1.

33502

(b i b l i o t c c r p o p o r h l h 1
v "r r s o c i r t i u n i i

Nr. 168. 1929

Flori de pe Câmpie
P o e z iig p o p o r a le
culese de
T. P O D A R I U .
SIBIIU , „A so ciafiu n ea. („A stra“), Str. Ş ag u n a 6

P r e ţu l 5 L ei.
 !

* ; '

„ÂSOCIÂŢIONEA pentru literatura

română şi cultura poporului român“.
Întem eiată în 1861.

PREŞEDINTE DE ONOARE:
f M. S. Regele FERDIMAND 1.
Prezident aetiu:
Vasilie Goldiş.
Viee-prezident 1.: Viee-prezident 11.:
Dr. Oet. Russu. Dr. Gh. Preda.
Comitetul central al „Asoeta{iunii“ numără 50 de
fruntaşi dtn toate păturile societăţii româneşti.

E de datoria fiecărui bun

Român să sprijineaseă „Aso-
eiaţiunea“ abonând publicaţiile
ei şi înseriindu~se de membru.

Taxele de membru sunt următoarele:

Membru fondator al C asei Naţionale
odată pentru totdeauna. . . . Eei 5000'—
Membru fondator al „Asoeiajiunei“
odată pentru totde' auna. . . . 1000-
Membru pe uiajă al „Asoeiajiunei“
odată pentru totdeauna . . . .
Membru aetiu al „Asoeiatiunei“, anual
Membru ajut. al „Asoeiatiunei“. anual
B ib lioteca poporală a A sociaţiunii * A stra“.

nul al 19'lea. Nr. 168. Iunie 1929.

Flori de pe Câmpie
Poezii poporale
culese de

T. PODARIU.

Editura Asoeiatiunii „Astra“, Sibiiu, Strada Şaguna B.

Tiparul Institutului de arte grafiee „Dacia Tratanâ“. s. a.. Sibttu.
 Prefaţâ
Cetitorul va afla in cărticica de faţă câteva
poezii poporale, doine şi strigături, adunate de
pe Câmpia Ardealului. Se împlinesc nu peste
mult o sută de ani de când au început şi căr­
turarii români sâ adune. ■cântecele din popor şi
sâ le tipărească pentru a putea fi cunoscute de
toată lumea. Poeziile poporale împreună cu cân­
tecele, cu datinile, cu portul, cu poveştile, sunt cea
mai prefioasă comoară a unui popor. Prin ele vor­
beşte sufletul unei naţii. Şi un popor e cu atât mai
preţuit în lume cu cât are mai frumoase lucruri
săvârşite de mâna lui, mai bogate şi mai fru­
moase poezii, cântece şi poveşti, pentrucă prin ele
se arată cât e de bogat sufletul unui neam.
Poeziile poporale din cărticica de faţă nu
vor părea nimănui streine. Mulţi le-au mai auzit,
poate puţin schimbate. Cântecele dintr’un sat
trec într’alt sat, prin grai viu. Un cântec dintr’un
colţ de (ară pătrunde într’alt colţ de ţară, şi
4
poporul îl primeşte ca pe al său, îl simte ro­
mânesc, il învaţă, îl mai schimbă, îl mai in-
frumseţează.
Ceeace trebuie ştiut este că preţul acestor
poezii poporale e mare şi că ele trebuie păstrate
aşa cum au fost auzite din bătrâni, din tată in
fiu. Nu se cade să le schimbi haina, îmbrăcân-
du-le cum nu li se şade. E păcat să punem in
ele cuvinte ce le auzim la oraş, sau pe cele vechi
să le schimbăm cu altele nouă.
Şi mai avem un sfat de d a t: Ţăranii ştiutori
de carte să culeagă poeziile poporale mai fru­
moase din satul lor şi să le trimită gazetelor
poporale pentru a fi tipărite. Mulţi făceau lucrul
acesta înainte de răsboiu. E bine să se facă şi
acum, până nu se uită frumoasele noastre doine,
strigături, cântece bătrâneşti. In vremile mai nouă
se uită tot mai multe.
E vrednic de laudă dl T. Podariu, student
la universitatea din Cluj, pentru dragostea ce-o
arată pentru aceste comori ale sufletului poporal,
adunând din satul său natal Pinticu, poeziile
poporale din cari s ’a făcut această cărticică. Ar
fi de dorit ca pilda Dsale să prindă.
I. AGÂRBICEANU.
 Doine.
Măi bădiţă, flo a re du lce,
Unde te-aş găsi, te-a ş sm ulge
Ş i-a c a să la noi te-aş du ee
Ş i te-aş ră s ă d i ’n gred in ă
Ş i te-aş s ă c e r a eu milă
Ş i te-aş f a c e stog in p rag
Ş i te-aş îm biaţi eu d rag
Ş i te-aş m ăcina mărunt
L a m o rişcă d e argint
Ş i te-aş c e r n e prin sp râ n c en e
Ş i te-aş frăm ânta ’n inele
Ş i te-aş da inimii m ele, —
D oar s ’a stâm păra d e je le l
*
- Frunsă v erd e, fra g ă , frag ă,
D ragă, d rag ă şi iar dragă,
Prinde doru ş i ţi-l lea g ă
C’un fir d e m ătasă n eagră.
— Io l-am prins şi t-am legat.
G

D oru-a rupt, - - ş i Vam scăp at,

D ragă, d ra g ă -i d o r turbat...
*

B a d e e a o lăcrăm ioară,
tu zăd a r um bli la ş c o a lă
D acă n a i o m ân drişoară,
S a te ţie s a r a ’n poală.
C e haznă1) ai d e con dei,
D aeă ş e z i p e ca n a p ei
Ş i d e doru m ândrii p ie ii
*
M ânea-te-ar jo cu d e b a d e,
C e b ă ta e ţi s e c a d e,
C a i trecut dealu cu mine
Ş i n a i pus m âna p e mine.
Io alta n’am aşteptat, —
Num’o ţâr’ d e sărutat.
*
Cucuie pean ă galbin ă,
Nu strica a m ea inimă,
Că stai tot p e lemn uscat
Ş i cânţi tot d e supărat,
Mai b in e-a i fa c e s ă taci,
L) Guuintele tipărite eu litere drepte sunt expl
oate la sfârşitul eărfii.
Ori d e vrei bin e să-m i fa ci
Cântă ’n p ăd u re d e fag,
Ca ş i azi, b a d e a m i-i drag.
•t-

Măi bădiţă, och ii tai,

D e i-aş v e d e a lân gă-ai mei,
B ine mi-ar p ă rea d e ei.
Ş i bădiţă, gura ta,
D e-aş v e d ea -o iângă-a mea,
Tri s ile n o a ş lăsa,
Numa tot o -a ş săruta.
*
B a d e a meu nu b a te drumu
Făr trimite, c a nebunu,
P e străini e a să îmi ceară
Quriţă, d e eătra sa ră .
Ieşi bădiţă la iveală,
S ă ne punem la togm eală:
Tu să c e r i ş i io s ă ias,
Ca să nu fim păgu başi.
*
Frunzucă v erd e d e viţă,
Măi bădiţă, măi bădiţă.
D ragoste fi-am răsădit
Împrejur p e lângă rât,
S ă nu trăieşti bănuit.
D ragoste ţi-am săm ănat
Îm prejur p e lângă sat,
S ă nu trăieşti supărat, —
Ne-am iubi, d ar ni-i păcat.
*
— B a d e, p ean ă d e muşcată,
C e nu vii la noi v reodată ?
- - L a s ă , m ândră, c ă -o i veni
Când cod ru iar a ’frunsi,
C'amu-J toamnă, c a d e brum ă
Şi-m i dau duşm anii d e urmă...
*
Prin p ăd u rea r a r ă ’n jo s
M erge b a d e a c e l frum os,
Cu caru d e odolean,
Cu b o ii d e m ăgeran
Cu juguri d e scânteuţe,
Cu ră steie d e b otcu ţe,
Cu roate d e m ere coap te,
Cu butuci
D e m ere dulci,
Cu loitriţe
D e turtiţe.
- Hai b a d e să ţi dau guriţă 1
Măi bădiţă, trup d e flo r i
Nu te uit până c e mori.
Măi băd iţă trup d e iarbă,
Nu te p o c i uita d e g r a b ă .
Când g â n d esc, b a d e , la tine,
A rde inimuţa 'n mine.
Când g â n d e sc ş i te iu b esc,
Pe p ie io a r e mă top esc.

Dragu-mi-i o a ra la fân
Pe râtu cu rujmalin,
S ’aud valea uojăind
Ş i pietrile furăind,
Pe băd iţa bănuind.
Poţi tu b a d e bănui
C ăci e a mini nu ţi-i g ăsi,
C ă-s in carn e ş i-s in său.
B ad e, d e doruţu tău
Ş i-s in carn e ş i-s in sân g e,
Când m ă vezi, inima-ţi plânge.
*
Adă D oam ne târguţu
S ă mă duc cu drăguţu,
S a m ă p oarte printre şetre,
S ă fa c e m ciudă la f e t e ;
S ă-m i ieie inel ş i turtă,
S ă m oară hâd a d e ciudă.
Cătuni-u-aş cătuni
L a com pan ia mândruţii,
Unde-i p u şca d e ham ei
Ş i com pan ia d e fem ei.
Catunia n’a r fi g r ea ,
P âri la p oarta m ândrii m ea
Cătunia ar fi uşoară,
P âri la m ândra la uştioarâ.
*

In fundu gredinii mele.

Răsărit-au viorele.
P aşte b a d e a b o ii 'n ele
Ş i tot m ână slugile,
S ă -i trimet io h u sele.
D a’ său io riam nebunit,
S ă-i trimet b u s ele ’n uânt.
Vie g a sd a slugilor,
Că şti rându uşilor
Ş i du lceaţa h u selor.
Vie g a s d a slugujii.
Că şti trea b a uşiţii
Ş i du lceaţa guriţii.
B ad e, b ă d işo ru l meu,
Dela noi pân ă la voi
Drum bătut ca d e d o i h o i ;
N u i bătui d e b o ii tăi,
Că-i bătut d e och ii mei,
S ă te v ăd venind Ia ei,
Uitându-mă după tine,
S ă te văd venind la mine.

Du~te b a d e , du-te bun,

Că te-aşteaptă hâda 'n drum.
Ţi~a da vin, ţi-a da holtreă.
D a’ io nu ţi-oi da nimică ;
Că io nu-s a c e e a fată
S ă-m i ţiu drăguţu p e plată.
Îs o pruncă tinerică
Ş i dau gura p e nimică.
Dorul tău îi desm ierd at.
A şteaptă mult sărutat.
*
M ăgeran d e p e cetate
Trimite-mi b ă d iţă c a rte
Ş i ’n tuspatru corn u rele
S crie-m i b a d e -a ta du rere.
Când m ergi s a r a la hodină.
Al cui d or ţi-i la inimă ?
Că la mine-i tot al tău
D ade dragă, tot m ereu.
C ând m ergi s a r a să te cu lei
Al cui d o r eu tine-l d u ci ?
Că io al tău b a d e -l duc
Ş i-l culc cu mine ’n pătuc.
*
Ţine D oam ne-al meu b ărb a t,
Că d e cân d m ’am măritat
Nici o palm ă nu mi-a d a t;
Numa cap u d e m ă d o a re.
B l îmi f a c e leg ătoa re
Ş i-o pune unde m ă d oare.
Că s e tem e c ă -o i muri.
Ş i c a mine n’a găsi.
*
Frunză v erd e d e susai,
B a h âd gură să nu dai,
B a fru m os în drum s ă - i sa i
Ş i s ă z ic i: B ădiţă h ai!
Hai în fundul grădinii,
S ă-ţi dau gura ş i och ii!
*
Dusu-te-ai bădiţă, dus
Ş i nu m i-ai lăsat răspuns,
Cu cin e s ă mă iu b esc,
Cu urât s ă nu tr ă ie s c ;
Da io fa c bădiţă bine.
Că nu mă iu b esc cu nime.
Fără, te aştept p e tine,
Te d o r e s c in toate s i l e ;
Nu-mi trebuie nici-un ficior,
F ăr’ пита tu b ă d işo r,
Că o r ic a r e fic io r vine,
Nu mai sam ăn ă cu tine
Ş i n iee n’a sam ana,
Pâiia-i ueni dumneata.
*
Suflă uântu floricele,
B a d e a n a r e m â n g â ie re :
D e n’ar av ea n iciooată
Că m’a lăsat supărata.
Io tot su părata-oi fi,
Penă tu b a d e -i veni
Ş i-am ân doi ne-от întâlni;
N e-om întâlni câ t d e greu ,
S a-m i stâm păr doruţu meu.
'- 'f i

D a’ tu b a d e a ş e - a i gândit,
Că tu d a c ă mi-i lăsa
Intr’o ap ă m’o i ţâ p a ;
D a’ io ’n apă m ’a ş fâpa
D acă-ai fi ş i dumneata.
Vai D oam ne, c e sa ma fa c ,
Ca d e d ra g o ste io z a e ?
Iar d ra g o stea n a r e lea c
Numa ’n och ii c a re -fi p la c
*
Măi băd iţă d e d eparte.
Trimete-mi o ţâr’ d e ca rte
Numa n o pecetlui.
Ca s ’o p o c i b a d e , ceti.
S'o c e t e s c s a r a la luna,
D e-ai s c r is -o cu v oie huna :
S'o c e t e s c sa ra la stele,
D e-ai s c r is v o r b e frum uşele.
*
Frunză v erd e trei sm ochin e,
Mai d e mult era m ai bin e :
Bătrânii nu porunceau.
Pe c e i d rag i nu-i desp ărţeau ,
Pe c e i urâţi nu-i tâlneau.
Amu, d ela slo b o z ie,
Nu s e h răn esc d e m oşie.
Tot bătrân ii p oru n cesc,
D e m oşii nu s e hrăn esc,
Pe c e i d rag i ii d e sp ă rţe s c,
Pe c e i urâţi ii tâlnese.
Frunză u erd c scânteuţâ,
Am avut ş i io drăguţă
Şi-am lăsat-o s ă m ai c r e a s c ă ,
Minte ’n ca p s ă d o b â n d e a s c ă ,
E a s ’a pus, s ’a măritat
Ş i d e ştire nu m i-a dat,
Că ş i io o -a ş fi luat,
Batăr n’am fost d e 'nsurat,
Nici m ândra d e m ăritat;
D acă s ’a r fi măritat
D ela noi al treilea sal,
N’a ş trăi tot cu bănat.
D ar ea, vai, s ’a măritat,
Dela noi a treia c a să
Ş i-s tot cu inima arsă.
Intru 'n casă-au du-o,
Ies a fară vădu-o.
Frunză v erd e s ă c ă r e a
Măicuţa din g r a i g r ă ia :
„Puişor, dragu mamii,
D e ţi-i d o r d e cineva,
Satu i m are, fe t e - s multe
Ş i m ai m ari ş i m ai mărunte
Frunză v erd e s ă c ă r e a
Maică măiculiţa mea,
D oar io ştiu c e mi-i ja lea.
Ceru-i mare, s te le -s multe
Ş i m ai m ari ş i m ai mărunte,
C ele m iei în tu n ecoase,
C ele mari mai luminoase, —

Nu-8 ea mândra de frumoase...

*

F lo ricica d e sa ca ra ,
Du-te b a d e , du-te iară,
Du-te unde-ai fo st a sa ră ;
Da fru m oase, la gâadace,
Cu mine v o rb ă nu-ţi fa c e
Că ş i câtă ('ai fâcut,
Fost-am m ică, n’am ştiut.
P roastă ş i n’am priceput,
D’am u-s m are şi p ricep ,
B in ele din rău îl văd.
*
Am o v o rb ă d e 'n treh a re:
D ragă ţi-s bădiţă, tare?
D e ţi-8 dragă, b a d e , tare,
Umblă-mi altm intrelea 'n c a le
D e ţx-s d rag ă numa-aşa...
Fă-ţi c a le a p e unde-i urea,
Batăr prin grădin a mea.
Că io nu m ’o i supăra...
E is-o b a d e a c ’a veni
Prin funduţu gredinii,
S ă nu-/ ştie v ecin ii:
C ăci vecinii mă p ân d esc,
S ă vadă p e eini iu besc,
Vecinii m ă pot pândi,
Că p e m ine nu m ’o r şti,
C ăci io c â t trăiesc p e lume,
Nu-i sic băd ifii p e nume
Numa: p u işor ş i pui,
E l c a l m eu ş i io -s a lui!
*
C reşti p ăd u re ş i te 'ndeasă,
Numa dou ă drumuri lasă,
Două drumuri ş b o c ă ra re,
S ă -i duc b a d ii d e m ân eare,
C ă d într’o temniţa m are
Ş i-i în fier e
Până ’n ş ele
Şi-i în lanţ
Până 'n gru m as
- MB mir, b a d e, cum Ie ra b s i?
— D a’ le rab d , mândruţă, g reu ,
Mă om oară doru tău
Ş i le r a b d , mândruţă, bine,
Că~s cu gându tot la tine.
Până ţineam eu codru,
Eram roşu e a fo e u ;
D e eâ n d m ’am dat eu ţara,
M’am gălbinit c a eiara.
L ă s a -o i ţara p e p a ee,
D a-m ’o i cu codru, că-m i p lace.
Până cod ru fru n za-şi ţine,
Toţi uoinieii trăiesc bine.
D acă cod ru l fru n za-şi lasă,
Toţi voinicii trag a ca să ,
L a cop iii ş i la b o r e a s ă .
*
B ad e, la inima mea,
Este-un rât şi-o flo ricea .
Râtu-i verd e, flo a r e a -i albă,
Nu te uit, b a d e , d eg ra b ă .
Râtu-i verd e, flo a r e a c re ş te
Inima m ea te doreşte...
*
B ate vântu ’n lem ne verzi.
Drăguţ c a -a l meu nu m ai v e z i:
Frum os c a flo a r e a d e frag ă,
Numa gura lui mi-i dragă,
Ochii lu i: muriţă n eagră,
Muriţă d e p e rug v erd e,
Rău mă tem că mi l-oi p ierd e,
Că l-am mai pierdut odată
Ş i-am fo s t tare supărată
Până-am dat d e urma lui
B a curţile dorului...
*
D ragu-mi-i b a d e d e tine,
Mi'i urât d e eini te fine.
Că te ţine tare scum p
D e nu p o c i s ă te sărut,
Te ţine tare leg at
D e nu-mi dai un sărutai,
P ari-eă-i d e cu m p ărat;
Chiar d e cum părat să fie,
Tot m i-ai putea d a şi mie...
*
Cât a lăsat Dumnezeu
Nu-i b a d e fru m os ca -a l meu,
Că ii stătu ca bradu.
Faţa c a trandafiru,
S p rân cen ele-i trag in vânt,
Ochii-i mă b a g ă 'n pământ...
*
F loare d a lb ă din gredină,
Sm u lge-te-aş din rădăcină,
S ă te ’ngrop lângă fân tân ă;
L a fântâna c e a cu je le
Unde vin m ândrite m ele
Unde vin d e s e 'ntâtnesc
Cu b a d e a d e s e iu besc.
L a fântâna dintre fa g i
Unde s e ’ntâtnesc c e i d rag i
Ş i vine ş i d rag a m ea
D e mă iu b esc io cu ea...
*
Cât ii satu d e mereu
Nu-i drăgu f fru m os ca-a/ meu,
Numa’n munte este-un brad ,
Ş i la vârv ti rătezat
C a-al meu drăguţ nu-i in sat.
B l la minte-i aşezat,
Tinerel ş i desm ierdat, —
B u ze m oi d e sărutat.
*
Măi bădiţă, puiuţ d rag ,
Invaţă-mă, c e s ă fa c ?
— Io m ândră te-oi în v ă ţa :
le-ţi hainele ş i haida,
Hai cu mine la Bănat,
Că Bănatu-i ţară bună,
Aflăm p o p i d e ne cunună;
E ste unu între fa g i
Ş i cunună d e - a e e i d r a g i;
E ste unu ’ntre uniţi,
Cunună d e - a e e i fugiţi.
*
B a d e a cu och ii d e mure
Tot m ă ehiam ă Ia pădu re.
Dar măicuţa nu mă Iasă,
Că şti c ă păd u rea-i d e a s ă
Ş i b ăd iţa-i lă co m o s
E a om u eare-i frum os...
*
Spune-m i b a d e , d e ţi-s d ragă
S ă-m i cum păr năfram ă albă.
Albă ş i eu put mărunţi,
Până m ori să nu mă uiţi;
A ibă ş i cu puişori,
S ă nu m ă uiţi pân ă m ori.
*
B ad e, elop împetelat,
Multe inimi ai stricat.
Io te cu n osc p e petea,
Că tu u rei s ’o strici şi-a mea.
D’a m ea inimuţă-i bună,
Nu s e strică cu -o minciună.
Ş i-a m ea inimuţă-i nouă,
Nu s e strică nici cu două.
*
Vină b a d e sările,
N’asculta m ustrările,
Nu lăsa sapa uitată,
Gura m ea nesărutată.
D e cân d nu m’a i sărutat,
Guriţa mi s'a uscat...
*
Pe la noi prin prunişori,
C ărăru şă d e ficiori,
Unu merge, unu vine,
Unu m ’a lua p e mine.
Unu vine, unu mere,
Unu p e mine m ’a c er e .
De m’a c e r e - o g azd ă m are,
L a să -l, m aică, ’n su părare.
M’a c e r e unu s ă r a c
Dă-mă m aică, c ă mi-i drag.
M’a c e r e şi-un c e te r a ş
Ş i m’o i d u ce mintenaş.
De n’om av ea c e m ânca
B l a zice, io-oi juca.
D e n’om av ea c e so rb i,
B l a z ic e io-oi sări,
D oam ne, bin e n e-a mai fii...
*
Măi bădiţă bu ze moi,
T reci u alea ş i hai la n oi;
T reci u alea p e după m oară
Ş i uină la noi p e sară,
Hai băd iţă să-ţi dau gură,
D a’ vezi, uină p e la şură,
C’am o poartă d e rogoz.
Cum pui mâna, c a d e j o s ;
Poarta-i d e răchită mică.
Cum pui mâna p e ea, p ică.
*
Frunză u erde lem n plecat,
Bădiţă dintraltu sat,
T e-aş d o r i şi te-aş pofti
Pân’ la mine, d e -a i ueni,
B a R usale ’n sărbători,
Când ii câm pu plin d e flori,
C ’atu n cea-i bing d e noi,
S ă ne iubim am ândoi.
*
A sară vântu bătea,
Fereştile zu răia.
B a d e a ’n b raţă mă strângea.
D e-ar fi bătut vântu mult,
M’ar fi strâns d e m ’ar fi rupt ;
D ar uântu o alinat,
Ş i băd iţa m o lăsat...

B ad e, cân d m erg i la pădu re,

Uită-te 'n su s la un b r a d
C are-i e a tine d e ‘nalt,
D e ’nalt ş i d e subţirel,
Aiie-m i fă fu rcă din e l ;
Când m ’ajunge d o r d e tine
S ă iau fu rca lângă mine,
Când m ’ajunge d o r ş i je le ,
S ’o strâng în b r a ţe le m ele.
*
D e-ar fi doru c a doru,
L - a ş b ă g a ’n sân eu sacu.
S ă nu ştie b ă r b a tu ;
D ar doru -i p a s ă r e v erd e,
D aeă-I b a g in sân, s e p ierd e,
Ş i doru -i p ă s ă r e sură,
D acă-l b a g în sân, s e fură,
N iciodată nu-mi dă gură.
 25
B ad e, d rag ostile n oaste,
Ne-au răm as pustii p e c o a s te.
Io ieri am fo s t p e la ele
Ş i le-am sărit v iorele,
V iorele m ândre flo r i
C ând le vesi, b a d e , să mori...
V iorele flo r i adânci,
Când le vesi, b a d e , s ă plângi...
*
Tu bădiţă eşti d ep arte,
Mult îmi m ân ei din sănătate,
Mâne pită bugât d e bună.
Mi s e f a c e tină ’n gură ;
B eu apă bu găt d e rece,
Tot d e doru tău nu-mi trece,
*

P ăsăru ică cu cunună,

Mândru-mi cânţi s a r a p e lună,
D’a m ea inimă nu-i bună.
Că i legată cu cu rele,
M âneată-i d e multe rele
Ş i-i cu c u r e le legată,
D e multe rele-i m âncată.
Nu-i m âncată niei de-un bin e,
Far’ bădiţă, pentru tine.
Nu-i m âncată nici de-un rău,
F ă r’ b a d e d e doru tău.
*
B ad e, d e nu te-aş v ed ea,
Inima nu m ’a r durea.
Când te văd, b a d e, p e tine,
S ’aprin de inima ’n mine
C a’n cuptoriu c e l d e pâne.
D a’iau apă să o stâng
Ş i m ai tare o aprind
Ş i n a r e cin e o stân ge
Făr tu b a d e , cân d m i-i strânge,
Nime nu o - a stâm p ăra:
D oar tu cân d m’-a i săruta.
*
Jălui-m ’a ş ş i n’am cui,
jălui-m ’a ş codrului.
Când îi verde,
Nu mă c red e.
Azi îi jeln ic c a ş i mine,
Că nici frunza nu-i răm âne.
Rămân g o a le glomburele,
De le b a t tot vânturi g r e l e ;
Răm ân nume cren g ile,
D e le b a t vânturile,
Ca p e mtnl gândurile...
A dă D oam ne Biua sp u să,
S ă mă uăd la b a d e a dusă
Ş i s ă nu m ai ducem d or,
Că ni-i g reu inimilor.
L a duşm ani s ă le-arătăm ,
Că noi nu n e mai uităm.
Că bădiţa-atunci m ă uită,
Numa cân d groapa-1 astupă
Ş i io-atun cea l-oi uita,
Când in g r o a p ă m’o r b ă g a —
D ar şi-atunci o i z ic e t b a !
*
F oaie v erd e dintre scai,
Hâdele m ănâncă ai
Ş i tot d e m ine au bal,
H âdele m ănâncă cea p ă .
D e ciudă numa nu creap ă.
Io de ele nu port frică,
C ăci ca toate-s m ai voinică.
Io cân d mă duc p e c ă ra re
Scuturată c a şi-o flo a re.
B a d e a după mine m oare.
*
Maică, su ratele m ele,
D e-ar putea m'ar pune 'n stele.
D e-ar putea c a r e ş i care,
F ace-m ’a r cen u şă ’n cale.
D e-ar putea c a r e şi eum,
F a ee-m ’a r cen u şă ’n drum,
Din cen u şă sop on bun,
Cu e l s ă s e s o p o n e a s c ă
Ş i-a p o i s ă mă o c ă r e a s c ă .
M ăcar cât s ’o r so p o n i
E le e a mine n’o r f i :
lo-s a lb ă nesoponitâ,
R oşie neruminttă!..
*
M ulţămescu-ţi b a d e , ţie,
Că m a i lăsat tu dintâie,
Că ş i io te-aşi fi lăsat
Dar m’am temut d e păcat.
C ă mult păm ânt ai că lc a t
Ş i p e ud ş i p e uscat,
Până c e m ’ai sărutai,
Ş i mult n oap tea-i m ai venit
Până, b a d e , m ’ai iubit.
*
Măi băd iţă d e p e d os,
C e tot umbli mânios,
Mânios, cu v oie rea
Cu pean a după c u r e a ?
la-ţi, bădiţa peana ’n mână,
Ş i um bla ou uoie hună,
lo -s o fată tinerea,
Nu te p oci desm ânia...

A sară ’n săram p e coastă.

Mândră, p e la c a sa noastră,
A useam p e m aică-ta
Ca e a nu p o a te cina,
S e tem e c ă te-o i lua.
S pu ne-i m ândră m aică ta
S ă cin ez e cât d e bine.
Că in nu te iau p e tine...

Hai b a d e s a ne-auem dragi,

C a-am ândoi sântem s ă r a c i
Ş i-om trăi cu h u se moi,
Ca ş i c e i cu ş a s e b o i
Ş i-om trăi eu bu ze duici,
Ca ş i c e i eu ş a s e junei.
*
Frunzuliţa d e trifoi,
Când treci b a d e p e la noi.
Nu te uita o b lu ’n curte.
Că io am du şm an e m ulte:
Ci te uită p e ste sat,
C ’o r gân di c ă ne~am lăsat,
Ci te uită p e ste rât
C ’o r gân d i c ă ne-am urât.
*
F loricică d e p e rât,
Nu gân d i c ă te-am urât,
Pân' c e -a s a r ă n’am venit,
M’am culcat, m ’am hodinit ;
Nici p e s a r ă n o i veni,
H'oi cu lca, m ’o i hodini
Ş i tu tot d rag ă mi-i fi
*
B ad e, c ă m a ş ă cu pui.
T e-aş iubi ş i vrem e nu-i.
B a d e c ă m a şă cu pene,
Hâda d e mine te t e m e ;
D ar d e mine nu te teamă,
Frigă-te, te fa c ă sam ă,
B a-ţi puie ş i pentrijăi
Te mânee cu neamul ei.
>1=
Măi băd iţă om tăcut,
Und’ te-am văsuţ m i-ai plăcut,
D e te-aş putea b a d e f a c e :
 Măr gutâi
L a căpătâi,
lu s a r a te-aş săruta,
N oaptea cu mini te -a ş culca,
D e visat nu te-aş v i s a ;
Dar tu b a d e eşti om m are
Şi-m i um bli ziua p e cale,
Ş i-m i fa c i multă su p ărare
*
Frunsă v e rd e floricea,
D u şm ancele d e-ar putea
Sta-u-ar ziua ’n c a le a m ea
Cu otravă
Din du m bravă
Ş i mi-ar d a să m or d e g rab ă,
Cu otravă ş i eu mol
Ş i m i-ar da ’ndată s ă mor.
S ă răm âie b a d e a lor.
S ă m or azi ş i să m or mâne,
B a d e a lor nu Ie răm âne,
Că l-am luat cu contract,
Nu li-l las nici până zac,
L -am luat cu cununie
Până m o a re-a l meu să fie.
— Doru meu, de unde vii?
— Viu de pe lunca Tecii.
■—Dar de-a mea mândră ce ştii ?
— Ştiu bine că-i sănătoasă,
Ş ed e ’n fereastră şi coasă
O cămeşă cu altiţă
Pe seama Val ei bădiţă,
Tot cu fir şi cu mătasă
Cât se poate de frumoasă
Şi-i scrie numele lui,
Pe faţa gulerului;
îl scrie şi-l înfloreşte.
Doar pe tine te iubeşte,
Ş i pe-o năfrămuţă albă
Numa ea să-ţi fie dragă.
*
Dorule judecător,
Nu mă judeca să mor,
Judecă-mă să trăiesc,
Că am bade să-l iubesc,
Cu el ureau să mă ’ntâlnesc.
In grădina plopului,
Unde-i calea mândrului,
In grădina cu muşcată
Unde-i calea ’mpiedeeată.
Luncă, lansă, iarbă'adâncă,
Lupii ’n tine mă mănâncă,
Dar laaă-i să mă mănânce,
Căci carnea din mine-i dulce,
Zău ti dulce ca d e pui
Cum li place mândrului
Ş i'i dulce ca de cocoş,
Pe săra a badii frumos.
*
Cărăruşă prin ocol,
M’am iuhit c ’un domnişor,
M’am iubit cu câtă trudă,
Nime ’n lume să n’audă,
M’am iubit cu câtă frică,
Să nu ştie~ai noşti nimică :
Dar proasta de soră-mea
M’a pârtt la măicuţa •
Măicuţa s'a supărat
Ş i ’n cămară m’a băgat.
Pe căm ară'a pus lăcafă.
Pe lăcafă-un stane de piatra.
Eram mică şi ’nfoeată.
M'am uitat pe su b lăeată.
Vedeam stele răsărind,
Fete cu ficiori şesând —
Domnişor la m i venind.
Când vedeam pe domnişorii
Inima mi-o topea dorn.
Când il vedeam că venea,
Mi se rupea inima...
*

Foaie verde din copac,

După badea moarte-mi fac,
lo-l iubesc, el mă iubeşte
Tună ’n cini ne despărţeşte;
Da’ bădiţa mie-mi place,
N’are nime c e ne face.
*

Măi bădiţă de departe

Trimete-mi o ţâr’ de carte.
Că de când de-aeas’ te-ai dus
Doru tău tare mo-ajuns.
Serie-mi două rândurele,
Să-mi stâmpăr doru cu e l e ,
Trimete-mi o carte ’nehisă,
Că inima mi-i aprinsă.
*

Mare-i Doamne pâmântu,

Nu vesi oraş ca Cluju,
Nici om frumos ca mândru
Şi mare-i Doamne lumea
Nu-i oraş ca Bistriţa,
Nici om frumos ca badea.
*
Vai săracu bădiţa
Mult îl mustră inima,
Că nu m’a putut lua,
Că-8 făcută ’n trup şi 'n său,
Când mu vede-i pare rău
Şi-s făcută ’n trup şi ’n sânge,
Când mă vede, badea, plânge.
*
Mult mă uit din deal fn şe s
Ş i nu văd e ’al mândrii m ers,
C’aşa m erge din călcâie,
Ca un condei pe hârtie
Şi-aşa m erge de frumos,
Parică scrie pe jos
Ş i i-i m ersu legănat,
Când o văd, îmi fac păcat...
*
De cine mi-i dor şi drag.
Nu-mi fa ce tină la prag,
D e cine mi-i dor mai tare.
Pe-aicea cărare n’are.
D ejcine mi-i dor şi sete,
De^aicea departe şede,
Nice-I văd, nice mă vede.
*
Bădiţă băiat frumos,
Spune-asarâ unde-ai fost?
Da’ tu-ai fost Ia altele,
De te- au ştiut sa tele;
N’ai putut veni Ia mine,
Că nu te-ar fi ştiut nime ?
Vină printr’un strat! de ceapă,
Nime să nu se priceapă;
Vină printr’un strat de ai,
N’are nime-ocela b a i
Peri-tu-ai, tu ai mâr unt,
Că n’ai frunsă să m’ascund,
Nici umbră să mă um bresc,
Cu badea să mă iubesc.
*

MSgeran cu fri crenguţă

Bace badea ’n gredinuţă.
Nu ştiu c e treabă mi-aş face,
Să mă duc să văd cum aace.
Iacă treabă mi-am făcut
După apă d e beut
Ş i m’am dus şi l-am uâaut.
EI zăcea pe floricele,
Rupea-mi inima d e jele...
Io din grai aşa-am grăit:
— Mori bădiţă, ori te scoală,
Ori îmi dă şi mie boală.
— Atunci mândră, m'oi scula,
Când tu mie îmi vei da
Apă rece din Dunăre,
Sloi de ghiaţă din ţărmure,
Mure neagră din pădure.
Io din grai aşa-am grăit.
— Apa r e c e s ’a ’neălzit,
Sloi de ghiaţă s'a topit,
Mura neagră a ’nflorit,
— Nu ştii, mândră, c e să ’neepi.
Mare eşti, puţin pricepi:
Apă rece-i gura ta
Sloi de ghiaţă braţele,
Mure neagră-8 ochii tăi
Ş i mor, mândră, pentru ei 1...
*
Bade, de guriţa ta,
In veci nu m’oi sătura,
Să o beu cu lingura.
Bade pe braţele tale
M’aş tot legăna pe ele,
Fără să gândesc la rele, —
Mi-aş uita silele mele...
*
Maica, urâtu mă cere,
lo după urât n’oi mere.
De-aş şti maică, că mi-i da,
lo ’udată m’aş spânzura
Intr’un vâru de solouâru,
Intr’o margina de târg.
Să se mire tot târgu
Ce plăteşte urâtu,
Să se ’nveţe maicele
Cui să-şi deie fetele,
Să se 'nueţe-a mea măicuţă
Cui să-şi deie-a ei flicuţă.
*
Dragu mi-i drăguţu ‘nalt,
Că sărută desmierdat ;
Mă sărută şi mai cere,
l-oi da, că-i gură de m iere;
Mă sărută şi mai vrea,
l-oi da toată gura mea —
Ş i pe mini m’oi da eu eal...
*
Ţine Doamne-al meu bărbat.
Că de când m’am măritat,
Io la altu riam lucrat,
C am lucrat pe sama mea
Ş ’am trăit ca-o floricea,
Pe-a mea samă şi pe-a lui
Ş ’am trăit ea şi doi pui,
*

Pe la noi pe aub răcită,

Creşte iarba bătucită,
Cât ce creşte, gâlbineşte,
Om de om trage nedejde,
Numa io eu bădiţa
Nu ne tragem nedejdea, —
Că ştiu că nu ne-от lua.
*
Măi bade, buzele tale,
Le-a uns maică-ta cu miere
Să-mi pui сари după ele.
Bade ochişorii tăi,
t-а uns maică-ta cu clei,
Să-mi pui сари după ei.
*
Dă-mă maică, după drag,
basă-l în foc găzduşag,
Qăzduşagu s’a găta
Ş i urâtu m’a mânca,
Dă-mă maică dragului
Pin’ e e «'are oosa to i
De utere casă, fi-a face.
Cu el cri frai, eă-mi p lece
Ş i la .urât nu mă trage,
Că urătu li-i vedea
Şi-i plânge d e mila mea.
fl|s
Fvunaă oerde-a .boitului
Lung ii .drumu Olufului,
Lung îi lung f i 'ndelwxgat
Foeu d e l-ar fi m&neat,
Badea să nu-i fi călcat.
L-a călcat, s ’a dus departe
Ca să nu am d e el parte...
*
Măi bădiţă busuioace,
Vină dela uşă «coace,
Vină să ne dăm sama,
Din c e ne stă prieina?
Ori din noi dintr’amândoi,
Ori din neşte oameni răi :
Ori din mine, ori din tine,
Ori din neşte guri străine.
Săraca inima mea.
Neagră'i tina, m -i ea ea ;
Când ai duce-o la-un izvor,
Da’ n’ai cunoaşte-o din m e i ;
Când ai duce-a ia-o fântână,
N’ai mai cunoaşte-o din tină.
Frunză verde săeărea
Săraca inima mea
C ’un cuţit d e o-ai tăia
N’ar cu rge sânge din ea
Numa apa lim pedea;
C ’un cuţit d e o-ai străpunge
N'ar curge-un picur de sânge.
*
Fă-mă Doamne ’n drept cu luna,
Să dau cu bădiţa mâna
Ş i fă-mă unde răsare
Să văd, badea, c e gând a r e ?
Ş i fă-mă unde sfinţeşte,
Să văd, badea, c e gândeşte
Ş i cu cine s e iubeşte f
De-a fi badea singurel
Fă-mă, Doamne, lângă el,
Iară de-a fi cu soţie.
Bl al dracului să fie.
Nu-mi mai trebueşte mie.
Frunză verde măgeran.
Ştii bădiţă, de-amu-i an ;
Dintr’un măr ne săturam,
Dintr’un măr şi dintro peară,
Ne era cina ’ntr’o sară,
Dintr’un măr şi dintro turtă,
Ne era cina făcută.
Frunză verde măgeran,
Dar în anu din est an,
De le-am căra tot cu sacu
Nu ne dăm unu Ia altu,
Parieă s ’a băgat dracu,
Nu ştiu ’n mine, ori în tine,
Făr’ văd, bade, că nu-i bine...
*

De-aş trăi numatâta,

Să văd cucu ce-a cânta,
Badea pe cine-a lua.
De-a lua una ca mine,
Dumnezeu să-i deie b in e:
De-a lua-o mai frumoasă,
Pice-i carnea de pe oasă,
Să rămâie osu gol,
Cum am rămas io cu dor.
Spuau-mt-a măicuţa mie,
Că să fiu de om enie;
Dar io cum să pot să fiu.
Până-l ştiu pe badea viu ?
Ş i io cum să nu greşesc,
Dacă pe badea-l iubesc?
*
De m’aş putea, bade, face,
Colea Sâmbătă sapa,
Rujă albă ’n calea ta.
Să văd eum ţi-i inima:
Mai gândeşti Ia mine-ori ba
Ş i aş upea bade să ştiu:
Dopu-ţUi u’o ţâp’ de mine?
Că mie mi-i tape dop;
Dela inimuţă mop,
După tine, bădişop;
Dela inimuţă sac,
După tine, bade dpag.
*
Muit mă ’ntpeabă dopu vara
Dopu-mi-i de badea, sapa?
Io tot sic că nu mi-i d o r:
Dela inimuţă mop;
lo tot sie că nu mi-i dpag:
Dela inimuţă sac.
Scânteaţâf 'n iarbă deasă
Maică, drăguţii mă iasă 1
Uită-te ha trupu Iui:
Ca 'hojoru câmpului,
Frumos ea el nime nu-i:
A re ochi iea florile
Ş i faţa ea sorite.
Bunele: picur d e sânge,
Când îl oesi, inima-ţi plânge...
*
Cine ne-a despărţi, bade,
Piee-i earnea de p e spate,
Dărabe şi sfăşii late.
De ne-a -despărţi muiere,
Piee-i eam ea d e p e şele,
Dărabe şi bucăţele,
Să se uşte de durere...
De ne-a despărţi bărbat,
Doamne, fd-l câne turbat,
Să trăiască blăstămat,
Să mu moară nieiadat’.
*
Cine-a stricat drăguţi dragi.
Care-i corbii carnea ’n fagi,
Cine-a strieat drăguţi dulci,
Care-i cânii carnea 'n huet
Ş i oasele prin butuci.
Cine ne* a stricat pe noi.
Pe noi, mândră, pe* amândoi.
Aibă casa cucului
Ş i hodina vântului.
Că nici eucu n a re casă,
Da’ nici vântu tară-aleasă..
*
Mult mi-i jele şi mi*i dor,
Că nu poci când vreu, sd mor.
Că de lume m’am hrănit,
Vreau-aş numa in mormânt.
Şi-aş urea mâne groapa mea,
Da badea după curea.
Şi*aş urea în groapă să fiu,
Da bădiţa lângă brâu,
Că acolo d ac’aş fi
Ştiu că n a ş mai putresi
Ş i faină 'ngropat ca mine
N'ar mai. fi în lume nime.
*
Frunsă verde de trifoi,
M’au cerut la maica doi;
Unu bătrân şi gdsdac,
Unu tânăr şi sărac.
Spune-mi, spune-mi pui de cuc,
După care să mă duc ?
Căci cel bătrân şi găadae
S e duce siua la fân.
Vine sară tot oftând;
Intră’n casă, suflă greu.
La mine s e uită rău;
lo umblu să-i dau de cină,
Mă suduie de lumină;
Vreu să-i pui cina pe masă,
El mă suduie prin casă.
Dar cel tânăr şi sărac,
S e duce siua la fân.
Vine sara fluierând;
lo ii pui cina pe masă,
El mă 'mpiedecă prin casă,
Cum ii place la neuastă...
*

Codrule cu frunsa lată,

Cadă bruma, nu te bată.
Bine mi-ai prins mîe-odată
Când era mândruţa fată.
*
Frunsă verde săcărea,
Maică măicullţa mea.
Nu mă da după upât,
Că te-oi blăstăma ’n pământ.
De mi'i da după un drag
Şapte sărindare-ţi f a c ;
De mi'i da după urât
Sărindaru ţi-i făcut...
*
Măi bărbate bărbatul,
Dasă-mă să-mi fiu drăguţ,
Că te-oi fa ce să n’auzi;
Să n’auzi şi să nu vezi.
Ce ţi-oi spune io să crez i;
Ce-i auzi din vecini.
Să zici că toate-a minciuni;
Ce-ţi spun io eu gura mea,
Să zici că toale-8 aşa.
*
M’a făcut măicuţa 'n zori,
Să fiu dragă Ia ficiori;
M’a stropit cu peană verde,
Să fiu dragă cui mă v ed e;
M’a stropit cu creţişor,
Să fiu dragă tuturor.
*
Hai bădiţă să fugim,
Că noi bine ne vâjim
48

Ş i Ia ochi f i Ia sprâncene.
Ga doi peunaşi te pene.
Ş i la ochi f i la uitai,
Ca doi porumbi- te sburot.
*
Frunsă verde solii de peşte,
Iubeşte, bade, iubeşte,
Că maică'ta te voeşte,
Că şi io bade-oi iubi,
Ce inima mi-a pofti:
Frunzucă verde d e vie,
Să-ţi samene, bade, ţie,
Pe pu8u eotoţrahif.
Pe făcuta capului
Ş i p e trasa ochiului.
*
Frunsă verde ca una,
De m’aş putea rădicat
Mai in sus e a negura,
Tot aş ninge şi-aş ploua
Pe badea nu l-aş uda,
Că mi-i drag ca inima;
Tot aş ploua şi aş ninge,
Pe badea nu l-aş atinge.
*
 49
La bădiţa în gredină,
Prins-a doru rădăcină ;
Io mă duc să-I b a g in casă,
Rădăcinile nu-l lasă;
lo mă duc să-l b a g tn sân,
Rădăcinile fl ţân;
lo mă duc să-l duc in tindă,
Ramurile-ajung in grindă
Ş i frunsele la oglindă.
Doru are-o floricea
Şi-aia-i la inima mea/
*
Astă Dară ce-a trecui.
Nici am tors, nici am cusut,
Nume la umbră-am şesut;
La umbră de prunişori
Şi-am dat gură la ficiori.
Pe câfi i-em văsuţ cu glugă,
Pe toţi i-am chemat la umbră,
Cafi i-am văsuţ cu cojoc,
l-am făcut să steie ’n loc;
Câfi i-am văsuţ cu fi9 ară,
l-am chemat la noi pe s a ră ,
Câfi i-am văsuţ eu suman,
Le-am făcut cale de-un an,
*
4
Taci inimă, nu mai plânge,
Căci cu răii nu-i tnuinge.
Taci inimă nu ofta.
Căci cu răii nu-i găta.
Taci inimă ’n sânu tău.
Nu mai spune că ţi-i rău.
Taci inimă ’n sân Ia tine.
Să nu te mai ştie nime...
*

— Bade, c e pământ te ţine,

De nu oii sara la m ine?
— Mă fine pământ cu iarbă.
Ce să cat dacă n’am treabă?
— Treaba-ilesne de-a ţi-o face.
Dacă inima te trage
Ba mândruţa, care-ţi place.
Până ţi-am fost bade, dragă,
Veneai la noi fără treabă;
Dacă, bade, m’ai urât,
Nici cu treabă n’ai uenit.
M’ai urât pentru-o minciună,
N’ai venit la noi de-o lună.
Io bade ţi-oi arăta,
Că-oi veni Dumineca
Ş i frumos m oi înschimba,
Trece-oi pe la poarta ta
 51
Şt ţi-oi rupe inima.
Printre ficiori cum oi trece,
De mine s'or lega весе
Ş i din в есе mi-oi alege.
Din весе, ba dintr’o mie,
Să-ţi sem ene bade ţie.
De n a fi bade ca tine,
Las' să fie-a mea ruşine ;
De n a fi ca tini de ’nalt,
Las' să fie-al meu bănat;
De n a fi ca tini frumos,
Las' să fie-al meu ponos.
*

In pSrău, Ia fântâniţă,
Acolo-i al meu bădiţă.
Tot bea apă şi sughiţă.
De-ar bea apă cât de multă,
Tot pe mine nu mă uită;
De-ar bea apă cât de rece,
Tot de doru meu nu-i trece...
* -S .."' . •'
Bădiţă, sprâncene negre, (§** j
Spune-ţi-oi, daeă mi-i crede, J
Că tu creai in multe părţi
Ф iubeşti câte le vesi.
4*
De*ai iubi muma 'ntr'o parte,
Fi-mi-ai dragi până Ia moarte.
*
Astă noapte am visat,
Că badea m’a sărutat.
M’am seulat şi-am pipăit
Ş i nimiea n’am găsit.
M’am seulat şi-am căutat
Ş i nimica n’am aflat,
Numa doru inimii,
Scris pe faţa perinii.
*
Ţucu-ţi bade ochii tăi,
Că frumos te uiţi cu ei.
Ţucu-ţi bade husele,
Că-s subţiri ea frunzele.
*
Haida bade, de-i veni,
Prin funduţu gredinii,
Să-ţi dau gura şi ochii.
Şi-apoi haida prin gredină,
Vină ’n eas’ fără lumină,
C’apoi io te-oi slobozi,
Da’ să-mi spui Când îi veni.
Vină cât de târsior.
Te slobod, mâi bădişor.
Frunză verde floricea,
Doamne, la inima mea.
Este-ó negurice grea,
Niciodată nu se ia
Pân' pe badea l-oi vedea.
Treceţi Bilelor degrabă,
Să vii tu bădiţă, dragă.
*
Ochi frumoşi ca la badea
Nu gă sesc cât fi ţara,
Numai la mine 'n portiţă
Este-un fir de tămâiţă.
De s ’ar fa ce sămânţa
lo mi-aş umplea gredina,
Să mai fie ca badea.
*
M'a făcut, maica, făcut,
Cum măieuţii i-a plăcut:
Nice mare, niee mică,
Cum îi mândra mai voinică.
Ochi negri şi faţă albă.
Ca să-ţi fiu, bădiţă, dragă.
*
— Pasăre, eucuţ frumos,
Mi-ai cântat mie din dos,
Da’ dintr’un vârv d e stejar
Să trăiesc eu mult amar.
De-aş şti unde locuieşti.
C e fel de pasăre eşti.
Cu puşca te^aş împuşca.
La vâltori te-aş arunca ;
Nici aşa nu te-aş lăsa,
Tot mai rău te-aş blăstăma:
D e trei ori puii să-i scoţi,
Să ţi-i mânce corbii toţi
Ş i pe tine lângă pui,
Să nu mai cânţi nimărui.
Că nai mai cântat a bine,
Numa-a dor şi-a despărţire.
— Taci bade. cu blăstămu,
Io mi-am cântat cântecu,
Tu ţi-ai văsuţ norocu,
Norocu cât l-ai avut,
lo nu poet să-ţi dau mat mult ;
Numa eăntecu-i al meu,
Norocu-i la Dum neseu;
Numa eănteca-t a mea,
Dumneseu face c e vrea.
*
Până erai bade-acasă,
Era noaptea ’ntunecoasă,
Da’ mie-mi părea frumoasă :
Că erai bădiţă-acasă;
Da’ de când bade, te-ai dus,
Poate fi noaptea frumoasă
Mie-mi pare ’ntunecoasă.
Mereu ies sara ’n portiţă
Ş i tot mă uit pe uliţa.
Să te uăd venind, bădiţă;
Da’ io mă poci tot uita,
Eşti departe dumneata.
*
De s ’ar afla cineva.
Să-mi aducă pe badea,
Tri cupe de vin i-aş da:
C ’atâta 8ântem de dragi,
Ca şi două flori d e fragi:
Ş i ne ştim noi vorbele.
Ca măru eu florile:
Ş i ne ştim toată vorba.
Ca măru eu frunsuea.
*
La toţi le-a cântat cucu,
Numa mie ganguru,
Să mă duc să-mi las satu.
Pe mândruţa, la altu.
La toţi le-a cântat mierla.
Numa mie ptrpăsa.
Să mă dac să-mi las fara.
Pe mândruţa, altuia.
*

Foaie verde grâu mărunt.

Câte flori sânt pe pământ.
Toate m erg la jurământ.
Numa 8picu grâului
Ş i cu viţa vinului
Ş i eu lemnu Domnului
Zboară’n naltu ceriului.
Stau la poarta raiului.
*
Măgeran de lângă şură,
De ce badea mă 'ncunjură?
Bade nu mă ’neunjura.
Că nu mi-i de dumneata.
Să-mi fie de dumneata
In alt fel io m’aş purta,
Mai albă, mai soponită,
Mai roşie, mai ruminttă.
Mi-aş da portu la năaprealft
Ş i faţa la rumineală.
Şi-aş veni pán’ Ia portiţă
Qata ea şi-o peun/fă,
Te-aş striga : hai Ia guriţă
Dulce, dulce, mâi bâdiţâl
*

Frunză verde săcărea,

Când m'a făcut maica mea.
Fost-a drumu ca-o curea
Ş i vremea cam sărlnea,
Când le-a făcut p e buboase,
Fost-a vremea cam noroasă
Ş i le-a făcut hondroboase;
Hondroboase din picioare,
Mergând s e ’mpiedică ’n poale;
Da’ io când Ia drum pornesc,
Cu cişmele tropăesc,
Cu poalele vânt îmi fac,
La bădiţa bine-i plac
Ş i eătrinţa mi-o pui bine,
Badea moare după mine;
Năframa-mi rădic pe conci,
Mă iubesc cu cine poci.
*
Frunză verde de lemn seria,
Tinerel drăguţ mi-am prins,
Tinerel ea şi-o scânteie.
Umblă hâda să mi-i ieie,
Du-te hâdă 'n lucru rău,
Nu iubi c e iubesc eu.
Du-te hâdă. dă-ţi porcii.
Pe pârău cu socii.
Nu-mi lua ibovnicii.
Nu iubi ce-fi văd ochit.
Ochii fi-or vedea un btrău.
Şi-ăla nu-i de nasu tău.
*
— Floricea din gredtnuţă,
Cum ţi-oisice, mândruluţă?
Zice-ţi-oi violă albă,
Că de mică mi-ai fost dragă.
— frunzucă din pădurice.
Dar io bade cum ţi-oi sice?
Io iţi sie măgerănuţ.
De băiat mi-ai fost drăguţ.
X
De-aş şti bade c ‘at veni,
Drumu ţi l-aş prunduli,
Tot cu prund de cel mărunt.
Să vii, bade. mai eurund;
Tot eu prund de cel mai mare.
Ca să vii, bade, mai tare.
*

Haida bădiţă 'ntr’o aară,

Să ne iubim ca asivară.
Halda bădiţă ‘ntr’o noapte.
Să ne iubim pân Ia moarte.
*

Frunză verde de saşttu.

Aşteaptă bade, eă viu
Ş i viu tntr’o dimineaţă,
Să te strâng bădiţă ’n braţă,
Să te sărut de tri ori.
Ca să-mi mai treacă de dor.
*
Frunsă verde de alună,
Lungă vreme-i într’o lună,
Orişieui poate s ’ajungă,
Că şi mie mi-a ajuns
Bădiţă, de când te-ai dus.
Ţtt ţi-a ajuns invăţatu,
Mie jelea şi bănatu;
Ţie ţi-a ajuns şeoala,
Mii doru şi jelea ta.
*

Bădiţă cu păr negru,

D rag imi eşti ca sujletu
Ş ’am zis bade să-mi faci furcă,
Căci noaptea-i mare şi lungă
Doru tău să nu m’ajungă.
Bade n e m ere Ia sintere,
D opo ţi-i fierbinte tare.
*
Bade, de nu te-aş vedea.
Inima nu m’ap durea.
Când te văd, bade, pe tine,
A rde inimuţa ’n mine
Ca ’n euptoru cel de pane,
lo-i duc apă să mi-o stâng
Ş i mai tare mi-o aprind.
Dar nime n’o poate stânge,
Păr’ bădiţa când mă strânge.
*
Frunză verde săeărea
Jelnieă-i inima mea:
Ii jelnică pentru-un pui,
Nu ureu numele aă-i spui,
Că numele d e l-oi spune,
Străini eapu i-or răpune.
 Strigături.
Margareta-i floare-aleasa.
Mândra mea-i tare făloasă,
L a s’ să fie că-i frumoasă l
Când îi si d e sărbătoare,
Ea se gată ca şi-o floare.
Străluceşte ca o stea,
lo-mi pui capu după ca
Străluceşte ca luna,
Mie-mi rupe inima!...
*
Cine-a stârnit horile,
Aibă ochi ca florile
Ş i fata ca sorile.
Că horile-s. sfâmpărare,
La omu eu năcas mare.
*
Floricică d e bojor,
Ardă-te focu de dor,
Doru ici, doru colea,
Doru Ia inima mea.
Ochişori negri cerniţi,
Luaţi sama ce iubiţi,
Să nu u aflaţi eehiiti,
Ochişori negri rotaţi.
Luaţi sama c e luaţi.
Să nu v aflaţi înşelaţi.
*

Oopilă din doi părinţi

La c e foc te mai măriţi ?
Măritatu-i num’odată,
Până'i lumea nu eşti fată /
*
Mândra, care-mi place mie
N’aibă casă, nici moşie,
Numa dragostea să fie,
Am s'o iau în cununie.
*
Mândra'i oablă ca lumina,
Ochii-i negri ca neghina.
*

Dragostea cea cu năcas,

Scoate ruja din obraz.
Dragostea cea cu noroc,
Pune ruja iar la loc.
Am avut şi io drăguţ,
Ş i mi-a părut prea mtauţ:
L-am ţâpat tn eâmp să pască,
Pân’ Ia toamnă să mai crească,
*
Mi-a tăcut maica gura
Cumva de m’oi străina,
Să mă stâmpăr eu dânsa...
*

Măi bădiţă struţ de rouă

Nu finea calea la două.
Ţine-o numa la una
Cu care ti-i cununa.
*

Mândra mea de astăvară

Mă roagă s ’o iubesc iară.
Dar nu-s pleavă d e ovăs,
Să iubesc ce-odată lăs
Ş i nu-s pleavă de săcară,
S ’o iubesc a doua oarăl
*
Bade, pe drăguţa ta,
Niciodată nu m’-oi da,
Că-i oablă ca secera,
Şi-i lungă ca săcara
84

/o-8 micuţă ca bobu

Ş i roşie ca foca
Ş i uănută ’n tot locu.
*
Săraeile dragostile,
Piscuiesc ca pasările,
Pe sub toate gardurile,
*
lo la mândra când mă duc
Mie patu mi-i făcut,
Mi-i făcut din multe flori,
Să mă duc de multe ori.
*
Răsărit-a luna ’n prag,
Nu-i aici, cine mi-i drag.
Răsărit-a luna 'n şură,
Nu-i aici, cine-mi dă gură.
*
Perina cu faţa sură
Toată noaptea-aşteaptă gură,
Perina cu pene moi,
Bade dă-mi gura ’napoi.
*
Măi bădiţă-a mea guriţă,
Face-o-aş o fântâniţă
Ş i bunele iauorele.
S ă bei fu, bade, din ele.
*
 85
B i ţigane cu hârcii
Cum ţi-oi fa c e cu cap u l
B i ţigane cu struna,
Cum ţi-oi fa c e cu mâna.
*
B is-a m aica să m ă ’nsor
D a’ d e d racu nu m i-i dor,
Ca l-am văsuţ pe-un răzor,
Nime ’n lume nu s e ’nşală,
Ca ficioru cân d s e ’n s o a r ă :
Prinde ş a s e b o i la car
S e d u ce după am ar
Ş i-ş i b a g ă p e d racu ’n c a s ă
Ş i ş e d e cu el la m asă.
*
D ecât cu drăguţă p roastă,
Mai bin e la o i p e coastă,
C ă-oi m ân ea c â te -o frăguţă
Ş i-o i trăi fă ră drăguţă.
*

Mă m ustră veein ile

Că imi b e a u găinile,
D a’ io d e m’oi mânia
Ş i c o e o ş u mi l-o i bea.
*
5
După dealu cu tăciune,
F ac fe te le rugăciune
S âm băta, D um ineca,
S ă s e poată mărita.
*
Mândra cu o c h i mierâuţl
Tot în gură s ’o săruţi,
D a’ la o c h i s ă nu te uiţi:
Că la o c h i d e ti-i uita,
Ş ap te h o a le te o r lu a;
Ş ap te b o a le şi-o lungoare
Ş i frigu ri om orâ toare.
*
Haida m ândră ’n cununie,
Până-i frunza v e rd e ’n v i e :
D acă frunza s ’a usca,
P opa nu ne-a cununa,
Este-un p o p ă Ia Milaş,
Pentru-o cupă d e vinars,
Ne cunună m intenaş;
Pentru una d e vin dulce,
N e-a cununa ş i ne-om du ce.
*
M’a făcu t m aica subţire,
S ă s c o t fe te le din fire.
E le s ’au purtat m ai bine
Ş i m a u s c o s ele p e mine.
*
Sunt fe te in sat la noi,
Ca au plu g cu patru b o i
Ş i tânjala sugrauita
Ş i tot nu s e m ai mărita.
*
Mult mă ’ntreaba fir de ia rb a :
„D raga ţi-i mândruţa, d rag ă P“
D ar mi-a spus d in p ă scă lie,
Că mi-o d ă m aica s a m ie ;
Ş i mi-a spu s d in tro icoana,
Ca m i-o d ă Ia sfânta toamnă.
*
Tu mândruţă s p ic d e grâu,
Nu ieşi s a r a la râu,
Cu p o a le le d e b u m b ac,
Că io după tine s a c ,
Cu p o a lele d e fuior,
Că io după tine m o r !
*
D e ar fi lum ea tot în si,
Nime n’a r mai p ăeăti;
L u m ea jumatate-i noapte,
C azi în p ă c a te d e moarte.
B atâ-te bătutu Iele,
C e m ai om fru m os te c e r e
Ş i tu tot s ic i c ă nu-i mere.
*
N evasta m ea nu-i nevastă,
Că-i violă din fe re a stă :
Când o iu b e s e înfloreşte,
Când o las, s e v eştezeşte.
*
Nu-i fru m os omu frum os,
Că-i fru m os omu d ră co s.
Nu-i fru m os cin e s e ţine,
Că-i fru m os cui îi stă bin e.
*
Spune- i b a d e hâdii tale,
S ă nu-mi ia să s a r a ’n cate,
Că d e pui m âna p e ea,
Ş i m ai hâdă-a răm ân ea l
*
Gini m ’a ’nvăţat s ă iu besc,
Nu mă lasă s ă d o r e sc ,
Cini m’a ’nvăţat a iubi,
Nu mă lasă a dori.
*
Ficioru c a r e s e ţâne,
la fata c a r e răm âne,
Fata c e a le g e mult,
S e mărită după mut.
*

Fă-m ă D oam ne e e mi-i fa c e ,

Fă-m ă fir d e iederuţă
L a mândruţa 'n gredinuţă.
F ă-m ă flo a r e de bănat,
L a mândruţa lângă pal.
*
Uitaţi-vă m ăi bărbaţi.
Cum ş e d e m ândra ’n târnaţ
Tot întinde din grum azi
Ş i la fo c nu o chem aţi.
*
— Ies a fa ră tu nevastă,
Că ia, draeu , la fe r e a stă .
— Măi b ă r b a te , d ragu meu.
B a g ă eapu ’n lepedeu,
Că la d r a c o i ieşi eu.
*
Nu mă b a te D oam ne, tare,
Că ş i io-s d e-al Dumitale.
Nu mă b a te D oam ne, rău,
Că ş i io-s cop il d e -a l Tău.
— Joacă'Tna b a d e Ioane,
— Nu te p o c i Iele, d e fo am e,
D ă-m i o c o a jă d e mălai,
Că te-oi ju ca şap te al.
*

Când îmi vine mândra 'n gând.

Mă leagăn e a frunza ’n vânt.
Frunza s e leag ăn ă ’n vânt,
lo mă leagăn p e pământ.
*

P ăsăru ică d e p e culme,

lartă-m ă m ândră, d e glume,
Că nu-i om să nu g lu m ească
Ş i să nu păeătu iască.
*
M ăgeran din făgădău.
H arnic îi b ărb a tu m eu :
Ziua ară, n oaptea cară
Ş i sam ănă grâu d e v a ră ;
Qrâu d e vară, grâu d e toamnă
Ş i mă ţîne c a pe-o doam nă
*
Da cân d la m ândra g ân d esc,
P e p ic io a re mă t o p e s e ;
Mă to p e s c s a ra p e pat,
Ca vara cân d îi m ai c a ld ;
Mă to p esc s a ra p e lună,
Ca vara p e vrem e buna.
*
lo eu m ân dra-s înir’o parte.
Num’un d e a l că n e d esp a rte
Şi-un părău eu ap ă rece,
D a-u-ar Dumnezeu s ă s e c e ,
S ă s e vadă sat p e sat
Ş i io p e cine-am lă s a t ...
*
D e cân d s ’a dus bădiţa
M ii pustie uliţa;
Uliţa d e fluierat,
Quriţa d e sărutat.
*
Te-a ştiut b a d e focu ,
Că ţi-i a ş a negru păru
Ş i ţi-i trupu flo r ic e le
Ş i gura fa g u r d e m iere!...
*
L a fântână, la izvor,
S e ’ntâlneşte d or cu dor
Ş i fa c le g e a fe le lo r,
L e g e a fetii-a şa -i fă c u tă :
S trân g e-o ’n b ra ţe şi-o sărută
Ş i-i dă drumul s ă s e ducă.
L e g e a fetii-aşa s e f a c e :
S trân g e-o ’n b r a ţe şi-i dă p ace.
- *
Frunză v erd e d e bănat,
Mândra m ea s ’a lăudat:
C ă-are şurţ eu ş a s e foi
Ş i drăguţ eu ş a s e boi.
lo-am aflat-o d e minciună.
A re şurţ numa cu -o fo a ie
Ş i drăguţ numa eu -o oaie.
*
Tu mândruţă n eg ricioasă,
Nu te ţinea ş i fru m oasă,
N eg ricioasă mititea
Nu te ţinea frum uşea,
Tot tu eşti drăguţa m ea.
*
Pentru m ândra d in tralt sat,
Nu-mi dă m aica d e m ân cat;
Pentru c e a din satu meu,
îmi dă m aica c e - i m ai rău.
*
A şa zic oam en ii ’n s a t:
C ă-oi muri şi-oi mere ’n ia d :
D a’ d e-o i m ere n o i ş e d e a ,
O’am iubit p e voia m ea t
Mi-a trim es b a d e a din ţară
P e trei fir e d e s ă e a r ă :
S ă mă du c e ă e l s e ’u şoară,
lo ’napoi c ă i-am trim es
P e tri fir e d e ov ăs :
S ă s e ’n soare... sănătos.
*
Măi bădiţă dedem ult
Nu-mi f a c e n ăcaz ş i but
Uită-mă, e ă io te uit.
Tu mă lasă, io te las,
Nu-mi f a c e but ş i năcaz.
*
Pentru m ândra roşioară,
Nu p o c i învăţa la ş c o a lă ;
D e 'nuăţat a ş învăţa,
D ar exam en nu p o c i da.
*
P ăcu rar la o i am fo s t
F etele nu mă c u n o sc
D ar m o i b ă g a ş i le-oi p a şte
D oară e le m ’or cunoaşte.
*
D e n a r fi ficio ri p e lume,
Ai v ed ea fe t e nebu ne
Ş i n ev este du se ’n lume,
D e n ap fi fic io ri p e s a te,
Ai v ed ea fe t e turbate
Ş i n ev este spânzurate.
*
B a d e a 'i a lb e a lap tele,
lo mă ’ntorc cu sp a te le ,
B a d e a -i negru e a tina,
lo mă ’ntorc eu inima.
*
Strugurel cu b o a b ă rară,
C ’al meu drăguţ nu-i în ţară
F lo r ic e a d e prim ăvară.
A lunei eu multe-alune
C’al meu drăguţ nu-i în lume
Frum os ş i e ’un mândru nume.
*
B a d e peteluţă v erd e,
Dumnezeu s ă nu te r e b d e .
M’ai învăţat a iubi
Ş/-amu mă laşi a d o r i:
M’ai învăţat sărutată
Şi-am u tu mă la şi u itată:
Uitată şi-a nimănui
Muma b a d e -a dorului.
S ă r a c ă inima m ea,
C ă-i numa cât o m ărg ea
Ş i nu ’n cap răii d e ea,
Cine nu ’n ca p e d e mine,
D a-i-ar D umnezeu mult b in e !
*
Mândră, cu och ii tăi dragi,
D e p e uliţă mă tragi
Ş i 'n c a s ă la voi m ă bagi,
M ândră cu och ii tăi dulci
D e p e uliţă mă d u ci
Ş i n c a s ă la voi m ă culci.
*
— L a părău, la fântâniţă,
Ş e d e -o m ândră copiliţă,
Cu păru d e marmangiu,
— L a s ’o v ere, c ă o ştiu,
C a m şezut cu e a o sară
Ş i i-am du s doru ’ntr’o v ară
Ş ’am şezu t eu e a o noapte
Ş i-i duc doru pân ’ la m oarte.
*
Vai d e m ine că~i am iazi
N’am văzut p e b a d e a azi
D e nu-l v ă d pân’ Ia ojină,
Nu-mi trebe să mâne d e cină.
însura-m ’a ş fnsura
Nu ştiu so c r u c e m i-ar d a :
Dintre o i p e eiungăra,
Dintre c a p r e p e sura,
Dintre găini p e borza.
*
Grişeă iadu ş i mă c er e ,
Da fă ră b a d e a n’o i mere,
C ăci cu e l am fă cu t rele.
C rişeă iadu, m ’o cerut.
F ăr d e băd iţa n a m vrut,
lo cu el rele-am făcut.
*
F o a ie v e rd e cucuruz,
C âte rujl pe vale ’n sus
Toate cu m ândra le-am pus.
C âte le-am pu s pân’ la prânz,
E le bin e c ă s ’au p rin s;
C âte le-am pus pân' la cină,
S ’au u scat din rădăcin ă.
*
Pe uliţă prin Bistriţă
S e p reu m blă-o copiliţă
Cu roch ia cam roşioară,
Cu tri pui d e raţă 'n p oală
Io mă ţâp 8’apuc un pui.
— N’um bla b a d e , c ă te s p u il
C a veni V inerea-m are,
După pui a fi c e r c a r e :
C a ueni V inerea-m ică
După pui, n a fi nimică,
*
— B a d e pean ă trandafir,
L a să -m ă s ă rup un fir.
— Rupe, m ândră, cât îi v rea ,
Trandafir din p ea n a mea.
*

Prin ţarină prin imaş,

Io eu m ândra d u ce-m ’a ş :
Nu ne-ar trebui nănaş.
Nici p o p ă să ne cunune,
Numa n oi eu u o r b e bune.
*
Măi bădiţa, măi oenene,
Nu veni s a r a d e vrem e
Când duşm anii taie lemne,
Ci vină tu 'n m ies d e noapte,
Când duşm anii d orm p e m oarte.
*
Vină b a d e ’n toată sara
S ă ştie lumea ş i ţara.
S ă ştie ş ’a ta mândruţă
S ’o ardă la inimuţă.
*
Prin pădu re, prin poaină,
M erge-o fată d e romană,
Cu m ă rg ele puţinele,
Cu bertita p’ingă ele, —
D oam ne b in e-i stă eu e le l
*
Mândră, o c h işo rii tăi,
Ca c ir e ş e le ’n altoi.
C are-s co a p te la r ă c o a r e
Ş i nu-s atinse d e s o a re,
C are-s c o a p te la păm ânt
Ş i nu-s atinse d e vânt,

D orule p a ric ă ştii,

Tot ta inima m ea vii,
D orule p arică fa ci.
Tot la inima m ea tragi.
*
Plin îi drumu d e ficiori,
Nu-s ai b a d ii o c h işo ri
Plin Si drumu d e voinici,
Ochii b a d ii nu-s p e-aici
 79
C ă-s în dealu cu b ojoru
Ş i bădiţa-m i d u ce doru...
*
Ştii tu, b a d e , c e z ic e a i
Câtră mine ş i p lâ n g e a i;
Că nu m ai ai alta ’n lume
S ă -p fie d rag ă c a mine
Ş i vezi b a d e c ’ai mintii
Că tu alta ţi-ai găsit.
Tu eşti mut ş i ea -i o p roasta,
O vai d e d r a g o s te a v o a stă l
*
Cât îi lum ea şi ţar,a,
Nu văd om ca băd iţa,
Numa ’n munte este-un b r a d
Ş i d e vârv îi rătezat
Cât îi băd iţa d e ’nalt:
L ân g ă b r a d o flo r ic e a ,
Ca mine d e cin ăşea.
*
D e cân d trăiesc cu urât
Prins-am fa fă d e pământ.
Cu urâtu ’m bătrâneşti,
Cu d ra g o stea ’ntinereşti.
*
80
fălui-m ’a ş i jălu i
D e toţi munţii s ’a r clăti,
Văile s ’ar scutura.
Pietriîe s ’ar d esp ica .
*

A şa-i omu ’ntre străini,

Ca ş i pom u între spin i:
Spinii c r e s c în lung ş i ’n lat,
Pomu răm ân e uscat.
¥
Cine nu-i m âncat d e r ele
N’a r e c e cânta d e je le ,
S ă mă la se s ă cânt eu
Că'S m âncat d e m ai mult rău.
*
C ărăru şă p e ste rât
Făcută d e-a l meu urât.
C ărăru şă p e s te deal,
Făcută d e-a l meu am ar.
*
B lăstăm atu-m ’o m aica,
S ă mă leagăn c a frunza,
Frunza s e leag ăn ă ’n s o a re,
lo mă leagăn p e p ic io a r e ;
Frunza s e leagăn ă ’n vânt,
lo mă leagăn p e pământ.
*
B ată-te c ru c ea d e lele
Tu cu o c h ii tăi fa c i rele.
Intri’n c a s ’, s e luminează,
Ieşi afară, s e ’n orează.
*
Câte fe te -s mititele,
T oate-s bu n e d e cu rele,
C ele m ari d e zăg d rele.
Cucuie p en ele-ţi s e c e ,
Prin c o d ri s ă nu p oţi trece.
Cântă cu ce, lim ba-ţi pice,
Prin c o d ri s ă nu p oţi zice.
*

D e m ’ar săruta o sută,

Tot ca m ândra nu sărută.
D e m ’ar săruta o m ie,
Ca m ândra nu-mi p la c e m ie 1
*
— F oaie v erd e, fo a ie fragă,
Cum, ţi-oi z ice, m ândră d rag ă 1
Da ’ţi-oi z i c e : flo a r e dalbă,
C ăci d e m ică mi-ai fo s t dragă.
— D a’ io b a d e cum ţi-oi z ic e ?
Măruţ roşu ş i ’nrotat,
D ulce-ai fo s t la sărutat...
P ădu rice nerărită
M ergi m ândră ş i te mărită,
Numa nu te cununa
S ă te p o c i ş i io lua.
*
Măi bădiţă, b ă d işo r,
Nu d u ce d e mine dor,
Făr fâ-ţi fântână ’n o c o l,
Te fă b a d e m ânios,
Ş i trânteşte c o fa ’n jo s,
lo m’o i f a c e m ânioasă,
M’o i b ă g a la măta ’n c a să
Ş i te-oi fa c e cu neuastă..,
*
D ragostile dedem ult,
Nu s e pot uita curând.
Ş i a m ea şi-a m ândrii m ele
Ca ş i fo cu d e n u iele:
D easu pra s e p otoleşte,
D edesupt s e b o b o teş te .
*
L asă-m ă m aică ’n pământ,
Nu mă d a după urât,
Că urâtu nu-i d e - o si,
C ă-i urât p ân ’ o i tră i;
Că urâtu nu-i d e-o noapte
C ă-i urât pân ă Ia m oarte.
L a fru m os tu d e mi-i da
D a’ mi-a fi dragă lumea.
*
Când uăd p e m ândra că r â d e
Inima m ea ’n eep e-a plânge.
D ar p lân g e d e bu cu rie
Că io ştiu că-m i r â d e mie,
Frunzuliţă fo i d e f a g
Ştiu că numa io i-s drag.
*
— M ăndrulieă o c h i dom neşti,
Nu cum va să te ’ndoieşti
Ş i p e altu să iubeşti,
P e mini s ă mă p ărăseşti.
— Măi bădiţă trup d e flori
Ţi-am sp u s d e-o m ie d e ori,
Că nu te la s pân ă m o rii
*
Cine iu b eşte ş i lasă,
Pune-i D oam ne fo c la c a să ,
Nu-i lăsa măduvă ’n oasă,
P ice-i ca rn ea p e căra re,
Ş i fă -l lumii d e m irare.
 Măi bădiţă te-вт visat,
Că p e tini te-вт săru tat;
Ş i te legănam p e braţă
« Ş i te sărutam p e faţă.
Sărută-m ă b a d e-o d a tă ,
B a d e o mie, dup’otaUă...

Mă ’nsurai s a r e p e p lo aie
Ş i-m i luai o unguroaie.
Mă du sei cu e a la fân
Ş i punându-i m âna ’n sân,
O aflai că-i d e rumen.
*
— Vină b a d e , vină d ragă
D e-m i d e gură, c ă -s b eteag ă.
— S tai mândruţă că viu său,
Ş i m ie m i-i tare rău,
Tot пита d e doru tău.
*

Când dau D oam ne d e vr’un bine,

Toţi prietenii îs cu m in e;
D ar d a că dau d e vr’un rău,
Nu văd om în juru meu,
F ă r пита p e Dumneseu
P işcă, m uşcă pe lelea,
N’aştepta s ă s ic ă ea,
Că la lelea i-i ruşine.
D ac o muşti, îi p a r e bine.
*
F o a ie v erd e d e să ca ră ,
lu beşte-m ă b a d e iară
Că nu fa m fo s t d rag ă-o sară,
Ci d o i ani intregi ş i-o vară.
lubeşte-m ă dacă-ţi p la c,
D acă nu, s â lă nu-ţi fa c .
lu beşte-m ă din văsuţ,
D acă nu mă poţi m ai mult.
*

M’a făcut m aica, făcut,

Cum măicuţii i-a plăcut,
M’a stropit cu crean g ă verde,
S ă fiu d ra g la eini m ă v ed e
Ş i cu bu su ioc, crenguţă,
S ă am n oroc la drăguţă.
*
R ele siie-am ajuns, Doamne,
Că fe te le toate-s doam ne,
Cu laibăr ş i eu b a rşo a n e,
Părinţii le m or d e fo am e.
Toată^muta-i eu peuni,
Mălaiu-i eu d oi zloţi buni
Toată muta-i mătăsată,
Mălai nu-i să ’m buci, odaia.
Ţâpă mută m ătasa,
C ă m ătasa-i tare mândră,
Nu o poţi purta flăm ândă.
*
Hai m uiere să jucăm ,
Că fata n e-o m ărităm ;
N e p a r e b in e e ’am dat-o,
Vai d e cin e a luat-o.
*
lnsura~m’a ş însura,
Nu ştiu so c r u c e mi-ar d a :
Două raţe şi-un răţoi,
S ă m’apu e ş i io la b o i ;
Două raţe potcovite,
S ă m’apu c ş i io la vite.

M âgeran cu frunza rară,

D ragu-mi-i b a d e a d eta şa ră .
M ăgeran cu frunza ruptă
Ş i mi-i d ra g cum mă sărută.
D e-ai fi, mândră, bunişoară,
Tu ţi-ai fa c e patu-afară,
Io m'aşi f a c e vânt d e nară,
Patu ţi l-a ş legăna,
Gura ţi-o a ş săruta.
*
Trandafir v e rd e ’n gredină,
B a d e a m eu e a o lumină,
Um blă dou ă să-l sărute
D umnezeu nu le a ju te;
D e l-oi fi sărutat eu,
S ă mă u sc e a . .. frunza ’n tău;
D e l-am sărutat vr odată,
S ă mă u sc ea... frunza ’n baltă.
•Î*

Cătuni-u-aş fă ră frică,
D e m i-ar fi drăguţa m ică:
Drăguţa m i-i m ărişoară,
După fic io r i stă s ă m oară.
*
B is-a b a d e a dumnealui,
Că să fie-a l dracului
D e-i m ai treb u esc io lui.
Ş i i-am z is că-al lui să fi e
D e-m i m ai treb u eşte mie,
C ă m ie nu m i-i d e e l :
Ca ş i lupului d e miel,\
N iee lui nu Ui d e m in e:
Ca uliului d e găine.
*
N icăirea p e C âm pie
Nu-i m ândră să-m i p la că m ie;
A m ea m ândră-i la Hălmagi,
Pân om muri n e-avem dragi.
*
D e-aş prin de D oam ne un d ra c
D e l-oi prin de îl d e s b r a e ,
S ă fa c s o a e r ii eâp en eag ,
S ocru lu i căciu lă ’n cap.
*

L a şeE ătoarea din sus

F ierb fe te le cucuruz
Ş i fa c fo eu d e nuiele,
S ă m earg ă fic io r i la ele.
F oeu li s ’a potolit,
F iciorii n’au nimerit.
*
Măi bădiţă blăstăm ate,
T e-ai lăudat că mi-i bate,
D a’ ţi-s m ânite leg ate
Cu fir d e m ătasă neagră.
Râu m ă i b a te , d ar ţi-s dragă...
*
Dă doam n e m ândrii vieaţă
Cât săm ânţă ’n ia rb ă creaţă,
Dă D oam ne m ândrii n oroc,
Cât săm ânţă ’n bu su ioc.
*
Ochii m ei şi-ai bădiţii,
Numa cât nu pot grăi,
Ochii m ei ş i-a i m ândrii m ele,
Numa cât nu-şi dau inele.
*
— Măi băd iţă al m eu frum os,
Tu eşti ta re p u p ă c io s 1
— Mândruliţa m ea fru m oasă,
Tu eşti ş i m ai p u p ă e io a s ă l
*
T aci m ândră nu m ă jeli,
Că p e tine te-oi iubi,
Numa vara d e-a veni
S ă ne putem întâlni,
P e su b fu fe, prin pădure,
Căutând la fra g i ş i mure,
P e la u m bră p e s u b fagi,
Prin c o d r i d ela Uălmagi, —
Totdeauna vom fi dragi.
90

Bhsar.
ai, usturoi
amu, acum
jbai, năcaz
batăr, baremi
bănat, su p ărare
bătucit, ă, bătătorit
bertifă, panglică împodobită, c a r e se pune pe fruntea
fetelor sau pe pălăriile feciorilor sau bărbaţilor tineri.
birău, primar
b orea să , neuastă
borz, ă, burzuluit, ă
bugăt, destul
but, ciudă
cătană, soldat
câtunie, mtlttărie
celui, (a), a înşela
cinaş, frumos
ciut, cine e, i pentru metru
e/op, eo/op, pălărie
cofă, donifă
eiungâpă, oaie fără coarne
epişeă, (dela a erişca), scrâşn eşte
dăpabă, bucată
fain, a, frumos, ă
făgădău, cârcium ă
fereşti, ferestre
foi, (şorţ eu), şurj eu ş a se foi, adică făcut din ş a se cojii
 91
gata, (se), se pregăteşte
gândac, ă, bogat, ă
gănduşag, bogăţie
glom hurele, crenguţă înmugurită
haznă = folos
hâd, ă, urât, ă
holircâ, rachiu
hondrobos, (oase), tont, toantă
huci, locul din pădure de unde s'ati tă iat copacii
împetelat, eu petele (uezi petea)
lepedeu , cea rce a f
lim pedea, limpede
marmangiu, narangiu, gălbuia
m ance, (te), te mănânce
m ere, (a), a merge
mierâuti, albăstruţi, diminufîu de Iu
mieru, albastru
mii, mie, e, i, pentru metru
Milaş, comună apropiată, din plasa T e aca, de pe
eâm pie
mini, mine, e, i, pentru metru
mintenaş, îndată
mol, nămol. E ste şi mâl
năspreală, serobeală
neruminită, c a re nu»i dată eu ruminele (uezi ruminele)
oablă, dreaptă
oenene, oenean, om din Oena, sat apropiat din plasa
T e a ca »
odo/ean, o floare de câm p; sp întrebuinţează în contra
plânsului la copii şi ia alungarea strigoilor
92

păeăti, (a), a păcătui

parieâ, p areeă, par'eă
peiopu, pleioru
peană, pană de flori în pălărie
pen e, (Ia căm aşă), eusutură eu figuri de flori
p etea, panglică
petelufă, panglieufă (diminutiu deia p efea )
pin’ce, pentruee
p ov estesc, (ne), uorbese despre noi
pul, la căm aşă, figuri miei de fiori pe cusături Ia
căm ăşi
răcită, răchită, salcie
văgută, recrut
rât, şes
rujă, floarea de trandafir
rumini, (a s e ) a-şt da eu rumtnele pe fafă
sărinea, seninea
solovapu, souârf, origan (origanum uulgare)
stâm pâr, (dela a slâm păra) potolesc
struţ, petele c e atârnă la pălărie, sau la eoşifă
suduie, înjură
tălneau, (dela a tâtni), însoţeau. Are şl înfeles de întâlneau
târnaj, priduor
fâpa, (a), arunca
ţâră (o), o le a eă
Tecii, (lunca), lunea dintre T eaca şi Pintieu
ţii, pe, e, i, pentru metru
lini, tine, asem enea
togm ealâ, înuoială
trebe, trebuie *
uniţi, uniji eu biserica Romei, gr. catolici
 83

Catalogul
Bibliotecii Poporale a Asoeiaţiunii.
Nrele 1—152 oândute eu totul.
Nr. 153. Vietop Lazăr : R ăsboiu l pentru între-
g irea neamului rom ân esc. (1916 —
1918.) Preţul 6 Lei.
F iecare român trebuie să cunoască
ce lupte s ’au dat şi prin ce împre­
jurări măreţe s’a putut înfăptui unirea
tuturor românilor.
Nr. 154. Vietop b a z a r : Cultivaţi legu m e în
grădin ile voastre. Preţul 2 Lei.
Sfaturi practice, cum să se eultiue
legumele şi ea grădinile să aducă
folos mult.
Nr. 155. Vietop Vlad-Delamapina: P o e m b ă ­
năţeneşti. Preţul 3 Lei. P rea frumoase
poezii ale unui suflet gingaş, ofiţer
la marina românească.
Nr. 156. R ăsboiu l rom ân o-ru so-tu rc.in 1877—
1878. Preţul 4 Lei.
Istorisirea răsboiului, care a adus
neatârnarea României. O pouestire
interesantă de N. G a n e : Andrei
Florea Curcanul, sau cum e ro ­
mânul la răsboiu, poezii şl altele.
Nr- 157. îngrijirea copilului m ie pân ă după
înţărcare. Preţul 3 Lei.
Cele mai multe mame nu-şi ştiu
îngriji copilul mie şl din această
94
cauză copilul sau moare sau rămâne
bolnau pe toată uiaţa. Cine urmează
sfaturile practice, ce se cuprind în
broşura aceasta, ua auea copiii s ă ­
nătoşi, cari îi uor aduce bucurie în
uiafă.
Nr. 158. Constantin N egruzzi: Cârlanii, sau
D oi ţărani ş i cin ci cârlani. Preţul
3 Lei.
Piesă de teatru într'un act. Cu lă­
muriri asupra felului cum trebuie să
se joace, date de dl Nicolae Băllă,
directorul artistic al „Astrei“. Piesa
e foarte potriuită pentru teatrul
sătesc.
Nr. 159. Victor b a z a r: C opii cu renume.
Preţul 4 Lei.
Istoria uieţil a eâtorua copiii, po-
uestite tinerimii noastre spre a-i
serai de pildă şi înuăţătură.
Nr. 160. Alexandru Ciura: par. Vasile Du-
caciu. Preţul 5 Lei.
Viaţa marelui român şi luptător
naţional, care a fost păr. Vasile Lu-
eaeiu, trebuie să serueaseă de în­
demn fiecărui bun român, să-şi iu­
bească ţara şi poporul pentru li­
bertatea căruia păr. Lueaeiu n’a
s ta t la îndoială să înfrunte ori-când
urgia asupritorilor.
Nr 161 Au» Vieior b a z a r: B u cătăria g o s-
pjHtinei d ela sate. Preţul 4 Lei.
 95
Atâtea ţărance au din belşug din
ce să pregătească mâncări şi eu
toate acestea sunt prea puţine care
să ştie să fiarbă gustos şi nutritor,
ea hrana să fie plăcută şi folosi­
toare bărbatului, care uine acasă
ostenit de lucru. In această cărticică
se dau sfaturi practice cum se pot
pregăti eu uşurinţă mâncări bune
şi gustoase.
Nr. 162. C alendarul p e 1929 (uândut de tot).
Nr. 163. Elena şi C. Sporea: 3 iu a Unirii.
1 Deeemurie 1918. Piesă poporală
în 3 acte. 0 frumoasă piesă pentru
teatrul sătesc, în care nt se arată
sbueiumul zilelor unirii neamului.
Preţul 5 Lei.
Nr. 164. Sabin G. Trufia: Traista bunicului.
S e poate spune că traista moşului
e plină. Ce mai poueşti şi legende
încântătoare, găsim în această bro­
şură de 100 pag. 1 Preţul 5 Lei.
Nr. 165. M. I. Dumitraşeu: V orbe d e demult.
Legende şi pouestiri. Un pouestitor
de dincolo de Carpaţi ne înueseleşte
eu atâtea legende şi basm e minu­
nate. Nu laşi broşura până ce nu
al citit „Finul lui Sân-Petru“ sau
„Cămaşa lui Făt-Frum os“ şi alte
multe pouestiri. Preţul 5 Lei.
 Nr. 166. Dp. 1. Lupaş: începutul neamului
m ânesc. Fifeeare român ştie eă rte
tragem din uita lui Traian. Dar curii
a uenit împăratul Traian pe aceste
plaiuri, ce răsboaie a purtat e i;
cruntul Deeebal, aceasta numai pu
ţini o ştiu. Cine se ţine însă buu
român, din casa aceluia nu ua lips;
eărtiea aceasta, care are şi u
mulţime de ilustraţii. Preţul 5 Lei,
Biblioteca poporală de economie
şi cooperaţie.
Nr. 1. N. Ghiulea: A devăratul înţeles al e o o
peraţiei. Preţul 8 Lei.
Cum trebuie înţeleasă cooperaţia,
aeeastă m işcare economică a ţără-
nimei noastre, ni se lămureşte pe
îndelete.
Nr. 2. Ion Pop-Câmpeanu: B an ei P opu lare
ş i C oop erativ e Săteşti. Preţul 6 Lei.
Tuturor, cari încă nu cunosc so
3^ f f i j c eietăţile eooperatiue sau cari le eu -
? '.\oose şi ureau să înfiinţeze, li se dau
frO ] vfr'sfaturi practice, arătându-se cum se
ţfe ) r administrează ş. a. Nici unui ţărau
a 'jf* ^um^nal să nu-i lipsească aceasta
broşură.
Comenzile: Oficiul d e d e s fa c e r e al p u ­
blicaţiilor „A 8 f r e i“ Cluj, str. M em oran ­
dului nr. 22.
 „ECONOMUL“ li
istitut de credit şi economii, societate anonimă fj
It
< Capitalul so cial deplin uărsat: N
; L e i 5 ,0 0 0 .0 0 0 ' — \\
/c L U J , C alea R eg. Ferdinand Nr. 2 6 !|
/ T elefo n : 415 M

Filiala : LUDUŞ, judejul Turda

Cel m ai u eeh iu institut d e ered it ro m â n e s c în Cluj
Fondai la anul 1886

/primeşte: Depuneri spre fructificare în eondi-

fiuni fauorabile.
‘ uieuuiinfează: Tot felul de împrumuturi. ^
^vMoeeşte: Trimiterea 'de bani din America. |j

TALER PASCU - City î

CALEA REGELE FERDINAND 2 6 . 0

IMPORT DE CEAI Şl CAFEA

Cel mai mare magazin de coloniale
eu gros şi en detail, reînfiinfat şi
reorganizat după răsboiu.
Anul fondării 1880, în D o b r ,
)ud. Hunedoara.

rucali a cerceta acest

 PRIMA ARDELEANi
SOC. ANONIMĂ DE ASIGURĂRI GENERAL
CLUJ
3Erioaa.cl3.t5. îaa. ±©11 «Le nsocia-tlsL ■teëuaa.eilttr
r o m á n e s t i cLlaa. -A-xclesLl „SolioLsurltsttea.1
“.

Capital societar şi rezerve proprii Lei 100,000.000 -

Încheie în eondijiunile eele mai auantagioase :

H J 1 ^ 1 | F % M B I în ramurile: incendiu,
f V w f l ţ J U I C v v K I grindină şi transport.
Asigurări contra furtului şi jafului. Asigurări
de geamuri. Asigurări contra accidentelor. Asi­
gurări de răspundere civilă. Asigurări asupra
vieţii după eombinajiile e e le mai jauorabile,^
precum şi asigurări populare, eu tragere la sor{i.

| ÂYem reprezentanţe în toate localităţile mai mari.