Sunteți pe pagina 1din 65

Preţul 25 fileri.

Biblioteca „Victoriei" %t. 1.

POVESTI ALESE

scrise d e

3oan Pop Reteganul

Şimleul-Silvaniei
E d i t u r a institutului tipografic „Victoria"
1905.
Iubite cetitor!

Când am înfiinţat tipografia „ Vic­


1
toria' fi „Gazeta de Duminecă" primul
gând ne-a fost a sări în ajutor poporului
nostru cu un bun nutremânt sufletesc, de
care are atâta lipsă. Tot atunci ne-am
propus, ca din foiţele cele mai bunişoare ale
„Gazetei de Duminecă" să facem cărti­
cele, cari, sub numele : Biblioteca „ Vic­
toriei", să le lăţim între poporul nostru.
Acum suntem pe cale a ne ţinea de
vorbă. Cartea I. din „Biblioteca „ Victo­
riei" e gata. Cuprinde 5 povesti alese de
ale neuitatului scriitor poporal, IoanPop
Reteganul. Cine a avut „Gazeta de Du­
minecă" în anul trecut 1904, le-a cetit
în foiţa ei; dar nu-i strică să le mai
IV

cetească din aceasta cărtică, dinpreună


cu aceia, cari nu le-au mai cetit nici
când.
Dorind ca se fie de folos cetirea
acestei cărticele, promitem (făgăduim)
că cât de îngrabă vom scoate a doua cărti­
cică din „Biblioteca „Victoriei."

Şimleul-Silvaniei. April 1905.

Ioan P. Laztvr
proprietarul tipografiei „Victoria"
şi al „Gazetei de Duminecă''
Cine a adus sărăcia în
lume?
— „Se pot eu prinde pe cel ce a
adus sărăcia în l u m e , acela ştiu c'ar p o ­
meni, c ă şi-a dat odată de om! Că l'aş
a p u c a de g r u m a z i şi atâta l'aş gâtui, până
ar scote l i m b a de u n c o t şi nu i-aş da ră­
gaz, să sufle, până şi-ar da o c h i i peste c a p
şi ar c ă d e a ţeapăn" !
Aşa zice odată nenea T o d e r Buzdu­
gan, într'o D u m i n e c ă după v e c e r n i e , stând
înaintea bisericei de v o r b ă c u mai mulţi
înşi. Şi când îşi g ă t ă vorba, toţi i s b u c -
niră într'un rîs c u h o h o t , de atraseră lua­
rea aminte a lui moş popa, care se a p r o ­
p i a î n c e t de ei, răzmat p e cârja lui cea de
corn.
— „ D e c e rîdeţi c u atâta p o f t ă ? în­
trebă m o ş p o p a care e o m u l c e l mai bătrân
în sat, că trecuse de şese-zeci de ani nu­
mai de c â n d se p o p i s e , iar atunci era a p r o p e
de trei-zeci de ani.
— „ D ' a p o i m o ş p o p ă — r î d e m şi n o i
de p o c o z e n i i l e c e spune nenea T o d e r B U F -
1
2

d u g a n , zice, c ă de-ar putea el prinde p e


c e l ce a adus sărăcia î n lume, i-ar suci
grumazii ca la un p u i u de v r a b i e . " A ş a
respunse unul din c e i de faţă. Iar m o ş
popar îşi răzimă bâta înainte şi se p r o p t i
p e ea, că, n u m a i c e l e d o u e p i c i o r e bătrâne
c e le avea nu-i era destulă s p r i j o n â ; îşi
netezi c u stânga barba cea albă şi tuşi
odată înăduşit, sămn, c ă v r e a se stee c u
p o p o r e n i i lui d e v o r b ă . A t u n c i toţi se adu­
n a r ă î n j u r u l lui şi se făoură o linişte, cât
se auzia şi sbârăitul u n o r musculiţe.
Şi p r i n s e m o ş p o p a a l e v o r b i a ş a :
„ Ş i , zeu, v o i rîdeţi de v o r b e l e lui T 6 -
der B u z d u g a n ! H m ! E drept, c ă o v o r b ă
eam măsurată a s c o s T o d e r din gură, dar
m i e nu-mi v i n e a rîde de ea. B a din p o ­
t r i v ă m ă mir, c ă n i c i el nu ştie un l u c r u
atât d e u ş o r , c a acela. V r e a - i T o d e r e se
ştii abunăseamă, c ă c i n e a adus sărăoia în
~* l u m e ? Iată, e u s u m o m bătrân, şi dar v ă
p o t d a respuns f o r t e lămurit, cât toţi se-1
pricepeţi. D a r c a să-1 puteţi pricepe mai
c u uşurinţă, v ă d a u respunsul în pilde, pe
c a r i le-am v ă z u t e u c u o c h i i m e i ceşti bă-
.triaii.
Mai a o u m câţi-va ani a m î n g r o p a t p e
P a v e l P r i c i n ă . Ştiţi b i n e , c ă din şura unui
3

creştin l ' a m dus la g r o p ă , c ă a c o l o murise.


C â n d l'a ajuns m o r t e a era g o l a n , l i p i t pă­
mântului, trăia n u m a i din m i l a creştinilor^
D a r eu îl cunoşteam pe Pavel Pricină pe
c â n d era fruntaş între fruntaşi. Ii remă-
se-se d e tată-seu casă b u n ă , . g r ă d i n ă mare,
moşi.e frumosă, v i t e de soiu, cum numai
puţinei poporeni d e ai m e i aveau. Şi cu
t o t e acestea muri g o l ca napul. D e ce ?
D o r ă i-a ars casa ? d â r ă i-a murit vitele ?
doră a bolit p r i n spitale ? d o r ă i-a mânat
apa semînăturile ? Nu! n'a venit pe el
u i c i o p a c o s t e m a i mare decât p e alţi o m e n i
d i n sat. Ş i iată, unii s'au ţinut î n avere,
alţii şi-au chiar m ă r i t averile, iar el a ca­
licit d e tot. Ştiţi c u m ? I a t ă p e sourt p o n ­
turile lui, a , u m b l a t t o t în pâră, ă îngrăşat
p r o o a t o r i i şi j u d e c ă t o r i i din a v e r e a lui re-
masă d e părinţi şi dela socri, a pierdut z i ­
l e l e cele s c u m p e de l u c r u p r i n oraş, p e la
uşile d o m n i l o r , în l o c se-şi v a d ă d e o g o -
r e l e sale. A ş a s'a m ă c i n a t t o t binele lui,
c â t la ei s'a p o t r i v i t z i c a l a :

„ S ă r a c u l d e oei sărac ?
D e c e n ' a r e m i n t e 'n c a p ! "

Mulţi a sărăcit pe calea pe care a


sărăcit el, la mulţi le-a v e n i t sărăoia din
1*
4

pricină, că au f o s t totdeauna o m e n i i pâri­


l o r , o m e n i i naibei, — c u m ziceţi v o i . D e c i :
C i n e v r e a se nu sărăcească, îndestulească-se
m a i b u c u r o s c u o p a c e strîmbă, decât c u o
j u d e c a t ă d r e a p t ă ! Iar tu T o d e r Buzdugan,
dăte şi a p u c ă pârile şi p r i c i n i l e d e g r u m a z i
şi l e z u g r u m ă , că vai multa sărăcie aduc
ele în l u m e !
Altă pildă:
P e t r e a Cârlanului a luat l u m e a în c a p
de v r e - o 15 ani. S'a dus dela n o i c u m u ­
iere, cu copii cu tot. L a el s'a potrivit
zicala: Dela noi din sat numai f o m e a te
pote scote. F o m e a , sărăcia, l'a scos. Dar
eu l'am cunoscut de mic. Era f e c i o r de
o m e n i avuţi. Şi era singur la părinţi. Şi
c u m u i e r e a a luat o zestre frumosă. Dar
ce f o l o s ? L a el s'a potrivit zicala: De-i
muierea rea de l u c r u şi bărbatul s o m n u r o s
— — iacă-te norocul jos. E i nu-i plăcea
lucrai, lui îi plăcea somnul, s'a fost luat
T a n d a c u M a n d a ! I n câţi-va ani au păpat
t o t c e le remase d e p ă r i n ţ i ! A p o i au î m ­
prumutat dela o b a n c ă bani c u c a m b i u fals
şi .au luat l u m e a în c a p şi ţara în spate.
A p u c ă dar, fiule T o d e r B u z d u g a n , lenea de
după. c a p şi o du la părăul morii, de o
5

scaldă. O r i îi suceşte g r u m a z i i , că lenea


a adus multă sărăcie î n l u m e .
Mergem mai departe!
M i t r u lui T ă n a s e P r i s n e l n'a fost o m
lenios, n'a u m b l a t n i c i în p r o c e s e şi totuşi
a calicit atât de reu, cât — d a c ă a voit
se aibă d e m â n c a r e l a c o p i i — s'a prins a
fura. A c u m e înohis, p r e c u m ştiţi c u toţii.
Ei, pe el c e l'a d u s la sărăcie ? Ori mai
b i n e : în casa lui c i n e a b ă g a t sărăcia, c ă din
veliştea lui a fost o m c u stare ? Ştiţi unii,
dar se v e spun eu, se ştiţi t o ţ i !
Mitru l u i T ă n a s e Prisnel a fost fe-
oior d e gazdă. Ştia şi o l e a c ă de carte.
I n cătane a f o s t c o r p o r a l . S o s i t aoasă t o t
era cămaşă c u creţele, t o t năfrămi d e m ă -
tasă la g r u m a z i , t o t o i o b o t e s c l i p i c i o s e , t o t
c i o r e c i c u ş i n o r e ; p e s c u r t : era m a i neal-
c o ş , mai fălos c a toţi f e c i o r i i d i n sat. Şi
erau î n sat la n o i f e c i o r i şi m a i avuţi de­
cât el, dar el fusese o o r p o r a l la miliţie. Ş i
s'a căsătorit Mitru după ce a adus atâtea
b o l u n z i i î n tineret, c ă p â n ă n u v e n i e l d i n
cătane la n o i î n sat n u se pomenea năf­
r ă m i de mătasă, laibăr de p o s t a v ou b u m b i
sclipicioşi ca l a cocişi, c i o r e c i ou şinore,
c i o b o t e ou călcâie înalte şi câte nebunii,
tote. Destul că după c e aduse în tineret
6

atâtea prostii, se căsători Mitru, luă pe


fata crâsnicului (fătului), fată cinstită şi
din o m e n i de omenie. D a r ea era tineră
şi c u mintea b r u d i e , lăsă se se facă tote,
d u p ă c u m c r e d e a el că-i b i n e . Şi în câţi-va
ani t o c a r ă t o t c e te dădură părinţii. Nu
doră că ar fi fost l e n i o s o r i ar fi umblat
în p r o c e s e ; nu, dar l u c r u l unui e c o n o m c u o
m o ş i o r ă c u m a fost a lui, n u a d u c e atâta cât
se oumperi minteni-minteni ciobote noue,
r o c h i i d e păr, laibere d e p o s t a v , năfrămi de
mătasă. Iar e l c u nevasta lui, la câte săr­
bători mari sunt intr'un an, la t o t e avea
haine nouă c a ghiaţa şi s c u m p e . A ş a in
câţi-va ani î n g r e u n a m o ş i a la bancă, d e n u
mai fu în stare şe plătească carnetele şi
se-şi ţină şi casa. A j u n s p â n ă aci, se g â n d i ,
se regândi, şi odată-l p u n p ă c a t e l e d e f a c e
năsărânga, c e o ş t i ţ i : întră p e fereastră în
primărie, sparse l a d a c e a g r o s ă de stejar şi '
soţţse d i n ea t o ţ i banii, par'că vre-d o p t
sute bune. D a r l'au prins chiar c â n d era
se iasă. , A c u m ' ş t i ţ i unde-i. P e e l cine l'a
sărăcit? S p u n e T 6 d e r e c i n e a b ă g a t sără­
cia î n casa lui? Fudulia, şi p e mulţi i-a
dus fudulia la sapă ele l e m n f
Pune-te dar T o d e r e , prinde fudulia
d e după c a p şi o a r u n c ă în cuptoriul de
7

pită când va fi mai ferbinte, ori îi m u t ă


fălcile din l o c !
Altă pildă :
F i n u l m e u P a h o n e — n'ar m a i fi p o ­
mană de el — n'a remas de tată-seu g a z d ă
bună ? N u avea l o c destul, v i t e frumose,
casă b u n ă şi o m u i e r e cât se nu-i treci p e
dinainte? A c u m cine-i c o d a satului c a e l ?
Mai vede-1 c i n e v a c u haine b u n e şi curat
ca p e alţi b o t e z a ţ i ? Mai vede-1 c i n e v a la
sfînta biserică ? Mai are ceva, d e c â t s d r e n -
ţele de p e el ? T o t e s'au m ă c i n a t c u m se
m a c i n ă g r ă u n ţ e l e în moră, de nu m a i faci
din ele în veci grăunţe! Şi ou c e ? Cu
g l ă j u ţ a ! Vinars, vinars şi iară v i n a r s ! P e n ­
tru vinars s'a v î n d u t o i l e şi vacile, porcii
şi b o i i ; p e n t r u vinars a dat la j i d a n h o l d ă
după holdă, fânaţ d u p ă fânaţ, până c e a
remas numai c u casa, totă hîrbuită şi acea,
şi n i c i casă n'ar avea, dar de doue-ori a
scos-o c u m n a t u l seu din licitare. Acum e
p e n u m e l e cumnatu-seu p u s ă la cartea fun-
duară, se n u o m a i p o t ă îngreuna. Bine-i
a ş a ? . Şi câţi făcură şi m a i f a c c a e l ? V e z i
T o d e r e c i n e a d u c e sărăcia î n l u m e ? P u n e -
te şi i-a beţia de cap şi o fă totă fer­
feniţă !
Acum, d r a g ă T o d e r e , se v e mai s p u n
8

o pildă, apoi mergem acasă. D a r se n u


te superi, c ă p i l d a o v o i lua-o chiar dela
tine.
Tu ştii doră, c ă ai stat odată mai
b i n e deoât a z i ; l e n e o s n u ai fost, b e ţ i v n u
ai f o s t şi n u eşti, d u p ă fudulii nu ai u m ­
blat şi totuşi ai sărăcit. Şi ştii de c e ? Iată
îţi spun e u : T u , fătul-meu, p e oât te ţii
d e cuminte, p e atâta d e m u l t ă m i n t e ţi-ar
trebui. Şi iată d e c e :
Gând te-ai l e g a t de l u m e n u erai c e l
gazdă mare, dar sărac ca azi nu erai.
A v e a - i puţin, dar era al teu. V i t e n'aveai,
dar avea-i d e p e slugit v r e - o 6 0 florini şi
avea-i câteva l o c ş o r e , bune-rele c u m b r u m ă
erau, erau ale tale. T r e b u i a ca tu p e ba­
nii aceia se iai d o u ă viţele, se le creşti şi
se te capeţi la v a c i . D a r t u n u făcuşi aşa.
T u ţi-ai cumpărat p e bani o vacă, aceea
î n c ă n'a fost rău, dar rău a f o s t că ai v o i t
numai d e c â t se ai două. Ş i ţi-ai făcut, dar
ţi-ai pus şi j u g u l d u p ă c a p c u ele. Că ai
mers la j i d a n şi ai luat o c i o l o g ă de v a c ă
bătrână p e c a m b i u (vechsel), d o r ă c u 8 0 fi.,
d e ş i nu era v r e d n i c ă n i c i 4 0 fi., şi ai luat
dela el t o t p e v e c h s e l o căruţă totă hîr-
buită c u 2 0 fi., aşa ţi-ai pus o sută după
cap. Peste iarnă ţi-au m â n c a t v a c i l e mai
9

m u l t fân, d e c â t avuse-şi tu. In primăvară


ai luat fân în credinţă. Primăvara vaca
cea bătrână dela j i d a n a murit, dar tu îi
erai d a t o r c u 1 0 0 n. şi pentru fân ou 2 0 fl.
Ce-ai făcut a t u n c i ? A i vîndut văcuţa ta,
cea c u m p ă r a t p e bani agonisiţi c u slugitul,
ai plătit fânul şi ai dat camătă la j i d a n p e
un an de zile. L a anul j i d a n u l ţi-a cerut
suta. T u n'ai avut de unde i-o da. I-ai
dat un i o c , c e l m a i bun ce biată-1 aveai.
A ş a ai remas fără codă de v i t ă şi c u l o c
puţin şi reu, care din an c e m e r g e se f a c e
şi m a i reu, d a c ă n'ai c u ce-1 g u n o i . Acum
în casa ta c i n e a adus sărăcia ? Prostia!
C ă d o r ă şi la carte stă scris :

Săracul, de ce-i sărac ?


D e c e n'are m i n t e î n c a p !

Pune-te dar T o d e r e , şi p r i n d e sărăcia


de după cap şi o îneacă unde-i Mureşul
mai afund!
A ş a dară a c u m ştii fiule Todere, că
sărăcia au adus'o în l u m e : prostia, lenea,
fudulia, beutura şi p r o c e s e l e . D e c i p r i n d e
tu de c o n c i u p e aceste cinci c o o o n e şi dă
cu ele in m i j l o c u l Mureşului, unde se face
a p a sfredel. C ă în casa u n d e a întrat odată
sărăcia, nu se mai î n c u i b e a z ă b i n e l e n u m a i
10

d u p ă c e t r e c câte-va rînduri d e o m e n i p r i n
ea; copii, nepoţii, b a şi strănepoţii celui
c e a adus'o, trebue se o ţină c a p e o c o c o n ă .
Cel c u minte se păzeşte ai da c o n a c ; că
cine-i dă — n ' o mai s c o t e ; mai curînd îl
s c o t e ea afară p e el, c a ariciul p e s o b o l .
Aşa le povesti părintele cel bătrân,
moş popa, cum îi ziceau o m e n i i , iar ei
clătinau numai din c a p şi ziceau: Drept
are m o ş p o p a , D u m n e z e u se-i l u n g e a s c ă fi­
rul v i e ţ i i !
Dumnezeu tote le răsplă­
teşte înpâtrat.
Nucu Mureşan dela noi, îmi povesti
următorea întimplare:
„ D u p ă c e a m plinit anul la D-ta, nu
m ' a m m a i b ă g a t slugă la nime, că v e d e a m
eu b i n e că din slugit, c u puţin me aleg.
C ă a intrat fala între f e c i o r i şi simbriora
m a i t o t ă trebuia se o dau p e c i s m e c u c r e ­
ţele, p e c i o r e c i ou şinore, p e uioş înşinorat,
p e laibăr î m b u m b i t , p e cămeşi c u creţe şi
p e câte n e b u n i i t o t e ; iar stăpânii n u v r e a u
se ştie, de lucruri de acestea.
E i î m i făceau haine de purtat şi-mi
d a s u m a d e bani, cât ni-a fost î n v o i e a l a , şi
d e a c i î n c o l o apă r e c e ! D e s t u l că eu î m i
pusesem în g â n d , încă de p e când eram
numai cotângan de 1 3 — 1 4 ani, că îndată
c e m e v e d s c ă p a t d e cătunie — în sus o r i
în j o s — eu m e b a g la un pleuar şi î n v e ţ
.şî m e r g î» ţară, se-mi f a c bani, se-mi c u m ­
p ă r g r ă d i n ă şi se-mi f a c casa mea, şi a c o l o
se-mi d u c eu m u i e r e a în cuibuţul meu, se
12

nu p o t ă z i c e , — când se v a întimpla de
n i - o m eiondrăni v r ' o d a t ă , — „ m e r i calioule
oă n u m a i ou cioreoii ai v e n i t la mine!"
Că, uite d o m n u l e , eu îs o m u l tare năpârcos,
una ea aceea de mi-ar spune-o m u i e r e a m e a
aş fi în stare se-i dau în numele tatălui,
cât într'o temniţă se p u t r e z e s c . Aşa fiind
lucrul, c u m scăpaiu dela dumniata, m e în-
v o i i c u P e t r e a Ceteraş dela n o i , î l scii dta,
ăla c e - o luat p e fata lui Gravrişu G o r i i , d e
are căsuţa ai cinase l â n g ă curtea g r o f u l u i ,
— î n v o i a l a ni-a fost aşa, c ă el se m e ducă
c u el î n ţară, eu se-i p o r t marfa la tîrguri
şi la sate, u n d e m i - a p o r u n c i , se i-o v î n d şi
să-i dau samă d e t o t g o l o g a n u l . U n an în­
cuiat i-am purtat în spate m a r f a din sat î n
sat, din tîrg în tîrg, cât e Muntenia de
mare.
î n t r ' o zi d e cătrâ seară, c o l o ' n p o s t u
Sântă-Măriei, eram r u p t d e f o m e şi d e oste­
neală şi î n spate c u m a r f ă c a d e 8 0 de franci.
E r a o căldură, de g â n d e a i c ă m ' o i t o p i , n u
altceva, şi e u în d r u m u l m a r e ; î n a p o i a m e a
era u n sat, d i n care p l e c a s e m p e la prân­
z u l c e l b u n şi a m u era p e la ojină, şi n u
mai d a m d e alt sat, şi n u ştiam c â n d v o i u
d a d e unul; în dreapta — c â m p u l g o l , a d e c ă
g o l de sate, c ă n u v e d e a m numai p o r u m b şi
13

iară p o r u m b , a d e c ă c u c u r u z , c u m z i c e m n o i ,
dar n i c i un sat, n i c i u n turn de biserică, n i c i
o oasă cât de m i c ă ; în stânga t o t aşa, în­
ainte . . . , înainte m i se părea c ă v ă d c o l o
departe c e v a negreaţă, sat? pădure? vie?
C i n e mai ştie. — I c i c o l e a mi-se d e s c h i d e a
printre sămînături câte o cărare; dar ce
ştiam eu unde duce? Me t e m e a m se a p u c
afară din d r u m u l mare, se nu dau de m a i
reu. A ş a mersei tot înainte c u n ă d e j d e a c ă
d o r ă v o i întâlni p e c i n e v a , care se m e în­
drepte la v r ' u n sat din apropiare. D a r p a c e !
Grândiai că-i drumul părăsit, nu altceva, ori
D o m n e fereşte, g â n d e a i că t o ţ i o m e n i i d e p e
acele l o c u r i sunt morţi, de nu v e d e a m p e
nime. C â n d era amu sorele numai c a de o
suliţă pân la deal, dau în u r m ă de un han
sărăcios, a d e c ă c u m z i c p ' a i c i de o crîşmă,
unde o j i d a n ă c u câţiva p r u n c i sta p e p r i s m ă
afară şi un strein b e u t sta răsturnat p e p a ­
jişte c u o sticlă c u rachie l â n g ă el. Şi era
spătos streinul şi s d r o b i a reu r o m â n e ş t e . Mă
înfioraiu de el şi-mi g â n d i i , aci nu-i de r e ­
mas preste n o p t e . Ceru-i dela j i d a n ă o ţuică
şi pâne de c â ţ i v a bani. E a - m i dădu ţuica, dar
p â n e î m i spuse că nu are.
C e amarul m e u m ' o i şti face? Să rămân
aci flămând şi c u g r o z a că m ' a d e s p o i a strai-
14

n u l ăla de marfă şi de parale, ori se m e r g


m a i departe ? Nu-i d e stat, g â n d e s c în mine,
ce a fi, a c e e a a fi, trebue se m e r g în o r e -
cătrău-va. î n t r e b p e jidană, dacă-i a p r o p e
de aci vre-un sat? Şi-mi spune c ă îndatăi
aci p ă d u r e a şi d i n p ă d u r e c o b o r în sat; „pe
seară p o ţ i fi în sat, de-i m e r g e cât de încet,
î m i zise ea.
î m i iau d e c i marfa iar în spinare şi
dute, c o p i l e !
Ş i m e r g şi m e r g , şi c o l e a c â n d se m e s ­
t e c ă ziua cu n o p t e a - s în m a r g i n e a pădurei.
Acolo era un flăcău c a m cât şi m i n e , îşi
hrănea b o i i . Fărtate, îi z i c eu, p e care d r u m
ies m a i d e g r a b ă - n sat? c a p r i n p ă d u r e v e z u - i
m a i multe drumuri. „ S e dai în stânga, p e la
m a r g i n e a d i n sus a pădurei, c ă îndată eşti
în sat."
M u l ţ ă m e s c şi p l e c în stânga. Şi m e r g
şi m e r g , şi se întunecă, şi eu t o t m e r g şi
mă afund într'un tufiş, şi d a u p r i n bălţi şi
o d a t ă mi-se înfundă calea. C e se fac aciun?
R e t ă o i t ' a m ? Indreptatu-m'a reu flăcăul?
Ş i era întunerec d e n u v e d e a m n i m i c ,
şi n o r i g r e i se r i d i c ă şi î n c e p e a tuna şi a
fulgera, şi eu singur înfundat în desiş, stam
înmărmurit c u marfa-n spate. M'aş p u n e sub
o tufămă, t e m se nu m e p u n chiar p e un
15

şerpe. P r i n d a tremura. De sus prind a


cură s t r o p i rari d a r mari, a p o i m a i deşi
şi m a i mari, în u r m ă cură oa d i n cofă. E u
stam răzimat de bâtă şi uit se-mi arunc b a ­
r e m marfa din spate, care c u m turna p l o i a
p e ea, f ă c e a o l a r m ă de m e î n g r o z i i . Şi în
vasele mele se adună apă, de-mi curma
umerul greutatea. A t u n c i î m f u l g e r ă p e d i n ­
aintea o c h i l o r , d e mS m a i orbeşte. D a r în
acel t i m p şi zăresc, c ă l o c u l p e care stam
era o p o e n i ţ ă , cât o arie de şură, o c o l i t ă
d e tufari deşi şi 'nalţi, c a m ca parii de clăi.
Arunc marfa j o s şi m e t r a g sub tufari şi
m e trântesc c u faţa-n j o s şi z i c t6te rugă­
c i u n i l e , c e l e ştiam, şi-mi f a c l a c r u c i , dar
numai cu limba-n g u r ă . P ă l ă r i a era l â n g ă
m i n e şi î n ea c u r g e a de p e frunze apă, cât
îndată era mai plină. Intr'un târziu stă p l o i a
şi iasă o lună p l i n ă d e îndată-mi l u m i n e a z ă
tufişul şi p o e n i ţ a . V e d atunci şi pălăria m e a
p l i n ă de apă. M e r e p e d la ea şi m a i t o t ă
o b e u , de setos c e eram. î n d a t ă mi-a tre­
cut şi f o m e a şi setea şi a m a d o r m i t şi nu
m ' a m trezit până resări sorele. A t u n c i m e
r i d i c , î m i fac c r u c e , m u l ţ ă m e s c la D - z e u c ă
m ' a s c o s în ziuă şi p r i v e s c , î n c ă t r o s'o a p u c ?
î m i iau marfa-n spate şi p l e c t o t înainte,
cugetând: Domne o r e c e ţi-am greşit, de
16

me pedepseşti aşa a m a r ? Şi mergând în­


ainte p e c o l n i c î m i sfărm capul, c ă o r e de
ce m e pedepseşte D - z e u atât de crâncen.
A t u n c i î m i v i n e 'n m i n t e , c ă fiind odată la
n o i în E e t e a g la v i t e , colo între tufe, la
g u r a Cărbunariului, trecea p e d r u m un o m
călare şi m ' a întrebat c ă b i n e m e r g e la C i -
c e u ? Şi eu, în l o c se-1 î n d r e p t se suie tot
p e v a l e a ursului la deal, l'am învăţat în-
b a t j o c u r ă şi i a m arătat valea cărbunariului,
care-i mai de cătră sat d e c â t valea ursului
cu 2 — 3 puşcături. Şi bietul o m era un
bârsan c e m e r g e a la Giceu, se c u m p e r e pietri
d e m o r ă , a p o i se v i n ă c u carele d u p ă ele,
bietul o m încă-mi mulţămi şi p l e c ă p e v a l e a
cărbunariului în sus, iar eu a m remas rîn-
j i n d u - m e că l'am păcălit. Şi s'a dus bietul
bârsan p e valea cărbunariului în sus, până
î n fundul văii, c e a dat de stani, unde se
înfundă valea, de n u v e z i numa-n cer şi-n
pământ, şi de a c o l o se întorse înjurând de
n e c a z , . dar eu nu m ' a m mai arătat dintre
tufe. C â n d a fost iar în d r u m u l terii, eu
eram în tufe, iar p e drum trecea un o m
bătrân de-a umăr c u o legătură d e nuiele
d e alun, din care faci c e r c u r i , şi ia spus
bârsanul ce a păţit şi c u m a u m b l a t ca n e ­
b u n m a i b i n e de un ceas. Iar bătrânul i-a
17

z i s : L a s ' , fărtate, n u te năcăji, hai că-ţi arăt


eu Ciceul, e numai c o l e ; dar p e afurisitul
acel d e c o p i l f ă r ' o b r a z l'a bate D - z e u , c ă te-a
purtat în batjocură, c ă D - z e u t o t e l e răsplă­
teşte împătrat, şi b i n e l e şi reul. Ş i şi-a p u s
m o ş n e a g u l rudele j o s şi s'a dus c u bârsanul
p â n ă în g u r a v ă i i Ursului, de u n d e se v e d e
bine C i c e u l , în cât bârsanul nu m a i putea
rătăci, a p o i a înturnat î n a p o i la legătură-şi,
tot s u c i n d din c a p şi v o r b i n d s i n g u r : „ B a t ă -
vă c r u c e a de c o p i i lepădaţi! S e purtaţi n e b u n
p e un b i e t d e străin! D a r las, c ă v i - o - a res-
plăti D z e u şi v o u ă ! Şi c â n d ajunge la sar­
c i n a lui de rude, oând dă se o r i d i c e , î m p i n g e
ou p i c i o r u l o p e a t r ă cât p a l m a de lată din
d r u m şi-şi f a c e p a l m a p o d preste o c h i , se
v ă z u m a i b i n e , a p o i se p l e a c ă şi r i d i c ă c e v a
de j o s facend: „ H m ! Ore b u n se fie b a ­
nul ăsta? P a r ' c ă i taler! P o t e căi b u n ! " Şi
şterge b a n u l de c i o r e c i şi p r i n d e a rîde şi
a v o r b i s i n g u r : H m ! p e n t r u u n z l o t aş t o t
arăta calea C i c e u l u i l a câţi o m e n i t r e c p e
d r u m ! A u z i n d eu aceste, ies din tufe şi c u m
dă moşneagul cu ochii d e m i n e î m i arată ;
„ C e i ! m e ştrengarule! T u ai îndreptat aşa
de b i n e p e b i e t u l b â r s a n ? H a r n i c melean,
n u ţi-ar m u r i mulţi înainte! B i n e ţi-se şede,
lihăitule şi afurisitule! D a r tea bate p e tine
2
18

D - z e u p e n t r u aceea, p e c u m bătut eşti şi


o r b ! Uită tu totă ziua te ai î n h o l b a t p e
d r u m şi ţi-ai bătut j o c d e trecători, dar
t e - a o r b i t D z e u p e n t r u f ă r ' o b r ă z i i l e tale, de
n'ai văzut în c o l b d r ă g u ţ d e b a n c a acesta,
ş i ai ochi buni, tineri, dar n u te-a lăsat
D z e u se-1 v e z i , p e n t r u m i m a ta c e a îndră­
cită ! Şi î n c ă nu-i destul c u atâta, ţine minte,
şi dee D - z e u c a eu se minţese,?că n u v r e u
răul nimărui, dar te m i r i c â n d şi unde, chiar
aşa o se te p o r t e cineva nebun prin dru­
m u r i nebăţute, c u m ai purtat tu p e streinul
aoela. A c u m hai d e - m i ajută la nuielele as­
tea se l e iau de a u m ă r ! " Şi a m m e r s şi
i-am ajutat, şi bătrânul a p l e c a t încet cu
nuielele c e l e g r e l e de a umăr, şi d u p ă c e a
păşit câţiva paşi, a stat l o c u l u i şi ş'a întors
•capul în apoi şi v e z i n d u - m e t o t aprins la
o b r a z de rînză şi de n e c a s , ' mi-a m a i z i s :
„ A ş a , bărbat bun, ţine m i n t e v o r b e l e mele:
D - z e u tote le răsplăteşte împătrat, fie binele,
fie răul ce-1 face la o r e c i n e ! "

E u am stat m u l t privind după moş­


n e a g şi ruşinându^-me d e . c e l e ce f ă c u s e m , şi
părendu-mi reu de nebunia mea, dar c u
d e o s e b i r e năpăjindu-me c u m d e un m o ş n e a g
p o n i h o s se afle un taler de argint chiar a c o l o ,
19

u n d e eu m ' a m j u c a t totă ziua, fară de a'l


vedea.
A c e s t e t o t e î m i v e n i r ă în minte c â n d
m e r g e a m p r i n p ă d u r e , în ţară streină, fără
a şti u n d e v o i u eşi, d u p ă c e de ieri de p e
asta v r e m e n u m â n c a s e m n i m i c , şi d u p ă c e
p e t r e c u s e m o n o p t e atât d e g r o z n i c ă în tufe.
Şi când g â n d i i aşa, m e p o r n i r ă lacrimile,
aruncaiu marfa din spate şi m e aruncaiu
în g e n u n c h i c u faţa cătră sore şi m e r u g a i u
c u glas înalt: Domne D u m n e z e u l m e u şi
sfînd răsărit d e sore, scapă-mă de aci c u
z i l e , c ă î n vieaţa m e a m i n c i u n ă n ' a eşi de
pe buzele mele: A p o i mă ridicaiu uşurat
şi mângâiat. C â n d dau să-mi r i d i c marfa,
v e d că în urma m e a v e n i a î n c e t un c ă l u ­
g ă r b o r b o r o s i n d ceva, p o t e v r e o r u g ă c i u n e .
E u mă oprii până se mă ajungă, î m i ridi­
c a i u pălăria şi-i sărutăiu mâna. I a r el îmi
f ă c u c r u c e p e c a p şi z i s e : „ D - z e u se fie de
ajutor la totă lumea, şi n o u ă . " A p o i mă în­
t r e b ă c ă p â n ă n n d e m e r g . Şi d u p ă c e - i spu-
seiu întimplarea, el clăti n u m a i din c a p şi
z i s e : N i c i o faptă, fără resplatâ fiule: de a
făcut'o flăcăul acela c u voia, c a j o c se-şi
b a t ă de tine, m â n a lui D - z e u îl v a a j u n g e ;
d a c ă înse m â n a c e a n e v ă z u t ă a celui veci­
n i e te-a purtat spre a te înfrica, atunci
2*
20

jpentru a tale fapte ai rătăcit. Vino după


mine!
Şi m ' a m dus d u p ă călugăr, şi îndată
m e sodse p e o cărăruşă afară din p ă d u r e ,
de unde v ă z u i un sătuţ, a p r o p e la p o l e l e
pădurei. A c o l o c ă l u g ă r u l se o p r i şi-mi z i s e :
Acum mergi cu bine, fiule, şi n u părăsi
nici c â n d calea c e a d r e a p t ă a adevărului,
c ă f ă c e n d aşa, nu v e i rătăci în v e c i !
A ş a - m i p o v e s t i N u c u Mureşan păţania
lui şi e u m'am pus de o am scris, c a şi
alţii se o cetească, c ă te miri — dar d e
v o r putea lua c e v a învăţătură din ea. —
Degetul lui Dumnezeu.
Ţ e a r a H a ţ e g u l u i e despărţită d e B ă n a t
prin muntele „Marmore". Bănăţenii zic:
„ C u m godje treşi Marmorele eşti baş î n
A r d j e a l . " I n t r e B ă n a t şi A r d e a l a fost din
vremi uitate comunicaţiune neîntreruptă.
Bănăţenii treceau M a r m o r e l e şi erau în
Ardeal, Hăţeganii treceau Marmorele şi
erau î n Bănat. Tîrgul Bănatului cel mai
a p r o p e de A r d e a l e Caransebeşul, la care
însă p o p o r u l îi z i c e numai Sebiş. Tîrgul
Ardealului cel mai aprope de Bănat e
Haţegul. Intre Haţeg şi Caransebeş d u c e
u n d r u m o b l u dela răsărit spre apus, peste
muntele Marmore.
A t â t în H a ţ e g , cât şi în Caransebeş
erau şi sunt m u l ţ i o m e n i , cari t r ă e s c din
cărăuşit, p o r t ă marfă şi bucate, parte ale
lor, mai mult însă de ale speculanţilor.
D i n A r d e a l î n Bănat se cară, p e l â n g ă v i ­
tele c e l e multe, fier, einars d e p r u n e şi
p o m e . D i n B ă n a t în A r d e a l iarăşi v i n e fier,
v i n , vinars, p o m e , bucate şi peşte. Sunt
22

adecă timpuri când Ţeara Haţegului are


vin, vinars şi p o m e m a i în abundanţă d e
cât B ă n a t u l , atunci v î n d , iar c â n d nn au
— c u m p ă r ă ; dar b u c a t e şi peşte totdeauna
t r e b u e să c u m p e r e H a ţ e g a n i i dela Bănăţeni,
fiind p o p o r a ţ i u n e a deasă în Ţ e a r a H a ţ e g u l u i
şi l o c u l arător p r e a p u ţ i n pentru numărul
locuitorilor.
Românii noştri bănăţani din jurul
Caransebeşului până î n o o c e la V a m a - M a r g a ,
t o ţ i au fost grăniţeri, cătane. R o m â n i i din
B o u ţ a r u l d e j o s şi de sus şi c e i din B u c o v a ,
deşi sunt î n partea apuseană, a M a r m o r e l u i ,
şi d e c i d u p ă d r e p t ar fi trebuit se se ţină
de Bănat, se ţinură şi se ţin d e c o m i t a t u l
( v a r m e g h i a ) H u n e d o r e i , a d e c ă erau şi sunt
l e g a ţ i n u de Bănat, u n d e i-a pus firea, c i
de ţeara Haţegului, de care sunt despărţiţi
prin Marmore.
R o m â n i i d i n ţeara H a ţ e g u l u i sunt de
două neamuri: Români si „ n e m e ş i " . Sub
v o r b a r o m â n ei î n ţ e l e g p e foştii libertini
(răzeşi), n o b i l i . Câte-va sate d e n o b i l i au
fost şi grăniţeri ţinători de Regimentul
r o m â n I. ardelean, n u de c e l bănăţan. I n t r e
grăniţeri şi n e g r ă n i ţ e r i era m a r e deosebire,
dar între n e m e ş şi Român d e o s e b i r e a era
şi mai m a r e . Grăniţerii se ţinea mai sciuţi,
23

decât negrăniţerii, d e c i mai s u s ; faţă de ei


n e g r ă n i ţ e r i i erau mai umiliţi, că ei n u s c i a u
nemţeşte, şi nu aveau v o i a (nu le era ertat)
de-a purta armă, p e l â n g ă c e m a i t r e b u i a u
se l u c r e şi la d o m n i i de p ă m â n t p â n ă c ă d e a u
cu .nasul î n brazdă. N o b i l i i faţă de R o m â n i
se d e o s e b i a u şi mai tare, purtau haine m a i
p o t r i v i t e p e trup, mai p e unguriă, deşi d i n
una şi aceeaşi materia, ca şi a R o m â n i l o r ,
adecă din pănură, a p o i ei u m b l a u tunşi, p e
când R o m â n i i purtau p ă r mare. I a r s o r t e a
R o m â n i l o r o seim. Rar se şi întimpla, ca
un nemeş se-şi d e e fata d u p ă un R o m â n ,
deşi cântau fetele:

P â n ' ce-i, tată, de R o m â n


E sufieţel de o m b u n .

L u c r u r i l e aceste, la părere neînsem­


nate, trebuia se v i - l e spun c a se puteţi m a i
b i n e p r i c i p e istoria u r m ă t o r e :
î n a i n t e d e asta c u v r e - o p a t r u z e c i d e
ani, era într'un sat din ţeara H a ţ e g u l u i o
societate d e cărăuşi s p e c u l a n ţ i ; c a m 5 inşi
erau ei, toţi nemeşi. P u r t a u marfele ne­
gustorilor şi maeştrilor din Haţeg pe la
tîrgurile H u n e d o r e i , D e v e i şi Orăştiei —
în A r d e a l , iar în B ă n a t la Caransebeş şi
L u g o ş . T o t ' ei f ă c e a u şi negoţ cu bucate,
24

prune şi beuturi; ast-fel le m e r g e a b i n e ,


ţineau spre acest s c o p trăsuri bune şi cai
buni şi de regulă umblau laolaltă, ştiau
tote podurile, tote crîşmele, tote tainele
cărăuşitului. Tot la ei î n sat era un o m
tiner c u n u m e l e P e t r e D e a e t c u l e s c u , R o m â n ,
n i c i nemeş, n i c i grăniţer. El avea trei cai
b u n i şi o c ă r u c i o r ă de-ţi era m a i m a r e dra­
g u l se u m b l i c u ea. F i i n d el tiner, în p u ­
tere bună, se gândi se-şi cerce norocul,
c â n d î l lasă l u c r u l c â m p u l u i , se f a c ă dintr'un
ban-doi, de s'a putea. A c e a s t a era într'o
iarnă, când erau scumpe bucatele, din
causă c ă t o m n a căzuse b r u m a chiar între
Sânte-Marii şi multe cucuruze remaseră
n e o o p t e . Se p u s e d e c i şi aşeză fân î n sania,
bani în p u n g ă şi p r i n d e caii şi m e r g e p â n ă
t r e c e M a r m o r e l e şi ajunge î n B u c o v a . De
a c o l o î n c a r c ă sania cu scânduri şi m e r g e
aţă în Caransebeş. Acolo scândurile tot­
d e a u n a au bun preţ, d e c i le vinde îndată
cu o l e a c ă de d o b â n d ă şi î n c a r c ă sania cu
bucate. S i n g u r era singur, dar' se m â n g â i a ,
c ă dela ei d i n sat mai sunt c i n c i căruţe,
t o t e d u p ă b u c a t e , d e c i v o r m e r g e în s o c i e ­
tate. F a c e el c e face, şi se întâlneşte cu
nemeşii dela ei. E i erau în ospetăriă, la
t r a i u b u n , colea, v i n c a l d şi t o c a n ă de p o r c .
25
u
— „Bună vremea jupâne P ă l u ţ ! zise
P e t r e a Intrând, că jupanul Păluţ, era mai
bătrân între cei cinci nemeşi.
— „ S e trăieşti P e t r e , " răspunse j u p a n u l ,
„ d a r tu c e cauţi p r i n Sebeş, d o r ă nu te-ai
f ă c u t cărăuş ? "
— D ' a p o i , j u p â n e şi o m e n i de o m e n i e ,
ştiţi, ca omul, c e r c şi eu, de-oiu vedea
că-i de m i n e d e u n d e nu — fie v o i a D o m ­
nului ! A m adus nişte scânduri din Bu-
c o v a , şi d u c î n a p o i cucuruze, m a i p e sama
căsii, m a i şi pentru vînzare, barem ceva
se mi-se î n t o r n e şi m i e .
— „ A ş a , Petre, a ş a ! Că aşa f a c e m şi
n o i , f a c e m 3 — 4 drumuri din Haţeg până
aci şi când am gândi că ne merge mai
bine, atunci d ă m de năpaste, mai creapă
u n cal, m a i se f r â n g e o rotă, mai d ă m d e
altă p a c o s t e , c ă M a r m o r e l e - i g r e u , mă P e ­
tre, e greu"şi-i l u n g ; d r u m u l t o t e o c h i u r i ,
i c i se p o t i c n e ş t e un cal, d i n c o l o se c u f u n d ă
u n dric pânâ'n butuc, şi numai D-zeu ne
ştie. D e m u l t e o r i sui o căruţă cu câte 4
şi 6 cai, a p o i ne c o b o r i m după alta, cât
n u m a i n o i ştim cei oârăuşitul. D a r c u c i n e
eşti?"
— „ C u cine se fiu ? cu D-zeu sfîntul.
— „ A p o i e reu, P e t r e ; dar de s'or m u i a
26

caii, o r i de te-a apuca ceva pe cale ce


amarul teu vei face singur ? Mai bine
lasă tu se porte cărăuşiile cine-i înveţat
c u ele ! „
— „D'apoi o cercare, nu-i c e l l u c r u
mare, de mi-s'a p ă r e a b i n e , de u n d e nu..."
— „De unde nu, — ţi-a părea reu
cât v e i trăi
— „ D a r z ă b o v i ţ i m u l t ? Se mergem
împreună
— î n d a t ă p r i n d e m , numai se î m b u c e
c e v a caii.
— D a r tu n u te p u i la o litruţă d e
vin cald ? Ţ i n e b i n e la f r i g m e P e t r e !
— Nu me pun j u p â n e , azi e L u n i şi
eu p o s t e s c Lunea, am beut un c i o c a n de
vinars şi a m î m b u c a t c e v a . Acu m e r g se
p r i n d caii şi-i a d u c aci, se p l e c ă m d e o d a t ă .
— Bine-i, numai cât c ă n o i laolaltă
numai până î n Bucova putem merge, că
n o i î n c o c e a m adus nişte me re, t iar î n c o l o
d u c e m c u c u r u z p e n t r u meamţul' c e l din B u ­
cova, acolo descărcăm şi sbîrnăim peste
M a r m o r e c u săniile g o l e , tu cu încărcat n u
o se te p o ţ i ţinea de n o i
— D a p o i fie c u m v a fi, b a r e m până
în B u c o v a m e r g e m î m p r e u m ă .
A ş a , P e t r e a anerse şi-şi p r i n d e caii,
27

şi-i trase l â n g ă birtul, u n d e se ospetau c ă ­


răuşii dela ei, şi era năcăjit P e t r e a de p r i ­
m i r e a c e a r e c e a lor, c ă îşi g â n d i el, n e ­
meşi n e nemeşi, dar o r i şi c u m îs dela n o i ,
d o r ă n u s'ar oădea se m e înfrice, mai b i n e
se-mi dea curaj.
P â n ă se sosească el, eştia făcură sfat
c u m se-1 desmânte se nu m a i facă cărăuşii,
„ c ă — zise j u p a n u l Işvan — azi prinde
Petrea, din el se î n v a ţ ă altul şi iar altul
şi pun Românii mâna pe cărăuşii, vor
p u r t a marfele mai ieftin, că n'au cheltu*-
iele ; ca n o i ; vezi şi p e Petrea, el nici o
feliţă de v i n nu bea.
Dacă s'ar d e d a R o m â n i i la cărăuşii,
atunci c e f a c e m ? Ori că v o m s l o b o z i din
preţuri, ori v o m p u n e d e m ă m ă l i g ă cu c ă -
rauşitul." — „ E i ! " respunse j u p a n u l Jiguţa
a lui R o z s i , „ s ' a sătura el d e cărăuşit nu­
m a i se mai n i n g ă o leacă, că şi p â n ă acu-i
neaua p â n ă în fole la vite, din d r u m în
lături, dar de mai n i n g e , c u m va eşi din
u r m a drumului, îi p r ă p ă d i t ! A p o i n o i n ' o m
sta c u uşor, d u p ă el, până v a sui la deal
cu încărcat!"
Astfel de sfaturi făceau cărăuşii, p â n ă
ajunse Petrea îngândurat şi înspăimîntat
de cele ce-i spuseseră ei. „Nu-i vorbă",
28

— îşi g â n d e a el — „ e i au totă dreptatea".


C e c a p a m avut e u se pleo singur la un
d r u m aşa l u n g ? I n o o c e fu alta, oă peste
M a r m o r e t r e c u i c u sania g o l ă , din Bucova
până a i c i dealuri nu-s, dar î n c o l o c e o se
fac ? A p o i ăştia p a r c ă nu p r e a au gând
să-mi ajute, d e - o i fi î n năcaz! Bagseama
le p a r e reu, u n d e v r e u şi e u se-mi agoni­
sesc o ferdelă d e b u c a t e p e m u n c ă dreaptă;
ar fi buni b u c u r o ş i să m e r g la ei c u sacul,
se mi-1 măsure cum ei v o r , şi se le dau
cât v o r c e r e . "

Era cam p e la ojină, când plecară


din Caransebeş şi c â n d fu noptea într'o
v r e m e , erau la V a m a - M a r g a . Caii le erau
obosiţi, ei asemenea, d e c i intrară î n lăuntru
caii îi b ă g a r ă î n grajd la căldură, săniile
în ş o p r u la adăpost, iar ei intrară la căl­
dură în ospetăria jidanului. Numai din
c â n d în c â n d eşia câte unul afară, se nu-i
ciufulească cineva cu vre-un cal ori cu
v r e - u n sac de p e sanie, c ă pe a c o l o se ţi­
neau şi o m e n i răi. Altcum jidanul ţinea
d o i câni sdraveni p e n t r u apărarea cărăuşi­
lor, cari trăgeau la el, ca la ei acasă, de
silă b u c u r o s . T o t ă n o p t e a a nins, cât d i m i -
29

neaţa nu se c u n o ş t e a n i c i u r m e de drum.
N i c i p o v e s t e n'a f o s t se p o t ă ei pleca de
a c o l o p â n ă s'a făcut d'albă d e ziuă. Când
se zărea d e ziuă s'a înseninat şi s'a făcut
un frig de c r e p a u c o p a c i i ,
Omătul s'a f ă c u t făinos d e f r i g u l c e l
mare, dar era mult, D o m n e şi săniile că­
răuşilor încărcate tare. Pâ.nă n u p l e c a se
î n v o i e s c toţi 6, a d e c ă cei cinci nemeşi şi
P e t r e a se plătească lui Jefta, v e c i n u l j i d a ­
nului din V a m a - M a r g a 1 fi., şi el se p r i n d ă
d o i b o i la o sania golă şi se m e a r g ă în­
ainte până î n B u c o v a , se le f a c ă o leacă
de urmă, o pârtie, c u m se z i c e , şi ei se
m e a r g ă c u săniile încărcate d u p ă el.
P e amiazi eu mare n ă c a z erau în B u ­
cova.
Aici p o p o s i r ă , şi cei 5 descărcară
sacii de p e sânii şi sburară ca vîntul p e
M a r m o r e la deal, c ă d i n B u o o v a spre Ar­
deal se v e d e a u prin z ă p a d ă urme, c ă c i d o r -
miseră în B u c o v a la birt vre-o 8 cărăuşi
d i n S e g h e d i n , cari p u r t a u fier între Rusk-
bergul Bănatului şi Călanul Ardealului.
A c e ş t i a p l e c a r ă des d e dimineaţă, încet-în-
eet şi făcură pârtia. Aşa cărăuşii cei 5
plecară şi sbârnăirâ cu săniile p e lângă
Petrea, care plecase mai curînd d e c â t ei,
30

c u încărcat fiind, m e r g e a î n c e t şi t o t me­


r e u oprindu-se şi odihnindu-şi caii. Nu-i
vorbă cercat'a el se vîndă cucuruzul la
N e a m ţ u l din B u c o v a , ba şi la j i d a n u l din
V a m a - M a r g a , dar ştiţi c u m e lumea, v e z i n -
du-1 p e o m în năcaz, î m b i a u numai c a în
batjocură, dându-i m a i puţin decât dăduse
el p e c u c u r u z în oraş. D e c i îşi z i s e : P a ­
gubă cu voia nu-mi fac, c e a da Dumne­
z e u aceea a fi, eu m e r g c u p o v a r a mea, caii
î m i sunt buni, tineri, drumul nu-i tare reu,
n u m a i cât e greu.
C â n d îl ajunseră cărăuşii eei dela ei,
îi r u g ă se-i dee c a r e v a un c a l p â n ă acasă,
că plăteşte un florin, dar ei n u v o i r ă ; ne
m a i trebuie vitele, respunse j u p a n Işvan,
n u le p u t e m da de p o m a n ă .
„ S e satură R o m â n u l d e cărăuşit, zise
j u p a n Păluţ, d u p ă c e se m a i depărtară.
Mai mână, Petrea, şi iar mai stătu,
şi iar m a i mână, şi iar stătu p â n ă ajunse
î n vîrful M a r m o r e l u i . î n a i n t e de a a j u n g e
înse în vîrf, îl ajunseră d o i tineri din Bu­
c o v a , cari m e r g e a u la p r o t o p o p u l din G r ă ­
dişte, se-şi s c o t ă cărţi de cununie. E i erau
pe jos. Când sosiră ei, un cal a lui Pe­
trea atâta se muiese, de se culca jos.
A c u m se temea c ' a îngheţa, d e c i prinse a-1
31

f r e c a z d r a v ă n c u un p o j m o t o c d e fân, p â n ă
se ridică, iar dacă ajunseră tinerii el le
zise : „Ajutaţi-mi o leacă până'n vîrf, că
a p o i la v a l e vă las în sanie p a n ă la porta
Z ă i c a n i l o r . " Iar feciorii se învoiră, arun­
caseră traistele în sanie şi împinseră din
d e r e t şi îndată ajunseră în vîrf. Colo pe
la cina c e a b u n ă erau î n Grădişte la bir­
tul c e l mare, u n d e statură pană dimineaţa.
— „ N ' a u rămas aci nişte cărăuşi dela
n o i ? " întreba Petrea.
— „ D e u n d e eşti dumniata ? "
— „Din Toteşti!"
— „ D i n T o t e ş t i ? T r e c u r ă m a i năinte
5 T o t e ş t e n i c u 5 sânii şi la t o t ă sania nu­
m a i câte un cal. Ci că'n vîrful M a r m o r e -
lui le-au ţinut calea v r e - o 8 feciori cu
puşti şi le-au zis, c ă o r i î i p u ş c ă şi iau tot
cei la ei, o r i se l e dea şerparele şi p e p t a -
r e l e şi dela fie care sanie un cal. Bieţii
creştini, v e z i bine, d e c â t se m o r ă m a i b i n e
dădură tot ce cerură hoţii."
„ D o m n e mulţam, zise P e t r e a galben
e a ceara, făcându-şi c r u c e . D o m n e m u l ţ a m ,
că nu voiră a-mi ajuta se merg t o t la
o l a l t ă c u ei, c ă de e r a m c u ei, a v e a m s o r ­
tea l o r .
M i e r c u r i p e la p r â n z i ş o r era Petrea
82

acasă. Muierea îi plângea, c o p i i i îi p l â n ­


g e a u , neamurile îi mângâiau.
— „Dar voi ce vă b o c i ţ i ? " întrebă
Petrea, văzăndu-i c u o c h i i roşii de plâns.
— „Dar cum n'om plânge, că am
g â n d i t , că te-au o m o r î t hoţii, că uite ceia
an f o s t c i n c i şi v e n i r ă despoiaţi de bani şi
d e haine, şi numai câte c u un cal, d'apoi
tu c u m erai singur, te puteau o m o r i şi în­
g r o p a în omăt, de n i m e se n u te afle veci
pururea ve cinică!"
— „ A ş a - i , dar t o t nu-i a ş a ! Eu nu
avu-i ortaci d e cale, ce-i drept îi drept,
dar avu-i p e D - z e u c u m i n e .
Pe mine m'a apărat D-zeu, tocmai
fiind că eram singur, şi-mi era t o t ă n ă d e j ­
dea numai în ajutorul dutnnezeesc, p e ceia
îi p e d e p s i D - z e u t o c m a i , că c e m e părăsiră
c â n d eram în p r i m e j d i e . Că doră sfîntă-i
zicala : C i n e sapă g r o p a altuia c a d e el în ea*
P e ei i-a p e d e p s i t D - z e u pentru inima
l o r cea rea, p e m i n e m ' a scăpat, n u doră
p e n t r u bunătatea i n i m e i m e l e , că doră şi:
eu sunt o m păcătos, — c i mai m u l t -m'a
scutit, ca se văd, câ-i dreaptă z i cala p o p i i
„ N u v ă răzimaţi în' b o e r i , fiii o m e n i l o r , ci
v ă răzimaţi în D o m n u l , c e l c e a făcut ce­
rul şi pămîntul
Prăbuşita.
Este în A r d e a l un sat oare se c h i a m ă
Pruniş, dar azi m a i numai p e scrisore se
z i c e aşa, altcum o m e n i i din satele v e c i n e
de mulţi ani îi z i c Prăbuşita. Mult m ' a m
mirat de satul acela, că are d o u ă n u m e şi
a m e n d o u e r o m â n e ş t i ; că, b i n e că mai t6te
satele din A r d e a l au câte d o u e n u m e , unul
românesc din v e c i e şi altul unguresc de
•ieri-alaltăieri,. dar sat se aibă d o u e nume
şi a m e n d o u e româneşti, nu mi-s'a dat se
mai văd, ori că n ' a m pus e u sama.
Destul că odată me- întâlnesc p e tren
«cu mi om frumos, bine îmbrăcat şi c u o
îafăţoşare plăaută. Era ca de 6 0 de ani.
Fiind amândoi lângă olaltă, prindem la
v o r b ă , ca se ne treacă vremea mai iute.
Mai întâi v o r b i r ă m de umblarea vre-
m i l o r , de dările cele multe şi grele, de p r e -
ţul b u c a t e l o r şi al v i t e l o r şi de câte tote.
D i n v o r b e l e o m u l u i m e u v ă z u i că am l u c r u
cu un p l u g a r harnic şi c u minte. I n t r e altele-1
3
34

întrebaiu: de u n d e este? Iar el î m i răs­


punse z i m b i n d :
— E u îs d i n d o u ă sate.
— Cum, din două sate, ai m o ş i e în
d o u ă sate ?
— Ba nu, c i satul nostru are două
n u m e ; din m o ş i - s t r ă m o ş i s'a numit Pruniş,
dar de v r e - o 1 0 — 1 2 ani î n c o c e - i zio P r ă ­
buşita.
— A ş a , d-ta eşti din Prăbuşita ? Ş t i i
că-mi place ? Spune-mi rogu-te, c u m de
a căpătat satul d - v o s t r e acest nume ? Că
p e cât ştiu eu, e p e şes, n u e p e v r e - o su-
r u p ă t u r ă de deal. Ori d o r ă aveţi p e h o t a r
vre-o rîpă c e se t o t prăbuşeşte ?
— B a nu, ci se prăbuşeşte satul, o m e n i i ,
văzând c u o c h i i .
u
— „Hm ! D ' a p o i c u m aşa ?
— „D'apoi, dacă chiar v r e i se ştii,
eu ţi-oi s p u n e din fir î n pâr c u m stă luc­
rul, eă ce-i drept, nu-i ruşine nici p ă c a t
se spună o m u l .
— „ D ' a p o i fi bun dară şi-mi spune!"
— „ U i t e , d o m n u l e , sunt o m trecut d e
6 0 d e ani, a m o p t c o p i i , a m averuşcă dela
D-zău cât riu sunt silit a l u c r a în b r a z d ă
streină, am c u ce trăi de p e o zi p e alta
destul de bine, după c u m îi b i n e l e — î n
35

ziua d e azi. Ţiu minte din r e v o l u ţ i e de


par'că numai eri a fost. P'atunoi satul
n o s t r u se c h e m a numai Pruniş.
E r a u în satul nostru R o m â n i şi U n ­
guri, toţi iobagi; Românii erau oa la o
m i i e d e suflete şi U n g u r i i ca la 3 — 4 sute.
O sorte aveau t o ţ i o m e n i i dela n o i .
In r e v o l u ţ i e erau în P r u n i ş d o i preoţi,
unul r o m â n e s c — p o p a T o m a , şi altnl un­
g u r e s c — i a m uitat numele. Popa Toma
era popa satului. La el mergea român
şi u n g u r de cerea sfat, c â n d era v r ' o pri­
cină; la el m e r g e a R o m â n şi U n g u r de a v e a
p e c i n e v a b o l n a v în casă, că p'atunci dof­
torii erau mai rari, nu aşa deşi ca azi, dar
şi b o l e l e şi m o r ţ i i erau m a i rari. Şi p o p a •
T o m a învăţa p e t o t o m u l ce-i călca p r a g u l ,
nu alegea de-i R o m â n ori U n g u r : t o ţ i îs
alui Dumnezeu, z i c e a el. Şi era b i n e de
<5menii dela n o i , trăiau ca fraţii şi aveau
ce le trebue, c ă ' p o p a Toma era îngerul
p ă z i t o r al satului. E l , p a r ' c ă amu-1 v e d —
m e r g e a Sâmbătă seara la biserică c u d i a c u l
şi făcea v e c e r n i a de p e la ojină până pe
însărate, şi era p l i n ă biserica de o m e n i —
R o m â n i şi U n g u r i — că şi U n g u r i i v e n i a u
la biserica nostră mai b u c u r o s de cât la a
lor, câ nici nu prea ştiau ei ungureşte, dar'

3*
38

fenul, c u m se p r i n d ă r o i i , c u m se lucreze,,
în scurt îi p o v e ţ u i a la t o t e lucrurile cele
bune. Şi era bine la n o i în sat şi o m e n i i
aveau c e le trebue. O m beat nu mai v e d e a i ,
că de se scăpa eareva-cândva, p o p a T o m a
ştia tote, îl chema înainte şi-1 s p o v e d e a
mai a v a m decât în postul P a ş t i l o r : „ D a ce-i
T o d e r e , te-ai dat beuturii ? B i n e - i aşa ? O
se te sărăceşti pe t i n e şi se-ţi sărăceşti
c o p i i , care te-or blăstăma d e n i e i în g r o p ă
nu-i avea p a c e ! L a s ă beutura, fetul meu,
ia p i l d ă dela o m e n i i cei cinstiţi şi fii frun­
tea satului, nu c o d a nimernicilor. Acum
D u m n e z e u te b i n e c u v i n t e şi ia aminte ce-ţi
spun, că nu-ţi spun, d i n c e v a răutate, fără
w
spre b i n e l e teu îţi spun !
Şi creştinul se ruşina şi se p o c ă i a, şi
era b i n e . D u p ă r e v o l u ţ i e făcu p o p a T o m a
ş c o l ă la n o i şi d o i ani de a rîndul învăţă
el c o p i i şi diacul, se p ă r î n d a u : p o p a T o m a - i
î n v e ţ a p â n ă la ameazi şi diacul d u p ă amiazi.
P a r c ă amu-1 v e d , că chiar atunci a m prins
şi eu a u m b l a la şcolă, e r a m ca de 12 ani.
E r a aspru dar b u n p o p a T o m a . Nu răbda
necuviinţe în şcolă, nici copil ori copilă
neourăţită c u m se c a d e . Şi m e r g e a u strună
inveţăturile. Copii cântau în biserică şi
z i c e a u apostolul, iar părinţii c o p i i l o r p l a n -
39

g e a u de bucurie. După vre-o d o i ani d e


zile aduse dascăl p e plată, la care i se da
120 n. şi de fiecare c o p i l câte 10 c u p e de
bucate, grâu, săcară ori c u c u r u z , care ce
avea. Şi aşa s'a ridicat la noi o ş c o l ă d e
veniau şi c o p i i din sate d e p ă r t a t e ' la ea.
D a r p o p a T o m a era b ă t r â n ; c o p i l se lase
în u r m a lui n'a avut, că un f e c i o r c e a v u ­
sese, îi murise t o c m a i c â n d g ă t ă învăţătu­
rile, iar o fată c e mai avu, n u v o i se se
facă preuteasă, se rămână în l o c u l tătâne-
său. A ş a la bătrâneţele lui era bietul p o p a
T o m a singur ca cucul, dar era mângâiat,
că are un p o p o r b u n şi asculător, care-i lucră
totă cleja şi-i dă de fiecare fum câte o m ă ­
sură de ciucalâi şi de fiecare m o r t mare 4 fi. d e
aramă; iar de un m o r t m i c un husoş de argint.
C u v r ' u n an şi jumătate înainte de a
muri p o p a T o m a , se întimplă de m o r e p o p a
N i c u l a e d i n satul v e c i n cu noi, din Răs-
tocă. R e s t o e a e sat m i c , abia de v r ' o 60
de fumuri,
A ş a v l ă d i c i a nu dă p o p ă în R ă s t o c â fără
o p u n e ca filie la P r u n i ş şi p o p a T o m a se
le facă slujbele şi l o r şi nouă. Dar popa
Toma, om cucernic, a făcut cât a putut,
dar după vr'un j u m ă t a t e d e an a scris la
v l ă d i c i e , că el e bătrân şi nu p o t e fi păs-
40

t o r la două turme, altoum nici nu pote


p r i c e p e c u m ar p u t e a un p ă s t o r i u se păsto­
rească mai mult decât o singură turmă.
V l ă d i c i a a dat apoi R e s t o c a la alt popă
d i n v e c i n i dar ei d e o s e b i t nu i-a dat popă.
Dar nu m u l t d u p ' a c e e a dă D - z e u şi ni o r e
popa Toma. J a l e a o m e n i l o r dela noi nu-i
o m o se p o t ă spune. Chiar atunci m'a luat
p e m i n e cătană, când a murit p o p a T o m a .
Par' că văd c e p r o h o d a avut şi c e plân­
geau omenii după păstorul lor cel bun.
D a r şi avură de ce p l â n g e , că de a trăi
' P r u n i ş u l o m i i e de ani, p o p ă ca p o p a T o m a
n'a mai avea. D u p ă c e au î n g r o p a t p e p o p a
T o m a s'au v o r b i t bătrânii satului se m e a r g ă
v r e - o câţiva la vlădicie, şi se se r o g e se ie
dee un p o p ă c u c e r n i c , cum a fost popa
Toma. Şi s'au dus. Şi i-a îmbunat vlă-
dicul, că le-a da p o p ă încă mai învăţat de
c u m fusese Toma.
Mult se b u c u r a r ă o m e n i i de făgădaşul
vlâdicului, dar scurtă le fu b u c u r i a şi amară
amăgirea. Că v e n i de o dată cu iarna un
p o p ă la noi, trimis de vlădioul, c a r e - i p â n ă - n
ziua de azi, dar nu-i p o t e fi n i c i u m b r ă la
popa Toma. C u m îl văzură o m e n i i noştri,
îşi z i s e r ă : Un p o p ă ca popa T o m a nici
v l ă d i c u l n'are de u n d e n e da. Acum ve-
41

d e a u ei c e au perdut, dar din gropă nu-1


p u t e a u scote. S'a mai d e p r i n d e d o r ă — zi­
c e a u unii m o ş n e g i , iar alţi zieeu : C â n d îi.
face din l e u c ă d î r g e a la îmblâcei, atunci
v a fi p o p a esta ca popa Toma! Şi pa­
g u b ă , eşti din u r m ă avură drept. Că de
când întrâ el în sat, tote, dar tote merg
spre stricare, p a r ' c ă a adus el un sac de
rele şi l'a d e s l e g a t în c a p u l din sus a sa­
tului de au inundat t o t satul.
Mai întâiu şi-ntâiu de tote slujbele uu
le făcea, şi n u le f a c e ca p o p a T o m a . La
v e c e r n i e n u m e r g e mai mult de 3 — 4 ori
p e an, la sărbătorile celea mari. Cazanie
nu spune-n v e c i , c ă b a g s a m a nu ştie. Iar
slujba o face aşa de fuga, de gândeşti că-1
a l u n g ă cineva. Numa-1 a u z i : Iară şi-iară
tra-la-la-la-la.... P e n t r u p a c e a de sus tra-
l a - l a l a ! Cât nu-i o m pământean se-i a l e a g ă
c e v a din gură. Slujba, care popa Toma
o făcea din răsărit de sore până la ameaa'i,
el o g a t ă într'un ceas m i c de vreme. Pe-
tineret îl bufneşte rîsul, c â n d îl v e d e c u m
se g r ă b e ş t e eu sfînta slujbă, de gândeşti,
că fuge de t u r c i .
Mai fiind l u c r u l aşa, că i-a dat vlă­
d i c a şi satul vecin, lui, care D - z e u m e ierte,
nici p e n t r u satul n o s t r u nu era destul p ă s -
42

toriu, e vai de l o c . Nici merg rînduelile


bine la n o i , n i c i în satul v e c i n . C ă se v e z i
d o m n u l e , într'o duminecă-i la noi, şi-cum
a m zis, î n d r u g ă slujba r e p e d e — v r e m e de
un ceas, a p o i fuga acasă, de u n d e nu mai
iasă între p o p o r numai când are d-lui c e v a
lipsă. D a r în D u m i n e c a aceea satul v e c i n
e fără p o p ă ; îi ceteşte c e v a diacul şi m e r g
care-n cătrău, c e i mai mulţi la crîşmă la
jidan. I n altă D u m i n e e a - i în satul vecin.
A t u n c i e la n o i numai diacul, cântă ce cânta,
spune — c â n d spune c e v a cazanie, şi hai
a casă. A p o i o m e n i i noştrii, dacă Dumi­
n e c a şi în sărbători na au ei slujbă dum-
nezească c u m se cade, se dau relelor. Aca-
să-i o m o r a u n t u l , biserica-i închisă, deci
hai la erîşmâ. A ş a azi, aşa mâne, până s'au
c r e s c u t un rînd de o m e n i stricaţi, răi, l e ­
neşi, fuduli, sfâtoşi, d e se te apere Dum­
nezeu sfîntul. A ş a satul nostru s'a dus şi se
d u c e p e p o v î r n i ş la vale, se prăbuşeşte văzând
eu o c h i i ; n i c i nu-i mai z i c e n i m e P r u n i ş ci
tot P r ă b u ş i t a şi P r ă b u ş i t a i-a p e r i n u m e l e .
Că, se v e z i d-ta, răul p r i n d e rădăcini
mai ourind decât binele. Şi, ţine samă,
b i n e l e resare numai dimineaţa, iar răul î n ­
colţeşte câtui z i u l i c a de lungă, mai c u s a m ă
dela ameazi în spre sară. Colea pân' pe
43-

la ojină o m e n i i noştri mai toţi îs treji»


D a r dela ojină p r i n d a fi lihozi. L a bise­
r i c ă n i m e n e a nu la f a c e vecernie, acasă-i
prea devreme de dus, deci numa-'i vezi
doi-trei însoţindu-se la câte o j u m ă t a t e de
litră de vinars. D u p ă c e iau o leacă-n c a p
apoi uită de năcazuri, toţi sunt bogaţi.
A t u n c i a p o i f a c ei tirgurile, de cari se s c a r ­
pină în c a p adoua zi. I n beţie, unul c u m p ă r ă
dela un j i d a n o claie de fân p e c a m b i u de 6 0
f i : , şi nu-i v r e d n i c ă 3 0 ! A l t u l t o t p e c a m b i u
c u m p ă r ă o v a c ă cu 1 0 0 fi: de nu-i v r e d ­
nică nici 5 0 ! D a r d o r ă nu-i pe bani în
mână! A l t u l z ă l o g e ş t e în beţie o bucată-
cle l o c , un altul se l e a g ă de atare cărăuşie,
pentru p r e ţ u l jumătate. Ş i câte b a z a c o n i i
t o t e l e f a c în b e ţ i e . D a c ă aud m u i e r i l e d e
tîrgurile l o r şi p r i n d a-i mustra, e p r i c i n a
g a t a ; îşi bat m u i e r i l e şi ajung la legi, că,
muierile au neamuri, ies se le s c o t ă şi se
î n c i n g e câte o bătaie d e iasă satul întreg.
I n beţie f a c tîrguri, cari d u p ă ce se t r e ­
zesc stau se-şi s m u l g ă părul, dar a se des­
f a c e n u se m a i p o t e . A p o i ajung î n lipsă-
de bani, se p o t ă p o t o l i p a g u b e l e p r i c i n u i t e
' d i n t î r g u r i l e făcute-n beţie. A l e a r g ă p e la
cămătari, cari iau sută d u p ă sută. Drept
aceea, ne mai putând p u r t a carnetele, aleargă
44

la bancă, se î n g l o d a până după c a p . Ast­


fel, că la noi în P r u n i ş azi n u suntem m a i
m u l t decât d o r ă 1 0 — 1 2 g a z d e se nu fim
datori, m a i mult de 100 de gazde sunt
î n g l o d a ţ i în datorii cât n i c i c o p i i de c o p i i i
l o r nu s'or s c o t e din ele. A p o i fiind l u c r u l
aşa în sat, aşa e şi la biserică şi la şcolă.
Ş o o l a numai c u n u m e l e ni-i ş c o l ă , biserica
stă a c o l o g o l ă şi să,racă. Că, ce biată a.
avut, în l o c se crească, a m a i scăzut. Azi
n'are biserica nici p e j u m e t a t e din cea ce
avea a c u m îs 3 0 de ani. Şi c e i se p a r e
oă are, c e v a bănişori, v r e - 6 d o u e — trei sute
fiorinţi, n i m i c a totă, sunt în aşa locuri.daţi
şi c u aşa slabe scrisori, de bun e D - z e u , dar
nu c r e d se se aleagă din c e i m a i mulţi ni­
mica. A v e r e a bisericii nu creşte, că n u sunt
<5menii c u t r a g e r e d e inimă cătră biserică.
N u mi-i crede, d o m n u l e , dar mi-i şi ra; ine
se-ţi spun : n i c i e p i t r o p (curator) n u mai
vrea se se p u n ă nimenea. Tu câteva rin-
duri a f o s t p r o t o p o p u l se p u n ă curator, şi
n i m e nu se leagă, şi nu se p o t e lega, că
o u p o p a est s l ă b ă n o g nu se pote- eşi la cale.
Se v a z ă c i n e v a s o c o t e l e l e bisericei nostre,
Far p r i n d e mila de noi. Nu mi-i crede
d o m n u l e , dar spun p e suflet oe f a c e p o p a
e s t a : pune p e curatori se s c o t ă bani din
lada b i s e r i c i i c a se-i a d u c ă d-sale vinars
şi v i n şi carne, c â n d iasă p r o t o p o p u l in sat,
că z i c e —• c ă el nu-i dator se omenească
p e p r o t o p o p u l din al seu. A p o i la soco-
tele p u n e că-s chieltuele făcute c u esame-
nul p r u n c i l o r . Aşa fiind lucrul, omenii,
rei c u m sunt, se t e m de păcat, se dee s o -
eotelele hamişe (false) iar c u p o p a esta nu­
mai s o c o t e l e hamişe se p o t face. A ş a ni-a
m e r s satul la p r ă p ă d e n i e , la p r ă b u ş i r e : se
prăbuşeşte satul, se prăbuşeşte b i s e r i c a şi
şcola, şi am ajuns de rîs la l u m e ! De
a c e e a se şi z i c e la satul n o s t r u Prăbuşita,,
c ă s'a prăbuşi de tot, de nu i-a trimite
D-zeu o căpetenie mai cu c a p şi mai c u
inimă.
A u z i n d aceste din g u r a bietului creştin,
c u g e t â n d , c ă barăm jumătate sunt drepte
din cele spuse, m i - a m zis : „ D o m n e cum
mai p o ţ i răbda u n astfel d e p r e o t ! "
Toder sprinten.
Toder Sprinten din Sârăceni era c e l
m a i m i c din c o p i i lui N i c h i t a S p r i n t e n —
beţivul. M a i avea d o i fraţi şi trei surori,
dar cine-i m a i ştia p e u n d e sunt ? Tatăl
seu nu înzădar fu poreclit „ b e ţ i v u l " , eă
m a i totă v r e m e a şi-o p e t r e c e a printre p o -
lobocele jidanului. H a b a r n ' a v e a c ă casa-i
t o c ă , c ă c o p i i şi femeia u m b l ă g o l i şi flă­
mânzi, că locurile-i remân n e l u c r a t e ; el
ştia numai u n a : beutura. El a scurnuzidt
şi z i c a l a : „Mâncarea şi hainele-s numai fu­
dulie, beutura face ce face". Ş i bea, bea,
b e a ; zi şi n o p t e era t o t ţapân de beutura.
Biata lelea Samfiră, m u i e r e a lui Nichita
beţivul, trăgea zile amare c u harnicul ei
d e bărbat. Ea, săraca, m u n c i a cât putea,
se sature atâtea g u r i sparte şi se î m b r a c e
atâtea spate g o l e . D a r c e biată p o t e o m u ­
iere slabă, îngreunată c u o aşa g l o t ă de
c o p i i şi bătută de Dumnezeu cu un aşa
bărbat becisnic ? î ş i uri zilele, îşi r u g a
f m o r t e a , dar m o r t e a nu vine, c â n d o chemi,
o i c â n d are p o r u n c ă dela cel de sus. D u p ă
alte năcasuri multe, ce trebuia se r a b d e
biata muiere, se m a i î n t i m p l â o p a c o s t e :
Venind odată odorul ei de bărbat beat
leucă dela j i d a n , o l o v i din chiar senin
atât de tare cu o despicătură de lemn
preste braţul drept, de trebui se-1 p o r t e
l e g a t i n l o p ă ţ e l e m a i multe săptămâni; iar
c â n d îl deslegâ, când nu m a i simţi aşa d u ­
r e r i mari, acela-i era ţapân, n e d e s t o i n i c de
c e v a m u n c ă . V a i şi amar d e zilele ei, c u m
a trăit de aci-n c o l o .
Ş i aşa trăi multă v r e m e . C o p i i i , care
cum se sburătăcea cât de cât, î l t o c m e a
h ă r g ă ţ e l (sluguţă) p e la cei o m e n i ou dare
d e mână. Şi care se v e d e a o^ată scăpat
d i n casa cea golâ, sbura cât vedea cu
o c h i i , m a i m u l t nu să î n t o r c e a la c u i b u l c e l
g o l şi sărăcăcios. A ş a s'au împrăştiat t o ţ i
prin satele v e c i n e c a argaţi, iar fetel« la
t î r g c a argate. A m u remase lelea Samfiră
numai eu Toder, c u c o p i l u l ei cel me­
zin şi c u sărăcia c e a v e c h e . C ă bărbatu'so
trăia dar m a i m u l t printre p o l o b o c e , d e c â t
p e la casa lui. Şi se mirau omenii din
Sărăcăceni, p e ce f o c mai bea atâta ? D o
unde are tot mereu parale, se plătească
..atâtii pot»«^p d e beutură, c e t6rnă-n el ? Ori
d o r ă j i d a p u l îi dă p e răvaş ? E l n u spunea
la niraeABa n i m i c , şi nimenea n ' a v e a drept
se-1 tragă la dare d e s a m ă ; el t o t bea şi
iară bea, iar j i d a n u l îi da b u c u r o s . L a s c ă
şi el ajuta j i d a n u l u i câte ceva, m a i la u m ­
plerea p o l o b o c e l o r , ( b u c l a n e l o r ) mai la pur­
tarea l o r d e i c i colea, m a i că-i tăia câte-un
lemn,' dar pentru m u n c ă 'atât d e puţină,
numai nu-i putea da j i d a n u l atâta beutură,
cât se fie t o t ţapân.
Dar t r e c u zi d u p ă zi şi c u chin c u
vai se f ă c u şt T o d e r mărişor, de putea fi
de c e v a s l u j b ă . / A t u n c i îl t o c m i masa hăr-
găţel la, u n rezeş ( n o b i l de c e i mai m i c i ) ,
om cu stare şi c u s o c o t e a l ă . Acolo stătu
Toder pâna-i veni vremea se m e a r g ă la
n u m ă r u.ş; acolo învăţă el l u c r u r i l e g o s p o -
-dăriei r de a c o l o t r i m e t e a e l sărmanei sale
m a m e câte ceva, c e s c o t e i dela stăpâni în
p r e ţ de simbrie, mai un sac de fărină, m a i
câte c e v a brânză o r i lăpturi, mai câte un
suman ori alta haină, şi aşa amu masa
trăia mai fără lipse, din a g o n i s i t a c o p i l u l u i
ei; iar el, T o d e r m u l ţ ă m i a lui Dumnezeu
că a ajuns în c a s a . u n o r o m e n i cinstiţi, de
u n d e p o t e ajuta p e maină-sa. Şi biata l e ­
lea Samfiră încă era mângâiată, că a m u are

:
;.r'''''' ' .
49

şi ea câte o haină caldă, câte c e v a m e r i n d e ,


şi nu e n e v o i t ă a u m b l a tot g o l ă şi flămândă
şi cerşind p e .la neamuri şi p e la streini.

D a r c u cât se a p r o p i a T o d e r d e d o u ă ­
z e c i de ani, c u atât era lelea Samfiră t o t
m a i îngândurată, t o t mai supărată. Numai
se trezia p l â n g â n d din chiar senin şi v o r ­
b i n d s i n g u r ă : „ D e v o r lua p e T o d e r i c a la
oste — ce amarul m e u m e v o i u şti face ?
Bărbatul m i e un beutor becisnic, copii
ceialalţi, de când au eşit de sub aripile
m e l e , nu m a i abat p e la m i n e n i c i să m e
vează, n e c u m se-mi întindă c e v a din a g o ­
nisita lor. Şi v a i ! mult m ' a m trudit e u
pentru ei, până i-am crescut; mult am
plâns la l e a g ă n u l l o r , m u l t a m u m b l a t g o l ă
şi flămândă, n u m a i ei se n u d u c ă lipsă. Şi
amu, i a t ă ! D e duc pe T o d e r la oste, ră­
mân m u r i t o r e de f o m e , c u b e ţ i v u l ăsta d u p ă
cap, care-mi amăreşte z i l e l e şi mai tare!"

Dar scrisă-i, că de c e te temi nu


scapi. Aşa fu şi c u lelea Samfiră. Colo
într'un post de Paşti c â n d căuta feciorii
de-s buni pentru oste, T o d e r fu luat şi
t o m n a p e la ziua Crucii, fu dus la oste şi
cu oştea departe în ţerile nemţeşti, de u n d e
n'a v e n i t acasă trei ani de zile.
50

Sărmana, lelea Samfiră, c u m mai plân­


g e a ea, c u m se m a i văieta, c u m îşi smul­
gea părul de supărare, — dar t o t e laeră-
mile şi t o t e suspinele, nu-i f o l o s i r ă nimio.
L a p l e o a r e T o d e r a zis oătră stăpânul seu
aşa: „Stăpâne, te-am slugit vre-o 11 ani,
şi mai bine, şi mai reu, c u m a m putut, ca
un băiat lud şi neprioeput ce a m fost.
A m u trebue se m e r g l a oste, p r e c u m b i n e
v e z i , dar d-ta fi b u n n u lăsa p e m a m a m u -
r i t o r e de f o m e , p â n ă m e î n t o r c e u ; atunci
te-oiu slugi omeneşte, v o i u răfui tot, c e
v e i da m a m e i m e l e . " Ş i stăpânul f ă g ă d u i ,
iar el m e r s e î n teri streine, u n d e nu c u n o ş t i
pe nime, n u m a i frunza şi iarba, care-i în
totă l u m e a . D a r m e r s e în c â t v a mângâiat,
•că ştia o ă stăpânu^so se ţinea de ouvînt
şi biata lui m a m ă nu v a d u c e l i p s e p â n ă
v a v e n i el iar acasă.
C u mare j a l e s'a despărţit el d e mama-sa,
de stăpânii sei, de satul sSu, de prietenii
sei din copilărie, dar trebui se se des­
partă, c ă c i
Porunca împărătească
Trebue se se-nplinească.

L a v r e - o câteva luni, d u p ă c e eşi el din


ţara lui, era alt o m . P e u n d e era el amu, erau
altfel de o m e n i , c u streine limbi, c u streine
o b i c e i u r i , dar lui i se părea că aceia trăiesc
mai bine d e cât o m e n i i d i n satul lui, din Să-
răcăceni. I-i v e d e a m a i b i n e îmbrăcaţi, m a i
b i n e grijiţi, mai bine hrăniţi, v e d e a la ei case
mai m a r i şi m a i frumose, grajduri şi şuri m a i
î n c ă p ă t o r e şi mai aretătore, vite mai fru­
m o s e şi mai s c u m p e , pometurî m a i mari,
în s c u r t : vedea o lume m a i avută, c u un
neam de o m e n i mai socotiţi. A m u nu-i
m a i p ă r e a reu că l'au luat la oste, numai o
leacă-i era j a l e , c â n d se g â n d e a la măsa. A l t ­
c u m ar fi t o t cătunit, se v a d ă l u m e m u l t ă şi
m u l t e feluri de o m e n i , se î n v e ţ e b u n e l e l o r *
o b i c e i u r i şi se aibă c e spune, c â n d v a mai
m e r g e odată-n satul lui.
T r e i ani t r e c de n i c i simţeşti, c â n d e
o m u l sănătos. A ş a t r e c u r ă şi p e n t r u To­
d e r şi numai se trezi o d a t ă p e cale eâtră
casă. A r fi sburat, săracul, dar nu avea
a r i p i ; avea însă p i c i o r e sănătosă, şi acele-1
duseră m u l t m a i îngrabă, de cum credea.
Intr'o bună dimineaţă numai se trezi câ-i
în satul lui, in Sărâcăceni. P e muma-sa o
află sub g l i a v e r d e , tată-so era t o t el, casa
surupată, bătea prin ea vîntul pe un-
de-i plăcea, fraţii şi surorile împrăştiaţi p r i n
c e a l u m e mare a lui D - z e u . C e era se î n ­
ceapă ? S e duse la v e c h i u l lui stăpân şi
4*
52

întră c a argat. A c o l o puse în rînd tote,


d u p ă c u m v ă z u s e el u m b l â n d prin lume, p e
unde cătănise. Stăpânul n u m a i se î n c r u c e a ,
de ceea c e v e d e a , c ă f a c e şi d e c e auzia din
g u r a lui. L a î n c e p u t n u p r e a era î n v o i t se
lase t o t e d u p ă T o d e r , dar la urmă, după
ce v e z u , c ă u n a - d o u e d i n c e l e spuse de el
es la fel, se î n v o i b u n b u c u r o s .
Ş i adecă, o u m credeţi, c ă a povăţuit
Toder Sprinten pe stăpânul seu ? Iată
oum :
C â n d v e n i s e dela oste era t o m n a t â r ­
ziu, b r u m a era g r o s ă , b a u n e ori chiar î n ­
g h e ţ a g â r l a p e m a r g i n i oâte o leacă. Vi­
tele nu p r e a v i n e a u sătule d i n c â m p . Nu­
treţ v e z u , c ă n u p r e a este m u l t la stăpâ-
nu-so, d u p ă numărul vitelor. Stăpânu-so
era îngrijit. A r fi v î n d u t din v i t e — nu
se îndura, c ă erau m a i p e n i m i c de eftine;
se le b a g e p e iarnă n u cuteza, se temea,
c ă nu le-a putea s c o t e - n primăvară, c u n u ­
treţul, ce-1 are. T o d e r l e v e z u aceste tote,
d e c i zise stăpânului aşa: Bade, prin ţe-
rile p e u n d e a m u m b l a t eu, c i n e are atât
nutreţ cât ai d-ta, s c o t e din iarnă un nu­
m ă r de vite cât al d-tale grase şi frumose,
dar n o u ă nu o se n e ajungă.
— V ă d , c ă nu-i m o d r u se ni se ajungă,
53

d a r la ei c u m d e s'ar ajunge ? O fi nu­


treţul m a i b u n ?
B a nu, c i v i t e l e l o r m ă n â n c ă mai p u ­
ţin şi totuşi sunt g r a s e şi f r u m o s e , c ă stau
iarna la căldură, u n d e m a i mânca, dar m a i
m u l t d o r m , dar p ' a i c i p r i n B u c o v i n a nostră,
vitele-s t o t afară, v î n t u l l e bate, ploia şi
ninsorea l e bate, frigul l e s t o r c e şi m ă d u v a
d i n ose. A ş a nu p o t d o r m i , stau t o t sus,
t o t r o d , şi t o t se leagănă de slabe, c â n d es
din iarnă. E n se c e r c ă m se f a c e m o alcă-
tuială p e n t r u ele, un grajd, c ă nu-i c e l lu­
c r u mare. A c o l o a p o i o se v e z i , v o r m â n c a
mai puţin şi totuşi v o r fi mai grase, şi m a i
frumose.
— M e T o d e r e , m e , tu z i c i una. Nu­
m a i cât, v e z i tu, aci de c â n d l u m e a şi p ă ­
mântul n i m e n e a n'au u m b l a t cu grajduri,
iacă cei t î r g o v e ţ i numai, cari au o v ă c u ţ ă
d o u e , dar n o i g o s p o d a r i i care din m i l a d o m ­
nului a v e m m a i c u soţie... ştii tu b i n e c u m
l e ţinem, afară la largul.
Aşa-i, b a d e , dar — se v e z i d-ta, en se
ceroăm, se f a c e m n o i c e n'au făcut alţii.
P ă d u r i a v e m , de n u m a i cât nu c a d p e sat,
se f a c e m , şi v o m v e d e a că-i b i n e . Că eu
drept se-ţi spun, p e u n d e a m umblat, n ' a m
v e z u t v i t e l e z ă o e n d cât ţine iarna de l u n g ă
54

în v î n t şi g e r , o u m zac ale gospodarilor


noştri m o l d o v e n i d e a i c i din B u c o v i n a
S'a g â n d i t m u l t stăpânul lui Toder
astipra v o r b e l o r lui, o n o p t e întreagă s'a
t o t g â n d i t şi resgândit. Ii părea rău şi
după l o c u l c e o să-1 c u p r i n d ă cu grajdul,
că d o r ă lui îi trebueşte grajd mare, că are
v i t e multe, dar se g â n d e a şi la ticneala c e
v a a v e a - o c u vitele lui la scut, la căldură.
E i , dar l o c u l cât îl v a c u p r i n d e cu grajdul,
nu-i m a i a d u c e în v e c i c e v a f o l o s . Acolo-
n'a m a i p u t e a n i c i se are, se samene câte
ceva, nici se cosască. Dar de odată cu
z i u a era hotărît.

— Mă T 6 d e r e , m e , m'am gândit şi
m ' a m resgândit, t o t atâta-i, hai f a c e m noi
un grajd. L e m n e a v e m destule, scânduri
î n c ă a v e m , şi c e nu a v e m , sunt la c e l e m o r i .
— B i n e zici, bade, se n e a p u c ă m de
lucru, mai c h i a m ă câţi-va o m e n i , şi în câ­
teva zile g r a j d u l v a fi gata.
L a o săptămână d u p ă aceea, vitele stă­
pânului lui T o d e r e r a u la adăpost, nu le
p l o u a , nu l e n i n g e a , n i c i v î n t u l nu l e bă­
tea, erau scutite ca-n casă. Dimineaţa nu
se sculau din aşternuturi până era sorele
sus, atunci l e d e s l e g a dela iesle, le s l o b o z i a
la c â m p , şi seara v e n i a u ca d o b a de um-
55

flate, de sătule ce erau. Seara le l e g a la


iesle şi ele d o r m i a u duse până c o l o la cina
cea bună, atunci le b ă g a T o d e r c e v a paie
de ovăs, ori turgeni de p ă p u ş o i u tăiaţi m ă ­
runt c u tioporul şi până dimineaţa, ce le
sloboziau la păşune, n i m i c nu le m a i tre­
buia, şi totuşi c â n d eşiau din grajd, gân-
diai, că o se sece părăuaşul, c e c u r g e a p e
la portă, atâta apă beau.
A c u m v e d e a stăpânul lui Toder, că
zeu m a i u ş o r se ţin vitele îu grajd la c ă l ­
dură, decât afară la largul. ' C u un lucru
nu se putea însă î m p ă c a : de ce adeea T o ­
der taie t u r g e n i i mărunt, de ce nu-i dă aşa
î n t r e g i la vite '? Şi întrebă p e Toder, de
ce mai o m o r a v r e m e a şi cu acel lucru ?
Iar T o d e r îi respirase : A ş a - i bine, stăpâne,
aşa a m vezut, că fac nemţii p e unde am
umblat, că aşa r o d vitele tot, de nu ră­
mâne nimic.
Acum era împăcat stăpânul şi cu
aceasta, d u p ă c e văzu, că în adevăr v i t e l e
lui nu f a c o g r i n j i din turgeni, dar ziua
scade, n o p t e a creşte, şi odată numai se
treziră c u un o m ă t până-n genunchi.
V i t e l e celoralalţi g o s p o d a r i din Sără-
căceni erau p'afară, îşi m â n c a u nutreţul din
omăt, îl m a i şi c ă l c a u în p i c i o r e , şi stau
56

o â r l i g a t e de s p i n a r e ; dar cele ale stăpâ­


nului lui T o d e r erau la adăpost, mâncau
din iesle t o t câte puţin şi beau apă bine,
c â n d le s l o b o z i a la gârlă.
D u p ă c e frigul se f ă c u şi mai mare,
lua T o d e r b a l e g ă p r o s p e t ă şi c u ea u m p l e a
o r i c e crepăturiţă v e d e a printre bârne. De
c e te m a i m â n g e ş t i p e mâni c u b a l e g ă ? în­
trebă odată stăpânul seu.
— D o r vezi, c ă p r i n orepături întră
f r i g u l la v i t e ; se n u le fie frig. D a r sS-mi
ajuţi stăpâne, se suim î n p o d doue-trei cară
d e nutreţ, c ă atunci v a fi şi mai cald în
grajd.
Şi aşa au făcut, şi au v e z u t că-i b i n e .
Când fu o o l o p r i n p o s t u l P a ş t i l o r mai
t o ţ i g o s p o d a r i i uniblau în ruptul capului
d u p ă fân de c u m p ă r a t . In Sărăoăceni nu
aflau, d e c i m e r g e a u p r i n satele v e c i n e , cale
departe, şi-1 c u m p ă r a u î n focul vînăt de
scump. Stăpânul lui T o d e r înse avea n u ­
treţ destul, vitele lui erau grase şi fru­
m o s e , de g â n d i a i că-s p e la ziua Crucii,
c â n d c o b o r din m u n t e .
— E b u n l u c r u grajdul esta, m e i T o ­
dere, zise atunci stăpânul seu. A r fi b i n e
se-şi facă toţi gospodarii noştri câte un
aşa grajd, c ă se cruţă mult nutreţ.
57

— O se-şi faoâ şi ei, dacă vor ve­


d e a oă-i bun, respunse Toder. Dar, stă­
p â n e , ţi-am spus m u l t e de oând v e n i i din
miliţie, câte şi m a i câte v ă z u i p ' a c o l o . Ar
fi b i n e se c e r c ă m şi n o i c u erburi de nu­
treţ, o u m au nemţii. A r trebui se sămî-
n ă m l u c e r n a şi t r i f o i u , care se p o t cosi de
S—4 o r i într'o vară, ar trebui se sămî-
n ă m sfecle (napi) de nutreţ, cari dau o
hrană b u n ă tuturor vitelor, cu deosebire
vacilor cu lapte. Uită-te d-ta, stăpâne,
o u m e şi g r ă d i n a d-tale de m a r e şi de bună,
o coseşti de 2 o r i şi faci 1 0 — 1 2 cară de
fân şi 6—8 oară de o t a v ă . D e s'ar ara şi
şi sâmîna ou lucerna, ar da p e d e două o r i
atâta nutreţ, a p o i bun, d o m n e , oă se în­
g r a ş ă v i t e l e de lucerna, c a şi de o v e s .

— Cred, T o d e r e , dar a fi s c u m p ă să-


mîrtţa, d e u n d e î n tot anul atâta arat şi
aţâţa b a n i p e sămînţă ?
— B a d e , d e sămînăm lucerna, aceea
ţ i n e 6 ani, b a şi mai mulţi, iar trifoiul
ţine 2—3 ani unde-i p l a c e l o c u l .
— Hm! N ' a r fi cel lucru mare se
cercăm,, oi m e t e m , că nu o se n e iasă stri­
g ă r i l e ; şi atunci c e f a c e m ?
— C e se facem ? Cine nu cearcă,
n u p i e r d e , dar n i c i n u câştigă. A m făcut
58

o î n c e r c a r e eu g r a j d u l şi am vezut că-i
b i n e ; de ce o r e n ' a m face o încercare şi
c u l u c e r n a şi c u trifoiul ? Se sămînăm la
î n c e p u t mai puţin, numai câte un chilo-
g r a m , şi — de v e d e m că-i bine, la altă
t o m n a s p a r g e m din p a g i ş t e şi facem loc
mult pentru trifoiu şi pentru lucerna şi
pentru napi de nutreţ. A c i , vezi d-ta,
creşterea şi ţinerea vitelor este cea mai
b i n e resplătită. Vara, slavă d-lui, se pot
ţinea v i t e cât de multe, dar iarna c u c e le
ţ i n e m şi c u m ? Ou fân bun-reu, oxim îl
p u t e m aduna de p e cele coste, mai c u c e v a
o t a v ă din lunci şi c u turgeni. Alte nea­
muri, mai luminate decât n o i în ale g o s p o ­
dăriei, au p e n t r u iarnă atâta nutreţ bun
p e sama v i t e l o r , de n e p u n în uimire. Ei
au l u c e r n a uscată, au t r i f o i u uscat, au napi,
iar n o i stăm n u m a i şi numai p e l â n g ă ier­
b u r i l e cari resar din p a m e n t din bună v o i a
lor, nesămînate, neîngrijate.

— A p o i u n d e z i c i tu, că ar fi bine se
c e r c ă m ou ierburi de care spui tu ?
— Aci-n grădină. Colo unde-i pă-
puşoiştea (mălăina) s'a ara şi s'a sămîna
o v e s , iar d u p ă c e v a resări o v e s u l v o m să*
rnîna preste el p e un p e t e c 1 c l i i l o g r a m d e
lucerna, p e alt p e t e c 1 c h i l o g r a m de tri-
59

foiu, iar într'un p e t e c , îndată c e v o m ara,


la p r i m ă v a r ă v o m sămîna sămânţă d e napi;
aceea o p u t e m m e s t e c a şi c u boabe de p o ­
r u m b , şi p e acel l o c v o m avea şi porumb-
şi n a p i ; dar paremise mai bine se f a c d a -
că-s numai napii singuri.
— D a c ă - i aşa, f ă c u m ştii, eu îţi dau
voia, dar atunci p ă p u ş o i u u n d e p u n e m ?
— Pentru păpuşoiu v o m sparge din
ţelină, că ştii d-ta, că el în ţelină se face
forte b i n e . D ' a p o i bostani c e vom avea
în ţ e l i n ă !
Şi aşa au făcut. A u umplut păpuşo-
iştea c u t r i f o i u şi cu l u c e r n a şi cu napi,
iar pâpuşoişte şi-au făcut alta n o u e , cum
au spart ţelina. Dar n'a avut a se căi,
O v e s u l atâta d e gras s'a făcut, î n c â t a tre­
buit se-1 cosască c â n d a prins a î n s p i c a şi
a făcut din el o claie m a r e de nutreţ. La
v r e - o şese septămâni d u p ă a c e e a a c o s i t un
păr g r o s de l u c e r n a şi de trifoiu, iar t o m n a
târziu a m a i cosit un p ă r d e o t a v ă . Ş i au
făcut de p e un p e t e c u ţ d e l o c atâta n u t r e ţ
b u n şi s c u m p , de se minunau ei înşişi.
N a p i i î n c ă s'au f ă c u t bine. D e p e la sf în-
tul P e t r u viţeii trăiră tot c u frunze de
acelea g r a s e d e napi, cari li-se dau î n v r â s -
tat: odată nutreţ uscat, o d a t ă frunze v e r z i
60
d e napi. Şi erau v i ţ e i i graşi şi frumoşi
d e - ţ i era mai mare d r a g u l a p r i v i la ei,
creşteau c a d i n apă. T o m n a seoseră napii
d i n pământ, tot ca bostanii de mari. Ii
aşezară î n şură şi-i a c o p e r i r ă c u paie. Iar
d u p ă c e c ă z u r ă v i t e l e p e iesle, da în totă
seara vacilor de lapte şi viţeilor, câte o
t r o c u ţ ă de n a p i tăiaţi. Şi dau v a c i l e lapte
bun şi mult, şi era fălos stăpânul lui To­
d e r de argatul c e are, dar şi T o d e r era fă­
los, oă n u l'au lăsat în baltă înnoirile ce
le-a adus din ţara n e m ţ a s c ă .
O m e n i i d i n sat se mirau, de unde
ştie T o d e r al b e ţ i v u l u i atâtea lucruri mi­
nunate, c ă d o r ă şi d i n ei, mulţi au fost
p r i n cele teri streine la oste, dar nici unul
n'a v e n i t c u c a p u l atât de plin de înţe­
l e p c i u n e , c a el. *
A v e a stăpânul lui T o d e r mai mulţi c o ­
pii, dintre cari c e l m a i mare era F l o r i c a , o
fată cât se o z u g r ă v e ş t i în i c o n ă , n u alt c e v a .
T o d e r argatul, era şi el ficior, nu tufă,
sprinten şi frumos, harnic şi cruţător, a p o i
c u m i n t e c a un p r e o t care-i mai ouminte.
D a r el era a r g a t s ă r a c ; harnicul d e tată-so
beuse mai tot, c e avuse, d e c i nu se putea
g â n d i la o fată din o m e n i , ca P l o r i c a . Nu-d
v o r b ă , o j u c a el la horă, când î n c ă p e a de
61

alţi f e c i o r i mai avuţi, mai p o v e s t e a u ei


p ' a c a s ă şi c â n d erau pe c â m p la lucru, dar
n u se euteza n i c i se gândească, că Florica.
se-i fie lui nevastă.
C o l o după bobotează veniră Florichii
p e ţ i t o r i din al treilea sat, o m e n i c u stare,
g o s p o d a r i vestiţi. T o d e r era acasă c u stă­
pânii, F l o r i c a era-n şezâtore, că era-ntr'o
J o i seara, când torc fetele până târziu,,
c ' a p o i V i n e r e a nu-i b i n e de tors. Trimi-
seră d e c i p e T o d e r în şezătore, se chieme
pe F l o r i c a acasă, să-şi v a z ă peţitorii. Şi
ascultă el p o r u n c a , şi se duse, dar se duse
tare îngândurat. S e mă d u c — îşi gândea,
el, se o c h i e m acasă, c a se o ducă ăştia,
c o l o departe ! Hm ! Ore... dar nu, una c a
asta n u se p o t e .
Când v e n i a u cătră casă î n c e p u T o d e r
aşa: T u F l o r i c a , tu... hm... c e ai z i c e tu
dacă... v e z i tu... aş z i c e şi eu o v o r b ă . . . se
n u te măriţi aşa departe, se rămâi tu în sa­
tul nostru, că... o r i cum... ai părinţi aci, ai
neamuri, ai prietini.:, ca o m u l . . .
— D ' a p o i , T o d e r e , şi, eu aşa m'am
fost gândit, dar v e z i , c ă tu n'ai zis nimiqţ
p â n ' a c u m ; c e ştiam eu, c e gânduri te p a s c ?
— Iacă zic a m u !
Şi, c u m m e r g e a u p e l â n g ă olaltă, se
62

apropiară mai b i n i ş o r de olaltă, şi — cu o


sărutare l u n g ă şi d u l c e — jurămîntul de
c r e d i n ţ ă v e c î n i c ă era făcut. P r e s t e câteva
săptămâni satul era în fierbere.

— A ş a , ziceau b a b e l e , după cine-şi


mai ştie mărita şi g o s p o d a r i u l c e l mare p e
F l o r i c a ? d u p ă c o d a satului, după f e o i o r u l
beţivului !

— En tăceţi din gură, respundeau


m o ş n e g i i şi o m e n i i m a i aşezaţi, en tăceţi
din g u r ă ! C u ce-i T o d e r v i n o v a t , dacă ta-
tăso-i c u m îi ? Ore el l'a c u m p ă n i t să se
facă b e ţ i v ? T o d e r e o m ca omenii, e f e ­
c i o r c u m i n t e şi f r u m o s , e o m harnic şi ştie
c u m p ă n i luorul g o s p o d ă r i e i , ca nimenea în
satul nostru. L a socru-so-i t r e b u e un aşa
ginere, că avere are destulă, încă pz*ea
multă, dar s i n g u r n'o pote învinge. Cu
T o d e r î m p r e u n ă lucrând, o se-i crească a v e ­
r e a şi b i n e l e v e z e n d c u o c h i i . A p o i fetii-i
p l a c e , ea are se trăiască c u el. Bine face
g o s p o d a r i u l , oă o dă.

D u p ă câteva z i l e fu nunta, nuntă m a r e ,


n u g l u m ă , ca la g o s p o d a r i .

A c u m zice T o d e r la stăpânu-so so-


c r u l e , şi m u n e e s o împreună, ca tată c u f e ­
c i o r , şi b i n e l e creşte v e z e n d c u ochii.
63

Sătenii î n c ă au apucat m u l t e din în­


n o i r i l e c e v e d , c ă le f a c e T o d e r , şi toţi c u ­
n o s c , că un o m c u m i n t e ca el n u a mai v e -
Kut S ă r ă c ă c e n i i de când l u m e a şi p ă m â n t u l .
A p o i se m a i z i c ă c i n e v a , c ă din tată
s l ă b ă n o g şi c o p i i trebue se fie ca e l ! Tată,
T o d e r sprinten a d o v e d i t , că nu-i aşa !