vre se-si aduca a minte
cu plăcere de Russia, — dîce Eduard Dicey —
in caletori’a sa se nu steie decâtu la Petrupole;
acolo nearuncandu neci o căutătură de ochi in
giurulu seu, pe drumulu de feru st caletor^sca
necontenitu pana la Moscovia. Ajungandu aice
se-si iee Unu droscariu si st mane pe teras’a de
la K re m l; dar asi^ st-si ordinedie lucrurile, ca
la apusulu s6relui st ajunga acolo. Deca la ve­
derea acestei scene nu se simte petrunsu placuUi,
si recompensaţii pentru t6te neplăcerile caleto-
rfei de pan’ acolo, atunci n’are neci unu simtiu
ţweticu.
Dupa datin’ a de aice ti-iei palari’a, candu
treci prin p6rt’a cea santa si esti pe teras’a lun­
ga si ventur<5sa. In giurulu teu stralucescu mi­
narete si cup61e aurite. Parieti si turnuri se
inaltia langa tin e: o fantastica movila de petre,
ce nu p6te fi altu ceva decâtu palatiulu Kreml.
L a pici6rele tale sierpuesce angust’a Moscova, a
cârei valuri spumegande mana grupe mari de
neua; mai incolo in departare, pe siesulu celu
mare, se intinde Moscovia. In grandiosulu nu-
meru de case nu este neci una de aceea, de care
mai nainte mai vediusi. Din cetatea tacuta abi£
s’aredica vr’uilu noru de fumu, aerulu e curatu,
limpede si rece; tacerea numai prin sunetulu
clopoteloru se intrerumpe din candu in candu.
De câtra apusu se vecie unu sîru de munţi,
peste cari Napoleonii intrâ in Moscovia. In Mos­
covia mai sunt omeni cari si-aducu a minte, ce
a fostu orasiulu acesta inainte de foculu celu
mare.
Ei intarescu, câ Moscovia de acuma neci
nu se p6te asemenâ cu ceea de demultu. Dar cu
greu se p6te crede, câ si de demultu ar fi esis-
tatu intre edificiile Moscoviei unu contrastumai
mare decâtu acuma.
Pana candu petrecemu in Krem l, ni se
pare câ suntemu incungiurati de 6resi-care far-
mecu incantatoriu. Chiaru si pamentulu pe care
pasîmu e santu. In apropierea n6stra vedemu
tierani, cari din candu in candu se intorcu spre
resaritu, si-facu cruci nenumerate, ingeniinchia
inaintea ic6nei Maicei Procurate si facu metanii'
pe petra rece si tare. Aice, precum si in Mosco­
via, cea mai mare parte a locuitoriloru, fâra
deosebire de rangu, etate si genu, participedia
la culttilu divinu tienutu afara in liberu, si se
r6ga lui Ddieu cu o pietate neprefacuta.
D6ca intrâmu in catedral’a de la Kreml,
vedemu o ic6na, ce ni se pare visu. Critic’a spu­
ne, câ edificiulu e de stilu reu, in construirea
lui nu este neci o armonia si decoratiunile sale
sunt făcute dupa gustu barbaru.
T6te potu st fia drepte, dar internulu seu
are ceva farmecatoriu. Din padimentu pana la
plafondu t6te sunt din auru, t6te stralucescu de
col6rea gloriei. Abi£ este locu, care st nu fia
decoratu cu petre scumpe si rare. Se spune, câ
banii toturoru rusiloru n’aru fi destui ca st se
p6t4 cumperâ tesaurii din catedral’a de la Mos­
covia.
In vecinetatea palatiului K rem l se estinde
unu spaciu deschisu. Acesta e piati’a cea mare
din Moscovia, impregiurata de case cu unu eta-
giu. Deca trecemu prin o p6rta, unu labirintu
alu ambiteloru intunec6se stâ inaintea n6stra,
din cari se aude unu murmuru de mai multe
voci.
Spre aceste ambituri se deschidu boitele
negutiatoriloru. Deca treci inaintea loru, fia-
care te agraesce strigandu, ca de la elu st cum­
peri. Nu- este negotiu pe lume, carele nu s’ar
gasi aice. In aceste ambituri suntemu in adeve-
rat’a Russia, negutiatorii nu sciu alta limba de­
câtu cea rusesca, pentru aceea cu Străinii se
intielegu cam greu.
In giurulu pietiei mari sunt ospetarii. Os-
petariile aceste nu sunt neci ospetarii, neci bur­
se, ci asid ceva ce intre aceste ocupa loculu de
midilocu. .
Dupa ce visitaramu K rem lulu, bazarele,
ospetariile si spitalele, — vediuramu t6te cele
de vediutu. Besericele t6te sunt graridi6se. D e­
spre teatre se vorbe sce, câ cele din Moscovia
sunt mai frum6se in t6ta lumea. Asilulu copii-
loru gasiti asîsdere e maretiu. O trăsură carac­
teristica a Moscoviei este, câ lipsescu dintr’insa
casele de cetatiani. Numai stradele de frunte
sunt iluminate cu gazu.
 140
Legi intre barbatu si femeia, părinţi si copii la
natiunele cele neculte.
Modulu, dupa care se respecta casatoritii,
sunt legile si gradurele acelei onori si stime, cu
cari barbatulu tractedia pre femei’a sa. Cu câtu
au fostu mai mare contemtarea si at:ernarea fe-
meiloru, cu atât’a cu mai mare onore si umilin-
tia s’au portatu fatia cu barbatii loru. Din contra,
cu câtu s’au pretiuitu mai tare si cu câtu au
avutu mai mare libertate genulu femeiescu:
moravurele Cu atâta au poftitu mai mare on6re,
amore si fav6re de la barbati pentru fiintiele
acele, cari inmultiescu bucurlele si usioreza
snferintiele vieţii.
Dintre t6te natiunele, păgânii Siberiani,
Americanii si Negrii-su cari contenită mai tare
si urescu ca pre necurate femeile. De unde le­
gile de casatoria neci in unu genu de poporu
nu areta asie superioritate si domnia ca chiar
la aceste popore. — Feciorii si-perdu t6ta 0110-
rea, ma dupa prepusulu loru aru trage--asupra-
si manl’a lui Domnedieu, deca ar’ mânc4"Seu be
din unu vasu cu femeile loru, seu deca ele fMn-
du bolnave seu sunt cu copilu micu, aru lasa sâ
se atînga femeile de armele seu de alte instr'u-
minte a le loru.
Peruenii nu numai câ nu lucra contra le-
gilor.u.de casatoria, d^ca b*£&Ouhi "i V * r Jc, „ j
meia: dara femeile tînu asta inca de unu semriu"
a iubirei. Femeile Negriloru intru adeveru nu
ascfjpta asie semne a iubirei, dara si-tînu de de-
toria naturala, ca indata candu intra mirele loru
in casa si le demânda, — dupa dateha — se
aduca lemne seu apa, se arete ascultare fiito-
riului loru dom n u; si cu t6ta acuratetia impli-
nescu si celelalte deforli, cari le poftescu de la
dinsele legile de casatoria.
Deca barbatii loru li se intorcu din caleto-
ria seu de -airea, îi primescu cadiendu in ghe-
nunchi si oferindu-le pipa, tutunu si alte cele;
si candu ei se odichnescu, alunga cu diligintia
de pre ei muscele ce i-aru nepaciul in somnu.
Asemenea aceloru legi de casatoria la cari
su indetorate femeile Americane si a Negriloru,
nimenea nu ar crede câ si pre barbatii loru inca
îi indetordza asemenea legi. Dara precum in
datinele, asi£ si in prepusurele si relegiunea
astoru pop6re dure se potu aflâ mai multe con-
tradîceri, si precum Americanii, Negrii si locui­
torii Asiei sudice si-alegu regina din genulu
contemtatu de densii, asi£ si fatia cu alte per-
s6ne de alte naţiuni asi£ tare respecta legile
on6rei, ca si candu neprivirea loru s’ar’ pedepsi
cu m6rte.
Dupa pop6rele Mongolice, resaritenii au
fostu, cari din inceputu si-tractau femeile cu o
asprime deplorabila.
T6te pop6rele resaritene chiar’ asi^ de pu-
cinu vorbescu despre femeile si fetele loru, si si
ddca cumva vorbescu despre acele, totu deau-
na mai antâiu si-ceru iertare.
L a aste pop6re legile oprescu, ca femeile
sâ manance laolalta cu barbatii loru. — Asta
datina a domnitu si domnesce inca si adi intre
Greci. In Vallis-ulu de susu fetele sierbescu la
mesa 6spetiloru . . .
In resaritu femeile mai mariloru saruta
manurele, femeile mai de diosu inse saruta ge­
nunchii barbatîloru loru. E r’ femeile din insu­
lele mârei resaritene si-descoperu peptulu si
partea de-asupra a corpului inaintea mai mari­
loru ; asta datina e una dintre datinele ce le-au
adusu cu ei din Hindostanu, vechi’a loru patria.
L a Morlachi femeile dormu diosu larîga patulu
barbatului loru.
In modulu de a tractâ părinţii pre fiii loru
intre şine inca se destingvi pop6rele. Mongolice;
unii nCavendu neci o potere a supra loru, alţii
inse posiediendu potere nemărginită atâtu asu­
pra femeiloru câtu si asupr’a fiiloru loru. Intre
cei d’antâiu se tînu Americanii si Negrii, £r’
intre celi de a d<5u’a pop6rele sud-asiatece:
I m i n piifrtiinlii n i
nogamice respectulu parintiescu se unesce cu
poterea ce o au asupra copiiloru si femeiloru
loru; din contra intre Americani si Negrii pote­
rea parintiloru a supra fiiloru loru chiar’ asi6 e
de mica, precum e de nemărginită poterea bar­
batului asupra femeiei sale.
Selbaticii Americei nordice se ~r6ga plan-
gandu de copiii loru ca se faca un’as^u alt’a, si
ddca nu asculta le compatimescu asta neascul­
tare si er6re, dar’ nu-i pedepsescu neci odata,
ma neci nu-i mustra, ca nu cumva prin asta se-
devină neaudaci. — A d6u’a causa a acestei
crutiâri e simtiementulu celu f6rte mare a popo»
reloru Americane, cari in Asia-su unite cu J a -
panezii si cu pop6rele Mongolice. — Unu cu-
ventu amenintiatoriu in asit'ţ mare desperare
aduce pre fiii acestora, incâtu densii adese se
spendiura s4u si-fineseu vi6ti’a in altu modu. — .
D^ca fiulu dechiara, câ asta sdu cea nu voliesce
sâ faca, părinţii nu-lu mai astrîngu, sciindu câ
fiii si fiicele loru mai iute se om6ra, decâtu si se
p6ta astrînge la ceva. — Asi£ de fâra disciplina
se crescu si fiii Californieniloru.
(Finea va urmâ.)
Nicolau Ff Negrutiu.
 141

adunatu o multîme de barbati si femei impregiuru, cari

Naraţiune de Iorbu Feldmarm.
toti acum consemtiau cu opiniunea celoru ce acusau pe
Paulu de furu. Elu nu potu fugi de multîme, ci stâ fa-
(Urm are.)
cia cu ac^st’a rusînandu-se ai tremurandu, ascultau du
— „Ba asie r emane," adause negutietoiiulu ce cusorte i se dict^dia. „Se-lu predâmu ju decâtii," striga
unu risetu si mai vili. „In tru adeveru pare, ca est.i na- o voce. — „A sie e, in temnitia cu furulu acesta" intari
scatu negutietoriu des cai. Dai’’ ca s§ practisedi tu multîmea ca cu o voce.
acestu lucru, ascepta pana ce-ti va cresce unu picu de
barba. Pana atunci du-te si te jo ca cu soţii tei de bu- VII. Arestarea.
rocu“ — »E u -ţi dau optu-spre-diece Luisdori", respunse Naintea judelui s’a silitu Paulu a demintî acusa-
Paulu totu cu sânge rece. „C e amice ? “ se grabl negu- rea, câ elu ar fi furata Luisdorii aceia, dar nici decâtu
tietoriulu mai aspru, devenindu mai nepacientu, „mie nu voiâ sâ spună cum a devenitu elu la ei. A cesta re-
nu-m i plăcu asi^ glume pruncesci." — »D â -i mana“ sistintia pasiva si refrangivera a iritatu si pe jude, si si
dîse unu altu negutietoriu, „si elu se-si arete banii.“ — acesta credea supositulu falsu. In tempulu acelu ano­
„Bine dara, târgulu e gata" dîse negutiatoriulu ridi- malii, se comiteau forte dese furturi in tiera. Deci si pe
endu, „platesce, si calulu e alu teu “ Paulu lu-cugetara a stâ in corelatiune cu ore care ban­
Ceialalti negutietori aveau mare plăcere de por- da de furi, si judetiulu conta la descoperirile lui Paulu
tarea cea ponderosa a pastoriului, carele si-veri man’a a da de urip’a bandei. Resistinti’a lui Paulu deci a ama-
in pusnariu ca se sc6ta banii. Elu si-a trasu catinelu rîtu crancenu atâtu pe judele, câtu si pe intreg’a adu­
maram’a din pusnariu, la care inodase unu nodu mare. nare. Acuşi a cerculatu faim’a prin tote orasiele si sa­
Desnodâ nodulu, si 6t& Luisdorii straluceau de radiele tele din pregiuru, cumea unu pastoriu teneru e aresta-
s6relui. La Vederea Liîiedoriloru in manile acestui prun- tu, care ar stâ in legătură ca ore-care banda de lotri.
cu, toti s’au umritu, cu atâtu mai vertosu, câ-ci in ace­ Judele a inceputu acum a esaminâ pe stapenulu
stu tempu, aura si argintii mat nu cerculâ in publicu lui Paulu, a caruia.capre le pastoriâ, precum si pe toti
de feliu, ci numai asignate de papiru se foloseau. Negu- casnicii acestuia, Betranulu T om a, — arendatorulu
tietoriulu lui Paulu s'a inholbatu forte, vediendu câ vilei si stapanulu lui Paulu, — tocma erâ la mesa cu
tergulu seu asie' usioru a inersu, si câ in presupunerea tota famili’a sa, candu a primitu invitarea a se presentâ
sa despre Paulu a remasu rusînatu. Paulu intr’acea la judetiu. Elu a predatu scrisorea oficiosa Joanei, uni­
numerâ pretiuln de acordu, si imbiâ cu elu pe negutie- cei persone in casa, carea potea ceva ceti. Dupa ce
iţise pe langa tota avariti’ a sa, nu indres- audîra cuprinsulu scrisorei, toti eschiam ara: „E lu se
nea a primi Hunilu în pl’esintia altora. O suma asie de fia furu ! nu e cu p otin tia !“ — „ T u nu ai cetitu bine"
mare in manile Unui pruncu erd unu lucru cu multu dîse tatalu câtra Joana. — „B a asie stâu — respunse
mai batatoriu la ochi, decâtu ca sâ pota trece poseso- fefiti’ a plangandu, „elu e acusatu a fi furatu doue-dieci
rulu stimei flira cea mai grava suspitiune. si cinci deLuisdori, cari s’au aflatu in manile lui." — „In
j,De unde ai tu aurulu acesta? intrebii negutieto- manile lui ? asta e lucru curiosu" dîse arendator&s’a. —
riulu. — „A cea nu se tiene de dta“ respunse Paulu. — „V om u ved e" întrerupse arendatorulu scolandu-se. —
„P t a a id îsu : ,Târgulu e gata', primesce dara banii, „S e deschidemu lad’a ." In lada se aflau o suta si cin-
calulu <dtale e alu meu.“ — „T u-m i pari pre scurtu le­ cidieci franci in argintu si asignate, dar’ nici unu Luis-
gata, pentru unu copilu de etatea ta,“ dîse unulu din­ doru. — „N o f“ dîse arendatores’a, pe candu barbatulu
tre negiltietori.-~<- „D e sunde est] tu ? “ lu-intrebâ alu numerase banii. — „N u lipsesce nem icu" respunse
treilea. — ^Ce -e tatalu te u ? “ Elu ti-a concrediutu acesta. — „S i dşca ar fi si lipsitu ceva“ adause Joana,
cumperarea' unui calu ? Si cum de are elu atât’a auru — „sciu bine, câ nu i-ar fi furatu acela, pe care amu
in manile s a le ?" Asi^ ploiau întrebările uimitiloru asu­ voi se-lu a cu s â m u ,"— „ T u ai dreptu fiic’a m ea" re ­
pra sermanului pruncu, câtu nu avea tempu neci a li flectă, tata-seu. — „Inse de unde are elu 25 Luisdori ?
respunde. Ba intr’alteie audî si cuventulu „fu ru “ asu­ Acesta e, ce pe mine me face sâ-mi frangu mintea. Sâ
pra sa, la care epitetu tota sângele i se concentrai in mergemu inse fiic’a mea la orasiu, d<5ra se va desfa-
tacia. Sermanulu pruncu, asi^ paivu, onestu, nu a spe- siurâ lucrulu acolo. D ar’ cum a castigatu elu acei bani?"
ratu pedec’a acesta, ei perplesitatea lui acesta constata Se intrebâ betranulu Tom a, preparandu-se de cale. In
mai tare suspitiunea contra lui apucata. asid caote de nesciintîa fie carele se intrebâ pe s in e :
„Sâ-lu cautâmu" strigâ o voce dintre acusatori, „D e unde are Paulu atâtia bani ? " Si ninie nu potea
„trebue se mai aiba auru la sine."' — Aceste cuvinte deslegâ gacitur’a acesta. Numai Joana nu dîceanim icu,
1 au desceptatu, si i-au readusu ^ra-ai quragiulu avutu. ea se confundase in meditâri adance, si ochii i se inun­
Cu iutele si-a luatu blosea, si căciulă, afara de caltiuni, dau pe furisiu de lacremi.
carii i-a lasatu inimiciloru sei, era pusnarele si li-a are- Judele a ascultatu pe rendu pe toti casnicii aren-
tatu g<31e ’nainteâ tuturora. Intr’acea, scen’a acesta a datoriului Tom a, si toti au marturisitu despre Paulu a fi
12 '

/
 142

pruncu de omenia. D ar din cuvintele betraniloru s’a tură de banda de furî. Dîca «in e ce va dîce, naintea
potutu atâta sci, câ Paulu, carele a intratu la ei ca pa- mea esti nevinovatu. Primesce Paule de la mine acesta
storiu seracu, din servitiulu seu de "pana aci nu a medalia, asta e totu ce am ©u pe lume. Prim esce-o, ti-
potutu sâ-si stringa asid avere însemnata. D e unde va aduce norocu, si nu te va lasă a me uită. A sie dara,
dara atâtia Luisdori ? Forţarea lui cea buna n’a lasatu câ tu nu me vei u itâ ?“ — „ O ! neci odata! neci can­
neci unu cugetu reu in anim’a stapaniloru sei, si si du !“ respunse Paulu cu v6ce inadusîta.
acum erau siguri, câ elu nu e capace a fi furu. Judele In acestu momentu intrara in cabinetu doi sol­
mai pe urma a confrontatu pe Paulu cu stapanii sei, cu daţi ca s6 departedie pe Paulu. Acesta s1a grabitu a
scopu, câ d6ra pentru influinti’a ce o posiedu aceştia ascunde medali’a in vestmintele sale, si s’a departatu
peste elu, se va induplecâ a mărturisi ceva. cu concomitenţii 3ei fâra a mai dîce unu cuventu.
Adusu fiindu Paulu in faci'a stapaniloru, cu confi-
dintia fiesca a alergatu câtra ei, strigandu: „ O ! nu VIII. Simtiementu de detorintia.
cred eţi!" eu nu sum vinovatu.“ — „E u ti-credu fiulu
Contele de Cheratnecu, carele remasese singuru
meu. T u ai fostu la mine totdeuna de omenia si dili-
in vale, s’ a miratu vediendu câ pastoriulu luni dema-
ginte. Inse de la mine tu n’ai castigatu banii aceia.
neti’a nu se mai areta. T6ta diu’ă inzedaru a asceptatu.
Spune n6ue acuma, cum ai devenitu tu la acei bani, si
D ar in diu’a acesta, totuşi s’a ocupatu contele numai
ce ai voitu sâ faci cu calulu ? “ — „E u nu potu sâ spu-
cu acelu cugetu, pote câ d6ra caus’ a intardîerei e vre
nu acesta" respunse Paulu lasandu-si ochii trişti in
unu morbu intrevenitu. Inse vediendu, câ neci in ur-
diosu. — „N u, eu nu voiu spune acesta'* repetî cu si-
matorea diua nu mai vine, dupa ce esîse in cale iu
guritate, „d a r’ me ju ru, stapanulu meu, câ eu nu am
direptiunea vilei arendate, a inceputu a deabate lucrtriu
furatu.“ — „O D 6 m n e! ddca sciu eu bine câ tu nu ai
maijseriosu. Ce s’a potutu 6re intemplâ cu Paulu ?
furatu. D ar fiindu câ tu lesne te poti desvinovatî, asi^
Trentitu-l’a calulu? Devenitu-a ore in suspitiune a ospi-
descopere adeverulu, si tote voru fî b in e “ — „A sie
talisâ pe unu esilatu ? Tote aceste si alte cugete triste
Paule, fiulu meu“ mai adause si stapan’a sa, „vorbesce,
amariau anim’a contelui, si se inculpă pe sine a fi. cau­
te rogu, eu, carea te-am iubitu ca pe fiulu meu.“
s’a ori-carui periclu in care dor a se afla Paulu.
Prunculu suspină, inse observă totu aceeaşi tăce­
A mai asceptatu pana Miercuri. Si vediendu câ
re. D e odata i se apropia Joana, lu-apuca de mana, si
pana la ameadi neci in asta d î nu se mai areta nime,
cautandu-i dreptu in ochi, — dîse cu o voce mişcata :
nu s’a mai potutu rabdâ, ci s’a resolvutu a seirici sin-
„V oeaci tu a te numi fu ru ?“
La aceste cuvinte simtî Paulu ’ câ inim'a-i se
deveni in unu satu apr6pe de dominiulu seu, prin ur­
bate tare, genunchii i tremura, si câ nu e mai multu in
mare omenii săteni lu-cunosceau. Inse acuma nesocotea
stare a resiste unei asie mari iubiri din partea stapani­
ori ce periclu facia cu mustrarea cunosciintiei sale a
loru sei si a Joanei, si eră gata a descoperi totu se-
fî caus’a nenorocirei unui pruncu> carele pentru elu se
cretulu Joanei, de nu se apropiâ judele curiosu, carele
sacrifica, apoi câtra acesta se gatasera si pucinele
observase mişcarea budieloru pecurariului, si carele
bucate, cari Paulu i le-a fostu lasatu.
voia s i nu perda neci o v6ce din mărturisirea lui.
A plecatu deci, fâra a sci câ unde va ajunge.
Apropierea judelui a conlucratu atâtu, câtu ar fi con-
Dupa o cale de doue ore a vediutu casele cele d’antâiu
lucratu unu acovu de apa rece turnatu pe capulu seu
a unui satu, despre care si-aducea aminte a fi fostu
infocatu. S ’a desceptatu indata din starea sa letargica
odata seu de d6ue ori in elu. Osteaitu dar’ si flamendu,
in carea devenise prin farmeculu amicetiei celora ce-lu
a intratu in birtulu satescu, ca revenindu-se aci cu ceva
iubeau, si intindiendu man’a amicei sale Joanei,cu sole-
bucate, se-si pota continuă calea câtra vil’a La Sausaie.
nitate i d îs e :
Dandu in birtu de 6re oâti tiereni, cari incungiu-
— O ! Joana! tu nu scii ce dorere m i-cau sedi!
rau una mdsa, si-a trasu palari’a pe ochi, si dupa o
D eca tu ai sci, tu de buna sdma nu m'ai constringe se
scurta salutare, s’a asiediatu la o mesa intr’unu coltiu
vorbescu . . . D ar’ sâ te intrebu u n a : si tu inca me vei
a chiliei. Pana a i-se prepară mancarea, erâ atentu la
dispretiui ? “
discursulu tiereniloru.
A poi a tacutu, cu propusu firmu a nu mai deschi­
de gur’a. Judele insielatu in asceptarea sa, a deman- „N u mai scie omulu cui se se incr&la“ dîse unu
datu departarea lui Paulu erasi in carcere, unde are tieranu, „inca si pruncii se facu talhari, si inca talhari
a-si asceptâ sentinti’a. de cei mari.“ — „A sta si pe mine me pune in uimire^
Pana ce a chiamatu ju dele soldaţii, si pana ce adause celalaltu. „elu se vedea a fi unu pruncu de ome­
mai consultă cu stapanii lui Paulu, Joana a deslegatu nia, si betranulu Tom a tocma ieri mi spuse, cumca elu
o medalia de la grumadiu, a predatu-o lui Paulu cu neci odata n’a potutu aflâ ceva reu in elu.“
lacremi, si i-a sioptitu aceste vorbe: „E u sum sigura, La cuvintele aceste si-a intorsu contele capulu
câ tu nu ai facutu neci unu reu. Tu nu ai fostu in legă­ indereptu, si asculta cu atentiune încordata.

„A ceste tote sunt b u n e /' -continua celu d’antâiu,
,;cum a potutu elu cu o l^fa lunara de cinci franci a-si
stringe d6ue-dieci si cinci Luisdori ? Cumca i-a avutu
la sine, m’am convinsu cu ochii mei. Apoi se pare inca,
câ neci unn picu de rusîne nu semtiesce, câ-ci se afla
la elu.“ — „T u vei spune dara acesta ’naintea ju d e ­
caţii, apoi vomu ved^. celelalte" respunse celalaltu. —
„D e buna s^ma voiu spune. Tempulu e aci ca se plecu
la drumu. P e doue 6re debue se me presentediu, era
panama locu am de a merge o ora buna. Susu dara!
In ta o inghitietura de mustu, apoi spre revedere.'4
In clipit’a urmatore se scolă beutoriulu si se de-
partă. Acestu discursu aduse contelui o descoperire
infricosiata. Nu avea lipsa de scrutare ulteri6ra. Nu
mai eră dubietate, câ Paulu e arestatu, elu s’a retie-
nutu a descoperi numele celui ce i-a datu banii, elu are
sâ cada viptima fidelităţii sale, desonoratu, aruncatu in
carcere, apoi acesta, pentru elu ! pentru scaparea lui
— a contelui. — Nu fâra pucina dorere lu-ocupau cu­
getele aceste pe conte, si nu usi6re imputări si-facea
sîe-si singuru pentru neprecautiunea sa. Cum a potutu
elu se concrdda unui pruncu asid lucru delicatu ? Cum
n’a prevediutu elu acesta stanca ? Dar’ nu eră tempulu
a mai cugetă despre cele trecute, fâra a veni spre de-
laturarea reului venitoriu. Uniculu remediu vindeca-
toriu e acela, ca elu, contele de Cheratnecu, se desco­
pere singuru, naintea judecăţii, adeverulu. Acesta de­
scoperire, sciă elu bine, va trage dupa sine prinderea,
-•^Testarea, si judecarea lui la mdrte de câtra tribuna-
lulu revolutiunariu. Elu a sciutu acesta, dar nu s’a
retrasu neci pe unu minutu. — „A cesta e detorinti’a Acestu momentu pentru Paulu a fostu celu mai fiorosu
mea" si-dîse elu, „si eu cauta se o implinescu fâra con­
siderarea urmâriloru."
Cu graba paraşi deci birtulu, si-si luă calea câtra
Pontivy. La intrarea sa in orasiu observă Unu tumultu
mare de 6meni.
.IX. Sentinti’a.
Salonulu tribunalului judecatorescu eră indesatu
de tierani si negutietori de cai. Cei mai mulţi erau ca
martori. Sermanulu Paulu siedea pe scaunulu inculpa-
tiloru, cu capulu plecatu spre peptu, si ascultă cele
aduse in contr$ lui. Casnicii lui Toma, arendatorelui
vilei L a Sausaie, documentau cu totii portarea cea b u ­
na si fidela a lui Paulu. Insu-si presiedintele, miscatu
de portarea lui cea intiel^pta, de blanddti’a lui, si de
trist^ti’a si supunerea lui, carea se vedea din faci’a lui,
f<5rte afabilu, fâra imputări, l’a provocatu a da deslucire
in caus’a celoru doue-dieci si cinci Luisdori.
Paulu numai atât’a a aflatu cu cale se respunda:
„E u nu potu sâ spunu, numai atât’a dechiaru, câ nu i-
am furatu. Dar’ neci nu i-am primitu de la <5re care
furu, eu n’am neci o legătură cu furii, eu am fostu tot-
d^una de omenia, eu jo ru naintea lui Ddieu.1' —
143
„B in e ! inse spune de unde ai tu banii a ceştia ?" —
Paulu tace.
Acesta tăcere constanta a inculpatului a iritatu
f6rte paciinti’a procurorului de stătu, si a inceputu din
tota patim’a a-lu inculpă, si poftea esecutarea celei mai
aspre dreptâti contra inculpatului, carele e asi^ de te-
neru, si asie de impietritu. A dvocatulu aperatoriu,
firesce numai oficiose chiamatu, nu se frangea pre tare
a-lu aperă. A poi si pe langa aceea, considerandu sum’a
cea mare de bani in manile inculpatului si resistinti’a
lui de a respunde la cele mai grele intrebâri, facea ape-
rarea mai cu nepotintia. A tât’a potea aperatoriulu,
carele de inocinti'a clientului seu eră convisu, singuru
a face, ca sâ reclamedie la grati’a judetiului.
In asie cercustâri dara ju d ecat’a lui Paulu eră
sigura. In momentulu candu judecătorii se redicara a
se retrage pentru consultare secreta, presiedintele,
petrunsu de condolintia, a socotitu se faca cea din ur­
ma incercare, drira lu-va plecă spre descoperirea lucru­
lui acestuia. „ — Judetiulu va luă in consideratiune
descoperirea ta, si sentinti’a va fi mai blanda" — dîse
câtra Paulu.
L a aceste blânde cuvinte, Paulu a tresaritu. Car­
cere, deson6re, unu vijtoriu plinu de rusîne, aceste
erau, ce potea elu acum asceptă. Elu s’a redicatu sub
acesta presiune; pucin’a rosietia din faci’a lui, resufla-
rea lui cea adanca, constatau fric’a si lupt’ a sa cu sine
insu-si, câ-ci in elu se luptau cu unu focu nespusu sem-
tiementulu seu de detorintia de una parte, si fric’a
de o peta rusînatdre pentru viitorime de alta parte.
dar si celu mai serbatorescu.
Vediendu-lu presiedintele că se sc61a si voesce a
vorbi, s’a plecatu câtra elu, ca s6-lu asculte, ^ra in
adunare domniă o tăcere mormentala. Acesta tăcere
si ascultare inse se mai prolungi, câ-ci Paulu stă drep­
tu in susu, cu o privire melancolica, si ca mutu. D e
odata si-puse man’a pe inima, ca cum ar fi voitu se o
opr^sca in baterea ei, era cealalta o redicâ la ochi, si
erumpandu in lacremi, se lasă era-si pe scaunu.
Acum a nu se mai potea perde tempulu cu elu,
tote încercările remasera desierte a pot^ sc6te din elu
ceva; judecătorii se retrasera pucinelu, apoi dra-si ocu-
para locurile loru de judecata, ca se se pronuncia sen­
tinti’a adusa.
X. Eliberarea.
In momentulu acesta s’a escatu unu tumultu e-
straordinariu in adunare. Presiedintele stătu pucinelu.
Sgomotulu inse luă dimensiune si mai mare, si se potea
observă unu barbatu, carele intrebuintiă t6te midilo-
cele, ca se-si faca cale printre multîme, fâra a luă in
sema vatemârile de la acei peş carii i impingea din calea
sa. O palaria lata i acoperiâ capulu, si mişcările, ce le
facea, delaturandu 6menii din cale, nu lasau tempu
12 *
 144

a-i observă si trasurele feciei sale. In urma strabatii

pintre multîme, si se opri facia cu judetiulu, aci si-luă I.
palari’ a de pe capu. O eschinmare ca dintr’o g u r a :
„C on tele de Cherattaecu“ cutremura aalonulu. Frundia verde din gradina,
E lu a fostu in persâni, Ochii lui cadiura mai an- Reu me d6re la anima;
tâiu pe inculpatulu, carele frapatu si confusu de vede­ Frundia verde ’ n plopu inaltu,
rea contelui se incercă a se scolă-si a vorbi, unu semnu M e lasă, si a plecatu
alu contelui inse lu-retienu. Sgomotulu nu voiă sS aiba Spre unu plaiu indepartatu,
capetu in adunare. M e lasă se plangu oftandu,
„A cesta e unu aristocratu“ ae audîra câte-va voci Si de dorulu seu ardiendu.
din adunare. — „P rindeti-lu u — resunara alte voci. E ca drag’a primavera . . .
Esilatulu standu nemiscatu, cu fruntea redicata, Randunelele vinu era,
cu o căutătură seriosa si liniscită, asceptâ, cu adanca D ar baditi’a mieu nu vine,
despretiuire, pana ce sgomotulu si bâtjocurele s’ au mai D6ra s’a uitatu de mine.
domolitu. Trandafirulu impupesce,
D upa ce presiedintele a restaurata pacea, s’a re- Badea mieu nu mai sosesce.
dicatu deferintele publicu. — „CelSatiene!“ dîse elu T ote florile ’nflorescu,
câtra contele, „in contra dtale s’a emisu unu semna- Numai eu me vestediescu,
mentu de prigonire, eu debue sâ esoperediu esecutarea Tote-su vesele, voiose,
lui.“ — „Dom nulu meu“ respunse contele-cu t<Sta recel’a, Numai vieti’a rnea-e doi6sa.
„eu voiu plini detorinti’a m ea; ^ra dv6stra veti plini A h baditia, ce p ec^ tu !
detoriuti’a dniiloru vostre, deca ve va plac^ “ — A poi C â de mine te-ai uitatu.
se îndreptă câtra presiedintele: „Prunculu acesta e II.
inocinte;“ dîse cu unu tonu apesatu. Descoperirea, ca ­
Frundia verde printre bradi,
rea elu cu constantia necri&îîbila vi o-a denegatu, vi o
Semtiu dorere si necasu.
facu eu . . . Eu sum, ftelu ce i-am datu cei d6ue-dieci
V ine mandr’a si se duce,
si cinci Luisdori, cari s’au aflatu la densulu. Elu a tacu- Doru mi-lasa, doru mi-aduce.
tu, sciindu câ prin numirea numelui meu, mi-va aduce
V in ein an dr’a,er se ’ nt6rce,
arestarea mea. Elu s’a saerificatu pentru mine, inse eu
nu potu primi acestu sacrificiu. Acuma, dupa ce eu Bate ventu, nu mai incdta,
singuru am aretatu adeveruluj sum gata a primi t6te Dorulu mandrei me sag^ta.
consecintiele lui/* „Dom nulu m e u s e int6rse contele Bate ventulu caldu si rece
câtra acusatorele publicu, „acesta era detorinti’a carea D oru-e mare si nu-mi trece.
aveam sâ o implinescu, si împlinirea acestei detorintie Frundia verde ’ n poenitia,
a fostu pentru mine cu multu mai tortur<3sa, de câtu e Multu intardîi puiculitia,
acea detorintia pentru dv6stra, carea o aveţi de im- De-ai sci tu cum patimescu,
plinitu in privinti’a personei m ele.“ Plânsuri cum me napadescu.
Dupa aceste cuvinte se duse câtra Paulu, carele Frundia verde de pe lunca,
entusiasmatu si fâra a-i sta cineva in contra, se redică Dorulu teu amarii m’alunga,
de pe scaunu', si se aruncă, in bratiulu contelui. Acesta Si din luna si din noru
l’a strensu la inim’a sa, si l’a inundatu cu sărutări. — Eu cetescu totu alu teu doru.
„ T u esti o inima brava nobila“ — dîse contele câtra Vina, angerelu balaiu,
Paulu, „eu sum pierdutu, dar tu esti mantuitu.“ Si Câ-ci e negru alu mieu traiu.
acestu barbatu de ratigu inaltu strangea in bratiele Hai, te rogu pe Dumnedieu,
sale pe prunculu poporului de rendu, carele nu mai Si alina dorulu mieu !
potea de lacreme a i respunde nimicu.
Oradea-mare. Maria Suciu.*)
Multîmea, ca martore oculara a acestei scene,
caută cu mirare spre aceste doue fiiintie, si nu potea
crede sim patfa loru un’a câtra alt’a. Murmuritur’a con­ *} Poesi6r’a „K u g’a unei june“ din nrulu 7 ala foiei nâstre '
tra esilatului a incetatu. Sgomotulu amerintietoriu s’a atragandu atentiunea mai multoru stimati cetitori ai noştri, ne
rogara se Ii descoperimu numele autorei. Acuma dara ni luaraniu
inlocuitu cu o amirare adanca si plina de respectu. —
libertate a pune sub aceste doine (inspirate totu de aceeâ-si lira
Adunarea eră mişcata pana la sufletu. Si insusi ju d e ­
frageda, carea intonase „R ug’a unei june“ ) intregulu nume alu
cătorii s’au uimitu, miscatu "si confundatu,sidevenira in ştim. aut6re. Totodata ne rogâmu do indulgintia, deca cumva prin
perplesitate. ; (Finea va urmă.) acesta indiscretiune amu fi vatematu modesti’a uneia dintre cele mai
zelose si brave dame romane din Ungaria. Ked.
 145
m m m
Erainintele nostru deputfttu, dlu dr. Iosifu H od o-
sîu, in septeman a treouta a oapelatu trei adrese gratu-
latore, una din Brasjovu cu optu-dieci de subscrieri,
alta de la profesorii si cetatietiii din Blasiu, si a trei’ a.
de la tenerimea studiosa in Blasiu, cari urmedia aice:
L in câtrau si pentru ce bate ?
D om n u le! Cu ajutoriulu unei legi electorale feu*
d a listice si artificiose, majoritatea dietei tranne se pre­
făcu la 1865 in minoritate ; era dupa aceea vocea tie-
rei nostre fu innedusîta prin câte-va apucature absolu-
tistice ale nefericitei politice sistatorie. Tier’ a nostra
fu ohiamata, ca in batai’ a de jocu, ca sâ-si apere inte­
resele sale in diet’a U n g a riei; in adeveru inse, tocma si
la Pest’a, s’au descbisu usiele numai boieriloru tierei,
pentru câ poporulu drn tote clasel« mai neci decum nu
este representatu.
Domnia Ta, Domnule, desguatatu profundu prin
strigători a nedreptate ce se iacu si astadata marelui
Principatu Trannia,!pfcie chai-ei nostre patrie, ca tinulu
dintre vechii campioni ai autonomiei aceleiaşi, cum si n i
libertâtii naţionale dreptu intielesae, indata de la rede­
schiderea bietei ungurene nu ai pregetatu a fi cu luare
aminte la ori ce ocasiune, ce tî-s’ a datu ca se aperi bat­
jocoritele si calcatele drepturi ale patriei si ale natiu-
nei nostre, si se infrunti aroganti’a si urgî’a seculara,
p e ca re unii ar’ vre se arunce asupra poporului nostru,
'*rfc D .TtfTS-âispusu loru in facia, câ tier’a e a tuturo-
ru, nu nutoaijt dumnialoru.
In 8. martiu a. o., D. Ta, Domnule, inspiratu de
simtiulu dreptâtii si intristatu totodată in nobilulu D,
Tale sufletu de mesur’ a cen absolutistica, ce se intenta
de nou asupra marelui FrinOipa-tu Tirai.ni’o, ti ai redi-
catu din nou vocea petrundietdria in fav6rea acestei
tieri nefericite; era cu acest’a ai mai adausu unu me-
ritu la eâte aveai.
■ Crddfc Domnule, oâ vocea D. Tale a vibratu prin
arteriele n6stre, a redicatu sperantiele si a petrunsu in
tote clasele aoeiet&tiei tranne, pe cei pueini in credin-
tia i-a intaritu, pe renegaţi i-a rusînatu.
Prim esce deci, Dlepre-onorate, asigurarea since­
rei nostre recunoseitilie ai caldurosele nostre salutări
fratiesci. '
Brasiovu, 22. martiu 1867.
(Drmeza 80 de subscrieri.)
II.
Dom nule! Pre candu învingătorii de la 17.febru-
ariu a. o. tienu iubileu pretotindene in celu mai mare
entusiasmu, pre atunci noi de langa campulu libertâtii
netrezimu uimiţi de evenemrntele, ce nu le asceptamu,
si mai multu, suntemu convinşi câ naţiunea romana in-
trega, care inainte cu 19. ani a depusu in acestu locu
juramentu 3olemnu de credintia si alipire catra tropu,
catra cas’ a domnitoria, precum si catra patri’a si naţiu­
nea sa propria — stâ pre cu gete ai tiene la o pu3etiu-
ne de observare de tote ce se iutempla — deducandu
la urmâri funeste din strămutările produse in acea dîua.
Din cele ce se petrecu, deduceam , câ străinii aru
voi in presentu a sciscită bucurosu, câ inim’ a natiunei
romane, in asta situatiune atâtu de grea, cum bate ?
Ea inse, in medi-loculu astoru entuaiasme, a’a
aretatu in chiar’ poterea s a ; ea le-a spusu seriosu, si
nu odata ci de repetîte-ori? câ bate numai si numai
pentru dereptate si egalitate in patri’a sa sempre au­
tonoma, sempre independinte ; si era câ peste aceste
margini ea nu are lipsa a trece ; peste pragulu patriei nu
voiesee a pasî.
Si dupa atâte vertuti si sacrificie secularie, pent­
ru tronu, dinastia, stătu si pentru patri’a sa, ce avea
naţiunea se doresca alta decâtu a i-s e impleni odata
acele asceptâri pre juste.
Inse, tote indesiertu. Amăgită in drepturile eas-
tigate, ea pare, fara conditiune,'sacrificata egoismului
si egemoniei unei naţiuni, ale cârei aspiratiuni păru a
nu ajungă neeit odata culmea.
D ar’ tempulu nu este inca la capetulu seu. Naţi­
unea firma in vertutea sa cauta cu sperantia in venito-
riu. Acesta este in man’a lui Domnedieu. Si Domne-
dieu lu-pote face, si pentru santieni’ a causei, trebe se-
lu faca si mai bunu si mai ferice.
Si pana atunci inse, ea are s§ arete, câ are si spi-
ritu de vietia si inima neinfranta; câ-ci altmintere va
fi tarâita ca cadavrulu târeitu de rapitorie, si impartîtu
in ascunsele loru.
Si aci, ea pretinde de la fiii sei probe de vietia si
de virtute. Ea-i povoca pe totu, ce e mai santa, a nu-si
uită de chiamarea loru, si pretinde a nu o paraşi si-a
nu o lasă, spre a fi trasa la mormentu, avendu inca dî-
le si mai bune si mai ferici de a trai.
Domnule ! D. Ta, care ai intielesu acesta voce, si
si ai sciutu apreturi pre multu pretensiunea cea mai
drepta a natiunei, ti-ai implinitu detorinti’a de fiiu cre-
dintiosu alu ei si alu patriei, candu in siedinti’a dietei
de 8 martiu a. c. ai redicatu ouventulu cu t6ta resolu-
tiunea pentru aperarea autonomiei si independintiei
Tranniei si a drepturiloru nostre legale.
Onore eroului atletu!
Si precandu D. Ta ai indeplenitu fapt’a, care in
impregiurarile presenti carapteriseza pre barbatulu in­
spiratu de celu mai curatu simtiu natiunalu, si de celu
mai mare pafriotismu, pre barbatulu celu mai statornicu
in principii, si resolutu in lucrările 3ale: pre atunci si
noi impliminu o detona plăcuta venindu a -ti descoperi
simtiemintele cele mai cordiale de stima si onore.
Venimu Dle, a-ti dechiarâ, câ tote cele ce ai es-
presu in cuventulu din 8. martiu a. c. cu privire la nu-
 146
litatea uniunei, ce ae pretinde ca fapta, sunt eapreaiuni
ale inimei nostre.
Venimu a-ti apuse, câ noi incuviintiâmu raodulu
desfasiuratn in acea aiedintia pentru d e le g a re a cestiu-
nei de uniune a Tranniei — in casu candu nu a’ar pote
evită cu totulu; — si câ cu conditiunile espuae de a i-
se păstră autonomi’» si independinti’a legislatoria si
guvernamentale, ne potemu invoî.
Se pote câ tempulu, ce ar’ fi in stare a-ti împarte
tributulu cuvenitu pentru devotamentulu D. Tale, nu
va veni curer.du ; fii inse securu, câ naţiunea scie recu-
nosce pre fiii sei credintiosi; era istori’ a nu va fi avara
a insemnâ atributele ce le-ai meritatu.
D dieu si semtiemintele nobile ce te au condusu
pana aici pre carier’a grea percursa, sg te conducă si
de aci înainte, si te aaecurâmu, câ aspiratiunile D. Tale
sunt si voru fi identice cu ale nostre.
Primesce, D le , inca odata espresiunea cea mai
sincera a simtieminteloru nostre de stima si de ade-
• rintia.
Blasiu, 22. martiu 1867.
(Urm eza subscrierea profeaoriloru, unoru ne-
gutietori si altoru cetatieni din Blasiu.)
III.
Pre onorate dom nule! Nimicu nu pote atrage
asie tare instintulu si spiritulu omeneacu — ca patri’a
si naţiunea. Nimicu nu pote amari mai tare natur’a ro­
manului — ca nerecunoscerea numeroseloru ţui sacri-
ficie, ca rapirea fara de lege a patriei lui si aruncarea
sub tutoratulu unei naţiuni arogante. Si erasi nimicu
nu p6te dâ o bucuria mai mare inimei romanesci ca
desteritatea si resemnatiunea, ce o a-ti manifeatatu in­
tru rumperea nodului gordianu pre aren’ a furtunosa a
dietei din Pesta, care fu pregatitu de sânge si limba
străină spre nimicirea autonomiei si independentiei
Transilvaniei, a prd dulcei nostre patrie.
Domnedieulu poporeloru ajuta totdeauna derep-
tulu, dara cere sacrificiuri — si astfeliu discriminele
mari născu barbati mari. D. vostra, Domnule, ati avu-
tu curagiulu si desteritatea de a spune in diet’ a din
Pesta, câ uniunea nu e neci legale neci fapta com pli­
nită, si cu acesta ati datu impui ui intregei romanime
la o noua activitate : dvostra ati aretatu, câ o naţiune
care-si are patria si legi, nu pote trece in patria străi­
nă si feub legi atraine.
Pre stimate domnule, noi junimea atudioaa la
gimnaaiulu com pletu din Blasiu invetiandu a cunosoe
pre barbatii natiunei nostre, suntemu convinşi despre
nenumeratele merite ce aveţi pentru patri’a romana, si
cunoscemu pe deplinu aplicarea ce nutriti pentru dul­
cea nostra naţiune — din leganu si pana in momentulu
p resin te: era de acum inainte literele eterne ale nume­
lui D. Tale sunt inradecinate in inimele nostre. Si asie
de aici din departare, din vechiulu centru alu apostoliei
romane, venimu cu bucuri# a ve esprime ten er’a nostra
bunavointia si fragedulu nostru devotamentu, care vi-
lu pastrâmu multiamindu-ve ferbinte pentru inceputu-
lu ce ati facutu in venitoriulu nostru.
Primiţi dar’ , pre onorate Dle si bravu antelupta-
toriu alu scumpei nostre naţiuni, espresiunek simtiemin-
teloru inimei nostre.
Dupa care ve asecurâmu, câ o viia si pretiuita
aducere aminte a numelui D. vostre ae va pestră in
sinulu nostru, ai rogandu totodata pre atotpotentek
creatoriu, ddieulu dereptâtii ai egalitâtii, ca sS ve inr
delunge firulu vieţii aanetoae pentru binele patriei si
natiunei —- auntemu ai D. Tale pre plecaţi si intimi
stimatori.
Blasiu, 21. martiu 1867..
Tenerimea studiosa lagim nasiulu completu
din Blasiu.
Proverbe romane.
69) Nu-e frumosu cine se tiene, ci-efrumosu cui-i
sjede bine.
70) Nimene nu p6te amblă cu cărbune aprinsu se
nu se arda.
7 1) N’aretă lupului padurea.
7 2) Cine bine lega, bine deslega.
73) Nu dice hopu pan’ei sari in jocu 1
7 4 ) F u g ’a e ruaînosa, dara aanetosa.
-v; .75) CttBfc»
7 6 ) E lesne a dîce, dara a nevoia a face.
7 7 ) A p ’a trece, petrele remanu.
78) Nu poti fi si cu pui, si cu oua, si cu closica
grasa.
7 9 ) A remasu ca sohiop’a de dantiu.
80) Nu-su totu-deun’ a pascile.
8 1 ) Nu stau covrigii pe gardu.
82) Nu caută omulu cânelui, ci celui a cui e oanele.
83) Cine maneca mai demwietia, mai departe
ajunge.
84) Nu este inceputu far» aevirsîtu.
85) Langa multe m osi^ oMlre copilulu.
86) E lesne a ierţi, inse a nevoia a' uită.
87) Cord’a pre intinsa pe urma se rumpe.
88) Fala g61a straitia usiora.
89) Lucrulu de furatu ajunge predatu.
90) Mai multu sciu puii decâtu olosic’a.
91) Vulpea nu se prinde la lupta cu ursulu.
92) Spune-mi cu cine te ’ nsotiesci, si ti-voiu spune
cine esti.
93) D e ce oadi mai de susu, d’aceea te dore
mai tare.
94) De nu cura, picura.
9 5 ) Nu vede padurea de copaoi
Publicate de
Teodoru Manu.
 147

Ce e nou?

Cu anima dorerosa incepemu acuma rttbric’a acesta, câ-ci suntemu siliţi a spune cetitori-
loru noştri o scire trista, a anuntiâ o perdere natiunala. Splerid6rea legistiloru romani, agerulu ape-
ratoriu alu dreptâtii, marele natiunalistu si patriotu romanu, fostu Comite Supremu alu Aradului,

GEORGIU POPA
nu mai este intre cei vii. M6rtea cruda i ciuntâ firulu vieţii vineri in 29 martiu deraaneti’a la siese
6re in Aradu. _«■
Sub prim’a impresiune a dorerei profunde nu suntemu in stare se apretiuimu perderea
naţiunii prin m6rtea acestui barbatu. Cugetarea n6stra se intuneca . . . pen’a ni cade din mana . . •
si anim’a se 'n^ca in suspine, oftan du:
Fia-i tierin’a usi6ra si memori’a binecuventata f

*** (Despre incoronare) foile incepu a publica fe-
liurite specialităţi. In againulu încoronării, precum si in
cele doue sere urmat6re oetâtile sorore se voru ilumi­
na ; in ajunulu incoronârii va fi unu grandiosu con-
ductu de făclii, la care afara de corurile vocale d’aice,
voru luâ parte si unele din orasiele din p regiu ru ; a
dou’ a sera va fi unu maretiu focu artificiosu pe Dună­
re. In t6te trele serile se voru arangiâ petreceri popo­
rale, 6r in teatre voru fi representatiuni gratis. T6te
comunele tierii voru fi representate la incoron are; din
diferite parti ale tierii plugari in costumulu loru natiu-
"^~--^MiCSSb)3»râ*pune inaintea Maj. Sale produptele agri-
culturei,»! ala industriei. Pentru primirea nenumerate-
loru 6speţi in Pesta si Buda se voru improvisâ siatre
de lemne, si ca comunicatiunea intre cetâtile sorore sâ
se intemple cu usioretate, voru face anume pentru festi­
vitatea asta d<5ue punţi de nâi.
*** ( Ihet’a Ungariei) in decursulu septemanei tre­
cute a oontinuatu desbaterile in generalu a supra p ro­
iectului in privinti’a afaceriloru comune. In fine vineri,
dupa ce vr’o siese-dieci de vorbitori abdîsera de cu-
ventu. desbaterile se inchiara, si in siedinti’a de «am­
beta proieptulu se primi cu mare majoritate de basa
pentru desftaterile speciale. Totu in siedinti’a de vineri
se verifică deputatulu Alesandru Bobatielu, er alegerea
lui Moisilu se nimici, din causa câ dinsulu se dechiara
iriainte, cu mea nu scie m«giaresce.
(La ministeritŞit <le interne,) precum cetimu in
foi, numai in t i^ g ^ e m a n a optu sute de recursuri pen­
tru diregatorii ân so-situ.
*** (Majest. Sa fmperatufu) in marti’a trecuta a fa-
cutu o escursiune la G0d0U6 spre a venă. Cu Mai. Sa
fura cont. Juliu Andrdssy, b. Bela Wenkheim, gen. cont.
W aldstein, adjutantulu Fehervâry si deputatulu Ivân-
ka. Yânatulu se incepu in paduriti’a de la Kerepes si
21 de becatie picara, dintre cari imperatulu impuscâ
11. Dejunulu se tienu in castelulu din G‘<Jd8ll5. Dupa
mediadi Maj. Sa merse pe campi’a de la Sz. Kirăly si
visitk cerbii de acolo. Poporulu in tote locurile lu-pri-
mî ou strigate de bucuria. La Gr8d0ll6 se intemplk si
oresi-care neplăcere. Anume o feta din poporu se apro­
pia atâtu de tare de caruti’ a alergatore, incâtu vest-
mentulu ei se acatia de rot’a earutiei si o trase câti-va
pasi pe pamentu. Maj. Sa delocu sari in piciore si de-
mandâ cocieriului se steie, er ministrulu presiedinle se
cobori iute din cooia si aredicandu fet’ a ametîta si ra­
niţa numai u8ioru, o dede cunoscutiloru ei.
*** ( Cart'a României,) despre oare aduseramu si \
noi scirea, câ a peritu, s’a gâaitu in magazinulu unui A
antiovariu, carele o cumperase cu siese florini.
( Domnitoriulu României in Pesta.) „P resse1, J
scrie, cumca la incoronare Mihaiu, principele serbescu, ,
si Carolu, Domnitoriulu romaniloru, asîsdere sevoru in-
iatîsiâ.
(In palatiulu din Buda) se arangieza salonele
imperatesei, din care causa se pote speră, câ M aj. Sa
asîsdere va veni la Buda-Pesta.
*** ( Neci'ologu.) Nicolau Marcu, adrainistratoruja
manastirea Silvasiului de Campia, de demultu celu
d’ antâiu profesoru de fisica si matematica in Blasiu,
langa nemoritoriufu Simeonu Barnutiu, a repausatu in
27 fauru. Fia-i tierin’ a usiora !
#** (Cetatieni ron»ani.)Domnitoriulu României C a­
rolu I. a promulgata legea 'de a se acordă drepturile de
cetatieni romani dloru W iiliam Eward Grladstone, Ihon
Arthur Roebuck, Jules M ichelet, Edgard Quinet, St.
Marcu Grirardin, Joanu Enrieh Abdolonyme U bici ni si
Paulu T. Bataillard.
( La asociatiunea din Aradu,) precum intielese-
ramu, s’a alesu notariu dlu Ioanu Groldisiu..
(Arturu Gorgey,) renumitulu conducatoriu alu
6stei magiare in revolutiunea din 48/9 a capetutu ier­
tare spre a se pote rentornâ in patri’ â sa. Densulu inse
nu vre sâ se folosesca de acesta gracia, ci va reman^
si de acuma inainte in Victrinu.
(.Negutiatori de peri.) Fiindu câ dupa mod’a
de acuma damele porta peru lungu si mare, si asie
multe sunt silite a suplini vitregimna naturei cu peri
fa lşi: jidovii incepura a m erge pe la sate spre a cum -
perâ peru de la tierance; pentru obiectele ce li vendu
ei, nu mai ceru bani, Ci peru, — aste pretiulu unei
cârpe de 50 cr. e o bucla.
 I
148

Literatura si arte. J Gâcitura de siacu.

Cunoscutul» literatu alu De Basilin Siuteu.

iile tomu din baladele poporului romanu. Maî tardiu

siertu T " na, re In- iu- ce
Jre^
T 1l
¥
unu numeru ore-care vorau publici, «n u articolu
ialu despre acesta colectiune interesanta. Pan’atun-
ti vr % > rx 2H STj /O
OB ne grabioiu a trage atenţiunea publicului a supra to- de- tâ- Din ta- na, bescuîl
acestei cârti, insemnandu, câ pretiulu unui esemplariu j7 zs n 9 rf ii â o .i
cr. ir pe hartia de velinu 1 fl.
% (Diuariu mom.) La B ucurescî apăi-e linusdiua-! bescu ? te Jo- Ta- ca a *i
r% “nou de doue ori pe septemana sub titlu lu : „Perse- f 3’ i h /f J2f 6i // «
vijlfenti’a“ si sub redactiunea dlui Alesandru Candiano. me ti a pescu; t’a , iu- Vul-
yo Vi" i t . /f. &
/V-
Din strainetate. ni- vi- Bu- de sifu- T^l- sa ne,^
*** (Candu trebue se te'nsori ? ) Nu demultu a esîtu n 17 /£> V/ 6% 3S- /a
o Cfcrte in Anglia, carea spune câ fetele pana la etatea ti- doru su- câ ■ te canu. se-ti de
de ani, er barbatii pana la 28 de ani n’aru tre­ $ ♦V zq Si> V
bui se pasiesca la casatorfa. Si a nume despre femei
\•
,<J» .flSfci-; ani şe mărita mai dfgrab* eseu. die- ne t>4 ,
inalrite âfe' a f ’ î e âni, de atâtia ori trei afli pi'erou drrr J£> '? 3S * ţt
vieţi’a loru, seu cu atât’ a imbetranescu mai cu rendu..
Cestu fe- N-ţi le-mi pe tre- cumu, sciu
( Omulu acesta e surdu.) Foiletonistulu unei foi .y SI l
prusesci scrie urmatorea anecdota. Unn oficialu de te-
V /* A n i
legrafu nu departe de Berlinu fa silitu se merga putîn- Sep6te deslegâ dupa saritur’a calului.
telu de a casa, deci se rogâ de muierea, carea chiar
matura in chilia, ca se-lu chiame indata ce va vede, câ Deslegarea gâciturei de semne din nr. 10,
aparatulu face semnii. Nu p^ste multu telegrafistulu
se rentornâ si spre tnare mirare a lui gas\ pre muierea Dest^pta-te romane
vorbindu singura in tonu inaltu. Ce fu asta? De câte Din somnulu celu de morte,
ori aparatulu telegrafiou faou semnu, biet’a femeia se In care te adancira
duse si strigi intr’ insulu : „Dom nulu vine d e lo c u !“ — Varvarii tei tirani!
,,Ce faci dta aice ?“ o intrebâ telegrafistulu. — „Omulu Deşleaare buna primiraimu de la dâmnele
acesta de buna sema e surdu“ respunse ficime
nata. „acum a celu putînu de diece ori i ara spusu, câ n. Fogarasiu, Veronica Almasiu, Alesandra Popoviciu,
dta vii delocu, si dinsulu totu nu mai înceta a da semnu.“ Agatia Romanu, Ecatarina Lelea, Emilia Puticiu, Ye-
( Rossini) nu demultu a sortau unu imnu pen­ ronica Bpcosiu n. Popu, Iosifa Philimonu, Juliana Siar-
tru espusetiunea din Parisu. Acesta opera musicala se c a d i, Maria N icolaeviciu, Augusta Schelegia, Irina
va esecutĂ de catra band’a militara imperatesca. Carun- Perenyi u. Muresianu, Catarina Craciunespu, Sidonia
tulu maeutro iti dîlele trecute fiindu de fatialao proba, Sacosianu, si de la domnii loanu Opreanu, Ioânu Mi-
laudâ zelulu si istetîmea bandei. cu lescu , Dionisiu V aleanu, Petru Sim tiohu, Moise
*** (Cununi'a) contelui de Flandria cu princes’a Boeriu, Nicolau Olariu, Basiliu Siuteu, Steffauu B. P o-
Maria Hohenzollern se vh intemplâ in 25. aprile. M i- poviciu. •
res’a e de 22 ani si frumos», er mirele are o fatia de­
spre care delocu nu se pote intari asie ceva.

E c o n o m i c u.
Cum se se pota produce si etn’a radiche de luna ?
Seminti’a de radiche mai antâiu se umediesce in
apa calda, se pune in locu caldu si se tine acolo pana
incoltjesce. A poi se incaldiescu bine 2. ole de o mărime
asemenea, unulu se umple cu pamentu grasu, si semin-
ti’a se acopere intrensulu si apoi se acopere cu oelu
alaltu hâfbu seu ola, pre care debue se se acomodeze
bine; dupa asta se pune in o pivnitia calda. A colo apoi
debue udate cându st cându ca se nu se usce.
N. F. N.
L au tarin ln c e la b a ra ca . Comedia iu doue acte. E uuu
opu primitivu, oare nu merita a se publici. Ce se fa«em.u cu ma-
nuscriptulu ? ,
C a va lern lu . Novela. De 6ra-ce in critîsarea dviîsfre fttî
fostu firte aSpfe, m u inceputu a ceti cu interesare opbla acesta.
P6te câ in originalu suna mai framosu, dar traducerea asta rea nu
ni-a incantatu delocu. Apoi numai lungimea ei e deatulfk causa, ca
sâ n’o prtblicâţau. Diece dîle vomu pastrâ manuscriptulu.

Proprietariu, redactoru, respundiatoriu si ed itoriu : IOSIFTJ VULCANII.

S’a tiparitu in Pest’a 1867. prin A l e s a n d r u K o c s i (in tipografi’a lui ^Irkovi, Galgoczi si Kocsi.) Piati’a de pesci Nr. 9.