UNUI

GENTLEM AN
A JURAT SÂ O GĂSEASCĂ PE FEM EIA M ISTERIOASA
DE LA BAL ŞI SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ IM EDIAT CU EA.
 JU L IA Q U IN N

PR OPUNEREA UNUI GENTLEM AN

E s t e a n u l 1 8 1 5 ş i, d e ş i s - a r s p u n e c ă m a j o r i t a t e a v e ş t i l o r v o r f i
l e g a t e d e W e ll i n g t o n ş i W a t e r lo o , a d e v ă r u l e c ă d i s c u ţ i i e n u s u n t
a tâ t d e d ife r ite d e a c e le a d in 1 8 1 4 , c a re s - a u în v â r tit în j u r u l
v e ş n i c u l u i s u b i e c t a l î n a l t e i s o c i e t ă ţi .
C a d e o b ic e i d e b u ta n te le c a r e a b ia a ş te a p tă s ă s e m ă r ite s u n t
fo a r te in te r e s a te d e tin e r ii d in f a m i li a B r id g e r to n , ş i m a i a le s d e
c e l m a i m a r e d in tr e f r a ţ i i în c ă n e c ă s ă to r iţi, a n u m e B e n e d ic t.
P o a t e c ă n u a r e t itlu , d a r f i g u r a l u i f r u m o a s ă , t r u p u l a r m o n i o s ş i
p u n g a p l i n ă c o m p e n s e a z ă a c e s t n e a ju n s . C h i a r e u a m a u z i t, n u d e
p u ţ i n e o ri, c â te o m a m ă a m b i ţ i o a s ă s p u n â n d d e s p r e f i i c a e i c ă s e
v a m ă r ita c u u n d u c e. S a u c u u n tâ n ă r B r id g e r to n .
C â t d e s p r e d o m n u l în d i s c u ţi e , e l n u p a r e d e l o c i n t e r e s a t d e
tin e r e le c a r e fr e c v e n te a z ă e v e n im e n te le d in s o c ie ta te . D e ş i
p a r t i c i p ă l a a p r o a p e o r ic e p e t r e c e r e , n u f a c e d e c â t s ă p r i v e a s c ă
s p r e u ş ă , c a ş i c u m a r a ş t e p t a p e c i n e v a s p e c ia l .
P o a te c ă a ş te a p tă o v iito a r e s o ţie ?

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I L A D Y
W H IS T L E D O W N , 12 IU L IE 1815
 PRO LO G

T o ată lu m e a ştia că S ophie B e ck e tt e un copil din flori. T oţi

se rvitorii ştiau, dar o iub eau pe m ic uţa Sophie. O iu bea u în că de
când sosise la P e n w o od P ark, pe când a vea num ai trei ani şi era u n
b oţ în v elit în într-o h a in ă pre a m are, pă răsit în p ra gu l uşii în tr-o
no ap te plo io a să de iulie. P e n tru că o iubeau, se pre fă c ea u că era
cine spu ne a al şa se lea conte de P e n w oo d că este, adic ă fiic a orfană
a unu i bu n prie te n de-al său. C hiar d acă ochii ei verzi şi părul
nisip iu se m ăna u m u lt cu ale contelui, ch iar da că form a chipu lui ei
era, clar, a ce ea a m am ei lui de cu rân d deced ate şi chia r dacă
zâ m bea la fel ca sora lui, nim e ni nu v o ia să o jig n e a sc ă , sau să-şi
rişte slujba, sp un ân d aşa c eva cu voc e tare.
C ontele R ich a rd G u nn in gw o rth n u v orbe a n ic io d a tă despre
Sophie sau despre fa m ilia ei, dar proba bil că ştia că este fiic a lui.
N im en i n u pu te a spune ce c onţin ea sc risoa rea g ă sită de m en a je ră
în bu zu narul m icuţei, în n o a p te a p lo io a să în care ace asta fusese
lăsată în prag. C on tele arsese biletul la nu m ai c âte v a secunde dup ă
ce îl citise. P riv ise hâ rtia răsuc in du -se în flăcări, apoi ordon ase să
fie p re g ătită o cam eră pe n tru Sophie. A c olo locu ia ea de atunci. E l
o strig a S ophie, iar ea îi sp une a lui alteţă. Se ve de a u de c âte va ori
pe an, atunci când co ntele se în to rc ea de la L ondra. în s ă asta se
în tâ m pla rar.
M a i im portant, S ophie ştia că e un copil din flori. N u era sigură
de und e ştia, dar ştia. Ş tiuse din totdeau na. A ve a pu ţin e a m intiri de
d inainte să so se ască la P e nw oo d P ark, dar îşi am in te a de o
călătorie lung ă cu trăsura, prin A n glia , şi îşi a m intea de b u n ic a ei,
slabă, tu şind, stră nutân d şi spunâ ndu -i că v a m erge să loc uiască la
tată l ei. îşi a m intea bine cum a stat în prag, în ploaie, ştiind că
b un ic a e a sc un să şi aştea ptă să v a d ă da că ea e prim ită în casă.
 C ontele îi ap ucase b ă rbia şi îi rid ica se chipul spre lum ină, iar în
acel m o m e n t ştiu se ră am â nd oi adevărul.
T oţi ştiau că S ophie este un copil din flori, dar nim e ni nu v orbe a
despre asta, şi tu tu ror le c on ven ea de m in un e ace st lucru.
A sta pâ n ă când co ntele decisese să se însoare.
S ophie s-a b uc u ra t când a prim it vestea. M e na je ra i-a spus că
m ajo rd om ul a a uzit-o pe sec retara con telui spun ân d că ace sta se
p re g ătea să pe tre ac ă m ai m ult tim p la P e n w oo d P ark, acum , că va
av ea o fam ilie. D e şi lui S ophie nu îi lip se a contele, fiin d c ă era
greu să-ţi fie dor de c ine va care nu îţi de dic ă pre a m ult tim p, cu
sig uran ţă i-ar fi p u tu t fi dor da că l-ar fi c un osc ut m ai bine. Iar dacă
l-ar fi c u no scut m ai bine, poa te că el nu ar m ai fi plec at atât de
des. în plus, c am erista de la etaj o auzise pe m en a je ră spunâ ndu -i
m ajord om u lu i casei vecine că v iito a re a soţie a co ntelui are două
fiice cam de ace eaşi v â rstă cu Sophie.
D u pă şapte ani în care fuse se singu rul copil din casă, S ophie
ab ia aştepta. Spre deo se bire de c eilalţi copii din com itat, ea n u era
nic io da tă in v ita tă la petrece ri şi ev enim ente. N im en i nu îi spun ea
în faţă că e un copil ne legitim . A r fi fo st ca şi cum i-ar fi spus
contelui, care declara se că este p rotejata lui, că e un m incinos.
C u toate astea, co ntele nu fă cuse vre un efo rt ca S oph ia să fie
acceptată. A ş a că, la zece ani, cei m ai b un i prieteni ai fetei erau
cam eristele şi servitorii, iar p ărinţi i-ar fi pu tu t fi, fo arte bine,
m en a je ra şi m ajo rdo m u l.
D ar acum o să aib ă surori adevărate.
Ş tia că nu po ate să le spun ă surori. Ş tia că o să fie pre ze n ta tă
dre pt S oph ia M a ria B eckett, protejata contelui. D ar o să fie ca
n işte surori. Şi, p â nă la urm ă, asta conta.
A şa că, în tr-o d up ă-am iaz ă de fe bruarie, S ophie a şte pta în sala
m are îm p re u nă cu servitorii, p riv in d de la fe re a stră cum trage în
curte trăs u ra conte lu i şi din ea co bo ară co ntesa şi cele dou ă fiice
ale ei. Şi, desigur, co ntele însuşi.
- C rezi că o să m ă placă? îi şopti S ophie doa m nei G ibbons,
m ena jera. S oţia contelui, adică.
- S igur că da, drăguţă, îi ră spu nse do a m n a G ibbons, to t în
şoaptă. D a r p riv ire a ei n u era la fel de sigu ă ca glasul. C ontesa ar
pu te a fi de ran jată de pre ze nţa fetei, do va da unu i pas g re şit al
soţului ei.
- Şi o să fac lecţii cu fiicele ei?
- N u ar a vea ro st să le face ţi separat.
S ophie în clină, gân ditoa re, capul, apoi în ce pu să se foiască,
p e n tru că tră sura in trase pe poartă.
- A u ajuns, şopti ea.
D o a m n a G ib bon s în tin se m ân a ca să o m ân gâ ie pe creştet, dar
S ophie fugise de ja spre fe reastră, luptâ ndu -se cu totu l de sticlă.
C ontele cob orî prim u l, apoi le ajută pe cele dou ă copile. E rau
îm brăca te cu ha ine negre, asem ă nătoa re. U na dintre ele av ea o
pa ng lic ă roz în păr, cealaltă, u na galbenă. A poi, du pă ce fe tele au
p ăşit la o parte, co ntele în tin se m ân a ca să o ajute să cobo are pe
c ealaltă p e rsoa n ă din trăsură.
S ophie nici nu pu te a re sp ira de em oţie, aştep tân d să o va dă pe
n o ua contesă. D e geţele le ei m icu ţe fă cu ră un sem n rapid, iar
buz ele şoptiră:
- Te rog.
Te rog, să m ă iubească.
P oate că, da că o iube a contesa, contele o v a iubi şi el. Şi poate,
deşi n u îi v a spune fiică, o va tra ta ca şi cum ar fi co pilul lui şi vo r
fi o fa m ilie adevărată.
S ophie priv ea de la fe re a stră cum co ntesa co b oa ră din trăsură.
F ieca re m işc are era atât de gra ţio as ă şi de pu ră în câ t lui S ophie îi
am inti de o priv ig he to are de lic ată care v e ne a uneo ri în grădină, la
b a ia pe n tru păsări. P ă lă ria con tesei era îm po do b ită cu o pa n ă
lungă, al cărei alb astru stră luc ea în soarele rece al iernii.
- E fo arte frum oasă , şopti S ophie, arun cân du -i o priv ire doam nei
G ibbons, ca să va d ă rea c ţia acesteia.
D a r m en a je ra era ne m işc ată , cu p riv ire a în ainte, a şte ptând ca
n o ua fam ilie a con telu i să intre şi să se prezinte.
S ophie în gh iţi cu dificultate, nu to cm ai sigură un de să stea.
C e ilalţi pă re a u a şti, toţi, un de le e locul. S e rvitorii erau aliniaţi în
fu ncţie de rang, de la m ajord om p â n ă la cel m ai ne tre bnic
servitor. C hiar şi câinii stă teau cu m inţi în co lţul lor, ală turi de cel
care se oc up a de ei.
D a r S ophie nu a vea niciu n loc. D a că ar fi fo st fata contelui, ar fi
stat ală turi de guv e rn an ta ei, aşteptând -o pe contesă. D a că ar fi
fost, cu adevărat, p ro te ja ta contelui, ar fi fo st cam to t acolo. D a r
dom nişo ara T im m ons era ră cită şi re fuz ase să cobo are din cam era
copiilor. N ic iu nu l dintre se rvitori nu c red ea că g uv e rn an ta e cu
ad evă rat b olnavă. S eara tre c u tă se sim ţise foa rte bine. D a r nim e ni
n u o în v in uia pen tru m ic a înşe lătorie . S ophie era, pâ nă la urm ă,
copilu l ne le gitim al contelui, şi nim e ni nu v o ia să fie cel care ar fi
insultat-o pe co n te să preze n tân d u-i cop ilul fă cu t din gre şe a lă de
soţul ei.
C on tesa ar fi treb u it să fie oarbă, proa stă, sau a m â ndo uă ca să nu
în ţe le a g ă im ed iat că S ophie n u era n um ai p ro te ja ta contelui.
T im id ă pa rcă d in senin, S ophie se facu m ic ă în tr-u n colţ, în
tim p ce doi portari de sc hid eau u şile m ari din faţă. C ele d ouă fete
in tra ră prim ele, apoi p ă şiră la o parte, iar co ntele o cond use pe
co n tesă în ău ntru şi i le pre ze ntă pe to ate trei m ajord om ulu i, care,
la râ nd ul său, le p re ze n tă persona lulu i. Ia r S ophie aşteptă.
M ajordo m u l le p re ze ntă servitorilor, bucătaru lu i, m ena jerei şi
grăjdărilor. Iar S ophie aşteptă. L e p re ze ntă şi aju to a re lo r de la
bucătărie , c am eriste lo r şi sp ălăto reselor. Iar S ophie aşteptă.
P â n ă la u rm ă m ajo rd om ul, R um se y, le p re ze n tă celei m ai de jo s
se rvitoare, o sp ălăto rea să de vase pe num e D ulcie, an gajată cu
n um ai o să ptăm ână în ainte. C ontele îi m ulţum i, iar S ophie în că
m ai aştepta, ne ştiind ce să facă.
A şa că, la un m om e nt dat, îşi drese vo c ea şi păşi înainte,
zâm bind tim id. N u pe tre ce a pre a m ult tim p cu contele, dar îl ve d ea
c ând v iz ita P e n w oo d P ark, iar el o între b a m ere u despre lecţii,
înainte să o trim ită îna p o i în cam era ei.
C u sig uran ţă că v a dori să ştie cum se de sc urc ă la învăţă tură,
ch iar d acă acum era însurat. S igur v a dori să afle că ştie să
în m u lţea sc ă frac ţii şi că dom n işo ara T im m ons i-a spus că franc eza
ei e perfectă.
D a r el v o rb e a cu fiicele conte se i şi nu o auzeau. S ophie îşi drese
vo c ea din nou, m ai tare de da ta asta, şi spuse:
- A lteţă? cu o voc e m ai asc uţită decâ t şi-ar fi dorit.
C ontele se ră suc i spre ea.
- S ophia, m u rm u ră el. N u m i-a m dat sea m a că eşti aici.
- Şi ea cine e? în tre b ă co ntesa pă şin d în ainte, ca să o v a dă m ai
bine.
- P ro te ja ta m ea, spuse contele. D om n işo a ra S oph ia B eckett.
C o n tesa o sfre deli pe S ophie cu priv irea, m ăs urând -o din cap
pâ n ă-n p icioare. O chii i se îngu stară. Şi se în gustară. Şi apoi se
m ai în gu stară puţin.
- A m înţeles, spuse ea p â nă la urm ă.
T oţi cei din cam eră ştiură im ed iat că ea în tr-a d ev ă r în ţelesese.
- R osa m u nd, spuse contesa, în to rc ân du -se spre fiicele ei. P osy,
hai cu m ine.
F etele se ap ro pia rá im e diat de m am a lor. S ophie le zâm bi tim id.
C e a m ic ă îi zâm bi la rân dul ei, dar cea m ai m are, al cărei p ă r era
de c uloa rea au ru lui vechi, intui atitu dine a m am e i ei, ridic ă na sul şi
se u ită cu h otărâ re în altă direcţie.
S ophie în gh iţi cu gre utate şi îi zâm bi din n o u copilei care îi
arătase prietenie, dar acum m ic uţa îşi m uş c a bu zele, indecisă, apoi
p rivi spre podea.
C o n tesa îi în to arse spatele lui S ophie şi i se a dresă contelui.
- P re su pu n că ai p re g ătit cam ere pe ntru R o sam u nd şi P osy.
- A p ro ap e de cam era copiilor, ală turi de S ophie.
U rm ă o tăc ere prelungă, du pă care co n tesa pă ru a decide că
u nele bă tălii n u tre bu ie purtate în fa ţa servitorilor, pe ntru că nu
spuse decât:
- A ş vre a să m erg sus. P lecă, luând u-i cu ea pe conte şi pe fiicele
sale.
S ophie privi p ro a sp ăta fam ilie d ispă rân d în sus pe scări şi apoi
se ră suci spre do am na G ibbons, întreb ând :
- C rezi că ar tre b ui să urc şi eu, ca să le ajut ? L e-a ş p utea arăta
fete lo r cam erele p e n tru copii.
D o a m na G ibbo ns scu tu ră din cap.
- P ă re au obosite, m inţi ea. S unt sigu ră că v or să se odihnească.
 S ophie se în cruntă. I se spusese că R o sa m un d are unspreze ce
ani, iar P osy, zece. C u siguran ţă că erau p re a m ari ca să m ai
d o arm ă du pă -am iaza. D oa m na G ibb ons o m âng âie puţin.
- D e ce nu vii cu m ine? M i-a i p utea ţine co m panie, iar
bu c ătăre a sa m i-a spus că a pre gă tit n işte chec. P oa te m ai e cald.
S ophie a probă din cap şi o urm ă afară din salon. V a a vea destul
tim p dise ară să le c un o asc ă pe cele dou ă fete. O să le arate cam era
copiilor, apoi vo r fi p riete ne şi, re ped e du p ă aceea, surori.
S ophie zâm bi. O să fie m in u na t să a ibă do uă surori. în s ă nu le
m ai întâ ln i pe cele do u ă fete, şi nici pe conte sau pe contesă, pâ nă
a do ua zi. A tu nc i când intră în cam era copiilor, pe n tru cină, m asa
fu sese p re gă tită pe ntru dou ă pe rso ane , n u pe n tru patru, iar
do m n işo ara T im m ons, care îşi re ven ise m ira cu lo s du pă boală, îi
spuse că p ro a sp ăta co n tesă declarase că R o sa m un d şi P osy erau
pre a obosite du pă călăto rie şi nu p ot ve ni la cină.
D a r fe tele avea u ne vo ie de lecţii, aşa că a do u a zi dim ine aţă îşi
făcu ră ap ariţia în cam era copiilor, pă şin d în urm a contesei. S ophie
în v ăţa d eja de o oră, aşa că rid ic ă im e diat priv ire a de la ex erciţiile
de aritm etică. D e ace astă da tă n u le m ai zâm bi fetelor. C um va,
pă re a că e m ai bine aşa.
- D o m nişo a ră T im m ons, spuse contesa.
D o m n işo a ra T im m ons facu o p lec ăciun e şi m urm ură:
- A lteţă.
- C o ntele îm i spune că tu te ve i oc upa de lecţiile fiice lo r m ele.
- V oi face to t ce pot, alteţă.
C on tes a îi făcu un sem n fetei celei m ari, cea cu pă ru l au riu şi
ochi albaştri. L ui S ophie i se p ă rea că se am ăn ă cu p ă p u şa de
p o rţela n pe care i-o trim ise se co ntele din L o ndra, când îm plin ise
şapte ani.
- E a e R osa m u nd , spuse contesa, şi are un spreze ce ani, iar ea e
P osy, spuse a rătând spre c ealaltă fată, care n u ridic ase ochii din
podea, şi are zece ani.
S ophie o privi pe P o sy cu m are cu riozitate. Spre deo seb ire de
m am a şi sora ei, a vea păru l şi ochii cafenii, iar obrajii, bucălaţi.
- S ophie are to t zece ani, spuse do m nişo ara T im m ons.
 C o ntesa subţie buzele.
- M i-a r p lă c ea să le arăţi fe telor casa şi grădina.
D o m nişo a ra T im m o ns a pro bă din cap.
- F oarte bine. S ophie, lasă caietul jos . P u te m să ne
în to arcem la aritm etică...
- N u m ai fe telo r m ele, o în tre ru pse contesa, cu un to n în acelaşi
tim p ap rins şi detaşat. V re au să disc ut sin gu ră cu Sophie.
Sophie în g hiţi în sec şi în ce rcă să o priv ea sc ă pe contesă, dar nu
reu şi să ridice ochii de cât p â n ă la b ă rb ia ei. D o m nişo a ra T im m ons
le con duse pe fete afară, iar S ophie se ridică, aştep tân d in dicaţiile
noii soţii a tatălu i ei.
- Ş tiu cine eşti, spuse co n tesa în clip a în care uş a se închise.
- D oam nă?
- E şti cop ilul lui din flori. N u în ce rca să negi.
Sophie nu spuse nim ic. E ra adevărat, desigur, dar nim en i nu o
spusese v re o da tă cu voc e tare. C el puţin, nim e ni nu îi spusese ei.
C o ntesa o a puc ă de bărbie şi strânse, apoi tras e pâ n ă când
S ophie o privi în ochi.
- A scu ltă-m ă bine, spuse ea pe un to n am e ninţător. P oate că
lo cuieşti tu la P e nw o od P ark, şi poa te că o să fa ci lecţii îm pre un ă
cu fetele m ele, dar nu eşti decâ t u n copil din flori şi asta o să răm âi
întotd eau na . S ă nu faci g re şea la să crezi că te poţi c om pa ra cu noi,
ceilalţi.
L ui S ophie îi scă pă un geam ăt. U ngh iile con tesei îi
stră pu nseseră pielea.
- S oţul m eu, co ntin u ă contesa, sim te un fel de d atorie ne fire ască
p e n tru tine. E adm irabil că se oc up ă de co n sec in ţa g re şelilo r lui,
dar e o in su ltă la a d resa m ea ca tu să lo cuieşti aici şi să fii hrănită,
îm bră ca tă şi e du cată ca şi cum ai fi co pilul lui adevărat.
D ar ea ch iar era cop ilul lui. Şi casa lui fuse se căm inu i ei m ult
m ai m u lt tim p decâ t fuse se al contesei. C o ntesa îi elibe ră cu
brutalitate bărbia.
- N u v re au să te văd, şuieră ea. Să n u vo rb eşti cu m ine şi să faci
to t po sib ilu l să nu fii n ic io d a tă în pre ajm a m ea. N u ai voie să
vorbe şti cu R o sa m u nd sau cu P o sy în afara o re lor de lecţie. E le
sunt fiic ele fa m iliei acum şi nu treb uie să fie obliga te să aibă de-a
face cu u n a ca tine. A i vre o întreb are ? S ophie scu tu ră din cap.
- B ine.
C u asta, co ntesa ieşi din cam eră, lăsân d-o pe S ophie spe riată şi
trem urând . Şi cu ochii în lacrim i.
C u tim pul, S ophie află şi m ai m ulte despre po z iţia ei nesigură.
S ervitorii ştiau m ere u totul şi to tul ajungea, pâ nă la urm ă, şi la
ure chile ei.
C ontesa, al cărei num e era A ra m inta, in sistase în c ă de la înce pu t
ca S ophie să fie da tă afară din casă. C ontele refuzase. A ra m in ta nu
treb uia să o iub ea sc ă pe S ophie, spusese el. N u treb u ia nici m ăca r
să o placă. D a r treb u ia să o accepte. E l îşi asum ase
re sp on sa b ilita te a ei tim p de şapte ani şi nu av ea de gâ nd să se
de zic ă acum .
R o sa m un d şi P osy c op iaseră a titudine a m am ei lor şi o tra ta u pe
S ophie ostil şi dispreţuitor. L ui P osy, totuşi, nu îi plăc ea să fie
crudă. P e sora ei n u o b uc ura nim ic m ai m u lt decâ t să o c iup eas că
pe S ophie şi să îi răsuc e a sc ă p ie le a de pe bra ţe atunci când
dom n işo ara T im m o ns nu era atentă. S ophie nu sp un ea nic io da tă
nim ic. Se în d o ia că g uv e rn an ta ar fi av ut cu rajul să o certe pe
R osa m u nd , care ar fi a lergat în tr-un suflet la A ra m in ta cu o
pove ste inventată. D a că c ine va observase că ea avea m ere u
vânătăi, nim en i nu spusese nim ic.
P osy era b lâ n d ă uneori, deşi de obicei ofta doa r şi spunea:
- M a m i nu-m i dă voie să m ă p ort fru m o s cu tine.
C ât despre conte, a ce sta nu inte rv en e a niciodată.
V ia ţa lui S ophie co ntin uă astfel tim p de pa tru ani, pâ nă când
contele surprin se pe to ată lum ea du cân d m ân a la p ie pt în tim pul
ceaiului, în gră din a de tran da firi, şuie rân d o da tă şi c ăz ând cu faţa
în ain te pe dalele de piatră.
N u şi-a m ai re ve n it n iciodată.
T oţi erau şocaţi. C ontele av ea num ai p atru zec i de ani. C ine ar fi
crez ut că îi v a c eda in im a atât de d evrem e? N im en i n u fuse se m ai
uim it de cât A ram inta, care în ce rc a în c ă din n o a pte a nun ţii să
c o n cea p ă un m o ştenitor.
 - S -ar p u te a să fiu însărcinată! se grăbi ea să le sp ună avo caţilor
contelui. N u îi puteţi da titlul vreu nui v ă r înd epă rtat. P o ate că port
un copil.
D ar n u era în să rc in ată şi, la citirea testam entulu i, o lu nă m ai
târziu, A ra m in ta fu sese ob lig ată să stea alătui de viito ru l conte, un
tâ nă r de o m o ra lă în d o ie ln ic ă şi care era m ai des b e at decâ t treaz.
M a jo rita te a do rin ţelo r co ntelui erau obişnuite. L e lăsase câte
ceva se rvitorilor loiali. S tabilise sum e de ban i p e n tru R o sam u nd ,
P osy şi ch iar şi pe n tru S ophie, asigu rân du -se că toa te trei fetele
v o r av ea o zestre resp ectabilă.
A po i avoca tul ajunse la nu m ele A ra m inte i.
„S o ţie i m ele, A ra m in ta G unn in gw orth , C o ntesă de P e nw o od, îi
las sum a a nu ală de dou ă m i de lire...
- A sta e tot? strigă A ra m inta.
„C u ex cep ţia caz ulu i în care e de acord să o gă zd uias că şi să o
în grije as că pe p ro te ja ta m ea, dom n işo ara S oph ia M a ria B eckett,
p ân ă ce ace asta v a îm plin i vâ rsta da două zec i de ani. C az în care
ven itu l an ual al soţiei m ele v a fi trip la t la sum a de şase m ii de lire “
- N u o vreau, şopti A ra m inta .
- N u sunteţi ob lig ată să o prim iţi, îi am inti avocatul. Puteţi...
- Să trăie sc din nu m ai do uă m ii de lire? îl rep ezi ea. N u p re a
cred.
A voc atul, care c âştig a cu m ult m ai p u ţin decâ t atât, nu spuse
nim ic. P roa spă tu l conte, care b ău se co nştiin cio s în to t tim p ul
în tâlnirii, dădu din um eri. A ra m in ta se ridică.
- C e aţi decis? în tre b ă avocatul.
- O prim esc, spuse ea, aproap e în şoaptă.
- Să o caut pe fată, ca să îi spun?
A ra m in ta scu tu ră din cap.
- îi spun eu.
D ar când c ontesa o găsi pe S ophie, ea u ită să m e nţio nez e une le
lucruri im portante.
 C apitolul I

T o ată lum ea v re a să fie in vita tă la balu l m as ca t de lun ea viitoare,

de la fam ilia B rid gerton . N u po ţi să faci un pas fă ră să fii ob lig ată
să asculţi m am e din în alta soc ietate dâ ndu -şi cu p ă re re a despre
cine va veni şi, poa te m ai im portant, cine, ce v a purta.
N ic iu n u l dintre subie ctele m ai sus m enţio nate, oricum , n u este
m ai in teresan t decâ t disc uţia de spre cei doi fraţi B ridg erto n,
B e n ed ic t şi C olin. în ain te să spun ă c ine va că m ai ex istă şi u n al
treile a frate în fam ilie, au to a re a vă a sig ură că are cu n oştin ţă de
existen ţa lui G re gory B rid gerton . E l are, însă, nu m ai 14 ani şi de
aceea nu po ate fi m en ţion at în ace st articol care are de-a face cu
cea m ai sfân tă dintre îndele tniciri, şi anum e c ău tarea unui soţ.
D e şi băie ţii B rid ge rto n sunt foa rte tineri, ei sunt co nsideraţi doi
dintre cei m ai cău taţi burlac i ai sezonului. E ste cu no sc ut fap tul că
am â ndo i au averi resp ectabile . N u e nev oie să ai ochi de v u ltu r ca
să observi că şi ei, la fel ca şi restu l m o şten ito rilo r fam iliei, sunt şi
foarte chipeşi.
O are va reuşi vreo dom n işo ară să profite de m isterul balului
m ascat şi să-l a d em en ea sc ă pe vreu nul dintre burlac i?
A u to a re a ace sto r râ nd uri nici nu în d ră z ne şte să se aventure ze cu
vre u n răspuns.

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N . 13 M A I 1815

- Sophie! S ophieeeee!
S trigătul ar fi p u tu t sparge o sticlă. Sau m ăc ar o pe rec he de
tim pane.
 - V in, R o sam und. Im ediat! S ophie rid ic ă poalele roc hiei
pon osite pe care o p urta şi se gră bi să urce scările, a lu ne cân d pe o
trea ptă şi ab ia re uşin d să ap uce ba lu stra da în ain te să cadă. A r fi
tre b uit să-şi a m in tea sc ă despre scările cernite în ace a dim ineaţă.
O prin du-se a bru pt în fa ţa u şii R o sa m un de i şi în c ă resp irân d
sacadat, S ophie întrebă:
-D a ?
- M i s-a ră cit ceaiul.
L ui S ophie îi ve n ea să-i spun ă că era cald atunci când îl adusese
sus, cu o oră în urm ă. în s ă rosti doa r :
- îţi aduc alt ceainic.
R o sa m un d pufni.
- A şa să faci.
S ophie îşi schim o nos i gu ra în tr-o g rim a să pe care num ai cine va
aproape orb ar fi p utut-o c o nfund a cu un z âm be t şi rid ic ă serviciul
de ceai.
- Să las biscu iţii? în tre b ă ea.
R o sa m un d scu tu ră din capul ei frum os.
- V re au u nii proaspeţi.
C u um erii u şo r aple caţi din cau za greu tăţii se rviciu lui de ceai,
S ophie părăsi înc ă p ere a a v ând grijă să nu protestez e decâ t oda tă
ajunsă în hol. R o sa m un d c ere a m ere u ceai, apoi nu se d eran ja să-l
be a decâ t du pă o oră. P â nă atunci, norm al, b ă u tu ra era rece, iar ea
cere a un ceainic proaspăt.
C e ea ce în se m n a că S ophie era n e v oită să alerge m ere u în sus şi
în jo s pe scări, de foa rte m u lte ori. U n eo rii se p ă rea că asta era to t
ce făce a fară oprire.
Sus şi jo s şi iarăşi sus.
Sigur, m ai erau cusutul, călcatul, coafatul, lustruitul pa ntofilor,
făcutul pa turilor...
- Sophie! F a ta se ră suc i şi o vă zu pe P osy înd re ptân d u-se spre
ea.
- V o ia m să te în tre b da că îţi plac e cum îm i vine c ulo area asta.
S ophie m ăs ură din p riviri costu m ul de siren ă al lui Posy. C ro iala
nu îi ve n ea pre a bine, pe n tru că fa ta era în că plinuţă, dar cu loa rea
se p o triv e a cu ten ul ei.
- E o n u a n ţă fru m o as ă de verde, spuse cu sinceritate, şi îţi scoate
în e vid en ţă roz ul obrajilor.
- B ine. M ă b uc u r că îţi place. T u ştii cum să-m i alegi hainele.
P osy îi zâm bi şi luă u n b isc uit p u dra t cu z ah ăr de pe ta v a de ceai.
- M a m a a to t in sistat cu b alu l m ascat, şi ştiu că n u o să m ă lase
în pace d acă nu arăt cât p ot de bine.
P osy se strâm bă.
- S au dacă ea crede că n u arăt cât se poa te de bine. E h o tă râ tă ca
u n a dintre noi să-l sed uc ă pe unu l dintre fraţii B rid gerton .
- Ştiu.
- C olac pe ste pupă ză, fe m e ia aia, W histled ow n , a scris din n ou
despre ei. A sta nu face decât, P osy în g hiţi re stu l bisc uitu lu i, să o
aţâţe şi m ai tare pe m am a.
- C um e artico lu l de azi? în tre b ă S ophie, sprijin in d ta v a de şold.
N u am a pu cat să-l citesc.
- C a de obicei, spuse P osy, flu tu râ n d o m ână. D e stu l de
plictisitor.
S ophie în ce rcă să zâm bească, dar nu reuşi. A r fi dat orice ca să
trăias că o zi din v ia ţa plictisito are a lui P osy. P oa te că n u era b ine
să fii fa ta A ram intei, dar p etrecerile, plim bă rile şi spec taco lele nu
erau de lepădat.
- Să vedem , zise P osy cu un aer visător. A fă cu t o re cen zie a
balului dat de cu rân d de L ad y W orth, a scris pu ţin despre
V ico nte le G uelph, care pare a fi în drăg o stit de o scoţiancă, apoi
era un articol destul de lung despre ba lul m as ca t de la fam ilia
B ridgerton.
S ophie oftă. C itea de săptăm âni în tre gi despre bal şi, chia r d acă
nu era decâ t o b ia tă cam eristă, b a chiar, oc azional, şi m en a je ră
atunci când A ra m in ta de cid ea că nu m un ceşte suficient, nu pu te a
să nu-şi do re asc ă să m ea rg ă şi ea.
- E u m -aş bu c ura să se lo g od ească V ico nte le G uelph, spuse
Posy, lu ând în că un biscuit. O să fie m ai puţini bu rlac i cu care să
ne b a tă m am a la cap. O ricu m nu am cum să-i atrag atenţia. M uş că
din biscuit, făcâ nd u n zg o m ot p uternic. S per că L ady W h istle d ow n
are dre ptate în p riv in ţa lui.
- P roba bil că are, răsp unse Sophie. C itea J u r n a l u l d e S o c i e t a t e
a l l u i L a d y W h i s t l e d o w n de la înce pu t, în că din 1813, şi ju rn a lista
av ea aproap e în to td e au na drep tate când era v o rb a despre astfel de
chestiuni.
N u că S ophie ar fi avu t o caz ia să cu no ască din prop rie
e xp erien ţă aşa ceva. D ar, d acă citeai articole le des, puteai să te
sim ţi p arte din în alta societate lon d on ez ă chia r şi fără să fi m ers la
vre u n bal.
A rtico lele lui L a d y W h istle d ow n erau sin gura ei bucurie. C itise
de ja toate ro m ane le din b ib lio te c ă şi cum nici R osa m u nd, nici
P osy şi nici A ra m in ta nu erau în d răg os tite de cărţi, S ophie nu
pu te a spe ra că v a citi v re u n a no uă pre a curând.
D a r artico lele erau foa rte distractive. N im en i nu ştia cu siguran ţă
cine este ju rna lista. C â nd zia rul ap ăruse p e ntru p rim a dată, cu doi
ani în ainte, to ată lum ea îşi dăd use cu p ă re re a despre id entita tea
autoarei. C hiar şi acum , dacă L ad y W histle d o w n sc ria c eva m ai
interesant, oa m enii în ce pe a u să vo rb e asc ă şi să se în tre be cine e şi
de unde află atât de re ped e şi cu atâ ta acura teţe aceste veşti.
W h istle d o w n îi o fe rea lui S ophie oc azia să arunce o priv ire în
lu m e a din care ar fi p u tu t face pa rte dacă părinţii ei şi-ar fi
oficializat relaţia. A r fi fost fiic a unu i conte, nu c opia lui din flori.
A r fi chem at-o G unn ing ha m , nu B eckett.
D o a r o dată, i-ar fi plăc u t să fie ea cea care urc ă în trăs u ră şi
p le a că la bal.
în loc de asta, era c ea care le aju ta pe altele să se p reg ăte ască
p e ntru p etre ceri, strân gân du-i co rsetul lui P osy sau aran jând u-i
pă ru l R o sa m u nd ei sau lustru ind o pe rec he de pa nto fi pe ntru
A ram inta.
D a r nu p utea, sau cel pu ţin n -a r fi trebu it, să se plângă. P oa te că
treb u ia să le fie c am eristă A ra m in te i şi fiice lo r ei, dar m ăc ar avea
un aco pe riş de as u pra capului. C eea ce era m ai m u lt decâ t av eau
alte fete aflate în situ aţia ei.
A tun ci când m urise contele, ea nu prim ise nim ic. în afară de
adăpost. în testa m en t, el se asigu rase că nu o vo r da a fară înainte
să îm plin ea sc ă două zec i de ani. A ra m in ta nu ar fi r e nu nţa t la patru
m ii de lire pe an doa r ca să o de a pe ea afară.
D a r cele pa tru m ii erau ale A ram intei, nu ale S ophiei, iar fa ta nu
văzuse niciu n bănuţ. N u m ai a vea hain e frum oase. F u ses eră
în loc uite de roch iile de lân ă ale se rvitoarelor. M â nc a la m asa
cam eriste lor din orice lăsau în fa rfurie A ram inta, R o sa m un d şi
Posy.
S ophie îm p linise de ja dou ăze ci de ani acum ap roape un an, şi
iat-o aici, în că locu in d la P enw o od , în c ă serv ind -o pe A ra m inta.
D in n u se ştie ce m otiv, prob ab il p e n tru că n u v o ia să preg ătea sc ă
sau să plăte asc ă pe altcineva, ace asta îi pe rm itea lui S ophie să
ră m â n ă în casă.
S ophie nu plecase. D a că A ra m in ta era diavo lu l cu noscut, atunci
re stul lum ii era c eva cu totu l nou, iar fata nu ştia cum e m ai rău.
- N u e gre a tava?
S ophie clipi, re ve nind u -şi din v isare, şi o privi pe P osy, care lua
ultim ul b isc u it din tavă. F ir-ar să fie. S perase să îi ră m â nă ei.
- B a da, m urm u ră ea. B a da, e destul de grea. T reb uie să o duc la
bucătărie.
P osy zâm bi.
- N u te m ai ţin. D ar, când term in i trea ba, poţi să-m i calci ro c h ia
roz? O să o p ort diseară. Şi pre su pu n că ar tre bu i preg ătiţi şi
pan tofii de ace eaşi culoare. I-am cam m urd ărit ultim a da tă când
i-am purtat, şi ştii cum e m am a când ai pa ntofii m urdari. N u
c on tea ză că n u se vă d de sub rochie. O să observe şi cel m ai m ic
fir de p ra f d acă ridic poa lele ca să urc vre o treaptă.
S ophie aprobă, a d ău gâ nd în gâ nd sarcinile trasate de P o sy la
lista ei de treb uri zilnice.
- N e ve de m m ai târziu, atunci! M u şcâ nd din u ltim ul biscuit,
P osy se în to arse şi disp ăru în c am era ei. S ophie se în drep tă spre
bucătărie.

C â tev a zile m ai târziu, S ophie, în genu nch i, ţin ân d câteva ace

între dinţi, fă ce a ultim ele re tu şu ri costum ului de bal m ascat al
A ra m inte i. R o c h ia de R e g in a E liz ab e th fu sese liv ra tă de croitor pe
m ăsură, dar ace asta insistase că era p re a larg ă în talie.
- C um e acum ? în tre b ă S ophie, v orb in d p rintre dinţi, ca să nu
scape acele.
- P re a strâm tă.
S ophie aju stă c âte v a ace.
- D ar acum ?
- P re a largă.
F a ta scoase u n ac şi îm p uns e m ate ria lul cu altul exac t în ace laşi
loc.
- A ic i cum e?
A ra m in ta se răsuc i d intr-o pa rte în alta, apoi decretă:
- E suficient.
S ophie zâm bi pe n tru sine şi se ridică, p e ntru a o aju ta pe
A ra m in ta să dezbrace rochia.
- Sigur, m urm ură ea. G ăsise că era cel m ai sim plu să spun ă asta
des în conv ersaţiile cu A ra m inta.
- B alu l este foa rte im porta nt, spuse ace asta pe un to n ascuţit.
R osam un d treb uie să se c ăsăto rea scă anul ăsta. N o ul conte... Se
c utrem ură, dezgustată. M i-a spus că e ultim ul an în care m ai
p u tem locui la P enw o od . C ât tupeu! E u sunt co ntesa m oşten itoare,
p ân ă la urm ă, iar R o sa m un d şi P osy sunt fiicele contelui. „F iic ele
v itre g e “ , o co re c tă S ophie în gând.
- A ve m drep tul să lo cuim aici sezonul ăsta. H a ba r n u am ce
in ten ţio n eaz ă să fac ă a cesta cu casa.
- P oate că doreşte să participe şi el la even im entele din societate.
P oate caută o soţie, suge ră S ophie. C u sig uran ţă doreşte să aibă un
m o ştenitor.
A ra m in ta se în cruntă.
- D a că R o sa m un d nu se m ărită cu un tâ n ă r bogat, n u ştiu ce ne
facem . E dificil să înc hiriez i o locu in ţă bună. Şi costă foa rte m ult.
S ophie nu spuse că A ra m in ta era sc utită de la a plăti o cam eristă.
D e fapt, înainte să îm plin ea sc ă ea două zec i de ani, ch iar prim ise
câte pa tru m ii de lire pe an ca să o ţin ă pe ea pe po st de cam eristă.
A ra m in ta po cn i din degete.
- N u u ita că R o sa m u nd trebu ie coafată.
 R o sa m un d v oia să poarte costum u l de M a ria A ntoa neta. S ophie
în tre base d acă o să poarte şi un ştreang sau n işte pe te de sânge pe
gât. P e R o sa m un d nu o am uz ase rem arca.
A ra m in ta îşi pu se roc h ia şi strânse cen tu ra cu m işc ări scurte,
exersate.
- Şi P osy, spuse ea strâm bâ nd din nas, o să aibă nevo ie de
ajuto rul tău, în tr-u n fel sau altul.
- P e P osy o ajut m ere u cu plăcere, spuse S ophie.
A ra m in ta îi aru nc ă o priv ire isco ditoa re, înc e rc â nd să-şi dea
sea m a da că fa ta fuse se im pertinentă.
- A i g rijă să o ajuţi, spuse ea pe u n to n tăios.
A p o i plec ă spre sala de baie, m ărşăluind. S ophie duse m ân a la
frunte, ca în tr-u n salut m ilităre sc, când u şa se în ch ise în urm a
A ram intei.
- A ic i erai, spuse R o sa m u nd dâ nd b uz na în înc ăpere. A m nev oie
de tine, im ediat.
- M ă tem că treb uie să aştepţi...
- A m spus im ediat! o rep ezi R osam und.
S ophie în d rep tă um e rii şi o privi cu hotărâre.
- M a m a ta vre a să îi m od ific rochia.
- S coate pu r şi sim plu acele şi spune-i că e gata. N u o să-şi dea
seam a.
S ophie se gând ise de ja la asta, aşa că oftă, de scurajată. D a că
făce a cum îi cere a R osam und , a ce asta i-ar fi spus im ed iat m am ei
ei, care ar fi fost fu rioa să o săptăm ână. A c um era n e vo ită chia r să
facă m o dific ările.
- D e ce ai n evoie, R osam und ?
- M i s-a de sc usu t tiv u l rochiei. N u ştiu cum .
- P oate că, atunc i când ai pro bat-o...
- N u fi im pertinentă!
S ophie în chise gura. E ra m ai greu să p rim e as că ordine de la
R osam un d. M ai ales pe ntru că, odată, fu se se ră egale şi îm pă rţiseră
ace eaşi c am eră şi ace eaşi gu ve rnantă.
- T rebu ie re p ara tă im ediat! spuse R o sa m u n d p u fn in d afectat.
S ophie oftă.
 - A d u -o în coace. M ă ocup de ea du p ă ce te rm in roc hia m am ei
tale. P ro m it că o term in la tim p.
- N u v oi în tâ rz ia la ace st bal! o a vertiz ă R osam und . D a că se
în tâ m p lă aşa ceva, o să fie vai de tine!
- N u o să în târzii, pro m ise S ophie.
R o sa m un d p ufni din nou, apoi ieşi gră b ită ca să a duc ă rochia.
- Au!
S ophie le v ăzu pe cele dou ă surori lovin du-se u n a de cealaltă, în
pra gu l uşii.
- A i g rijă pe und e m ergi, Posy! o rep ezi R o sa m u n d pe sora ei.
- A i p u te a tu să te uiţi pe und e m ergi! ve ni im ed iat replica.
- E u eram atentă. N u am cum să m ă fe resc din c ale a ta, fiin dc ă
eşti p re a m are!
O bra jii lui P o sy se îm b ujora ră şi fata păşi la o parte.
- A i ne voie de ceva, P osy ? în tre b ă S ophie dup ă plec are a
R osam un dei.
- P oţi să-ţi faci tim p să m ă co afezi diseară? A m gă sit nişte funde
verzi ca algele.
S ophie oftă. F u nd ele ve rzi nu avea u cum să arate bine în pă rul ei
şaten, dar n u avu in im a să roste as că asta.
- O să în cerc, dar am de re pa ra t roc h ia R o sam un d ei şi de
m od ific at costu m ul m am ei tale.
P osy pă ru de sc um pănită. A p ro a pe că îi frânse in im a lui S ophie.
E ra sing ura care se p urta frum os, în afară de servitori.
- N u te tem e, o a sig ură ea. P ă ru l tă u o să arate m inunat, oricâ t de
pu ţin tim p am avea.
- M ulţum e sc , Sophie!
- N u ai în ce p u t să lu crezi la costum u l m eu? tu n ă A ra m inta ,
pro a sp ăt re în to arsă din sala de baie.
S ophie în g hiţi cu greutate.
- V o rb eam cu R o sa m u nd şi cu P osy. R o sa m u nd şi-a rup t
rochia...
- T reci o da tă la treabă!
- D a. Im ediat. S ophie se a şe ză pe sofa şi înto arse roc h ia pe dos,
ca să o p oa tă strâm ta în talie. M a i rep ede d ecâ t im ediat! m o rm ă i
ea. M a i re ped e ca aripile une i colibri. M ai re ped e decât...
- C e to t şopteşti acolo?
- N im ic.
- T erm in ă im ediat. A i o vo ce enervantă.
S ophie strânse din dinţi.
- M am ă, spuse P osy, S ophie o să m ă coafe ze diseară ca pe...
- S igur că o să te coafeze. N u m ai pierd e vre m e a şi pu n e-ţi nişte
com pre se pe ochi, ca să nu m ai fie aşa um flaţi.
P osy se sc him b ă la faţă.
- A m ochii um flaţi?
S ophie clă tin ă din cap, în sp eranţa că, poate, P osy decide să se
uite spre ea.
- T u ai m ere u ochii um flaţi, re p lic ă A ram inta. N u e aşa
R osam u nd ?
P osy şi S ophie p riv iră spre uşă. R o sa m u n d intră, du cân d cu ea
co stum ul de M a ria A nto an eta. - înto td eau na . D a r o c o m p re să o să
rem ed iez e problem a. S unt sigură.
- A ră ţi m in u n a t în sea ra asta, îi spuse A ra m in ta R osam un dei.
Şi nici m ăca r nu ai înc e p ut să te pre găte şti. A u riul ro ch iei se
potriv eşte de m in un e cu pă rul tău!
S ophie îi arun că o priv ire com pă tim ito are lui P o sy cea cu pă r
castaniu, care nu prim e a n ic io d a tă astfel de com p lim e nte de la
m am a ei.
- O să-l cuce reşti pe unu l dintre fraţii B rid gerton , co ntinuă
A ra m inta. S unt convinsă.
R o sa m un d privi, tim id, spre podea. E ra o expresie exersată, iar
S ophie trebu i să a dm ită că i se p o triv e a fo arte bine. P e de altă
parte, apro ape to tu l i se potrivea. P ăru l au riu şi ochii alb aştri erau
la m od ă în acel an şi, da to rită m oşten irii ge neroa se lăsată de
re gre tatul conte, pro ba b il că fa ta avea să-şi gă se asc ă un soţ b un
înain te să se term in e sezonul.
S ophie se u ită din n ou la P osy, care îşi p riv ea m a m a cu tristeţe şi
resem nare.
- Şi tu arăţi m inunat, P osy, îi scă pă ei.
P osy se lu m ină din tr-o dată.
 - C rezi?
- A b solut. Şi co stum ul tău e foa rte original. S unt co nv in să că vei
fi sin gu ra sirenă.
- D e un de ştii tu? în tre b ă R osa m u nd, râzând. D oa r nu ai fost la
vreo petre cere , vreodată.
- S unt sigu ră că o să te sim ţi m inun at, P osy, spuse S ophie apăsat,
ign orând în ţe pă tu ra R osam und ei. S unt fo arte invidioasă. M i-ar fi
plă c u t să p ot m e rge şi eu.
O ftatul lui S ophie nu prim i, la început, n iciun ră spuns, pe n tru ca
apoi să fie urm at de ho hote de râs din p a rte a A ram in tei şi a
R osam u nde i. C h iar şi P o sy ch icoti puţin.
- A sta-i bună, spuse A ram inta, sufoc ând u-se de râs. M ic uţa
S ophie la balul B rid gerton . în a lta societate nu prim eşte copii
ne legitim i, să ştii.
- N u am spus că m ă aştept să m erg, spuse S ophie, ap ărându-se.
A m spus că m i-a ş dori să pot.
- N -a r tre b ui nici să te gân deşti la u n a ca asta, se a m estecă şi
R osam u nd . D a că îţi do reşti lucruri pe care nu le po ţi obţine în
veci, o să fii dezam ăgită.
D a r S ophie nu o auzi, fiin dc ă în acel m om e nt se în tâ m p lă un
lucru dintre cele m ai neob işn uite, în tim p ce ea se în to rc ea către
R osam u nd, o vă zu cu co ad a och iului pe m ena jeră , care stă tea în
prag. E ra d oa m n a G ibbons, care ven ise de la P e nw oo d P a rk din
pro vincie atunc i când m urise m en a je ra de la re şe dinţa d in oraş.
C ând li se în tâlniră , ace asta îi fă cu cu ochiul.
îi făcu cu ochiul!
S ophie nu cred ea să o m ai fi vă zu t pe doa m n a G ibb ons fă cân d
asta.
- Sophie! M ă asculţi?
S ophie o privi pe A ram inta.
- îm i pare rău, m urm u ră ea. C e spuneai?
- S puneam , zise ea pe un to n ră utăc ios, că ai face bine să înce pi
să coşi costum ele. D a că în tâ rz ie m la bal, tu o să suporţi
consecinţele.
- D a, sigur, spuse S ophie în grabă. în fip se acul în m aterial şi
în ce p u să coasă, dar gân dul la do am n a G ib bo ns n u îi d ăd ea pace.
A făcu t cu ochiul? D e ce ar face asta?

T rei ore m ai târz iu S ophie stă tea pe trep tele de la intrare şi se

u ita la cele trei fem e i ajutate de vizitiu să urce în trăsură. îi fă cu
sem n cu m ân a lui P osy, care îi în toa rse gestul. F a ta priv i trăs ura
care se în de p ă rta pâ n ă când a ce asta dispă ru la co lţul străzii.
D ista nţa era m ic ă pâ nă la c asa fam iliei B rid gerton , acolo unde se
ţin e a balul m ascat, dar A ra m in ta ar fi insistat să plec e cu trăsura,
ch iar da că lo cuiau alături.
E ra im p orta nt să îţi faci in tra re a aşa cum trebuie.
O ftând, S ophie se ră suci pe călcâie şi u rc ă treptele. M ăc ar
A ra m in ta uitase, în to iu l p re gă tirilo r să îi lase o listă cu sarcini de
în d ep linit cât lip se a ea. O sea ră lib eră era u n a de vă rat răsfăţ. A r
pu te a citi un rom an. Sau, poate, ar p u te a g ăsi ediţia de astăzi a
ju rna lu lu i. îşi am in tea că o văzus e pe R o sa m u nd luându-1 la ea în
cam eră m ai devrem e.
D a r când călcă p ragu l, d oa m n a G ib bon s ap ăru de n ică ieri şi o
a pu că de braţ.
- N u ai tim p de pierdut!
S ophie o privi ca şi cum ar fi vă zu t o stafie.
- P oftim ?
D o a m n a G ib bon s o tras e de m ână.
- V ino cu m ine.
S ophie se lăsă co n du să în sus pe scări, în cam era ei, în că pe re a
m ic u ţă de sub streşini. D o a m na G ibb ons se p u rta fo arte ciudat, dar
S ophie îi făcu pe plac şi o urm ă. M e na je ra se purtase înto td e au n a
fo arte fru m o s cu ea, ch iar şi atunci când era clar că A ra m in tei nu-i
plăc ea ace st lucru.
- T rebu ie să te dezbraci, spuse d oa m n a G ibbons, de sc hiz ând uşa.
- P oftim ?
- N e grăbim .
- D o a m nă G ibbons, dum n eav oastră...
S ophie de schise gu ra să vorbească , dar am uţi vă zân d ce o
aştep ta în c am era ei. O c adă cu ap ă fierb inte era p re g ătită în m ijloc
şi to ate trei cam eristele îşi făce au de lucru în p re ajm a ei. U na turn a
apă, alta m eş te rea la în cu ie to a rea unui cufăr m isterio s şi a treia,
care a vea un pro sop , o înd em n ă să se grăbească.
Sophie le a ru ncă o priv ire ne dum erită.
- C e se petrece ?
D o a m n a G ibb ons se în to arse spre ea şi spuse, m ân dră de sine
însăşi:
- D um ne ata, do m nişo ară S oph ia M a ria B eck ett, o să m erg i la
ba lul m ascat!

O oră m ai târz iu, S ophie era tota l tran sform ată . C u fărul
a scu nd ea roc hii ale m am ei re g retatu lu i conte. E ra u în vec hite , dar
nu conta. L a u n b al m as ca t nim e ni nu se a şte pta ca ro ch iile să fie
croite dup ă u ltim a m odă.
P e fun du l cu fărulu i era o roc hie m inu nată, argintie, cu u n corset
strâm t, înc rus ta t cu perle şi cu va luri de vo lane, atât de la m o dă în
secolul trecut. S ophie se sim ţea ca o p rinţe să num ai atingând-o.
E ra p uţin u m ed ă du p ă atâ ta tim p de stat în cufăr, dar u na dintre
cam eriste o duse afară, la aer, şi o stropi cu ap ă de trandafiri.
C ât despre ea, fuse se spă lată şi parfum ată , c oa fa tă şi ch iar ru jată
puţin.
- Să nu-i spui dom nişoarei R osa m und , îi şoptise cam erista.
L -am fu ra t din co lec ţia ei.
- U ite, spuse d oa m n a G ibbons. A m g ăsit m ănu şi asortate.
Sophie o privi pe m enajeră, care ţin e a o perech e de m ăn uşi lungi
p ân ă la cot.
- înse m ne le re şed in ţei P e nw ood. Şi sunt cu m on ogra m ă.
C hiar lâng ă tiv.
D o a m n a G ibb ons o în to arse pe cea laltă şi citi:
- SLG . S arah L ou isa G unn ing w orth. B un ic a ta.
Sophie o privi surprinsă. D o a m n a G ibb on s nu spusese niciod a tă
că tatăl ei fuse se contele. N im en i de la P e n w oo d P a rk nu
re cu no scu se cu v oce tare că ea ar fi fo st ru d ă de sânge cu fam ilia
G unnin gw o rth.
- E i bine, este, to tu şi b u nica ta, de clară do am na G ibbons.
A m evitat cu to ţii subie ctul de stu lă vrem e. E o crim ă că R osam un d
şi P osy sunt tra tate ca m oşten itoare, iar tu, sânge din sângele
contelui, treb uie să m ături p re cu m servitoarele.
C ele trei cam eriste ap ro b ară din cap.
- N u m ai o dată, spuse do am na G ibbons, n u m ai pe ntru o noapte,
tu o să fii fru m o asa balului. Z âm bind , o ră suc i u şo r pe S ophie cu
faţa spre oglindă.
F etei i se opri respiraţia.
- E u sunt?
D o a m na G ibb ons aprobă, cu ochi strălucitori.
- A ră ţi m inunat, drag a m ea, şopti ea.
S ophie rid ic ă în ce t m ân a spre păr.
- N u atinge coafura! ţip ă u n a dintre cam eriste.
- N u o stric, pro m ise ea, zâm bind n e sigu r ca să-şi ascu ndă
lacrim ile.
P ărul îi fuse se pu d ra t cu p u ţin sclipici, iar acum stră luc ea ca al
un ei prin ţese din po veşti. B u cle le blo nd în ch is erau prin se în tr-u n
coc lejer, iar o şuv iţă îi alu ne ca d e-a lu ngul gâtului. O chii, de
o bicei co lora ţi în verd e întun ec at, acum strălu cea u ca sm araldele.
D e şi S ophie b ă nu ia că asta se da tora lacrim ilor.
- P oftim m asca, spuse brusc do a m na G ibbons. A c ce so riu l îi
a co pe rea ju m ă ta te de fa ţă şi se lega la spate, deci nu treb u ia ţin ută
cu m âna. M a i avem nev oie de pantofi.
S ophie se u ită cu re g re t la pan tofii ei com ozi, dar urâţi, aşe zaţi
în tr-u n colţ al încăperii.
- M ă te m că n u am n im ic po triv it cu un costum atât de delicat.
C am erista care o rujase rid ic ă o p erech e de co nduri albi.
- D in dulapu l lui R osam und.
S ophie în că lţă un picior, dar îl retra se repede.
- E m u lt p re a m are, spuse ea, p riv in d la do am na G ibbons. N u o
să po t m erg e cu ei.
D o a m na G ibb ons se în to arse spre cam eristă.
- A du unii din dulapu l lui P osy.
- A i ei sunt şi m ai m ari, spuse Sophie. Ştiu, p e ntru că i-am
curăţa t de m u lte ori.
 D o a m na G ibbo ns oftă adânc.
- N u avem ce să facem . T reb uie să luăm din co lec ţia A ram intei.
S ophie se cutrem ură. G ân du l că treb uie să intre u nd e v a pu rtând
p an tofii A ra m in te i era înfricoşă tor. D a r p utea să fa că asta sau să
m ea rg ă desculţă. Şi nu c red ea că ar fi p rim ită la bal fă ră pantofi.
C â tev a m inu te m ai târz iu, c am erista se în toa rse cu o perech e de
c on duri de satin, cu suţi cu arg intiu şi îm p od o biţi cu diam ante
false.
S ophie avea, încă, sentim en tul ne plă cu t de dinainte, dar în că lţă
oricum unul dintre pantofi. îi ve n ea p erfec t
- Şi se po trive sc, spuse u na dintre cam eriste, arătând c u sătu ra
argintie. C a şi cum ar fi fo st fă cuţi pe n tru ro c hia asta.
- N u avem tim p să ad m irăm pa ntofii, spuse d oa m n a G ibbons.
A scu ltă bine ce îţi spun. V iz itiul s-a în to rs şi o să te duc ă şi pe tine
la cas a B ridg erton. D ar tre bu ie să le aştepte în fa ţa conacului,
pre gă tit oricân d v o r ele să place. A sta în se am nă că trebu ie să ieşi
la m iez ul nop ţii şi nici o se cu ndă m ai târziu. N e -a m înţeles?
S ophie ap rob ă şi se u ită la ceasul de pe perete. E ra p uţin după
ora nouă, c eea ce în se m n a că a vea de pe tre cu t la bal dou ă ore.
- M ulţum e sc , şopti. M u lţum esc m ult.
D o a m na G ibbo ns îşi tam p o n ă colţul oc hiului cu o batistă.
- Să te sim ţi bine, drag a m ea. N um a i a sta îm i doresc.
S ophie privi din no u la ceas. D o u ă ore. D o u ă ore pe care să şi le
a m in tea sc ă to ată viaţa.
 C apito lu l II

F a m ilia B r id g e r to n e s te c u a d e v ă r a t d e o s e b ită . S u n t s ig u r ă c ă
n u e x is tă n im e n i în L o n d r a c a r e s ă n u ş tie c â t d e m u lt s e a m ă n ă
î n tr e ei, s a u c ă n u m e l e l o r s u n t în o r d i n e a l f a b e t i c ă . A n t h o n y ,
B e n e d i c t , C o l in , D a p h n e , E l o i s e , F r a n c e s c a , G r e g o r y ş i H y a c i n t h .

M ă î n tr e b c u m s - a r f i n u m i t a l n o u ă l e a c o p i l a l r e g r e t a t u l u i
v i c o n t e ş i a l v ă d u v e i l u i f o a r t e p l i n ă d e v ia ţ ă . I m o g e n ? I n i g o ?

P o a t e c ă e m a i b i n e c ă a u r ă m a s l a n u m a i o p t.

D IN JU R N A L U L L U I L A D Y
W H IS T L E D O W N . 2 IU N IE 1815

B e ne dict B ridg erto n era al d oilea dintre cei opt copii, deşi une ori
a vea im presia că este cel de-al o sutălea. P e trec ere a pe care m am a
lui insistase să o gă zd u ia sc ă era u n b al m ascat, a şa că B e ne dict
pu rta o m ască neagră. în c iud a ei, to ată lum ea ştia cine este. Sau
a proape că ştia. „ U n B rid g erto n !“ ex cla m au ei, a pla udâ nd
bu curoşi. „ P ro b a bil că eşti din fa m ilia B ridgerton! R ecu nos c un
B rid ge rto n dintr-o m ie !“
B e ne dict era intr-a dev ăr din fam ilia B rid gerton . D e şi nu îşi
do re a să facă parte din altă fam ilie, une ori ar fi v ru t să fie
c on siderat m ai pu ţin ca parte a a cesteia şi m ai m ult ca o po rso a nă
diferită, unică.
C hiar atunci, o fem e ie de v â rs tă incertă, c ostu m a tă în p ăstoriţă,
se apro pie de el.
- C in eva din fam ilia B ridgerton! A ş re cun oa şte părul ăsta
cas tan iu oriunde. T u care dintre ei eşti? N u -m i spune. O să
ghicesc. N u eşti v iconte le, pe ntru că pe el tocm ai l-am întâlnit.
P ro ba bil că eşti nu m ăru l doi sau n um ăru l trei.
B e n ed ic t o priv i cu răceală.
- C are dintre ei? D o i sau trei?
- D oi, se ră sti el.
E a aplaudă.
- A şa c red eam şi eu! T rebu ie să o găse sc pe P orţia. I-am spus că
eşti al doilea...
B e n ed ic t îşi stăpâni cu g re u u n m o rm ă it n em ulţum it.
- D ar ea a spus că nu, eşti cel tânăr, dar eu...
B e n ed ic t sim ţi că treb uie să plece im ediat, altfel ar fi sug rum at-o
pe p riv ig h e to are a asta şi nu c red ea că ar fi p utut scă pa ba sm a
curată cu atâ ţia m a rto ri prin preajm ă.
- M ă scuzaţi, spuse el cu o voc e blândă. A m vă zu t pe c ine va
c ăru ia treb u ie să îi vorbesc.
E ra o m inc iun ă, dar n u îi p re a păsa. C u o apleca re po litic oa să a
capulu i se îndep ărtă, înd re p tâ nd u -se cu vite z ă spre u şile laterale,
n e ră b d ă to r să scape de m u lţim e şi să se furişez e în bib lio te c a
frate lui său und e să aibă parte de p u ţin ă linişte şi pace. Şi, poate,
de un p a ha r de coniac.
- B enedict!
L a naiba. A p ro a pe că scăpase. R id ic ă p riv ire a spre m am a sa,
care se gră be a să-l p rind ă din urm ă. E ra îm bră ca tă în tr-u n costum
din e poc a elisabetană. P rob ab il că v o ia să fie un personaj al lui
S hakespeare, dar el, unul, nu-şi p u te a da seam a care anum e.
- C u ce te p o t ajuta, m am ă ? Şi nu m ă pune să da nsez cu
H e rm ion e S m ythe-S m ith. U ltim a da tă când am fă cu t asta era
să-m i pierd piciorul.
- N u v oiam să îţi cer u na ca asta, re plic ă V iolet. V re au să
d ansezi cu P rud en ce F ea theringto n.
- A i m ilă de m ine, m am ă, gem u, el. C e îm i ceri acum e şi m ai
rău.
 - N u te pu n să o iei de nevastă. E suficie nt să da nse zi cu ea.
B e ne d ic t îşi stăpâni un m o rm ăit. P rude nc e F e ath ering to n, deşi
era o pe rso an ă drăguţă, a vea m in te a scu rtă şi un râs atât de
e nerva nt în câ t făcuse câţiv a bă rb aţi în to ată firea să fu gă
astu pân du -şi urechile.
- Să-ţi spun cum facem , zise el. D a n se z cu P ene lop e
F eathe rin gton, d acă tu o ţii de parte de m in e pe P rude nce.
- E bine şi aşa, spuse m am a lui, a prob ând m ulţu m ită şi lăsându-1
pe B e n ed ic t cu im presia că asta era exac t ce-şi dorise ea de la
început.
- E acolo, lâng ă p ah are le de lim onadă. C o stu m ată în spiriduş,
drag a de ea. C u lo are a îi vine bine, dar treb uie să v orbe asc ă cine va
cu m am a ei d ata viito are când m erg la croitor. P oa rtă un co stum
tare ne fericit. N u-m i dau sea m a cum s-a pu tu t în tâ m p la aşa ceva.
- E clar că nu ai v ă zu t sirena, m urm ură B enedict.
E a îl lovi uş o r cu pa lm a peste braţ.
- N u ai v oie să râ zi de oaspeţi.
- D ar e a şa de uşor.
M a m a sa îl privi cu re proş, apoi spuse:
- M ă duc să o caut pe sora ta.
- P e care dintre ele?
- P e cea nem ărita tă, spuse V io le t cu voioşie. P oate că vicon te le
G ue lp h e inte resat de scoţiancă, dar nu sunt în că pro m işi unu l
celuilalt.
B e ne d ic t îi ură, în gând, noroc viconte lui. S ă rm anul b ă ia t va
av ea nevoie.
- Şi m ulţum esc că dan se zi cu P ene lope , spuse ea apăsat.
E l îi zâm bi pe ju m ă tate, cu ironie. Ş tiau am â nd oi că vo ia să-i
a m intească, nu că îi era rec uno scă toa re. In c ru c işă braţe le în tr-un
ge st ca de ap ărare şi îşi privi m am a în dep ărtân du -se . T rase aer
adânc în p ie pt şi îşi croi drum spre m as a cu pa hare de lim onadă. O
ad ora pe m am a sa, dar a ce asta avea pro stu l obice i să se am estece
pre a m u lt în vie ţile sociale ale co piilo r ei. C e va ce o de ran ja m ai
m u lt decâ t că el n u av ea o soţie era ch ipul tris t al une i fe m ei pe
care nu o in vita nim e ni la dans. A şa că B e n ed ic t p e tre ce a m u lt
tim p pe ringu l de dans, u ne ori ală turi de fem ei cu care ea v oia să-l
însoa re, dar m ai des cu fetele pe care nim en i altcin ev a n u le inv ita
la dans.
L e p re fe ra pe cele din a dou a categorie. F etele foarte căutate
e rau supe rficiale şi cam plictisito are. M a m a lui o plăc use
în to td e au na pe P en elo pe F ea the rin gton, care era la al... B e ne dict
se încrun tă, gânditor. L a al treile a ei sezon? P ro b ab il că da. Şi
nim e ni nu p ă re a inte resat să îi de vină soţ. L u i nu îi ră m â ne a decâ t
să îşi facă datoria. P en elo pe era o fa tă destul de drăguţă,
inte lig en tă şi cu pe rson alitate. în tr-o zi av ea să-şi gă se asc ă un soţ.
N u v a fi el acela, desigur. N ic i vreu nul dintre cuno sc uţii lui, dar cu
sigu ra nţă va g ăsi pe cineva.
O ftând, B e ne d ic t se în d rep tă spre ea. A proa pe că sim ţea gustul
c oniacului, de lic at şi nu p re a aspru. V a tre bu i să se m ulţu m ea sc ă
să be a lim onadă.
- D o m n işo a ră F eathering ton ! spuse, în ce rc â nd să nu se
cu trem u re atunci când trei dom nişoare cu ace st nu m e se întoa rse ră
în d irecţia lui. Z âm b in d ne con vingă to r, spuse:
- D o m n işo a ra P en elop e, la dum nea ei m ă refer.
D e la distanţă, P en elo pe îl priv i încâ ntată , iar B e ne dict îşi am inti
din n ou că pe ea ch iar o plăcea. A r fi fo st m ai p op u la ră da că nu
e rau surorile ei, fem e i care îl pu tea u face uş o r pe orice bă rb at să-şi
d orească să plec e cât m ai rep ede în A ustralia.
A proa pe că aju nsese ală turi de ea când auzi un va l de şoapte în
urm ă. Ş tia că treb u ie să îna in tez e şi să term in e cu dan sul-da torie ,
dar cu rio z ita te a în vinse. Se răsuci. Şi se pom eni fa ţă în fa ţă cu cea
m ai fru m oa să fem e ie pe care o vă zuse vreodată.
D e fapt, nu îşi d ăd ea se am a d acă era frum oasă. A v e a păru l de un
blo nd înch is, com un, şi cu m as ca bine strâ nsă nu i se ve de a de cât
ju m ă ta te din faţă.
D ar a vea ceva ce îl fă cu să ră m â nă nem işcat, m ut de adm iraţie.
Z âm be tu l ei, form a ochilor, felul în care arăta şi felul în care se
u ita prin sală, uim ită de in vitaţi în ciu d a c ostum elor ridicole.
F ru m us e ţe a ei v e n ea din interior. Sclipea. S trălucea. R adia, iar
B e ne d ic t în ţelese im e diat că asta se da to ra fap tului că era fericită.
F e ricită să se afle unde era, şi să fie cine era. F e ricită în tr-un fel pe
care B e n ed ic t ab ia da că şi-l m ai am intea. E ra ad evă rat că el a vea o
v ia ţă bună. P oa te ch iar u na foarte bună. A ve a şapte fraţi grozavi, o
m am ă care îl iub ea şi o m u lţim e de prieteni. D ar fe m e ia asta
c u no şte a buc uria. Şi B e ne d ic t do re a să o c un oa scă pe ea.
U itân d de P en elope , îşi fă cu loc prin tre in vitaţi pâ nă când ajunse
la c âţiva paşi de n ou-ve nită. A lţi trei dom ni aju ns eseră în aintea lui
şi o co ple şe au de ja cu co m plim ente. B e n ed ic t o priv i cu interes.
N u re ac ţio n a precu m alte fem ei. N u era tim idă. N ic i nu se p u rta ca
şi cum s-ar fi a şte ptat să fie c om p lim e ntată . N u era intim idată,
speriată, dar nici n u îi p riv ea de sus, ironic, aşa cum te-ai fi putut
aştepta de la o fem e ie din în alta societate. E a z âm be a pu r şi
sim plu. D e fapt, apro ape că râ d ea de fericire. B e ne dict p re su pu n ea
că e plăc ut să prim eşti co m plim ente, dar nu m ai văzu se n ic io da tă o
fe m eie care să reac ţio ne ze cu atâ ta bucurie. P ăşi în ainte. V o ia să
sim tă şi el b u c uria ei.
- M ă scuzaţi, dom nilor, dar do am n a m i-a prom is d eja un dans,
m inţi.
T ăietu rile m ăş tii ei, cele din ju ru l ochilor, erau p uţin p re a m ari,
iar B e ne dict îi vă zu u im irea. A p oi zâm betul am uzat. întin se m âna,
p ro v oc ând -o în tăc ere să îl co ntrazică. D a r ea zâm bi. L arg, radios.
U n z âm be t care îi străpu nse piele a şi îi atinse sufletul. A b ia când
ea îşi a şez ă m ân a peste a lui, B e ne d ic t re aliz ă că îşi ţinuse
respiraţia.
- V a lsezi?
- N u p ot dansa.
- G lum eşti.
- M ă tem că nu. A d e vă ru l este că...
E a se a plecă şi, z âm bind uşor, spuse:
- N u ştiu să dansez.
O privi surprins. M işcă rile îi erau graţioase şi, în plus, ce
dom n işo ară de vâ rsta ei nu ştia să d anseze?
- P u te m face un singu r lucru, atunci, m u rm u ră el. O să te înv ăţ
să dansezi.
îl privi uim ită, apoi izbu cn i în râs.
 - C e e am uz ant? în tre b ă el în ce rc â nd să p a ră serios.
E a îi zâm bi ironic, aşa cum ţi-a r zâm bi un co leg de şcoală, n u o
tân ă ră dom n işo ară la u n bal, şi spuse:
- C hiar şi eu ştiu că lecţiile de dans n u se iau în tim pul balurilor.
- M ă între b, şopti el, ce în se am nă „ c h ia r şi e u “ .
E a nu răspunse.
- A tun ci v a tre b u i să iau atitudine, spuse el, şi să te forţez să-m i
faci pe plac.
- Să m ă forţezi?
D ar o spuse zâm bind, pe n tru că nu era ofensată.
- A r fi lipsit de polite ţe să las să co ntinue o astfel de situaţie, atâ t
de tristă.
- T ristă?
E l rid ic ă din um eri.
- O do am nă atât de fru m oa să care să nu ştie să d anseze... M i se
pare o crim ă îm p o triv a naturii.
- D a că îţi dau voie să m ă în veţi să dansez...
- C ând o să îm i dai voie, da?
- D a că îţi dau voie... U nd e se ţin lecţiile?
B e n ed ic t rid ic ă bă rb ia şi se u ită de jurîm p re ju r. N u îi era gre u să
p riv ea sc ă peste cape tele in vitaţilor. E ra, cu siguranţă, cel m ai în alt
bă rb at din încăpere.
- V o m fi ne vo iţi să ie şim pe terasă, spuse el pâ nă la urm ă.
- P e terasă ? N u o să fie foarte aglom erat? E cald afară.
Se ap lec ă spre ea.
- N u şi pe tera sa privată.
- T era sa privată, spui? între bă ea, am uzată. N u te supăra, dar de
unde ştii tu despre te ra sa asta privată?
B e n ed ic t o priv i în m ărm urit. O are nu îl re cu noscu se ? N u se
a şte pta să-l ştie în tre g oraşul, dar făce a pa rte din fam ilia
B rid ge rto n ei, da că îl cuno ştea i pe un ul dintre ei, pu tea i să îi
recu no şti pe toţi. T oa tă lu m e a din L on dra ştia pe c ine va din
fam ilia lui. B e n ed ic t era re cu no sc u t ap roape peste tot. C h iar dacă,
uneori, drept „ A l d oile a “ .
- N u m i-a i răsp un s, îi am inti fe m e ia m isterioasă.
 - D esp re te ra sa privată? B e ne dict îi rid ic ă m ân a în m şn u sa tă şi îi
sărută degetele. S ă spunem că am m eto de le m ele.
E a pă ru neh otărâtă , aşa că o tras e de m ână, m ai ap roape de el.
N um ai cu câţiv a centim etri, dar, cum va, fa ta păru la num ai un
să rut distanţă.
- V ino. D a ns e az ă cu m ine.
E a păşi în ainte, iar el ştiu că v ia ţa i se sch im ba se pe ntru
totd eauna.

S ophie nu îl văzus e din p rim a clipă, dar sim ţise m ag ia din aer şi,
atunci când el ap ăruse în sfâ rşit în faţa ei, ca un p rinţ dintr-o
pove ste, ştiuse că el era m otivul p e ntru care se strecu rase în sala
de bal. înalt, chipe ş din ce îşi pu te a da seam a, cu b uze cu rbate într-
un z âm b et uş o r ironic şi cu o piele ab ia atinsă de un în ce p ut de
barbă. A v e a păru l în chis la culoare, un c astan iu bo g a t căruia
lum in a lu m â n ărilo r îi dă dea o strălucire arăm ie. O a m en ii p ăreau
a-1 cunoaşte. A tun ci când se m işca, in vita ţii îi fă cea u loc. Ia r când
m inţise cu ne ru şin are şi o furase p e ntru un dans, c eilalţi bărb aţi
c eda se ră şi se dă duseră la o parte. E ra frum os şi putern ic şi, pe n tru
o noapte, era al ei.
C â nd orologiul a vea să b a tă m iez ul nopţii, treb u ia să se întoa rcă
la viaţa ei de m uncă, de cusu t şi de spălat. L a viaţa ei în slujb a
A ra m inte i. O are era gre şit să îşi do re asc ă o sing ură n oa pte de
m ag ie şi iubire? Se sim lţe a ca o prinţesă, u na nesăb uită, şi, când el
o in vitase la dans, ea îl luase de m ână. C hiar da că ştia că to tu l e o
m inciu nă, că era u n copil din flori şi c am erista unei contese, că
ro c h ia era îm prum utată şi pantofii, aproap e furaţi, nim ic din toate
astea nu a vea u im po rtan ţă când el o luase de m ână.
P e n tru c âte v a ore, S ophie se p u te a prefa ce că ace st dom n este al
ei şi că, de acum înain te, viaţa i se v a sc him b a pe n tru to tdea una.
E ra un vis, dar trec use tare m ult de când n u m ai visase. U itân d de
orice, ieşi îm p re u n ă cu el din sala de bal. M e rg ea u repede,
c roind u-şi drum prin m ulţim e , iar ea înc e p u să râd ă şi se îm pie d ic ă
în u rm a lui.
- D e ce oare, spuse el oprindu -se o clip ă în afara sălii de bal, m i
se pare că m ă iei m ere u în râs?
E a chicoti din nou. N u se p u te a abţine.
- S unt fericită, spuse ridic ân d n e ajutora tă din um eri. S unt foarte
b u c uro asă că am venit.
- D e ce? U n astfel de bal e un e ve nim ent obişnu it p e n tru o
dom n işo ară ca tine.
S ophie zâm bi ironic. D a că îl con vin ses e că face pa rte din în alta
societate şi că pa rticipă des la astfel de pe treceri, îşi ju c a bine
rolul. E l îi atinse co lţul gurii.
- Z âm beşti to t tim pul, îi m urm ură.
- îm i plac e să zâm besc.
O a puc ă de talie şi o tras e m ai aproape. D ista n ţa era decentă, dar
ap ro p ierea îi tă ie S ophiei ră suflarea.
- îm i plac e să te prives c zâm bind, spuse el. T on ul era ad ânc şi
seducător, iar vo c ea îi era răguşită. S ophie ap roape crez u că po ate
fi m ai m u lt decâ t cu cerire a lui din se ara asta. în ain te să p oa tă
răsp un de, însă, o voc e acuz atoa re strigă:
- A ic i erai!
S tom acul S ophiei se ră suci dureros. F usese d esco perită. V a fi
da tă afară şi pro b ab il că m âine v a fi la înch iso are, acuz ată că i-a
fu rat pan to fii A ra m intei, şi...
B ă rb atu l care strigase era lâng ă ea. Şi îi spu ne a seduc ăto ru lui ei
m isterios:
- M a m a te -a cău tat peste tot. T e-ai stre curat afară din sala de bal
ca să nu dan sez i cu P en elop e, iar eu am fo st n e vo it să-ţi ţin locul.
- îm i pare rău, şopti B enedict.
S cuza n u p ă rea sufic ien tă pe n tru no ul venit, fiin dc ă spuse cu o
priv ire aspră:
- D a că plec i şi m ă laşi pe m ine cu diavo liţele a lea de debutante,
ju r că o să m ă ră zb u n pâ n ă la ultim a suflare.
- S unt dispus să risc, spuse B enedict.
- A m dan sat cu P e ne lop e în locul tău, m o rm ă i celălalt. A i noroc
că eram acolo. S ăra ca fa tă a p ă ru t distrusă când i-ai înto rs spatele.
D om nul m isterio s al S ophiei avu p olite ţe a să roşească.
- M ă tem că unele lu cruri sunt inevitabile.
 S ophie privi de la un ul la celălalt. C hiar şi sub m ăşti, e ra m ai
m u lt decâ t e vid en t că sunt fraţi, iar ea re aliz ă în tr-o clip ă că sunt,
pro babil, fraţii B ridg erto n, iar casa era a lor, şi... D u m ne zeu le
m are, se făcuse de râs întrebându-1 de und e ştie despre te ra sa
privată? D a r care dintre fraţi era? B e nedict. T re bu ia să fie
B enedict. S ophie îi m ulţum i în g ân d doa m ne i W histle do w n, care
scrisese un articol de dic at nu m ai felu lu i în care pu te a u fi de osebiţi
între ei fraţii B rid gerton . B e nedict, îşi am inti ea, era m en ţio na t ca
fiin d cel m ai înalt. C el care îi făcuse inim a să tre sa ră era cu câţiv a
c entim etri m ai în alt decâ t frate le lui. C are, S ophie re aliz ă brusc, o
priv ea fo arte atent.
- în ţe le g de ce ai p lecat, spuse C olin. P rob ab il că era el. N u
pu te a fi G regory, care a vea num ai p ais preze ce ani. A ntho ny era
însurat, aşa că p e n tru el n u ar fi co nta t d acă B e n ed ic t disp ărea şi îl
lăsa cu de bu tantele. îl priv i pe B e n ed ic t cu o exp resie poznaşă.
- P ot să te rog să m ă prez inţi? B e n ed ic t rid ic ă o sprânceană.
- P oţi să înce rci, dar n u cred că vei a vea succes. N ic i m ăc ar eu
nu ştiu cum o cheam ă.
- N u m -ai întrebat, nu se pu tu abţine S ophie.
- Şi d acă te -a ş în treba, m i-a i ră spu nd e?
- Ţ i-aş răspu nde ceva.
- D a r n u ar fi adevărul.
E a scutură din cap.
- N u e no a p te a p o triv ită pe n tru adevăr.
- G e nul m eu de noa pte, spuse C olin pe un to n glum eţ.
- T u nu treb u ia să fii în altă pa rte? în tre b ă B enedict.
C olin n e g ă dând din cap.
- S unt sigu r că m a m a pre fe ră să fiu în sala de bal, dar nu e
obligatoriu.
- Spun eu că e ob ligatoriu, ră spu nse B enedict.
L ui S ophie îi ve n ea să râdă.
- F oa rte bine, susp in ă C olin. O să plec.
- E x celent, spuse B enedict.
- S ingu r cu lupii...
- L up ii? între bă S ophie.
 - D o m nişoa rele de m ăritat, o lăm u ri C olin. O h a ită de lupi
hă m esiţi, toate. Sigur, p e rso ane le de fa ţă se exclud.
S ophie se gândi că nu e cazul să m e n ţion eze că ea n u face p arte
dintre dom nişoarele de m ăritat, oricum .
- M am a... în ce pu C olin.
B e n ed ic t m orm ăi.
- N u v re a nim ic m ai m ult decâ t să îl va d ă pe frate le m eu drag
în su ra t odată. F ă c u o pauză, gâ nd ind u-se la ce să sp un ă în
continuare. D ecât, poate, să m ă v a dă pe m ine însurat.
- M ă c ar ca să te m ai sc oa tă din casă, ro sti B e ne dict sec.
D e da ta asta S ophie p ufni în râs.
- T o tuşi el e m u lt m ai în v ârstă, aşa că ar fi bine să-l
co ndam năm , pa rdon, să-l în su ră m pe el m ai înainte.
- V re i să spui cev a anum e? p ro te stă B enedict.
- N im ic. P e de altă parte, ra reo ri urm ăre sc aşa ceva.
B e n ed ic t se ră suci către S ophie.
- A şa este.
- A tunci, îi spuse C olin lui S ophie, făcâ nd o re verenţă, fie-ţi m ilă
de m am a m ea suferin dă şi trage-1 pe fratele m eu dup ă tine, la altar.
- N u m i s-a prop us nim ic, spuse ea, în ce rc â nd să glum ească.
- C ât ai băut?
- E u? în tre b ă fata.
- E l.
- N u am bă u t absolut deloc, spuse C olin jo via l. D ar m ă g ân desc
serios să rem ed iez situaţia. D e fapt, se poa te ca n um ai da torită
bă utu rii să suprav ieţuiesc serii ăsteia.
- D a că b ă u tu ra te va face să ne părăseşti, spuse B e nedict, atunci
şi pe m ine to t ea o să m ă ajute cel m ai m ult.
C olin rânji, salută ve sel şi plecă.
- îm i plac e să văd atâ ta iu bire fraternă, m urm ură S ophie.
B ened ict, care se uita am en in ţăto r spre u şa prin care dispăruse
fratele său, se în toa rse spre ea.
- A sta crezi că e iubire?
S ophie se gândi la R o sa m un d şi la P osy, care se înţe p a u m ereu,
şi n u în glum ă.
 - D a, spuse ea hotărât. E cla r că ţi-a i da v ia ţa pe ntru el. Şi invers.
- P oate că ai dreptate. B e n ed ic t oftă patetic, apoi râse, d istru gân d
efectul. O ric ât m i-a r fi de greu să recunosc.
Se sprijini de perete, în cru c işân d braţele. A ră ta foarte sofistica t
şi m odern.
- S pune-m i, ro sti el, tu ai fraţi sau surori?
Sophie se între bă ce să răspun dă, apoi spuse, hotărâtă:
-N u .
E l rid ic ă o sprâ nceană. A p le că uşo r capul şi spuse:
- S unt cu rios de ce ţi-a treb uit atât de m ult ca să răspunzi. P ăreai
a nu fi sigură.
Sophie îşi feri priv irea, fiin dc ă nu v o ia ca el să-i v a dă durerea,
îşi dorise în to td e au n a o fam ilie. D e fapt, nu era n im ic pe lum e m ai
im p ortan t pe ntru ea. T atăl ei n u o recu n oscu se ca fiică, nici m ăca r
în in tim ita tea casei lor, iar m am a ei m urise la naştere. A ra m in ta o
tra ta ca pe bolnav ii de cium ă, iar R osa m u nd şi P osy nu îi fu seseră
nicio da tă surori. P osy era p rieten oa să uneo ri, dar ch iar şi ea îi
cere a m ere u câte ceva. D e şi o rug a şi nu îi dă de a ordine, cum
fă cea u sora şi m am a ei, S ophie nu p u te a să o refuze.
- S unt sing ură la părinţi.
- Şi nu vrei să vorb eşti despre asta.
- N u vreau.
- F oarte bine. Z âm bi leneş, m asculin. A tu nc i ce îm i dai voie să
te între b?
- N im ic.
- N im ic?
- M -a ş p u te a lăsa co nv in să să îţi spun că îm i plac e m ult verdele,
dar n im ic m ai m ult lega t de id en titatea m ea.
- L a ce bu n să ai atâ tea secrete?
- D a că ţi-a ş răspu nde , spuse ea cu un zâm b et enigm atic, fiin d că
în ce pe a să-i plac ă rolu l de stră ină m iste rioasă, atunc i n -a r m ai fi
niciu n secret. N u?
E l se în clin ă spre ea, foa rte puţin.
- A i p u te a să ai secrete noi.
Sophie facu u n p as înapoi. P riv irea lui era fo arte intensă. A uz ise
destule desp re asta în cam erele se rv ito rilo r şi ştia ce înseam nă.
D e şi era incitant, nu a vea curaj, aşa cum se pre făcuse.
- în tre a g a no ap te e destul de secretă, spuse.
- A tun ci în tre ab ă -m ă tu ceva. E u nu am secrete.
S ophie fa cu ochii m ari.
- N ic i unul? C hiar? N u are to ată lu m ea secrete?
- E u nu. V ia ţa m ea e foarte banală.
- îm i vine gre u să cred asta.
- D ar a şa e. R id ic ă din um eri. N u am sedus n ic io d a tă vreo
fec io ară n e prih ă n ită sau vre o d oa m n ă m ăritată, nu am datorii la
pariuri, iar p ărin ţii m ei şi-au fost credincioşi unu l celuilalt.
A d ic ă el nu e ra copil din flori. C um va, gân du l o făcu să sufere.
N u fiin dc ă el era u n oopil legitim , ci pe n tru că ştia că nu i-ar fi
fă cut n ic io d a tă curte ei, cel pu ţin n u în tr-un m od onorabil, da că ar
fi ştiut că tatăl ei n u o recunoscu se .
- N u m -ai în tre ba t nim ic, îi am inti el.
S ophie clipi, surprinsă. V o rb e a serios?
- B ine, îngână. C are e cu lo a re a ta prefe ra tă?
E l zâm bi larg.
- P e asta vre i să iroseşti întreba re a?
- N u p o t să-ţi p un decâ t o întreb are ?
- A şa e cinstit. M a i ales că tu n u îm i dai voie să te în tre b nim ic.
Se a p lec ă spre ea, cu ochii strălucind. Iar ră sp un su l este albastru.
- D e ce?
- D e ce? re pe tă el.
- D a. D e ce? F iind că e c u loa rea ocea nu lui? S au a cerului? S au îţi
place p ur şi sim plu?
B e n ed ic t o priv i curios. P ărea o în tre ba re ciudată. D e ce e
alba strul c ulo area lui preferată. O ricine ar fi acc eptat ră sp un su l şi
gata. D a r fe m e ia asta, al cărei num e nu-1 aflase încă, v o ia c eva m ai
profund.
- E şti pictoriţă ? în tre b ă el.
E a scu tură din cap.
- S unt doa r curioasă.
- T u de ce prefe ri verdele?
 E a oftă şi p riv ire a îi dev eni m ela ncolică.
- D in c auz a ierbii, cred, şi poa te a frunzelor. D a r m ai ales a
ierbii. F elul în care se sim te sub tă lp ile goale, vara. M iro su l ei
dup ă ce e tu n să prin grădini...
- C e legă tu ră au felul în care se sim te şi în care m iro ase iarb a cu
c u loa rea ei?
- N iciuna. S au p oa te pe toate. E u am locu it în provincie...
Se opri. N u v oia să îi spun ă asta, dar nu i se păruse nim ic
periculos.
- Şi erai m ai fe ric ită acolo? în tre b ă el încet.
E a aprobă, realizâ nd ce spusese. P roba bil că L ad y W histled o w n
nu v orbise niciod a tă cu B e ne d ic t B rid g erto n m ai m u lt de cât
lucruri sup erficiale, pe ntru că nu m en ţio na se n ic io da tă că e cel m ai
aten t b ă rb at din L ondra. C â nd o p rive a în ochi, S ophie av ea
im presia că poa te ve d ea pâ nă în adânc ul inim ii ei.
- în se a m n ă că îţi plac e să te plim bi prin parc, spuse el.
- D a, m inţi Sophie. N u a vea tim p să m ea rg ă în parc. A ra m in ta
nu îi d ăd ea zile libere ca alto r servitori.
- Să ne plim bă m îm p re u n ă odată, spuse el.
S ophie evită să îi de a un răspuns.
- T o t n u m i-a i spus de ce îţi plac e albastrul.
E l în clin ă capul şi o privi atent. îş i dăd use seam a. D ar spuse
num ai:
- N u ştiu. P oate, ca şi ţie, îm i am inteşte de c eva de care m i-e dor.
E u n lac la A u brey H ali, unde am cresc ut eu, în K ent, und e apa m i
se pă re a m ere u m ai m ult cenuşie decâ t albastră.
- P ro ba bil că re fle cta cerul, c om en tă Sophie.
- C are e a de sea cenuşiu, nu albastru, spuse el am uzat. P oate că
de asta m i-e dor. D e cerul alba stru şi de lum in a soarelui.
- D a că nu ar ploua, spuse ea zâm bind, n u ar fi A nglia.
- A m fost în Italia odată, spuse B e nedict. A co lo era m e re u soare.
- P are de vis.
- A şa ai crede, spuse el, dar să ştii că m i se fă ce a dor de ploaie.
- N u se poate, râse ea. M ie m i se pare că-m i petrec cel puţin
ju m ă ta te din tim p priv in d pe fe reastră, n e m u lţum ită de ploaie.
 - D a că nu ar m ai ploua, ţi-ar lipsi.
S ophie căzu pe gânduri. O are ex istau lu cruri în v ia ţa ei cărora
le-a r fi pu tu t duce dorul? N u i-ar lipsi A ram inta, era sigură. Şi nici
R osam un d. P oate că i-ar fi dor de P osy, şi clar i-ar fi dor de felul
în care stră luc ea soarele prin fe rea stra ei din pod, dim ineaţa. I-ar fi
dor de felul în care râ d ea u şi glum ea u servitorii, chia r şi cu ea,
deşi era cop ilul din flo ri al ducelui.
N u era în pe ric ol să îi lip se ască lucrurile astea. N u p le c a nicăieri.
D up ă sea ra asta, care fuse se m inun ată , m agică, se întorc ea la v iaţa
obişnuită. P oate că, da că ar fi fost m ai p u te rn ic ă sau m ai
curajoasă, ar fi p ă ră sit de m u lt c asa P e nw ood. O are ar fi av ut o
soa rtă diferită? N u ar m ai fi lo cuit cu A ra m inta, dar n u ar fi avut
nici un destin m ai bun. I-ar fi plăc ut să fie guve rnan tă. A v e a
c alifică rile nece sa re, dar slujbele erau puţine p e ntru cei fără
recom and ări, iar A ra m in ta sigur n u ar fi fo st de acord să scrie aşa
ceva.
- E şti foa rte tăcu tă, spuse B e ne dict încet.
- M ă gândeam .
- L a ce?
- L a lu crurile de care m i-a r fi dor şi la cele de care nu m i-a r fi,
da că viaţa m ea s-ar sc him b a m ult.
E l o privi atent.
- T e aştep ţi să se schim be atât de m ult?
C lătină din cap şi în ce rcă să nu lase tris te ţe a să îi ră zb a tă în
priv ire sau în glas.
-N u .
B e n ed ic t v orbi încet, aproap e în şoaptă.
- A i v re a să se schim be?
- D a, oftă ea înainte să se p oa tă opri. O, da.
E l îi a puc ă şi îi sărută a m â nd ouă m âin ile, pe rând.
- Să înc e p em ch iar acum . M â in e vei fi cu to tul alta.
- în sea ra asta sunt alta, şopti ea. M âine o să dispar.
B e n ed ic t o strânse apro ape şi o săru tă foa rte u şo r pe frunte.
- A tunc i treb u ie să trăim în sea ra asta cât pe ntru o viaţă.
 C a pitolu l III

A u to a r e a a ş te a p tă c u r ă s u fla r e a tă ia tă s ă a fle c u m a r a tă
c o s tu m e le p e n tr u b a lu l m a s c a t a l fa m i li e i B r id g e r to n . S e z v o n e ş te
c ă E l o i s e B r i d g e r t o n v r e a s ă s e d e g h i z e z e în I o a n a D A r c , i a r
P e n e lo p e F e a th e r in g to n , a fla tă la a l tr e ile a s e z o n d e b a lu r i ş i
r e c e n t r e v e n i t ă d i n t r - o v i z i t ă l a v e r i i e i i r l a n d e z i, s e v a c o s t u m a în
sp ir id u ş . D o m n iş o a r a P o s y R e ilin g , f i i c a v itr e g ă a r e g r e ta tu lu i
d u c e d e P e n w o o d , v r e a s ă îm b r a c e h a in e d e s ire n ă , c o s tu m a ţie p e
c a re a u to a r e a a b ia a ş te a p tă s -o v a d ă . S o r a s a m a i m a r e,
R o s a m u n d R e ilin g , n u a v r u t s ă s p u n ă n im ic d e s p r e c o s tu m u l să u .
C â t d e s p r e b ă r b a ţi , d a c ă a r f i s ă j u d e c ă m d u p ă c u m s - a u
p r e z e n t a t l a a l te b a l u r i m a s c a t e , c e i m a i r o t u n j o r i v o r f i H e n r y a l
V U I-le a , c e i d e s t a t u r ă m e d i e v o r f i A l e x a n d r u c e l M a r e s a u ,
p o a t e , d i a v o li , i a r c e i p l i c t i s i ţ i ( d i n t r e c a r e f a c p a r t e , c u
s ig u r a n ţă , ş i f r a ţ i i B r id g e r to n ) v o r v e n i îm b r ă c a ţi în h a in e le lo r
o b i ş n u i te , d e s e a r ă , d a r v o r p u r t a o m a s c ă p e j u m ă t a t e d e f a ţ ă , c a
s ă n u î i s u p e r e p e c e i l a l ţ i i n v i ta ţi .

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N , 5 IU N IE 1815

- D a n se az ă cu m ine, spuse S ophie cedâ nd im pulsului.

Z âm betul lui era am uzat, dar degetele i le a p uc ară pe ale ei, şi
şopti:
- C re dea m că nu ştii să dansezi.
- A i spus că vre i să m ă înveţi.
E l o privi lung, apoi o trase de m ân ă şi spuse:
- V in o cu m ine.
 T răg ân d-o du pă el, se stre cură pe u n coridor. U rc ară nişte scări
şi aju ns eră în faţa u no r uşi. B e ne dict le deschise, de sc ope rind o
tera să privată, cu p lante în ghivec i şi cu do uă fotolii.
- U nde suntem ? în tre b ă S ophie p riv in d î n ju r .
- C hiar de asup ra terase i sălii de bal.
în ch ise uşile în u rm a lor.
- A uz i m u zica?
C e se p utea auzi bin e erau con versaţiile , dar, da că se străduia,
S ophie pu te a să a u d ă sunetul lin al orchestrei.
- H a ndel, spuse ea z âm bind incintată. G uv e rn an ta m ea avea o
cutie m uz ic ală cu m elo dia asta.
- A i iub it-o pe guve rn antă , spuse el încet.
E a înc hise se ochii, a sc ultând m uzica, dar la auzul v o rb e lo r lui îi
desc hise speriată.
- C um ai ştiut?
- L a fel cum am ştiut că erai m ai fe ric ită în p ro vincie.
B e n ed ic t îi atinse obrazul, lăsân du-şi de getul în m ă nu şa t să
alu nece în ce t pe piele a ei, p â nă la bărbie.
- V ă d asta pe faţa ta.
E a tăc u o clipă, apoi se retra se spunând:
- D a. A m p e tre cu t m ai m u lt tim p cu ea decâ t cu oricine altcin ev a
din casă.
- C red că ai fost un copil singuratic.
- U neori.
P ăşi ap roape de m arg in ea terasei şi îşi sprijini m ân a pe
balustrad ă, p riv in d cerul în tunec at.
- A lteo ri nu eram singură.
A p o i se răsuci brusc, z âm bind larg, iar B e ne d ic t ştiu că nu avea
de gâ nd să îi m ai spun ă n im ic despre co pilăria ei.
- C red că tu ai cresc ut cu to tul altfel, spuse ea, cu atâ ţia fraţi şi
atâ tea surori.
- Ştii cine sunt, spuse el.
E a aprobă.
- N u am ştiut de la început.
E l se aprop ie de b a lu stra d ă şi se sprijini, cu braţe le încru cişate .
 - C e m -a dat de gol?
- M i-a m dat sea m a când a ap ăru t frate le tău. S em ănaţi atât de
m ult...
- C hiar şi în spatele m ăş tilor?
- C hiar şi aşa, spuse ea zâm bind. L a dy W histle do w n scrie despre
voi adesea, şi nu u ită niciod a tă să m en ţion eze cât de m ult
sem ănaţi.
- Şi ştii care dintre fraţi sunt?
- B enedict. D a că L ady W histle do w n are drep tate când spune că
tu eşti cel m ai în alt dintre fraţi.
- E şti o m ic u ţă doa m n ă detectiv.
S ophie se sim ţi stânjenită.
- A m citit doa r u n ziar. N u sunt diferită de c eilalţi invitaţi.
B e n ed ic t o priv i o clipă, în tre bâ nd u -se da că ştia că i-a m ai dat un
indiciu lega t de id en titatea sa. D a că îl re cu noscu se nu m ai din
d escrie rile lui W histled ow n , în se m na că nu participa se des la
petrece rile de societate. S au poa te nu p articipa se deloc. O ricum ,
nu era u n a dintre m ultele tine re cu care îi făcuse cu no ştin ţă m am a
sa.
- C e altcev a m ai ştii despre m ine din ziar? în tre b ă el, zâm bind
leneş.
- în ce rc i să m ă dete rm in i să te co m plim en tez ? între bă ea
în to rc ân d u -i zâm betul.
- P ro ba bil că ştii. F ra ţii B rid ge rto n sunt în to td e au na cru ţaţi de
c riticile ei. L ady W histled ow n vorbe şte apro ape în to td e au na foarte
frum os despre fa m ilia ta.
- A sta a dus la cev a spec ulaţii desp re id en titatea ei. U n ii cred că
face p arte din fam ilie.
- Şi face?
E l dădu din um eri.
- N u, din câte ştiu. Şi nu m i-a i răspuns.
- L a care întreb are ?
- C e ştii despre m ine de la W histledow n.
E a păru surprinsă.
- C hiar vrei să auzi ?
 - D a că nu p o t să a flu n im ic despre tine, v re au m ăca r să ştiu ce
ştii tu despre m ine.
E a z âm bi şi îşi duse arătătorul la bu z a de jo s, în tr-u n gest
in con ştie nt şi am uzant.
- Să vedem . L un a trec u tă ai c âştig at o c ursă stup id ă de cai în
H yde Park.
- N u a fost deloc stupidă, spuse el z âm bind ironic. A m cu o sută
de lire m ai m u lt du p ă asta.
E a îl priv i de sus.
- C ursele de cai sunt stupide aproap e întotde aun a.
- A sta e p ă re re a tu tu ro r fem eilor, p ro te stă el.
- E i bine...
- N u v orbi despre lucru rile evidente, o în trerupse.
E a zâm bi.
- C e altcev a ştii?
- D e la W h istle dow n? îşi atinse ob razul cu degetele. O da tă i-ai
de cap ita t surorii tale o păpuşă.
- în c ă înce rc să îm i dau sea m a de un de a aflat.
- P oate că, p â n ă la urm ă, lady W histle do w n face p arte din
fam ilia B ridg erton.
- Im posibil. N u că n-am fi suficie nt de intelige nţi pe ntru aşa
ceva. M ai degrabă, restul ru d e lo r ar fi pre a intelige nte ca să nu îşi
de a seam a.
E a râse, iar B e ne d ic t o studie atent, în tre bâ nd u -se d acă ştia că îi
m ai dăduse un indiciu. L ad y W histle do w n scrisese despre soarta
păpu şii în u rm ă cu doi ani, în tr-u nu l dintre prim ele ei articole.
M ulţi oam e ni prim e au acum ziarul direct la poartă, dar la în ce p ut
el era citit nu m ai de londonezi. C e ea ce în se m n a că do m n işo ara
cea m iste rio asă era în L on dra cu doi ani în urm ă. Şi cu to ate astea
nu ştiuse cine este el înainte să a pară C olin. E ra din L o ndra, dar nu
ieşise în societate. P oate că era cea m a i tân ă ră din fam ilie, şi cite a
ju rn a lu l lui W histle do w n în tim p ce surorile ei m ai m ari m erge au
la petreceri. N u era suficie nt ca să îşi dea se am a cine este, dar era
un în ceput.
- C e altcev a m ai ştii? în trebă, n e ră b dă to r să afle d acă nu cu m va
îi vo r scăp a şi alte detalii. E a chicoti, bu cu roasă.
- N u m e le tău n u a fo st lega t de al nici une i dom nişoare, iar
m a m a ta ab ia a şte ap tă să te va dă însurat.
- A cum , când frate le m eu şi-a gă sit soţie, n u m ai e atât de
insistentă.
- V ic on tele?
B e ne dict aprobă.
- L ady W histle do w n a scris şi despre asta.
- C u fo arte m ulte detalii. D eşi... B e ne d ic t se ap lec ă spre ea şi
vorb i în şoaptă. N u ştia chia r totul.
- C hiar aşa? în tre b ă ea curioasă. C e nu a spus?
B e ne dict scoase un sune t d eza pro ba to r şi clă tin ă din cap.
- N u po t să-ţi spun secretele se duc ţiei frate lui m eu când n u-ţi
ştiu n ici m ăc ar num ele.
E a pufni.
- S educţie este u n cu vâ nt pre a puternic. L ady W h istle do w n
scria...
- L ady W histle do w n , o în tre ru p se el z âm bind ironic, nu ştie to t
ce se în tâ m p lă în L ondra.
- D a r ştie destul de m ulte.
- C rezi? E u nu. D e exem plu cred că, d acă L a dy W histle do w n era
aici, cu noi, nici ea nu ar ştii cine eşti.
E a facu ochii m ari. B e ne d ic t se bucură. în c ru c iş ă braţe le şi
spuse:
- A şa e?
- D a. D a r sunt aşa de bine de gh iz ată în câ t nim e ni nu m -ar pu te a
recu noaşte.
E l rid ic ă o sprânceană.
- D a r da că ai scoate m asca ? A tunc i şi-ar p u te a da sea m a cine
eşti?
E a se în d ep ă rtă de ba lu stra dă şi pă şi spre intrarea terasei.
- N u o să-ţi răspund.
E l o urm ă.
- N ic i nu m ă aşteptam . D ar am v ru t să te în tre b oricum .
S ophie se înto arse şi tresări, fiin d că el era la c âţiva cen tim e tri
distanţă. îl auzise urm ând -o , dar n u c red ea că e atât de aproape.
D e sc hise gu ra dar, spre uim ire a ei, nu avea nim ic de spus.
N u p utea decâ t să se uite în ochii lui în tu n ec aţi şi pătrun zători.
N u a vea cum să vorbească . A b ia da că re uş ea să respire.
- N u ai d an sa t cu m ine încă, spuse el.
S ophie răm a se încre m e nită. E l îi atinse talia, iar ea sim ţi fiori.
A e ru l era fierb inte şi gre u de re spirat. S im ţea dorinţă, realiză.
D e spre asta le auzise pe cam eriste şoptind. E ra lu crul despre care
nu se căde a să ştie nicio d oa m n ă din în alta societate. D a r ea n u era
o doam nă, gândi. E ra un copil din flori, o g re şea lă a u nui nobil.
N u era m em b ră a aris toc raţiei ei nici nu av ea să fie vreodată. C hiar
era n ev oie să a sculte de regu lile lor? îşi ju ra s e că nu v a deveni
nicio da tă a m a n ta v re un ui b ă rb at şi că n u v a aduce pe lum e un
copil care să în d ure soarta pe care o a vea ea. D ar acum nu p lăn uia
c eva atâ t de ne ruşinat. A ici era v orb a de un sing ur dans, de o
sin gură sea ră şi, poate, de un sin gu r sărut. E ra suficie nt pe ntru o
rep uta ţie distrusă, dar ce fel de rep uta ţie avea ea? N u fă ce a parte
dintre ei. Şi vo ia o sea ră de vis. R idic ă privirea.
- D e ci n u ai de gâ nd să fugi, m u rm ură el, cu ochii căprui
străluc ind în tu n e c at şi intens.
E a scutură din cap, dân du -şi sea m a din n ou că el îi ghicise
gândurile. A r fi treb uit să se sperie, dar în n o a pte a se ducătoare, cu
vâ ntu l care îi m ân gâ ia şuviţele şi cu m uz ic a urc ân d din sala de bal,
ei i se pă ru incitant.
- U nde să ţin m ân a? V re au să dansez.
- A ici, pe um ăru l m eu. P u ţin m ai jo s. A şa.
- P rob ab il crezi că sunt cea m ai to an tă dintre fem ei, fiin d c ă nu
ştiu să dansez.
- D e fapt, cred că eşti foarte c urajo asă p e ntru că ai recun oscu t,
îi luă m ân a lib eră şi o ridică. M a jo rita te a fem eilor pe care le
cunosc s-ar fi pre fă c u t că le doare c eva sau că nu doresc să
danseze.
E a îl priv i în ochi deşi ştia că i se v a tăia răsuflarea.
- N u sunt o actriţă su ficie nt de bu n ă ca să m ă prefa c că nu vreau,
recunoscu.
 M â na pe care el o ţin e a pe ta lia ei se încorda.
- A scu ltă m uzica, o înd rum ă , cu v o c ea dintr-o da tă răguşită.
S im ţi cum se rid ică şi co boară?
E a scu tură din cap.
- A scu ltă cu m ai m u ltă atenţie, şopti aproap e de ure ch e a ei. U nu,
doi, trei.
S ophie în chise ochii şi, cum va, nu m ai auzi m urm u ru l
in vitaţilor, ci num ai m uzica. R e sp iraţia îi în ce tin i şi sim ţi cum
înce pe să se m işte în ritm ul orchestrei, o da tă cu instru cţiun ile
şoptite ale lui B enedict.
- U nu, doi, trei. U nu, doi, trei.
- S im t m u zica, şopti ea.
E l zâm bi. N u era sig ură cum ştiuse, fiin dc ă a vea ochii în că
închişi. D ar sim ţise zâm betul. îl au zise în re sp iraţia lui.
- B ine, spuse el. A c u m priv eşte-m i picio are le şi dă-m i voie să te
conduc.
S ophie de schise ochii şi privi în jos .
- U nu, doi, trei. U nu, doi, trei.
E zitând, pă şi o da tă cu el. Şi îl călcă.
- îm i pare rău! apro ape că strig ă ea.
- S urorile m ele sunt m ult m ai peric uloa se , o a sig ură el.
N u renunţa.
E a în ce rcă din nou, şi, deodată, picio are le ei p rin se ră ritm ul.
- E m inunat!
- R id ic ă privirea, îi ordo n ă el cu blândeţe.
- D ar o să m ă îm piedic.
- B a nu, prom ise el. N u o să te las eu. U ită-te în ochii m ei.
S ophie îl privi în ochi şi sim ţi că toc m ai se întâ m pla se ceva
pred estin at. N u-şi p utea m uta privirea. E l o ră suci în cerc uri largi,
m ai întâ i încet, apoi din ce în ce m ai repede, p ân ă când ea nu m ai
pu tu re sp ira şi îi ven i să râdă. Şi to t tim pul se priv iseră în ochi.
- C e sim ţi? în tre b ă el.
- Totul! spuse ea râzând.
- C e auzi?
- M uzica.
 O chii îi erau larg desch işi şi p lini de entuziasm .
- A ud m u zic a aşa cum n u am m ai auzit-o niciodată.
E l o strânse m ai aproape, m icşo râ nd dista n ţa dintre ei.
- C e vezi? o întrebă.
S ophie se îm pied ică , dar nu -şi luă ochii de la el.
- îm i vă d sufletul, şopti ea. C hiar sufletul.
E l se opri din dans.
- C e ai spus? şopti.
S ophie nu ră spunse. M om en tul era p re a încă rca t, prea
sem nificativ. Se te m e a să nu îl strice. B a nu. Se tem e a să nu îi fie
şi m ai bin e şi din cau za asta ziu a u rm ăto are să nu fie cu atâ t m ai
dureroasă. C um să se în to a rcă la cu răţatu l pa n to filo r A ra m inte i,
du pă aşa ceva?
- Ş tiu ce ai spus. T e-am auzit, şi...
- N u spune nim ic.
N u v oia să au dă că şi el sim ţea la fel. N u v o ia să a udă c eva care
să o facă să îi du că dorul. D ar p ro ba b il că era d eja pre a târz iu. E l
o privi in sisten t un m om ent, apoi m urm ură:
- N u o să spun niciun cuvinţel.
A poi, în ain te ca ea să-şi re cap ete răsuflaro a, o săru tă afec tuos şi
tandru. înce t, îşi p lim b ă bu zele pe ste ale ei, şi m ân gâ ie re a lui îi
p ro v oc ă fiori. S im ţea sărutul din cap p â n ă în picioare. E ra o
senzaţie c iud ată şi m inunată.
C u m ân a cu care o ţin e a de m ijloc, c ea cu care o ghidase de-a
lungul va lsului, în ce p u să o tra g ă spre el. P re siun e a era lentă, dar
nu i se p u te a îm po trivi. P e m ăsură ce tru pu rile lor se a p rop iau ei îi
era to t m ai cald. C urân d îl sim ţi foarte aproape. P ă re a foarte m are
şi foa rte pu tern ic, şi în braţe le lui S ophie se sim ţea cea m ai
fru m oa să fe m eie din lum e. D e odată, orice pă rea posibil. P oa te
chia r o viaţă în care să nu fie n e v oită să fie slujnică.
B e ne dict dev eni m ai insistent. îi atinse buz ele cu lim ba. M â n a
care răm ăsese în poziţie de dans a lu ne că de-a lung ul braţului, apoi
în sus, spre pă rul ei, u nde trase u şo r de o şuviţă.
- A i părul ca m ătasea, şopti el.
S ophie chicoti, fiin d c ă ştia că p o a rtă m ănuşi.
 E l facu u n p as înapoi.
- D e ce râzi? între bă am uzat.
- D e un de poţi să ştii cum am părul? P orţi m ănuşi.
E l zâm bi din co lţul gurii, ca un bă ieţel, iar ea sim ţi cum i se
înm oa ie inim a.
- N u ştiu de unde, dar ştiu. Z âm betul i se lărgi şi adăugă: dar, ca
să fim siguri, po ate că e cazul să teste z cu m ân a goală. îi în tin se o
m ănuşă. F ac i ono rurile?
S ophie îl privi ne d um e rită câteva secunde, înainte să p rice ap ă ce
voia. R e sp irân d sacadat, em o ţion ată, păşi în spate şi îi luă m ân a cu
am â nd o uă m âinile. U şor, ciupi capă tul fiec ăru i deg et al m ănu şii
lui şi trase. C u m ăn uş a în că în m ână, îl privi. A v e a o ex presie
ciudată, de do rinţă am estec a tă cu altceva. C e va aproap e spiritual.
- V re au să te ating, şopti, apoi îi duse m ân a la obraz, m ân gâ in d
uşor, urc ân d p â n ă la linia părului. T rase u şo r de o şuviţă şi o
eliberă. A fa ră din coc, pă rul ei se on d ula uşor, iar S ophie nu-şi
m ai pu te a desp rin de p riv ire a de la firele aurii în fă şu ra te în ju ru l
degetulu i lui.
- M -a m înşelat. E m ai m oale decâ t m ătasea.
S ophie sim iţi n e vo ia să îl atin gă şi ea la fel, aşa că în tin se m âna.
- E râ nd ul m eu.
C u o privire ap rin să el îi trase m ănu şa, fiec are deg et pe rând, la
fel cum făcuse şi ea. A poi, în loc să o sc oa tă de tot, o sărută la
în ch e ie tu ra braţului.
- Şi aici eşti m ai m oale decâ t m ătasea, m urm ură.
S ophie îl a pu că de um ăr cu m ân a liberă, fiin d c ă picio are le îi
trem urau.
E l tras e de m ăn u şă încet, u rm ând -o cu buz ele p â n ă când ajunse
la p a rte a inte rioară a cotului. D e sp rinz â n du -şi uş or b uzele, rosti:
- N u te superi da că pe tre c m ai m ult tim p aici.
F ă ră speranţă, S ophie sc utură din cap. E l îi atinse în ch e ie tu ra cu
lim ba.
- D oam ne! ge m u ea.
- M -a m gâ n dit eu că o să îţi placă.
R ă su flare a lui îi ard ea pielea. E a ap ro b ă din cap, sau cel pu ţin
aşa ar fi dorit să facă. N u era sigu ră că reuşise. B u zele lui îşi
co n tin u ară drum ul, a lu ne cân d se nzual în jo s pâ nă la înch eie tură.
Z ăbo vi acolo o clipă înainte să se opre asc ă în centrul pa lm ei ei.
- C ine eşti? în tre b ă rid ic ân d capul, dar fa ră să îi elibereze m âna.
E a scu tură din cap.
- T rebu ie să îm i spui.
- N u pot.
A poi, când re aliz ă că el n u va a cce pta u n astfel de ră spuns,
m inţi:
- N u încă.
B e n ed ic t îi ap ucă un ul dintre degete şi şi-l trec u uş or pe
de asup ra buzelor.
- V re au să te vă d m âine, spuse încet. V re au să te vizitez.
E a nu răspu nse, dar răm ase nem işc ată , în ce rc â nd să nu plângă.
- V re au să îi cunosc pe părin ţii tăi, co ntin uă el em oţionat,
în ţe le g i ce spun?
M uz ic a şi conversa ţiile de jo s se a uz eau încă, dar sing urele
sunete de pe te ra sa de de asup ra erau re spiraţiile lor sacadate.
- V reau... V o c ea îi deveni o şoa ptă şi B e ne d ic t p ă ru surprins, ca
şi cum n u i-ar fi v e n it nici lui să c rea dă ce spune. V re au să fiu cu
tine de aici înainte. V re au fiecare p ă rtic ic ă din tine.
- N u m ai spune nim ic, îl im ploră ea. T e rog. N ic iu n cuvânt.
- A tunc i spun e-m i cum te cheam ă. S pune -m i cum să te găsesc
m âine.
- Eu...
D a r atunc i auzi un zg om ot ciudat, exotic, ca un clopot.
- C e e asta?
- U n gong. E m om en tu l să ne scoa tem m ăştile.
S ophie se panică.
- P oftim ?
- P ro ba bil că e m ie zu l nopţii.
- M iezu l nop ţii? tresări ea.
E l aprobă.
- E tim pu l să-ţi scoţi m asca.
E a ridic ă m ân a la tâm plă, a pă sân d m asca.
 - Te sim ţi bine? între bă B enedict.
- T rebu ie să plec, spuse.
F ă ră alt p re am b ul, îşi ridic ă ro c hia şi fugi de pe terasă.
- A şteaptă! îl auzi strig ând în urm a ei.
S im ţi în m işca re a aerului înc e rca rea lui n e re u şită de a o prinde.
S ophie fu ge a re pede, şi po ate m ai im porta nt, era fo arte speriată,
aşa că ale rg ă în jo s pe scări ca şi cum ar fi urm ărit-o foc urile
iadului. In tră în sala de bal, ştiind că B e ne dict o v a urm ări şi că v a
avea cele m ai m ari şanse să scape da că se a m e ste ca în m ulţim e.
N u treb uia de cât să trav erse ze cam era, apoi p u te a ieşi pe uşa
latera lă şi p utea urc a în trăsură. Invita ţii în că îşi m ai scoteau
m ăştile şi p e tre ce re a era în toi, cu râse te din to ate părţile. S ophie îi
îm pinse pe oam e ni şi se stre cură p rintre ei, orice era ne ce sa r ca să
a jun gă în c ealaltă p arte a sălii. A run c ă o priv ire d isp erată peste
um ăr. B e n ed ic t intrase dup ă ea şi p riv ea cu atenţie prin tre invitaţi.
N u p ă rea să o fi vă zu t încă, dar ştia că o v a găsi p â n ă la urm ă.
R o c h ia ei argintie era u şo r de observat.
C o n tin uă să-şi facă loc printre oam eni. Jum ă tate dintre ei n u
pă ru ră să o vadă. P roba bil că erau de ja p re a beţi ca să-şi m ai dea
seam a.
- M ă scuzaţi, m o rm ăi, îm p in gâ nd un Iu lius C ezar. P a rdon, zise
gutural, fiin d c ă o călcase pe p ic io r o C leopatră. M ă scuzaţi, eu...
A p o i i se tăie răsu flarea, fiin dc ă era fa ţă în fa ţă cu A ram inta.
Sau, m ai degrabă, ace asta era în faţa m ăştii S ophiei, fiin dc ă ea era
în că deghizată. D ar da că era cin ev a în sală care ar fi pu tut-o
recu no aşte, a cee a era A ram inta.
- U ită-te pe und e m ergi! spuse ace asta cu un aer superior.
A poi, în tim p de S ophie răm ăse se cu g ura căscată, ea îşi apu că
ro c h ia de R e gin a E lisa be ta şi trec u m ai departe. A ra m in ta n u o
re cunoscuse! D a că S ophie nu ar fi fost atât de do rnică să scape din
casa B rid g erto n în ain te ca B e ne dict să o prindă, ar fi râs, în cântată.
P rivi spe riată în urm ă. B e ne d ic t o vă zuse şi îşi cro ia drum prin
m u lţim e m u lt m ai eficien t decâ t reuşise ea. în g hiţi în sec şi, cu
forţe proa spete, fugi m ai departe p â n ă la ieşire, ap roape să dărâm e
do uă zeiţe din G recia antică.
 îl vă zu pe B en edic t, care fuse se oprit de o d oa m n ă în vârstă, cu
baston, apoi fugi afară, und e a şte p ta trăs u ra de la P e nw o od , aşa
cum îi spusese d o am na G ibbons.
- P leacă! îi strig ă vizitiului. Şi cu asta, d usă a fost.

C a pitolu l IV

M a i m u lţi in v ita ţi la b a lu l m a s c a t m i-a u s p u s c ă B e n e d ic t

B r id g e r to n a f o s t v ă z u t în c o m p a n ia u n e i d o m n iş o a r e m iste r io a s e ,
î m b r ă c a t ă î n t r - o r o c h i e a r g i n t ie . O r i c â t a r î n c e r c a , a u t o a r e a n u
r e u ş e ş t e s ă a f le c i n e e s t e a c e a s t ă d o m n i ş o a r ă . Ş i d a c ă e u n u p o t
a fla , p u t e ţ i f i s i g u r i c ă i d e n t i t a t e a e i e s t e u n s e c r e t c u a d e v ă r a t
b in e p ă s tr a t.

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L
L U I L A D Y W H IS T L E D O W N , 7 IU N IE 1815

D ispăruse. B e n ed ic t stă tea pe ale ea din fa ţa reşe dinţei

B rid gerton , p rivin d în lung ul drum ului. P ia ţa G ro sv en no r era p lin ă
de trăsuri. A r fi p utut să fie în oricare dintre ele, a şte ptând să scape
din trafic. S au ar fi p utut să fie în tr-u n a dintre trăsurile care ieşise
din îm b u lz ea lă şi dispă ru se dup ă colţ. O ricum , o pierduse.
E ra p re gă tit să o sugrum e pe lady D a nb ury, care îşi înfipsese
b asto nu l în degetele lui şi in sistase să îi sp ună p ă re re a ei despre
costum e le m ajorităţii invitaţilor. C â nd re uşise în sfâ rşit să scape,
dom n işo ara m iste rioa să dispă ruse de ja p rin uşile laterale. Ş tia că
ea nu are nicio in tenţie să îl re va dă vreodată. B a n ed ic t b lestem ă
urât, pe un to n răguşit.
C u n ic iu na dintre m u lte le dom nişoare pe care i le pre zen tase
m am a lui nu sim ţise ace eaşi leg ă tu ră pe care i se p ă re a că o are cu
ea. D e când o vă zuse... B a nu, ch iar dinain te să o vadă, atunci
când îi sim ţise preze nţa, aerul fuse se încă rcat, electric. E l se
sim ţise viu, aşa cum nu se m ai sim ţise de m ult. C a şi cum totu l era
dintr-o da tă no u şi stră luc ito r şi plin de pa siun e şi visare. Şi cu
toate astea...
B e n ed ic t b le ste m ă din nou, de a ce astă da tă cu o urm ă de regret.
Şi cu toate aste a nu ştia nici m ăc ar ce culoare au ochii ei.
C u sigu ra nţă nu erau căprui. D e asta era sigur. D ar în lu m ina
lu m â n ărilo r nu reu şise să îşi dea sea m a da că erau alba ştri sau
verzi. S au aurii sau gri. Şi, nu ştia nici el de ce, a ce sta i se pă re a
cel m ai sup ărăto r lucru. îl deranja, îl ard ea şi îi lăsa o senzaţie de
gol în capul pieptului.
Se spune că ochii sunt og lin da sufletului. D a că în tr-a de v ă r o
găsise pe fem eia v isu rilo r sale, a cee a cu care p utea să-şi im agineze
o fam ilie, u n viitor, atunci ar fi tre bu it ca m ăca r să ştie ce culoare
au ochii ei.
N u o să fie uş or să o găsească. N u era n ic io da tă uşor să gă seşti
pe c ine va care n u do re a să fie găsit, iar ea spusese cla r că nu vrea
să se ştie cine e. Indiciile pe care i le dăd use erau insuficiente.
C â tev a com e ntarii despre artico lele lui lady W histle do w n şi...
B e n ed ic t privi în jo s, spre m ăn uş a pe care în c ă o ţin e a în m ână.
U itase că o avea, în to iu l fugii p rin sala de bal. O ap ropie de chip
şi inh ală dar, spre surpriz a lui, nu m iro sea a apă de tra nd a firi şi a
săpun, precu m dom nişo ara căreia îi aparţinuse. M ă n uş a a vea un iz
u şo r um ed, ca şi cum ar fi stat m u lţi ani în tr-un cufăr, în tr-u n pod.
C iudat. D e ce să fi p u rtat o m ăn u şă atât de ve che? O ră suc i în
m ân ă ca şi cum , fă cân d asta, ar fi pu tu t să o a duc ă înapo i, şi v ăzu
o cu să tu ră m ică, ap roape de tiv. SLG . Iniţia lele cuiva. O are erau
ale ei? Şi e m b le m a u ne i fam ilii. U n a pe care nu o cunoştea. D a r
m am a lui ar fi ştiut. E a era la c urent cu astfel de lucruri. Şi, dacă
pu te a spune al cui este blaz onu l, ar şti şi ale cui sunt iniţialele.
B e n ed ic t sim ţi un fior de speranţă. O p utea găsi. O v a găsi şi o va
face m ire as a lui. E ra fo arte sim plu.
A du rat nu m ai ju m ă ta te de oră ca S ophie să fie din no u ea însăşi.
R ochia, cerc eii şi c oafura dispăruseră. P a ntofii cu bijuterii erau
aşezaţi frum os, în ap oi în du lapu l A ram intei, iar ru jul îm pru m utat
de c am eristă era la locul lui, pe n op tie ra R osam un dei. B a ch iar
pe tre cuse cinci m in ute m asând u-ş i piele a ca să scape de urm ele
m ăştii. S ophie arăta ca în to td e au n a înainte de culcare. S im plă,
m odestă, cu pă rul îm ple tit într-o c oad ă şi cu ciora pi gro şi care să-i
ţin ă de cald în ră co a re a nopţii. A ră ta din no u aşa cum treb uia, ca
nim ic m ai m ult decâ t o cam eristă. N u m ai era n icio urm ă din
prin ţe sa de m ai devrem e. Şi, cel m ai trist, prin ţul dispă ru se şi el.
B e ne d ic t B rid g erto n era exac t aşa cum citise în ziar. C hipeş,
pu ternic, stilat. E ra visu l orică rei tinere, dar n u şi al ei. U n astfel
de b ă rb at n u se p u te a îns u ra cu gre şe a la unui conte. Şi cu siguran ţă
nu se pu te a în su ra cu o cam eristă. D ar p e n tru o noa pte fuse se al ei,
şi asta treb u ia să fie de ajuns. S ophie lu ă în braţe un căţel de pluş
pe care îl avea de când era m ică. P ăstrase a m intire a u n or vrem u ri
m ai fericite. L ocu l lui era pe scrin, dar, nu ştia de ce, acum îl dorea
aproape. Se urc ă în pat, cu căţelu şul în braţe, şi se ghe m u i sub
aşternut. A p oi în ch ise ochii şi îşi m uş c ă buzele, în tim p ce lacrim i
tăc ute cu rg eau pe pernă. U rm a o no ap te foa rte lungă.

- R ecu no şti asta?

B e ne d ic t B rid g erto n stă tea ală turi de m am a sa, în salonul ei
fo arte fem inin, ta p iţat în roz şi alb, arătând u-i sing uru l lucru care îl
m ai lega de m iste rio as a dom nişo ară în argintiu. V io le t B ridge rton
luă m ăn u şa şi o exam ină. N u îi tre b u i m ai m u lt de o se cu ndă ca să
spună:
- P enw ood.
- C o ntele de P en w o od?
V io le t aprobă.
- G vine de la G unn ing w orth. T itlul a pă ră sit re ce nt fam ilia, d acă
îm i am in tesc bine. C ontele a m urit fă ră m o şten itori. C red că era
acum şase ani. T itlul i-a re ve n it un ui v ă r înd epă rtat. A p oi a dău gă
pe u n to n de zap ro b ato r - Şi ai uita t să dan se zi cu P e ne lop e
F e a th e rin gton aseară. N oroc că fratele tău a fo st acolo şi te-a
înlocuit.
B e n ed ic t se abţinu să ge am ă şi în ce rcă să ignore do ja n a m am ei
sale.
- C ine este SL G ?
V io le t îl priv i prin tre gene.
- D e ce vrei să ştii?
- N u cred că o să-m i ră spu nzi pu r şi sim plu, nu? m orm ă i el.
E a pufni, dar ca o doam nă.
- M ă cun oşti m ai bine decâ t atât.
B e n ed ic t ab ia re uşi să nu dea ochii peste cap.
- A cui e m ăn uşa? în tre b ă ea, apoi, când el nu ră spu nse suficie nt
de repede, adăugă: ai p utea să-m i spui. O ric um o să aflu destul de
curând, şi o să fie m ai pu ţin je n a n t pe ntru tin e d acă nu trebu ie să
vin şi să îţi pu n întrebări.
B e n ed ic t oftă. E ra n e v oit să îi sp un ă tot. S au aproap e tot. E rau
rare lucru rile care îi făc e au m ai p u ţin ă plă cere decâ t să dea astfel
de detalii, p e n tru că ea o bişnu ia să se agaţe de orice pai care p utea
în se m n a că el se va în su ra la un m om e nt dat. D a r nu a vea de ales.
N u şi dacă v oia să o găsească.
- A m c uno scu t pe c ine va aseară, la balul m ascat, spuse el într-u n
târziu.
V io le t a pla udă fericită.
- C h iar aşa?
- D in c auz a ei am u ita t să da nse z cu P ene lope.
V io le t pă re a de -a drep tul în cântată.
- C ine era? U n a dintre fiicele lui P e nw ood ? Se în cruntă.
E im posibil. E l nu a a vu t nicio fiică. D ar a vea do uă fiice vitrege.
Se în cru n tă din nou. D e şi treb uie să spun că, dup ă ce le-am
c un osc ut pe fete, ei bine...
- E i bine, ce?
V io le t se încruntă, ca şi cum s-ar fi străd uit să găse asc ă un m od
politicos de a p une problem a.
- N u m i-a ş fi im a ginat că te-a r p utea in teresa v ne un a dintre ele.
D ar, da că este aşa, atunc i o să o in vit pe vă du va con telu i la ceai,
a dău gă ea, lum inâ ndu -se. M ăc ar atât să fac.
 B e ne dict desc hise gura, apoi se opri când v ă zu că m am a lui se
în cru nta din nou.
- A cu m ce m ai e? în tre b ă el.
- N im ic. D oa r că...
- S pune odată, m am ă!
E a zâm bi.
- N u p re a îm i plac e co n tesa m oşten itoare . M i s-a pă ru t
în to td e au na pre a rece şi am biţioasă.
- U n ii ar spune că şi tu eşti am biţioasă, m am ă.
V io le t se sc him b ă la faţă.
- S igur că îm i dore sc să vă vă d pe voi căs ătoriţi şi fericiţi, dar nu
sunt ge nu l care şi-ar m ărita fata cu un b ă rba t de 70 de ani num ai
p e n tru că ace la este duce.
- A fă cut co n tesa aşa ceva? B e ne d ic t nu îşi am in tea de vreu n
se ptuag en ar ajuns de cu rân d la altar.
- N u, re cu n o sc u V iolet, dar ea ar fi în stare. P e când eu...
B e ne dict în ce rc ă să nu zâm be a sc ă în tim p ce m am a sa a rătă spre
ea însă şi cu un ge st extravagant.
- E u le-aş da voie co piilo r m e i să se c ăsă to rea sc ă şi cu pe rso ane
fo arte sărm ane, da că asta i-ar face fericiţi.
B e ne dict rid ic ă o sprânceană.
- A r fi să rm ani cu principii şi foarte m unc itori, desigur, exp lic ă
ea. N u e vala bil pe ntru cei care pierd b an ii la pariuri.
B e ne dict nu v o ia să râ d ă de m am a sa, aşa că tu şi discret în
batistă.
- D a r n u ai de ce să îţi faci griji din cau za m ea, spuse ea,
privindu-1 pe sub gene, apoi îm pingându-1 în glum ă.
- B a sigur că treb uie, spuse el repede.
E a z âm bi liniştită.
- O să u it de sen tim e ntele m ele p e ntru contesă, d acă tu ţii la una
dintre fiic ele ei.
îl privi p lin ă de speranţă.
- D a r ţii la u n a dintre ele?
- H a ba r n u am, re cu no sc u el. N u ştiu cum o cheam ă. A m num ai
m ănuşa.
 V io le t îl priv i cu un aer serios.
- N ici nu o să te în tre b de unde ai m ăn u şa ei.
- A fost totul fo arte nev inov at, te asigur.
E xp re sia ei era tare neînc reză toare .
- A m m u lt pre a m ulţi fii ca să cred aşa ceva.
- Iniţia lele? îi ream inti B enedict.
V io le t e xam in ă din no u m ănuşa.
- E destul de veche, spuse ea.
B e ne dict aprobă.
- A şa m i s-a p ă ru t şi m ie. M iros e a a um ed, ca şi cum ar fi stat o
vrem e în ch isă în tr-u n dulap.
- Şi cu să tu ra e îm bătrânită, c om en tă ea. N u ştiu de la ce vine L,
dar S po ate fi de la Sarah. M a m a contelui, care a m u rit şi ea. C eea
ce ar avea sens, da tă fiind v e ch im ea m ănuşii.
B e ne dict se u ită la m ăn u şă o clipă, apoi spuse:
- Şi sunt destul de sigur că n u am vo rb it cu o fa ntom ă aseară. A
cui crezi că este?
- N u ştiu. A cuiv a din fam ilia G unn in gw o rth, îm i im aginez.
- Ştii u nd e locuiesc?
- L a P en w oo d, re p lic ă ea. N ou l conte n u le-a dat afară încă.
N u ştiu de ce. P oa te că se tem e că v o r v re a să lo cu ia scă îm p re un ă
cu el da că se m u tă acolo. N ic i n u cred că a ve nit în oraş pe ntru
sezonul de baluri. E u nu îl cunosc.
- D a r ştii cum va...
- U nde e re şe d in ţa P e nw ood ? îl în tre ru p se V iolet. S igur că da.
N u e de parte de aici. E la num ai câteva străzi distanţă.
îi dă du ind ica ţii şi el, grăb ind u-se să plece, se ridic ase deja,
în ain te ca ea să term in e de vorbit.
- B enedict.
E l se răsuci.
-D a ?
- F e tele conte sei se nu m esc R o sa m un d şi P osy. D a că te
interesează.
R o sa m un d şi P osy. N ic iu n ul dintre num e nu p ă re a potrivit, dar
ce ştia el? P oa te că nic i lui n u i se p otriv e a nu m ele de B enedict.
Se în to a rse pe călcâie şi în ce rc ă din no u să iasă, dar m am a sa îl
opri din nou.
- B enedict!
- D a, m am ă ? spuse el, pe un to n vo it agasat.
- O să-m i spui şi m ie ce ai făcut, da?
- S igur că da, m am ă.
- M inţi, zâm bi ea. D ar eu te iert. îm i pare bine să vă d că eşti
înd răgostit.
- N u sunt...
- C um spui tu, dragă, spuse ea, fa cân du -i un sem n de la
revedere.
B e ne d ic t decise că nu are sens să îi răspun dă, aşa că n u facu
de cât să pa ră ex asperat şi pă răsi cam era, grăb ind u-se spre ieşirea
principală.

- Sophie!
Sophie ridic ă brusc capul. A ra m in ta p ă rea m ai su pă rată decâ t de
obicei, da că aşa c eva era p osibil. A ra m in ta era m ere u su pă rată pe
ea.
- Sophie! U nde e fa ta asta?
- F a ta e ch iar aici, b o m băn i ea, lăs ând jo s lin gu ra pe care o
lustruia.
P e ntru că era c am erista celo r trei, nu era ob lig ată să cureţe
argintăria, dar A ra m in te i îi plăc ea să o va d ă ch inuindu-se.
- C hiar aici! strigă ea, rid icind u-se în picioa re şi ieşind în hol.
N u m a i D um ne ze u ştia de ce m ai era A ra m in ta su pă rată de data
asta. Se u ita în toate direcţiile.
- D oam nă?
A ra m in ta apăru grăbită.
- C e în se am nă asta? strig ă ea, ţin â nd c eva în m ână.
Sophie privi la lucrul din m ân a ei şi ab ia reu şi să-şi a sc und ă
uim irea. A ra m in ta îi arăta p e rec he a de pa n to fi pe care ea îi
îm p ru m utase n o a p te a trecută.
- N u ştiu la ce v ă referiţi, spuse ea, cu v oc ea trem urând.
- P an to fii ăştia sunt nou-nouţi!
 S ophie tă c u p â n ă când dev eni cla r că A ra m in ta aştea ptă un
răspuns.
- C are e pro blem a ?
- U ită-te la ăsta! şuie ră ea, arătâ nd spre un ul dintre tocuri.
E uzat! C um se poa te aşa ceva?
- N u ştiu, doam nă, spuse S ophie. P oa te că...
- N u ex istă n ic iu n poate. C inev a m i-a p u rtat pantofii.
- V ă a sig ur că n u i-a p urta t nim eni, ră spu nse S ophie, u im ită că
reu şe a să îşi pă streze vo c ea egală. Ş tim cu to ţii cât de m ult ţineţi la
în călţăm in te.
A ra m in ta o priv i suspicioasă.
- E şti sarcastică?
S ophie se gâ n de a că, d acă A ra m in ta se sim ţea ne v oită să în trebe,
în se m n a că se de sc u rc ă bine să fie ironică, dar m inţi şi spuse:
- N u! S igur că nu. V oiam doa r să spun că aveţi m are grijă de
pan tofi şi astfel ei re zistă m a i m ult.
A ra m in ta nu răsp un se, aşa că S ophie adăugă:
- C e ea ce în se am n ă că n u tre bu ie să cu m pă raţi atât de m ulte
perechi.
C e ea ce era, desigur, ridicol, pe ntru că A ra m in ta avea de ja m ai
m ulţi pa nto fi de cât ar fi p utut spera oricine p e ntru o v ia ţă întreagă.
- E vina ta, spuse A ra m inta .
D a că te luai dup ă ea, orice era v in a lui Sophie. D e da ta asta avea
dreptate, aşa că fa ta în gh iţi în sec şi întrebă:
- C e p o t să fac, doam nă?
- V re au să ştiu cine m i-a p urta t pantofii.
- P oa te că s-au u z at în dulap, su ge ră Sophie. P oa te că i-aţi lovit
aseară, din greşeală.
- E u nu fac nim ic din greşeală, o rep ezi A ra m inta.
S ophie o a prob ă în gând. T o t ce face a A ra m in ta era deliberat.
- P ot să le în tre b pe cam eriste, spuse ea. P oa te că v re un a dintre
ele ştie ceva.
- C am eriste le sunt nişte proaste, re p lic ă A ram inta. C e ştiu ele ar
pu te a fi scris pe u n gh ia de getu lui m eu m ic.
S ophie aştep tă ca A ra m in ta să spun ă că pe rso ane le de faţă se
exclud, dar sigur că ea nu fă cu asta. P â nă la urm ă, S ophie spuse:
- P o t să încerc să îi lustruiesc. S unt sigură că z gâ rietu ra se poa te
rem edia.
- T o curile sunt acop erite cu şaten, spuse A ram inta. D a că g ăseşti
o cale să lustruie şti şatenul, atunci ar tre bu i să fii prim ită la
A c ad e m ia de Ş tiinţe T extile.
S ophie îşi do re a foa rte m ult să în tre be da că o astfel de aca dem ie
există, dar A ra m in ta n u a vea sim ţul um o ru lu i nici când era calm ă.
D a că g lu m e a acum ar fi ten ta t soarta.
- P o t în ce rca să îi curăţ. S au să îi perii, suge ră ea.
- A şa să faci, spuse A ram inta. D e fapt, dacă to t în cep i asta...
F ir-a r să fie. T oate lu crurile rele în ce pe a u atunc i când A ra m in ta
spune a „ d a c ă to t faci a sta.“
- A i p u te a foarte bine să-m i lu struieşti toţi pantofii.
- P e toţi?
S ophie în gh iţi în sec. C o lec ţia a vea cel pu ţin op tzeci de perechi.
- P e toţi. Şi, dacă to t faci asta...
N u din nou!
- L ady P en w o od?
A ra m in ta se opri în m ijlocu l ord in ulu i şi se răsuci ca să afle ce
vo ia m ajord om ul.
- E aici un dom n care doreşte să v ă vorbea scă , spuse el
înm â n â nd u -i un carto naş alb.
A ra m in ta îl luă şi citi num ele. O chii i se m ăriră şi spuse „ O !“
înainte să se în to a rc ă spre m ajordo m şi să strige:
- Ceai! Şi biscuiţi! C e a m ai b u nă argintărie. Im ediat!
M ajo rd om ul se grăbi să iasă, lăsând -o pe S ophie să o prive a sc ă
uim ită pe A ra m inta.
- P o t să v ă fiu de ajutor? în tre b ă ea.
A ra m in ta clipi de do uă ori, p rivin d-o pe S ophie ca şi cum ar fi
uita t de ea.
- N u, o rep ezi ea. S unt pre a oc u pa tă ca să m ă obose sc cu tine.
M e rg i im e diat sus. F ă c u o pauză, apoi adăugă: oricum , ce cauţi
aici?
S ophie arătă spre u şa buc ătăriei:
 - M i-a ţi spus să lustruiesc...
- Ţ i-am spus să ai grijă de pa nto fii m ei, aproap e că ţip ă
A ra m inta.
- B ine, spuse S ophie încet. A ra m in ta se p urta foarte ciudat. O să
pun...
- A cum !
S ophie se grăbi spre scări.
- Stai!
F a ta se răsuci şi între bă ezitant:
-D a ?
B uzele A ra m in te i se subţiară în tr-o g rim a să n eatrăgăto are.
- A sig ură -te că R o sa m un d şi P osy sunt coafate cum trebuie.
- Sigur.
- A p o i spune -i lui R o sa m un d să te încu ie la m ine în dulap.
S ophie o privi cu ochii m ari. C hiar v o ia să îi spun ă ea însăşi lui
R o sam u nd să o în cu ie în dulap?
- A i înţe les?
S ophie nu reu şi nici să d ea din cap. U ne le lu cruri erau pu r şi
sim plu pre a înjositoare.
A ra m in ta se apropie la câţiv a c entim etri de ea.
- N u m i-a i răsp uns, şuie ră ea. M -a i înţeles ?
S ophie dădu din cap, aproap e im percep tibil. în fiecare zi
A ra m in ta îi dă d ea noi dov ezi despre cât de m ult o urăşte.
- D e ce m ă m ai ţine ţi aici? şopti ea fa ră să se gâ ndească.
- P e n tru că eşti utilă, re p lic ă A ra m in ta cu voc e jo as ă.
S ophie o privi ieşind din cam eră, apoi se gră bi în sus, pe scări.
C oa furile fe te lo r arătau acc eptabil, aşa că oftă, se răsu ci către P osy
şi îi spuse:
- încu ie -m ă, te rog, în dulap.
P osy clipi surprinsă.
- P oftim ?
- A m fo st in struită să o rog pe R osa m un d, dar n u cred că aş
putea.
P osy se u ită cu rio asă la dulap.
- P ot să te în tre b de ce?
 - T rebu ie să îi lustruie sc pa nto fii m am ei tale.
P osy în g h iţi în sec.
- îm i pare rău.
- Şi m ie, oftă S ophie. Şi m ie.

C apito lu l V

A ltă v e s te d e la b a lu l m a s c a t e s te c ă d o m n iş o a r a P o s y R e i lin g a
a v u t u n c o s t u m c a m n e fe r i c i t , d a r n u l a f e l d e p r o s t i n s p i r a t c a
a c e l e a a le d o a m n e i F e a t h e r i n g t o n ş i a l e f i i c e l o r s a l e m a i m a r i,
c a r e a u v e n i t c o s t u m a t e în c a s t r o n c u f r u c t e . P h i l i p p a a f o s t o
p o r to c a lă , P r u d e n c e a f o s t m ă r u l, ia r d o a m n a F e a th e r in g to n a
f o s t u n c io r c h in e d e s tr u g u r i.
D i n n e f e r i c i r e , n i c i u n a d i n t r e e l e n u a r ă t a a p e ti s a n t.

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L
L U I L A D Y W H IS T L E D O W N , 7 IU N IE 1815

C um ajunsese, se în tre b a B ene dict, să fie ob se da t de o m ănu şă ?

A tin se se bu zu na ru l h ain ei de ne n um ărate ori de când fuse se inv itat
să ia loc în sa lonul lui lady P e nw o od, asigu rân du-se în tăc ere că
accesoriul este în că acolo. N e o b işn u it de em oţionat, nu era sigur
ce v oia să îi spun ă conte se i m oşten itoare od ată ajuns la ea, dar ştia
că, de obicei, se de sc urc ă bine la cuvinte. E ra sigur că v a găsi ceva
de spus.
B ă tân d din picior, aru nc ă o privire la ceasul de pe şem ineu. îi
dăduse m ajo rd om u lu i c artea de v iz ită cu cinspreze ce m inu te în
urm ă, cee a ce în se m na că lady P e nw o od n u m ai p u te a întâ rz ia
m ult. P ă re a a fi o re gu lă ne sc risă a do am ne lo r din în alta societate
să îi lase pe oaspe ţi să a ştepte cel pu ţin sfertul de oră, ch iar
două zec i şi cinci de m inute, d acă se sim ţea u foa rte în drăzneţe.
O re gu lă stupidă, se gân di B enedict, iritat. D e ce lum ea n u pu n e a
la fel de m ultă va loare ca el pe punctu alita te , nu îşi pu te a
im agina...
- D o m nu le B ridgerton!
R id ic ă privirea. O b lon d ă destul de atrăg ătoa re şi de bine
îm bră cată, pe la pa tru zec i de ani, in tră în încă pere, p a rcă plutind,
îi p ă rea cunoscută, dar aşa era şi norm al. C u sig uran ţă că
pa rticip a se ră de m u lte ori la ace lea şi even im ente sociale, ch iar
d acă nu li se fă cu se ră prez en tările.
- P ro ba bil că dum n ea vo astră sunteţi lady P e nw o od, m urm u ră el,
rid icâ nd u-se şi făcâ nd o plecă ciun e po liticoasă.
- în tr-ad ev ăr, re plic ă ea în clin ân d capul. M ă b uc u r că aţi ales să
ne ono raţi cu vizita dum n eav oastră. L e-a m inform at, desigur, pe
fiicele m ele că sunteţi aici. V o r cob orî şi ele curând.
B e n ed ic t zâm bi. E xa c t aşa spe ra şi el să se întâm ple. A r fi fost
şocat ca ea să fa că altfel. N icio m am ă cu fiice de m ăritat n u igno ra
vre od ată p re ze n ţa un u ia dintre fralţii B ridgerton.
- S unt n e ră b dă to r să le cunosc, spuse el.
E a se în cru n tă puţin.
- N u le cun oaşteţi deja?
F ir-a r să fie. A cu m o să se în tre be ce caută aici.
- A m au zit lu cruri m in un ate despre ele, im p ro viz ă el. D a că lady
W histle do w n auzea, şi ea p ă rea să a udă tot, curând to t oraşul va şti
că îşi c aută soţie şi că o ale sese pe u na dintre fete le contesei.
C e alt m otiv ar a vea să vizitez e n işte fem e i cărora nici nu le fusese
preze ntat?
L ady P e nw oo d ra dia de fericire.
- R o sam u nd a m ea e co nsid era tă u n a dintre cele m ai frum o ase
tine re ale sezonului.
- Şi P osy ? în tre b ă B enedict.
G u ra conte se i de se nă o linie dreaptă.
- P osy este, ei bine, încâ ntăto are.
 E l zâm bi blând.
- A b ia aştep t să o cunosc.
L ad y P e nw oo d clipi, apoi îşi ascu nse surp riza z âm bind apăsat.
- S unt sigu ră că P os y se v a b u c ura să v ă cunoască.
O serv itoare in tră cu un serv iciu de ceai din argint, pe care îl
aşe ză pe m as ă la sem nul lui lady P enw oo d. în ain te să apuce să
iasă, co nte sa spuse, cam dur, du p ă pă re re a lui B enedict.
- U nde sunt lingu riţele P enw o od?
S ervitoa rea făcu o plec ăciune , speriată, şi spuse:
- S ophie le c urăţa în salon, doam nă, dar a fo st n e v o ită să urce
când alte ţa v oastră...
- Taci! o în tre ru pse lady P en w oo d, deşi ea între b ase despre
linguri. S unt sigu ră că dom nul B rid ge rto n nu are ne ap ă ra t nevo ie
de lin gurile cu m on ogram ă.
- S igur că nu, m u rm ură B e ned ict, gâ ndind u-s e că lady P e nw ood
exage rase d e sc hiz ând subiectul.
- P leacă! îi ord on ă co ntesa servitoarei, făcâ nd u n ge st aspru cu
m âna. D ispari.
S ervitoa rea se gră bi să iasă, iar co nte sa îl priv i din nou,
explicând:
- A rg in tă ria n oa stră cea m ai bu n ă are gra v ată m o no gram a
fam iliei.
B e n ed ic t se ap lec ă spre ea.
- C hiar? în tre b ă cu ev ide nt interes. E ra o cale m in un a tă de a
v e rific a m on o gram a de pe m ănuşă. N oi nu avem aşa ceva, spuse,
sperând că n u m inte. N u ob servase n iciod a tă m o delul argintăriei.
M i-a r p lă c ea să vă d asta.
- C hiar aşa? în tre b ă lady P en w oo d, încâ ntată . Ş tiam că aveţi
gustu ri bune!
B e n ed ic t zâm bi, m ai m u lt ca să îşi ascu nd ă grim asa.
- T rebu ie să trim it pe cine va în sa lon ca să a duc ă o linguriţă.
D e sigur, da că fata aia în g ro zitoa re a fo st în stare să-şi facă bine
treaba. G ura i se ră suci în jo s, neatrăg ător, iar B e ne dict o bse rv ă cât
de adânc i erau une le dintre ridu rile ei de expresie.
- E v reo pro blem ă? în tre b ă el politicos.
 E a scu tură din cap şi flu tu ră din m ână.
- E dificil să găse şti se rvitori capabili. S unt sig ură că m am a
dum n ea vo astră se plân ge de ace laşi lucru.
M a m a lui nu spu ne a n ic io da tă aşa ceva, dar asta şi din c auz ă că
se rvitorii fam ilie i B ridg erto n erau tra ta ţi fo arte bine şi de ace ea
erau foarte de vota ţi fam iliei. D a r B e ne d ic t aprobă, oricum , din
cap.
- în tr-u n a din zilele astea o să fiu n e vo ită să o dau a fară pe
Sophie. N u e în stare să facă nim ic cum treb uie, spuse contesa,
pufnind.
L ui B e ne d ic t i se facu pu ţin m ilă pe ntru sărm ana, ne cu n os cu ta
Sophie. D a r nu v o ia să d iscute despre servitori, aşa că schim bă
subiectul, arătâ nd spre cea inic şi spunând:
- îm i im a ginez că e gata.
- Sigur, spuse lady P e nw o od, zâm bind. C um beţi ceaiul?
- C u lapte şi fa ră zahăr.
în tim p ce ea p re g ătea ceaşca, B e ne d ic t auzi paşi c ob orâ nd
scările, şi tresări de nerăbd are. C urând, fiic ele con tesei v or in tra în
c am eră şi sigu r că un a dintre ele v a fi cea pe care o cun osc use cu o
sea ră în ainte. N u îi văzus e în tre g chipul, dar ştia cum arată şi cât
de în altă este. Şi era destul de sigur că are pă ru l lung, şaten
deschis. E ra sigur că o v a rec un oa şte d acă o v a vedea.
D ar, atunc i când tin erele dom nişoare intrară, îşi dădu sea m a că
niciu na dintre ele nu era fe m e ia la care se gâ n de a în continu.
U na dintre ele era m ult pre a b lo nd ă şi, în plus, av ea o atitudine
cam p re a afectată. N u ra dia buc urie şi nu zâm be a poznaş. C ealaltă
era priete no asă, în să era p lin uţă şi avea pă ru l m ult pre a în ch is la
culoare.
B e n ed ic t se strădui să nu p a ră de zam ăgit. Z âm bi în tim p ul
pre ze ntă rilo r şi le sărută m ân a am ân durora, spunâ ndu -le cât de
în câ ntat este să le cunoască. Se strădui să se arate de oseb it de
cuce rit de c ea plinuţă, şi asta num ai p e ntru că era cla r că m am a lor
o p re fe ra pe cealaltă. A s tfe l de m am ă, de cise el, nu-şi m erita
num ele.
- M a i aveţi şi alţi copii? între bă o da tă în ch eiate p re zentările.
 L ad y P e nw oo d îi arun că o priv ire ciudată.
- S igur că nu. A ltfel, vi i-aş fi prezentat.
- M ă g ân dea m că poa te aveţi copii care în că sunt la lecţii. P oate
din c ăsăto ria cu contele, m u rm u ră el.
E a scu tură din cap.
- C ontele P e n w oo d şi cu m ine nu am fost b in ecu vâ ntaţi cu copii.
P ă c at că titlu l a pă răsit fam ilia G un nin gw o rth.
B e ne dict ob serv ă că ea p ă rea m ai m ult iritată decâ t tristă.
- S oţul alteţei voa stre a avu t fraţi sau surori? în tre b ă el. P oate că
m iste rioa sa lui dom n işo ară era o v e rişoa ră a fam iliei.
C ontesa îl privi suspicioasă. B e n ed ic t ştia că are dre ptate să se
uite aşa, avân d în ve dere că în tre b are a lui nu era u na ob işn uită în
conversaţiile de salon.
- S oţul m eu n u a avu t fraţi, fiin d c ă titlul nu m ai este în fam ilia
lui.
B e ne dict ştia că treb uie să tacă, în să c eva la fe m e ia asta îl irita,
a şa că se vă zu ne v o it să adauge.
- A r fi p utut a vea un frate care să fi m urit în aintea sa.
- D a r n u a avut.
R o sa m un d şi P osy asc ultau disc u ţia cu m are interes, m işcân du-şi
c apetele de la stâng a la dreapta, ca la un m eci de tenis.
- D a r surori? în tre b ă B e nedict. în tre b p e ntru că eu fac parte
d intr-o fa m ilie m are.
A ră tă spre cele do uă fete şi spuse:
- N u p o t să îm i im a ginez cum este să ai num ai o soră. M ă
gâ nde am că, poate, fiicele dum n ea vo astră au v erişo are care să le
ţin ă com panie.
C hiar şi lui i se pă rea o ex plica ţie cu su tă cu aţă albă, dar alta m ai
b u n ă nu avea.
- C ontele av ea o soră, spuse contesa, pu fn in d dispreţuitor. D ar ea
a m u rit fată bătrână. E ra o fem e ie foa rte cred in cio a să şi a ales să
îşi dedice v ia ţa ope relor de caritate.
D e ci nici teo ria asta nu era valabilă.
- M i-a plăc u t m u lt balu l m ascat, spuse R o sa m un d dintr-o dată.
B e ne dict o priv i surprins. C ele dou ă fu se se ră atât de tăcu te înc â t
el, unul, uitase că p ot vorbi.
- A fost b alul m am ei, de fapt, ră spu nse el. E u nu am pa rticip at
deloc la organizare. D a r o să îi tra ns m it co m plim en tele.
- V ă rog, spuse R osam und . D um n e av o a stră v-a p lă c ut balul,
dom nule B rid gerto n?
B e ne dict o priv i o clipă, în ain te să îi ră spundă. A v e a o priv ire
dură, ca şi cum ar fi înc e rc a t să afle c eva anum e.
- M i-a plăcut, ră spu nse el p â n ă la urm ă.
- A m observat că aţi pe tre cu t destul de m ult tim p cu o an um ită
dom nişoară, in sistă R osam und.
L ad y P e n w oo d se ră suci bru sc spre el, dar n u spuse nim ic.
- A ţi observat? D a? m u rm ură B enedict.
- P urta o roch ie argintie, spuse R osam un d. C ine era?
- O fem eie m isterio asă, spuse el, z âm bind enigm atic. N u era
nevo ie ca ele să ştie că n ici el n u av ea idee cine era.
- Sigur, ne puteţi spune cum se nu m eşte, spuse lady P enw ood.
B e ne dict zâ m b i şi se ridică. N u a vea să afle m ai m ult de la ele.
- M ă tem că treb uie să vă las, doa m nele m ele, spuse el am abil,
fă cân d o plecăciune.
- N u aţi v ă zu t lingu riţele, îi am inti lady P enw ood.
- V a tre b ui să fac asta altă dată.
E ra p u ţin p ro b ab il ca m am a lui să se fi înşelat. în plus, da că m ai
p etre ce a m ult tim p în c om pa nia co ntesei, ar fi pu tu t să i se fa că
rău.
- M i-a făcu t m are plăcere, m inţi el.
- C hiar aşa, spuse lady P en w oo d, rid icâ n d u-se ca să îl conducă.
Scurt, dar m inunat.
B e ne dict nu se de ran jă să zâm b ea sc ă din nou.
D up ă ce se în ch ise ră uşile, A ra m in ta rosti:
- D e ce o fi venit?
- E i bine, se poate... în ce p u P osy. -
N u te-a m în tre b at pe tine, o rep ezi A ra m inta.
- A tun ci pe cine? îi răspun se P osy pe ne aşteptate.
- P oa te că m -a vă zu t de departe, şi... spuse R osam und.
- N u te -a vă zu t de departe, o re pez i A ra m in ta şi pe ea, tra ve rsâ nd
cam era, grăbită.
R o sa m u nd se feri, uim ită. M a m a ei îi v orbe a foarte ra r pe un ton
a tât de iritat.
A ra m in ta continuă:
- T u însă ţi ai spus că era v ră jit de o fem eie îm bră ca tă într-o
roch ie argintie.
- N u am spus că era vrăjit.
- N u m ă con trazic e p e ntru n işte d eta lii fa ră im portanţă. V ră jit
sau nu, nu a ve nit aici pe ntru niciun a dintre voi, spuse A ra m in ta cu
destul de m ult dispreţ. N u ştiu ce căuta. El...
T ăcu atunci când ajunse la fereastră. T rase d ra pe ria şi îl vă zu pe
tână ru l B ridg erto n în c u rte a din faţă, sco ţând ceva din buzunar.
- C e face? şopti ea.
- C red că are o m ănu şă, spuse P osy.
- N u este o... în ce p u A ram inta, ob işn u ită să o c o ntrazică pe fiic a
ei. B a chia r este o m ănuşă!
- Ş tiu şi eu cum arată o m ănu şă, m o rm ă i P osy.
- L a ce se uită? în tre b ă R o sa m un d dând-o la o parte pe sora ei.
- E cev a brod a t pe ea, spuse P osy. A v e m câteva pe rec h i cu
em blem a casei P e nw o od ap roape de tiv. P oa te că şi m ăn uş a lui e
la fel.
A ra m in ta se albi la faţă.
- Te sim ţi bine, m am ă? în tre b ă P osy. E şti foa rte palidă.
- A v e n it să o caute pe ea, şopti A ra m inta .
- P e cine? între bă R osam u nd.
- P e fe m e ia în argintiu.
- D ar nu e aici, re plic ă P osy. E u am fo st îm b ră ca tă în sirenă, iar
R osam u nd, în M a ria A nto an eta . Şi tu ai fo st re gina E lisabeta.
- P an tofii, tresări A ra m inta . P antofii.
- C are panto fi? între bă R o sa m u nd iritată.
- E rau zgâriaţi. C in ev a m i-a p urta t pa ntofii. F ig ura ei, deja
im posibil de albă, păli şi m ai m ult.
- E a a fost. D ar cum ? N u m a i ea p u te a fi.
- C ine? în tre b ă R osam un d.
- M am ă, sigu r te sim ţi bine? în tre b ă P osy din nou. N u pa ri în
apele tale.
D a r A ra m in ta ieşise de ja în fugă.

- P a n to f prost, m orm ă i S ophie, cu răţând toc ul în că lţă rilor

A ra m inte i. P e ăştia nic i n u i-a p u rtat de ani buni.
T erm in ă de lustruit v ârful şi îl a şe ză la locul lui, în rând ul
fru m o s ordonat. D ar, în ain te să po a tă lua altă pe reche, uş a
dulap ului se desch ise brusc, lovind u-se de perete cu atâ ta forţă că
S ophie ap roape că ţipă, speriată.
- D um ne zeu le, m -aţi speriat, îi spuse ea A ram intei. N u v-am
au zit şi...
- F ă-ţi ba gajul, spuse A ra m in ta pe u n to n crud şi grav. V re au să
p leci din cas a asta înain te de răsărit.
C â rp a din m ân a S ophiei căz u pe podea.
- P oftim ? tresări ea. D e ce?
- A m nev oie de un m otiv? Ş tim am ân d o uă că nu am m ai prim it
ban i ca să te în tre ţin de acum aproap e un an. E destul. N u te m ai
v re au aici.
- D a r un de să m ă duc?
O c hii A ra m in te i se îng ustară .
- N u e trea ba m ea. N u?
- D ar...
- A i două zec i de ani. E şti destul de m are ca să te descurci. E u n u
te m ai ţin în puf.
- N u m -aţi ţin u t niciod a tă în puf, spuse S ophie încet.
- Să nu înd ră z n eş ti să-m i ră spunzi.
- D e ce nu? în tre bă S ophie, pe u n to n ascuţit. C e am de pierdu t?
M ă dai a fară oricum .
- A i p utea să fii m ai re spec tu oasă, şuie ră A ram inta, pu nâ n d
picio ru l pe ro c hia S ophie i şi p rinzâ nd-o în p o z iţia în care era, în
ge nunchi, a v ând în v ed ere că te-a m îm b ră ca t şi te-a m ad ăpo stit un
an, doa r din b unătate.
- T u nu faci nim ic din bunătate.
S ophie tras e rochia, care era p rin să strâns sub pa nto fu l
A ra m inte i. D e ce m -ai ţin u t aici, de fapt?
 A ra m in ta râse.
- E şti m ai ieftină decâ t o c am eristă şi îm i plac e să îţi dau ordine.
S ophie nu pu te a să sufere fa ptul că îi era aproap e ca o sclavă
A ram intei, dar m ăc ar se sim ţea aca să la P enw o od. D o a m na
G ib bo ns era p rie te n a ei, iar P o sy era înţe legă toare. R estul lum ii o
speria. U nd e să se ducă? C e să facă? D in ce să se între ţin ă?
- D e ce acum ? între bă ea.
A ra m in ta dădu din um eri.
- N u m ai am nev oie de tine.
S ophie se u ită la şirul cel lung de pa nto fi pe care tocm ai îi
lustruise.
-N u ?
A ra m in ta trase cu p an toful de ro c hia S ophiei, ru pâ n d m ate rialul.
- A i fo st la bal aseară. N u-i aşa?
S ophie sim ţi cum to t sângele i se scurge din corp şi ştiu că
A ra m in ta ve de a adev ăru l în ochii ei.
- N u, m inţi ea. C um să...
- N u ştiu cum , dar ştiu că ai fost acolo. A ra m in ta lovi o perech e
de pa ntofi, care zb urară spre Sophie.
- P une -ţi ăştia.
S ophie se u ită la ei, de sc um pănită. E ra u din satin alb, cusuţi cu
argintiu. E ra u pa nto fii pe care îi purtase cu o sea ră înainte.
- în calţă-te! ţip ă A ra m inta . Ş tiu că picio are le lui R o sa m un d şi
ale lui P osy sunt pre a m ari. E şti sing ura care ar fi p utut să îm i
poa rte pa nto fii aseară.
- Şi de aici crezi că am fo st la bal? între bă S ophie, panicată.
- în calţă-te, Sophie.
S ophie facu ce i se spunea. îi ve neau, desigur, perfect.
- A i în tre cu t m ăsura, spuse A ra m in ta cu voc e scăzută. T e-a m
avertizat, cu ani în urm ă, să nu u iţi care ţi-e locul. E şti un copil din
flori, o gre şeală, rezu lta tu l unei...
- Ş tiu ce este un copil din flori, o repez i S ophie.
A ra m in ta rid ic ă sprânceana, rid ic u liz ân d -o în tăcere.
- N u ai de ce să te am e stec i în societate, co ntin uă ea, şi, cu toate
astea, ai în d răz n it să te pre fac i că eşti la fel de bu n ă ca noi,
m erg â nd la bal.
- D a, am în drăzn it, ţip ă S ophie.
N u îi m ai pă sa că A ram inta, cum va, îi aflase secretul.
- A m înd răz nit, şi aş fa ce-o din nou. A m sângele la fel de
alba stru ca al tău, dar am in im a m ult m ai blân d ă şi...
A c um ţip a la A ram inta, în picioare, iar în m om en tu l urm ător
S ophie era pe podea, cu m ân a la obra zul înroş it de pa lm a acesteia.
- Să n u te m ai com p ari vre o da tă cu m ine, o av ertiză A ra m inta .
S ophie răm a se pe podea. C um putuse tatăl ei să o lase în grija
unei fem e i care, evident, o ura? C h iar nu îi păsa se deloc? S au nu
ştia?
- Să plec i în ain te de răsărit, spuse A ra m in ta am en inţător. N u
vreau să te m ai văd.
S ophie înc e pu să m ea rg ă spre uşă.
- D ar nu în ain te să term in i trea b a pe care ţi-a m dat-o.
- O să-m i ia to ată n o a pte a să term in, p rotes tă S ophie.
- A sta e p ro blem a ta, nu a m ea.
Şi cu asta, A ra m in ta trâ nti uşa, ră su cind c heia cu un zg om ot
p uternic. S ophie se u ită la lu m â na rea pe care o adu sese ca să vad ă
în dulapu l m are şi întune oo s. N u a vea cum să îi aju ng ă pân ă
dim ineaţă. Şi nici nu av ea de gâ nd să cureţe restu l pa ntofilor
A ram intei. Se a şe ză pe podea, cu bra ţele încru ciş ate , şi se u ită la
lum ânare. M u lt tim p. A do ua zi, când a vea să ră sa ră soarele, viaţa
i se v a sc him b a p e n tru totde au na. P oa te că la P e n w o od n u se
sim ţe a ch iar ca acasă, dar m ăca r era în siguranţă.
N u av ea b an i ap roape deloc. N u prim ise n im ic de la A ra m in ta în
ultim ii ani. D in fericire, m ai avea c eva din ban ii pe care îi prim ise
pe v re m e a când tată l ei tră ia încă, iar ea era tratată ca p ro te ja tă a
lui şi n u ca sclava soiţei sale. A v us ese de stule ocazii să c heltu iască
banii, dar S ophie ştiuse m ere u că ziu a a sta o să vină. I se păru se
înţe le p t să pă streze puţinii ban i pe care îi avea.
D a r aceşti ba ni nu îi pu tea u ajunge p re a m ult. A v e a ne voie de un
bile t de pleca re din L ondra, care costa. P ro ba bil că m ai m u lt de
ju m ă ta te din ce avea. A r fi p u tu t să ră m â nă în oraş o vrem e, dar
m aha lalele L o nd rei erau peric uloa se , iar ea ştia că bug etu l nu i-ar
fi perm is să lo cu ia scă în v re unu l dintre cartiere le m ai bune.
în plus, da că to t ră m â ne a singură, ar fi p utut foarte bine să se
în to a rcă în p ro vin cie, la locu rile pe care le iubea.
N ic i nu v oia să se gâ nd ea sc ă şi la fa ptul că B e ne dict B ridg erto n
era aici. L on d ra era u n oraş m are, iar S ophie nu se în d o ia că ar fi
re u şit să îl evite ani buni, dar se te m e a ca nu c um va să nu-şi
do re asc ă să îl evite, să nu c um va să priv ea sc ă m e la n co lic ă spre
casa lui, sperând să-l v a d ă ieşind.
Şi d acă el ar fi vă zut-o... S ophie nu ştia ce s-ar fi întâm plat.
P oate că ar fi fo st fu rio s p e ntru că nu i-a spus adevărul. P oate că ar
vre a ca ea să îi de vin ă am antă. P oate că nu ar fi recun osc ut-o . E ra,
totuşi, sig ură că el n u se v a arun ca la picioa rele ei ca să îi declare
dragoste e ternă şi să îi cea ră să fie soţia lui. F iii v ic o nţilo r nu se
în su ra u cu fete sărace. N ic i m ăc ar în ro m an ele de dragoste. N u.
T reb uia să plece din L ondra. S ă stea de parte de tenta ţie. D ar avea
nevoie de m ai m ulţi bani, cât să p o a tă suprav ieţui p â nă g ăsea ceva
de lucru. D e stu l cât să...
O chii îi c ăzu ră pe ceva strălucitor. O p erech e de pa nto fi pe care
îi curăţase cu o oră înainte şi despre care ştia că au nişte clem e
m ici, cu pietre preţio ase , uş or de ascu ns în buzunar. Să
în drăzn ească? Se gân di la banii pe care îi prim ise A ra m in ta ca să
aibă g rijă de ea. B a ni pe care ace asta n u se gând ise să îi îm pa rtă cu
ea. Se gân di la toţi anii în care fuse se cam eristă, deşi n u prim ea
niciu n ban. Se gâ ndi la co n ştiin ţa ei, apoi se grăbi să uite acest
gând. în astfel de m om e nte, n u era loc p e n tru conştiinţă. L uă
clem ele.
A poi, c âte v a ore m ai târz iu, când ve ni P osy, îm po triv a voin ţei
m am ei ei, şi o lăsă să iasă din dulap, îşi strânse lucru rile şi plecă.
C onsta tă u im ită că nu sim ţea n e v oia să se uite înapoi.
 C apito lu l V I

A u tr e c u t d e ja tr e i a n i d e la u ltim a n u n tă d in f a m ilia B r id g e r to n ,
ia r la d y B r id g e r to n a f o s t a u z ită s p u n â n d c ă n u m a i p o a te
s u p o r t a . B e n e d i c t n u e î n s u r a t. A u t o a r e a a c e s t u i a r t i c o l c r e d e c ă ,
l a c e i t r e i z e c i d e a n i p e c a r e i -a î m p l in it , e c a z u l s ă r e z o l v e
a c e a s t ă s i t u a ţ ie . N i c i C o l i n n u ş i - a a l e s o m i r e a s ă , d e ş i l u i îi
p u t e m i e r ta a c e s t l u c r u f i i n d c ă n u a r e d e c â t d o u ă z e c i ş i ş a s e d e
a n i.
V ic o n te s a m o ş te n ito a r e a re ş i d o u ă fe te . E lo ise , d e a p r o a p e
d o u ă z e c i ş i u n u d e a n i, c a r e , d e ş i a p r i m i t m a i m u l t e p r o p u n e r i ,
n u p a r e a d o r i s ă s e m ă r ite p r e a c u r â n d . F r a n c e s c a îm p lin e ş te
d o u ă z e c i d e a n i (fe te le s u n t n ă s c u te în a c e e a ş i z i) ş i n ic i e a n u
v r e a s ă s e m ă r ite s e z o n u l ă sta .
A u t o a r e a a c e s t u i a r t i c o l c r e d e , t o t u ş i, c ă l a d y B r i d g e r t o n n u a r e
d e c e s ă î ş i f a c ă g r ij i. S i g u r c ă m ă c a r u n u l d i n t r e c o p i i s e v a
c ă s ă t o r i a n u l a c e s ta . î n p l u s , v i c o n t e s a a r e d e j a c i n c i n e p o ţ i p e
c a r e ş i i - a d o r i t f o a r t e m u l t.

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N , 30 A P R IL IE 1817

A lco ol şi trabuc, jo c u ri de cărţi şi m u lte fem ei plătite. E ra g enul

de p etrece re care i-ar fi plăc ut lui B e n ed ic t B ridge rton, da că ar fi
fo st pro a sp ăt ieşit de pe băn cile şcolii. A c u m era do ar plictisit.
N ic i m ăc ar n u era sigur de ce acc eptase să participe. D in şi m ai
m ultă plictiseală. S ezonul din 1817 fuse se exac t la fel cu ace la
dinainte, şi nici 1816 nu i se păruse de oseb it de plăcut. Id e ea că
treb uia să trea că din n o u prin aşa cev a era de necon ceput.
 N u îl c un oştea pe cel care dăd use petre cere a, u n anum e P hillip
C avender. E ra unu l dintre priete nii u no r prieteni, iar acum
B e ne d ic t îşi d orea cu ardoare să găs e asc ă o scuz ă ca să plece.
D a r p riete n ul lui, pe care nu îl văzu se în ultim ele pa tru ore, îl
ru ga se cu cerul şi cu p ăm ân tul, iar B e ne d ic t cedase pâ nă la urm ă.
A c u m re gre ta din to t sufletul.
T rav e rsă ho lu l C asei p ă rin ţilo r lui C avender. P rin arca da din
stân ga p utea v e d ea un jo c de cărţi în p lin ă de sfăşurare. U n ul dintre
ju c ă to ri tran sp ira prin toţi porii. „ Id io t“ m o rm ă i B en edic t. S igur
m ai avea p u ţin şi îşi p ie rd e a casa. U şa din dreap ta era închisă , dar
prin ea se a uz eau c hico teli fe m inine, urm ate de un râ s bă rbătesc,
apoi n işte sunete n u to cm ai elegante.
E ra o ne bunie. N u v oia să fie aici. U ra jo c u rile de cărţ cu m ize
m ai m ari decâ t îşi p u te a u pe m ite pa rticip an ţii şi nu îl interesase
n icio da tă să facă drag oste în public. N u a vea idee u nde era
p riete nul care îl ad usese aici şi nu îi plăc ea niciun u l dintre ceilalţi
oaspeţi.
- P lec, d eclară el, deşi n u era n im en i în hol care să îl audă.
A ve a o lo cu in ţă nu de parte de aici, la o oră distanţă. N u era m ai
m are decâ t o căbănuţă, dar era a lui, şi în acel m om e n t i se pă re a
u n rai. D ar bu ne le m aniere îi cereau să gă se asc ă g az d a şi să îşi
anunţe plecarea, ch iar da că dom nu l C av end er era p re a afu m a t ca
să îşi a m in tea sc ă a do ua zi.
D up ă zece m inu te de căutare, B e n ed ic t îşi dorea să nu fi av ut o
m am ă a şa de do rn ică să aib ă copii m anieraţi. A r fi fo st m ult m ai
u şo r să plece pu r şi sim plu.
- în c ă trei m inute. D a că nu îl găsesc pe id iot în tre i m inute, plec.
C hiar atunci doi tine ri bărbaţi intra ră îm p le tic in du -se şi râ zân d
z gom otos. M iro sul de alc ool um plu încă pere a, iar B e n ed ic t făcu
u n pas disc ret înapo i, ca nu c um va v re un uia dintre ei să i se fa că
rău. Ţ ine a la gh etele lui.
- B ridgerton! strig ă un ul dintre ei.
B e n ed ic t îi sa lută cu o m işcare scurtă a capului. E rau, am ândoi,
cu câte cinci ani m ai tine ri decâ t el şi n u îi cu no şte a pre a bine.
- N u e din fa m ilia B rid gerto n, spuse prietenu l lui. E l e... B a, ca
să vezi, chia r e din fam ilia lor. A re pă rul ca ei şi nasul îi seam ănă.
Se u ită m ai atent.
- D ar care dintre ei?
B e ne dict îi igno ră în trebarea.
- Ş tiţi c um va un de e gazda?
- A ve m aşa ceva?
- S igur că da, re plic ă prim ul. C avender. U n b ă ia t pe cinste. N e
lasă să îi fo lo sim casa...
- C a sa pă rin ţilo r lui, îl co re c tă celălalt. N u a m o şte n it-o încă,
săracul.
- C hiar aşa. C a sa pă rin ţilo r lui. O ricum , fru m o s din pa rte a sa.
- L -aţi vă zu t cum va? rosti B e ne dict pe un to n apăsat.
- E afară, re plic ă cel care nu ştia că ex istă o gazdă. în faţă.
- M ulţum e sc , spuse B e ne dict scurt, apoi trec u pe lâng ă ei şi ieşi.
V o ia să cob oare treptele de la intrare, să îşi ia la re ved ere de la
C avender, apoi să m e a rg ă la g ra jdu ri ca să-şi ia calul. N ic i nu era
nev oie să se oprească.

S ophie B e ck e tt ştia că era m o m e ntul să caute o no u ă slujbă.

T recu se ră aproap e doi ani de când se m u tase din L ondra. D oi ani
de când n u m ai era se rv ito area A ra m inte i. D oi ani de când era
to tal singură. D u p ă ce plecase de la re şe dinţa P en w oo d, am an eta se
clem ele furate din dulapu l A ra m in tei, dar diam an tele cu care se
lăud a a ce asta n u erau, de fapt, deloc diam ante, ci n um ai nişte
pietre com une, care n u îi a d u seseră p re a m ulţi bani. în ce rc a se să
lucreze ca gu ve rna ntă, dar n ic iu na dintre ag enţiile la care
în cercase nu dorise să o angajeze. E ra educată, clar, dar n u avea
scrisori de re co m and are şi, în plus, m ajorita te a fem eilor nu
angajau o fa tă atât de tâ n ă ră şi de frum oasă.
S ophie cum p ărase un b ile t p â nă la W iltshire, de stina ţia la care
pu te a ajunge pă strân d în ace laşi tim p m are parte din bani, pe ntru
urgenţe. D in feric ire găsise re ped e o slujb ă de m en a je ră la etajul
casei doa m ne i şi do m n ului C avender. C ei doi erau un cu plu banal,
care aştep ta ca se rvitorii să m u nc e as că cu spor, dar nu cere au
im p osibilul. D u p ă ce m un cise p e ntru A ra m in ta atât de m ult tim p,
lui S ophie i se p ă re a că e în v a ca n ţă la n o ua ei slujbă.
D a r când fiul lor re ven ise din v a ca nţa prin E u ropa, lu crurile se
sc him baseră. P hilip o ab o rd a a desea pe corido are şi, când ea îl
re spingea, el de ven ea şi m ai insistent. A tu nc i când stă pânii casei
plec as eră în vizită la sora doa m ne i C a ven de r tim p de o săp tăm ână
şi P h ilip decisese să îşi chem e două zec i de priete ni la o pe trecere,
S ophie înc ep use să c rea dă că e ra cazul să-şi gă se asc ă o slujbă
nouă. D e şi era gre u de evitat, pâ n ă acum se sim ţise destul de în
siguranţă. P hilip nu ar fi în d răz n it să o atingă atâ ta tim p cât m am a
lui era acasă. D ar, p e ntru că părinţii lui erau plecaţi, P hillip pă rea a
crede că poa te face orice doreşte. Iar prietenii lui nu erau altfel
decâ t el.
S ophie ştia că treb u ie să plece, dar do am na C a ven de r se pu rta
bine cu ea şi nu o p u te a părăsi fă ră să anunţe cu do uă săptăm âni
înainte. D u p ă ce fusese u rm ărită tim p de dou ă ore prin casă, totuşi,
decise că b un ele m aniere nu sunt m ai im porta nte decâ t virtutea,
aşa că îi spuse m ena jerei că n u m ai poa te ră m âne, îşi strânse
pu ţine le lucru ri şi ieşi. A v e a de m ers do uă ore p â nă în sat, dar
ch iar şi în m iez ul nop ţii era m ai în sig uran ţă pe drum decâ t la
re şe d in ţa C avender. în plus, ştia u n ha n un de p utea să m ă nâ nce şi
să doarm ă, la un p re ţ re zonabil.
T ocm ai ajunsese în curtea din faţă când auzi strigăte. P rivi în sus
şi, D oam ne! E ra P hillip C avender, pa rcă m ai b eat şi m ai ră u decât
de obicei. S ophie o lu ă la fugă, ru g ân d u -se ca alc oolul să îi fi
dău nat lui P hillip, ştiind că altfel nu îl p u te a întrece.
D ar înc e rc a re a ei n u făcu de cât să-l aţâţe şi m ai m ult. B ă rb atu l
strig ă de încâ ntare , iar ea sim ţi cum se apro pie din ce în ce m ai
m ult, p â n ă când îi prin se gulerul, oprindu -i paşii. P hillip râse
trium făto r, iar S ophie avu p arte de cea m a i m are spe rietu ră din
v ia ţa ei.
- Ia te u ită ce avem aici, spuse el. M ic uţa do m nişo ară S ophie.
T rebu ie să te pre zin t p riete n ilor m ei.
L ui S ophie i se us c ă gura. N u era sigu ră dacă in im a îi bă te a m ai
tare sau d acă i se oprise definitiv.
- D ă-m i drum ul, dom nule C a vender, spuse ea pe un to n foarte
serios. Ş tia că îi plac fem e ile care se sperie şi plâng, aşa că re fuz ă
să intre în jo c.
- N u p re a cred, spuse bă rbatul, în to rc ân d-o cu faţa spre el, astfel
că ea era fo rţată să îi va d ă buze le desc hise într-u n zâm bet
alunecos.
- H easley! Fletcher! Ia uitaţi ce am aici!
S ophie privi cu oroare cum în că doi bă rb aţi ap ăre au din um bră.
P ă re au la fel de beţi, sau po ate chia r m ai beţi, decâ t P hillip.
- D ai cele m ai gro zav e pe trece ri, spuse u nul dintre ei pe un ton
alunecos.
P hillip pu fn i cu m ândrie.
- D ă-m i drum ul, re p etă S ophie.
P hillip rânji.
- C e ziceţi, bă ieţi? Să face m cum ne ro a g ă dom n işoara ?
- B a pe naiba! ven i re plic a de la cel m ai tâ n ă r dintre cei doi.
- D o m n işo a ra s-a r p utea să nu fie d em nă de un astfel de titlu,
spuse celălalt, care îl com plim en tase pe P hillip pe n tru petre cerile
lui reuşite.
- C hiar aşa, re plic ă acesta. E a e c am eristă şi, aşa cum bin e ştim,
cele de fe lul lor se nasc p e ntru a servi.
O îm pinse pe S ophie spre prieten ii lui.
- P oftim . E x am in aţi m arfa.
S ophie scăp ă un ţip ă t şi îşi strânse m ai tare bagajul. Ş tia că va fi
violată. E ra clar. D ar m in te a ei pa n ic ată v o ia să se agaţe de o
fărâ m ă de dem nitate, aşa că re fu z a să le p e rm ită ace sto r bru te să
îm p ră ştie pe pă m â ntul rece puţinu l pe care îl avea.
B ă rb atu l care o prinse în ce pu să o a tin gă brutal, apoi i-o îm p in se
celui de-al treilea. A c es ta ab ia o prinse se de talie când cine va
strigă:
- C avender!
S ophie în chise ochii, ag onizând. U n al patrulea. D oa m ne, nu
e rau suficie nţi trei?
- B ridgerton! strigă P hillip. V ino să ni te alături.
S ophie de schise ochii în grabă. B ridge rton ?
U n b ă rb at în alt şi pu tern ic ieşi din u m b ră şi se apropie, cu
m işcări g ra ţio ase şi încre zătoare.
- C e avem aici?
D oam ne, ar fi re cu no sc u t v o c ea ace ea din tr-o m ie. O au zea
a desea în vis. E ra B e ne d ic t B rid g erto n , prin ţul ei pe calul
a lb ................................................................................................

E ra o n oa pte răcoroa să, dar B e ne dict se b uc u ra că nu m ai trebu ie

să inspire aerul în că rc a t de alc oo l şi fum dinăuntru. L u na era
ap roape plină, stră lucitoare şi ro tundă, şi un v ân tic el dom ol se ju c a
prin tre frunze. E ra o noa pte p lă c ută pe ntru u n drum spre casă,
departe de p e tre ce re a plictico asă. D a r m ai în tâ i treb uia să g ăse asc ă
ga zd a şi să îi m ulţum ească, de com ple zenţă , pe n tru ospitalitate şi
să îl inform e ze că pleacă. A tu nc i când ajunse la b a za scărilor,
strigă:
- C avender!
- A ici! ven i replica, iar B e ne dict se ră suc i spre dreapta.
C a ven de r era sub u n copac, îm p re un ă cu alţi doi dom ni.
Se distrau p uţin cu o cam eristă, îm p in gâ nd -o de la u nul la celălalt.
B e ne dict gem u. E ra pre a de parte ca să îşi de a sea m a da că ei îi
plă c ea ate nţia lor. D a că nu, a vea de gâ nd să o salveze, deşi nu
plănu ise să facă asta. N u îi p lă c ea în m od d eo se bit să facă pe
eroul, dar a vea pre a m ulte surori tine re ca să ig nore o do m n işo ară
la ananghie.
- H ei, voi! strigă el, în d re ptân du -se spre grup cu un pa s vo it
degajat.
E ra bine să te m işti în ce t şi să evaluez i situaţia, nu să te rep ezi
înainte.
- B ridgerton! strigă C avender. V ino să ni te alături!
B e n ed ic t se ap ropie exac t când u nul dintre bărbaţi o prin d ea pe
tâ nă ră de m ijloc şi o lip e a de el, cu spatele. C u c ealaltă m ân ă o
ap ucase de po ste rio r şi strân gea şi ciupea. B e ne dict se u ită în ochii
ei. E ra u im en şi şi plini de spaim ă. Şi îl p riv ea ca şi cum ar fi p ica t
din cer.
- C e avem no i aici? între bă el.
- N e distrăm puţin, spuse C avender. P ărin ţii m ei au an gaja t
ace astă b uc ăţic ă m in un a tă pe p o st de cam eristă.
- N u pare p re a în c â ntată de ate nţia v oa stră, spuse B e ne d ic t pe un
to n scăzut.
- îi place de stul de m ult, re p lic ă P hillip rânjind. D e stu l pe n tru
m ine, cel puţin.
- D a r n u şi p e ntru m ine, spuse B e n ed ic t înaintând .
- P oţi să te distrezi şi tu cu ea, spuse C a ven de r jo via l. Im ediat ce
term in ăm noi.
- N u ne -am înţeles.
V oc ea lui a vea o no tă am e nin ţătoa re , şi cei trei bă rb aţi se opriră,
privindu-1 cu rioşi şi tem ători.
- E libe raţi fata, spuse el.
în c ă uim it de sc him b area atm osferei şi cu reflex ele înce tin ite de
alcool, bă rb atu l care o ţin e a răm a se nem işcat.
- N u vre au să m ă ba t cu tine, spuse B e n ed ic t înc ru c işân d braţele,
dar o să o fac. Şi te asig ur că n u m ă sperie că sunteţi trei con tra
unu.
- N u poţi să vii şi să îm i dai ordine în casa m ea! spuse C avender,
furios.
- E casa p ă rin ţilo r tăi, o b serv ă B e ned ict, am intind u-le că tân ărul
C a ven de r nu era destul de copt.
- E casa m ea, şi e c am erista m ea, ră spu nse el. Şi fac ce v re au cu
ea.
- N u ştiam că s-a lega liz at sclavia, m u rm u ră B e nedict.
- T rebu ie să fa că to t ce îi spun eu! A ltfel, o concediez!
- F oa rte bine, spuse B en edic t, z âm bind din co lţul gurii. A tun ci
în tre ab-o d acă v re a să fie cu voi trei. P e n tru că asta intenţionaţi.
N u?
C a ven de r se bâ lbâ i de furie, în ce rc â n d să ră spundă.
- în tre ab -o , re p etă B ene dict, râ njin d acum , m ai ales pe ntru că
ştia că îl va in fu ria pe tânăr.
- D a că spune nu, po ţi să o conce die zi chia r acum .
- N u vre au să o întreb, se lam en tă C avender.
- A tun ci nu poţi să te aştepţi să accepte. A şa e?
B e ne dict o priv i pe fată. E ra frum o asă, cu părul ondulat, şaten, şi
cu ochii apro ape pre a m ari pe n tru ch ipul ei.
- B ine, spuse el uitân du -se la C avender. A tu nc i o în tre b eu.
D om nişoa ră...
Se în cruntă.
- C um te num eşti?
- S ophie B e ckett, spuse ea cu v o c ea gâtuită.
- D o m nişo a ră B eck ett, vre i să-m i ră spu nzi la o întreb are ?
c on tin uă el.
- N u! izbuc ni ea.
- N u vrei să răsp unz i? între bă el am uzat.
- N u vre au să fiu cu ei trei!
C u vin tele ap roape că ex plo da ră d in gu ra ei.
- A tunc i n e-am lăm urit, spuse B enedict.
îl privi pe bă rba tu l care în că o ţinea.
- îţi sug erez să îi dai drum ul, ca P hillip să o p o a tă concedia.
- Şi unde să se ducă? şuie ră C avender. T e asigu r că nu v a m ai
lucra în co m itatu l ăsta.
S ophie se înto arse spre B en edic t, în tre bâ nd u -s e ace laşi lucru.
B e n ed ic t rid ic ă din um eri.
- O să îi găse sc de lu cru în casa m a m ei m ele.
O privi şi rid ic ă sprânceana.
- P re su p un că e acc eptabil?
S ophie căscă gura, oripilată. V oia să o duc ă la el acasă!
- N u m ă aşteptam la re ac ţia asta, spuse el sec.O să fie, cu
siguranţă, m ai bine decâ t să lu crez i aici. C el pu ţin te po t a sig ura că
nu v ei fi violată. C e pă rere ai?
S ophie privi disp erată la cei trei bă rb aţi care inte nţio na se ră să
ab uzeze de ea. C h iar că nu a vea de ales. B e n ed ic t B rid ge rton era
singu ra ei scăpare. Ş tia că nu p u te a să lucreze p e ntru m am a lui.
N u ar fi pu tu t supo rta să fie servitoare, atât de aproap e de el.
D ar p utea g ăsi o cale de sc ăpare m ai târziu. P e n tru m om ent, nu
treb uia decâ t să se înd epă rte ze de P hillip. Se ră suc i spre B e ne dict
şi dă du din cap, în c ă tem ân d u-s e să vorbească. A ve a senz aţia că se
în eacă, deşi nu ştia sigur da că de te a m ă sau de uşurare.
- B ine, spuse el. P le căm ?
 E a se u ită in d ig na tă la bra ţul celui care în că o ţin e a ostatică.
- P e n tru D um nezeu! se ră sti B en edic t. îi dai drum ul, sau treb uie
să scot p isto lul?
B e n ed ic t nici m ăc ar n u avea o arm ă, dar to nul lui îl facu pe
bă rb at să o elibereze im ediat.
- B ine, spuse el în tin z ân du -i cam eriste i m âna.
E a păşi în ain te şi, trem urând , îl a pu că de braţ.
- N u po ţi să o iei pu r şi sim plu, ţip ă P hillip.
B e n ed ic t îl priv i dispreţuitor.
- B a chia r asta o să fac.
- O să îţi p a ră rău, spuse Phillip.
- M ă îndo iesc . A c um dispari din fa ţa m ea.
P hillip pufni, apoi se ră suci spre priete nii lui şi spuse:
- Să plecă m de aici.
A poi, în to rc ân du -s e spre B en edic t, adăugă:
- Să nu crezi că o să m ai fii v re o da tă in vitat la v re un a dintre
petrece rile m ele.
- M i-ai frânt inim a, spuse B enedict.
P hillip m ai p ufni o dată, ultragiat, apoi el şi priete nii lui in tra ră
în conac. S ophie îi priv i ple c ân d apoi se în to arse încet, către
B enedict. C â nd o p rin se se ră P hillip şi priete nii lui, ştia ce v or să îi
facă şi era speriată de m oarte. A poi, dintr-o dată, ap ăruse B e ne dict
B rid gerton , ca un erou, şi ea se gând ise că poate m u rise deja,
pe ntru că altfel p re ze n ţa lui n u a vea niciu n sens şi p ă re a de sprin să
din R ai.
F usese atât de uim ită în câ t apro ape că uita se de bă rb atu l care o
ţin e a p rizo nieră şi o a tin ge a în tr-u n m od atâ t de um ilitor.
P e n tru o clipă, lum ea dispă ru se şi ea nu-1 m ai v e de a decâ t pe el.
U n m om e nt p erfect. D a r rev enise la re alita te şi acum nu p utea
decâ t să se în tre be ce c ăuta aici. E ra o p etrece re dezgu stătoa re, a
un o r be ţiv i şi a un o r fem e i uşoare. C â nd îl cu no scuse, cu doi ani în
urm ă, n u p ă re a ge nu l căru ia să îi p la c ă aşa ceva. D ar n u pe tre cuse
cu el decâ t c âte v a ore. P oate că îl ju d e c a s e greşit. înc hise ochii,
agonizând. în ultim ii doi ani, a m intire a lui fuse se cea m ai plă c ută
p arte a unei vieţi sordide. D a că îl ju d e c a s e greşit, d acă era nu m ai
cu p u ţin m ai bu n decâ t P hillip şi priete n ii lui, atunci ei nu îi m ai
ră m â ne a nim ic. N ic i m ăc ar a m intire a une i iubiri frum oase. D ar o
salvase. A c es t lucru n u p u te a fi negat. P oate că nu era atât de
im p orta nt m otivu l pe n tru care era la petrecere. B in e că era acolo şi
că o salvase.
- Te sim ţi bine? în tre bă el dintr-o dată.
S ophie ap rob ă privindu-1 în ochi, a şte ptând ca el să o
re cunoască.
- E şti sigură?
E a a pro bă din nou, a şte ptând în continuare. T reb uia să în ţe le a gă
curând.
- B ine. Se pu rtau u râ t cu tine.
- O să îm i revin.
S ophie îşi m u şc ă b u z a de jos . C um v a re ac ţio na câ nd îşi v a da
seam a? O are se va bucu ra? S au se va în fu ria ? A b ia da că m ai pu te a
sup orta nesig uranţa.
- C ât d ureaz ă să-ţi faci ba gajul?
S ophie clipi prosteşte, apoi re aliz ă că avea în c ă în m ân ă
bocceaua.
- T o t ce am e aici, spuse ea. înc e rca m să plec când m -a u prins.
- F a tă de şteaptă, m u rm ură el aprobator.
S ophie îl privi, u im ită că n u o re cunoştea.
- Să m erge m , atunci, spuse el. îm i vine ră u la gân dul că trebuie
să m ai z ăb ovim pe p ro prie ta te a lui C avender.
S ophie nu răspu nse , dar rid ic ă pu ţin b ă rbia şi înc lină capul,
privindu-1.
- S igur te sim ţi bine? între bă el.
A p o i ea în ce p u să se gâ ndească. A c um doi ani, când se
cu no scuseră, a vea ch ipul pe ju m ă ta te a cop erit de o m ască. A ve a
părul pudrat, deci p ă rea m ai blo nd decâ t în realitate. M ai m ult, de
atunci îl tu n se se şi vâ nd use şuviţele un ui peru chie r. O n du le urile ei
lungi se tra n sfo rm a se ră în bu cle scurte. F ă ră m â nc are a doam nei
G ibbons, slăbise aproap e şase kilog ram e. Şi pâ nă la urm ă,
pe tre cu seră num ai o oră şi ju m ă ta te îm pre ună . Se u ită fix în ochii
lui. Şi atunc i ştiu. N u o v a recuno aşte. N u avea idee cine este.
Sophie nu ştia da că să râ dă sau să plângă.

C apito lu l V II

T o ţi in v ita ţii d e la b a lu l M o ttr a m , d e jo i, a u ş tiu t c la r c ă

d o m n iş o a r a R o s a m u n d R e ilin g a p u s o c h ii p e d o m n u l P h illip
C a v e n d e r . A u to a r e a a c e s to r r â n d u r i c r e d e c ă e i d o i s u n t o
p e r e c h e c u a d e v ă r a t p o tr iv ită .

D IN JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L
L U I L A D Y W H IS T L E D O W N , 30 A P R IL IE 1817

Z ece m inu te m ai târz iu, S ophie stă tea lâng ă B e n ed ic t

B ridg erto n, în şareta sa.
- Ţ i-a intra t cev a în ochi? în tre b ă el, politicos.
- P oftim ?
- C lipeşti des, ex p lic ă el. M -a m gâ nd it că e po sib il să ai o
p ro b le m ă cu ochii.
S ophie în gh iţi în sec, în ce rc â n d să îşi stă pân eas că râsul nervos.
C e să îi spună? A d ev ăru l? C lipe a p e n tru că nu îi v e ne a să crea dă şi
aştep ta să se trez ea sc ă din cee a ce i se pă re a un vis. S au poa te că
era u n coşm ar.
- S igur te sim ţi bine? în tre bă el.
E a aprobă.
- îm i im a ginez că e din c auz a şocului, spuse el.
E a a pro bă din nou, lăsându-1 să c rea dă că num ai ăsta era m otiv ul
stării ei. C um de nu o re cu noscu se ? V isa la m om en tu l ăsta de ani
întregi. P rinţul ei ven ise să o salveze în sfârşit, şi nici m ăca r nu
ştia cine e.
- C um ai spus că te ch eam ă? în tre b ă el. îm i pare tare rău.
în to td e au n a în tre b de d ouă ori înainte să reţin u n num e.
- D o m nişo a ra S oph ia B eckett.
N u a vea de ce să m intă. N u îi spusese num ele ei la balu l m ascat.
- M ă b u c ur de cu noştinţă, dom n işo ară B eck ett, spuse el, ate nt la
drum . E u sunt dom nul B e ne dict B ridg erton .
Sophie ap lec ă din cap, deşi el n u se u ita la ea. R ă m a se tăc u tă o
clipă, m ai ales p e ntru că nu ştia ce poa te spune în tr-o situaţie atât
de neo bişnu ită. E ra, re aliz ă ea, p re ze nta re a care n u se în tâm plase
cu doi ani înainte. P â n ă la u rm ă spuse:
- A i fo st foa rte curajos.
E l rid ic ă din um eri.
- E i erau trei, şi tu u nu l singur. M a jo rita te a b ă rb aţilo r nu s-ar fi
am estecat.
D e da ta asta B e n ed ic t o privi.
- N u p ot să sufă r brutele, spuse sim plu.
E a aprobă.
- M -a r fi violat.
- Ştiu, re p lic ă el.
A p o i adăugă:
- A m pa tru surori.
E a era cât pe ce să scape u n „ Ş tiu .“ , dar se opri la tim p. D e unde
era să ştie o c am eristă din W iltsh ire aşa ceva? în loc de asta,
spuse:
- P re su pu n că de asta ai fost atât de im p re sio na t de ne fe ricire a
m ea.
- îm i plac e să cre d că şi pe ntru ele ar inte rve ni cineva, da că s-ar
afla v re o d ată în situ aţia ta.
- M ă rog să nu se întâ m ple asta.
E l a pro bă cu u n aer sum bru.
- Şi eu la fel.
C o n tin ua rá dru m u l în linişte. S ophie îşi a m intea de ba lul m ascat,
când nu tăc u se ră nic i m ăc ar o clipă. A cu m lu crurile erau diferite.
E ra o cam eristă, nu o do am nă din în alta societate. N u avea u nim ic
în com un. C u toate astea, a şte ptă în con tin ua re ca el să o
recun oa sc ă, să o prească şareta, să o strân gă la p ie p t şi să îi spună
că a cău tat-o tim p de doi ani. D a r nu a vea să fie aşa, înţelese
curând. N u p u te a să o v a dă pe dom nişo ară în h ain ele cam eriste i şi,
sincer, de ce ar fi re cun osc ut-o ? O a m enii ve de a u ce se a şte ptau să
vadă. Iar B e ne d ic t B rid g erto n nu se a şte pta să va dă o lady
d eg h iza tă în servitoare.
N u trecu se o zi în care să nu se fi gâ nd it la el, să nu îşi fi a m in tit
de buz ele lui apăs ând u-le pe ale ei sau de m ag ia acelei nopţi.
D e ven ise centrul un iv ersu lu i ei interior, al v isurilo r în care ea era
o alta şi a vea părinţi diferiţi. în vis, îl cu n oşte a la bal, po ate ch iar
la un bal dat de părin ţii ei iubitori. E l îi făce a curte, cu flori care
m iro se au fru m o s şi cu să rutări furate. A poi, în tr-o zi caldă de
prim ă vară , în tim p ce păsă rile cân tau şi un vânticel plăc ut se ju c a
în aer, el se a şeza în g en unc hi şi îi c ere a să fie soţia lui,
m ărtu risin d u-i dragoste ne m urito are.
E ra u n vis frum os, în tre cu t num ai de ace la în care tră ia u fericiţi
pâ nă la adânc i bă trâne ţi, cu trei sau p atru copii m inu na ţi, nă scu ţi
în sigu ra nţa oferită de c ăsăto ria p ă rin ţilo r lor. C u toate astea, n u îşi
im agin ase nici că îl v a revedea, darăm ite că v a fi sa lv ată de el din
ghe are le un o r ata catori cu gân duri ne curate. Se în tre b a dacă el îşi
a m intea v re od ată despre fe m e ia în roc hie argintie, pe care o
sărutase pa sional. îi p lă c ea să c rea dă că da, dar se în d o ia că acest
lucru în se m na la fel de m ult p e ntru el. E ra bărbat, şi pro b ab il că
sărutase zeci de fem ei. P e ntru el, no a pte a ace ea fuse se la fel ca
oricare alta. S ophie în c ă m ai citea z iarul lui lady W h istled ow n .
Ştia că el m erg e la fo arte m ulte baluri. D e ce să îşi a m in tea scă de
unu l anum e?
S ophie oftă şi îşi privi m âinile, care în c ă m ai ţin ea u strâns
ba gajul ei m icuţ. îşi d ore a să aibă m ănuşi, dar sing ura ei perech e
se destrám ase cu c eva vre m e în ainte, şi nu-şi pu tu se perm ite să
cum pe re alta. A v e a m âinile aspre şi degetele în ce pu se ră să îi
îngheţe.
- A sta e to t ce ai? în tre b ă B e n ed ic t arătând spre boccea.
E a aprobă.
 - N u am pre a m ulte. N u m ai u n schim b de hain e şi n işte am intiri.
E l tăc u o clipă, apoi spuse:
- A i un acc ent destul de ra fin a t pe ntru o cam eristă.
N u era p rim u l care îi spu ne a asta, aşa că S ophie îi dădu
ră spu nsu l ga ta pregătit.
- M a m a a fo st m en a je ra un ei fam ilii foa rte ge neroase. M i-au dat
voie să particip la unele dintre lec ţiile fiice lo r lor.
- D e ce nu lu crezi acolo?
C u o m işc are expertă, el îşi gh id ă caii spre stân ga ră scruc ii de
drum uri.
- P re su p u n că n u e v o rb a despre fa m ilia C avender.
- N u, ră spu nse ea, înc e rc â nd să găs e asc ă c eva p o triv it de zis.
N im en i nu se sin chisise să în tre be m ai m ult. N im ăn ui nu îi
păsase suficient.
- M a m a a m urit, spuse ea în tr-un final, iar eu nu m -am în ţeles
pre a bine cu m en a je ra c ea nouă.
E l pă ru să acc epte asta, aşa că m ai m erse ră în linişte câteva
m inute. Se au zea u num ai lo viturile ritm ice de copite. P â nă la
urm ă, n e re uşin d să îşi ţin ă c urio zitate a în frâu, S ophie întrebă:
- U nde m erge m ?
- A m o cabană, n u de parte de aici. S tăm acolo o n oa pte sau
două, apoi te duc la m am a. S unt sigur că poa te să găs e asc ă o
slujb ă p e n tru tine.
L ui S ophie în ce pu să îi b a tă inim a m ai tare.
- C a b an a asta a ta...
- O să fim în soţiţi. S unt acolo cei care au g rijă de casă. T e asig ur
că dom nul şi do am na C rab tree nu ar perm ite n im ic ne cu ra t sub
acop erişul lor.
- C re dea m că e casa ta.
E l zâm bi m ai larg.
- A m tot în ce rc a t să îi co nving de asta, dar nu am reuşit.
S ophiei îi ve ni să z âm bească.
- P a r nişte oam e ni foa rte sim patici.
- A şa şi sunt.
A po i tăc u ră din nou. E a p riv ea dre pt înainte. Se tem e a că, dacă
s-ar privi în ochi, el ar recun oa şte-o. D a r era n um ai o iluzie. O
priv ise de ja în ochi, m ai m ult decâ t o dată, şi cred ea în con tinua re
că nu e decâ t o cam eristă. D u p ă c âte va m inute, sim ţi c eva şi se
înto arse spre el. B e n ed ic t o p rive a cu o exp resie ciudată.
- N e -a m m ai în tâ ln it cum va? izbuc ni el.
- N u, spuse ea, cu vo c ea p u ţin m ai g â tu ită de cât ar fi vrut. N u
cred.
- S unt sigur că ai dreptate. D a r îm i pa ri foa rte cunoscută.
- T oate cam eristele arată la fel, zâm bi ea trist.
- A şa c red eam şi eu pâ n ă de curând.
E a se în to arse la loc, uim ită. D e ce spusese asta? N u v o ia să fie
recu no scută? N u petre cuse , oare, ju m ă ta te de oră sperând,
dorin du -şi şi visând... A sta era p roblem a. V isa. în vis, el o iubea.
O cere a în căsătorie. în realitate, s-ar p u te a să îi cea ră să fie
am an ta lui, iar asta ju ra s e că n u va face. D e fapt, s-ar p utea ca el să
se sim tă ob lig at să o du că în ap oi la A ra m inta, care pro b ab il că ar
trim ite -o la înch iso are pe ntru că îi furase po do abele. N u cred ea
n icio clip ă că n u le observase lipsa.
N u. E ra m ai bin e să nu o recun oa sc ă. I-ar fi c om plica t viaţa,
avân d în ve dere că nu av ea n ic iu n v e nit şi, de fapt, nu m are lu cru
pe lân g ă ha ine ie de pe ea. N u av ea nev o ie să se com plice. C u toate
astea, era d eza m ăg ită că el nu o recu n oscu se im ediat.
- A pic urat? în tre b ă ea, do rn ic ă să pă streze co nv ersaţia la un
nivel m ai pu ţin periculos.
B e n ed ic t privi în sus. L un a era a scu nsă în nori.
- C â nd am p le c at n u erau sem ne de ploaie, m u rm u ră el.
O pică tu ră m a re îi ate riz ă pe coapsă.
- D ar cred că ai dreptate.
E a privi cerul.
- S -a în te ţit vântul. S per că nu o să fie furtună.
- S igur o să fie. D o a r suntem într-o şaretă. D a că luam tră su ra, n-
ar fi fo st niciu n n or pe cer, spuse el cu obidă. C ât de departe
su ntem de c ab an a ta?
- C am la ju m ă ta te de oră, cred. Se încru ntă. D a că nu ne prind e
ploaia.
 - N u m ă d eran jea ză ploaia, spuse ea. E xistă lu cruri m u lt m ai rele
decâ t să fii ud.
Ştiau am ân do i la ce se referă.
- N u cred că ţi-am m ulţum it, spuse ea încet.
B e ne d ic t înto a rse capul spre ea. P e ce a vea m ai sfânt, fe m e ia
asta i se p ă re a foarte cu noscută. O privi, dar n u v ă zu decâ t o
cam eristă. U n a fo arte atrăg ătoa re, dar o cam eristă. N u era cinev a
cu care să se m ai fi întâlnit.
- N u a fost m are lucru, spuse el p â nă la urm ă.
- P oate pe n tru tine. P e n tru m ine a fo st foa rte im portant.
A p re cie rea îl fă cea să se sim tă incom od, aşa că înc lină din cap şi
scoase u n sune t gutural, aşa cum fac bă rb aţii când n u ştiu ce să
spună.
- A i fo st foa rte curajos.
E l scoase din no u ace laşi sunet. A p oi se de sc hise ră cerurile.
H ainele lui B e ne d ic t se ud ară într-o clipă.
- M e rg cât p ot de repede! strig ă el înc e rcâ n d să acope re vântul.
- N u -ţi face griji din cauz a m ea! S trig ă şi ea.
D ar, atunc i când o privi, v ăzu cum se ghe m u ie şte în sine însăşi,
cu bra ţele strânse la piept, în ce rc â nd să se încă lze ască.
- D ă-m i voie să-ţi dau ha in a m ea.
E a scu tură din cap şi râse.
- P roba bil că o să m ă ud şi m ai tare.
E l fo rţă caii să m ea rg ă m ai repede, dar drum ul era a cop erit cu
noroi, iar vân tul a ru nca stropii în to ate direcţiile, re du câ nd şi m ai
m ult v izib ilitatea . F ir-a r să fie! N u m a i de asta nu av ea nevoie.
F usese ră cit şi pro b ab il că în c ă nu îşi re ve n ise com plet. C ă lătoria
prin p lo aia rece o să-l dea în ap o i şi îi v or curge nasu l şi ochii o
lună şi v a av ea toate sim ptom ele ale a ne suferite şi neatrăg ăto are.
S igur... îi ve ni să zâm bească. Sigur, d acă s-a r îm b o ln ă vi din nou,
m am a sa nu ar m ai p u te a în ce rca să îl co n ving ă să m e a rg ă la toate
pe tre cerile din oraş în sp eranţa că va găsi o do m nişo ară po triv ită
p e n tru a-şi în te m eia o fam ilie.
Spre laud a lui, era m ere u ate nt şi c ăuta o p oten ţială soţie. N u era
îm p otriv a căsătoriei ca prin cipiu. F ra tele lui, A n th ony , şi sora lui,
D aphne, îşi gă sise ră pe rec hi foa rte potrivite. D a r căsniciile lor
e rau fe ricite fiin dc ă fu se se ră in spiraţi şi se c ăsăto riseră cu
p ersoane potrivite. B e ne d ic t era sigur că el în că nu întâlnise
fe m e ia potrivită. N u, se gân di el, am in tin du-şi de un m om e n t de
acum c âţiv a ani. N u era chia r aşa. O dată, în tilnise pe cineva. Pe
do m nişo ara în argintiu. C â nd o ţinu se în b raţe şi dan sase cu ea
prim u l ei vals, în balcon, sim ţise ceva diferit, o senz aţie ca un fior.
C are ar fi treb uit să îl sperie de m oarte. D ar nu îl speriase. îi tăiase
ră suflare a, îl entuz iasm a se... îl fă cuse să o vre a num ai pe n tru el.
D ar apoi ea dispăruse. C a şi cum lu m e a ar fi fo st p la tă şi ea ar fi
căz ut peste m argine. N u aflase nim ic la în tâ ln ire a cu L ady
P e nw o od, şi când îşi între ba se priete nii şi fam ilia, nim e ni n u ştia
n im ic despre tâ n ă ra îm b ră ca tă în argintiu. N u ve nise cu nim en i şi
nu p lec ase cu nim eni. P a rc ă nici nu existase.
O cău tase la fiec are bal, p etrece re şi sp ectacol la care m ersese.
B a ch iar p artic ip ase la de do uă ori m ai m ulte even im en te decâ t în
m od norm al, în sp eranţa că o v a vedea. D e fiecare da tă se
înto rsese a ca să dezam ăgit. Se gând ise să nu o m ai caute. E ra un
ins practic. P â nă la u rm ă v a renunţa. C um va, o făcuse deja. D up ă
c âte va luni re fuz ase din n ou m ai m ulte in vita ţii decâ t accepta.
D u pă alte c âte va luni îşi dăduse se am a că p u te a vo rb i cu alte fem ei
fă ră să le m ai com p are cu ea.
D a r nu se p utea opri să spere că o v a revedea. P oa te că nu m ai
sim ţe a la fel de in tens n e v oia asta, dar oricâ nd m erge a la un bal
sau se a şe za la teatru, p riv ea în ju r , prin m ulţim e, înc e rcâ n d să o
audă râzând. E ra aoolo, undeva. N u se p utea opri din căutare.
D even ise, în m od ciudat, pa rte din cine era el. Se n um ea B e ne d ic t
B ridg erto n, av ea fraţi şi surori, se p rice p ea la scrim ă şi la dese n şi
o căuta m ere u pe fem eia care îi atinse se sufletul. S pe ra şi îşi dorea
să o revadă, aşa că a şte pta m ereu. C h iar d acă îşi spun ea că,
pro babil, e m om en tu l să se însoa re, nu era deloc e ntu ziasm at de
pe rspectivă. D a că pu n e a un inel pe de getul vreu ne i fe m ei şi a doua
zi o v e d ea pe ea? A r fi fost destul de dureros cât să îi frân gă inim a.
N u. A r fi fost şi m ai ră u decâ t atât. I-ar fi distrus sufletul.
B e ne dict re sp iră uşura t vă zân d în depărtare satul R osem ead e.
C ab ana lui era la cinci m inu te distanţă. A b ia aştep ta să se
a d ăp os tea sc ă şi să facă o ba ie caldă. Se u ită la do m nişo ara
B eckett. Şi ea trem u ra, dar, se gân di el ad m irativ, nu se plân se se
nici m ăca r o dată. în c e rc ă să îşi a m in tea scă da că are vreo
c u no ştinţă de ge n fe m inin care să po a tă face fa ţă na turii cu atâ ta
curaj. N u ştia pe nim eni. C hiar şi sora lui, D aph ne, care era o
fem eie putern ică , ar fi ţip a t că îi e frig.
- M a i avem puţin, o a sig ură el.
- S unt... T e sim ţi bine?
B e n ed ic t înce p use să tuşeas că, o tu se adâncă, din piept. A v e a
im presia că îi ard plăm ân ii şi i se tăiase respiraţia.
- M ă sim t bine, ră su flă el, re d re sâ nd trăs ura cu o sm uc itu ră de
hăţ.
- N u m i se pare că te sim ţi aşa de bine.
- A m fost ră cit de curând, spuse el tresărind.
îl dureau plăm ânii.
- N u pre a te-a i de sc urc at cu ră ceala, spuse ea z âm bind şi
în ce rc â n d să îl tac hineze.
N u m a i că zâ m betul ei era m ai m ult îng rijora t.
- P ro ba bil că nu, m orm ă i el.
- N u vre au să te îm bo ln ă ve şti din cau za m ea.
E l în ce rcă să zâ m bească, dar îl dureau obrajii.
- M -a r fi prins p lo aia şi da că n u erai cu m ine.
- O ricum ...
O rice v oia să spună se pierdu, a cop erit fiind de un n o u acces de
tuse al lui B e nedict.
- Scuze.
- D ă-m i m ie hă ţurile, spuse ea, întin z ân d m ina.
E l se ră suc i spre ea cu o exp resie uim ită.
- E o şaretă, n u o trăsură.
S ophie se ab ţinu să se re p ea dă la el. îi c urgea nasul, av ea ochii
roşii, tu şe a şi to t m ai a vea en ergie să se po arte ca un pă u n arogant.
- T e asigur, spuse ea rar, că ştiu cum să strunesc doi cai.
- Şi de unde ai în vă ţa t tu aşa ceva?
- D e la fa m ilia care m i-a perm is să a sist la lecţiile fiice lo r lor,
m in ţi Sophie. A m în vă ţa t să ţin h ăţu rile o da tă cu fetele.
- P rob ab il că stă pâ na casei te p lă c ea m ult.
- C hiar aşa, re plic ă ea înc e rc â nd să nu râdă. A ra m in ta era
stăp âna casei, şi se luptase cu to ată fo rţa ca fa ta să nu p rim eas că
aceleaşi lecţii ca şi fiicele ei. în v ăţa se ră îm p re u n ă cum să co n d uc ă
trăs ura în anul dina in tea m orţii contelui.
- Ţ in eu h ăţurile, m u lţum e sc, spuse el pe u n to n apăsat.
A p o i strică efectul, izbu cn in d în tr-u n n o u acces de tuse. S ophie
întinse m ân a spre hăţuri.
- P e n tru D um nezeu!
- P oftim , c edă el, şte rg ând u-şi ochii. Ia-le. D ar sunt foarte atent
la tine.
- N ici nu m ă aşteptam la altceva, spuse ea cu în drăzneală.
P lo a ia nu îi u şu ra situaţia, iar ea nu m ai ţinuse hă ţuri în m ân ă de
ani buni, dar se d e scu rcă de stul de bine. U ne le lucruri nu se uită,
se gândi. E ra plă c u t să fa că u n lu cru pe care nu-1 m ai fă cuse de
m ult, din tr-o altă viaţă, când era, cel pu ţin oficial, pro tejata
contelui. A v e a hain e frum oase, m ânc are bu n ă şi lua lecţii pe
atunci... O ftă. N u era perfect, dar era m ai bine decâ t orice altcev a
ştia ea.
- C e s-a întâ m pla t? în tre b ă B e nedict.
- N im ic. D e ce?
- A i oftat.
- M -a i auzit, chia r da că b ate vân tul? în tre bă ea, ne v en in du -i să
creadă.
- A m fost fo arte atent. S unt destul de bolnav... în ce pu din no u să
tuşe ască. Şi fă ră ca tu să ne aru nci în şanţ.
S ophie decise să nu se obo se a sc ă să îi ră spundă.
- M e rgi dre pt înainte. O să a jun ge m chia r la cabană, o în de m nă
el.
E a facu ce i se spusese.
- C um se num eşte c ab an a ta?
- C aba na m ea.
- T reb u ia să-m i im aginez.
E l zâm bi. E a se gân di că e o do va dă de dibăcie, da tă fiind starea
lui actuală.
- N u glum esc, spuse el.
C urân d aju ns eră în fa ţa unu i co nac elegant, în fa ţa c ăru ia era un
ind ica tor discret, pe care era scris , , C a b a n a m e a
- P rop rieta ru l dinainte i-a spus aşa, ro sti el, arătând u-i drum ul
către grajduri. D a r m i-a plăc u t şi m ie.
S ophie privi casa. D e şi era destul de m ică, nu era o lo cuinţă
sărăcăcioasă.
- A sta nu m eşti tu cabană?
- N u eu. P ro prie tarul dinainte. T reb uie să vezi cum arată
reşed in ţa lui.
U n m om e nt m ai târz iu sc ăp ase ră de ploaie, iar B e ne d ic t de zle ga
caii. P u rta m ănuşi, dar erau ude şi a lu ne cau de pe hăţuri, aşa că el
le scoase şi le aruncă. S ophie îl p riv ea atent. A ve a degetele foarte
ude şi trem ura.
- D ă-m i vo ie să te ajut, spuse ea făcâ nd u n pas înainte.
- M ă descurc.
- S igur că da, spuse ea. D a r ar m erg e m ai re ped e cu ajutor.
E l se răsuci, pro b ab il ca să o refu ze din nou, dar îl cu prinse un
no u acces de tuse. S ophie se gră bi să îl ajute să se aşeze.
- Stai jo s, te rog, îl im ploră ea. T erm in eu treaba.
Se gâ ndi că el n u o să fie de acord, dar de da ta asta cedă.
- îm i pare rău, spuse el răguşit.
- N u are de ce să-ţi pară, spuse ea lu crâ nd repede.
S au pe cât de rep ede putea. A v e a degetele în că am o rţite şi i se
a lbise ră de la um ezeală.
- N u e foarte...
T uşi din nou, de ace astă da tă p a rcă m ai adânc.
- N u e foarte fru m o s din pa rte a m ea.
- C red că o să te iert de da ta asta, avân d în v ed ere că m -ai sa lvat
m ai devrem e.
S ophie în ce rcă să îi zâm be a sc ă poznaş, dar n u reuşi. B a m ai
m ult, nici ea nu ştia de ce, dar îi ve ni să plângă. Se ră suc i repede,
ca el să n u îşi dea seam a. P rob ab il că ap ucase să o vadă, sau poa te
do ar sim ţea că s-a în tâ m pla t ceva, pe ntru că o întrebă:
 - Te sim ţi bine?
- D a, re p lic ă ea, dar avea v o c ea g âtu ită şi, înainte să-şi dea
seam a ce se în tâm p lă, el o luase în braţe.
- E în regulă, spuse el liniştind-o. E şti în siguranţă.
S ophie nu m ai reu şi să-şi stă pân eas că lacrim ile. P lâ ng ea pen tru
ce i s-ar fi pu tu t în tâ m p la în se ara aceea, si pe n tru cee a ce i se
în tâ m p la se în ultim ii n ou ă ani. P lâ n ge a din cau za am intirii
îm bră ţişării lui de la bal şi pe n tru că el o luase în b raţe din nou,
acum . P lâ n ge a pe n tru că se p urta aşa de frum os cu ea, deşi n u se
sim ţea bine, deşi ea era nu m ai o c am eristă pe ntru el şi pe n tru că,
în ciud a ace sto r lucruri, v oia să aibă g rijă de ea şi să o protejeze.
P lâ n g ea fiin d c ă nu m ai plân ses e de n u îşi am in tea când şi pe ntru
că se sim ţea singură. Şi p lân ge a fiin dc ă visa se la el de atâ ta vrem e,
iar el nu o recuno sc use . P rob ab il că era m ai bine aşa, dar în in im a
ei to t îşi d orea asta. P â n ă la urm ă lac rim ile se opriră, iar el facu un
pas înapo i, ating ân du-i b ă rb ia şi spunând:
- Te sim ţi m ai bine acum ?
E a aprobă, su rp rinsă să co nstate că aşa era.
- B ine. T e-ai speriat, şi... Se în d ep ă rtă bru sc de ea şi în ce p u din
no u să tuşească.
- T rebu ie să intri la adăpost, spuse S ophie ştergân du-şi urm ele
lacrim ilor. în casă, adică.
E l aprobă.
- F a cem concu rs pâ nă la uşă.
E a îl privi cu ochii m ari. N u îi v e n ea să c rea dă că are putere să
g lu m ească, deşi era clar că se sim ţea fo arte rău. D ar îşi înfăş u ră
cu rea ua boc celuţei pe braţ, îşi ridic ă ro c hia şi fugi spre intrare.
C ând ajunse la trepte, râ d ea de ridic olul situaţiei. F u g e a u de
ploaie, deşi erau de ja uz i p â nă la piele. B e ne dict o întrecu se ,
evident. P oa te că n u se sim ţea bine, dar a vea pic io are le m ai lungi
şi m ai pu ternice. C â nd se opri şi ea, el de ja b ă te a la uşă.
- N u ai cheie?
în c ă b ă te a vântul, aşa că le era g re u să se au dă unul pe celălalt.
E l sc utură din cap.
- N u p lăn uisem să m ă opresc pe aici.
 - C rezi că o să te audă?
- Sper, la naiba! m o rm ă i el.
Sophie şterse ap a care îi cu rg ea pe chip şi se u ită prin fere astra
cea m ai apropiată.
- E fo arte întun eric . C rezi că nu sunt acasă?
- N u ştiu und e altu nd ev a ar p u te a fi.
- N u aveţi vre u n g ră jd a r sau o m ena jeră ?
B e n ed ic t scu tu ră din cap.
- V in atât de ra r pe aici înc â t nu are ro st să angajez pe rso nal
com plet. C am e riste le sunt aici num ai pe tim pu l zilei.
Sophie făcu t o grim asă.
- A ş propu ne să cău tăm o fe rea stră de schisă, dar nu cred că e
vreuna, din c auz a ploii.
- N u e nevoie, spuse el furios. Ş tiu und e e asc u n să cheia de
rezervă.
Sophie îl privi surprinsă.
- D e ce eşti atâ t de supărat?
E l tu şi de câteva ori înainte să răspundă.
- F iin dc ă în se am nă că trebu ie să ies din n ou în furtună.
B e n ed ic t era la capă tul ră bdării. D e ja în ju ra se de do uă ori de faţă
cu ea, deşi nu p ă rea g enul care să facă aşa ceva, ind ife ren t dacă
era vo rb a de o sim plă m en a je ră sau nu.
- A şte a ptă aici, ordo n ă el, apoi, în ain te ca ea să p o a tă răspunde,
fugi în ap oi în furtună.
C â tev a m inu te m ai târz iu, auzi o cheie ră su cin du -se în
în cu ie to are şi u şa se deschise. în spatele ei e ra B ene dict, cu o
lum âna re în m ân ă şi cu ha ine le pic u râ nd pe podea.
- N u ştiu und e sunt do m nul şi do am n a C rabtree, spuse el aspru
din c auz a tusei, dar cu siguran ţă n u sunt aici.
Sophie în g hiţi în sec.
- S untem singuri?
E l aprobă.
- C om ple t singuri.
E a se aprop ie de scări.
- M ă duc să ca ut cam erele servitorilor.
 - B a nu, spuse el, prinz â nd -o de braţ.
-N u ?
- Tu, dră gu ţa m ea, nu pleci nicăieri.

C apito lu l V III

Z ile le a s te a n u m a i p o ţ i f a c e d o i p a ş i la v r e u n b a l f ă r ă s ă d a i
p e s t e c â te o m a t r o a n ă c a r e s e p l â n g e d e s e r v i t o r i i ei. A u t o a r e i i s -
a p ă r u t c ă la d y P e n w o o d ş i d o a m n a F e a th e r in g to n v o ia u s ă s e
în c a ie r e s ă p tă m â n a tre cu tă , la s p e c ta c o lu l S m y th e -S m ith . S e p a r e
c ă la d y P e n w o o d i-a f u r a t c a m e r is ta d o a m n e i F e a th e r in g to n c u o
l u n ă în u r m ă , p r o m i ţ â n d u - i m a i m u l ţ i b a n i ş i h a i n e . T r e b u i e
m e n ţ i o n a t c ă d o a m n a F e a t h e r i n g t o n i - a d a t, ş i e a , d i n h a i n e l e
v e c h i b ie te i fe te , d a r o ric in e le -a v ă z u t p e f iic e le e i ş tie c ă a c e a s ta
n u e o b in e fa c e re .
O r ic u m , i n t r i g a s - a i n t e n s i f i c a t a t u n c i c â n d c a m e r i s t a a f u g i t
în a p o i la d o a m n a F e a th e r in g to n , im p lo r â n d s ă f i e r e a n g a ja tă . S e
p a r e c ă la d y P e n w o o d c r e d e c ă o c a m e r is tă tr e b u ie s ă f a c ă ş i
tr e a b a s p ă lă to r e s e lo r , p e a c e e a a s e r v ito a r e lo r ş i p e a c e e a a
b u c ă tă r e se i.
C in e v a tr e b u ie s ă îi s p u n ă f e m e i i c ă o s in g u r ă f a t ă n u p o a te
m u n c i c â t tre i.

D IN JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L
L U I L A D Y W H IS T L E D O W N , 2 M A I 1817

- O să fa cem focul, spuse B en edic t, şi o să ne înc ă lz im în ain te de

culcare. N u te -a m sa lvat de C a ve nd er doa r ca să m ori de gripă.
S ophie îl privi cum tuşe şte zb uc iu m at şi ap lec at de la m ijloc.
 - M ă scuzi, dom nule B ridg erton, nu se pu tu ea abţine, dar dintre
noi doi, cred că tu eşti m ai în pe ric ol decâ t m ine.
- C hiar aşa, ră su flă el. Şi te asig ur că nu doresc să m ă sim t atât
de rău. A şa că...
Se aplecă, tu şind din nou.
- D o m nule B ridge rton ? între bă S ophie, îng rijora tă.
E l în gh iţi cu greu şi spuse:
- A ju tă -m ă să fac focul, în ain te să m o r din c auz a tusei.
S ophie se încruntă, îng rijo ra tă. A c ce sele de tuse erau din ce în ce
m ai dese şi de fiecare d ată erau m ai pro fu nd e şi m ai apăsate, ca şi
cum ar fi v e nit chia r din piept. A p rin se rep ede focul. A v e a
ex perien ţă destulă. F ăcu se asta de m ulte ori. C urând, am ind oi îşi
în că lz e au m âinile aproap e de flăcări.
- P re su p u n că hain ele tale de schim b n u sunt nici ele uscate,
spuse B en edic t, arătâ nd cu capul spre b o c ce au a udă.
- C red că nu. D a r nu contează. D a că stau destul aici, o să se
usuce.
- N u fi pro stuţă, o certă el înto rc ân du -se cu spatele la foc. S unt
sigur că îţi p ot găsi u n schim b de haine.
- A i îm b ră căm in te fe m inină aici? în tre b ă ea uim ită.
- C red că nu eşti atâ t de p re te nţio a să în câ t să nu po rţi pa nta lo ni
şi o căm aşă în sea ra asta. N u?
P â nă în acel m om ent, S ophie pro b ab il că fuse se ex act atât de
pre tenţio asă . D a r felul în care pusese el pro blem a o făce a să pa ră
p uţin prostuţă.
- C red că nu, spuse ea. I-ar fi plăc u t nişte ha ine uscate.
- B ine, spuse el repede. A tu nc i ap rinde fo cul în do uă dintre
dorm itoare, şi eu o să găsesc nişte haine.
- P ot să dorm în c am era se rvitorilor, spuse S ophie încet.
- N u e nevoie, spuse el, ieşind din cam eră şi fa cân du -i sem n să-l
urm eze. A m d estule dorm itoare, iar tu n u eşti serv itoare în ace astă
casă.
- D a r sunt servitoare, îi am inti ea, grăb ind u-se în u rm a lui.
- P oţi să faci cum vrei, atunci. în c e p u să urce, dar se opri la
m ijlocu l scărilor, ca să tu şească. E o c am eră m ic ă în aripa
servitorilor, cu un p a t incom od. Şi sunt dorm ito are pe n tru oaspeţi,
care, te asigur, au saltele cu p u f şi aşternuturi fine.
S ophie ştia că ar tre b ui să nu uite cine este şi să urce în pod, dar,
pe D u m ne ze u din ceruri, o sa ltea cu p u f şi aştern uturi de m ătase
era de ne refuzat. N u m ai dorm ise de m ult atât de confortabil.
- O să găse sc un do rm ito r m ic de oaspeţi, a cce ptă ea. C el m ai
m ic din casă.
B e ne dict zâ m b i din colţul gurii. U n fel de „ Ţ i-am spus e u.“
- Alege-1 pe oricare. D a r nu pe acela, spuse el, arătâ nd spre a
do ua uşă din stânga. A c olo e cam era m ea.
- M ă duc să ap rin d focul acolo chia r acum , spuse ea.
E l av ea m ai m are nev oie de căldură. în plus, era foa rte cu rio asă
să afle cum arată dorm ito ru l lui. P uteai spune m ulte despre cine va
doa r v ă zân du-i cam era. Sigur, gândi ea, asta dacă aveai suficiente
resu rse ca să decore zi dup ă b unu l plac. S ophie se în d o ia că există
cin ev a care ar fi pu tu t spune orice despre ea ju d e c â n d du pă tu rn ul
din p od ul re şedinţei C avender. C u ex cep ţia fa ptu lu i că nu avea
niciu n ban, poate.
L ăs ă bo c ce au a în h ol şi se stre cură în dorm ito ru l lui B enedict.
E ra o c am eră fru m o asă, c ald ă şi m asculină. Şi fo arte com odă, în
ciuda fap tului că el v e ne a ra r aici, vă zu m ulte obiecte pe rso nale pe
m as ă şi pe birou. M in iaturi care pă rea u a fi făcute dup ă fraţii şi
surorile lui, cărţi legate în piele şi chia r un pa ha r m ic p lin cu...
pietre?
- C e ciudat, m urm u ră ea, m erg â nd m ai departe, deşi ştia că face
un lu cru u râ t şi intruziv.
- F ieca re dintre ele are o se m nificaţie, se auzi o voc e a dân că din
spatele ei. L e c olecţio nez de când... Se opri ca să tuşească.
D e când eram copil.
S ophie se îm b ujoră de ruşine. F u se se p rin să cotro b ăin d printre
lucrurile lui, dar în că m ai era curioasă, aşa că rid ic ă u na dintre
pietre. E ra un roz pal, cu o v e nă de gri în m ijloc.
- D a r asta?
- A m gă sit-o în tr-o drum eţie, spuse el încet. în z iu a în care a
m urit tata.
 S ophie scăp ă p ia tra în apoi, ca şi cum ar fi ars-o.
- îm i pare foa rte rău.
- A fo st dem ult.
- T o t îm i pare rău.
Z âm bi trist.
- Şi m ie.
A p o i tuşi atât de ră u că treb u i să se sprijine de perete.
- T rebu ie să te în călzeşti, spuse ea repede. S ă ap rin d focul.
B e n ed ic t aru nc ă nişte hain e pe pat.
- P e n tru tine, spuse sim plu.
- M ulţum e sc , ră spu nse ea, în con tin ua re ate ntă la şem ineu.
E ra pericu lo s să fie în ace eaşi cam eră cu el. N u c red ea că el îi va
face vre u n avans. E ra pre a dom n ca să facă asta cu o fem e ie pe
care ab ia da că o cunoştea. N u. P e ricolul era ea. îi era foa rte team ă
că, d acă v a petre ce p re a m ult tim p în c o m p an ia lui, s-ar pu te a
în drăg os ti fă ră speranţă. Şi ce ar obţine? D o a r o in im ă rănită.
S ophie răm a se m in ute în şir în faţa şe m ineului, înte ţin d fo cul
pâ nă când ace sta nu m ai dădu sem ne că s-a r stinge.
- P oftim , a nun ţă ea satisfăcută.
Se rid ic ă şi îşi arcui spatele, se în tin se şi se răsuci spre el.
- A cu m ar tre bu i să...
B e n ed ic t B rid ge rton era ex tra ordin ar de palid.
- Te sim ţi bine? îl între bă, grăb ind u-se să se apropie.
- N u prea, în g ăim ă el, sprijinin du -se de m arg in ea patului. P ărea
am eţit, deşi S ophie ştia clar că nu băuse nim ic.
- T rebu ie să te în tinzi, spuse ea, clătin ân du-se sub gre u ta te a lui,
atunci când el se sprijini de ea şi n u de m argine a patului.
E l zâm bi.
- V ii şi tu?
E a se re tra se im ediat.
- A cu m ştiu sigu r că ai febră.
E l în ce rcă să îşi a tin gă fruntea, dar se lovi, fă ră să vrea, la nas.
-A u !
S ophie zâm bi cu com pasiune.
B e n ed ic t re uşi să-şi duc ă m ân a la frunte.
 - P oate că sunt cam fierbinte.
E ra u n g est m ult p re a fam iliar, dar sănă tate a u nui om era în
pericol, aşa că S ophie în tin se m ân a şi îi atinse fruntea. N u era
chia r fierbinte, dar n u era nici rece.
- T rebu ie să de zbraci hain ele astea ude, spuse ea. Im ediat.
B e ne dict se u ită în jo s, clip ind ca şi cum l-ar fi surprins haine le
ude.
- D a, m u rm u ră gânditor. C re d că ai dreptate.
D use m ân a la na stu rii căm ăşii, dar era p re a am o rţit ca să îi po a tă
desface. P â n ă la urm ă o privi nep utinc ios.
- N u reuşesc.
- V ai de m ine. A tun ci eu...
S ophie în tin se m ân a ca să îl ajute, apoi o retrase grăbită, apoi
strânse din dinţi şi o în tin se din nou. D e sfă cu rep ede na stu rii şi
fa cu tot p osibilul să priv ea sc ă în altă parte, în tim p ce fiecare
nasture de sfă cu t îi m ai d esc op ere a o b uc ăţic ă din piele a lui.
- A proa pe că am term inat. N um a i o clipă.
E l nu răsp unse, aşa că ea il privi. A v e a ochii în chişi şi corp ul i se
în clinase puţin. D a că nu ar fi stat în pic ioa re, fa ta ar fi ju ra t că
doarm e.
- D o m nule B ridge rton ? îl strigă ea încet. D o m nule B ridgerton!
B e ne dict tresări violent.
- C e e?
- A i adorm it.
E l clipi, confuz.
- Şi ce e ră u în asta?
- N u po ţi să ado rm i îm brăcat.
E l privi în jo s.
- C um m i-a m d esfăcu t căm aşa?
S ophie ig no ră în tre b are a şi îl îm pinse spre pat.
- Stai jo s, o rd on ă ea.
P roba bil că fuse se destul de conv ingă toare, pe ntru că el se
supuse.
- A i c eva usc a t în care să te îm braci?
E l îşi scoase căm aşa, lăsând -o să cadă pe podea.
 - N u dorm îm brăcat.
Sophie sim ţi cum i se strân ge stom acul.
- în no a pte a asta cred că ar trebui. C e faci?
E l o privi ca şi cum i-ar fi pus cea m ai n a iv ă în tre ba re din lum e.
- îm i dau jo s pa ntalonii.
- N u po ţi să aştep ţi să m ă întorc cu spatele?
E l o privi im pasibil. îl privi şi ea. E l spuse într-u n târziu:
- E i bine?
- Ce, ei bine?
- N u te înto rc i cu spatele?
- Ah! ţip ă ea, în to rc ân d u-se ca şi cum c ine va i-ar fi dat foc la
călcâie.
B e ne d ic t sc utură din cap, aşe zat pe m arg in ea patului. Şi îşi
scoase şosetele. D u m ne ze u să-l apere de dom nişoarele pudice.
E ra cam eristă, p e ntru D um nezeu . C h iar da că era v irgină, şi, dup ă
cum se co m porta, pro b ab il că era, cu sigu ra nţă că m ai vă zuse
bărbaţi goi. C am eriste le intra u şi ieş eau m ere u din cam ere, fără să
bată, a duc ân d p ro soa pe şi cearcea fu ri şi altele asem enea.
E ra de n e co nc ep ut să nu fi v ă zu t u n b ă rb at gol, m ăc ar din greşeală,
îşi scoase pa ntalonii. Şi nu era uşor, fiin dc ă erau fo arte uzi, aşa că
treb u i să îi de zlipe a sc ă de piele. C â nd era cu to tu l gol, ridic ă o
sprân cea nă în direc ţia spa telui S ophiei. S tă tea în tr-o poz iţie rigidă,
cu p um nii strânşi pe lâng ă coapse. C onsta tă surprins că im ag in ea
ei îl face a să zâm bească. în c e p e a să a m e ţea sc ă şi avu nev oie de
do uă în cercări ca să se p oa tă urc a în pat. C u efort con sidera bil, se
aple că şi trase cuvertura. A poi, co m p le t epuizat, se a şe ză pe perne
şi gem u.
- Te sim ţi bine? în tre b ă S ophie.
E l fă cu efo rtul să sp ună „ B in e “ , dar ce se ieşi era m ai aproap e de
u n m orm ăit. O auzi m işc ân du -se prin c am eră şi, când ad ună
destu lă en ergie ca să în tre de sch id ă un ochi, vă zu că fata se
apro piase de pat. P ă re a îng rijorată . D in tr-u n oarec are m otiv,
e xp resia ei îl îndu ioşă . T rec use m ultă vre m e de când o fem e ie care
nu îi era ru dă avu sese g rijă de el.
- M ă sim t bine, spuse el înc e rc â nd să îi zâm bească.
 D a r vo c ea pă rea că îi vin e dintr-u n tu n el lung şi îngust. R idic ă
m ân a şi se tras e de ureche. Ş tia că vo rb eşte cum treb uie, aşad ar
p ro b le m a era de la urechi.
- D om nu le B rid gerto n?
D e schise din n ou u n ochi.
- P le ag ă la gu lgare... U sucă-te.
- E şti sigur?
E l dădu din cap. îi era gre u să vorbească.
- F oa rte bine. D a r o să las u şa deschisă. D a că ai nev oie de m ine,
strigă-m ă.
D ă d u din no u din cap. S au cel pu ţin înc ercă. A p oi adorm i.

L ui S ophie îi luă m ai pu ţin de u n sfert de oră ca să se

pre g ătea sc ă de culcare. O ră m ă şiţă de energie n e rv oa să o m ai ţine a
în picioa re în tim p ce se sc him b ă în hain e usc ate şi aprinse
şe m ineul din c am era ei. O da tă ce atinse perna, sim ţi cum se
afun dă în tr-un som n epuizat, care p ă rea că vine din centrul fiinţei
ei. F usese o zi lungă, se gândi, am eţită. O zi fo arte lungă.
D im in e a ţa avu sese treabă, apoi fugise de C a ven de r şi am icii lui...
înc h ise ochii. F usese o zi foa rte lungă, şi...
S ophie se rid ic ă brusc, cu in im a bă tân du -i repede. F oc ul din
şem ineu era ap roape stins, c eea ce îns e m n a că adorm ise. E ra,
totuşi, foarte obosită, deci c eva o trezise. E ra dom nul B rid gerto n?
O are o strigase? N u arăta bin e când pleca se de lâng ă el, dar nici
nu p ă rea pe ducă.
S ophie cob orî din pat, luă o lum â na re şi se rep ezi spre cam era
lui, a puc ân d pa ntalon ii pre a m ari pe care i-i îm pru m utase B e ne dict
şi care înc e pu se ră să îi alune ce de pe şolduri. C â nd ajunse în hol,
auzi sunetul care, pro babil, o trezise. E ra un g eam ăt adânc, urm at
de u n sunet scos de c ine va care se zbate, apoi un scâncet.
Se re pez i în dorm ito rul lui B en edic t, oprindu -se în fa ţa
şem ineului, ca să ap rin dă lu m ânarea. E l z ăc ea în pat, ap roape
ciuda t de ne m işcat. Se apropie, u itâ ndu -se n u m ai la pieptul lui.
Ştia că nu poa te fi m ort, dar v oia să se lin işteas că şi să îi v ad ă
piep tu l rid icâ nd u -se şi coborând.
 - D o m nule B ridge rton ? şopti ea. D o m nule B ridge rton ?
N ic iu n răspuns. Se apropie m ai m ult, aple cân du -se peste
m arg in ea patului.
- D o m nule B rid gerto n?
E l în tin se m ân a şi o ap uc ă de um ăr, trăg â nd -o în pat.
- D o m nule B ridgerton! strigă ea. D ă-m i drum ul!
D ar el înc e pu se să se zb ată şi să geam ă, şi era atât de fierbin te
în câ t S ophie ştiu că are fe bră fo arte m are. R e uşi să se elibe reze şi
se rid ic ă g răbită, în tim p ce el co n tin ua să se z bată şi să spun ă
cuvinte fa ră sens. S ophie a şte ptă un m om ent, în linişte, apoi
întinse m ân a şi-l atinse pe frunte. A rde a. îşi m uş c ă bu z a de jos ,
în ce rc â nd să d ecidă ce e de făcut. N u ştia cum să aibă g rijă de
cin ev a cu febră, dar i se p ă rea logic să îi sc ad ă tem pe ratura. P e de
altp parte, în cam erele bo ln av ilo r era m ere u cald şi un aer închis,
deci poa te că...
B e ne dict în ce pu să se m işte din nou, apoi, de nicăieri,
m u rm ură „ S ă ru tă -m ă .“ L ui S ophie îi scăp ă din m ân ă talia
p an talo nilor, care c ăzu ră la podea. Ţ ipă, surprinsă, şi se ap lec ă să
îi ridice. Ţ inâ nd strâns pa n talon ii cu m ân a dreaptă, în tin se stâng a
spre el, apoi se gân di m ai bine.
- E nu m ai un vis, dom nule, îi spuse ea.
- S ărută-m ă, re pe tă el.
D ar n u desc hise ochii. S ophie se apropie. C h iar şi la lum ina
lum ânării, v e d ea că ochii i se m işcă rep ede sub pleoape. E ra ciud at
să vezi cum arată c ine va care visează.
- F ir-a r să fie! se răsti el deodată. Sărută-m ă!
S ophie se retrase, surprinsă, şi aşe ză lum â na re a pe m ăs uţa de
lângă pat.
- D o m nule B ridg erton, eu... în ce pu ea, în ce rc â n d să e xplice de
ce nu po ate să fa că aşa ceva. D a r apoi se în tre b ă „ D e ce n u ? “ C u
inim a bă tâ n d să-i sară din piept, ea se a plecă şi îi atinse buz ele în
cel m ai uş o r şi tan dru sărut.
- T e iubesc, şopti ea. T e-am iub it m ereu.
Spre uş u ra re a ei, el nu se m işcă. N u era u n m o m e n t pe care ea să
vre a ca el să şi-l a m in tea scă dim ineaţă. D a r apoi, când to cm ai se
con vinsese că a a dorm it adânc, el în ce pu să scuture capul dintr-o
p arte în tr-a lta, lăs ând u rm e adânci pe pernă.
- U nde eşti? g em u el răguşit. U nde eşti?
- S unt chia r aici, spuse S ophie.
E l de schise ochii şi, pe ntru o se cu ndă în care pă ru fo arte prezent,
spuse:
- N u tu.
A p o i în chise ochii şi în ce p u din n o u să se agite.
- N u m ai pe m ine m ă ai, şopti ea. S ă nu pleci nicăieri, spuse,
râzâ n d nervos. M ă în torc im ediat.
A poi, cu inim a bă tâ nd de te a m ă şi de em oţie, fugi din cam eră.
D a că în vă ţa se cev a cât tim p fuse se cam eristă, atunci acel lucru
era că m ajo rita te a cas elo r sunt orga niz ate la fel. A şa că nu i-a fost
greu să g ăse asc ă aştern uturi de schim b pe n tru pa tul lui B enedict.
M a i luă cu ea şi o cara fă cu ap ă şi prosoa pe, ca să îl şteargă pe
frunte.
în ap o i în dorm itor, el zăc ea ne m işc at din nou, dar re sp ira repede
şi agitat. S ophie îi atinse din no u fruntea. N u era sigură, dar i se
pă re a că e şi m ai fierbinte. V ai de ea. N u e ra bine deloc, şi clar nu
se p rice p ea să aibă g rijă de un p a cien t cu febră. A ra m inta ,
R osam un d şi P osy n u fu se se ră niciod a tă bo lnave, iar fam ilia
C a ven de r era, şi ea, n e ob işn uit de sănătoasă. C el m ult, p utea spune
că are ex p erien ţă fiin d c ă văzuse de m am a doa m ne i C a vender, care
nu p utea m erge. D a r nu ştia ce să fa că p e ntru c ine va care avea
febră.
în m uie un şte rgar în cara fa cu apă, apoi îl stoarse tem einic.
- O să te sim ţi m ai bine acum , şopti ea, ştergându-1 u şo r pe
frunte.
A p o i adăugă, nesigură:
- S au cel p u ţin aşa sper.
E l nu se m işcă deloc la a tin ge rea ei. S ophie co nsid eră că ăsta e
un sem n fo arte bun, aşa că preg ăti în c ă un şte rgar rece. D ar n u ştia
und e să-l pună. N u p ă rea o idee bu n ă să i-1 aşeze pe piept, şi clar
nu l-ar fi d ezv elit m ai de parte de talie dacă nu era pe m oarte.
C hiar şi atunci, nu era sigu ră că ar p u te a face în a cea z on ă ceva
care să-l re su sciteze. P â n ă la urm ă îl şterse în spatele ure ch ilo r şi
pe gât.
- E m ai bine? în tre b ă ea, fă ră să aştepte vre u n răsp uns, dar
sim ţind că treb uie să con tinue să vorbe asc ă. N u ştiu cum să am
g rijă de c ine va bolnav, dar m i se pare că ai nev oie de ceva rece pe
frunte. D a că m ie m i-a r fi rău, aş vrea.
E l se m işcă, agitat, m orm ă in d ceva incoerent.
- Serios? re p lic ă S ophie, în ce rc â nd să zâ m bească, dar eşu ân d
lam entabil. M ă b uc ur că asta sim ţi.
E l m orm ăi din nou.
- N u, spuse ea atin gâ ndu -i ure ch e a cu şte rgarul rece. T reb uie să
fiu de aco rd cu p rim a ta opinie.
E l răm a se, din nou, nem işcat.
- M ă m ai gâ ndesc, dacă vrei, spuse ea în grijora tă. T e rog să nu te
superi.
E l nu se m işcă. S ophie oftă. P uteai co n v ersa num ai un tim p cu
cine va in conştient, înainte să înce pi să te sim ţi prost. R id ic ă
şte rgarul de pe frun te şi îl atinse. O tran sp ira ţie rece îl aco p e rea şi,
cu toa te astea, era în con tin ua re fierbinte, lucru care ei i se pă re a
tare ciudat.
D e cise să nu p u n ă şte rgarul în apoi, aşa că îl aşe ză de asupra
carafei. N u p re a a vea ce să fa că p e ntru el, aşa că îşi întin se
picio are le în tr-o plim ba re în ju ru l cam erei, ex am in ând fă ră ruşine
fiec are obiect care nu era lipit la locul lui. Şi pe c âte va dintre cele
care erau. C o lec ţia de m in ia turi era p rim a oprire. E ra u nouă,
aşezate pe birou. S ophie p re su pu ne a că erau portrete ale pă rin ţilo r
şi fraţilo r lui. în c e p u să aşeze fraţii în ordinea vâ rstei, dar apoi se
gâ ndi că, probabil, po rtretele nu fu se se ră picta te în ace laşi tim p,
aşa că era p osibil ca frate le cel m are să fi fo st surprins la
cincispreze ce ani, şi cel m ic la douăzeci.
E ra u im ită de cât de m ult sem ănau. A v e au cu to ţii ace laşi păr
castaniu, guri m ari şi struc tură oso a să elegantă. Se u ită de aproape,
ca să înc erce să c om p are c u loa rea ochilor, dar era o sarcină
im po sib ilă la lu m in a lum ânării. în plus, era g re u să distingi aşa
ceva în tr-o m iniatură.
 A lătu ri de ele era co lec ţia de pietre. S ophie luă c âte va şi le
leg ăn ă în palm ă. „ M ă în tre b de ce sunt speciale pe n tru tin e “ , şopti,
aşezâ ndu -le cu g rijă în apoi, la locul lor. I se pă rea u doa r nişte
pietre, dar pro b ab il că p e n tru el erau intere sa nte şi unice, fiind că
re p re z en ta u am intiri.
G ăsi o cutie m ic ă din lem n, pe care nu reu şi să o deschidă.
P ro ba bil că era o cutie din a cee a cu în cu ie to are secretă, a dusă din
orient. M ai inte resant era că de m argine a biro u lu i stă tea sp rijinit
un blo c m are de desen, plin cu schiţe în creion. M a jo rita te a erau
peisaje, în soţite de c âte va portrete. O are B e ne d ic t era artistul?
S ophie în ce rc ă să disting ă se m nătura din p a rte a de jo s. P ă re au a fi
do uă litere B.
S ophie re sp iră surprinsă, zâm b in d cu m ândrie. N u ar fi visa t
nicio da tă că B e ne d ic t era artist. W histle d ow n nu v orbise nicio d a tă
de spre aşa ceva, deşi p ă rea a fi c eva ce o ju rn a listă de scandal
pu te a afla cu uşurinţă.
S ophie aduse de senele m ai aproap e de lum â na re şi se u ită peste
ele. V oia să se uite la fiec are câte zece m inute, dar p ă rea prea
in truziv să fa că asta. P rob ab il că în ce rc a să îşi ex plice ei în se şi
c uriozitatea, dar i se p ă re a că n u e atât de grav da că se u ita num a i
puţin.
P eisa jele erau variate. U ne le erau schiţe du p ă „ c a ba n a m e a “ ...
S au să îi fi zis „ c a b a n a lui“ ? A ltele, du pă o cas ă m ai m are, despre
care S ophie p re su pu n ea că este casa lor din provincie . M a jo rita te a
sc hiţe lor nu co nţine au arhitectură. N u m a i un pârâu, un copac sau o
p oian ă în care tocm ai plouase. E ra u im itor felul în care desenele
lui pă re a u a surprinde exac t m om entul. S ophie pute ju r a că aude
pâ râu l şi vâ ntu l prin tre frunze.
P ortrete erau m ai puţine, dar lui S ophie i se pă re a u cu m ult m ai
interesante. E ra u c âte va ale surorii lui m ai m ic i şi c ite v a ale
m am e i lui. U n u l dintre de senele ei pre ferate era ace la cu u n jo c în
fam ilie. C el pu ţin cinci dintre fraţi avea u în m ân ă nişte crose
lungi, şi u n a dintre fete era în faţă. P e chipu l ei se citea
de term in are în tim p ce în ce rca să îm p in gă o m in ge p rin tr-un inel.
C e va din ace st desen o facu pe S ophie să râd ă aproap e cu voce
tare. S im ţea b u c uria zilei aceleia, şi asta o facu să sim tă şi m ai
acut n e v oia une i fam ilii a ei.
Se u ită la B enedict, care d orm ea adânc. O are ştia el cât de
no ro co s era fiin d că s-a n ă sc ut în tr-o fa m ilie aşa de m are şi de
iu bitoare?
O ftând, S ophie se m ai u ită la c âte v a desene, p â nă ajunse la
finalul blocu lu i de desen. U ltim a sch iţă era diferită de celelalte.
P ă re a a se petrece noap tea, iar fem eia care îşi ridic ase ro ch ia
de asup ra gle z ne lo r şi fugea... D oam ne! S ophie tresări, şocată.
E ra ea! Se apro pie m ai m ult de schiţă. D e senase p erfec t detaliile
rochiei, ace a m in u ne argintie care fu sese a ei pe ntru o noapte,
îşi am intise ch iar şi m ănu şile lungi p ân ă la co t şi c oafura pe care o
a vea în sea ra aceea. F ig ura ei era m ai greu de recun osc ut, dar era
de în ţeles, dat fiind fa ptul că el n u o vă zuse cu totul. N u pâ nă
acum .
B e n ed ic t ge m u deodată. S ophie îl privi ră su cin du -se agitat,
în ch ise b lo cul de dese n şi îl a şez ă la loc, apoi se grăbi lâng ă el.
- D o m nule B ridge rton ? şopti ea.
V o ia din răsp uteri să îi spună pe num e. A şa se şi g ân d ea la el.
A şa îi spusese în vis. D ar acum ar fi fost de n e ie rta t şi în
n e co n c orda nţă cu p o z iţia ei de cam eristă.
- D o m nule B ridge rton ? şopti ea din nou. Te sim ţi bine?
E l desc hise ochii.
- A i ne voie de ceva?
E l clipi de m ai m u lte ori. N u p utea fi sigu ră că o auzise. P ă re a
con fuz şi ea nu ştia nici da că o p utea vedea.
- D o m nule B rid gerton .
E l în g u stă pleoapele.
- S ophie, spuse ră guşit, ca şi cum ar fi av ut g âtul inflam at şi
uscat. C am erista.
E a a pro bă din cap.
- S unt aici. D e ce ai ne voie?
- A pă, spuse el.
- Im ediat.
S ophie în m u ia se şterg arele în carafă, dar de cise că nu era un
m o m e nt b u n ca să se preo cup e de atâ ta lucru, aşa că rid ic ă paha ru l
pe care îl ad usese de la bu cătărie şi îl um plu.
- P oftim , spuse întinzându-1 spre el.
- M ulţum e sc , m u rm u ră el.
S ophie îl atinse pe frunte. E ra cald, dar p ă rea lucid, şi ea decise
că, pro ba bil, nu m ai av ea febră.
- C red că o să te sim ţi m ai bine dim ineaţă.
E l râse. N u p re a tare şi nu v igu ros, dar râse.
- N u p re a cred, spuse răguşit.
- N u o să îţi re vii de tot, spuse ea, dar cred că o să te sim ţi m ai
bine decâ t acum .
- A r fi şi greu să m ă sim t m ai rău.
S ophie îi zâm bi.
- C rezi că poţi să te dai la o parte, ca să schim b cea rceaful?
E l a probă din cap şi făcu ce i se spusese, în ch iz ân du -şi ochii
ob osiţi în tim p ce ea sc him b a aştern utu l în ju ru l lui.
- C e bine te descurci, spuse d upă ce ea term ină.
- M a m a doa m ne i C a ven de r v e ne a des în vizită, e xplic ă S ophie.
E ra im ob iliza tă la pat, aşa că am înv ăţa t cum să schim b aştern utu l
fa ră să se de a jo s din pat. N u e foa rte dificil.
E l aprobă.
- M ă culc la loc.
S ophie îl bătu, prieten eşte, pe um ăr. N u se p utuse abţine.
- O să fie m ai bine dim ineaţă. P rom it.
 C a pitolu l IX

S e s p u n e a d e s e a c ă m e d ic ii s u n t c e i m a i r ă i p a c ie n ţi. A u to a r e a
a c e s t o r r â n d u r i c r e d e c ă b ă r b a ţ i i, î n g e n e r a l , s u n t p a c i e n ţ i r ă i. E
n e v o ie d e r ă b d a r e c a s ă f i i p a c ie n t, d a r D u m n e z e u ş tie c ă
m a s c u l i i s p e c i e i n o a s t r e n u p r e a d i s p u n d e a c e a s t ă c a li t a t e .

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H S IT L E D O W N , 2 M A I 1817

P rim ul lucru pe care l-a fă cut S ophie în ace a dim in eaţă a fo st să

ţipe. A d orm ise în scau nul de lâng ă pa tul lui B en edict, cu braţe le şi
picio are le în tr-o poz iţie deloc ele ga ntă şi cu capul în clin at într-o
poz iţie incom odă. L a în ce pu t nu dorm ise adânc, cu ure chile ciulite
la bolnav. D u p ă o oră de linişte binec uvâ ntată , e p uiz are a îşi
spusese cuvântul, iar ea ado rm ise pro fund, a lu ne cân d în acel som n
du pă care te trez eşti od ih nit şi zâm bitor.
P ro ba bil că de-aceea, atunc i când desc hise ochii şi vă zu doi
străini priv ind-o , se sperie atât de tare că avu n ev oie de cinci
m inute ca să-şi revină.
- C ine sunteţi? C uv intele îi ieş iră pe g u ră înainte să realize ze că
ştia cine sunt. D o m n u l şi doa m na C rabtree, în g rijito rii de
la „ C a b a n a m e a “ .
- C ine eşti tu? în tre b ă bă rbatul, pe un to n agresiv.
- S ophie B e ckett, spuse ea, îng hiţin d în sec. E u... îl arătă pe
B e nedict. El...
- V orbe şte, fetiţo!
- N u o to rturaţi, se auzi o vo ce răguşită.
 T rei cape te se ră su ciră în direcţia lui B enedict.
- T e-ai trezit! ex cla m ă Sophie.
- D ar m i-a ş fi dorit să nu, m o rm ă i el. M ă u stură gâtul de pa rcă
m i-a luat foc.
- M a i vrei n işte apă? între bă ea bin evoitor.
E l scu tu ră din cap.
- C eai, te rog.
E a se rid ic ă im ediat.
- M e rg să îl prepar.
- A du c eu, spuse do am na C rabtree.
- A ve ţi n ev oie de ajutor? între bă S ophie tim id.
C e va la oam e nii ăştia o fă cea să se sim tă ca u n copil. E rau,
am ândoi, scunzi şi înd esa ţi, dar autoritari. D o a m n a C rabtree
scu tură din cap.
- C e m en a je ră sunt, d acă nu p o t să fac u n ceai?
Sophie în g hiţi în sec. N u îşi dă dea sea m a da că d oa m n a C ra btree
era su p ărată sau doa r glum ea.
- N u am v ru t să spun...
M e n a je ra flu tu ră o m ână, cu un ge st prietenos.
- V re i şi tu o cană?
- N u e nev oie să îm i ad uceţi nim ic. E u sunt...
- A d u ceţi o c ană şi pe ntru ea, ordo n ă B e nedict.
- D ar...
E l o arătă cu deg etul şi m o rm ă i „ T a ci din g u ră .“ , apoi se în toa rse
către do am na C rabtree şi îi zâm bi larg.
- V reţi să a duc eţi o c ană şi pe n tru do m nişo ara B e ckett?
- Sigur, dom n ule B rid gerton , re plic ă ea. D ar, da că îm i perm iteţi
să spun...
- P ute ţi spune orice d upă ce ad uce ţi ceaiul, pro m ise el.
E a îl priv i supărată.
- A m m ulte de spus.
- N u m ă în doiesc.
B ened ict, S ophie şi îng rijito ru l a şte ptară în tăc ere dup ă plec are a
do am n ei C rabtree. C â nd ea era de stul de departe, dom nul C ra btree
râse şi spuse:
 - A ţi dat de buc luc, dom nule B ridgerton!
B e ne dict zâ m b i pierdut. D o m nul C ra btree se răsuci spre S ophie
şi explică:
- A tunc i când doa m na are m u lte de spus, ch iar are m ulte de
spus.
- A ha... re p lic ă ea. A r fi v ru t să p oa tă spune ceva m ai coerent,
dar n u a vea n im ic altcev a la îndem ân ă.
- Şi, atunci când are m u lte de spus, îi plac e să le sp ună cu
înflă cărare, c o ntinuă el, z âm bind larg.
- D in fericire, noi o să avem ceai, ca să ne ţin ă ocupaţi, spuse
B e ne d ic t răguşit.
S tom acul lui S ophie scoase un sunet.
- Şi c eva pe n tru m ic ul dejun, da că o cun osc pe doa m n a C rabtree,
spuse B enedict.
D om nul C ra btree aprobă.
- E ga ta deja, dom nule B ridg erto n. A m v ă zu t caii în grajd când
n e-am în to rs de la casa fiicei no astre, de dim ineaţă, şi do am na
C rabtree a în ce p u t să prep are m icu l dejun. Ştie că v ă plac ouăle.
B e ne dict se înto arse către S ophie şi o privi conspirativ.
- C hiar că îm i plac.
S tom acul ei răsp unse, scoţând din n ou u n sunet.
- N u ştiam că sunteţi doi, spuse dom nu l C rabtree.
B e ne dict chicoti, apoi tresări de durere.
- îm i im a ginez că d o am na C ra btre e a g ătit d eja c ât p e n tru o m ic ă
arm ată.
- N u a a vu t tim p să pre pare un m ic de jun serios, cu p lăc in tă de
v ită şi peşte, spuse dom nul C rabtree. D a r cred că a pră jit nişte
şuncă, nişte ouă şi nişte pâine.
S tom acul lui S ophie p ro te stă z gom otos. E a îşi duse m ân a acolo,
a bia re zistân d te n ta ţie i de a şuie ra „ T a c i!“
- T reb u ia să ne spuneţi că veniţi, ad ău g ă dom nu l C rabtree,
scutu rân d un de get însp re B e nedict. N u am fi p le c at de a casă dacă
ştiam .
- A fost o decizie ne aştepta tă, spuse B e ne d ic t sc uturând din cap.
A m m ers la o pe tre cere n e re uş ită şi m -a m decis să plec.
 D o m nu l C ra btree o privi pe S ophie.
- E a de unde a apărut?
- E ra la pe trecere.
- N u eram la p etre cere. M ă aflam , din întâm pla re, acolo, îl
corectă ea.
D o m nu l C ra btree o privi neînc reză tor.
- C are e diferenţa?
- N u eram in vita tă la pe trecere. E ram se rvitoa re în cas a und e ea
avea loc.
- E şti servitoare?
S ophie ap ro bă din cap.
- A m to t înc e rc a t să vă spun.
- N u arăţi a servitoare. D o m nul C ra btre e se ră suc i spre B enedict.
D u m n e av oa stră vi se pare că arată ca o servitoare?
B e ne dict rid ic ă din um eri.
- N u ştiu cum arată.
S ophie se u ită urâ t la el. P oate că nu era chia r o insultă, dar cu
siguran ţă că nu era u n com plim ent.
- D a că e se rv ito area altuia, ce caută aici? in sistă dom nul
C rabtree.
- P ot să explic când v ine şi d oa m n a C rab tree ? în tre b ă B enedict.
O ricu m sunt sigur că m ă va în tre b a şi ea ace leaşi lucruri.
în g rijito rul îl priv i un m om e nt, clipi, a prob ă din cap, apoi se
ră suc i spre Sophie.
- D e ce eşti îm bră ca tă aşa?
S ophie privi în jo s şi re aliz ă cu g ro a ză că uita se de haine le
bărbăteşti, atât de m ari că ab ia da că stă teau pe ea.
- H a in eile m ele erau ude. D e la ploaie, e xp lic ă ea.
D o m nu l C ra btree m işcă, înţe leg ăto r, din cap.
- A fost o fu rtu nă în to ată regula. D e asta am răm a s la fiic a
noastră. V o ia m să ve n im acasă.
B e ne dict şi S ophie dă du ră din cap.
- N u locuieşte pre a departe. E chia r la m an gine a satului.
îl privi pe B en edic t, care d ăd u din cap.
- A n ă sc u t de curând. E fetiţă, a dău gă el.
 - F e licitări, spuse B en edic t, iar S ophie ştiu im ed iat că nu o
spusese num ai din p oliteţe. C hiar se bucura.
U n sune t pu ternic se auzi dinspre scară. P rob ab il că do am n a
C rab tree se în to rc ea cu m ic ul dejun.
- A r tre bu i să o ajut, spuse S ophie, re pez ind u-se spre uşă.
- P ute re a ob işnuinţei, spuse dom nul C ra btree pe un to n înţelept.
B e n ed ic t n u era sigur, dar i se p ă rea că fata tresărise. U n m in u t
m ai târz iu intră d oa m n a C rabtree, d uc ând u n serv iciu de ceai
fo arte frum os, din argint.
- U nde e S ophie? în tre b ă B enedict.
- A m trim is-o jo s, să a du că restul, ră spu nee do am na C rabtree.
O să urce im ediat. E o fa tă bună, a dău gă ea pe un ton care nu
a dm itea replică. D ar are ne vo ie de o c urea p e ntru p an talonii pe
care i-aţi îm p rum utat.
B e n ed ic t sim ţi un fio r n e o bişnu it la g ân du l că S ophie, cam erista,
ar pu te a să răm â nă cu p an talon ii în ju ru l gleznelor. în g h iţi cu
greutate, re aliz â n d că, pro ba bil, cee a ce sim ţea era dorinţă. A p oi
ge m u şi îşi duse m ân a la gât. în g h iţitu l în sec era şi m ai ne p lă cu t
d up ă o noa pte de tuse.
- A ve ţi ne v oie de u nu l dintre to nic ele m ele, spuse do am n a
C rabtree.
B e n ed ic t sc utură cu putere din cap. M ai luase od ată to n ic de la
ea, şi se sim ţise ră u trei ore.
- N u acc ept u n refuz, îl av ertiză ea.
- N u a cce p tă niciod ată , ad ău g ă dom nul C rabtree.
- C eaiul o să facă m inuni, spuse B e nedict. S unt convins.
D a r do am na C rabtree nu m ai era ate ntă la el.
- U nde e fa ta asta? m orm ăi ea, de sc hiz ând u şa şi p riv in d spre
scară. Sophie!
- D a că reuşiţi să m ă salvaţi de tonic, v ă dau cinci lire, şopti
B e ne dict repede.
D om nu lu i C rabtree îi strălu ciră ochii.
- S -a făcut.
- Iat-o, an un ţă do am na C rabtree. C erule m are!
- C e este, scu m pa m ea? în tre b ă soţul ei în d re ptân du -se spre uşă.
 - S ăra ca nu poa te să care tav a şi să ţin ă de tu ru l p a nta lo n ilo r în
a celaşi tim p, re plic ă ea, ch ico tin d în ţeleg ătoa te.
- N u o ajutaţi? în tre b ă B enedict.
- B a sigur că da.
Se grăbi să iasă.
- M ă în torc im ediat, spuse dom nul C rabtree. N u v re au să ratez
scena.
- D a ţi-i fetei o curea! strig ă B e ned ict, m orocă nos. N u era c instit
că n um ai el n u p u te a să va d ă spe ctacolul, ţin tu it fiind la pat. Şi nu
av ea de ales. II a puc a a m e ţea la nu m ai la gân du l că s-ar ridica.
P ro ba bil că era m ai bo ha v decâ t crezuse. N u îi m ai v e n ea să
tu şe as că atât de des, dar se sim ţea epuizat. îl du re au m uşc hii şi îl
u stu ra gâtul. P â n ă nici dinţii nu m ai erau aliniaţi cum trebuie. îşi
am intea, vag, că S ophie îl în grijise. îi pu sese com pre se reci pe
frunte, stătuse ală turi de el şi îi cântase un cântec de leagăn. E l nu
îi văzus e deloc chipul. A b ia d acă putu se să de sc h id ă ochii. Şi când
reu şise asta, pe n tru că era întu ne ric în cam eră, ch ipul ei era m ere u
um brit, am intind u-i de... B e ne d ic t tresări, cu in im a b ă tân du-i să
sa ră din piept, fiin d c ă îşi am intise dintr-o d ată ceva. O visa se pe
ea. N u era un vis nou, deşi n u îl m ai visa se de luni în tregi. N u era
o fan tezie inocentă. B e ne dict n u era u n sfânt şi, când o v isa pe
fem e ia de la bal, ea nu m ai era îm bră ca tă în ro c hia argintie. D e
fapt, zâm bi el cu înţeles, nu era îm b ră ca tă deloc. D a r ce îl uim e a
era fa ptul că o visa se acum , du pă atâ tea luni. O are era c eva la
S ophie care provo case visul? C redea, şi spera, că disp a riţia visului
îns e m n a că o uitase. E vident, lu crurile nu stăte au chia r aşa.
Sophie nu arăta ca fe m e ia cu care dan sase cu doi ani înainte.
N u a vea părul la fel şi era m ult pre a slabă. îşi am in tea clar ce
rotu njim i atrăg ăto are a vea fe m e ia pe care o ţinu se în braţe.
P rin com p araţie, c am erista era o aşchie. V o cile erau asem ă nătoa re,
dar, pe m ăs u ră ce trec ea tim p ul, am in tire a acelei nopţi pă le a şi nu
m ai era sigur cum suna vo c ea ei. în plus, accen tu l lui S ophie, deşi
foarte ra fin a t p e ntru o servitoare, nu era la fel de ele gan t ca al ei.
B e ne dict pufni, frustrat. N u îi plăc ea să se refere la fem eia
m iste rio as ă ca fiind „ e a “ . A c ela era cel m ai greu de supo rtat se cret
al ei. N ic i m ăc ar nu îi spusese cum o cheam ă. O parte din el îşi
d orea ca m ăca r să-l fi m inţit, să-i fi spus u n n um e fals. M ă c ar aşa
i-ar fi p utut spune cum va. A r fi avu t ce să şo pteas că noa ptea , când
se uita, pierdut, pe fe reastră, în tre bâ nd u -se und e n a ib a era ea.
B e ne d ic t fu în tre rup t din refle cţie de sunetele c uiv a care se
îm p ie d ic a pe hol. D o m nu l C rab tree in tră prim ul, clă tin ân du-se sub
g re utate a tăv ii cu m icul dejun.
- U nde sunt fe tele? în tre b ă B e n ed ic t suspicios, priv in d spre uşă.
- D o am na C ra btree a plec at să îi caute lui S ophie c eva po triv it
de îm brăca t, ră spu nse îngrijito ru l, aşezâ nd tav a pe birou. Ş uncă
sau costiţă?
- D in am ândouă. S unt lihnit. Şi ce în se am nă c eva p otriv it de
îm bră cat?
- O rochie, dom n ule B rid gerton . A sta p oa rtă fem eile.
B e ne d ic t se gâ ndi să arunce spre b ătrân b uc ăţic a ră m a să de
lum ânare.
- V oiam să spun, re p lic ă el cu ceea ce i se pă ru o ră bda re de
sfânt, und e o să gă se asc ă o roc hie?
D o m nu l C ra btree se apro pie cu o farfu rie de m ânc are a şe zată pe
o tavă, pe care o aşe ză în bra ţele lui B e ne dict
- D o am na C ra btree are c âte va roc hii în plus. Şi n u o de ran jea ză
să le îm prum ute.
B e ne d ic t se în ec ă du pă ce ab ia băg ase o b u c ată de ou în gură.
- D o am na C ra btree şi S ophie nu po a rtă ace eaşi m ăsură.
- N ici vo i doi nu purtaţi ace eaşi m ăsură, ob se rv ă dom nul
C rabtree. Şi a pu rtat hain ele du m ne a v oa stră fa ră nicio problem ă.
- P arcă ai spus că i-au c ăzu t pa ntalo nii în hol.
- D ar cu o roc hie n u se poa te în tâ m p la aşa ceva. N u? N u cred că
îi v or a lu ne ca um erii prin decolteu.
B e ne d ic t decise că m ai bine îşi ve de de tre a ba lui, aşa că se
c on cen tră pe m icul dejun. A ju nsese la a treia farfurie când d o am na
C rabtre e dădu b u z n a în cam eră.
- Iată-ne! an u nţă ea.
Sophie se stre cură înăun tru, ap roape aco pe rită de roc hia prea
m are. I se ve de a u num ai gleznele, fiin d că e ra m ai în altă cu zece
c entim etri decâ t m enajera. D o a m n a C rab tree era înc ântată.
- N u arată m inu nat?
- B a da, ră spu nse B e n ed ic t străd uin du -se să nu zâm bească.
S ophie se u ită urât la el.
- O să poţi m ân c a oricât vrei la m icul dejun, spuse el, glum eţ.
- N um ai pâ n ă îi cu răţ h ainele, ex p lic ă m enajera. D ar m ăca r e
decentă.
Se ap ropie de pat.
- C um e m icul dejun, do m n ule B rid gerto n?
- D e licios, ră spu nse el. N u am m ai m ân c at aşa de bine de luni
bune.
D o a m na C ra btre e se a ple că spre el şi şopti.
- îm i plac e S ophie a dum n eav oastră. P u te m să o pă străm ?
B e n ed ic t se înecă. N u a vea nim ic în gură, dar se în ec ă oricum .
- P oftim ?
- E u şi dom nul C rabtree n u m ai suntem tineri. N e -a r fo losi un
ajutor.
- Eu, ei bine... îşi drese glasul. O să m ă gândesc.
- E xcelent.
D o a m na C ra btre e m erse în c ealaltă p arte a cam ere i şi o a puc ă de
m ân ă pe S ophie.
- V ino cu m ine. Ţ i-am au zit stom acul to ată dim ineaţa. C â nd ai
m ân c at u ltim a dată?
- Ieri, la un m om e n t dat. Cred.
- C â nd anum e? insistă do am na C rabtree.
B e n ed ic t zâm bi în spatele şte rgarului. S ophie pă rea copleşită.
Ă sta era efectul doam n ei C ra btre e a sup ra tuturor.
- D e fapt...
M e na je ra îşi pu se m âin ile în şold. B e n ed ic t rânji. S ophie intrase
în bucluc.
- V re i să spui că nu ai m ân c at nim ic ieri? se ră sti doa m na
C rabtree.
S ophie se uită, speriată, la B enedict. E l ridic ă din um eri,
nep utinc ios. în plus, îi p lă c ea să va d ă că doa m n a C rabtree se
oc up ă de fată. A r fi p u tu t pun e pa riu că nim en i nu m ai avusese
g rijă de ea de fo arte m u ltă vrem e.
- A m fo st oc up ată ieri, spuse ea.
B e ne d ic t se în cruntă. P ro ba bil că fuse se o cu pată să se fe rea scă
de P hiilip C av end er şi de grup ul de id ioţi pe care el îi nu m ea
prieteni. D oa m n a C rab tree o îm pinse pe S ophie spre scaunul de la
birou.
- M ănâncă! îi ceru ea.
B e ne d ic t o priv i m âncând. E ra clar că în ce arc ă să se poa rte
c iviliz at la m asă, dar fo am ea o dove di şi în tr-u n m in ut ap roape că
în g hiţe a pe nem e stec ate . T ână rul re aliz ă că e fu rios ab ia atunci
cind îşi sim ţi m ax ilaru l în co rd a t ca o m enghină . N u ştia exac t pe
cine. D a r era cla r că nu îi plăc ea să o va dă pe S ophie atât de
înfom e tată. A ve au o legă tu ră tare ciudată, el şi cam erista. E l o
salvase pe ea, ea îl salvase pe el. E ra sigur că fe bra nu l-ar fi ucis.
D a că era c eva cu a de vă rat grav, nu s-ar fi sim ţit m ai bine a doua
zi. D a r ea av usese grijă de el şi îl ajutase, probabil, să se
în să n ătoş e as că m ai repede.
- V ă asiguraţi, vă rog, că m ăn â nc ă şi o a dou a p orţie? îl în tre b ă
do am na C rabtree. M erg să îi preg ăte sc o cam eră.
- în arip a se rvitorilor, spuse S ophie, repede.
- N u fi prostuţă. P â nă nu te angajăm , nu eşti se rvitoa re în ace astă
casă.
- D ar...
- V re i să te ajut, dragă? în tre b ă do m n ul C rabtree.
S oţia lui ap ro bă din cap, şi cei doi plecară. S ophie se opri din
m ân c at şi se u ită m ira tă la u şa prin care disp ă ru se ră cei doi.
P roba bil că ei o c on sid era u de-a lor, p e ntru că, d acă nu ar fi fost
do ar o servitoare, nu ar fi lăsat-o n ic io d a tă sing ură cu B enedict.
O rep uta ţie p u te a fi d istru să din m ai p uţin de atât.
- N u ai m ân c at nim ic ieri, nu? în tre b ă el cu voc e scăzută.
Sophie clă tin ă din cap.
- D ata viito are când îl vă d pe C a vender, o să-l ba t m ăr! se răsti
el.
D a că ar fi fo st un om m ai bun, pro ba b il că s-ar fi îngrozit.
Sophie în să nu-şi pu tu stă pâni un z âm be t la gâ nd ul că B e ne dict
s-ar lu p ta pe n tru ono a re a ei. S au la gân du l de a-1 ve d ea pe P hillip
C a ven de r cu na sul pe frunte.
- U m ple-ţi fa rfuria, spuse B e nedict. P e ntru m ine. Te a sig ur că
do am na C ra btree a num ăra t ouăle şi feliile de şunc ă şi o păţe sc
dacă nu sunt m ai puţine când se în toarce.
- E o d oa m n ă foa rte drăguţă, spuse S ophie luân d n işte ou.
P rim a farfu rie de m ânc are ab ia dacă îi aju nsese pe o m ăsea. N u
avea ne voie de pre a m ulte în curajări.
- E cea m ai bună.
Sophie luă o felie de şu nc ă şi o aşeză pe farfurie.
- C um te sim ţi în d im in eaţa asta, dom nu le B rid gerto n?
- F oarte bine. M ulţum e sc . Sau, da că n u ch iar bine, cel p uţin m ult
m ai bine decâ t aseară.
- A m fost îngrijo ra tă, spuse ea, tăind o bu c ată de carne.
- A fost frum os din p a rte a ta să m ă în grije şti.
E a m estecă, în ghiţi, apoi spuse:
- N u e nicio prob lem ă. O ricine ar fi fă cu t la fel.
- P oate că da, dar nu cu atâ ta graţie şi vo ie bună, spuse el.
Sophie în gheţă, cu fu rcu liţa în aer.
- M ulţum e sc , spuse ea încet. E un co m p lim e n t m inunat.
- E u nu... în ce rcă el, apoi îşi drese glasul.
Sophie îl privi curioasă, aştep tân d să term in e ce v o ia să spună.
- N u contează, m orm ăi el.
D ezam ăgită, ea luă o în gh iţitură.
- N u am fă cu t nim ic p e ntru care să îm i cer scuze, nu? spuse el
brusc.
Sophie lăsă b u c ăţic a de carne să c adă în şte rgarul pe care îl ţin e a
în m ână.
- D e ci am fă cu t ceva.
- N u! spuse ea repede. N u e v o rb a de asta. D o a r că n u m ă
aştepta m la întrebare.
E l o privi între băto r.
- N u m -ai m inţi, nu?
Sophie scu tu ră din cap, am intind u-şi sărutul p e rfe c t pe care i-1
dăduse. E l n u făcuse nim ic pe n tru care să se scuze. C e ea ce nu
în se m n a că ea nu făcuse ceva.
- A i roşit, o a cuz ă el.
- B a nu.
- B a da. A i roşit, spuse el.
- D a că am roşit, spuse ea, e pe ntru că m ă în tre b de ce te aşteptai
să fi fă cu t c eva pe n tru care să te scuzi.
- E şti destul de înd ră z ne a ţă pe ntru o servitoare, spuse el.
- îm i cer scuze, spuse S ophie repede.
N u treb u ia să-şi uite locul. D ar era g re u cu bă rb atu l ăsta,
sing uru l m em b ru al înaltei soc ietăţi care o tratase, ch iar dacă
nu m ai pe n tru c âte va ore, ca pe o egală.
- A m spus-o ad m irativ, rosti el. N u te abţine din cau za m ea.
E a nu răspunse.
- E şti atât de...
E l fa cu o pauză, cău tân d cuv ântul potrivit.
- A tâ t de de ose b ită de ceilalţi.
E a lăsă fu rc u liţa din m ână.
- M u lţum esc.
- A i planu ri pe n tru azi? în tre b ă el.
E a se u ită la roc h ia pre a m are şi facu o grim asă.
- M ă g ân dea m să aştep t să fie cu rate haine le m ele, apoi aş vre a
să caut de lu cru la casele din apropiere.
B e n ed ic t o priv i supărat.
- Ţ i-am spus că îţi găsesc de lucru la m am a acasă.
- M ulţum e sc , dar p re fe r să răm ân în provincie , spuse ea repede.
E l rid ic ă din um eri, ca un ul care nu avu sese de-a face cu
greută ţile vieţii, şi spuse:
- A tunc i poţi să lu crez i la A ub re y H ali. în K ent.
Sophie îşi m u şc ă bu z a de jo s. N u p u te a să îi sp ună că el era
m otivu l pe ntru care nu v oia să luc reze pe n tru m am a lui. N u îşi
p u te a im a gina to rtu ră m ai greu de îndurat.
- N u te gân di că sunt re sp o ns a bilitatea ta, spuse în tr-un târziu.
E l o privi surprins.
- Ţ i-am spus că îţi găsesc de lucru.
- D ar...
 - C e m ai e de discutat?
- N im ic, spuse ea n em u lţum ită. A b solut nim ic.
E ra clar că nu a vea ro st să îl contrazică.
- B ine.
E l se a ple că pe pernă.
- M ă b u c ur că eşti de acord cu m ine.
S ophie se ridică.
- A r tre bu i să plec.
- P e n tru ce?
E a, sim ţind u-se netoa tă, răspunse:
- N u ştiu.
E l zâm bi.
- D istra cţie plăcută.
D e getele ei se alb iră pe c oad a lingurii.
- Să n u înd răz neşti, o a vertiz ă el.
- C e anum e?
- Să a runci lingura.
- N ici prin cap nu m i-a r fi trecut, spuse ea pe un to n înţepat.
E l râse tare.
- B a da. C h iar acum îţi trec ea prin cap. D o a r că nu ai face-o.
S ophie strân gea atât de tare lin g ura în câ t îi tre m u ra m âna.
B e n ed ic t ch ico tea cu atâ ta p oftă că m işca to t patul. S ophie se
ridică, în c ă ţin â n d lingura. B e n ed ic t zâm bi.
- O iei cu tine?
N u u ita cine eşti, ţip a S ophie la ea însăşi, în m inte. N u u ita care
ţi-e locul.
- O are la ce te gâ ndeşti, se în tre b ă el, de arăţi atâ t de adorabil de
feroce? N u îm i spune, a dău gă el. S unt sigur că are leg ă tu ră cu
u c id e re a m ea în tr-u n fel nem ilos.
înce t, cu grijă, S ophie se în to a rse cu spatele la el şi lăsă lin gura
pe m asă. N u vo ia să rişte m işcări p re a bruşte. U n ge st ne ch ib zu it şi
ling u ra ar fi zb urat spre capul lui. B e ne dict ridică, ap robator, din
sprânceană.
- F oa rte m atur din p a rte a ta.
S ophie se ră suci cu grijă.
 - A şa eşti tu, încâ ntăto r, de obicei, sau n um ai eu am onoarea?
- N u m ai tu.
Z âm bi larg.
- O să m ă asigu r că acc epţi ofe rta m ea de a lucra p e ntru m am a.
S coţi la lu m in ă ce e m ai b un din m ine, S ophie B eckett.
- A sta e ce ai tu m ai bun? spuse ea neînc rez ătoa re.
- M ă te m că da.
Sophie scu tu ră din cap şi se înd re ptă spre uşă. C on ve rsa ţiile cu
B e n ed ic t B ridg erto n pu tea u fi tare obositoare.
- Sophie! o strigă el.
E a se răsuci. E l zâm bi tim id.
- Ş tiam că nu o să arun ci lingura.
C e u rm ă nu era, cu siguranţă, v in a S ophiei. F a ta era co nv in să că
fusese p o se d a tă de un dem on. F iind că nu ştia a cui e m ân a care se
repez ise la m as a de lâng ă ea şi luase un re st de lum ânare.
E ra a de vă rat că p ă re a a fi o m ân ă dintre cele dou ă ale ei, dar n u i
se păruse deloc cu no scu tă atunc i când arunca se obiec tu l în p artea
c ealaltă a cam erei. D ire ct spre capul lui B e ne d ic t B ridgerto n.
N u a şte p tă să va d ă da că a nim erit. D ar, în tim p ce ieşea, îl auzi
pe B e ne dict râ zâ n d în hohote.
- B in e lucrat, do m n işo ară B eckett! A tun ci zâm bi, pa rcă pen tru
p rim a da tă du p ă m ulţi ani, cu bucurie.

C apito lu l X

D e ş i ş i - a c o n f i r m a t p r e z e n ţ a , d u p ă s p u s e l e l u i l a d y C o v in g t o n ,
B e n e d ic t B r id g e r to n n u a v e n it la b a lu l a n u a l a l fa m ili e i. T in e re le
ş i m a m e le lo r a u f o s t fo a r te d e z a m ă g ite . L a d y B r id g e r to n , m a m a
sa , n u s o r a , s p u n e a c ă d o m n u l B r i d g e r t o n a p l e c a t î n p r o v i n c i e d e
o s ă p t ă m â n ă ş i, d e a t u n c i , n u s - a m a i a u z i t n i m i c d e e l C e i c a r e
s e t e m c ă t â n ă r u l a p ă ţ i t c e v a p o t s t a l in i ş t i ţi .
L a d y B r id g e r to n p ă r e a m a i m u lt ir ita tă d e c â t în g rijo r a tă . A n u l
t r e c u t , p a t r u c u p l u r i s - a u c u n o s c u t l a b a l u l C o v in g t o n , i a r a c u m
d o i a n i, tr e i.
S p r e d e z a m ă g ir e a lu i la d y B r id g e r to n , d a c ă a n u l a c e s ta s e v o r
f o r m a p e r e c h i , f i u l e i n u v a f a c e p a r t e d i n t r e n o r o c o ş i i m ir i .

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N , 5 M A I 1817

B e n ed ic t d esco peri curând că o re cup erare de lu ng ă du ra tă avea

şi m u lte avantaje. C el m ai e vid en t avantaj era c antita tea şi
v a rie ta te a m ân c ărurilo r gătite de d oa m n a C rabtree. în to td e au n a
m ân cas e bine la cabană, dar în g rijito a rea chia r se desc urc ase de
m inu ne de d ata asta. Iar soţul ei chia r reuşise să în lo c u ia scă
tonic ele doa m ne i cu con iac ul p re fe ra t al lui B en edic t, care bea,
îndatoritor, fiec are strop. U ltim a da tă când p rivise pe fereastră, o
tu fă de tran da firi era co m p le t uscată. P roba bil acolo aruncase
dom nu l C ra btre e tonicul. E ra un sac rific iu la care B e n ed ic t era
dispus du p ă ultim a ex pe rien ţă cu poţiun ile doa m ne i C rabtree.
U n alt avantaj era că, p rim a da tă du pă ani buni, se bu c ura de
linişte. C itea, desena, b a chiar, uneori, în ch id e a pu r şi sim p lu ochii
şi visa. Şi nu se sim ţea deloc v in ov at că nu ved e de treb uri m ai
urgente. B e n ed ic t de cise curând că ar p utea fi fo arte fericit duc ând
o v ia ţă de leneş.
D a r cel m ai p lă c u t lu cru era, de departe, p re ze nţa S ophiei, care
v e n ea pe la el de c âte va ori pe zi. U ne ori ca să îi aranjez e pernele,
alteori ca să îi a duc ă m ânc are sau ca să îi citească. B e n ed ic t avea
sen zaţia că fata era fo arte do rn ic ă să fie de folo s şi să îşi arate
re cu no ştin ţa pe ntru că o salvase de P hillip C avender. N u con ta
pre a m u lt de ce vine, fiin dc ă îi făce au p lăc ere vizitele.
L a în ce pu t fuse se tăc u tă şi reze rv ată, în ce rc â nd în m od clar să
se poa rte ca o se rvitoare care nu tre bu ia vă zu tă sau auzită. D a r
B e n ed ic t n u îi dă d ea voie să ră m â n ă aşa, cău tân d să îi vo rb e asc ă
doar ca să nu o lase să plece. A lteo ri o ta c hina doa r ca să îi va d ă
reacţia. O p lă c ea m ai m ult când era sup ărată decâ t când era supu să
şi tăcută. D a r cel m ai m u lt îi p lă c ea să fie cu ea. N u con ta da că
vo rb e a sau pu r şi sim plu citea în tim p ce el se u ita pe fereastră.
P re z en ţa ei îl liniştea.
U n cio căn it u rg e n t îl trezi din re verie şi îl fă cut să p rive a sc ă în
sus cu ne răbdare.
- Intră!
S ophie se u ită înău ntru , cu buc lele pâ nă la um eri scutu rân du -se
u şo r la atin ge rea uşii.
- D o am n a C ra btre e s-a gâ nd it că poate vrei un ceai.
- D o ar ceai? S au ceai cu b isc uiţi?
S ophie zâm bi larg, de sc hiz ând uşa cu şoldul pe care ţin e a în
echilib ru o tavă.
- A dou a va riantă , desigur.
- E xcelent. îm i ţii co m panie?
E a ezită, aşa cum făce a în totde aun a, apoi aprobă, to t cum făce a
înto td eau na . în v ăţa se de m ult că nu a vea ro st să îl c o ntra zic ă pe
B e ne d ic t atunc i când el era h otărâ t să ob ţin ă ceva. Iar lui îi plăce a
aşa.
- Ţ i-a m ai re v en it c u lo area în obraji, spuse ea a şe zân d ta v a pe o
m as a din apropiere. Şi nu m ai pari atât de obosit. C red că o să te
poţi ridic a din p a t în curând.
- C urând, sunt sigur, spuse el evaziv.
- E şti din ce în ce m ai bine.
E l zâm bi poznaş.
- C rezi?
E a luă cea inicul, făcâ nd o p a u ză în ain te să toarne.
- D a, spuse zâm b in d ironic. A ltfel n-aş fi spus-o.
B e ne dict se u ită la m âinile ei. A v e a o graţie înn ăs cu tă şi turna
ceaiul ca şi cum ar fi fost e du cată în în alta societate. E ra cla r că
lec ţia asta era în că u n a pe care o în vă ţa se de la stă pânii m am ei ei.
S au po ate că le privise pe doam n e în tim p ce p re pa ra u ceaiul.
O bserv ase el că era tare isteaţă. în d ep lin is eră ritua lu l de suficiente
ori în câ t ea să nu m ai fie n e vo ită să îl în tre be cum îi plac e ceaiul.
îi în tin se cea şc a sa, cu lapte şi fa ră zahăr, apoi aşe ză m ai m ulte
fe luri de bisc uiţi şi brioşe pe o farfurie.
- T oarnă -ţi şi ţie, spuse B en edic t, apoi m uş c ă dintr-u n biscuit. Şi
aşează-te ală turi de m ine.
E a ezită din nou. Ş tia că v a face asta, deşi accepta se de ja să
răm â n ă cu el. D a r era răbd ător, şi fu ră sp lă tit cu u n oftat uşor,
dup ă care ea lu ă o ceaşcă. D up ă ce îşi preg ăti ceaiul, cu două
buc ăţi de z ahă r şi fo arte p uţin lapte, ea se a şe ză în fotoliul de
catifea, cu spă tar înalt, de la capul patului, privindu-1 pe d e asu pra
ceştii.
- N u vrei bisc uiţi? în tre b ă el.
E a clă tin ă din cap.
- A m m ân c at c âţiva ab ia scoşi din cuptor.
- N oroc oaso. S unt fo arte bu ni când sunt calzi.
M ai luă u n b iscuit, îşi scu tu ră nişte firim itu ri de pe m ân e că şi
întin se m ân a du pă în c ă unul.
- Şi? C e ai fă cu t astăzi?
- D e acum do u ă ore, când am fo st aici?
B e n ed ic t o priv i în tr-u n fel care să îi de a de în ţeles că auzise
sarcasm ul, dar că a leg ea să nu îi răspundă.
- A m aju tat-o pe do a m na C rabtree la bu cătărie. P re pa ră o
to că n iţă de v ită pe n tru cină şi m -a rug a t să curăţ nişte cartofi. A p oi
am îm pru m utat o carte din b ib lio te c a ta şi am citit în grădină.
- C h iar aşa? C e ai citit?
- U n rom an.
- Ţ i-a plăcut?
E a ridic ă d in um eri.
- N u pre a isteţ, dar rom antic. M i-a plăcut.
- îţi d oreşti c eva rom antic ?
E a roşi im ediat.
- E o în tre ba re cam pe rsonală. N u crezi?
B e n ed ic t rid ic ă din um eri şi înc e p u să spună cev a obraznic, ca,
de exem plu „ A m eritat în ce rc a re a “ dar, priv ind -o cum roşe şte şi
priv eşte în jo s, i se întâ m plă ceva foa rte ciudat. îşi dă du sea m a că
o dorea. O d orea foarte m ult. N u ştia exac t de ce era atât de
surprins. S igur că o dorea. E ra bă rb at şi nu p u te a petre ce tim p cu o
fem e ie atât de a do rab ilă ca ea fă ră să şi-o dorească. L a naiba, si-ar
fi dorit să fie cu ju m ă ta te dintre fe m eile pe care le cunoştea. N u
fo arte in tens şi nu n eapă rat, dar... C u ace astă fe m eie însă, dorinţa
era urgentă. îşi sc him b ă poziţia. A p oi trase cu v ertu ra m ai sus.
A p oi se m işcă din nou.
- N u stai bine? în tre b ă Sophie. V re i să-ţi aranjez pern a?
P rim a lui po rn ire era să îi ră sp un dă afirm ativ, să o trag ă spre el
când se a pleca şi să-şi în de p line a sc ă dorinţa, da că to t erau în pat.
D a r sim ţea că un astfel de p lan n u ar fi m ers pre a bine cu Sophie,
a şa că spuse „ S ta u b in e “ , apoi tres ări când îşi dădu sea m a că o
spusese pe u n to n cam ascuţit.
E a zâm bi, priv in d bisc uiţii din farfu ria lui.
- P oate iau nu m ai unul.
B e ne dict îşi m işcă m ân a ca să îi dea v oie să aju ng ă la fa rfu ria
care, re aliz ă pre a târz iu, era aşeza tă pe picioa rele lui. Im ag in ea ei
în tin z ân d m ân a spre el, chia r da că p e n tru u n biscuit, îi dădu fiori
în tr-u n loc foa rte sensibil. T ână ru l sim ţi cum lu crurile se m işc ă
n e po triv it în acea zonă, aşa că rid ic ă farfuria, ca să nu cadă. - Te
superi dacă iau u ltim ul...
- N -a i decât! se ră sti el.
E a rid ic ă bisc uitu l de pe farfu rie şi se în cruntă.
- A ră ţi m ai bine, spuse, m iro sin d biscuitul, dar v o c ea to t ră gu şită
îţi e. T e doare gâtul?
B e ne dict sorbi din ceai.
- D eloc. P rob ab il că am în g hiţit pu ţin praf.
- A tunc i m ai b e a ceai. O să-ţi treacă.
îşi aşe ză ceaşca.
- V re i să îţi citesc?
- Da! spuse el repede , a d un ând c uv ertura în ju ru l taliei.
D a că în ce rca să rid ice fa rfu ria l-ar fi pus în tr-o po stu ră tare
nefericită.
- S igur te sim ţi bine? în tre bă ea, pă râ n d m ai m ult susp icioasă
de cât în grijora tă.
E l zâm bi jen at.
 - F oarte bine.
- în regulă, spuse ridicân du-se . D in ce carte vre i să îţi citesc?
- O rice vrei, spuse el, sc uturând din m ână.
- P oezii?
- G rozav.
A sta ar fi ră spu ns ei dacă ea ar fi dorit să îi c itească un tratat
de spre plantele de tundră. S ophie se apro pie de ra ftu l cu cărţi şi
înc e rcă să a lea gă ceva.
- B yro n? în tre b ă ea. B lake?
- B lake, spuse el hotărât.
O oră din p o e zia rom an tică a lui B y ro n l-ar fi înn ebu nit. E a
scoase u n v o lu m subţire de pe ra ft şi se a şe ză la loc, foşn in d din
ro c hia neatrăgă toare. B e n ed ic t se în cruntă. N u o bserv ase p â n ă
atunci cât de u râ tă era ro c h ia ei. N u era la fel de re a ca a cee a pe
care i-o îm p ru m utase do am na C rabtree, dar cu sig uran ţă n u fusese
creată pe n tru a ev id en ţia vreo calitate. V oia să îi cu m pere o roch ie
nouă. E a n u ar fi acceptat, bin eînţeles, dar poa te că, da că ha inele
pe care le a vea acum ar fi ars din întâm plare...
- D o m nu le B rid gerto n?
D a r cum să îi ardă rochia? A r fi tre b uit să nu fie îm brăca tă, iar
a sta era o prov ocare...
- M ă asculţi? în tre b ă Sophie. N u m ă asc ulţi deloc.
- îm i cer scuze, re cu no sc u el. M ă ierţi. M ă g â nde am la altceva.
Te rog, continuă.
E a în ce p u din nou, şi, în înc e rca rea lui de a-i arăta cât de atent
este, în ce p u să îi priv ea sc ă buzele. C e ea ce se dove di a fi fost o
g re şea lă fo arte m are. D e odată, nu m ai p u te a să se uite în altă parte
şi nu p u te a decâ t să vre a să o sărute. Ş tia că da că un ul dintre ei nu
ieşea din c am eră urgent, a vea să facă un lu cru p e n tru care, dup ă
aceea, a vea să îşi c eară o m ie de scuze. N u era v orba că n-a v ea de
g ân d să o seducă. D oa r că v o ia să o facă m ai elegant.
- Of, D oam ne! spuse el.
S ophie îl privi ne lăm u rită. N ic i nu era de m irare. P ă re a co m ple t
idiot. P ro b a b il că n u m ai spusese „O f, D o a m n e!“ de ani de zile.
A sta dacă o spusese v reod ată. M a m a lui m ai v orbe a aşa.
 - S -a în tâ m p la t ceva? între bă S ophie.
- M i-am am intit un lucru, spuse el prosteşte.
E a ridic ă o sprâ nceană, cu o priv ire între băto are.
- C ev a ce uitasem , rosti B enedict.
- L u cru rile pe care ni le am intim , spuse ea din cale afară de
am uzată, sunt a desea lu cruri pe care le uitaserăm .
E l o privi cu reproş.
- Te ro g să m ă laşi singu r puţin.
E a se rid ic ă im ediat.
- Sigur.
B e ne dict se lu ptă să n u geam ă. F ir-a r să fie. P ă re a jig nită .
N u v o ia să îi ră ne a sc ă se ntim entale. A v e a nev oie ca ea să ia să din
cam eră num ai ca să nu o tra g ă lâng ă el în pat.
- E c eva person al, îi spuse în ce rc â nd să o îm bu ne ze, dar ştiind
că, pro ba bil, nu fă ce a decâ t să se p un ă pe sine în tr-o lum ină
proastă.
- A ha, spuse ea ca şi cum ar fi în ţeles despre ce e vorba. V re i să
îţi aduc oa la de noap te?
- P o t să m e rg p â nă la ea, spuse el, uitâ n d că n u are ne voie să o
folosească.
E a ap ro bă din cap şi aşe ză cartea de poe zie pe un a dintre
noptiere.
- Te las. S ună când ai ne vo ie de m ine.
- N u o să te chem ca pe o se rvitoare, m orm ă i el.
- D ar eu sunt...
- N u şi pe ntru m ine, spuse.
T on ul era m ai dur decâ t trebu ia, dar n u p utea să sufere bă rbaţii
care pro fita u de servitoa rele neajuto rate. G â ndu l că se tran sfo rm a
într-u n u l dintre acele crea turi d ezg ustăto are era suficie nt ca să îi
fa că scârbă.
- F oa rte bine, spuse ea supusă, ca o servitoare.
A p oi ap lec ă fruntea, ca o servitoare. B e ne d ic t e ra destul de sigur
că o făce a n um ai ca să îl enerve ze pe el. F a ta ieşi din cam eră,
în secu nd a urm ătoa re , B e ne d ic t sări din pa t şi fugi la fereastră.
B ine. N u se v e d ea nim eni. îşi de zb ră că p ija m au a şi o înlo cu i cu o
perec he de p an talon i, o căm aşă şi o jac he tă . Se u ită din n o u pe
fereastră. T o t n u se v e de a nim eni.
- C izm e, m orm ăi, uitân d u -se prin cam eră.
U nd e n a ib a îi erau ciz m ele? N u cele bune. V o ia pe re c h ea cu
care p u te a in tra în noroi. A ic i erau! L e ap ucă şi se încălţă. în ap o i
la fereastră. în c ă nu era nim en i în curte. E x celent. B e n ed ict p use
un p ic io r pe ste pe rvaz, apoi pe celălalt, apoi ap u că c rea ng a groa să
a unu i copac din faţa ferestrei. D e acolo cob orî cu u şu rinţă pe
păm ânt. Şi se rep ezi spre lac. Spre lacul cel foa rte rece. C a să facă
o baie în gh eţată.
- D a că a vea nevo ie să fo lo se ască oa la de no apte, pu te a să spună.
D o ar am m ai v ă zu t aşa ceva, m o rm ă i ea p e ntru sine.
C obo rî trep tele cu pas apăsat, n e sigu ră ce să fa că o da tă ajun să
acolo. M e rg ea acolo pe n tru că n u ştia ce a ltc ev a să facă. N u
în ţe le g e a de ce lui îi era g re u să o trate ze ca pe o servitoare. In sista
că nu luc re ază pe n tru el şi că nu treb uie să fa că nim ic în schim b ul
găzduirii, dar im ediat du pă a cee a o a sig ura că îi v a g ăsi de lu cru în
casa m am ei sale. D a că ar fi tratat-o ca pe o servitoare, nici ei nu i-
ar fi fost greu să îşi am in te a sc ă sta tutul ei de copil ilegitim . Şi nici
n-a r fi u ita t că el făce a pa rte din în alta societate şi din tr-u na dintre
cele m ai boga te şi m ai in fluente fam ilii. A tu nc i când el o tra ta ca
pe o perso ană , spre deo se bire de c eilalţi oam eni sus-puşi, care se
pu rtau ca şi cum se rvitorii nu ar fi fo st oam e ni reali, îi a m intea de
no a p te a balului m ascat, când fusese, pe ntru o sin gură sea ră
perfectă, o d o am nă g ra şio asă şi strălucitoare. G en ul de fem e ie care
avea dre ptul să vise ze la un v iitor ală turi de B e ne d ic t B ridgerto n.
Se p urta ca şi cum chia r ar fi plăc ut-o. P oa te chia r o plăcea. D a r
asta e ra cea m ai crud ă întorsătu ră, fiin dc ă o fă ce a să îl iu bea sc ă şi
să creadă, în tr-u n co lţ al m inţii, că are drep tul să vise ze la el. A poi,
inevitabil, treb uia să îşi a m in tea scă adevărul, şi asta du re a al
naibii.
- A ic i erai, do m nişo ară Sophie!
F a ta rid ic ă p riv ire a de pe crăp ăturile din pa rc he t şi o vă zu pe
d oa m n a C ra btre e care co bo ra treptele.
- B un ă ziua, doam nă. C um m erge tocă niţa?
 - B ine, spuse m ena jera, absentă. N u pre a avem m orcovi, dar
c red că o să fie gu sto a să şi aşa. L -ai vă zu t cu m va pe dom nul
B ridg erton?
S ophie clipi, surp rin să de în trebare.
- E la el în cam eră. A m fost acolo acum un m inut.
- A c um n u m ai e acolo.
- C red că a vea nevo ie să fo lo se ască oa la de noapte.
D o a m na C ra btree nici m ăca r nu roşi. E ra ge nul de conv ersa ţie
obişn u ită în tre servitori.
- D a că a vea nevoie, nu a m ers p re a bine. D a că m ă înţe legi. în
c am eră m iros ea a flori de prim ăvară.
S ophie se în cruntă.
- Şi el nu era acolo?
- N ici urm ă.
- N u ştiu und e se p utea duce.
D o a m na C ra btree îşi puse m âinile în şold.
- îl caut eu jos . T u u rc ă şi c aută acolo. U n a dintre no i sigur îl
găseşte.
- N u ştiu d acă e o idee bună. D a că a pleca t din cam eră, proba bil
că a avu t un m otiv serios. C red că n u v re a să fie găsit.
- D a r e bo lnav, p ro te stă do am na C rabtree.
S ophie se gândi puţin, apoi îşi am inti de chipu l lui, stră lucin d şi
odihnit.
- N u ştiu, doam nă, spuse ea în tr-un târziu. C red că se pre fac e că
e bolnav.
- N u fi prostuţă. D o m nu l B rid ge rton n -a r face a şa ceva, o certă
bătrâna.
S ophie rid ic ă din um eri.
- N ici eu nu aş fi crez ut u na ca asta, dar chia r nu m ai pare deloc
boinav.
- D a to rită to n ic e lo r m ele, spuse do am n a C ra btree ap robatcare.
Ţ i-am spus că o să-i fie de m are ajutor.
S ophie ştia că dom nul C ra btre e a run ca ton icu l în tufişu l de
trand afiri. Ş tia şi de spre efectul lui. N u era o im agine frum oasă.
N u ştia exac t cum , dar re uşi să zâm b ea sc ă şi să dea din cap.
 - M ie m i-a r p lă c ea să ştiu un de s-a dus, c on tin uă doa m na
C rabtree. N u ar treb ui să se de a jo s din pat. Şi o ştie fo arte bine.
- S unt sigu ră că se în toa rce curând, spuse Sophie. în tre tim p,
aveţi n ev oie de aju to r la bucătărie ?
în g rijito a rea clă tin ă din cap.
- N u. T o că n iţa treb u ie doa r lăs ată pe foc. în plus, dom nul
B rid ge rto n m -a certat pe n tru că te-a m lăsat să m unceşti.
- D ar...
- N u avem ce discuta, te rog, o în tre ru p se do a m n a C rabtree. A re
dreptate, sigur. E şti oa spete aici. N u ar tre b ui să ridic i niciu n
deget.
- N u sunt oaspete, p rotes tă Sophie.
- A tun ci ce eşti?
S ophie nu ştiu ce să ră spundă. în tr-u n târziu, spuse:
- N u ştiu. D ar sigur n u sunt oaspete. U n oa spete n u ar fi... A r fi...
Se stră du ia să îşi dea sea m a ce sim te.
- U n oa spete e c ine va din ace eaşi cla să socială, sau m ăca r
apropiată. U n oa spete nu a servit n ic io da tă pe nim eni, nu a lustruit
pode le şi nu a g o lit oale de noapte. U n oaspe te este...
- O ricine e invitat de stăpân ul casei, re p lic ă d o am na C rabtree.
D e asta e bine să fii stăpân. P oţi să faci ce vrei. Şi nu e caz ul să
m ai vorbe şti aşa despre tin e însăţi. D a că dom nu l B rid ge rton te
vre a dre pt oaspete, atunci a cce p tă asta şi bu cură-te. C â nd te-ai
sim ţit atât de bin e ultim a dată, fa ră să fie nev oie să m unc eşti din
răsp uteri?
- D ar nu m ă poate a vea dre pt oaspete, spuse S ophie încet. D a că
ar fi aşa, treb u ia să existe c ine va care să ne pă ze as că şi să-m i
pro tejeze reputaţia.
- C a şi cum eu aş perm ite c eva ne cu viin cio s la m ine în casă, se
ră sti do am n a C rabtree.
- S igur că nu aţi pe rm ite, o asigură Sophie. D ar când e v orb a de
re putaţii, apare nţele sunt la fel de im po rtan te ca faptele. în ochii
societăţii, m en a je ra n u poa te avea rol de însoţito r, oricâ t de strictă
ar fi şi oricâ t de pure i-ar fi valorile.
- D a că e adevărat, p ro te stă doa m na C rabtree, atunci ai n ev oie de
un însoţito r, dom nişoară.
- N u fii prostuţă. N u am ne voie, fiin dc ă nu fac p arte din ace eaşi
cla să socială. N im ăn u i nu îi p a să d acă o c am eristă locuie şte şi
lu cre ază în c asa unu i burlac. N im en i nu o re sp ec tă m ai p u ţin şi
nim en i care ar vrea-o de soţie nu s-ar gâ ndi că e o stricată.
S ophie rid ic ă din um eri.
- A şa e lum ea. E cla r că aşa gân deşte şi dom nul B ridge rton , fie
că recu no aşte, fie că nu, fiin d c ă nu a spus n ic io d a tă că nu e
po triv it ca eu să fiu aici.
- M ie nu-m i place, a nun ţă d oa m n a C rabtree. N u îm i plac e deloc.
S ophie zâm bi. E ra frum os din p a rte a bătrâ nei să se preo cu pe de
ea.
- C red că o să m erg la plim ba re, da că n u aveţi ne voie de ajutor.
A p o i adăugă, zâm bind: D a că to t sunt în p oz iţia a sta incertă. N u
sunt eu oaspete, dar e p rim a da tă du pă m ulţi ani când n u sunt nici
servitoare, aşa că vre au să m ă bu c ur cât p o t de tim pul liber.
D o a m na C ra btre e o bătu, prieteneşte , pe um ăr.
- A şa să faci, do m n işoară. Şi culege o floare şi p e ntru m ine.
S ophie zâm bi larg şi se în d re p tă spre uşă. E ra o zi m inunată,
pa rc ă pre a căldu ro asă şi însorită , iar în aer p lu te a parfu m ul
p rim e lo r flori de prim ă vară . N ic i nu-şi m ai am in te a când se
plim ba se u ltim a da tă nu m ai de plăcere. B e n ed ic t îi pov estise că
ex ista un lac în ap ropiere, şi ea se gândi să îl caute, ca să îşi
înm oa ie picio ru l în apă, dacă a vea suficie nt curaj. Z âm bi spre
soare. P oa te că aerul era cald, dar cu sig uran ţă că apa era în că
foarte rece, atât de devrem e în m ai. D ar i-ar fi p lă c ut oricum .
O rice era p lă c ut în m ate rie de re laxare, linişte şi pace.
Se opri o clipă, înc ru ntân d u-se spre orizont. B e n ed ic t spusese că
lacul e la sud de casă, nu? U n drum spre sud trec ea prin tr-o zo nă
cu păd ure deasă, dar cu sig uran ţă că o m ic ă excu rsie nu-i strica.
S ophie o luă p rin pă dure, pă şin d peste ră dăc ini şi dând la o parte
ram u ri pe care le e lib era nea te ntă du pă sine. S oarele ab ia dacă
pă tru n de a p rin frun zişul de deasupra, iar de de su bt pă rea a fi m ai
m u lt se ară decâ t m iez ul zilei.
îna in te se v e d ea un lum iniş, und e pro b ab il că era iazul. P e
m ăsură ce se apropia, ve de a din ce în ce m ai clar cum soarele
străluceşte în tr-un ochi de apă. O ftă, m ulţu m ită că se în drea p tă în
direc ţia potrivită. D ar când se aprop ie şi m ai m ult auzi sune tele
scoase de c ine va care se sc ăld a şi îşi dădu seam a, cu rio asă şi
speriată, că nu e singură. E ra la m ic ă dista nţă de m argine a apei,
aşa că oricine era acolo o p u te a ve de a cu uşurinţă. Se ascunse
rep ede în spatele un ui copac gros. D a că ar fi avu t c eva m ai m u ltă
m inte, s-ar fi în to rs în fug ă acasă. D ar era foarte cu rio asă să afle
cine e ne bun ul care se scă lda la în ce p ut de prim ăvară.
C u m işcări lente, pe tăc ute, se stre cură din spatele copacului,
în ce rc â n d să răm â n ă cât p u te a de ascunsă. în lac era u n bărbat. U n
bă rb at gol. U n b ă rb at gol care era... B enedict.

C a pitolu l X I

în L o n d r a c o n tin u ă r ă z b o iu l c a m e r is te lo r . L a d y P e n w o o d le -a
s p u s a lto r tr e i d o a m n e , p r in tr e c a r e ş i fo a r t e p o p u la r a v ic o n te s ă
m o ş t e n i t o a r e B r i d g e r t o n , c ă d o a m n a F e a t h e r i n g t o n e s te o h o a ţ ă
f a r ă s c ru p u le .
D o a m n a F e a t h e r i n g t o n , l a r â n d u l ei, a s p u s c ă r e ş e d i n ţ a l u i
l a d y P e n w o o d e s te o c a s ă d e s c l a v i ş i a v o r b i t d e s p r e f e l u l î n c a r e
a f o s t t r a t a t ă a c o l o c a m e r i s t a ei, a l c ă r e i n u m e , a m a f la t , n u e s te
E s te lle , a ş a c u m s e a fir m a la în c e p u t, ş i c a re n ic i n u e s te d in
F r a n ţ a . P e f a t ă o c h e a m ă B e s s ş i s - a n ă s c u t î n L iv e r p o o l .
L a d y P e n w o o d a p l e c a t p u f n i n d , u r m a t ă d e f i i c a ei, d o m n i ş o a r a
R o s a m u n d R e ilin g . C e a la ltă fii c ă , P o sy , c a re p u r ta o r o c h ie
v e r d e ta re p r o s t a lea să , a r ă m a s p u ţin în u rm ă , în c e r c â n d , p a r c ă ,
s ă s e s c u z e . M a m a e i s -a în to r s ş i a a p u c a t- o d e m â n e c ă , tâ r â n d -o
m a i d e p a r te .
 A u t o a r e a a c e s t o r r â n d u r i n u a l c ă t u i e ş t e l i s te d e i n v i t a ţ i la
e v e n i m e n t e s o c ia le , d a r e g r e u d e c r e z u t c ă f a m i l i a P e n w o o d v a f i
p e lis ta u r m ă to a r e i s e r a te a d o a m n e i F e a th e r in g to n .

D IN JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L
L U I L A D Y W H IS T L E D O W N , 7 M A I 1817

N u treb u ia să m ai ră m â nă acolo. E ra greşit. F oa rte greşit. Şi cu

toate astea, S ophie nu fa cu nicio m işcare. G ăsi o p ia tră m are şi
plată, asc un să du pă un tufiş şi se aşeză, fa ră să-şi ia ochii de la el.
E ra gol puşcă. P a rc ă to t nu îi v e ne a să creadă. E ra, desigur, ascuns
în parte de lu ciul apei, care îi aju n g ea pâ n ă la piept. P a rtea de jo s a
piep tuiu i, ch icoti ea în gând. S au po ate că gâ nd ul treb uia
re form ulat. D in păcate, pa rte a de jo s era a sc un să sub apă.
Sophie era inocentă, dar foarte curioasă. Şi m ai m ult decâ t
în d ră g o stită de bă rb atu l ăsta. O are era aşa de ră u să îşi do re asc ă o
p a lă de vâ n t suficie nt de p uternică pe n tru a ge ne ra nişte valuri,
care să se înd ep ă rte z e de trup ul lui şi să-l lase de sc operit?
F oarte bine, poa te că era rău. E a era rea. D ar n u îi păsa. îşi
pe tre cuse to ată v ia ţa fiin d cum in te şi p rudentă. N um ai într-o
sin gură noa pte din viaţa ei fra g e dă uitase de orice. A c ee a fusese
cea m ai in citantă, m ag ic ă şi m in u na tă noapte.
A şa că decise să nu p lece şi să va d ă ce era de văzut. N u avea
nim ic de pierdut. N u lu cra nicăieri, nu a vea spe ran ţa că v a găsi
vre un post, dacă B e n ed ic t nu o du cea la m am a sa şi, oricum , ştia
că asta nu era o idee bună. A ş a că se a şe ză m ai bine. în c e rc ă să nu
se m işte şi ţin u ochii larg deschişi.

B e n ed ic t n u fuse se n ic io da tă ge nul de b ă rb at suspicios şi cu

siguran ţă n u p re tin de a că ar a vea vreu n al şa selea sim ţ, dar, o dată
sau de do uă ori în viaţă, trăise m om en te fo arte intense,
asem ă nătoa re cu un fio r pre vestitor.
P rim a da tă fuse se la m oa rte a tatălu i său. N u vo rbise nim ă nu i
despre asta, nici ch iar frate lui său m ai m are, A n th ony , care fusese
de vastat de deces. în ace a după -am iaz ă, el şi frate le său se
în tre cu seră prin câm p, în K ent, cu caii. L a u n m om e n t dat av usese
un sentim en t ciudat, ca de am orţeală, urm at de o pu lsa ţie în
tâm ple. N u fuse se ch iar o durere, dar îi tăia se re sp iraţia şi îi
p ro vo case teroare.
P ie rd use cursa, evident. E g re u să ţii hă ţurile când nu-ţi m ai
sim ţi degetele. A tu nc i când se în to rses eră acasă, desco perise că
spa im a sa a vea o explicaţie. T ată l lor m urise deja, dup ă o criz ă
p ro v oc ată de în ţe p ă tu ra unei albine. L ui B e ne d ic t în c ă nu îi ve ne a
să c rea dă că un bă rb at atât de putern ic şi plin de v ia ţă fusese ucis
de o înţep ătu ră , dar altă exp lica ţie nu exista.
A do ua oară, se nz aţia fuse se diferită. E ra în n o a pte a balu lui
m ascat, în ain te să o v ad ă pe fe m e ia în roc hie argintie. C a şi
în ainte, av usese sen zaţia în b raţe şi picio are, d oa r că de da ta asta
nu m ai era am orţeală, ci u n fior, ca şi cum ar fi re ve n it la v iaţă
du pă ani lungi de adorm ire.
Se răsu cis e şi în ţelesese că ea era m otivul pe ntru care ven ise la
bal, m otivu l pe ntru care trăia în A ng lia. B a chiar, la naiba, m otivul
pe n tru care se nă scuse. D a r ea plecase, dispăruse, şi îi arătase că se
înşela. O ricum , atunci crezuse toate astea şi, da că ea n u ar fi
plecat, i le-a r fi do ve dit şi ei.
A cum , în lac, cu ap a atingâ nd u-i piele a ch iar de asu pra buricu lui,
avu din n o u se nz aţia că e m ai viu decâ t cu c âte va secunde înainte.
E ra plăcut, incitant, ca un v al brusc de em oţii poz itive. L a fel ca şi
da ta trecută. A tun ci când o întâ ln ise pe ea. U rm a să se întâ m ple
ceva. S au po ate că era cin ev a p rin apropiere. Iar el era gol ca în
ziu a în care se nă scuse. N u av ea n iciun avantaj în p o stu ra asta,
fiin d că nu era în tr-u n aşternu t de m ătase cu v reo do m nişoa ră lâng ă
el. S au sub el.
F ă cu u n pas spre m ijlo cul lacului, unde apa era m ai adâncă,
strivind p ă tu ra de plante cu de getele de la picioare. A c um apa
aju ng ea c eva m ai sus. îi era fo arte frig, dar m ăca r era acoperit.
P rivi spre m al, spre copaci şi tu fişuri. S igur era c ine va acolo.
N im ic altcev a n u ar fi p u tu t e xp lic a fiorul care acum îi cup rinsese
to t trupul.
D a că sim ţea aşa ceva apro ape sc ufu nda t în ap ă rece, deşi pă rţile
se m n ificative i se m ic şo ra se ră aproap e de tot, iar a sta nu era ceva
ce să-ţi dore şti să îţi im aginezi, ca bărbat, în se m n a că era un fior
destul de puternic.
- C ine e acolo? strig ă el.
N ic iu n răspuns. N u se a şte pta la vreunu l, dar m eritase
încerca rea. în g u stă pleoa pele , în ce rc â nd să vad ă pe m al şi
ră su cin du-se de ju r îm p reju r. N u vă zu nim ic în afară de m işc a re a
fru n zelo r în vânt, dar la un m om e n t da t ştiu sigur cine era.
- Sophie!
A u zi pe cin e va tresărind , apoi m işcare.
- S ophie B eckett! strig ă el, da că fugi de m ine, ju r că vin dup ă
tine aşa cum sunt, fă ră haine!
Z go m o te le care ve n eau dinspre m al se m ai potoliră.
- O să te prind, continuă, p e ntru că sunt m ai pu ternic şi m ai
rapid. Şi s-ar p utea să sim t că e cazul să te ţin, doa r ca să fiu sigur
că nu scapi.
F a ta nu se m ai m işcă.
- A şa te vreau. A c u m ieşi la v edere, spuse pe un to n apăsat.
E a nu apăru.
- S ophie, spuse el pe u n to n am eninţător.
D up ă un m om e nt de linişte, se auziră c âţiva paşi ezitanţi, apoi o
v ăzu apărân d pe m al, într-u na dintre roch iile oribile pe care ar fi
v ru t să ie arunce în T am isa.
- C e cauţi aici? ceru el să ştie.
- A m ieşit la plim bare. C e faci tu aici? ră spu nse ea. P a rc ă erai
bolnav. N u se poa te să fie bine ce faci acolo, spuse ea, flu tu râ nd o
m â nă în dire c ţia lui.
E l îi igno ră în tre b are a şi com entariul.
- M -a i urm ărit?
- S igur că nu, ră spu nse ea, iar el sim ţi că e sinceră.
N u c red ea că se poa te pre fac e atât de bine.
- N u te -a ş urm ări n ic io da tă spre un iaz în care vrei să înoţi. A r fi
indecent.
A p oi se în ro şi p â nă în v ârful ure chilo r, fiin dc ă ştiau bine
am ân do i că argu m e ntu l ei nu era deloc valabil. D a că în tr-a d ev ă r i­
ar fi pă sa t de decenţă, ar fi p le c at în se cu nd a în care îl vă zuse, din
întâ m pla re sau nu.
E l rid ic ă o m ân ă din ap ă şi arătă spre ea, ră su cin d în ch e ie tu ra ca
să îi facă sem n să se întoarcă.
- Stai cu spatele şi aşteaptă, ord on ă el. D ure az ă num ai un m in ut
să m ă îm brac.
- P lec spre casă chia r acum . O să ai m ai m ultă intim itate...
- R ă m âi pe loc, spuse el ferm .
- D ar...
E l în cruc işă braţele.
- Ţi se pare ţie că v re au să disc ută m despre asta?
E a se u ită la el cu o priv ire ră zboinică.
- D a că fugi, o să te prind, o avertiză.
S ophie m ăs ură din ochi dista n ţa dinte ei şi în ce rc ă să îşi dea
se am a cât de de parte era casa. D a că el se îm brăca , poa te că ar fi
scăpat. D a că nu...
- S ophie, se ved e că te gâ nde şti intens. N u te m ai ch inui să faci
c alcule şi fa ce-ţi spun.
F etei îi zvâc ni un picior. N u ştia dacă ar fi v ru t să fu g ă sau doa r
să se ră sucească.
- A cum , ordo nă el.
O ftân d şi p ro te stâ n d nem u lţum ită, S ophie îşi în cru c işă bra ţele şi
se răsuci, uitân du -se fix la un n o d din sco arţa un ui copac.
B ărbatul ăsta im posibil nu se ob osea să fa că m ai pu ţin zg om ot
fiin dc ă era ea acolo, iar ea nu se pu te a opri să nu asculte şi să nu
înce rce să îşi de a sea m a ce pro vo a că fiecare zgom ot. A c um ieşea
din apă. A c u m îşi lua pan talo nii, acum ... N u av ea rost. Im ag in aţia
ei n u p u te a fi oprită.
A r fi tre b u it să o lase să se în to a rcă acasă. în loc să o oblige să
aştepte, je n a tă şi îngrozită, în tim p ce el se îm bră ca. A v e a p ielea
fierbinte şi era sigu ră că are toate nua nţe le de ro şu în obraji. U n
do m n ar fi lăsat-o să fu gă la ea în cam eră şi să nu m ai iasă de
acolo cel p uţin tre i zile, în spe ran ţa că to ată în cu rc ătura v a fi fo st
uitată. D ar B e n ed ic t B ridg erto n era h otărâ t să nu se poa rte ca un
do m n în d u pă -am iaz a aceasta, fiindcă, atunci când ea m işcă un
picior, num ai ca să-şi de zm orţea sc ă degetele am orţite, el se răsti
a proape im ediat:
- N ic i să nu-ţi trea că p rin cap.
- N u v o iam să fug, p ro te stă ea. îm i am orţise piciorul.
Şi grăbeşte-te! N u po ate să d ureze atât să te îm braci.
- C hiar aşa? spuse el.
- F aci asta num ai ca să m ă chinuieşti.
- P oţi să te în torci oricân d vrei, spuse el am uzat. Te asigur că
te -a m ru ga t să te în to rc i de drag ul sensibilităţii tale, nu a m ele.
- S tau bine, îi ră spu nse ea.
D up ă ceea ce ei i se p ăru o oră, dar pro b ab il că erau num ai
câteva m inute, îl auzi spunând:
- P oţi să te întorci.
S ophie ap roape că se tem ea. B e n ed ic t a vea exac t genul de sim ţ
al u m orulu i sadic care l-ar fi d ete rm in at să îi sp un ă asta în ain te să
fie com plet îm bră cat. D ecis e să aibă înc re de re în el, nu că ar fi
av ut de ales, a şa că se întoa rse. S pre u şu ra re a şi, da că era sinceră,
p u ţin spre d e zam ăg irea ei, ere îm b ră ca t decent, în c iud a p e te lo r de
u m ezeală.
- D e ce nu m -ai lăs at să fug acasă? în tre b ă ea.
- Te vo iam aici, ră spu nse el sim plu.
- D ar de ce?
E l rid ic ă din um eri.
- N u ştiu. C a să te ped epsesc , poate, fiin d că m -a i spionat.
- E u nu... ne g ă ea autom at, dar se între ru pse , fiin dc ă el av ea
dreptate.
- F a tă de şteaptă, şopti el.
E a se u ită urât. I-a r fi p lă c u t să ră sp un dă ceva am uz an t şi ironic,
dar sim ţea că orice ar fi spus ar fi av ut efectul contrar, aşa că tăcu.
M ai bine să fii o p ro a stă tăc ută, decâ t u na vorbăreaţă.
- E fo arte ne p olitic o s să în câlci in tim ita tea ga zde i tale, spuse el,
cu m âin ile în şold şi re uş in d să pară au to ritar şi re lax at în acelaşi
tim p.
- A fost o întâm pla re, spuse ea.
- A sta cred, da. D a r chia r d acă nu intenţion ai să m ă spionezi, e
ad evă rat că, atunci când ai avu t ocazia, ai făcut-o.
- P oţi să m ă acuzi?
E l rânji.
- A b so lu t deloc. Şi eu aş fi fă cu t acelaşi lucru, în locul tău.
E a răm a se cu gu ra căscată.
- N u te p re fac e că eşti ofensată.
- N u m ă prefac.
B e ne d ic t se ap lec ă spre ea.
- A d ev ăru l este că eu sunt flatat.
- E ra curio zitate şi atât, te asigur, spuse ea.
E l zâm bi şiret.
- D e ci îm i spui că ai fi răm a s la spectacol, in d ife ren t cine ar fi
fost b ărbatul gol din lac?
- S igur că nu!
- D u p ă cum spuneam , re pe tă el, sprijin in du -se de u n copac. S unt
flatat.
- A cu m că n e-am lăm urit, m ă în to rc acasă, spuse ea, pufnind.
R e uşise să fa că num ai doi paşi înainte ca el să o apuce de rochie.
- N u p re a cred.
Sophie se ră suc i şi oftă exasperată:
- S unt m ai m ult decâ t je na tă . C e m ai vre i de la m ine?
înce t, B e n ed ic t o tras e spre el.
- E o în tre b are fo arte in teresantă, m urm ură.
Sophie înc e rcă să se opună, dar n u se p u te a pu ne cu fo rţa lui.
Se îm p ie dic ă puţin, apoi se trezi la nu m ai câţiv a c entim etri de el.
B rusc, aerul pă ru fierbinte, iar ea nu m ai ştiu unde să ţin ă m âinile.
E ra înfio ra tă, in im a îi bă te a să-i iasă din p ie pt şi bă rb atu l ăsta se
u ita pu r şi sim p lu la ea, fă ră să se m işte, fără să o trag ă şi m ai
aproape. O privea, p ur şi sim plu.
- B e ned ict? şopti ea, uitâ nd de num ele de fam ilie.
E l zâm bi. E ra un zâm b et vag, atoa teştiu tor, care o în fio ră şi îi
p ro v o c ă senzaţii în tr-o zo nă pâ nă atunci neştiută.
- îm i plac e când îm i spui pe num e.
- N u am vrut, spuse ea.
E l îi atinse b uz ele cu un deget.
 - T aci, o ad m onesta. N u -m i spune aşa ceva. N u ştii că nici un
b ă rb at nu v re a să a udă a şa ceva?
- N u am p re a m u ltă e x perien ţă cu b ărb aţii, spuse ea.
- A sta, pe de altă parte, e c eva ce ne plac e să auzim .
- S erios? în tre b ă ea, neînc rez ătoa re.
Ştia că b ă rb aţilo r le place să se înso are cu fem e i inocente, dar
B e n ed ic t n u v o ia să o ia de nevastă. E l o m âng âie pe obraz cu
buricele degetelor.
- A sta e ce v re au să aud de la tine.
Sophie lăsă să îi scape u n sunet m ic. V o ia să o sărute. E ra cel
m ai m in un a t şi m ai în groz itor lucru care se p u te a în tâm pla. D ar,
vai, cum îşi m ai do re a să o sărute. Ş tia că m âine o să îi p a ră rău.
C hicoti tem ă toare . P e cine păcă lea ? O să regre te şi peste zece
m inute. D ar p e tre cuse doi ani gâ nd ind u-se la el, am intind u-şi cum
se sim ţise în b ra ţele lui. N u era sig ură că v a reu şi să trăias că o
v ia ţă fa ră cel pu ţin în c ă o am in tire cu el.
D e getul lui alu n e că spre tâm p la ei, de se nă con turu l sprân cen ei şi
ajunse la nas.
- E şti aşa de frum oasă! P a rc ă ai fi o zâ nă din po ve şti, şopti.
U n eo ri îm i spun că n u se poa te să fii reală.
S ingurul ei ră spu ns fu o insp iraţie rapidă.
- C red că o să te sărut, şopti el.
- C rezi?
- C red că treb u ie să te sărut, spuse, pa rcă nev en in du -i să creadă.
E ca resp iraţia. N u am de ales.
S ărutul era foa rte tandru. B u zele lui le m ân gâ ia ră pe ale ei, uşor
ca un fulg, în ain te şi în apoi, ab ia ating ând-o. S ophiei i se tăie
re spiraţia. D a r era c eva m ai m ult, c eva ce o a m eţea şi o fă ce a să
sim tă că leşină. Se sprijini de um erii lui, în tre bâ nd u -se de ce se
sim ţea a şa de ciudat, de ce îşi pierd use echilibrul. A poi, deodată,
ştiu... E ra la fel ca înainte. F elul în care buz ele lui le ating eau pe
ale ei, felul sedu cător şi afectuos, nu brutal, to tu l era la fel ca în
sea ra balu lu i m ascat. D up ă doi ani în care visa se la asta, ace sta era
m om en tu l cel m ai m in u na t din v ie ţa ei.
- P lângi, spuse el, atingâ nd u-i obrazul.
 Sophie clipi, apoi rid ic ă m ân a şi şterse lac rim ile pe care nici nu
le sim ţise.
- V re i să m ă opresc? îi şopti.
E a clă tin ă din cap. N u v o ia să se oprească. V oia să o sărute aşa
cum o sărutase la bal, tran sfo rm â nd m ân gâ ie re a ta n d ră într-u na
m ai pa sională. A p o i v o ia să o m ai sărute o dată, fiin d c ă acum nu
con ta da că e m iez ul nopţii. N u m ai treb u ia să fugă. Şi v o ia ca el să
ştie că ea este fem eia de la bal. în ace laşi tim p se rug a cu ard oare
ca el să nu -şi de a sea m a n iciod ată. E ra co nfu ză şi... Şi el o sărută
din nou.
D e da ta asta cu adevărat, cu foc, lim ba lui căutând -o pe a ei, cu
to ată pa siu ne a şi do rinţa pe care ar fi putut-o visa o fem eie.
O face a să se sim tă frum oasă, pre ţioasă. O tra ta ca pe o fem eie, nu
ca pe o serv itoare şi, înainte de acel m om ent, ea n u ştiuse ex act cât
de m u lt îi lip sea să sim tă că e c o nsid era tă o fiinţă um ană. L u m e a
bună, aristocraţia, nu v e d ea se rvitorii şi în ce rca să nu îi audă. C â nd
cine va din în alta societate era ob lig at să c onv ersez e cu ei, dialogul
era scu rt şi la obiect.
D a r atunci când B e n ed ic t o săruta, ea sim ţea că există. A tun ci
când o săruta, o fă ce a cu to t trupul. B uz ele lui, care în ce pu se ră
prin a se a propia cu atâ ta grijă, erau acum p a sio nale şi insistente.
M âinile lui, m ari şi puternice , o ţine au aproap e de el cu o fo rţă
care îi tă ia respiraţia. Iar tru pu l lui, D oa m ne, ar fi treb u it să fie
ilegal fe lul în care o strângea, căldura pe care o em a na şi care trece
prin ha ine şi îi a rd ea sufletul. O fă ce a să trem ure şi să se top ească.
O face a să îşi dore asc ă să i se dăruiască. Iar ea ju ra s e că n u v a face
asta înainte să fie m ăritată.
- Sophie! m urm ură el pe un ton răguşit, cu buz ele în c ă lipite de
buz ele ei. N u am sim ţit n iciodată...
T rup ul ei dev eni rigid, fiin d că era aproap e sigu ră că v o ia să-i
spun ă că n u se m ai sim ţise n ic io d a tă astfel, iar ea n u ştia ce să
gâ n d ea sc ă despre asta. P e de o parte, era foa rte p lăc u t să fii
sin gura fe m eie care îl p u te a afecta aşa, care îi p u te a p ro vo c a o
astfel de do rin ţă am eţitoare. P e de altă parte, o m ai sărutase şi
înainte. A tu nc i n u fuse se ace eaşi tortu ră m in una tă? D um ne zeu le,
era cu m va g elo asă pe ea însăşi? E l se re tra se câţiv a centim etri.
- C e s-a întâ m pla t?
S cu tură uşor din cap.
- N im ic.
B e n ed ic t îi rid ic ă b ă rbia şi o privi în ochi.
- N u m ă m inţi, Sophie. C e s-a întâm pla t?
- S unt em oţionată. A sta e tot, reu şi ea să rostească.
E l o privi ne înc rezător.
- E şti sigură?
- F oa rte sigură.
Se retrase din îm bră ţiş are a lui şi făcu câţiv a paşi, cu b raţele
strânse la piept.
- E u nu fac aşa ceva, să ştii.
B e n ed ic t o priv i cum se înd epă rte ază , studiind u-i lin ia spatelui.
- Ştiu, spuse el pe un to n scăzut. N u eşti ge nul de fa tă care ar
face astfel de lucruri.
S ophie râse şi, chia r da că nu îi v e d ea chipul, B e ne dict îşi pu te a
im a gina ex p re sia ei.
- D e u nde ştii? îl întrebă.
- E ste e vid en t din to t ceea ce faci.
E a nu se răsuci. N u spuse nim ic. A poi, în ain te să-şi de a seam a
ce face, lui îi scăpă o în tre ba re fo arte ciudată.
- C ine eşti, Sophie? C ine eşti de fapt?
E a to t nu se ră suci spre el şi, când desc hise gura, ab ia da că şopti:
- C e vrei să spui?
- E c eva ciud at la tine, spuse el. V o rb e şti p re a fru m o s pe n tru o
cam eristă.
E a, ju c â n d u -se ag ita tă cu fa ldurile roc hiei, spuse:
- E o crim ă să doreşti să vo rb eşti corect? N u p oţi ajunge pre a
departe da că n u ştii să te exprim i.
- S -ar p u te a spune, ro sti el cu o vo ce blândă, că tu n u ai ajuns
pre a departe.
P o stu ra ei dev eni şi m ai rigidă. S trânse din pum ni. A poi, când el
a şte pta să sp un ă ceva, ea în ce pu să se înd epă rte ze.
- A şteaptă! o strigă.
 O prin se din u rm ă din trei paşi şi o a puc ă de înche ietură,
forţân d-o să îl privească.
- N u pleca, îi spuse.
- N u obişnu iesc să răm ân în co m p an ia c elo r care m ă insultă.
B e ne dict tresări. îi era cla r că îşi va am inti m ere u priv ire a ei
rănită.
- N u te insultam , şi ştii asta. S pune am adevărul. N u eşti făcu tă să
fii cam eristă, Sophie. M ie m i-e clar şi ar tre bu i să-ţ fie şi ţie.
E a râse aspru şi fa ră um or, aşa cum n u o m ai au zise niciodată.
- Şi ce propui, dom nule B ridge rton ? Să lu crez ca guve rn antă ?
L ui B e ne d ic t i se pă re a o idee foa rte bună, şi chia r înc e p u să îi
spu nă asta, dar ea îl în trerupse.
- C ine crezi că m -a r angaja?
- E i bine...
- N im eni, îl rep ezi ea. N u m -ar a nga ja pen tru că nu am
reco m an d ări şi sunt p re a tânără.
- Şi pre a fru m o asă, spuse el cu am ărăciune.
N u se gân dise n ic io d a tă pre a m u lt la cum treb u ia să fie o
guve rnan tă, dar ştia că, de obicei, a ce ste a erau an gajate de
stă pânele caselor. Şi bu nul sim ţ îi spun ea că nicio m am ă n u do re a
să a duc ă o fa tă atât de tâ n ă ră şi de fru m oa să în căm inu l ei. U ite ce
pă ţise S ophie în casa lui P hillip C avender.
- A i p u te a fi do m nişo ara de cas ă a unei doam ne, suge ră el.
M ă c ar atun ci nu ai goli oale de noapte.
- T e-ai m ira, m u rm ură ea.
- P oate să îi ţii com p an ie une i doa m ne m ai în v ârstă?
E a oftă. E ra un sunet tris t şi obosit, care aproap e că îi frânse
in im a lui B enedict.
- E fru m o s din p a rte a ta că înce rc i să m ă ajuţi, dar am în ce rc a t
d eja să fac to ate astea. în plus, nu sunt re sp on sa b ilita te a ta.
- A i p u te a să fii.
E a îl priv i surprinsă. A tun ci, B e ne dict ştiu că treb u ie să o aibă.
E xista o legă tu ră între ei. O rela ţie ciudată, in explicabilă, pe care o
sim ţise num ai o sin gu ră da tă înain te, cu m iste rio as a fe m eie de la
ba lul m ascat. D e şi ea n u m ai era, d isp ăru tă ca prin m inune, S ophie
era reală. O bosise să a lerge du pă un m iraj. V o ia o fem e ie pe care
să o p o a tă ve de a şi atinge.
Şi ea a vea nevo ie de el. P oa te că nu ştia încă, dar a şa era.
B e ne d ic t o lu ă de m ân ă şi o tras e spre el, prin zân d-o atunci când
ea îşi pierdu echilib ru l şi strân gân d-o în braţe.
- D om nu le B ridgerton! ţip ă ea.
- B enedict, o co re c tă el, cu bu zele lipite de u re ch e a ei.
- D ă-m i...
- S pune -m i pe num e, in sistă el. P ute a fi foarte în că pă ţâ n at atunci
c ând voia, şi nu avea de gâ nd să o lase să scape p â n ă nu o auze a
rostin du -i num ele. Şi poa te că nici atunci.
- B enedict, spuse ea în sfârşit. Eu...
- Taci.
îi acop eri bu zele, sărutân du-i co lţurile gurii. C â nd ea se re la x ă în
braţe le lui, el se în d ep ă rtă fo arte puţin, atât cât să o p o a tă priv i în
ochi. P ă re au incred ibil de ve rzi în lu m ina după -am iez ii târzii. T e-
ai fi pu tu t în ec a în ei.
- V re au să vii cu m ine la L o ndra, şopti el, cuvin te le pă răsin du-i
buzele în ain te să se p o a tă gân di la ce spune. V ino să locu ieşti cu
m ine.
E a îl priv i uim ită.
- F ii a m ea, spuse el cu o vo ce ră gu şită şi pe un to n ne răbdător.
F ii a m ea ch iar acum . F ii a m ea pe ntru totdea una . O să îţi dau
orice îţi doreşti. N u v re au decâ t să fii a m ea.
 C a pitolu l X II

C o ntin uă sp ec ulaţiile legate de disp ariţia lui B e n ed ict

B rid gerton . C on fo rm lui E lo ise B rid gerton , care, fiind sora lui, ar
treb u i să ştie astfel de lucruri, tân ăru l treb u ia să re v in ă în L o nd ra
acum c âte va zile. D ar, aşa cum a spus şi E loise, un b ă rba t de
v â rsta şi înă lţim e a dom nulu i B ridg erto n n u tre bu ie să îi spun ă
surorii lui m ai m ici un de se află.

D IN JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L
L U I L A D Y W H IS T L E D O W N , 9 M A I 1817

- V re i să fiu a m a nta ta, spuse ea sec.

E l o privi ne du m erit, deşi fa ta nu era sigu ră d acă era din cauz ă
că fraz a ei era e vid en tă sau din c auz ă că lui nu-i plăc u se ră
cuv intele alese de ea.
- V re au să fii cu m ine, in sistă el.
M om en tul era fo arte dureros, dar ei îi ve n ea să zâm bească.
- Şi cum e asta diferit de ceea ce am spus eu?
- S ophie...
- C are e difere nţa? re p etă ea pe un to n de ja strident.
- N u ştiu.
P ă ru n erăbdător.
- C ui îi pasă?
- M ie îm i pasă.
- B ine, spuse el încet. B ine. A tu nc i fii am a nta m ea. C a să ai asta.
S ophie ab ia a pu că să tre sară în ain te ca buz ele lui să le sărute pe
ale ei cu o pasiu ne care îi în m u ie genunchii. E ra ca niciu n alt sărut
dintre ei doi, p lin de do rin ţă şi de o furie ciudată. G u ra lui o
de vo ra pe a ei, în tr-un dans pa sional, prim itiv. M âinile lui erau
peste tot. P e sânii ei, în ju ru l taliei, ch iar şi sub rochie. O atin ge a şi
o strângea, o m ân gâ ia şi o ciupea. Şi to t tim pul o ţin e a lipită de el,
făcâ nd-o să c rea dă că se va to pi pe p ie le a lui.
- T e doresc, spuse el aspru, săru tând u-o la b a za gâtului. T e v re au
acum . A ici.
- B e nedict...
- T e vre au la m ine în pat, ro sti el cu pa siune. T e v re au şi m âine.
Şi poim âine.
E ra re a şi n e pu tin c io a să şi ced ă sub im pu lsul m o m en tului,
arcu in du -şi gâtul ca să-i pe rm ită să o sărute. G u ra lui îi pro v oc a
fiori care a jun ge au p ân ă în centru l fiinţe i ei. O făce a să îl dorească,
pe el şi toa te celelalte lucru ri pe care n u le p u te a avea. Şi să ura sc ă
lu crurile pe care le p utea avea. A poi, nu se ştie cum , erau
îm pre un ă cu lcaţi pe pă m ânt, iar co rpul lui îl aco pe rea pe ju m ă ta te
pe al ei. P ă re a atât de m are şi de putern ic şi, în acel m om ent, atât
de m ult al ei. O m ic ă parte din m in te a ei în c ă m ai func ţiona, iar
S ophie ştia că treb uie să spun ă nu, să o pre asc ă neb unia, dar,
D u m ne zeu s-o ajute, nu putea. N u încă. P etrecu se atât de m ult
tim p visâ nd la el, în ce rcâ nd cu dispe rare să îşi a m in tea sc ă m irosul
p ielii lui şi sunetul vocii. în m ulte n opţi num ai visele despre el îi
ţin u se ră tovărăşie. T răise visâ n d la el. Iar ei nu i se în de plin iseră
m u lte visuri. N u v o ia să-l piardă, încă, pe acesta.
- B e nedict, m u rm ură, atin gâ ndu -i părul şi p re făc ân d u-se că el nu
îi p rop use se să-i fie am antă.
E a era altcineva. C u to tu l alta. A ltcin ev a, nu fiic a din flori a
co ntelui m ort, care nu a vea niciun v e nit şi era ob lig ată să îi
servea scă pe alţii. Ş oaptele ei îl incitau, iar el, care îi m âng âiase
m ultă vrem e gen unc hiu l, înc e p u să urc e cu palm a, strâ ng ând
c arn ea frag e dă de pe coapsă. A nii de m un că g re a îi m od ela se ră
corpul şi fata era slabă, fă ră rotu njim ile atât de la m o dă pe atunci,
în să el nu p ă rea d eranjat de asta. D e fapt, îi sim ţi in im a cum
în cep e să b a tă m ai rep ede şi îl auzi re sp irân d sacadat.
- S ophie, ge m u el, cău tându-i, din nou, buzele. A m nev oie de
tine.
 O sărută.
- S im ţi cât te doresc?
- Şi eu am n ev o ie de tine, şopti.
E ra adevărat. în ea ard ea u n foc care fu sese aproap e stins tim p
de m ulţi ani. L a v e de re a lui B e ne dict se ap rinsese din nou.
A ting ere a lui era fierbinte. D eg ete le se ch inu ia u să d esfac ă na stu rii
din spate ai ro ch iei pros t croite.
- O să ard hain ele astea, spuse el, atin gâ ndu -i cu c ealaltă m ân ă
piele a fin ă din spatele gen un chiu lui. O să te îm b ra c în m ăta se şi
şaten.
O săru tă pe lobul urechii, apoi atinse cu lim ba zo na sen sib ilă din
ap ro p ierea obrazului.
- O să te ţin nu m ai în p ie le a goală.
S ophie deveni rig id ă în b ra ţele sale. R e uşise să sp ună singurul
lu cru care îi p utea am inti de ce erau aici, de ce o săruta. N u era
iubire sau v re u n a dintre celelalte em oţii afec tuo ase la care visa.
E ra dorinţă. V o ia să o tran sform e în tr-o fem e ie între ţin ută. A ş a
cum fuse se şi m am a ei. D oa m n e, cât era de tentant. Im p osib il de
tentant. îi o fe rea o viaţă uşo ară, p lin ă de lux. O viaţă ală turi de el.
C u preţu l sufletulu i ei.
N u era ch iar aşa şi nu era o pro b le m ă chia r atâ t de m are. A r fi
pu tu t trăi ca am a ntă a lui. B e neficiile, şi cum ar fi pu tu t co nsid era
v ia ţa ală turi de el altcev a decâ t un be neficiu, ar fi p u tu t fi m ai
m ari decât de zavan tajele. D a r deşi ar fi pu tu t decid e să fa că asta
cu viaţa şi re pu ta ţia ei, nu pu te a să îi fa că ace laşi lu cru un ui copil.
Şi cum să nu apară u n copil? T oate am a ntele aveau, p â n ă la urm ă.
C u u n strigăt chinuit, îl îm pinse şi se sm ulse de lâng ă el,
ros to go lin du -se în tr-o pa rte p â nă când ajunse în ge nunchi,
oprindu -se ca să respire, în ain te să se ridice.
- N u p ot face asta, B en edic t, spuse ea, ab ia p utân d să-l
privească.
- N u înţe le g de ce nu, m orm ă i el.
- N u p ot să fiu a m a nta ta.
E l se ridică.
- D e ce?
 C e va din atitu din ea lui o irită. P oate că era to nu l arogant, poa te
in so len ţa po ziţiei în care stătea.
- F iind că nu vreau, îl rep ezi ea.
E l o privi cu pleoa pele îng usta te, nu suspicios, ci furios.
- A c u m c âte va secunde voiai.
- N u e cinstit, spuse ea încet. N u gâ nde am lim pede.
E l ridic ă b ă rb ia în tr-u n ge st pro vocator.
- N u era cazul să te gândeşti. A sta e ideea.
E a roşi, apoi îşi în ch ise nasturii. R eu şise fo arte bine să o
de term ine să nu gâ nd ească. A p ro a pe că re nun ţase la o viaţă
m o ra lă cu un sin gu r sărut.
- N u vre au să fiu a m a nta ta, spuse din nou.
P oate că, da că o spu ne a de su ficiente ori, avea să fie m ai sigură
că el nu v a reuşi să o convingă.
- Şi ce o să faci? şuie ră el. O să fii cam eristă?
- D a că trebuie.
- P re feri să fii servitoare, să c ureţi arg in tăria şi oalele de noapte,
decâ t să vii să locu ieşti cu m ine.
E a spuse un sin gu r cuvânt, pe un to n scăzut. E ra adevărul.
-D a.
B e n ed ic t o priv i furios.
- N u te cred. N im en i nu ar alege aşa.
- E u am ales aşa.
- E şti proastă.
E a nu răspunse.
- înţe le g i la ce renu nţi? insistă el, agitân du -şi m ân a în tim p ce
vorbea.
S ophie îşi dă du sea m a că îl jig nise . îl ră nise şi îi insultase
orgoliul, şi acum re ac ţio n a ca un urs lovit. S ophie a prob ă din cap,
deşi el nu se u ita la ea.
- A ş pu te a să-ţi ofe r orice ţi-ai dori. H aine, b ijute rii... Şi lasă
asta. A ş p utea să-ţi ofer un acope riş de asu pra capului. C e ea ce e
m ai m u lt de cât ai acum .
- E adevărat, spuse ea încet.
E l se a p lec ă şi o privi în ochi, cu pasiune.
 - A ş pu te a să-ţi ofe r totul.
C um va, ea reu şi să îşi în drep te spatele şi să nu plângă. B a chiar
reuşi să spună, pe un to n egal:
- D a că tu crezi că asta în se am nă to tul, atunci cu sig uran ţă că nu
poţi în ţelege de ce sunt obliga tă să te refuz.
F ă cu u n pas în spate, inte nţio nâ nd să se în to a rcă la c aba nă şi să-
şi strâ ng ă bo cce luţa. D ar el nu term in ase de vorbit, fiin dc ă o opri
cu u n „U n de te du c i? “ strident.
- în ap o i la casă, spuse ea. C a să îm i fac bagajul.
- Şi unde ai de gâ nd să pleci, cu bagaj cu tot?
E a răm a se cu gu ra căscată. D o a r n u se a şte pta să răm ână.
- A i unde să lucrezi? în tre b ă el. A i unde să te duci?
- N u. D ar...
E l îşi puse m âinile în şold şi se u ită la ea.
- C rezi că o să te las să pleci p ur şi sim plu, fă ră bani şi fă ră
persp ectivă?
S ophie era atât de surprin să în câ t în ce p u să c lip ească foarte des.
- E i bine... se bâlb âi ea. N u m -am g ân dit că...
- N u te-a i gândit. N u, o repez i el.
E a îl privi, cu ochii m ari şi buz ele de sfăcute, ne v en in du -i să
crea dă ce aude.
- P roasto, o o cărî el. A i idee cât de p e ric u lo a să e lum ea asta
pe ntru o fem e ie singură?
- D a. C h iar ştiu, reu şi ea să răspundă.
D a că o auzise, el nu lăsă să se vadă, ci doa r co n tin uă să
vo rb e asc ă despre bă rb aţii care p rofită de fe m eile lipsite de apărare
şi despre o soartă m ai re a decâ t m o artea. S ophie nu era sigură, dar
i se pă ru că aude şi cuv inte le „ frip tu ră şi b u d in c ă .“ C am pe la
ju m ă ta te a tira dei, fata nu m ai reu şi să îl asculte. îi p rive a gura.
îi au zea tonu l şi în ce rc a să în ţe le a gă fap tul că el pă rea foarte
p re o cu p a t de b un ă stare a ei, deşi to cm ai fuse se refuzat.
- M ă asculţi, m ăcar? în tre b ă el.
S ophie facu un ge st ciudat, care pă rea o com b in aţie de aprobare
şi negaţie. B e ne d ic t ocărî încet.
- A sta e, an u n ţă el. V ii cu m ine la L ondra.
 C uvintele o treziră.
- A m spus că nu!
- N u tre bu ie să fii am a nta m ea, spuse el cu obidă. D ar n u te las
să în cerci să te desc urci singură.
- M ă de sc urc am onorab il în ain te să te cun osc pe tine.
- O nora bil? spuse el furios. L a fam ilia C aven de r? A sta crezi tu
că în se am n ă ono rabil?
- N u e cinstit!
- Şi tu n u eşti p re a inteligentă.
L ui B e n ed ic t i se păruse că e foa rte rezo na bil, chia r dacă, poate,
p u ţin p re a insistent. S ophie, clar, nu c red ea la fel, fiin dc ă spre
surp riza lui se trez i cu faţa în sus, pe păm ânt, d upă un croşeu de
dreap ta livra t cu com petenţă.
- Să nu c um va să m ă m ai faci v re od ată proastă, şuie ră ea.
B e ne d ic t clipi, în ce rc â n d să-şi reca pete vederea.
- E u nu...
- B a da, spuse ea în ce t şi cu furie.
A p oi se răsuci pe călcâie şi, în ain te să apuce să plece, el re aliz ă
care e sing ura cale de -a o opri. N u avea cum să se ridic e încă,
am eţit cum era, aşa că întinse m âin ile şi o a pu că de gleznă, apoi o
trase lân g ă el, în praf. N u era o m an e vră pre a elegantă, dar n u av ea
altcev a de făcut. în plus, ea încep use , dând în el.
- N u p leci nicăieri, se ră sti el.
Sophie ridic ă priv ire a şi se c urăţă de ţărână, privindu-1 furioasă.
- N u -m i vine să cred că ai fă cu t a şa ceva, spuse ea.
B e ne d ic t îi e lib eră g lez n a şi se ridic ă puţin.
- Să crezi.
- E şti un...
E l rid ic ă o m ână.
- N u spune nim ic. T e im plor.
E a îl priv i cu ochii m ari.
- M ă im plori?
- îţi aud vocea, o in fo rm ă el, deci prob ab il că vorbeşti.
- D ar...
- C ât despre im plorat, o în tre ru pse el, te asigur că a fost num ai
un fel de-a spune.
E a de schise gu ra ca să spun ă ceva, apoi se gândi m ai bine,
în ch iz ân d gu ra cu ex presia un ui copil supărat. B e ne dict respiră
scurt, apoi îi oferi m âna. E ra în ţărână, pâ nă la urm ă, şi era clar că
nu îi face p re a m are plăcere. S ophie se u ită sc ârb ită la m â n a lui,
apoi îl priv i în ochi atâ t de feroce că B e ne d ic t se în tre b ă dacă nu
cu m v a îi c resc u seră coarne. T ăcâ nd în co ntinu are, ea se rid ic ă fără
ajutoru l lui.
- C um îţi place, m u rm u ră el.
- N işte cu vinte n e fe ricit alese, îl repez i ea.
A p o i se în de pă rtă cu pas grăbit. B e n ed ic t era în picio are de
a cea stă dată, aşa că nu m ai sim ţi ne v oia să o oprească. în loc de
asta, se ţin u d upă ea, ră m â nâ nd la num ai doi paşi în urm ă, ceea ce,
era sigur, o sco tea din sărite. D u pă cam u n m inut, ea se în toa rse şi
îi spuse:
- Te ro g să m ă laşi în pace.
- M ă tem că n u pot, spuse el.
- N u poţi, sau nu vrei?
E l se gân di o clipă.
- N u pot.
E a îi a ru ncă o priv ire sup ărată şi co ntin u ă să m eargă.
- Şi m ie m i-e gre u să cred, strig ă B e ned ict, urm ărind-o în
continuare.
S ophie se opri şi se ră suci spre el.
- Im posibil.
- N u m ă p ot abţine, rid ic ă el din um eri. N u vre au deloc să te las
să pleci.
- A n u v re a e foa rte diferit de a nu putea.
- N u te-a m sa lvat de C av end er nu m ai ca să te las să-ţi distrug i
viaţa.
- N u e a leg ere a ta.
A v e a dreptate, dar el n u era p re g ătit să adm ită aşa ceva.
- P oate că nu, dar o să aleg oricum . V ii cu m ine la L ondra. N u
avem ce discuta.
- în ce rc i să m ă pe dep seşti fiin dc ă te-a m refuzat.
 - N u e aşa, spuse el încet, gâ nd ind u-se în tim p ce ră spundea. N u
fac asta. M i-a r plăc ea să te pe dep se sc şi ch iar cred că ai m erita,
dar n u asta fac.
- A tun ci de ce o faci?
- E p e ntru binele tău.
- Ă sta e cel m ai co nd esce n de n t şi arogant...
- S unt sigur că a şa e, re cu no sc u el. O ricum , în a cea stă situaţie şi
în ace st m om ent, eu ştiu ce e m ai bine pe n tru tine, iar tu, nu. A ş a
că nu m ai da în m ine, o av ertiz ă el.
S ophie îşi privi pum nul, pe care nici nu realiza se că îl pre gătise
să lovească. O tra n sfo rm a în tr-un m onstru. N u ex ista altă
explicaţie. N u c red ea că m ai lovise pe c ine va vreo dată , iar acum ,
uite, era să de a a do ua oa ră în ace eaşi zi. F ă ră să se uite în altă
parte, îşi de sfă cu pum nul, în tin se de getele şi n um ără p ân ă la trei.
- C um , spuse cu o voc e foarte scăzută, inte nţion ezi să m ă opreşti
din a m erg e pe drum ul m eu?
- C onteaz ă? între bă el, rid ic ân d din urneri. S unt sigur că o să îm i
vină o idee.
E a răm a se cu gu ra căscată.
- A dic ă ai fi în stare să m ă legi...
- N u am spus aşa ceva, o în tre ru pse el, râ njin d larg. D a ideea
este bună.
- E şti d ezgustător, se răsti.
- Iar tu v o rb eşti ca eroin a un ui ro m an p ro st scris, îi ră spu nse el.
C e citeai de dim ineaţă?
S ophie sim ţi cum i se în co rde az ă m u şc hii obra zului şi cum
m ax ilaru l îi devine rigid. A v e a dinţii în cleştaţi. C um re u şe a
B e ne dict să fie cel m ai m in un a t şi cel m ai înfio ră to r bărbat, în
ace laşi tim p? N u p u te a înţeleg e. A cum , to tuşi, p a rte a oribilă avea
câştig de c auz ă iar ea era sigură. îm p o triv a logicii, că, da că m ai
ră m â ne a cu el nu m ai un m inut, a vea să îi exp lode ze capul.
- Plec! spuse, du pă pă rere a ei, dram a tic şi hotărât.
D a r el ră sp un se cu u n zâm bet şi spuse:
- V in şi eu cu tine.
Şi fiin ţa în gro zito are ră m a se cu doi paşi în u rm a ei p ân ă a ju n seră
acasă.

B e ne dict nu în ce rca cu tot din adinsu l să enerv eze vre od ată pe

cineva, cu ex cep ţia fraţilo r şi suro rilo r lui, dar S ophie B e ck e tt
trez ea diavo lu l din el. S tătea în p ra gul uşii ei şi o p riv ea
îm pa ch etâ nd , sprijinit n on şa la nt de toc, cu p iciorul u şo r în d o it şi
cu vâ rfu l ciz m ei de podea.
- Să nu-ţi uiţi rochia.
E a îl priv i supărată.
- C e a urâtă, a dău gă el, ca şi cum ar fi fo st n e v oit să-şi explice
replica.
- A m â n do u ă sunt urâte, izbuc ni ea.
O reacţie!
- Ştiu.
S ophie c ontin uă să-şi aşeze lu crurile în boccea.
E l flu tu ră m âna.
- P oţi să iei o am intire, d acă vrei.
E a îşi în d rep tă spatele şi îşi puse, furio asă, m âinile în şold.
- Inc lusiv serviciul de ceai, din argint? P e n tru că aş p u te a trăi
câţiv a ani bun i cu ba nii de pe el.
- P oţi să iei serv iciul de ceai, sigur, re p lic ă el sincer. M a i ales că
o să fiu cu tine peste tot.
- N u v oi fi a m a nta ta, şuie ră ea. Ţ i-a m spus că n u vreau. N u pot.
C ev a din felul în care spusese că nu po ate i se p ă ru im portant. Se
gâ ndi c âte v a m o m en te, tim p în care ea te rm in ă de îm p a c he ta t şi
strâ nge a sacul.
- A sta era, m u rm ură el.
E a îl ignoră, m ergâ nd spre uş ă şi arunc ân du-i o privire supărată.
Ştia că vre a să se dea la o parte, ca să p o a tă pleca. A ş a că nu se
m işcă deloc, ci doa r rid ic ă un deget, cu care îşi m ângâie, gânditor,
bărbia.
- E şti copil din flori.
E i i se scurse to t sâ ngele din vene.
- A m dreptate, re pe tă el, m ai m ult pe n tru sine. C iudat, se sim ţea
u şu ra t de ace st lucru. E x p lic a de ce îl re spinsese. N u a vea legă tu ră
cu el, ci cu ea. N u m ai durea la fel.
- P e m ine n u m ă de ranjează, spuse el, în ce rc â n d să nu
zâm bească. E ra un m om e nt serios, dar, D oa m n e, cum v o ia să
râ n je as că pe n tru că acum ştia că ea v a veni cu el la L o n d ra şi îi va
deveni am antă. N u m ai ex istau obsta cole, şi...
- N u pricepi, spuse ea, sc uturând din cap. P rob le m a nu e că nu
sunt de stul de bu n ă ca să fiu iu bita ta.
- E u m -aş oc up a de co piii noştri, spuse el solem n, re tră gân du-se
din drep tul uşii.
P oz iţia ei dev eni şi m ai rigidă, dacă aşa c eva era posibil.
- Şi cum v a răm â ne cu soţia ta?
- N u am nicio soţie.
- Şi nu o să ai una, la un m om e n t dat?
B e ne dict în gheţă. A v u brusc în faţa oc hilor im ag in ea fe m eii de
la balul m ascat. Şi-o im aginase în m ulte feluri. U ne ori era
îm bră ca tă în roc h ia argintie, alte ori nu p urta nim ic. U n eo ri p u rta o
rochie de m ireasă. S ophie îi privi cu atenţie, apoi pufn i
de zap ro ba to r şi trec u m ai departe. E l o urm ări.
- N u e o în tre ba re cinstită, S ophie.
E a m erse m ai de parte pe hol, fă ră să se o prească la scări.
- M ie m i se pare m ai m ult decâ t cinstită.
E l fugi pe lâng ă ea, în jo s pe scări, aşe zân du-i-se în faţă.
- T rebu ie să m ă în so r cândva.
S ophie se opri. T rebuia, fiin d c ă el îi b lo ca drum ul.
- A şa e. D a r eu n u trebu ie să fiu a m a nta nim ănui.
- C ine a fost tatăl tău, S ophie?
- N u ştiu, m inţi ea.
- C ine a fost m am a ta?
- A m u rit la naştere.
- P a rc ă ai spus că a fo st m enajeră.
- E clar că nu am spus tot adevărul, spuse ea.
N u îi pă sa că fuse se p rins ă cu m inciuna.
- U nde ai crescut?
- N u are im portanţă. în c e rc ă să se strecoare pe alături, dar el o
prin se şi o ţintu i pe loc.
 - M ie m i se pare fo arte im portant.
- D ă-m i drum ul!
S trigătul ei tu lb u ră lin işte a ho lu lu i destul cât soţii C ra btree să
v in ă să o salveze. N u m a i că d oa m n a C rab tree era în sat, iar soţul
ei era afară, la distanţă. N u avea cine să o ajute. E ra la m ila lui.
- N u p o t să te las să pleci, şopti el. N u eşti fă cu tă să fii
servitoare. O să m ori.
- D a că era aşa, aş fi m u rit de m ult.
- D ar nu trebu ie să m ai faci asta, in sistă el.
- N u îm i spune că e p e n tru binele m eu, spuse ea, tre m urân d de
em oţie. N u faci asta din grijă pe ntru m ine. O faci fiin dc ă nu îţi
place să fii refuzat.
- A şa este, ad m ise el. D ar n ici nu vre au să te vă d p ie rd ută în
lum ea m are.
- A m fo st p ie rd ută o viaţă, şopti ea, şi sim ţi cum lacrim i
trăd ăto are îi um eze sc pleoa pele . D oa m ne, nu v o ia să plân gă în faţa
b ărbatulu i ăstuia. N u acum . N u când era atât de slab ă şi confuză.
E l îi atinse bărbia.
- D ă-m i voie să fiu a nco ra ta.
Sophie în chise ochii. A tin ge re a lui era durero s de dulce, şi ea
v o ia să îi accep te oferta, să uite de v ia ţa de serv itoare şi să fie cu
el, ace st b ă rba t m in un a t şi e nerva nt care îi b â n tu ia visele. D a r
du re rea copilă rie i era în c ă pro a sp ătă în am intire. S tigm atul
n ele gitim ită ţii era ca un sem n pe rm a n en t în sufletul ei. N u p utea să
îi facă aşa c eva altui copil.
- N u pot. A ş vrea..., şopti ea.
- C e ai vre a? între bă el.
E a scutură din cap. E ra cât pe ce să îi sp un ă că ar vre a să poată,
dar ştia că n u e în ţe le p t să recun oa sc ă. E l s-ar fi ag ăţa t de cu vintele
ei şi ar fi in sistat din nou. Şi ei i-ar fi fo st şi m ai greu să spun ă nu.
- N u îm i dai de ales, în cazul ăsta, spuse el pe un to n sum bru.
Se p riv iră în ochi.
- O ri vii cu m ine la L ondra... ridic ă o m ân ă ca să o oprească. Şi
îţi găse sc de lu cru aca să la m am a m ea, ad ău g ă sec.
- O ri? în tre b ă ea, posacă.
 - O ri îl info rm ez pe ju d e c ă to r că ai furat de la m ine.
E a sim ţi gu st m etalic în gură.
- N u ai face aşa ceva, şopti.
- C u sig uran ţă n u vre au să fac aşa ceva.
- D a r ai face-o.
E l aprobă.
- A ş face-o.
- M -a r spânzura. S au m -a r trim ite în A u stralia.
- N u şi d acă eu aş cere altceva.
- C e ai cere?
O chii săi căprui pă ru ră c iud at de lipsiţi de strălucire, iar ea
re aliz ă că nici lui nu îi face a plăc ere conversaţia.
- A ş cere să îm i fii p re d ată m ie.
- Ţ i-a r conv eni de m inune.
D eg ete le lui, care co ntin u a seră să îi ţin ă bă rbia, a lu ne cară spre
um ăr.
- N u v re au decâ t să te sa lvez de tine însăţi.
Sophie se ap ropie de o fe rea stră şi priv i afară, su rp rinsă că el n u
în cercase să o oprească.
- M ă faci să te urăsc, spuse ea.
- P ot să suport.
E a aprobă, scurt, din cap.
- O să te aştep t în b ibliotecă , atunci. A ş v re a să ple c ăm astăzi.
B e n ed ic t o priv i cum se înd ep ă rte a ză şi ră m a se ne m işc at p ân ă
când uş a bibliotecii se în chise în u rm a ei. Ş tia că nu o să fugă. N u
era ge nu l care să-şi ia cuv ântul în apoi. N u p utea să o lase să scape.
E a plecase, m iste rio asa „ e a “ , se gâ ndi el z âm bind am ar. F em eia
care îi atinse se inim a. A c eea şi fem e ie care nici m ăc ar n u îi spusese
cum o cheam ă. D ar acum S ophie era aici, şi tre z e a lucruri pe care
nu le m ai sim ţise din sea ra ba lului m ascat. Se săturase să a ştepte o
fe m eie care aproap e că nu m ai exista. S ophie era aici şi a vea să fie
a lui. Şi, se gân di el cu sum bră de term inare, ea nu avea să-l
pă răsească.
- P ot să trăiesc cu gân dul că m ă urăşti, spuse el, v orb in d cu u şa
închisă. D ar n u p ot să trăie sc fă ră tine.
 C a pitolu l X III

A m scris acum o vre m e că s-ar p u te a ca dom nişo ara R o sa m u n d

R e iling şi dom nu l P hillip C a ven de r să de vin ă un cuplu. R e cun osc
acum că ace st lucru n u m ai e posibil. L ad y P en w oo d, m am a
dom nişoarei, a fo st a uz ită spun ân d că n u se poa te m ulţum i cu un
sim p lu dom n, deşi tatăl fiicei ei, din lum e bună, to tuşi, nu era, nici
el, u n aristocrat.
C a să nu m ai spunem , desigur, că dom nul C a ve nd er a în ce p ut să
arate foa rte m are in teres pe n tru dom n işo ara C re ssida C ow per.

D IN JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N . 9 M A I 1817

S ophie înc ep use să se sim tă rău din clipa în care plec as eră de la
re şe d in ţa lui de ţară. C â nd aju ns eseră la han ul la care avea u să
înno pte ze, în O xfo rdsh ire, av ea o p utern ic ă stare de vom ă.
Şi în subu rbiile L o ndrei... ei bine, e ra c on vin să că va vom ita.
C um va reuşise să îşi pă streze conţinutul stom acu lu i la locul lui,
dar, pe m ăs u ră ce trăs u ra se a dâ nc ea pe străzile în torto ch eate, ea
se sim ţea din ce în ce m ai apăsată. Şi n u atât apăsată, cât
co ndam nată. E ra m ai, c eea ce îns e m na că era p lin sezon de baluri.
D e ci A ra m in ta era în oraş. A şada r, sosire a lui S ophie era o idee
foarte proastă.
- F oarte proa stă, m orm ă i ea.
B e n ed ic t rid ic ă privirea.
- A i spus ceva?
E a îşi în cru c işă braţele.
 - D o a r că eşti un om rău.
E l chiooti. Ş tia că aşa v a face şi cu toate astea to t se sim ţea
iritată. T rase p e rd ea u a de la fe re a stră şi privi afară.
- M a i avem puţin.
S pusese că o v a duce direct a casă la m am a lui. S ophie îşi
am intea con acu l m are din p ia ţa G ro sv en or ca şi cum l-ar fi v ă zu t
ieri. S ala de bal era im ensă, cu sute de lum â nă ri ap rinse în n işe le
din perete. C am e rele m ai m ici erau decora te în stil A dam , cu
tava ne picta te şi pe reţi în culori pastelate. E ra, literalm ente, casa
v isu rilo r S ophiei. A tun ci când se gâ nd ea la B e ne dict şi la viitoru l
lor fictiv îm p re un ă, se v e de a m ere u în acel conac. E ra o prostie.
Ştia, fiin dc ă el era al doilea fiu şi deci nu ar fi m oşte nit
proprieta te a, dar era cea m ai fru m o asă re şe d in ţă pe care o văzu se
vreodată. Şi, oricum , visa re a nu ar fi de ve nit re alitate. D a că
Sophie vo ia să visez e că va locui la pala tu l K e nsin gto n, n-a v ea
decât. E ra drep tul ei. D e sigur, se gândi, z âm bind obosită, nu avea
nicio şan să să va d ă inte rio ru l palatului.
- L a ce te gând eşti? în tre b ă B enedici.
E a nu rid ic ă ochii, dar răspunse:
- P lăn uie sc cum să te om or.
E l rânji. Nu-1 privea, dar era ge nul de zâ m be t pe care îl pu te a
auzi în re spiraţie. N u îi plăc ea felul în care p u te a spune exac t ce
face el. M ai ales că b ă nu ia că şi el are ace lea şi a bilităţi în cee a ce o
priv ea pe ea.
- M ă c ar pare distractiv.
- C e anum e? în tre b ă ea, rid icân d, în sfârşit, p riv ire a de la tiv ul de
jo s al perdelei, du pă c eea ce pă rea u ore în care se uitase în acel
loc.
- U c id ere a m ea, zâm bi el am uzat. D a că o să m ă om ori, m ăca r să
te sim ţi bine facând-o. D u m n e ze u ştie că m ie nu o să-m i placă.
E a răm ase cu gu ra căscată.
- E şti nebun.
- P roba bil.
R id ic ă din u m eri şi se aşeză în ap o i pe perne, rid ic ân d picio are le
pe b a nc h e ta din faţă.
 - M ai avea m p uţin şi te răpeam . C red că e cel m ai ne bu nesc
lucru pe care l-am fă cut v reodată.
- A i p u te a să m ă laşi să plec.
D e şi ştia că el n u ar face asta.
- A ici, în L on dra? U nd e ai p utea fi ata cată oricând? A r fi
ires pon sab il din p a rte a m ea. N u crezi?
- N u se c o m p ară cu a m ă lua îm po triv a voinţe i m ele.
- N u te-a m răpit, spuse el, ex am in ân du -şi ung hiile. T e-a m
şantajat. E o m are diferenţă.
T ră su ra se opri brusc, aşa că S ophie nu m ai tre bu i să răspundă.
B e n ed ic t se u ită pe geam în c ă o dată, apoi lăsă pe rd ea ua să c adă
la loc.
- A m ajuns.
Sophie aştep tă să cobo are el, apoi se apropie de portieră. Se
gândi, o clipă, să îi ignore bra ţul şi să sară jo s de u n a singură, dar
trăs u ra era în altă şi ea ch iar n u v oia să se fa că de râs
îm pied icâ n du -se şi căz ând în ţărână. A r fi fost p lă c ut să îl insulte,
dar nu cu pre ţul un ei glezn e scrântite. O ftând, îl luă de m ână.
- In telig en t din pa rte a ta, m urm ură el.
Sophie îi a ru ncă o priv ire ascuţită. D e und e ştia la ce se gâ ndise?
- Ş tiu aproap e în to td e au n a la ce te gâ ndeşti, spuse el.
F a ta se îm pie dică .
- U şor! strig ă el, prinz â n d-o chia r înainte să cadă în praf.
O strânse nu m ai o clipă m ai m u lt decâ t era nec esar, apoi o aşeză
pe caldarâm . S ophie ar fi spus ceva, dar strâ nge a pre a tare din
dinţi.
- N u te ucid e iro nia acestei întâ m plă ri? între bă B e nedict,
zâm bind răutăcios.
E a de schise gura.
- N u. D a r s-ar p u te a să te u c id ă pe tine.
E l râse, blestem atul.
- H aide. O să i te p re zint m am ei. S unt sigur că o să-ţi gă se asc ă
ceva de făcut.
- S -ar p u te a să nu aibă nicio poz iţie liberă.
E l rid ic ă din um eri.
 - M ă iubeşte. O să elibereze o poziţie.
S ophie răm a se pe loc, refu z â nd să facă vre un p as înainte să îşi
spun ă pu nc tu l de vedere.
- N u o să fiu a m a nta ta.
E xp re sia lui ră m a se im p re sio na n t de im ob ilă cât tim p răspunse:
- D a, a şa ai zis.
- V re au să spun că plan ul tău n u va funcţiona.
E l făcu pe nev inov atu l.
- A m eu un plan?
- Te rog! O să în cerci să m ă co nvingi, spe rân d că voi ceda.
- N ic i nu m ă gândesc.
- S unt sig ură că te gâ nde şti la m u lt m ai m ult, m u rm u ră ea.
P roba bil că el o auzea, fiin dc ă chicoti. S ophie îşi în cru c işă
braţele, nep ăsăto are , chia r dacă pă rea lip sită de de m nita te stând
a şa pe caldarâm . în p lin ă strad ă nim e ni nu ar fi băg at-o în sea m ă
oricum , îm b ră ca tă cu hain ele groso la ne de servitoare. P re su p un e a
că v a fi nev oie să d ev in ă m ai op tim istă şi să se poa rte m ai frum os
dar la na ib a v o ia să fie m ohorâtă. D a că era c ine va în drep tă ţit să fie
sup ărat şi n e m ulţu m it, atunci ace ea era ea.
- P u te m să stăm aici to ată ziua, spuse B e n ed ic t sarcastic.
E a în ce p u să se uite urât la el dar apoi ob servă und e erau. N u în
p ia ţa G rosvenor. N ic i m ăc ar n u era sigu ră unde sunt. în M ayfair,
dar casa din faţa ei n u era c ea în care av usese loc ba lul m ascat.
- A sta e re şe dinţa B rid gerto n?
E l rid ic ă o sprânceană.
- D e un de ştii că aşa se num eşte c asa m ea?
- A i spus tu.
C e ea ce era, din fericire, adevărat. V orb ise despre re şed in ţa
B rid ge rto n şi desp re casa lor de la ţară, A u b re y H ali, de m ai m ulte
ori. E l pă ru să acc epte explicaţia.
- D e fapt, nu este. M a m a s-a m u ta t de acolo acum aproap e doi
ani. A gă zd uit u n ultim bal, un ul m ascat, apoi a ceda t locu inţa
fratelu i m eu şi soţiei lui. A spus m ere u că v a p le c a im e diat ce el o
să se înso are şi o să aibă o fem eie. C red că prim ul copil s-a nă scu t
la o lună d upă plec are a ei.
 - E b ă ia t sau fată? între bă ea, deşi ştia răspunsul.
L ad y W histle d ow n sc ria m ere u desp re astfel de detalii.
- B ăiat. II c hea m ă E dm und. M a i au u n fiu, pe M iles. S -a nă sc ut
la înc e pu tu l anului.
- C e frum os, m urm u ră S ophie, deşi sim ţea că se sufocă.
P ro ba bil că ea nu v a avea copii, şi ă sta era un ul dintre cele m ai
triste lu cruri pe care le în ţelese se vreod ată. C a să ai copii, îţi
trebu ie u n soţ, iar o c ăsătorie p ă rea un vis frum os. N u fusese
cresc ută ca să fie servitoare, aşa că nu a vea m ai nim ic în co m u n cu
bărbaţii pe care îi întâ ln ea de obicei. N u era vo rb a că se rvitorii nu
erau oam e ni bun i şi de onoare, dar îi era gre u să-şi im ag inez e că
v a trăi cu c ine va care, de exem plu, nu ştia să citească. S ophie nu
vo ia să se m ărite cu c ine va de ra ng înalt, dar ch iar şi cei din clasa
m ijiocie erau p re a im po rtan ţi p e ntru ea. N ic iu n b ă rb at dintr-o
bre aslă se rioasă n u s-ar fi în su ra t cu o cam eristă.
B e n ed ic t îi facu sem n să îl urm eze, iar ea ascultă. A ju ns e ră la
trep tele din faţă. S ophie scu tură din cap.
- O să intru pe u şa din spate.
G ura lui se tran sfo rm ă în tr-o linie fină.
- O să intri pe u şa din faţă.
- B a o să intru p rin spate, spuse ea ferm . N ic io fe m eie de rang
în alt n u v a a ng aja o c am eristă care in tră prin faţă.
- E şti cu m ine, ro sti el. O să folo se şti in tra re a principală.
C âte va cu vinte ne chibzu ite îi sc ăp ară de pe buze.
- B e nedict, ieri voiai să îţi fiu am antă. A i în drăz n i să îţi aduci
am a nta să o c u n oa scă pe m am a ta, forţân d-o să intre pe u şa din
faţă?
C u asta îl fa cu să ezite. Z âm bi larg, în tim p ce el facu o g rim a să
de frustrare. B rusc, se sim ţea m ai bine decâ t se sim ţise de câteva
zile.
- A i aduce -o vre o da tă pe am a nta ta să îţi cu no as că m am a? spuse
ea, do ar ca să îl to rtueze.
- N u eşti a m a nta m ea, spuse el ră spicat.
- C hiar aşa.
E l rid ic ă b ă rb ia şi o privi cu o furie ab ia stăpânită.
 - E şti o c am eristă m icuţă, spuse pe u n ton apăsat, fiind că insişti
să răm âi aşa. D in a ce astă poz iţie eşti, chia r da că n u foarte
im p orta ntă pe sc ara socială, o p e rso an ă respec tabilă. C u sigu ra nţă
destul de re sp ec ta b ilă ca să te c un oască m am a.
S ophiei îi pieri zâm betul. E ra po sib l să fi în tin s pre a m u lt
coarda.
- B ine, m o rm ă i el, od ată ce dev eni clar că nu se v a m ai opune.
V ino cu m ine.
S ophie îl u rm ă în sus, pe trepte. S -ar p u te a să fie în avantaju l ei.
M a m a lui B e ne d ic t n u ar fi an ga jat o ca m eristă care in tra prin faţă.
P e n tru că refu za se să fie am a nta lui, el va tre bu i să se accepte
înv in s şi să îi dea vo ie să se în to a rcă în prov incie . B e ne dict
desc hise uşa şi o ţin u aşa ca să îi pe rm ită să in tre vîna in tea lui.
Im ediat ap ăru m ajord om ul.
- W ic kham , anunţ-o, te rog, pe m am a că am sosit.
- A şa voi face, dom nu le B rid gerto n. P ot să vă inform ez că este
fo arte c u rio asă în leg ă tu ră cu locul în care v-a ţi pe tre cu t ultim a
să ptăm ână?
- A ş fi şocat d acă nu era, spuse B enedict.
W ick ham ap lec ă din cap către S ophie, cu o exp resie und e v a
în tre cu rioz itate şi repulsie.
- Să o anu nţ că aveţi un oaspete?
- C hiar te rog.
- Să o info rm ez şi despre cine este vorba?
S ophie îl privi pe B e ne d ic t cu m are interes, în tre b ân du -se ce va
răspunde.
- E a este dom n işo ara B eckett. C a ută de lucru.
W ick ham ridic ă o sprânceană. S ophie se m iră, fiin dc ă nu crede a
că m ajo rd om ii avea u voie să dea do v a dă de atâ ta ex presivitate.
- C a m ena jeră ? între bă acesta.
- C a orice se poate, re p lic ă B e ne dict pe u n to n ne răbdător.
- F oa rte bine, dom nu le B ridg erton, spuse W ic kham , apoi dispă ru
la etaj.
- N u cred că i s-a pă ru t deloc fo arte bine, îi şopti S ophie lui
B e nedict, ate ntă să-şi m asche ze zâm betul.
 - W ick ham nu e stăpân ul casei.
S ophie oftă indiferentă.
- îm i im a ginez că el nu e de acord cu ce to cm ai ai spus.
B e ne dict o priv i nev en in du -i să creadă.
- E ste doa r un m ajordom .
- Şi eu sunt cam eristă. Ş tiu cum sunt m ajo rdo m ii. M ai bine
de cât tine.
E l o privi în gu stân d pleoapele.
- N u te porţi deloc ca o cam eristă.
E a ridic ă d in u m eri şi înc e p u să e xam in eze cu fals interes o
na tu ră m o artă de pe perete.
- T u scoţi la lu m in ă ce e m ai ră u în m ine, dom n ule B ridgerton.
- B enedict, şuie ră el. M i-ai m ai spus pe num e. Foloseşte-1 şi
acum .
- M a m a ta v a cob orî trep tele în orice clipă, îi am inti ea. Şi tu
insişti să m ă ang ajez e pe p os t de cam eristă. M ulţi dintre se rvitori
îţi spun pe num e?
B e ne dict o priv i supărat, iar ea ştiu că avea dreptate.
- N u po ţi să le ai pe toate, dom nule B ridge rto n, spuse ea cu un
z âm bet în colţul gurii.
- E u nu v oiam decâ t un lucru, m o rm ă i el.
- B enedict!
S ophie rid ic ă priv ire a şi v ă zu o fe m eie m ig n on ă şi e leg antă care
c obo ra treptele. A v e a p ie le a m ai albă decâ t fiul ei, dar a se m ă narea
era evidentă.
- M am ă, spuse el, pă şin d spre b a za scărilor. M ă bu c ur să te văd.
- E u m -aş fi b u c urat şi m ai m ult să ştiu unde ai fo st o săptăm ână,
spuse ea scurt. U ltim a da tă când am auzit de tine, pleca i la
p e tre ce re a da tă de C avender. C e ilalţi s-au în to rs fă ră tine.
- A m p lec at m ai de vrem e de la petre cere şi am m ers la cab an a
m ea.
M a m a lui oftă.
- P re su pu n că n u are ro st să m ă a şte pt să fiu a nu nţa tă de orice
m işca re faci, acum , că ai îm p linit treizec i de ani.
B e ne dict z âm b i în ţeleg ător. E a se în to arse către S ophie.
 - P rob ab il că ea este dom nişo ara B eckett.
- C hiar aşa. M i-a sa lvat v ia ţa în tim p ul pe care l-am p e tre cu t la
cabană.
S ophie în ce pu să sp ună că n u era adevărat.
- B a da, o în tre ru p se el. M -a m îm bo ln ă vit fiin dc ă am m ers prin
ploaie, iar ea a avu t g rijă de m in e pâ nă m -am însă năto şit.
- Ţ i-ai fi re ve n it şi dacă nu eram eu acolo, in sistă ea.
- N u erau a casă soţii C rabtree? în tre b ă V iolet.
- N u erau când am ajuns noi.
V io le t o priv i pe S ophie cu atâ ta cu rioz itate în câ t B e n ed ic t se
sim ţi ob lig at să explice.
- D o m n işo a ra B e ck e tt a fost an ga jata fa m iliei C a vender, dar din
a num ite m otive ea a fo st ob lig ată să plece.
- A m înţeles, spuse V iolet, ne convinsă.
- F iul dum n ea vo astră m -a salvat de la o soa rtă fo arte ne plăcută,
spuse S ophie încet. îi sunt foarte recun osc ătoa re.
B e ne dict o priv i surprins. D a t fiind n iv elu l de o stilitate cu care îl
tratase, nu se a şte p ta ca ea să vo rb e asc ă atâ t de frum os despre el.
P ro ba bil că ar fi tre bu it să se gâ nd ea sc ă la asta. S ophie avea
prin cip ii şi nu era genul care să lase fu ria să îi în tu ne ce ju d e c a ta şi
sinceritatea. E ra un ul dintre lu crurile care îi p lă c ea u cel m ai m ult
la ea.
- înţe leg , spuse V io le t din nou, de a ce astă da tă cu m ai m ultă
em oţie.
- S peram să îi găseşti ceva de lucru la tin e în casă, spuse
B enedict.
- D a că nu e, nicio prob lem ă , se grăbi fa ta să a dauge.
- N u, spuse V io le t rar, priv in d-o pe S ophie cu o exp resie ciudată.
N u e nicio problem ă , dar...
B e ne dict şi S ophie se a p lec ară spre ea, a şte ptând restul frazei.
- N e -a m m ai în tâ ln it cum va? o în tre b ă V iolet brusc.
- N u cred, spuse S ophie, b â lbâ in du-se puţin.
C um p u te a lady B ridg erto n să c rea dă că o cu noaşte? E ra sigură
că nu se în tâ ln iseră la bal.
- N u ştiu cum s-a r putea.
 - S unt sig ură că ai dreptate, spuse lady B rid gerto n. A i ceva
fam iliar. D ar p ro b ab il că e vo rb a doa r că am c uno sc ut pe cine va
cu care sem eni. Se în tâ m plă to t tim pul.
- M ai ales m ie, spuse B e ne dict zâm bind. L ady B rid ge rto n îl
privi pe fiul ei cu afec ţiune ned isim u lată.
- N u e vina m ea că toţi copiii m ei sea m ă nă în tre ei.
- D a că nu eşti tu de vină, atunci cine este? în tre b ă el.
- N um ai tatăl vostru , re p lic ă lady B ridg erto n pe un to n glum eţ.
Se în toa rse către S ophie
- T oţi sea m ă nă cu soţul m eu.
Sophie ştia că treb uie să tacă, dar era un m o m e nt atât de cald şi
p lă c u t în câ t ră spunse.
- E u cred că fiul du m n ea vo astră vă seam ănă.
- C rezi? în tre b ă lady B rid g erto n bă tâ n d din palm e în cântată. Ce
frum os. Şi eu care m -a m c o nsiderat m ere u num ai o cu pă care a
p u rtat să m ânţa fam ilie i m ai departe.
- M am ă! spuse B enedict.
V io le t oftă.
- S unt pre a directă? M i se în tâ m plă din ce în ce m ai des pe
m ăsură ce îm b ătrâ ne sc .
- N u eşti bătrâ nă, m am ă.
E a zâm bi.
- B e nedict, m ergi şi v orbe şte cu surorile tale, cât o duc eu pe
dom nişo ara B ennett...
- B e ckett, o în tre ru p se el.
- D a, sigur, B e ckett, m u rm u ră ea. O duc sus, să îi explic cum
m erg treburile.
-E sufic ien t să m ă con duc eţi la m ena jeră , spuse Sophie.
E ra ciu da t ca do am na casei să se ocupe cu o cam eristă. Sigur,
to ată situ aţia era neo bişnuită , fiin d c ă B e n ed ic t ceruse să fie
angajată, dar to t era ciud at ca lady B rid ge rto n să fie inte resată de
ea.
- D o am na W atkins e ocupată, cu siguranţă. în plus, cred că avem
nevo ie de o do a m nă de cam eră sus. A i ex pe rien ţă în dom eniu l
ăsta?
 S ophie ap ro bă din cap.
- E xcelent. A şa m i se p ă rea şi m ie. V orbe şti fo arte frum os.
- M a m a a fo st m enajeră, spuse S ophie autom at. A lucrat pe n tru o
fam ilie ge n eroa să şi...
T ăcu, am intind u-ş i p re a târz iu că îi spusese adev ărul lui
B enedict. M a m a ei m urise la naştere. îl privi speriată, iar el în clin ă
ba tjo c oritor bărbia, spun ân du-i fară cuv inte că nu a vea de gâ nd să
o dea de gol.
- F a m ilia pe n tru care lucra a fo st foa rte ge neroasă, co ntinu ă
Sophie, uşurată. M i-a u dat vo ie să partic ip la lecţiile fiice lo r lor.
- înţe leg , spuse lady B rid gerto n. A sta e xp lic ă m ulte. M i-e greu
să cred că ai fo st cam eristă. E şti destul de ed uc a tă ca să ocupi o
poz iţie m ai înaltă.
- C iteşte destul de bine, spuse B enedict.
S ophie îl privi surprinsă. E l o ign oră şi îi spuse m am ei sale:
- M i-a citit m u lt cât tim p am fo st în co nv alescenţă.
- Ştii şi să scrii? între bă lady B ridgerton.
S ophie aprobă.
- S criu destul de curat.
- E xcelent. E bine să am pe cin e v a care să m ă ajute la scris
invitaţii. Şi o să avem u n bal v a ra asta. A m d ouă fete pe care le
pre zint în societa te anul ăsta. S per ca u n a dintre ele să-şi aleag ă
soţ.
- N u cred că E lo ise vre a să se m ărite, spuse B enedict.
- T aci din gură, îl repez i lady B ridgerton.
- O astfel de afirm aţie e sac rilegiu în casa asta, îi spuse el lui
Sophie.
- N u îl asculta. V ino cu m ine, do m nişo ară B eckett. C um ai spus
că te cheam ă?
- Sophia. Sophie.
- V in o cu m ine, Sophie. O să te p re zint fetelor. Şi a dău gă ea
strâ m bâ nd din nas, o să-ţi găsim o altă roc hie. N u p o t să am o
cam eristă îm bră ca tă atât de po nosit. O a m en ii ar p u te a crede că nu
te plătim cât trebuie.
S ophie nu cred ea că m em brii în altei societăţi se în grijo ra u
pe ntru salariiie se rvitorilor, aşa că ge ne ro z ita te a lui lady
B rid ge rton o în duioşă.
- Tu, îi spuse ace asta fiulu i ei. A şte a ptă -m ă jos . A v em m u lte de
discutat, noi doi.
- îm i tre m ură p icioa rele , ră spu nse el.
- N u ştiu care dintre ei doi, el sau frate le lui, o să m ă om oare
pâ n ă la urm ă, m urm u ră lady B ridgerton.
- C are dintre fraţi? între bă S ophie
- O ricare dintre ei. A m ân doi. T oţi trei sunt nişte hoţi.
D a r erau nişte hoţi pe care e ra clar că îi iubeşte. S ophie îşi dăd ea
seam a din felul în care ea v orb e a şi din b u c uria care o cu prinsese
atunci când îşi văzus e fiul. S ophie se sim ţi singură, tris tă şi
invidioasă. C ât de diferită ar fi fo st viaţa ei d acă nu i-ar fi m u rit
m am a! P oa te că nu ar fi fo st respec tab ile, cu d oa m n a B e ck e tt ca
am a ntă a ta tă lu i ei, iar ea u n copil di flori, dar îi p lă c ea să cread ă
că m a m a ar fi iubit-o. C eea ce ar fi fost m ai m u lt decâ t prim ise de
la oricare adult, inclu siv tată l ei.
- V ino, S ophie, spuse lady B rid gerto n.
F a ta o urm ă pe scări, în tre bân du-se , da că era v orba de num ai o
slujbă nouă, de ce sim ţea că face parte dintr-o fam ilie nouă. E ra
plăcut. T rec use m ultă vrem e de când n u se sim ţise aşa.

C apitolul X IV

R o s a m u n d R e ilin g j u r ă c ă l-a v ă z u t p e B e n e d ic t B r id g e r to n
în a p o i în L o n d r a . A u to a r e a c r e d e c ă e a d e v ă r a t. D o m n iş o a r a
R e i lin g p o a te o b s e r v a u n b u r la c în tr -u n g r u p d e c in c iz e c i d e
b ă r b a ţ i . D i n p ă c a t e p e n t r u ea , n i c i u n u l n u p a r e a s e l ă s a c o n v in s .
 JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N . 12 M A I 1817

B e n ed ic t ab ia d acă făcu se doi paşi spre salon atunci când sora

sa, E loise, intră gră bită în hol. L a fel ca şi re stul fam iliei, av ea
părul des şi c astan iu şi zâm betul larg. Spre deo sebire de el,
oricum , a vea ochii de un ve rd e adânc, exac t ca şi frate le lor, C olin.
A c eea şi nu anţă, re aliz ă el, ca şi S ophie.
- B enedict! strig ă ea, a ru ncâ ndu -se în braţe le lui. U nd e ai fost?
M a m a a fo st n e m u lţum ită to ată să ptăm âna şi s-a tot în tre b at u nde
eşti.
- C iudat. C â nd am vo rb it cu ea, acum do uă m inute, era
ne m ulţu m ită de tine. Se în tre b a când o să te m ăriţi odată.
E lo isa fa cu o grim să.
- C â nd o să cunosc pe c ine va care m erită. A tun ci. A ş v re a să
vin ă c ine va no u în oraş. M ă sim t ca şi cum aş în tâlni ace eaşi sută
de oam e ni din n ou şi din nou.
- C hiar aşa şi este.
- E x act ce spune am şi eu. N u m ai sunt secrete în L ondra. Ştiu
de ja totul despre fiecare.
- C hiar aşa? în tre b ă el sarcastic.
- N -a i decâ t să râzi, spuse ea, îm pungându-1 cu arătătoru l în tr-u n
fel despre care m am a lor ar fi spus că nu e de m n de o lady, dar nu
exagerez.
- N ici m ăc ar u n pic? zâm bi el.
E a îi arun că o c ău tătură curioasă.
- P â n ă la urm ă und e ai fo st să ptăm âna trec ută?
E l in tră în salon şi se aşe ză pe un divan. P ro b ab il că ar fi fost
fru m o s să aştepte ca ea să se aşeze în ainte , dar era doa r sora lui şi
el n u sim ţise n ic io da tă n e vo ia să ţin ă con t de cere m o nial atunci
când erau num ai ei.
- A m fo st la pe tre ce re a lui C a vender, spuse, ridic ân d picioa rele
pe o m ăs uţă de cafea. A fo st oribil.
- M a m a te -a r om orî d acă ar şti cum stai, spuse E loise,
aşe zân du-se într-un scaun de lâng ă el. Şi de ce a fo st oribil?
 - D in c auz a oaspeţilor. îşi privi picioa rele , dar decise să nu le
m işte din loc. N u am v ă zu t n ic io d a tă o ad un ătu ră m ai m are de
leneşi.
- C e frum os vo rbeşti.
B e n ed ic t rid ic ă o sprânceană.
- îţi interzic, oficial, să te m ăriţi cu v re unu l dintre ei.
- U n ord in pe care nu-m i v a fi greu să-l respect, sunt sigură.
B ă tu cu degetele în m âne rele scaunului. B e n ed ic t zâm bi. E loise
era din to td e au n a un bulgăre de energie.
- D a r a sta nu e o explicaţie pe ntru ab se nţa ta de o săptăm ână,
spuse, în gu stân d pleoapele.
- Ţi s-a m ai spus că eşti p re a băgăc ioa să ?
- M i se spune m ereu. U nd e ai fost?
- Şi insistentă.
- N u m ai aşa m erită să trăieşti. U nd e ai fost?
- Ţ i-am spus că m ă g ân dea m să investesc în tr-o fa bric ă de
bo tniţe p e n tru oam eni?
E a a run că o p e rn ă spre el.
- U nde ai fost?
- D e fapt, spuse el, a ru ncâ nd pe rn a în ap oi spre ea, răspu nsu l nu e
deloc interesant. A m fo st la C ab an a M e a ca să îm i re vin du pă o
ră ce ală păcătoasă.
- E u cred eam că ţi-ai revenit.
E l o privi exasperat, cu o com bina ţie de uim ire şi n eplăcere.
- D e un de ştii?
- E u ştiu tot. A r tre bu i să fi aflat pâ nă acum .
Z âm bi larg.
- R ăce lile sunt peric uloa se. T e-a apu cat din nou?
E l ap rob ă din cap.
- D up ă ce am m ers cu trăs ura prin ploaie.
- N u ai dat do v ad ă de p re a m ultă şiretenie.
- O ex ista vreu n m otiv, se în tra bă el uitân du -se în ju r ca şi cum
ar fi vo rb it cu altcineva, nu cu E loise, pe ntru care să m ă las
insultat de to n tu ţa de sora m ea m ai m ică?
- P oate p e ntru că te insult atât de frum os.
 îi lovi piciorul, în ce rc â nd să-l de a jo s de pe m asă.
- V in e m am a im ediat.
- B a nu. E ocupată.
- C u ce anum e?
E l flu tu ră o m ân ă spre tavan.
- C u o serv itoare nouă.
E a se în dreptă.
- A ve m o serv itoare nouă?
E u n u am ştiut nim ic.
- C erule, s-a în tâ m p la t cev a şi tu nu ai aflat.
E a se sprijini de spă tarul sca unu lui şi îl lovi din nou.
- E m ena jeră? C am e ristă? S pă lătoreasă?
- C e contează?
- E bine să ştii cum stai.
- C red că e cam eristă.
E loise tă c u puţin.
- D e und e ştii?
B e n ed ic t se gândi că nu are de ce să îi ascu nd ă adevărul.
D u m ne zeu ştia că v a afla oricum înainte de apus, chia r d acă nu îi
spunea.
- A m adus-o eu.
- P e se rvitoare?
- N u, pe m am a. S igur că pe servitoare.
- D e când te obose şti tu să angajezi servitori?
- D e când ace astă tân ă ră m i-a sa lvat viaţa, îng rijind u -m ă cât
tim p am fo st bolnav.
E loise răm a se cu gu ra căscată.
- A i fo st atât de bolnav ?
P u te a foarte bine să o lase să c rea d ă că era să m oară. în g rijo ra re a
ei ar fi pu tu t fi folositoa re d acă vre od ată a vea nevo ie de v re un
serviciu.
- M i-a fo st şi m ai bine, spuse el pe un to n indiferent.
- U nde te duci?
E a se ridic ase deja.
- Să o găsesc pe m am a şi să o cun osc pe no u a cam eristă.
P roba bil că o să ne ajute pe m in e şi pe F ranc esc a, acum că M ă rie a
plecat.
- V -a p le c at cam erista?
E loise facu o strâm bătură.
- N e -a pă răsit ca să lu creze la lady P e n w oo d cea odioasă.
B e n ed ic t râ nji la au zul descrierii. îşi a m ine a de în tâ ln ire a cu ea.
Şi lui i se păruse la fel.
- L ad y P e nw o o d e cu n oscu tă p e n tru că nu se p oa rtă frum os cu
servitorii. A avu t trei cam eriste anul ăsta. A fu rat-o pe cea a
doam n ei F ea the rin gton, dar să rac a fată nu a re zista t m ai m ult de
do uă săptăm âni.
B e n ed ic t o asc ultă ră bd ător, uim it că îl in te re sa aşa ceva. C u
toate astea, nu se ştie de ce, aşa era.
- M ă rie o să se în to a rc ă în cel m ult o să ptăm ân ă ca să ne roage
să o prim im înapoi. A scu ltă-m ă pe m ine, spuse E loise.
- E u te ascu lt întotde aun a. D oa r că nu m ă in tereseaz ă m ereu.
- E şti un..., spuse ea, în tinz ân d arătătorul spre el. O să îţi pa ră
ră u pe n tru ce ai spus.
E l clă tin ă din cap, zâm bind.
- N u p re a cred.
- M ă duc sus.
- D istracţie plăcută.
E a îi scoase lim ba, cee a ce, cu siguranţă, nu era u n
co m p ortam en t p otriv it pe ntru o fe m eie de două zec i şi un u de ani,
şi ieşi. B e n ed ic t se bu c u ră de trei m inu te de linişte, în ain te să aud ă
paşi înd re ptân d u-se spre uşă. C ând rid ic ă p rivire a o vă zu pe m em a
sa în cadrul uşii. Se ridic ă im ediat. U ne le po liteţu ri pu te a u fi
om ise în cazul surorii lui, dar n u şi în faţa m am ei.
- A m vă zu t că erai cu p icioa rele pe m asă, spuse V iolet în ain te ca
el să ap uce să d e sc hid ă gura.
- V oiam doa r să o lustru iesc cu cizm a.
E a rid ic ă din sprâncene, apoi se în d re ptă spre sc aunul pe care
stătuse E loise.
- B ine, B e nedict, spuse ea pe u n to n serios. C ine este?
- Te referi la do m n işo ara B e ckett?
 V io le t a pro bă scurt.
- N u ştiu decâ t că a lucrat la fa m ilia C a ven de r şi că fiul ace sto ra
se p u rta u râ t cu ea.
V io le t păli.
- C um va a... D oam ne. A fost...
- N u cred, spuse B e n ed ic t supărat. D e fapt, sunt sigur că nu. D a r
nu fiin d c ă el n -a r fi încercat.
- S ăraca. C e n oroc pe ea că ai fo st tu acolo ca să o salvezi.
B e ne dict co nsta tă că nu îi fă ce a nicio plăc ere să se gâ nd ea sc ă la
seara aceea, pe pe lu z a lui C avender. C hiar d acă e sc ap ad a se
term in ase cu bine, nu re uş ea să se stăp ân eas că şi se to t în tre b a ce
s-ar fi în tâ m p la t dacă el nu era acolo, dacă P hillip şi priete nii lui
erau m ai p u ţin b eţi şi m ai insistenţi. A r fi p u tu t să o vio lez e pe
Sophie. A r fi violat-o, cu siguranţă. Şi acum , că o cu no şte a şi ţin ea
la ea, idee a îi dă dea fiori reci pe şira spinării.
- E i bine, să ştii că nu este cine spune. S unt sigu ră de asta.
B e ne dict se ridică.
- D e ce spui asta?
- E pre a ed u ca tă ca să fie cam eristă. P oa te că stă pânii m am ei ei
i-au dat v oie să participe la lecţii, dar ch iar la toate ? N u p re a cred.
F a ta ştie franţuzeşte!
- D a?
- N u sunt sigură, re cu n os c u ea, dar am prin s-o p riv in d o carte
de -a F ra nc esc ăi, scrisă în franceză.
- A p rivi ceva e d iferit de a citi, m am ă.
E a îi a ru ncă o u ită tu ră şireată.
- îţi spun că i-am p riv it ochii. Citea.
- D a că spui tu, în se am n ă că aşa este.
- E şti sarcastic?
- în m od norm al, aş fi, dar în cazul ăsta, vo rb e am serios.
- P oate că e fata re n eg a tă a unei fa m ilii de aristocraţi, se gâ ndi
V io le t cu voc e tare.
- R en ega tă?
- F iin d că a răm a s gravidă, ex plic ă ea.
B e ne dict nu era ob işn uit ca m am a lui să fie atât de directă.
 - N u, spuse el, gâ nd ind u-se la re fuz ul ei categ oric de a-i deveni
am antă. N u cred.
D ar apoi se în tre b ă de ce nu. P oa te că n u v oia copii nele gitim i
fiin dc ă de ja fă cuse un ul şi nu vo ia să repe te greşeala. S im ţi un
gu st am ar. D a că S ophie ar fi avu t u n copil, îns e m n a că fuse se cu
un alt bărbat.
- S au poate... c on tin uă V iolet intrigată, poa te că e fiica
ne le g itim ă a unui nobil.
A sta era m u lt m ai plauzibil. Şi m ai u şor de acceptat.
- A i zice că ar fi treb uit să îi de a destui bani cât să nu fie ne v oită
să lu creze pe po st de cam eristă.
- M ulţi bă rb aţi îşi igno ră co piii din flori, spuse V iolet,
strâm bâ nd u-se de zgustată. E scandalos.
- M a i scan dalo s decâ t fa ptul că fac copii în a fara căs ătoriei?
E xp re sia lui V io le t se sc him b ă într-u na iritată.
- în plus, spuse B e n ed ic t sprijin in du -se de spă tar şi rid ic ân d o
glez nă pe ge nu nch iu l opus, da că ar fi fo st fiic a unui nobil şi lui i-
ar fi pă sa t de stul cât să o educe aşa de bine, de ce nu are acum
n iciun ban?
- A i dreptate.
V io le t îşi duse arătătorul la obraz, ţu guie buz ele şi m işc ă
degetul.
- D a r n u te tem e, spuse în tr-u n final. O să d e sc op ăr cine e în cel
m u lt o lună.
- îţi rec o m an d să îi ceri ajutoru l lui E loise, spuse B e ne dict sec.
V io le t ap ro bă g ânditoare.
- B u n ă idee. F a ta asta ar p u te a să-l fa că şi pe N a p o le o n să-şi
rec u n oa sc ă secretele.
B e n ed ic t se ridică.
- T rebu ie să plec. S unt obosit d upă atâ ta drum şi aş v re a să ajung
acasă.
- P oţi să ră m âi aici.
E l zâm bi pe ju m ă ta te . M a m ei lui nu îi p lă c ea nim ic m ai m ult
de cât să îşi ştie copiii aproape.
- T rebu ie să ajung acasă, spuse el, a ple cân du-se să o sărute.
M u lţum esc că i-ai g ăsit u n p os t S ophiei.
- D o m n işo arei B eck ett, vre i să spui? ră spu nse ea, z âm bind uşor.
- S ophiei, dom nişoarei B eck ett, spuse el, prefa cân du-se
indiferent. C um vrei tu să îi spui.
Ieşi fară să va dă zâ m betul larg al m am ei lui.

Sophie ştia că nu treb uie să aju ng ă să se sim tă p re a con fo rta bil la

fam ilia B rid gerton . V o ia să plece im ed iat cum reuşea. Se u ită prin
c am era ei, care era, cu siguranţă, c ea m ai frum oasă pe care o
a vusese vreo dală , şi se gân di la cât de p rieten o a să şi de sc h isă era
lady B rid gerton . N u av ea cum să nu-şi d orească să răm â n ă p en tru
to tdea una . D ar n u se putea. Ş tia asta la fel de bine cum ştia că se
nu m eşte S oph ia M a ria B eck ett, nu S oph ia M a ria G unn ing w orth.
în p rim u l rând, ex ista m ere u p erico tul să o întâ ln ea sc ă pe
A ra m inta , m ai ales acum , că lady B rid ge rton o ridic ase la ran gul
de c am eristă p e n tru fiicele ei. P ostul i-ar fi p u tu t cere, de exem plu,
să fie de faţă când fe tele se în tâ ln ea u cu v re un dom n sau să ia să cu
ele la plim bare. în lo curi în care, poate, era şi A ra m inta . S ophie nu
se în d o ia că ace asta ar fi găsit o cale de a-i face v ia ţa m izerabilă,
fiin dc ă o u ra fă ră nicio ra ţiu ne sau em oţie. D a că ar fi văzu t-o în
L ondra, nu ar fi fo st m ulţu m ită d oa r să o ignore. C u sig uran ţă că
ar fi m inţit, ar fi în şe la t şi ar fi fu rat n um ai ca să îi îng reu ne ze
viaţa. A tâ t de m ult o ura. D ar adevă ratul m otiv pe n tru care nu
pu te a răm âne, n u era A ram inta. E ra B enedict.
C um să îl evite, dacă tră ia în casa m am ei lui? E ra furio as ă pe el,
m ai m u lt de cât furioasă. D a adevărul, ştia, era că îl v a ierta curând.
C um să îi reziste zi du p ă zi, când nu m ai ve de re a lui îi înm uia
gen un chii şi o fă ce a să îi fie dor? în tr-o bu n ă zi, curând, o să-i
zâm be a sc ă în felul lui se duc ăto r iar ea o să fie n e v o ită să se
sprijine de m o b ilă num ai ca să nu se top ea sc ă acolo, pe podea. Se
în d răg os tise de cine n u trebuia. N u îl p u te a avea aşa cum îşi dore a
şi nu v o ia să acc epte felul în care o v o ia el. E ra o situaţie fă ră
ieşire.
U n cio căn it scurt o trez i din reverie. C â nd strigă „ D a “ u şa se
de sch ise şi lady B ridg erto n in tră în cam eră. S ophie se rid ic ă în
grab ă şi fă cu o plecăciune.
- A ve ţi ne vo ie de ceva, doam nă?
- N u, deloc. V oiam să vă d cum te sim ţi. P o t să-ţi aduc ceva?
F a ta clipi. L ad y B rid ge rton o în tre b a pe ea d acă are ne vo ie de
ceva? E ra inversu l rela ţie i obişn uite dintre un servitor şi o lady.
- N u. V ă m ulţum esc. M i-a r face p lăc ere să vă ajut eu, dacă e
nevoie.
L ady B rid g erto n flu tu ră din m ână.
- N u nevoie. N u tre bu ie să faci nim ic pe n tru n oi astăzi. P re fer să
te ob işnuieşti, ca să fii pre gă tită când începi.
Sophie îşi privi bocceaua.
- N u am m u lt de de spachetat. M -a ş bu c ura să încep im ediat.
- P rostii. Z iu a e d eja pe sfârşite şi noi nu v re m să ieşim în seara
asta. F etele s-au de sc urc at cu o sin gu ră c am eristă să p tăm ân a asta.
P utem să ne de scu rcă m în c ă o noapte.
- D ar...
L ady B rid g erto n zâm bi.
- N u p rotesta, te rog. în c ă o zi lib eră e nim ic pe lâng ă fa ptul că 1-
ai salv at pe fiul m eu.
- A m făcu t fo arte p uţin p e n tru el. Se făce a bin e şi fa ră m ine.
- D ar l-ai ajuta t când a avu t n ev oie şi pe ntru asta îţi sunt
înd atorată.
- M i-a fă cu t plăcere. M ă c ar atât p uteam să fac, du pă ce a fă cut
el p e ntru m ine.
A poi, spre surp riza ei, lady B rid ge rto n se a şe ză pe sc aunul de la
birou. L a birou! S ophie în că în ce rca să cu p rin dă idee a că are un
birou. C ine m ai p o m enise aşa ceva?
- S pune-m i, Sophie, spuse lady B rid ge rto n cu u n zâm bet larg,
care îi am inti im ed iat de ace la al lui B enedict. D e unde eşti?
- D in estul A n gliei, re plic ă ea, gâ ndind u-s e că n u are de ce să
m intă.
F a m ilia B rid ge rto n era din K ent. P u ţin p ro ba bil ca lady
B ridg erto n să cu no asc ă N orfolk-ul, und e crescu se Sophie.
- N u e de parte de S a ndringham , da că ştiţi.
- Ştiu. N u am fost pe acolo, dar am auzit că e m inunat.
 S ophie aprobă.
- E ste. Sigur, eu nu ştiu cum e în ăuntru. D a r exte riorul e foarte
frum os.
- U nde lu cra m a m a ta?
- L a B lac kh ea th H ali, m inţi S ophie cu uşurinţă.
I se m ai p use se în tre ba re a asta. Se h oă râse dem u lt cum se v a
num i cas a ei im aginară.
- C u no aşteţi?
L ady B rid ge rton se în cruntă.
- N u cred, nu.
- L a sud de Sw affham .
D oa m n a scu tu ră din cap.
- N u ştiu.
S ophie zâm bi în ţeleg ător.
- N u m ultă lum e ştie.
- A i fraţi sau surori?
S ophie nu era o bişn u ită ca un a nga jator să do re asc ă să ştie atât
de m ulte despre tre c utul ei. D e obicei, le p ă sa num ai pe und e a
m ai lucra t şi ce refe rinţe are.
- N u. A m fost sin gură la părinţi.
- M ă c ar le aveai pe fe tele cu care îm p ărţea i lecţiile. P roba bil că
îţi plăceau.
- E ra distractiv, m inţi fata. D e fapt, stud iul ală turi de R o sa m un d
şi P osy era tortură. P re fera lecţiile pe care le prim e a de la
guv ern antă , în ain te să v in ă ele să loc uiască la P e n w oo d Park.
- M i se pare u n g est foarte ge neros din pa rte a stă pân ilor m a m e i
tale... L a dy B rid g erto n se opri. Iartă-m ă, dar cum ai zis că se
num eau?
- G renville.
Se în cru n tă din nou.
- N u am au zit de ei.
- N u v in des la L ondra.
- A şa se explică. D ar, cum spuneam , fo arte ge neros din p artea
lor să-ţi de a voie să participi la lecţii. C e ai studiat?
S ophie îngh eţă , ne ştiin d da că era sup usă u nu i in terog ato riu sau
dacă lady B ridg erto n era cu a dev ărat interesată. N im ăn u i nu îi
păsase su ficie nt cât să întreb e atât de m ult desp re tre c u tu l pe care
şi-l inventase.
- M ateriile obişnuite, în ce rcă ea. A ritm e tic ă şi literatură. Istorie
şi p u ţin ă m itologie. L im ba franceză.
- F ran cez ă? în tre b ă lady B ridg erto n, pă râ nd surprinsă.
C e interesant. P ro fe so rii de fran c e ză p ot fi destul de scum pi.
- G uv e rn an ta vo rb e a franceză. N u c ere a ba ni în plus, exp lic ă
S ophie.
- C um te desc urci în franceză?
Sophie nu pu te a spune adevărul, cum că v o rb e a la perfecţie.
S au ap roape perfect. N u m ai vorbise în ultim ii ani şi îşi pierdu se
din fluenţă.
- D estul de bine. A ş p u te a să trec drep t c am eristă din F ranţa,
dacă vreii.
- N u, râse lady B rid gerto n. C erule, nu. Ş tiu că e la m o dă să ai
cam eriste fran ţuz oaic e, dar nu ţi-a ş cere să-ţi faci trebu rile
în ce rc â n d să-ţi a m inte şti să vo rb eşti cu accent.
- V ă m ulţum esc, spuse S ophie, în ce rc â n d să nu p a ră prea
suspicioasă.
E ra sig ură că lady B rid g erto n era o doa m ă drăguţă. T re bu ia să
fie, ju d e c â n d dup ă fa m ilia ei. D a r p a rcă era p re a drăg uţă acum .
- E i bine... B ună, E loise. C e te aduce aici?
Sophie se u ită spre uşă, und e stătea c ine va care n u p u te a fi alta
decâ t u na dintre fetele B rid gerton . P ă ru l ei des şi cas tan iu era
strâns în tr-un coc ele g an t şi a vea g u ra m are şi ex presivă, la fel ca
B enedict.
- B e ne dict m i-a spus că avem o c am eristă nouă, spuse ea.
L ad y B ridg erton făcu sem n spre Sophie.
- E a e S ophie B e ckett. T o cm a i vorbe am . C red că o să se
descu rce de m inune.
E loise îi aru n că m am ei ei o priv ire ciudată. S au cel pu ţin a şa i se
pă ru lui Sophie. Se p u te a ca asta să fie cău tătura ei, puţin
suspicioasă, p uţin confuză. D ar cum va, p a rcă nu îi v e ne a să
creadă.
 - F ratele m eu spune că i-ai salvat viaţa, spuse E loise, răsucindu -
se spre S ophie.
- E xage reaz ă, spuse ea zâm bind.
E loise o priv i cu şiretenie, iar S ophie avu im p re sia că ace asta o
a n alizea ză şi în ce arc ă să îşi dea sea m a dacă îl ia pe B e ne dict în râs
şi, d acă da, cum o face. în g lu m ă sau cu ră uta te? M o m en tu l păru
suspen da t în tim p, apoi buz ele E lo ise i se cu rb ară în tr-o m an ie ră
surprinzătoare.
- C red că m am a are dreptate. O să ne de scurc ăm de m inune.
S ophie sim ţi că trecu se u n tes t foarte im portant.
- L e-a i cu n oscu t pe F ra nc esc a şi pe H ya cin th ? în tre b ă E loise.
S ophie scu tu ră din cap, exact în tim p ce lady B ridg erto n spunea:
- N u sunt acasă. F ra n c esc a o v iz itea ză pe D aph ne, iar H y a cin th e
la fam ilia F eath ering to n. E a şi F e lic ity s-au îm p ă c at şi sunt, din
nou, inseparabile.
E loise chicoti.
- S ăra ca P e nelope. C re d că se b uc ura de linişte. Ş tiu sigur că se
bu c ura că F e lic ity o lasă în pace.
L ad y B ridg erto n se ră suc i spre S ophie şi explică:
- F iica m ea, H ya cinth , e foarte a desea a casă la prie te na ei,
F e lic ity F eath ering to n. C â nd n u e ea acolo, atunci e F e lic ity aici.
S ophie zâm bi şi dădu din cap, între bân du-se , din nou, de ce îi
spune au ei astfel de detalii. O tratau ca pe o m em bră a fam iliei.
C e va ce nici fa m ilia ei n u făcuse. E ra fo arte ciudat. C iuda t şi
m inunat. C iudat, m in u n a t şi îng ro zitor. P e ntru că nu av ea cum să
dureze pre a m ult. P oate că ar p utea răm ân e o vrem e. N u p re a m ult.
C â tev a săptăm âni, poa te o lună. D e stu l cât să-şi ordone ze viaţa.
D estul cât să se re lax eze şi să aibă im p re sia că nu e doa r o
servitoare. Ş tia că n u v a pu te a face pa rte din fa m ilia lor, dar p oate
că le v a fi prietenă. Şi trec use atât de m ult de când av usese un
prieten...
- S -a întâ m p la t ceva, Sophie? în tre b ă lady B rid gerton . A i lacrim i
în ochi.
F a ta scutură din cap.
- E doa r u n fir de praf, se p re făc u ea, în ce p ân d să de spacheteze.
 Ş tia că nu o credeau, dar nu conta. D e şi nu ştia cum v a fi m ai
departe, a vea se nz aţia c iud ată că v iaţa ei ab ia acum începea.

C a pitolu l X V

A u to a r e a a c e s to r r â n d u r i e a p r o a p e s ig u r ă c ă ju m ă ta te d in tr e
b ă r b a ţii c a r e c ite s c n u v o r f i in te r e s a ţi d e c e e a ce u r m e a z ă , a ş a c ă
d u m n e a v o a s tr ă , d o m n ilo r , a v e ţi v o ie s ă tr e c e ţi d ir e c t la s e c ţiu n e a
u r m ă to a r e .
P e n tr u d o a m n e , s p e r c ă s u n t p r im a d e la c a r e a fla ţi c ă f a m ilia
B r i d g e r t o n a f o s t , d e c u r â n d , a t r a s ă în r ă z b o i u l s e r v i t o a r e l o r , c e l
c a re a în c e p u t în tr e la d y P e n w o o d ş i d o a m n a F e a th e r in g to n . S e
p a r e c ă d o m n iş o a r a c a r e e c a m e r is ta fii c e l o r fa m i li e i B r id g e r to n
a f u g i t la P e n w o o d c a s ă o în lo c u ia s c ă p e f a t a c a re a f u g i t în a p o i
la F e a th e r in g to n d u p ă c e a f o s t o b lig a tă s ă lu s tr u ia s c ă tr e i s u te
d e p e r e c h i d e p a n to fi.
T o t d in f a m i li a B r id g e r to n a flă m că, în tr -a d e v ă r, B e n e d ic t s -a
î n t o r s î n L o n d r a . S e p a r e c ă a f o s t b o l n a v şi, d e c i , n e v o i t s ă - ş i
p r e lu n g e a s c ă v iz ita în p r o v in c ie . A r f i f o s t f r u m o s s ă e x is te o
e x p lic a ţie m a i in te r e s a n tă , m a i a le s p e n tr u a c e ia c a re , c a m in e , îşi
c â ş tig ă e x is te n ţa d in a s c r ie d e s p r e a ş a c ev a , d a r, d in p ă c a te
p e n t r u n o i, a s t a a f o s t to t.

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N , 14 M A I 1817

în d im in eaţa urm ătoa re, S ophie îi cu n oşte a de ja pe cinci dintre

cei şapte fraţi ai lui B e nedict. E loise, F ra n c esc a şi H y a cin th în că
m ai locu iau cu m am a lor, A n th on y fuse se in vitat la m icu l de jun
îm pre u n ă cu fiul lui cel m ic, iar D a ph ne, care era acum duc esa de
H a stin gs, fuse se c he m ată ca să o ajute pe lady B ridg erto n să
organ izez e ultim ul bal al sezonului. S ingurii pe care nu îi
cunoscu se erau G regory, care era p le c at la E to n şi C olin, care era,
d up ă spusele lui A n th on y, D um ne ze u ştie pe unde. D eşi, ca să
re sp ec tă m tot ad evărul, S ophie îl cun osc use pe C olin cu doi ani
înainte, la balul m ascat. Şi se b uc ura că n u e în oraş. N u c red ea că
ar fi recu no sc ut-o , fiin d c ă nu o re cu no sc use nici B en edic t. D ar,
cum va, gân du l la o p o sib ilă reîn tâlnire era n elin iştitor. N u că ar fi
contat, se gân di ea. T otu şi p ă re a n e lin iştitor în u ltim a vrem e.
N u fu absolut deloc su rp rinsă atunci când apăru şi B e ne dict la
m icul dejun. A r fi re uş it să îl evite, în să el a ştep ta în h ol în tim p ce
ea m e rg e a spre b uc ătărie, und e v o ia să m ănâ nce cu restul
servitorilor.
- C um a fost p rim a no ap te la nu m ăru l şase de pe strad a B ruto n?
în tre bă el z âm bind leneş, m asculin.
- S plendidă, re p lic ă ea înce rc â nd să-l ocolească.
C â nd păşi la stânga, el făcu un p as în dreapta, oprind-o.
- M ă b uc u r că te sim ţi bine.
Sophie înc e rcă să treacă.
- M ă sim ţeam , spuse ea apăsat.
B e n ed ic t era pre a bine c re scu t ca să facă şi urm ăto rul pas pe ntru
a-i tă ia calea, dar re uşi să se sprijine de o m asă, exac t în aşa fel
în câ t ea să nu p oa tă înainta.
- Ţ i-a arătat c ine va casa?
- M enajera.
- Şi îm p re ju rim ile ?
- N u aveţi teren uri îm p re ju ru l casei.
E l zâm bi şi o priv i cu căldură.
- A ve m grădina.
- C are e foa rte m ică.
- O ricum ...
- O ricum , trebu ie să iau m icul dejun, spuse ea.
E l se dădu, galant, la o parte.
- P e da ta viitoare.
 S ophie avu sen zaţia că d ata viito are nu era deloc departe.
T reize ci de m inu te m ai târz iu, fa ta se stre cură afară din
b u cătărie, pe ju m ă ta te aşteptând u-se să-l va dă pe B e n ed ic t ap ărâ nd
de du pă colţ. Ju de cân d du pă fap tul că n u m ai p u te a respira,
pro b ab il că n u se a şte p ta doar pe ju m ă ta te , ci cu totul. D ar el n u
era acolo. E a în aintă puţin. E ra sigu ră că v a ap ăre a pe sca ră şi se
v a repe zi spre ea. D a r el to t n u apăru. D e sc hise gura, apoi o
înch ise brusc, re aliz â nd că era cât pe ce să-l strige pe num e.
- F em eie pro astă, m orm ăi ea.
- C ine e proa stă ? în tre b ă B e nedict. D oa r n u te referi la tine?
S ophie sări de un m etru.
- D e und e ai apărut? în trebă, du pă ce îşi m ai re ven i din surpriză.
E l arătă spre o u şă deschisă.
- D e acolo, spuse pe un ton n evinovat.
- A c u m te rep ezi la m ine din dulap!
- B a sigur că nu. P ă re a ofensat. E o scară.
S ophie se u ită în spatele lui. E ra, într-a dev ăr, o sc ară de serviciu.
S cara servitorilor. N u era u n loc în care să se afle un m em bru al
fam iliei.
- T e strecori a desea pe acolo? între bă ea în cruc işân d braţele.
E l se a p lec ă înain te, destul de aproap e ca să o fa că să nu se sim tă
co m od şi, deşi nu ar fi re cu no sc ut nim ă nu i, nici m ăc ar ei înseşi,
pu ţin incitată.
- N u m ai atunci când v re au să surprin d pe cineva.
E a în ce rcă să trea că pe lâng ă el.
- A m treabă.
- A cum ?
S trânse din dinţi.
- D a. A cum .
- D a r H ya cin th e la m ic ul dejun. N u po ţi să o co afezi când
m ănâncă.
- M ă ocup şi de F ra nc esc a şi de E loise.
E l ridic ă din um eri, z âm bind ne v in ov at
- Şi ele sunt la m icul dejun. C hiar n u ai ce să faci acum .
- C eea ce spune cât de pu ţin e ştii despre cum e să m un ceşti ca să
te în treţii, ră spu nse ea răstit. A m da călcat, de cusut, de lustruit...
- T e-a u pus să cu reţi argintăria?
- P antofii! apro ape că ţip ă ea. T reb uie să lustruiesc pantofii.
- D a, spuse el sprijin in du-se de perete, cu m âin ile încruc işate .
P are plictisitor.
- A şa şi este, ră spu nse ea, în ce rc â nd să ig no re lac rim ile care îi
um ez ea u pleoapele.
Ş tia că v ia ţa ei este neintere sa ntă, dar era dure ros să auzi asta de
pe buz ele altuia. B e n ed ic t zâm bi lent, seducător.
- V ia ţa ta nu trebu ie să fie plic tisitoa re, să ştii.
E a în ce rcă să-l ocolească.
- P re fe r să fie aşa.
E l facu o m ic ă re v ere nţă şi se dădu la o parte, fa cân du -i sem n să
treacă.
- D a că asta e ceea ce îţi doreşti.
- E ste.
D a r cu vinte le nu suna ră pe cât de ferm şi-ar fi dorit.
- E ste, repetă.
N u a vea ro st să se m in tă pe sine. N u do re a ca lucrurile să stea
aşa. N u în tota litate. D ar aşa treb u ia să fie.
- înc e rc i să m ă co nvingi pe m ine, sau să te con vin gi pe tine?
în tre bă el blând.
- N ici nu o să m ă obose sc să îţi răspund.
D a r nu îl privi.
- A tunc i urcă, spuse el, ridic ân d o sp râ nce an ă când ea nu se
m işcă din loc. S unt sigur că ai m ulţi pa nto fi de lustruit.
S ophie o luă la fu gă în sus, pe scări. P e sca ra servitorilor. Şi nu
privi înapoi.

Se re în tâ ln iră în grădină, adic ă pe tic ul de v e rd ea ţă pe care ea îl

luase în derâdere, şi pe bu nă dreptate. S urorile plec as eră în v iz ită
la fam ilia F ea the rin gton, iar lady B rid g erto n dorm ea. S ophie le
călcase ro ch iile pe ntru e ven im entul social din sea ra re spectivă.
A le sese fun de le p e n tru pă r şi lustru ise suficie nţi pa nto fi cât p en tru
o săptăm ână.
 M u nc a se term inas e, aşa că ea decisese să ia o pa u ză ca să
citească în grădină. L ady B ridg erto n îi spusese că poate
îm p ru m uta cărţi din b ib lio te c a lor, aşa că S oph ia luase un rom an
pu b lic a t re ce n t şi se aşe zase în tr-un sc aun din fier forjat, în m ic u ţa
grădină. C itise num ai un capitol în ain te să au dă zg o m o t de paşi.
P re vizibil, era B enedid.
- A c u m locu ieşti aici?
- N u, spuse el şi se a şe ză pe sc aunul de lâng ă ea. D e şi m am a îm i
spune m ere u să m ă sim t ca acasă.
E a nu a vea nic iu n ră spu ns inteligent, aşa că scoase un sunet
n e d efin it şi reîn c ep u să citească. B e ne d ic t îşi rid ic ă picio are le pe
m ăs u ţa din fa ţa lor.
- C e citeşti?
- în tre b a re a asta presup u ne că eu chia r citesc, ceea ce te asig ur
că nu p ot face, cu tin e aici, spuse ea în ch iz ân d cartea, dar lăsând
un deg et între pagini.
- P re z en ţa m ea te distrage?
- M a i m ult m ă deranjează.
- E m ai bin e decâ t să fii plictisită.
- îm i plac e să am o v ia ţă plictisito are
- D a că e aşa, atunci e cla r că nu în ţeleg ce îns e am n ă un lucru
interesant.
C o nd e sc en de nţa din ton ul lui era in acceptabilă. S ophie strânse
cartea pâ nă când i se alb iră degelele.
- A m avu t pa rte de su ficiente lu cruri interesa nte în v ia ţa asta,
spuse ea strâ ng ând din dinţi. T e asigur.
- M i-a r p lă c ea să particip la co nv ersaţia asta cu m ai m ult, num ai
că tu nu vrei să-m i spui nim ic despre v ia ţa ta.
- N u am om is din greşeală.
E l scoase u n sune t de de zaprobare.
- E şti atât de ostilă...
E a se u ită la el ofen sată şi ne ve nind u -i să c rea dă ce aude.
- M -a i răpit...
- T e-am convins, îi am inti el.
- V re i cu to t dinad in sul să te lovesc?
 - N u m -a r deranja, spuse el pe un to n potolit. în plus, acum , că
eşti aici, ch iar ţi se pare atât de ră u că te-a m fo rţat să vii? îţi place
fam ilia m ea, nu?
- D a, dar...
- Şi se p oa rtă fru m o s cu tine. N u?
- D a, dar...
- A tu nc i care e pro blem a ? în tre b ă el pe u n ton superior.
S ophie era cât pe ce să-şi p ia rdă cum pătul. A p ro a pe că sări în
picioare, ca să îl apuce de um eri şi să-l scuture. R e aliz ă în u ltim a
clip ă că el asta urm ărea. A şa că p ufni şi spuse.
- D a că nu vezi care e problem a , nu are ro st să în cerc să-ţi explic.
E l râse, blestem atul.
- D oa m ne, ce fru m o s te-ai eschivat!
E a rid ic ă ro m an u l şi îl deschise.
- C itesc.
- C el p uţin încerci.
E a răsu ci o pag ină, deşi nu citise ultim ele do u ă pa ragrafe,
în c e rc a doa r să îi arate că îl ignoră. Se p u te a înto a rc e la pagin ile
ace lea m ai târziu.
- Ţ ii cartea invers, îi atrase el atenţia.
S ophie tresări şi se u ită în jo s.
- B a nu!
E l zâm bi şiret.
- D ar te -a i uitat, ca să te asiguri.
E a se rid ic ă şi spuse:
- M ă duc în ăuntru.
B e ne dict se rid ic ă şi el, im e diat
- Şi re nun ţi la aerul sple ndid de prim ă vară?
- R e n un ţ la tine, răspu nse , deşi fa ptul că el se ridic ase din
re sp ec t p e ntru ea o im presionă.
D om nii nu fă cea u a şa ceva pe ntru servitoare.
- P ăcat. M ă sim ţeam foarte bine.
S ophie se între bă cât de tare l-ar lovi d acă a arun ca cu cartea în
el. P ro ba bil n u suficie nt de tare ca să c om pe nse ze pe n tru
de m n itatea ei p ierdută. O u im e a ât de rep ede re u şe a să o în furie. îl
iub ea cu disperare. N u m ai in certa să se m intă. C u toa te astea,
re u şea să o enerve ze în tr-o clipă.
- L a reved ere, dom nule B rid gerton .
E l îi facu sem n cu m âna.
- N e vo m re v ed e a curând, sunt sigur.
S ophie se opri, n e sigu ră da că îi plăc ea atitu din ea lui.
- C re dea m că pleci, spuse el, u şo r am u zat
- P lec, in sistă ea.
E l lăsă capul în tr-o parte, dar n u spuse nim ic. N ic i nu era nevoie.
E xp re sia z eflem ito are şi prv irea spun ea u destul. E a se în toa rse cu
spatele şi m erse însp re uşă. L a ju m ă ta te a distan ţei îl auzi strigând:
- R o c h ia asta no u ă e foarte frum oasă.
E a se opri şi oftă. P oa te că trec use de la a fi p rotejata unu i conte
la a fi o sim plă se rvitoare, dar m a niere le erau m aniere, şi ea nu
av ea cum să ignore u n co m plim ent. Se în to arse şi spuse:
- M u lţum e sc. A m prim it-o c ado u de la m am a ta. C red că a fost a
F rancescăi.
E l se sprijini de gard, în tr-o poz iţie aparen t relaxată.
- E u n obicei, nu? S ă îţi îm pă rţi haine le cu cam erista?
S ophie ap ro bă din cap.
- C ând term in i cu ele, desigur. N im en i nu ar da o roc hie nouă.
- în ţeleg.
S ophie îl privi cu suspiciune, în tre bâ nd u -se de ce îi pă sa lui de
ro ch iile ei.
- N u voiai să intri?
- C e pui la cale?
- D e ce crezi că pu n la cale ceva?
E a îşi ţu guie buzele, apoi spuse:
- N u ai fi tu d acă nu ai p lăn u i ceva.
B e n ed ic t zâm bi.
- C red că m i-a i făcu t un com plim ent.
- N u am intenţionat.
- O ricum , eu aşa aleg să în ţeleg, spuse el pe un to n blând.
E a nu era sigu ră că ştie cum să răspu ndă , aşa că nu spuse nim ic.
D ar nici n u se în d re p tă spre uşă. N u ştia sigur de ce, du pă ce
spusese cu atâ ta co nving ere că v re a să fie singură. D ar ce spusese
şi ce sim ţea n u erau m ere u lucruri sim ilare. In im a ei tân je a dup ă
bă rb atu l ă sta şi v isa la o v ia ţă care nu pu te a fi.
N u treb u ia să fie sup ărată pe el. N u ar fi treb u it să o oblige să
vin ă la L ondra, era adevărat, dar n u p u te a să îl înv in ov ă ţe a sc ă
p e n tru că îi prop usese să fie a m a nta lui. F ăc use ce ar fi fă cu t orice
bărbat. S ophie ştia care era locul ei în societate. E ra cam eristă.
Servitoare. S ingurul lu cru care o se pa ra de restul servitorilor era
fa ptul că avu sese parte de lux în copilărie. F usese c rescu tă cu
blândeţe, chia r da că fa ră dragoste, iar ex pe rien ţa a cee a îi m od ela se
idea lurile şi valorile. E ra p rin să pe n tru ta td e au n a în tre dou ă lum i,
dar n u a vea loc în n ic iu na dintre ele.
- P ari foarte serioasă, spuse el încet.
Sophie îl auzi, dar n u re uşi să se de sp rind ă de gâ ndu rile ei.
B e n ed ic t pă şi înainte. în tin se m ân a ca să îi atin gă barba, dar îşi
am inti und e este. în m om en tu l ace la S ophie avea o aură
in tangibilă, c eva la care el nu p utea ajunge.
- N u sup ort să te vă d atât de tristă, spuse el, surprin zân du-se pe
sine.
N u vo ia să spu nă nim ic. îi scăpase. E a rid ic ă privirea.
- N u sunt tristă.
E l scu tu ră foarte p uţin din cap.
- E u n re gre t p ro fu n d în p riv ire a ta. R a reo ri dispare.
E a rid ic ă m ân a şi îşi atinse chipul, ca şi cum ar fi p utut atinge
se ntim entul, ca şi cum ar fi fo st p alpabil, c eva ce p u te a şterge.
B e n ed ic t îi ap uc ă m â na şi o sărută.
- A ş v re a să îm i îm pă rtăşeşti din secretele tale.
- E u nu am ...
- N u m inţi, o în tre ru p se el pe u n ton m ai dur decâ t in tenţionase.
A i m ai m u lte secrete decâ t oricare fem e ie pe care...
Se între ru pse , fiindcă, brusc, îi ap ăruse im ag in ea fe m eii de la
balu l m ascat.
- M a i m u lte secrete de cât m ajorita te a fem eilor pe care le-am
cunoscut.
îl privi în ochi num ai o clipă, apoi îşi m ută privirea.
 - N u e nim ic ră u în a avea secrete. D a că aleg...
- P e tine secretele te consum ă, spuse el apăsat.
N u v o ia să îi au dă scuzele. F ru stra re a îi m ăc in a răbdarea.
- A i o caz ia să-ţi sch im bi viaţa, să a tingi fericirea, şi cu to ate
astea, refuzi.
- N u pot.
D ure rea din v o c ea ei îl dezarm ă.
- P rostii. P oţi face orice alegi să faci. D o a r că n u vrei.
- N u face lucrurile să fie şi m ai grele, şopti ea.
C â nd rosti asta, c eva în el se rupse. S im ţise clar, ca un şuvoi de
sânge care îi h ră n ea furia şi frus trare a care-1 m ăc in ase ră zile la
rând.
- C rezi că m ie n u m i-e greu? în tre b ă el. A sta crezi? C ă nu e
greu?
- N u am spus asta!
O a puc ă şi o trase, lipind-o de el, ca ea să sim tă cât de gre u îi
era.
- A rd p e ntru tine, spuse, atingâ nd u-i ure ch e a cu buzele. în
fiecare noapte, în tin s în pat, m ă gâ nde sc la tine şi m ă întreb de ce
na ib a eşti aici, cu m am a, dintre to ţi oam e nii din lum e, şi nu cu
m ine.
- N u am vrut...
- N u ştii nici tu ce vrei, o în tre ru pse el.
E ra o afirm aţie dură, cond esc en den tă , dar nu îi m ai păsa. F e m eia
asta îl ră n ea în tr-un fel în care n u c red ea că po ate fi rănit, cu o
putere pe care nu ştia că o po ate avea c ine va a sup ra lui. A lesese o
viaţă de servitud ine în locul une i vieţi ală turi de el, iar acum era
bleste m at să o v a d ă în fiecare zi, suficie nt cât să-i m en ţină aprinsă
dorinţa.
E ra v in a lui, bineînţele s. A r fi pu tu t să o lase la ga ră şi să se
sc utească de to rtură. D ar se surprinse se şi pe sine, in sistân d ca ea
să vin ă la L ondra. E ra ciuda t şi îi era te a m ă să se în tre be ce
în se m na asta, dar v oia ne ap ă ra t să ştie că e în sig ura nţă şi apărată.
V oia asta m ai m u lt decâ t o dorea pe ea pe ntru sine.
îi spusese pe num e, şi vo c ea ei era p lin ă de dor, iar el ştiuse că
nu îi e indiferent. P oate că n u în ţe le ge a pre a bine ce în se m na să
d oreşti un b ărbat, dar asta nu în se m na că nu-1 dorea.
O sărută, ju râ n d u -ş i că dacă îl refuza, da că dă dea vre u n sem n că
nu vrea, se va opri. A r fi fo st cel m ai gre u lucru, dar l-ar fi făcut.
E a răm a se pe loc, nu îl îm p in se şi n u se zbătu. în loc de asta, se
top i în braţe le lui, m âng â in d u-i părul, cu buz ele desch izâ ndu -se
sub ale sale. N u ştia de ce se decisese să îl lase să o sărute, ba
chia r să îl sărute ea însăşi, în să nu v o ia să se opre asc ă şi să afle.
P ro fită de m om e n t şi o gustă, o sorbi şi o respiră. N u m ai era
sigur că v a reuşi să o co n ving ă să-i fie am antă, aşa că sim ţea
n e vo ia ca sărutul ăsta să fie deosebit. S ă îl p o a tă pă stra to ată viaţa.
O săru tă şi m ai pasion al, ig norând v o c ea in te rio ară care îi
spun ea că m ai făcuse asta şi altă dată. A cu m doi ani dan sase cu o
fem eie, o sărutase, apoi ea îi spusese că treb u ie să se sărute cât
pe n tru o viaţă. F usese pre a în cre ză to r în forţele-i proprii.
Şi o pierduse. P e ea, şi poate, totul. N u m ai cu noscu se pe nim e ni
cu care se p utea ve de a trăin d o viaţă. P â nă la Sophie. Spre
deoseb ire de d oa m n a în roch ie argintie, cu ea nu se p u te a însura,
dar, tot spre deo se bire de fe m e ia m iste rioasă, ea era aici. Şi nu
avea de gâ nd să o lase să plece. E ra aici, cu el, şi îl făce a să se
sim tă ca în rai. îi plăce au m iro su l dulce al pă ru lui ei şi gu stu l u şor
sărat al pielii. E ra nă sc ută ca să fie în bra ţele lui. Şi el se născ use
ca să o cu prin d ă în braţe.
- V ino a casă cu m ine, îi şopti la ureche.
E a nu răspu nse , dar se încordă.
- V ino cu m ine, re p etă el.
- N u pot, spuse ea răsuflând.
- Poţi.
E a scu tură din cap, dar n u se înd epă rtă , aşa că el p ro fită de
m o m e n t şi o săru tă din nou. L im ba lui îi ex ploră gura, gustâ ndu -i
esenţa. îi m âng âie , blând, un sân. R e sp iraţia i se tăie când sim ţi
sfârcul în tă rin du -se sub pa lm a lui. N u era suficient. V o ia să îi
sim tă pielea, nu p â n za rochiei. D a r nu era locu t potrivit. E ra u în
gră din a m am ei lui, pe n tru D um ne zeu . A r fi p utut să de a c ine va
pe ste ei şi, da că n u ar fi tras-o în tr-u n alc ov de lâng ă intrare,
pro b ab il că i-ar fi p u tu t v e d ea oricine. E ra g enul de lu cru care ar fi
co stat-o slujba.
P oate că ar fi treb u it să n u se ascundă, fiin d c ă atunc i ar fi fost
c o nce dia tă din no u şi nu ar m ai fi av ut de ales. A r tre bu i să-i
d evin ă am antă. Şi el asta dorea. D ar îşi dădu seam a, m irâ ndu -se
cât de raţion al re u şe a să fie în tr-un astfel de m o m ent, că îi pă sa
atât de m u lt şi pe ntru că ea a vea un atâ t de putern ic sim ţ al
identităţii. Ş tia cine este şi, din pă cate pe n tru el, acea p e rso an ă era
foarte resp ectabilă. D a că i-ar fi strica t re p uta ţia atât de public, în
faţa oa m e nilo r pe care ea îi ad m ira şi îi re specta, i-ar fi distrus
spiritul. Şi asta ar fi fo st o crim ă de neiertat.
înce t, se retrase. O vo ia în con tinua re, v o ia să îi de vin ă am antă,
dar n u era dispus să o co m prom ită în cas a m am e i sale doa r că să
ob ţin ă asta. C ân d v a veni la el, şi era sigur că v a veni, o va face
din proprie iniţiativă. în tre tim p, o v a seduce, o va convinge. în tre
tim p...
- T e-ai oprit, şopti ea, surprinsă.
- N u e locul potrivit.
O clipă, ea nu pă ru să înţelea gă. A poi, ca şi cum ceva i-ar fi
um brit figura, c ăp ătă o exp resie îng ro zită, care p le c ă de la ochii,
ro tu nzi şi m ari, m ai ve rzi decâ t de obicei, apoi ajunse la gură, cu
buz ele desfăcute, care oftară.
- N u m -a m gândit, spuse, m ai m u lt p e n tru sine însăşi.
- Ştiu.
îi zâm bi.
- Ştiu. N u îm i place când gândeşti. Se te rm in ă în to td e au n a prost
p e n tru m ine.
- N u p utem să m ai face m aşa ceva
- C u sig ura nţă nu aici.
- N u, adică...
- S trici m o m entul.
- D ar...
- F ă-m i pe plac. L as ă-m ă să cred că în du p ă-am iza asta nu m i-a i
spus că nu m ai p u tem face asta
- D ar...
 E l îi a păsă u n deg et pe buze.
- N u -m i faci pe plac.
- D ar...
- N u m erit şi eu o fantezie?
în sfârşit, ea în ţelese. Z âm bea.
- B ine, spuse el. A şa m ai m erge.
E a, uim itor, zâm bi m ai larg.
- E x celent, şopti B e nedict. E u o să plec. Şi tu ai o sing ură
sarcin ă cât lipsesc eu. Stai aici şi zâm beşte. F iin d că m i se rupe
inim a când vă d orice altă exp resie pe ch ipul tău.
- N u o să m ai vezi, fiin d c ă n-o să fii aici, ob serv ă ea.
E l îi atinse bărbia.
- O să ştiu.
A poi, în ain te ca ex p resia ei să se sc him be din m in un a tă ad oraţie
în şoc, el plecă.

C a pitolu l X V I

F a m i l i a F e a t h e r i n g t o n a g ă z d u i t i e r i o m i c ă c i n ă f e s t i v ă ş i, d e ş i
a u to a r e a a c e s to r r â n d u r i n u a f o s t in v ita tă , s e s p u n e c ă s e a r a a
f o s t u n s u c c e s . A u p a r tic ip a t ş i tr e i m e m b r i a i f a m ilie i B r id g e r to n
da r, s p r e g h in io n u l f e t e lo r F e a th e r in g to n , a f o s t v o r b a n u m a i
d e s p r e fe m e i. în to td e a u n a a m a b ilu l N ig e l B e r b r o o k a f o s t a c o lo ş i
i- a d a t m u l t ă a t e n ţ i e d o m n i ş o a r e i P h i l l i p a F e a t h e r i n g t o n .
A u t o a r e a a a u z i t c ă B e n e d i c t ş i C o l i n a u f o s t i n v i t a ţ i, d a r a u
r e fu z a t c u p ă r e r e d e ră u .
JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N . 19 M A I 1817
Z ilele trec ură şi se tran sfo rm a ră într-o săptăm ână. S ophie
desco peri că m un ca la fa m ilia B rid ge rton era de stul de solicitantă.
P e ntru că era c am erista celor trei fete ne m ăritate , se oc upa to ată
z iu a de coafuri, de cusut, de călcat roc hii şi de lustru it pantofi. N u
plec ase din cas ă nici m ăc ar o dată, da că n u pu ne a la socoteală
tim pul pe care îl pe tre ce a în grădină. D ar, spre deo se bire de viaţa
în g ro zitoa re pe care o av usese cu A ram inta, und e fă ce a aceelaşi
lucru, în fa m ilia B ridg erto n se râ de a şi se zâm bea. F etele se certau
şi se tach inau , dar nu cu ră uta te a R o sa m un de i faţă de P osy.
C â nd se lua cea iul în tr-u n cadru ne oficia l, la etaj, iar lady
B rid ge rto n era n um ai cu fiicele ei, S ophie era în to td e au na in vitată
să stea cu ele. D e obicei a du cea cu ea un coş de rufe care treb u iau
cârpite şi c ose a na sturi sau ciora pi în tim p ce fetele şi m am a lor
vo rbeau. E ra m in un a t să p o a tă b e a un ceai cu lapte p ro a sp ăt şi să
m ănâ nce fu rsecuri. D u pă c âte v a zile, S ophie se sim ţi suficie nt de
în largul ei în câ t să partic ip e p uţin şi la conversaţie. C eaiul era
m om en tu l ei preferat.
- U nde credeţi că e B e ned ict? între bă E lo ise în tr-o dup ă-am iaz ă,
cam la o să ptăm ână dup ă evenim entul pe care S ophie îl nu m ea
„ m arele să ru t“ .
- Au!
P a tru chipu ri din fa m ilia B rid ge rton se înto a rs e ră către S ophie.
- A i pă ţit ceva? între bă lady B ridge rton , cu cea şca de ceai
suspen da tă la ju m ă ta te a dru m ulu i în tre fa rfu rio a ră şi gură.
S ophie facu o grim asă.
- M -a m înţepat. L ady B ridg erto n zâm bi un z âm be t m ic, secret.
- M a m a ţi-a spus de cel p uţin o m ie de ori... spuse H ya cin th , care
a vea p aisp rez ece ani.
- D e o m ie de ori? în tre bă F rance sc a, rid ic ân d din sprâncene.
- D e o sută de ori, spuse H ya cinth , uitân du-se e ne rv ată la sora
sa, că nu e ne v oie să vii cu coşul de cârpit.
S ophie se ab ţinu şi ea să z âm bească.
- M -a ş sim ţi tare len eşă d acă nu l-aş aduce.
- E u nu am de gâ nd să aduc de brodat, a nun ţă H yacinth.
N u că i-ar fi ceru t c ine va aşa ceva.
- Te sim ţi leneşă? o între bă F rancesca.
 - N ic iu n pic.
F ra n c esc a se înto arse către Sophie.
- O faci pe H y a cin th să se sim tă leneşă.
- B a nu m ă sim t deloc aşa! p rotes tă copila.
L ady B ridg erton sorbi din ceaşcă.
- L u cre zi la ace eaşi brode rie de c eva vrem e, H ya cinth. D in
fe bruarie, da că n u m ă înşel.
- N u se în şa lă nicioda tă, îi spuse F rancesca.
H ya cin th o privi fix, apoi zâm bi, cu chipul ascuns du p ă cana de
ceai. S ophie tuşi, ca să m asch eze fa ptul că şi ea zâm bea. F ra nc esc a
av ea dou ăze ci de ani, cu u n an m a p uţin decâ t E loise, şi un sim ţ al
um orulu i inte lig en t şi ironic. Intr-o b u n ă zi, H y a cin th îi v a pu te a
face faţă, dar n u astăzi.
- N u m i-a ţi răsp un s, le am inti E loise, lo vin d cea şc a de farfurie.
U nd e este B en edic t? N u l-am vă zu t de o veşnicie.
- A trec u t o săptăm ână, spuse lady B rid gerton .
- Au!
- A i nev oie de un de getar? o în tre b ă H y a cinth pe S ophie.
- D e obicei n u sunt atât de neînd em âna tic ă, spuse ea
ne m ulţu m ită.
L ady B ridg erton ridic ă c eaşca în drep tul gurii şi o ţin u acolo
destul de m u ltă vrem e. S ophie strânse din dinţi şi co n tin uă să
coasă, ho tărâtă. Spre surpriz a ei, B e n ed ic t nu apăru se deloc de
când se sărutaseră, cu o să ptăm ân ă în urm ă. E a se u ita pe fe reastră,
se aştep ta să-l va d ă a părân d de du pă colţ şi, în general, să se
în tâln ească. C u to ate astea, el n u era acolo. N u ştia dacă să fie
distru să sau să se sim tă uşurată. Sau am ândouă. O ftă. C u
siguranţă, am ândouă.
- A i spus ceva, S ophie? între bă E loise.
E a scu tură din cap şi m u rm ură un „ N u .“ tim id, fă ră să ridice
p rivire a de la de getu l a rătăto r cel atât de înce rcat. C u o grim asă, se
înţepă, priv in d cum apare o pică tu ră de sânge.
- U nde e? insistă Eloise.
- B e ne dict are treizec i de ani, spuse lady B rid ge rto n pe un to n
calm . N u tre bu ie să ne spun ă n o u ă to t ce face.
 E lo ise pufn i zgom otos.
- F ru m o a să sc him bare de atitudine, m am ă.
- C e vrei să spui?
- U nde e B e ned ict? o im ită E loise cu tale nt. C um în drăzn eşte să
disp ară fa ră să spun ă u n cu vânt? P a rc ă ar fi disp ărut de pe P ăm ânt.
- A tunc i era altceva, spuse m am a ei.
- C um aşa? în tre b ă F rance sc a, z âm bind sarcastic.
- îm i spusese că se duce la p e tre ce re a în groz itoru lu i ăluia de
bă iat C a ven de r şi n u se m ai întorc ea. D e da ta asta...
L ady B rid ge rton se opri, ţu gu in d buzele.
- D e ce vă dau eu v o u ă ex plicaţii?
- N u p o t să-m i im aginez, şopti S ophie.
E loise, care era cel m ai ap roape de ea, se înecă. F ra n c esc a o lovi
pe spate şi se a p lec ă înainte, întreb ând :
- A i spus ceva, S ophie?
Sophie scu tu ră din cap şi înfip se acul în ro c h ia pe care o cârpea,
fa ră să nim e re a sc ă deloc tivul. E lo ise o privi pe sub gene. L ady
B rid g erto n îşi drese vocea.
- C red că...
Se opri, ap lec ân d capul în tr-o parte.
- M i se pare m ie, sau e cin ev a în hol?
Sophie se ab ţinu să nu ge am ă şi se uită spre uşă, aşteptând u-s e
să-l va d ă acolo pe m ajordom . W ick ham se în cru n ta m ere u la ea
înainte să sp ună ce av ea de zis. N u era de aco rd ca o servitoare să
ia cea iul cu doa m ne le casei ei, deşi nu spune a n ic io d a tă aşa ceva
în faţa ace stora, nu se ob ose a să-şi asc un d ă de za pro ba re a de pe
chip. D ar în loc de m ajo rdo m , u şa se de schise şi in tră B e ne dict
- B enedict! strig ă E loise, ridicâ ndu -se. T o cm ai vorbe an despre
tine.
E l o privi pe S ophie.
- C hiar aşa?
- E u nu, spuse ea încet.
- A i spus ceva, S ophie? în tre b ă H yacinth.
- Au!
- T rebu ie să-ţi iau coşul ăla, spuse d oa m n a B rid ge rton zâm bind
am uzată. O să pierz i u n litru de sânge p â n ă deseară.
S ophie se ridică.
- M ă duc să aduc u n degetar.
- N u ai degetar? între bă H yacinth . E u nici nu m -aş gân di să cos
fă ră unul.
- T e-ai g â nd it tu v re o da tă să coşi? în tre b ă F ra n c esc a ironic.
H ya cinth o lovi, apro ape să dărâm e serv iciul de ceai.
- H yacinth! o certă lady B ridgenon.
S ophie se u ita fix la uşă, în ce rc â nd să nu îl prive a sc ă pe
B enedict. T o ată să p tăm ân a îi vă zuse buzele. D a că se u ita la ele, s-
ar fi g ân dit la sărutul lor. Şi d acă se gâ n de a la sărutat...
- A m nev oie de u n degetar, spuse, rid icâ n du -se brusc.
L a unele lu cruri nu te puteai gândi în public.
- A i m ai spus asta, m u rm u ră B enedict, rid ic ân d o sprâ nceană,
arogant.
- E jo s. în c am era m ea.
- D a r c am era ta e sus, spuse H y acinth.
S ophie ar fi pu tu t să o u c id ă pe loc.
- A sta am zis şi eu.
- B a nu, spuse fata pe un to n care nu ad m itea replică.
- B a da, spuse lady B rid gerton . A m au zit-o şi eu.
S ophie se ră suci brusc spre ea şi ştiu im e diat că m inţise.
- T rebu ie să iau de getarul, spuse pe n tru a tre ispre ze c ea oară,
parcă. Se gră bi spre uşă, îng h iţind în sec pe m ăs ură ce se a prop ia
de B enedict.
- N u am vre a să te ră neşti, spuse el, dând u-se la o pa rte ca să îi
fac ă loc.
D ar când trec u pe lâng ă el, îi şopti:
- L aşo.
S ophiei îi ardea u ob rajii şi cobo râse ju m ă ta te din trep te când
re aliz ă că intenţion ase să urce în cam era ei. F ir-ar să fie. N u v o ia
să trea că iar pe lâng ă el. P rob ab il că era to t în cadrul uşii şi îi va
z âm bi de sus, ironic, seducător, ca să o lase, ca de obicei, fă ră
suflare. E ra un dezastru. N u p u te a răm ân e aici. C um să stea, când
orice priv ire spre el îi în m u ia g en unc hii? N u era suficie nt de
puternică. A r fi co nvins-o, ar fi facu t-o să-şi uite prin cip iile şi
ju ră m in te le . T re b uia să plece. N u av ea de ales. E ra m are păcat,
fiin d că îi p lă c ea să luc reze pe ntru surorile lui. O tra ta u ca pe o
fiinţă um ană, n u ca pe un anim a l de pus la ju g . îi vorb e au şi le
in teresau răspu n su rile ei. S ophie ştia că n u e u na dintre ele şi că nu
va p u te a fi niciod ată , dar atitu d in ea lor o ajuta m ult. T o t ce-şi
do re a pe lum e era să aibă o fam ilie. L a cas a B ridg erto n aproap e că
se pu te a pre fac e că are una.
- T e-ai ră tăcit?
S ophie ridic ă p riv ire a şi îl vă zu pe B e n ed ic t la cap ătul scării,
sprijin it de perete. P rivi în jo s şi îşi dăd u seam a că stă pe scări.
- Ies, spuse ea.
- C a să cum p eri u n degetar?
-D a .
- N u ai n ev oie de bani?
P u te a să m in tă şi să sp ună că are ba ni în buzu nar, sau ar fi p utut
să spun ă adev ărul şi să îi arate ce to an tă p a te tic ă era. S au p utea să
fu g ă în jo s pe scări şi să iasă din casă. E ra laşitate, dar...
- T rebu ie să plec, spuse şi o luă la fugă, u itâ n d să iasă pe la
intrarea servitorilor.
F ug i prin ho l şi îm pinse uşa m are şi grea, îm pied icâ nd u -se pe
trep tele din faţă. C â nd atinse cald arâ m u l se în to a rse spre nord, nu
din v re un m otiv anum e, ci p e n tru că treb u ia să m ea rg ă undev a, şi
atunci auzi pe cineva. E ra o voc e oribilă, înfiorătoare. D u m ne zeu le
m are! E ra A ram inta. In im a fetei în ce tă să m ai b a tă şi ea se lipi
re ped e de perete. A ra m in ta era cu fa ţa spre strad ă şi, d acă nu se
ră sucea, n u a vea cum să o va d ă pe S ophie. E ra destul de u şo r să nu
facă zgom ot, fiin dc ă nu m ai p u te a respira. C e c ăuta aici? P e n w oo d
H ou se era la cel pu ţin opt străzi distanţă, m ai ap roape de...
A p o i S ophie îşi am inti. C itise în zia r anul trecut, în tr-u n a dintre
puţin ele copii pe care reuşise să le ob ţin ă cât lu crase la fam ilia
C avender, că no ul conte de P e nw oo d se decisese să v in ă la
L o ndra, aşa că A ra m inta , R o sa m u nd şi P osy treb u ise ră să caute
altă locuinţă.
A lă tu ri de fa m ilia B ridge rton? S ophie nu-şi p utea im ag ina
oroare m ai m are.
- U nde e fata aia nesufe rită? o auzi pe A ra m in ta zicând.
S ophiei îi fu im ed iat m ilă de fata respe ctivă . F iin d că şi ea fusese
în po z iţia de nesu ferită, ştia că ace asta are p re a puţine avantaje.
- Posy! ţip ă A ram inta, urc ân d în tr-o trăs u ră care o aştepta.
S ophie îşi m uş c ă buza, speriată. Ş tia exac t ce se în tâm plase în
lipsa ei. A ra m in ta angajase o m en a je ră n o uă cu care se pu rta
oribil, dar nu a vea cum să se poa rte cu ea pe cât de u râ t se purtase
cu Sophie. E ra ne voie să cun oşti om ul ca să poţi fi atât de crud.
N u se p u te a face asta cu orice servitor. Şi, cum A ra m in ta tre b uia
să se poa rte u râ t cu cineva, fiin dc ă altfel nu se p u te a sim ţi bine,
era cla r că o alesese pe P osy pe po st de cal de bătaie.
P osy ieşi în g ra bă pe uşă, cu o fig ură chinuită. P ă re a ne fe ricită
şi, parcă, m ai m are decâ t cu doi ani înainte. A ra m in te i nu îi p lăc ea
asta, cu siguranţă. N u fuse se n ic io d a tă în stare să acc epte că P osy
nu era o b lo n dă m ig n on ă şi frum oasă, cum erau ea şi R osam und.
D a că S ophie fuse se duşm an ul ei de m oarte, atunci cu sig uran ţă că
P osy era m are a ei dezam ăgire.
S ophie o vă zu pe fa tă oprindu -se la cap ătul sc ărilor şi în ce rc â nd
să-şi lege şireturile ghetelor. R o sa m un d scoase capul pe fe rea stra
tră su rii şi strig ă „ P o sy !“ cu o voc e ascu ţită şi n ep lăcută. S ophie se
ascunse m ai bine, în to rc ân d capul. E ra chia r în faţa R osa m u nd ei.
- V in acum ! strig ă P osy.
- M a i repede! o re pez i sora ei.
P osy term in ă de leg at şireturile şi se găbi, dar pe u ltim a trea p tă îi
a lu ne că p icioru l şi căzu în tin să pe dalele de piatră. S ophie se
repez i înain te, din instinc t ca să o ajute, dar se lipi im e diat la loc
lâng ă perete. P o sy nu p ăţise nim ic, iar ea nu-şi do re a să afle
A ra m in ta că e în L ondra, în casa de alături. P o sy se ridic ă şi se
opri ca să îşi în tin d ă gâtul, m ai în tâi spre stânga, apoi... A p o i o
văzu. S ophie era convinsă. O c hii i se m ăriră şi gu ra i se deschise,
A po i înc e p u să ro ste as că „ S “ , ca pe ntru a-i spune num ele. E a
scu tură ag ita tă din cap.
- Posy! strigă A ra m in ta iritată.
S ophie scu tu ră din n o u din cap, rug ân d-o pe fa tă din ochi să n u o
dea de gol.
- V in, m am ă! strig ă aceasta. A p le că o sing ură d ată din cap spre
S ophie, apoi se u rc ă în trăsu ră, care plec ă în direc ţie opusă. L ui
S ophie i se înm uia ră g enunchii. N u se m işcă un m in ut întreg. A po i
nu se m işcă în că cinci m inute.

B e n ed ic t n u v oia să le ră p ea sc ă tim pu l pe tre cu t cu el m am ei şi

suro rilo r lui, dar du pă ce fug ise S ophie din încă pere, pe el nu-1 m ai
in teresară cea iul şi pră jiturele le.
- T o cm a i m ă în tre b am pe und e eşti, spuse E loise.
- C um ? în tre b ă el, ap lec ân d capul spre fe reastră, înc e rc â nd să
va dă cât m a i m ult din stradă.
- A m spus că m ă în tre bam ... ţip ă sora lui.
- E loisa, vo rbe şte m ai încet, interven i lady B rid gerton .
- D ar nu m ă ascultă.
- D a că nu ascultă, atunci sigur n u o să-i atra gi ate nţia da că ţipi.
- P oate da că aru nci cu un fursec, suge ră H y acinth.
- H ya cinth , să nu cum va...
D a r fa ta aruncase de ja cu prăjitura. B e n ed ic t se feri cu o secu ndă
în ain te să-l lovească. Se u ită în tâ i la perete, care acum era p uţin
m urdar, apoi la podea, und e ateriza se furse cul răm as, uim itor,
întreg.
- C red că ăsta e se m nalul că ar trebu i să plec, spuse el încet,
z âm bind u-i p ro vo c ato r surorii sale m ai m ici.
F u rsecu l arun cat de ea îi dăd use o scu ză ca să plece şi să în cerce
să o gă se asc ă pe S ophie.
- D ar ab ia ai venit, spuse m am a sa.
B e n ed ic t o priv i cu suspiciune. Spre deo seb ire de su pă rarea care
în so ţe a de obicei pro testele ei, de da ta asta p ăruse ap roape ve se lă
că pleacă. C e ea ce nu p utea în se m n a decâ t că plănu ie şte ceva.
- A ş pu te a să m ai răm ân, spuse el ca să îi v a dă reacţia.
- N u, spuse ea rid ic ân d ceaşca, deşi era cla r că n u m ai av ea ceai.
N u ne lăsa pe noi să te re ţinem , d acă eşti ocupat.
B e n ed ic t se strădui să m e nţin ă o expresie in diferentă, sau m ăca r
să îşi ascu n dă uim irea. U ltim a da tă când îi spusese m am ei sale că
era oc up at ea ră sp un se se cu „ P re a oc up at ca să petreci p uţin tim p
cu p ro p ria ta m am ă ? “ P rim a lui in tenţie era să spu nă că m ai
răm ân e şi să se aşeze, dar avu d estu lă p re ze nţă de spirit să îşi dea
sea m a că e ridic ol să ră m â nă nu m ai ca să îi fa că ei în ciudă.
- A tun ci plec, spuse, înd re p tâ n du -se spre uşă.
- M ergi, spuse ea. S im te-te bine!
B e ne dict de cise să iasă în ain te ca ea să-l u im e a sc ă şi m ai m ult.
în tin se m ân a şi luă u n fursec, pe care îl a run că spre H ya cinth , care
îl prinse rânjind. D ă du din cap spre m am a şi surorile lui şi ieşi,
aju ng ân d la scări ex act când m am a lui spunea:
- C re dea m că nu m ai pleacă.
în tr-a d ev ă r fo arte ciudat. C u p aşi m ari cob orî trep tele şi ieşi pe
u şa din faţă. Se în d o ia că S ophie e apro ape de casă, dar, da că ar fi
p lec at într-a d ev ă r la cu m părături, nu o p u te a lua decâ t în tr-o
sin gură direcţie. Se în to a rse spre p iaţe ta cu m aga zine , dar nu făcu
decâ t trei paşi şi o vă zu pe fată sprijin in du-se de zidul e xte rio r al
casei m am ei lui, arătând ca şi cum n u ar m ai fi ştiut pe und e se
respiră.
- Sophie? se grăbi el să a jun gă ală turi de ea. C e s-a întâ m pla t?
T e sim ţi bine?
E a tresări când îl văzu, apoi ap ro bă din cap. N u o credea, sigur,
dar n u av ea ro st să îi sp ună asta.
- T rem uri, spuse, privind u-i m âinile. S pune-m i ce s-a în tâm plat.
T e-a sup ărat cineva?
- N u, spuse ea, cu vo c ea trem u râ nd u-i m ai m u lt decâ t de obicei.
E u doar...
A tu nc i v ăzu scările şi spuse:
- M -a m îm p ie d ic at şi m -am speriat.
Z âm bi.
- S igur ştii cum este. C a şi cum to t ce ai pe dinău ntru se înto arce
pe dos.
B e ne dict ap ro bă din cap, fiin d că ştia cum e. D ar asta n u în se m na
că o crede.
- V in o cu m ine.
E a se u ită la el, şi c eva din ochii ei verzi îi frânse inim a.
 - U nde ? şopti.
- O riunde, num ai n u aici. L ocu iesc la num ai cinci case depărtare,
spuse el.
-D a ?
II privi m ira tă şi m urm ură:
- N u m i-a spus nim eni.
- P rom it că n u ate ntez la virtu te a ta, o în tre ru pse el.
A p o i adăugă, fiin d c ă nu se pu tu abţine.
- D o ar da că n u vre i tu să fie altfel.
Ştia că fata ar fi p ro te sta t d acă n-ar fi fo st atâ t de speriată, dar în
starea în care era îi dădu voie să o co n du că în jo s, pe stradă.
- O să stăm la m ine în sufra gerie p â nă îţi revii.
E a ap rob ă cu o m işcare a cap ulu i iar el o cond use în casă, o
clădire m o dernă, dar sim plă, pu ţin m ai la sud de casa m am ei sale.
O d ată intraţi, B e ne dict în ch ise u şa ca să nu fie de ran jaţi de
se rvitori şi se în to arse spre ea, p re g ătit să o în tre be ce se
în tâm p lase de fapt. în s ă în ultim a se cu nd ă c eva îl fă cu să nu spună
nim ic. P u te a să între be, dar ştia că ea nu-i v a ră spu nd e şi v a deveni
defensivă, iar asta nu avea cum să-l ajute. îşi puse o m as că ne utră
şi întrebă:
- C um e să lu crezi p e n tru fa m ilia m ea?
- S unt foarte drăguţe, re plic ă ea.
- D ră gu ţe? spuse el, sigur că n e în c re d e re a i se p u te a citit pe faţă.
E xas peran te, poate. C hiar epuizante. D a r drăguţe?
- M ie m i se pa r fo arte drăguţe, spuse S ophie.
B e n ed ic t în ce p u să zâ m bească, fiin dc ă îşi iube a foa rte m u lt
fam ilia şi se b uc u ra că S ophie în ce p ea să o iub ească şi ea. R e aliz ă
în să destul de rep ede că îşi taie sin gur crac a de sub picioare,
fiin d că cu cât fata aju n ge a să ţin ă m ai m u lt la ai lui, cu atât era m ai
puţin p ro ba bil ca ea să v re a să facă orice ar fi pus-o în tr-o lum in ă
pro a stă în fa ţa lor, inclusiv să îi d ev ină lui am antă. F ir-ar.
C a lculase greşit. D o re a atât de m ult să o aibă aproape, în L ondra,
în câ t să o angajez e în cas a m am e i lui i se păruse cea m ai bu n ă
soluţie. A sta şi destul de m u ltă insistenţă. F ir-a r să fie! D e ce n u o
convinsese să fa că cev a ce ar fi adus-o m ai uş or în braţe le lui?
 - A r tre bui să le m ulţum eşti ceru rilo r că ai o astfel de fam ilie,
spuse ea pe un to n m ai ho tă râ t decâ t vorbise to ată după -am iaza.
E u aş da orice pentru...
D a r nu te rm in ă fraza.
- A i da orice p e ntru ce anum e? în tre b ă B ene dict, surprins de cât
de inte resat era de răspuns.
E a se u ită n o sta lg ic ă pe fe re a stră şi rosti:
- Să a m o fa m ilie ca a ta.
- N u ai pe nim e ni, spuse el.
N u era o întreb are.
- N u am av ut n ic io da tă pe nim eni.
- N ici m ăcar...
A p o i îşi am inti m ărtu risire a că m am a ei m urise la naştere.
- U neori, spuse el pe u n to n blând, nu e uş o r să faci pa rte din
fam ilia B ridg erton.
E a se ră suci în ce t spre el.
- N u p ot să îm i im ag in ez cev a m ai plăcut.
- N ici nu ex istă cev a m ai plăcut. D oa r că nu e în to td e au n a uşor.
- C um adică?
B e n ed ic t în ce p u să vo rb e asc ă despre sen tim e nte pe care nu le
m ai îm p ărtăşise cu n im en i altcineva. N ic i m ăc ar cu fa m ilia lui.
- P e ntru m ajo rita te a oa m enilor, eu sunt num ai unu l dintre fraţii
B rid gerton . N u sunt B e ne d ic t sau B en sau un dom n cu avere şi,
poate, cu c eva m inte. S unt num ai... zâm bi glum eţ. U n B ridg erton.
M a i exact, al doilea. E a zâm bi. - E şti m u lt m ai m u lt decâ t atât. -
M i-a r p lă c ea să cred asta, în să lum ea nu m ă priveşte aşa.
- O a m enii sunt proşti.
E l râse. îi p lă c ea iron ia ei.
- N u te contrazic.
C â nd c red ea că s-a în ch e ia t co nv ersaţia, ea îl surprinse spunând:
- N u sem eni abso lu t deloc cu restul fam ilie i tale.
- C um aşa? în tre b ă el, fă ră să o privească.
N u v o ia ca ea să îşi dea se am a cât de im p orta nt era p e n tru el ce
u rm a să îi ră spundă.
- F ra tele tău, A n th ony ... se încruntă, gâ nd itoare. V ia ţa i-a fost
foarte in flu en ţată de fa ptul că e cel m ai m are dintre voi. Sim te un
gen de resp on sa b ilitate pe care tu nu o sim ţi.
- Stai puţin...
- N u m ă între ru pe, spuse ea, a pă sân d cu pa lm a pe pieptul lui. N u
am spus că nu îţi iu beşti fa m ilia sau că nu ţi-ai da viaţa pen tru
oricare dintre ei. D ar e altfel pe n tru frate le tău. E l se sim te
re spo nsa bil şi cred că ar c on sid era că a g re şit u n d e va dacă fraţii lui
nu ar fi fericiţi.
- D e câte ori ai v o rb it cu el?
- O sing ură dată.
C o lţurile gurii ei se încorda ră, ca şi cum s-ar fi stră du it să nu
zâm bească.
- D a r nic i n u avea m nev oie de m ai m ult. C ât despre frate le tău
m ai m ic, C olin... P e el nu îl cunosc, dar am auzit destule...
- D e la cine?
- D e la toţi. C a să nu m ai spun că lady W h istle d ow n scrie m ere u
despre el. Şi îţi m ărtu risesc că i-am citit ju rn a lu l de la început.
- A tun ci ştiai cine sunt îna in te să m ă întâlneşti.
E a aprobă.
- D a r n u te cu noşteam . E şti m ult m ai c om plica t decâ t îşi dă
sea m a lady W h istledo w n.
- S pune-m i, spuse el, pu nâ nd m ân a peste m ân a ei. C e vezi?
S ophie îl privi în ochii de c uloa rea cioc olate i şi vă zu ceva ce nu
visase să existe. O scâ nteie de vulnerab ilitate, de nevoie. V oia să
ştie că se gâ nd eşte la el, că e im p orta nt p e ntru ea. B ărbatul ăsta,
atât de sigur de sine, avea ne voie de a pro b are a ei. P oate că avea
nevo ie chia r de ea.
II lu ă de m ân ă şi în ce p u să trase ze cerc uri şi spirale pe supra faţa
m ănu şii lui fine.
- E şti... în ce p u ea uşor, ştiind că orice cu v ân t are m ai m are
im p orta n ţă în tr-un astfel de m om ent. N u eşti chia r aşa cum vre i să
pari în ochii celorlalţi. îţi place să laşi im p re sia c uiv a degajat,
ironic şi isteţ, şi chia r eşti aşa, dar d ed esub t e m ult m ai m ult. îţi
pasă, spuse, auzind cum vo c ea îi e în că rc a tă de em oţie. îţi p a să de
fa m ilia ta şi îţi pa să ch iar şi de m ine, deşi D um ne ze u ştie că nu
m erit întotde aun a.
- înto td eau na , o în tre ru p se el, rid ic ân du -i m ân a şi săru tând u-i
pa lm a cu o pasiune care îi tăie răsu flare a. înto td eau na .
- Şi... era g re u să con tinue când el o p riv ea cu atâ ta em oţie.
- Şi m ai ce? şopti el.
- M u lt din cee a ce eşti se d ato re ază fam iliei tale, spuse ea,
cuvintele re pe zin du-se să iasă. A sta e adevărat. N u po ţi creşte
într-o fa m ilie a şa de iub itoa re şi lo ială şi să nu ajung i u n om bun.
D ar ad ânc în tine, în inim a, în sufletul tău este bă rb atu l care te-a i
nă sc ut să fii. Tu, n u fiul sau frate le altcuiva. N u m a i tu.
B e ne dict o priv i atent. D e sch ise gura, dar n u avea cuvinte. N u
a vea ce să sp ună în tr-un astfel de m om ent.
- T u ai u n suflet de artist, m urm u ră ea.
- N u, scu tură el din cap.
- B a da, in sistă ea. A m vă zu t desenele. E şti foarte talentat. N ici
nu m i-a m dat sea m a cât de ta le n ta t p â n ă nu ţi-am c uno scu t fam ilia.
I-ai d esen at foa rte bine. D e la zâm betul ironic al F ra nc esc ăi pâ n ă
la felul p oz naş în care stă H yacinth.
- N u am arătat nim ă nu i altcu iv a schiţele m ele, re cu no sc u el.
E a rid ic ă brusc capul.
- N u vorbe şti serios.
E l scutură din cap.
- N im ănui.
- D a r sunt fo arte bune. E şti foa rte bun. S unt co nv in să că m am ei
tale i-ar plăc ea fo arte m ult să le vadă.
- N u ştiu de ce, spuse el, sim ţindu -se ridicol, dar nu am v ru t să le
îm p a rt cu nim eni.
- M ie m i le-ai arătat, spuse ea încet.
- C um va, m i s-a pă ru t că e bine, spuse el, atin gâ ndu -i b ă rb ia cu
degetele.
A p oi inim a îi tresări, p en tru că, deodată, to tul pă rea a fi la locul
lui. O iubea. N u ştia cum se întâm pla se, dar era adevărat. N u doar
p e n tru că era acolo. M ai fu se se ră m u lte în ain tea ei. S ophie era
altfel. îl fă ce a să râdă. îl fă ce a să vre a să o fa că şi el pe ea să râdă.
C ând erau îm p re ună , era a d evă rat că o do re a cum nu dorise pe
nim en i niciod ată , dar atunci când co rpul îi dă dea pace... E ra
m ulţum it.
C iudat, să găseşti o fe m eie care te poa te face fe ric it nu m ai
fiin dc ă e în ace eaşi c am eră cu tine. N u treb u ia să o v a d ă sau să îi
aud ă v o c ea sau să îi sim tă m irosul. E ra suficie nt să ştie că ea e
acolo. D a că asta nu era iubire, atunc i nu ştia ce altcev a p utea fi.
O privi fix, în ce rc â nd să p re lu ng e as că m o m e ntul şi să păstrez e
perfec ţiune a. O chii ei avea u o priv ire b lâ n dă şi cu lo a re a pă ru să
trea că de la un verde sm a rald la verde le m ai cald al m uşch iu lu i de
copac. B uz ele i se de sfa cu ră şi el ştiu că treb u ie să o sărute. N u că
voia, ci că trebuia. A v e a nevo ie ca ea să fie alături de el, sub el,
de asup ra lui. V o ia să o aibă în el, în ju ru l lui, parte din el. A v e a
nev oie de ea cum ai nev oie de aer. Şi, gân di el în u ltim a clipă de
raţiu ne de dinainte de sărut, a vea nevo ie de ea ch iar acum .

C a pitolu l X V II

A u to a re a a afla t că acum do uă zile, în tim p ce lu a ceaiul la

G uunter, lady P e n w o od a fo st lo vită în cap de un b isc u it zburător.
N u ştiu cine l-a aruncat, dar suspiciu nile se în d re a ptă spre cele m ai
tine re cliente, do m nişo ara F e lic ity F e a th e rin gton şi do m n işo ara
H y a cinth B ridgerton.

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N , 21 M A I 1817

S ophie m ai fuse se săru tată şi înainte. B e ne dict o m ai sărutase.

D ar nim ic, niciu n m om e n t şi n iciun sărut n u o p re gă tis eră pen tru
asta. N u era u n sărut. E ra R aiul. O săruta cu o inten sitate pe care
ea nu o înţeleg ea, cu b uze care o ta c hina u şi o m ân gâ ia u în acelaşi
tim p. B e ne d ic t ap rin de a în ea un foc, o do rin ţă de a fi iu bită şi de a
iubi. Şi, D u m n eze u să o ajute, când o săruta el, to t ce îşi d ore a era
să îl sărute şi ea.
A b ia d acă îl auzi rostin du-i în şoa ptă num ele , fiin dc ă urech ile îi
erau astupate de tu m u ltul inim ii. S im ţea dorinţă. S im ţea nevoie.
C e prostie să c rea dă că poa te să neg e aşa ceva. C ât de infatu ată să
fie, ca să c rea d ă că p u te a să se op un ă une i astfel de pasiuni!
„ S o p h ie “ , spune a el încon tinu u, sărutân du-i obrajii, gâtul,
urechea. îi spusese nu m ele de atâ tea ori în câ t ea se sim ţea
cu fu nd ată în el. S im ţi că îi desch eie na stu rii ro chiei, iar m ate ria lul
alun ecă la o parte. Se în tâ m p la ceea ce ea ju ra s e că nu v a perm ite
niciodată. C u to ate astea, atunc i când roc hia îi ajunse la m ijloc,
dezg olind-o, ea îi spuse num ele şi îşi arcui spatele, oferin du-i-se
ca şi cum ar fi fo st un fruc t interzis.
L ui B e n ed ic t i se tăie ră suflarea. îşi im ag inase m om en tu l ăsta de
a tâtea ori... în fiecare no apte, în pat. îl visa se de ne nu m ă rate ori.
D a r re alita te a era m u lt m ai dulce decâ t orice vis. Şi cu m u lt m ai
erotică.
M â n a lui, care pâ n ă atunc i îi m âng âiase spatele, aln eca încet.
- E şti atât de frum oasă, şopti, ştiind că cee a ce spune nu e
suficient. C a şi cum cu vinte le ar fi p u tu t v re od ată să d escrie ce
sim ţea. A poi, când cu degetele tre m u râ nd îi atinse sânul, gem u
chinuit. C uvintele nu-şi m ai avea u locul. S im ţea o nev oie atât de
puternică, de prim itivă , să o aibă, să fie a lui. N u p u te a vorbi. A bia
dacă m ai p u te a gândi.
N u era sigur cum aju nsese fem eia asta să în se m n e atât de m ult
pe ntru el. I se p ă rea că, în spaţiul scu rt al câto rv a săptăm âni,
devenise indispen sa bilă. C a aerul. Şi totuşi, n u se întâ m pla se
foarte repede. F usese un p ro ces lent, care îi colora se em oţiile pâ nă
ce aju nsese să sim tă că fa ră ea v ia ţa lui n u a vea sens.
îi atinse b ărbia, rid ic ân d u-i ch ipu ca să o p o a tă privi în ochi.
P ăre au a a vea o strălucire in ten să şi erau plini de lacrim i neplânse.
B uzele îi tram urau, iar el ştiu că şi ea era la fel de em o ţion ată ca şi
el. Se ap lec ă încet. V o ia să îi de a oc azia să sp ună nu. A r fi m urit
dacă se în tâ m p la asta, dar ar fi fost cu m u lt m ai ră u ca ea să
regre te dup ă aceea.
D a r S ophie nu spuse nu şi, când el era fo arte aproape, în chise
ochii şi a ple că u şo r capul în tr-o parte, invitându-1 în tăc ere să o
sărute. E ra u im ito r dar, de fiecare da tă când o săruta, buz ele ei i
se pă rea u şi m ai dulci, m iro su l ei, şi m ai atrăgător. Şi n e vo ia lui
creştea. S ângele îi fierbe a de do rin ţă şi avu ne voie de tot
au toc on tro lu l de care era în stare ca să n u o îm ping ă pe divan şi să
nu îi sfâşie rochia.
A sta urm a m ai târz iu, se gân di z âm bind p e n tru sine. D a r acum ,
cu sigu ra nţă p rim a da tă p e ntru ea, treb u ia ca totul să se întâ m ple
în ce t şi tan dru . A ş a cum v isa orice tânără.
Sau poa te că nu. Z âm betul i se tran sform ă în tr-un râ n je t în to ată
regula. Jum ă tate dintre lu crurile pe care v o ia să i le facă n u erau
lucruri care să-i fi trec u t ei v re od ată p rin cap.
- D e ce zâm beşti? în tre b ă ea.
E l se retra se p uţin şi îi a puc ă fa ţa în tre palm e.
- D e und e ai ştiut că zâm besc?
- A m sim ţit pe buze.
E l le atinse cu u n deget, de sen ând u-le conturul, apoi apăsă
m arg in ea ung hiei de -a lung ul pielii ge neroase.
- T u m ă faci să zâm besc, şopti el. C â nd n u m ă faci să urlu, m ă
faci să zâm besc.
îi frem ă ta ră b uzele, iar ră su flare a ei caldă îi m ân gâ ie degetele.
E l îi sărută o m ână, folo sin d un ul dintre degete ca să-şi deseneze
con turu l gurii, la fel cum făcuse m ai devrem e cu buz ele ei. în tim p
ce p riv ire a ei de v en ea m ai uim ită, el îi cu prinse vâ rfu l degetului cu
gu ra şi îl supse uşor, gâ dilân du-i piele a cu dinţii şi cu lim ba. E a
tresări, iar sunetul pe care îl scosese era dulce şi erotic în acelaşi
tim p.
B e n ed ic t v o ia să o întreb e o m ie de lucruri. C um se sim ţea?
C e sim ţea? D ar se te m e a ca ea să nu se ră zg â n de a sc ă da că îi dăd ea
oc azia să sp un ă ceva. A ş a că, în loc de între bări, îi dădu sărutări,
lipind u-şi buz ele de ale ei şi inv itâ nd u-le la un dans pa sio nal al
dorinţei.
 îi m u rm u ră n um ele ca pe o bine cu vân ta re şi o în tin se pe divan,
cu spatele gol atingâ nd tapiţeria.
- Te vreau, spuse răguşit. N ic i nu ştii. N u ştii.
S ingurul ei ră spu ns fu un fel de g eam ăt gâtuit, care îl aprinse şi
m ai tare. D eg ete le lui o strânseră, a păsând u-i pielea, în tim p ce
bu zele co borau pe lin ia gâtului. O sărută din ce în ce m ai jo s,
făcâ nd num ai o scu rtă p a uz ă când ajunse de asu pra sânilor. E ra cu
to tul sub el acum , cu ochii ap rinşi de dorinţă, şi era m ult m ai bine
de cât în v isele lui. Şi cum m ai visa se la ea!
G em u ră gu şit şi po se siv şi îi ap uc ă unu l dintre sfâ rcuri cu gura.
E a scoase un sunet subţire şi pierdut, iar el nu re uşi să-şi
stă pân eas că p rop riu l sune t de satisfacţie.
- T aci. D ă-m i voie... spuse el.
- D ar...
E l îi pu se un deg et peste buze, pro ba bil pu ţin p re a apăsat, fiin d că
îi era din ce în ce m ai greu să se controleze, şi spuse:
- N u te gân di la nim ic. D ă -m i voie să-ţi fac plăcere.
E a îl priv i n e sig u ră dar, când el îşi m ută g u ra de asu pra celu ila lt
sân şi îşi re lu ă ata cul senzual, ochii ei îşi p ie rd u ră claritatea,
buzele i se de sfa c ură şi lăsă capul pe perne.
- îţi place? şopti el, dese nân du-i con turu l u n u ia dintre sfârcuri.
S ophie ab ia da că p u te a desch ide ochii, dar ap ro bă din cap.
- D a r a sta îţi place?
G u ra lui se m uta se sub sân, und e îi săru ta p ie le a sensibilă.
R e sp irân d repede, ea dădu iar din cap.
- D a r asta?
îi de sfă cu roc h ia c eva m ai m ult, săru tând -o pâ nă în dreptul
buricului. D e da ta asta S ophie n u m ai reu şi nici să dea din cap.
D um ne zeu le, era ap roape g oa lă în ain te a lui, şi nu p u te a de cât să
geam ă, să ofteze şi să îl im plore să nu se oprească.
- A m nev oie de tine, g em u ea.
E l rosti înfun dat, în tim p ce co n tin uă să o sărute:
- Ştiu.
S ophie se zbătu sub el, an im a tă de o ne vo ie p rim itiv ă de a se
m işca. C ev a ciud at creştea în ea, cev a fierbin te şi care o înfiora.
E ra ca şi cum ar fi fo st gata, ga ta să îşi iasă din piele. C a şi cum ,
du pă dou ăze ci şi doi de ani de viaţă, în ce pe a în sfâ rşit să trăiască.
V o ia să îi sim tă p ielea, aşa că îi a puc ă b lu za din b um bac fin şi
trase. II atinse, plim b ân d u -şi m âinile pe spatele lui, surprinsă şi
b u c uroa să când m uşc hii i se în co rd a ră sub ating ere a ei.
- S ophie, ge m u el, tre m urân d când ea îşi stre cură m âin ile sub
căm aşă ca să îi a tin gă pielea.
R e ac ţia lui o încu ra jă, aşa că îl m ai m âng âie puţin, rid ic ân d
m âinile p â nă când îi atinse um erii laţi şi puternici. E l ge m u din
nou, apoi în ju ră în şoa ptă şi se ridic ă de de asup ra ei.
- A n aibii c ăm aşă ne încurcă, m o rm ă i el şi o scoase dintr-o
m işcare, arun cân d-o cât colo.
S ophie reu şi să a runce o sin gu ră privire spre pieptul lui în ain te
să se în to a rc ă de asu pra ei. D e da ta asta erau am â nd oi goi. E ra cea
m ai plă c u tă senzaţie pe care o av usese vreodată. E ra atât de cald
şi, deşi avea m uşch i puternici, piele a lui era m oale şi seducătoare.
M iros e a frum os, o com b in aţie m as cu lină de să pun şi santal.
în c e p u să o sărute pe gât, iar S ophie îi atinse părul. A v e a firul
gros şi asp ru şi o gâ dila sub bărbie.
- B enedict! oftă ea. E perfect. N u îm i po t im a gina c eva m ai
frum os.
E l o privi, z âm bind pus pe rele
- E u pot.
S ophie îşi sim ţi buz ele d esfăcâ ndu -se şi se gân di că prob ab il
pare tare pro stuţă, stâ nd acolo şi privindu-1 p u r şi sim plu.
- A ştea ptă, spuse el.
- D ar...
S coase u n ţip ă t sc urit când el îi scoase pantofii. îi luă gle z na şi o
m ân gâ ie în sus, spre pulpă.
- Ţ i-ai im a ginat asta? în tre b ă el, de se nân d spirale în spatele
ge nu nch iu lu i ei.
E a scu tură din cap, înc e rc â nd să stea n em işcată.
- C hiar aşa? m u rm u ră el. A tu nc i sunt sigur că n u ţi-ai im ag in at
nici asta.
R id ic ă m â n a şi îi de sfă cu p ortjartieru l.
 - B e ne dict nu trebuie.
- B a da. T rebuie.
îi de zgo li lent picio are le, elibe rân du -le din ciorapi.
- T rebu ie neapărat.
S ophie privi în câ n ta tă cum îi a ru ncă peste cap. C iorapii ei nu
erau de c ea m ai bu n ă calitate, dar erau destul de uşori, aşa că
p lu tiră prin aer ca p uful de p ăp ădie şi a teriza ră unul pe o veioză,
celălalt, pe podea. A poi, când ea în c ă râd ea şi se u ita după
ciora pu l care atâ rn a am e ţit de abajur, el o surp rinse şi îşi lăsă
m âin ile să alu nece pâ n ă sus, pe pulpele ei.
- în d ră z n es c să spun că nim en i nu te -a m ai atins aici.
S ophie clă tin ă din cap.
- Şi cred că nici n u ţi-ai im aginat-o vreodată.
E a scu tură din no u din cap.
- D a că nu ţi-ai im a ginat asta...
îi strânse pulpele, iar ea ţip ă şi se arcui.
- A tunc i sunt sigur că nu ţi-ai im a ginat n ici asta.
D eg ete le lui urc ară m ai sus, un ghiile îi zg âria ră uşor p ielea, apoi
el îi atinse m ie zu l fem inităţii.
- N u! spuse ea, m ai m u lt din reflex. N u se poate...
- B a da. T e asigur că eu pot.
- D ar... O!
E ra ca şi cum m in te a i s-ar fi topit. N u p u te a form a niciu n gând
coerent. N u se p utea co n cen tra decâ t la c eea ce îi făce au degetele
lui. L a asta şi la cât de ne ru şin at era ceea ce fă ce a şi la cât de m ult
nu v oia ca el să se oprească.
- C e îm i faci? susp in ă ea, în co rdâ ndu -se , fiin dc ă el gă sise un
pu n c t sensibil.
- T otul, spuse el, sărutând-o. O rice vre i tu.
- V reau... O!
- îţi place? îi şopti el aproap e de ureche.
- N u ştiu ce vreau, spuse ea cu ră su flare a tăiată.
- Ş tiu eu.
O săru tă u şo r pe lobul urechii.
- Ş tiu exac t ce vrei. A i în cre de re în m ine.
 Şi a fo st atât de uşor. E a i se dărui com plet. N u că nu ar fi fost
oricum fo arte ap roape de asta şi înainte. D ar când el rostise „A i
în cre de re în m in e .“ ea ştiuse că a vea în cre dere şi ceva se
schim b ase în ea. E ra pregătită. N u era bine, dar era p re gă tită şi îşi
dorea asta, şi, o da tă în viaţă, a vea de gâ nd să facă un lucru
n eb un esc şi to tal diferit de felul ei de a fi. N u m ai p e ntru că dore a
asta. C a şi cum i-ar fi citit gâ ndurile, el o atinse pe obraz cu m ân a
lui m are.
- D a că vrei să m ă opresc, spuse cu o vo ce durero s de gu turală,
trebu ie să-m i spui acum . N u p este zece m inu te şi nici peste unul
singur. A cum .
Im pres io na tă că el s-a op rit să întrebe, ea îl m ân gâ ie pe obraz,
dar, când de schise gura, sing urele cu vinte pe care pu tu să le
ro ste as că fură:
- Te rog.
în ochii îi străluci do rin ţa şi, ca şi cum s-ar fi rup t ceva în el, se
sc him b ă dintr-o dată. N u m ai era tan d ru şi ră bdător. D e ven ise un
bă rb at co ple şit de n e v o ia de a o avea. M âinile îi erau pe ste tot, pe
picioa rele ei, pe talie, pe chip. în ainte ca ea să-şi dea se am a ce se
întâm p lă, îi sc osese ro c hia şi o arunca se pe podea, ală turi de
ciorapi. E ra co m p le t goală, şi era ciud at dar în ace laşi tim p
potrivit, atâ ta tim p cât el o atingea.
D iv an ul era în gust, dar n u conta. B e ne dict reuşi cum va, să îşi
sco ată cizm ele şi pa ntalonii. Se lipi de ea în tim p ce-şi aru nca
încălţările , inca pab il să se înd ep ă rte z e nici chia r şi pe n tru o clipă.
D ura m ai m ult, dar aşa nu m ai a vea sen zaţia că va m uri da că n u o
atinge.
M ai dorise şi alte fem ei. M a i avu sese ne vo ie de ele. D a r cee a ce
sim ţea acum era m ult m ai m ult. E ra cev a spiritual. A v e a de -a face
cu sufletul lui.
G ol în sfârşit, se a ple că din no u de asup ra ei, orin du -se o clip ă ca
să se buc ure de m om ent, de atin ge rea pielii ei, din cap p â nă în
picioare. A v e a o erecţie m ai p u te rn ic ă decâ t îşi am in tea să fi avut
vreod ată, dar reu şi să se stă pân eas că şi în ce rc ă să se m işte încet.
E ra p rim a ei dată. T reb u ia să fie perfect. Sau, da că n u perfect,
m ăca r foarte, foarte bine.
S trecu ră o m ân ă în tre ei şi o atinse. E ra pregătită. M ai m ult de cât
p re g ătită pe n tru el. L ăsă u n de get să îi alu nece în ea, zâm bind
satisfăc ut atunci când to t corpul i se în co rd ă şi tresări la atinge rea
lui.
- E foarte... spuse ea cu o vo ce guturală, re sp irân d greu. F oarte...
- C iudat? în tre b ă el.
E a ap rob ă din cap.
B e n ed ic t zâm bi. înce t, ca o pisică.
- O să te o bişnu ieşti, pro m ise el. M i-am p ropu s să te ajut să te
obişnu ieşti foarte repede.
Sophie lăsă capul să-i c adă pe spate. E ra o ne bu nie febrilă. C ev a
creştea în ea, adânc, ră su cin du -se şi pulsând, în co rd ân d u-i
m uşchii. E ra cev a ce tre bu ia eliberat, c eva ce o strângea. C u to ată
presiunea, se sim ţea m inunat, ca şi cum p e ntru asta ar fi v e n it pe
lum e.
- B enedict! oftă ea. Iu bire a mea!
E l în g h eţă o clipă, destul cât ea să ştie că o auzise. D ar nu spuse
nim ic, o săru tă doa r pe gât şi îi strânse piciorul, aşe zân du-se în tre
pulpele ei şi îm ping â n d p u ţin în ea. S ophie desc hise gura, şocată.
- N u te tem e, spuse el am uzat, c itindu -i gân du rile, ca de obicei.
O să intre.
- D ar...
- A i în cre de re în m ine, îi m u rm ură el pe buze.
înce t, îl sim ţi intrând. E ra invadată, piele a îi era întinsă, şi cu
toate astea n u era toc m ai rău. E ra...
E l îi atinse obrazul.
- P ari foarte serioasă.
- în ce rc să-m i dau sea m a cum e, re cu no sc u ea.
- D a că poţi să faci asta, atunci nu m ă de scurc sufic ien t de bine.
U im ită, ea îl privi. E l îi zâm b ea din colţul gurii, cu ex presia
ace ea care o to p ea de fiec are dată.
- N u te m ai gân di atât, şopti el.
- D ar e greu să nu... O!
A p o i în chise ochii şi îşi arcui spatele. B e ne dict îşi ascunse capul
în tre um ăru l şi gâ tul ei, ca să nu i se v a d ă ex p resia am uzată. C ea
m ai eficien tă cale de a n u o lăsa să se gâ n de a sc ă pre a m u lt la un
m o m e n t care treb u ia să fie se nzaţie şi em oţie p ă re a a fi să nu se
oprească. C o ntin u ă să se m işte. în ain te, ne cruţă tor, alu ne cân d
afară şi în apo i, p â n ă când ajunse la b a rie ra fra gilă a virg in ităţii ei.
T resări. N u m ai fuse se cu o virgină. A uz ise că doare, dar că nu
aveai ce să faci, ca bărbat. C u sigu ra nţă că, dacă era atent, ei i-ar fi
fo st m ai uşor.
P riv i în jo s. S ophie a vea ob rajii îm bu jo ra ţi şi re sp ira repede.
A ve a ochii pe ju m ă ta te în chişi şi era, evident, cu prin să de pasiune.
C e ea ce îi în teţi şi lui em oţia. D um ne zeu le, o dorea atâ t de m ult că
era aproap e dureros.
- S -ar p u te a să te doară, m inţi el. E ra sigur că o v a durea. D ar era
prin s în tre do rin ţa de a îi spune adevărul, ca ea să fie pre gătită , şi
n e vo ia de a o linişti şi a o proteja.
- N u contează. T e rog. A m ne vo ie de tine.
B e n ed ic t o m ai săru tă o da tă cu pasiu ne, apoi îm p in se şoldurile
înainte. O sim ţi înc o rd â nd u-se în m om en tu l în care o de zv irg in ă şi
îşi m uşcă, literalm ente, m ân a ca să nu îşi de a drum ul e xac t atunci.
Se sim ţea ca u n bă ie ta n de şaispreze ce ani şi n u ca un b ă rb at de
treizeci. E a îl făce a să se sim tă aşa. N u m ai ea. E ra vulnerabil.
S trâ ng ând din dinţi, B e ne dict în ce pu să se m işte în ău ntru l ei, încet,
deşi to t ce dorea era să uite de toate.
- S ophie, îi re p etă el num ele, în ce rc â nd să n u u ite că p rim a da tă
treb uia să aib ă g rijă de ea, de nev oile şi de p lă c ere a ei. O să fie
perfect. T reb uia să fie. V oia ca ei să îi p la c ă ce făceau. V oia să îl
iubească.
E a re sp ira din ce în ce m ai rep ede şi fiec are m işcare a ei îi
în te ţe a şi lui dorinţa. în ce rc a se să fie tan d ru p e ntru ea, dar îi era
fo arte gre u să se m ai abţină. M â in ile ei erau peste tot, pe şoldurile
lui, pe spate, pe um eri.
- S ophie, g em u el din nou.
N u se m ai p u te a ab ţine m ult. N u era suficie nt de puternic. N u
era de stul de nobil. N u era...
- O!
 E a trem ură sub el, arcu in du-se şi ţipând. îl zgârie pe spate, dar
n u conta. N u ştia decâ t că ea se eliberase, şi era bine, şi, pe ntru
D um ne zeu , acum p utea şi el...
-A h !
E xplodă. N u ex ista un alt c uvâ nt pe n tru asta. N u se pu te a opri
din m işcare , din trem urat. A poi, în tr-o secundă, se p ră buşi peste
ea, va g co nştie nt că p ro ba bil o striveşte, dar inca pab il să se m işte.
A r fi tre b uit să sp un ă ceva, ca ea să ştie cât de m in un a tă fusese.
D ar lim ba i se îm p le tic ea şi b uz ele îi pă re a u îm pie trite. în plus,
a bia da că p utea desch ide ochii. C uv intele frum oase tre bu ia u să
m ai aştepte. E ra n um ai un b ă rb at şi treb u ia să-şi reca pete
răsuflarea.
- B e ned ict? şopti ea.
E l m işcă m âna. E ra singu rul lucru pe care îl pu te a face ca să îi
arate că a auzit.
- A şa e m ereu?
E l scu tu ră din cap, sperând ca ea să sim tă m işca re a şi să
în ţe le a gă ce înse am n ă. S ophie oftă şi p ă ru să se a d ân cea sc ă şi m ai
m ai m ult în perne.
- N ici nu credeam .
B e n ed ic t o săru tă pe tâm plă, singu rul loc und e p u te a ajunge. N u
era m ere u aşa. V isase la ea de m ulte ori, dar asta... E ra m u lt m ai
m ult decâ t în vis.

S ophie nu cred ea că se poate, dar p ro ba bil că adorm ise, ch iar şi

cu gre uta te a lui B e ne d ic t de asup ra ei. P roba bil că şi el adorm ise,
fiin d că pe ea o trez i aerul rece care lu ă locul trup u lu i lui atunci
când el se ridică.
O acop eri cu o p ă tu ră înainte să apuce să se sim tă je n a tă că e
goală. Z âm bi şi roşi, fiin d c ă nu p re a av ea ce face ca să nu se
sim tă ruşinată. N u îi pă rea deloc rău, dar dacă îţi pierzi virgin itatea
pe un divan, nu ai cum să nu te sim ţi pu ţin je na tă . N u era posibil.
P ă tu ra fusese, to tuşi, un g est atent. N u surprinzător, fiin dc ă
B e ne d ic t era u n b ă rb at atent. E ra clar că n u şi m o dest, fiin dc ă nu
în ce rcă să se acope re atunc când trav e rsă cam era ca să adune
haine le aru nca te neatent. S ophie îl privi cu ra jo asă în tim p ce el
îm b ră ca pan talon ii. S tătea drept, m ân d ru de el însuşi, iar zâm betu l
lui când o surprinse privindu-1 era cald şi direct. D oa m ne, cum îl
m ai iubea!
- C um te sim ţi? în tre b ă el.
- B ine. C om od.
Z âm bi tim id.
- S plendid.
E l îşi pu se căm aşa.
- O să trim it pe c ine va care să-ţi a du că lucrurile.
S ophie clipi.
- C e vrei să spui?
- N u -ţi face griji. M ă asig ur că e o pe rso an ă discretă. Ş tiu că ar
pu te a fi je n a n t p e ntru tine, acum , că îm i cu noşti fam ilia.
S ophie strânse p ă tu ra la piept, dorin du-şi ca ro c h ia ei să nu fie
atât de departe. D e od ată se sim ţi ruşinată. F ăc use singu rul lucru pe
care ju ra s e m ere u că nu-1 va face, iar acum B e n ed ic t p re su p un ea
că îi v a fi am antă. Şi de ce n u i-ar fi? E ra o p re su pu n ere norm ală.
- T e ro g să nu trim iţi pe nim eni, spuse ea cu o voc e m ică.
E l o privi surprins.
- P re feri să m erg i tu însăţi?
- P re fe r ca lu crurile m ele să ră m â nă unde sunt, spuse ea încet.
E ra m ai u şo r decâ t să îi sp ună direct că nu va fi a m a nta lui. O
dată, da, se putea. O da tă pe care n u o v a u ita şi o v a preţui. D a r o
v ia ţă ală turi de un b ă rb at care nu îi era soţ... Ş tia că n u po ate face
asta. S ophie îşi priv i pâ ntecele, ru gâ n du -se să nu a duc ă pe lum e un
copil nelegitim .
- C e îm i spui? în tre b ă el privin d-o atent.
L a naiba. N u p u te a să o lase să ale agă c ale a cea m ai uşoară.
- S pun, rosti ea în g hiţin d în sec, că nu p ot fi am a nta ta.
- D a r asta ce a fost? între bă el în corda t, flu tu râ n d o m ân ă spre
ea.
- A fo st o eroare de ju d ec ată , spuse ea fa ră să-l prive a sc ă în ochi.
- D e ci sunt o eroare? spuse el pe un to n n e ob işn uit de calm .
C e frum os. N u cred că am m ai fo st o eroare pe n tru cin e v a pân ă
acum .
- Ştii că nu asta am v ru t să spun.
- Ştiu?
E l a pu că o c izm ă şi o sprijini pe braţu l fo toliului, ca să o po a tă
trage pe picior.
- S incer să fiu, dra ga m ea, n u m ai sunt sigur că ştiu ce vrei să
spui.
- N u treb uia să fac asta...
E l în to arse brusc capul spre ea, cu p rivire a a prinsă total
n e po trivită pe ntru zâm betul sec.
- A c um sunt c eva ce nu treb u ia să faci? E x celent. M ai bin e decât
o scăpare. N u treb u ia e c eva m u lt m ai grav. N u gă seşti?
- N u e nev oie să fii atât de supărat.
E l înc lină capul într-o parte, ca şi cum ch iar ar fi luat în
considerare ce spu ne a ea.
- A şa sunt? C re dea m că sunt prieten os şi înţe leg ăto r. U ite, nu
ţip, n u sunt agitat...
- P re fe r să ţipi decâ t să fii aşa.
E l îi rid ic ă ro c hia şi o a run că spre ea, brutal.
- N u p rim im m ere u ce pre ferăm , nu e aşa, do m nişo ară B e ckett?
E u unu l p o t să de pu n m ărturie în p rivin ţa asta.
E a a pu că roc h ia şi o acope ri cu pătura, spe rân d să găs e asc ă o
cale de a se îm b ră ca fă ră să se dezvelească.
- A r fi o trea b ă inte resantă d acă ai reu şi să faci asta, spuse el
priv ind -o de sus.
E a îl priv i fix.
- N u îţi cer să te scuzi.
- E o uşura re, fiin d c ă nu cred că aş găsi cu vinte le potrivite.
- Te ro g să nu fii sarcastic.
Z âm betul lui era fo arte ironic.
- N u eşti în p o stu ra de a m ă rug a ceva.
- B e nedict...
E l se apropie, priv in d-o fă ră ruşine.
- D o a r da că m ă rogi să vin lâng ă tine, cee a ce po t să fac cu
plăcere.
 E a nu răspunse.
- înţe leg i, în tre b ă el cu o privire m ai blândă, cum este să fii dat
la o pa rte? D e câte ori crezi că m ă poţi respinge înainte ca eu să nu
m ai înce rc?
- N u asta vreau...
- T erm in ă cu scuz a asta învec hită. A m obosit. D a că voiai să fii
cu m ine, ai fi fo st cu m ine. C â nd spui nu, e pe n tru că vre i să spui
nu. - N u înţele gi, spuse ea cu voc e scăzută. T u ai pu tu t să faci
în to td e au n a orice ţi-ai dorit. U nii dintre noi nu avem ace st lux.
- F ra ierul de m ine. E u cred eam că exac t asta îţi ofer.
- L u xu l de a fi a m a nta ta, spuse ea amar.
E l îşi în cru c işă bra ţele, spunând:
- N u ar tre bu i să faci nim ic ce n-a i fă cut deja.
- M -a m lăsat p u rta tă de val, spuse ea încet, în ce rcâ nd să-i ignore
insulta.
A sta m erita. Se cu lcase cu el. E ra norm al să se aştepte să îi
d ev ină am antă.
- A m greşit, co n tin uă ea. D ar asta nu îns e am n ă că treb u ie să o
fac din nou.
- îţi p ot oferi o v ia ţă m ai bună, spuse el încet.
E a scu tură din cap.
- N u v re au să fiu a m a nta ta. N u v re au să fiu am a nta niciu nui
bărbat.
B uzele lui B e n ed ic t se d esc hise ră din c auz a şocului.
- S ophie, spuse el, nev en in d u -i să creadă. Ştii că n u m ă pot
în su ra cu tine.
- S igur că ştiu, îl rep ezi ea. S unt servitoare, dar n u sunt proastă.
B e n ed ic t în ce rc ă să o înţelea gă. Ş tia că v re a să fie respec tab ilă,
dar tre b uia să ştie că el nu îi p u te a oferi asta.
- A r fi gre u şi pe ntru tine, spuse încet, ch iar dacă ar fi să te iau
de soţie. N u ai fi acceptată. în a lta societate e crudă.
S ophie râse, tare şi sec.
- Ştiu, spuse ea z âm bind fă ră um or. C re d e-m ă că ştiu.
- A tunc i de ce...
- F ă-m i o favoare, îl în tre ru p se ea, în torcân du-se , ca să nu se m ai
uite la el. G ăse şte-ţi o soţie. C in ev a acc eptabil, care să te facă
fericit. Şi u ită de m ine.
C uv intele ei îl atinsera, şi B e ne dict îşi am inti brusc de
dom nişo ara de la balu l m ascal. E a era din lum ea lui, de nive lu l lui.
E a ar fi fo st acc eptabilă. R e aliz ă brusc, stând acolo şi p rivin d-o pe
Sophie gg he m uită pe div an şi în ce rc â nd să nu se uite la el, că
alături de fem eia a ce ea îşi im ag inase în to td e au na viitorul.
Se gâ n de a la ea ca la o soţie, ca la m am a co piilo r lui.
P etrec use ultim ii doi ani pâ n d in d fiec are uşă, a şte ptând ca ea să
intre. U ne ori se sim ţea ciudat, chia r prost, dar n u re uşise să o uite.
Sau să scape de visul în care el îi de cla ra iu bire v e şn ic ă şi în care
trăiau fe riciţi pâ n ă la adânc i bătrâneţi. E ra o fante zie pro ste ască
p e n tru un b ă rb at cu re pu ta ţia lui, în du io şător de dulce şi de
sen tim entală, dar n u re uşise să se abţină. C â nd creşti în tr-o fa m ilie
m are şi iub itoare ajun gi să îţi doreşti să în te m eie z i u na aidom a.
D ar fe m e ia de la balul m asc at n u era m ai m u lt decâ t o iluzie.
N ic i nu ştia cum o cheam ă. P e când S ophie era aici. N u se pu te a
în su ra cu ea, dar asta nu îns e m n a că n u p u te a u să fie îm preu nă. A r
fi fo st un com p rom is, m ai m u lt din p a rte a ei, era p re gă tit să
adm ită. D a r pu tea u s-o facă. Şi ar fi fo st m ai feric iţi decâ t dacă ar
fi ră m as separaţi.
- S ophie... în ce pu el. Ş tiu că situ aţia n u e ideală.
- N u, îl în tre ru p se ea cu o vo ce scăzută.
- D a că m -a i asculta...
- T e rog. N u.
- D a r n u m ă...
- O preşte-te! spuse ea ridic ân d pe ric ulo s de m ult vocea.
îşi strâ nge a um erii cu m âin ile şi îi ridic ase ap roape p â n ă la
urechi, dar B e n ed ic t co ntin u ă să vorbe ască. O iubea. A v e a nevoie
de ea. T re bu ia să o facă să în ţeleagă.
- S ophie, ştiu că ai fi de acord dacă...
- N u vre au u n copil ne le g itim ţip ă ea, c hin uindu -se să răm â nă
aco pe rită cu pătura, dar rid icân du -se. N u vreau! T e iubesc, dar n u
atât de m ult. N u iubesc pe nim e ni suficie nt ca să fac aşa ceva.
P riv irea îi fugi spre pâ nte cele ei.
 - S -ar p u te a să fie de ja p re a târziu.
- Ştiu, spuse ea încet. Şi de ja am re m uşcări.
- D a, reg retele sunt dureroase.
E a se u ită în altă direcţie.
- N u re g re t ce am făcu t noi. A ş v re a să po t re greta. Ş tiu că aşa ar
treb u i să fie. D a r nu regret.
B e n ed ic t o priv i pu r şi sim plu. V oia să o înţelea gă, dar n u p utea
p ricep e de ce era atât de h otărâ tă să nu îi fie am a ntă şi să nu aibă
copiii lui, cu to ate că n u re gre ta ce făcuseră. C um p utea spune că îl
iubeşte? D u re rea era cu atât m ai m are.
- D a că nu avem un copil, spuse ea încet, atunci o să m ă c onsid er
foarte noroc oasă. Şi n u v re au să ten te z din n ou soarta.
- N u. O să m ă ten te zi num ai pe m ine, spuse el, au zin d rău tate a
cu care ro stise cu vintele şi regre tând -o .
E a îl ignoră, tră gâ nd p ă tu ra m ai sus şi uitân du -se la ta b lo ul de pe
perete, dar fă ră să-l va d ă cu adevărat.
- A m o am intire pe care o voi preţu i m ereu. Şi pro b ab il că din
cau za asta nu p ot să re gre t ce am făcut.
- N u o să te înc ă lz e as că noaptea.
- N u, ap ro bă ea cu tristeţe. D ar o să îm i um p le visele.
- E şti o laşă, o a cuz ă el. O laşă fiin dc ă nu v rei să-ţi în d ep line şti
visele.
E a se răsuci.
- N u, spuse pe un to n u im itor de calm . S unt u n copil di flori,
în ain te să spui că n u c on tea ză pe n tru tine, lasă-m ă să te asigur că
pe ntru m ine contează. Şi la fel şi pe ntru ceilalţi. N u a tre c ut o zi
fă ră să m i se a m in tea scă în tr-u n fel sau altul desp re cum am ven it
pe lum e.
- S ophie...
- D a că aş av ea u n copil, spuse cu v o c ea trem urând , ştii cât de
m u lt l-aş iubi? M a i m ult decâ t viaţa, m ai m u lt decâ t aerul, m ai
m u lt decâ t orice. C um să îl ră nesc aşa cum am fo st şi eu ră nită?
C um să las, poate, o altă fe tiţă să sufere cum am sufe rit eu?
- Ţ i-ai re sping e copilul?
- S igur că nu!
 - A tu nc i nu ar suferi ca tine, spuse B en edic t, ridic in d din um eri.
N ic i eu n u l-aş respinge.
- N u înţelegi, spuse ea, scâncind.
E l se p re făc u că n-o aude.
- E a de vă rat că tu ai fo st re sp in să de pă rinţi?
E a z âm bi rece şi ironic.
- N u tocm ai. Ig no ra tă e un cu v ân t m ai bun.
- S ophie, spuse el, a prop iin du-se şi luând -o în braţe, nu trebu ie
să rep etă m greşelile p ă rin ţilo r tăi.
- Ştiu, spuse ea trist, fă ră să se zb ată să scape din îm bră ţişare ,
dar şi fa ră să îl îm b ră ţişez e la rân du l ei. D e asta nu p ot fi am a nta
ta. N u v re au să rep et v ia ţa m am ei.
- N u ar fi aşa.
- Se spune că ace ia care sunt intelige nţi în v a ţă din greşeli, îl
în tre ru pse ea, oprind u-i protestele. D ar cei cu a de vă rat in telige nţi
în va ţă şi din greşelile celorlalţi.
Se retrase, apoi se în to arse spre el.
- îm i plac e să cre d că eu sunt din a do ua categorie. T e rog să
nu-m i ră peşti asta.
D u re rea din ochii ei era aproap e pa lpabilă. îl du re a pieptul, aşa
că facu u n pas înapoi.
- A ş v re a să m ă îm bra c, spuse ea, în to rc ân du -se cu spatele. C red
că ar trebu i să pleci.
E l o privi câteva secunde, apoi spuse:
- A ş p utea să te fac să te ră zgând eşti. A ş p utea să te sărut, şi tu
ai...
- N u ai face asta, spuse ea, ră m ân ân d ne m işcată. N u eşti genul
care să facă aşa ceva.
- B a da.
- M -a i săruta, apoi te-a i urî pe n tru că ai facut-o. Şi nu ar dura
decâ t o secundă.
E l ieşi fa ră să m ai sp un ă nim ic, lăs ând sunetul uşii care se
în ch id e a să îi p un cte ze plecarea. în cam eră, S ophie lăsă p ă tu ra să
cadă şi se prăb uşi pe divan, pă tâ nd m ate ria lul de lic at cu lac rim ile
ei de tristeţe.
 C apito lu l X V III

î n u ltim e le s ă p tă m â n i, d o m n iş o a r e le d e m ă r ita t ş i m a m e le lo r
n u p r e a a u a v u t b u r la c i d in tr e c a re s ă a le a g ă . R e c o lta e f ir a v ă
s e z o n u l ă s t a , f i i n d c ă d o i d i n t r e c e i m a i c ă u t a ţ i t in e r i , d u c e l e d e
A s h b o u r n e ş i c o n te le d e M a c c le s fie ld , s -a u în s u r a t în c ă d e a n u l
tre cu t.
C a lu c r u r ile s ă f i e ş i m a i re le, c e i d o i f r a ţ i B r id g e r to n c a r e n u
s u n t c ă s ă to r iţi (fă ră a -l n u m ă r a p e G r e g o r y , c a r e a r e n u m a i
ş a is p r e z e c e a n i ş i n u p o a te a ju ta n ic io tâ n ă r ă d o r n ic ă d e m ă r itiş )
a u c a m d i s p ă r u t . C o l in , i s - a s p u s a u t o a r e i, n u e î n o r a ş . P r o b a b i l
c ă e î n W a le s s a u în S c o ţi a , d e ş i n i m e n i n u ş t i e c e a r p u t e a c ă u t a
a c o l o î n p l i n s e z o n d e b a l u r i . P o v e s t e a l u i B e n e d i c t e m a i c i u d a tă .
S e p a r e c ă e l e s t e î n L o n d r a , d a r r e f u z ă p o l i t i c o s o r ic e i n v i t a ţ i e în
f a v o a r e a î n d e l e t n i c i r i l o r s a l e m a i p u ţ i n n o b i le .
D e ş i , n u v r e a u s ă s u g e r e z c ă t â n ă r u l în c a u z ă ş i - a p e t r e c u t t o t
tim p u l d is tr â n d u -s e . D a c ă c e e a c e a m a u z it e a d e v ă r a t, e l a f o s t
a c a s ă , î n B r u t o n S tr e e t , î n a c e s t e d o u ă s ă p t ă m â n i . N u c i r c u l ă
n i c i u n z v o n d e s p r e c u m c ă a r f i b o ln a v , a ş a c ă p r o b a b i l a a j u n s în
s fâ r ş it la c o n c lu z ia c ă b a lu r ile lo n d o n e z e s u n t p lic tis it o a r e ş i c ă
n u m e r i t ă e fo r tu l. U n b ă r b a t i ste ţ.

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N , 9 IU N IE 1817

S ophie nu îl văzu se pe B e ne d ic t de dou ă săptăm âni. N u ştia da că

să se bucure, să fie surprinsă sau dezam ăgită. N u ştia da că se
bucura, d acă era u im ită sau supărată. N u m ai ştia nim ic. Jum ă tate
din tim p se sim ţea ca şi cum nu a fi fo st ea însăşi. E ra sigură că a
luat de ciz ia p o triv ită refu z â nd u -i oferta. Ş tia asta în m in te a ei şi,
deşi îi era dor de bă rb atu l pe care îl iubea, o ştia şi cu inim a.
S uferise pre a m ult din c auz a origin ilor ei ca să rişte să su pun ă un
copil la ace lea şi chinuri. M ai ales un copil care ar fi fo st al ei.
N u era adevărat. R isc ase o dată. Şi nu regreta. A m in tire a era
pre a pre ţioasă. D ar asta nu în se m n a că era n e ce sa r să rep ete
experienţa. D ar, da că era aşa de sig ură că nu greşise, de ce dure a
atât? S im ţea ca şi cum i s-ar fi frân t din n ou şi din nou. în fiecare
zi se m ai de sp rin de a o buc ăţică, şi în fiecare zi S ophie îşi spune a
că nu se poa te m ai rău, că sigur a vea sufletul distrus. C hiar d acă
plân ge a în fiecare noa pte de dorul lui, în fiec are zi se sim ţea şi m ai
rău.
T en siu n e a creştea şi din c auz ă că îi era foa rte tea m ă să iasă din
casă. C u sig uran ţă că P osy o va căuta, şi ea nu p u te a să lase să se
întâ m ple aşa ceva. F a ta nu ar fi spus nim ă nui că ea e în L ondra.
S ophie o c u noştea şi a vea în cre de re că n u şi-ar fi în că lc a t
pro m isiune a. Şi gestul ei de dinainte să urce în trăs u ră era, cu
siguranţă, o pro m isiune . D ar, deşi era loială, P osy nu pre a ştia să
îşi ţin ă gura. S ophie îşi p u te a im a gina cu uş u rin ţă o situaţie, b a
ch iar m ai m ulte, în care fetei să îi scape in fo rm aţia lega tă de
pre ze nţa ei aici. A v an tajul era că nu ştia und e locuieşte ea. A r fi
pu tu t să fie la plim ba re în ziu a aceea, sau să fi ve nit să o spione ze
pe A ram inta. A şa c eva pă rea m ai plauz ib il decâ t adevărul. S ophie
fusese şa ntaja tă şi c on vin să să lu creze pe p os t de c am eristă în casa
de alături.
S tarea ei se sch im ba de la m ela nco lie la nervoz ita te, la durere şi
la team ă. R eu şise să a scu nd ă ce sim ţea, dar ştia că era d istrasă şi
tăc ută şi că lady B rid ge rton şi fiicele ei observaseră. O priv eau
în g rijo ra te şi îi vo rb e au şi m ai fru m o s decâ t de obicei. Şi se to t
în tre b au de ce nu m ai vine să ia cea iul cu ele.
- Sophie! A ic i erai!
Sophie se grăb ise în cam era ei, und e o a şte ptau nişte hain e de
cusut, dar lady B rid ge rton o prinse pe coridor. F a ta se opri şi
în ce rcă să zâ m bească, făcâ nd o plecăciune.
 - B u n ă ziua, lady B rid gerton .
- B ună, Sophie. T e-am căutat peste tot.
Sophie îi a ru ncă o priv ire goală. în ultim a vrem e fă cea des asta.
E ra g re u să se co ncentreze.
- M -a ţi căutat?
- D a. M ă în tre ba m de ce n u ai ve n it la ceai să ptăm âna asta. Ştii
că eşti in vita tă m ereu, d acă nu avem oaspeţi.
Sophie sim ţi cum se înroşe şte. E v ita se să urce la ceai fiin dc ă era
greu să fie în ace eaşi cam eră cu ele şi să nu se gâ nd ea sc ă la
B enedict. S em ăn au atâ t de m ult şi erau o fa m ilie atât de frum oasă!
A tu nc i îşi a m intea de to t ce nu av ea şi nu p u te a să aibă vreodată.
O fa m ilie a ei. P e c ine va pe care să-l iubească. P e c ine va care să o
iubească. C u care să se m ărite şi să d uc ă o v ia ţă respec tabilă.
P roba bil că ex istau fem e i care ar fi re n un ţa t la asta pe n tru pasiu ne
şi iubire. O m are p arte din ea îşi do re a să p o a tă face ca ele. D ar n u
putea. Iu b irea nu era m ai pre sus de orice. N u şi din pun ctu l ei de
vedere.
- A m fo st fo arte ocupată, spuse ea într-un târziu.
L ady B rid ge rton zâm bi discret, cu o în tre ba re în privire , şi tăcu,
in vitâ nd-o astfel pe S ophie să continue.
- A m avu t de cusut, ad ău gă ea.
- C e păcat. N u ştiam că am ag ăţa t atâ tea pe rec hi de ciorapi.
- N u aţi ag ăţa t atât de m ulte, re plic ă ea, re gre tâ n d im ediat.
A c um nu m ai a vea nicio scuză.
- A m de cusut şi ha ine de-ale m ele, im proviz ă, în gh iţind în sec,
pe ntru că suna nep oliticos.
L ady B rid ge rton ştia că nu are alte hain e în afară de a ce lea pe
care i le dă du se ră ele, care erau, toate, în stare fo arte bună. în plus,
nu era fru m o s să se ocupe de treb urile ei în tim pu l zilei, când
treb u ia să le ajute pe fete. L ady B rid ge d on era în ţeleg ăto are şi
pro ba b il că nu s-ar fi supărat, dar aşa ceva e ra îm p otriv a
princ ip iilor etice ale lui Sophie. P rim ise o slujbă bună, chia r dacă
asta în se m n a şi o in im ă frântă, şi era m ân d ră de m u n ca ei.
- înţe leg , spuse lady B rid g erto n z âm bind enigm atic în
continuare. P oţi, desigur, să ad uci la ceai şi ce ai de cusut p en tru
tine.
- N ic i nu m -aş gândi.
- D ar eu îţi spun că e în regulă.
Sophie în ţelese din to nu l ei că v oia să spun ă că trebuie.
- Sigur, m u rm ură fata, urm ân d-o în salonul de sus.
F etele erau acolo, la locu rile lor, tac h in ân d u -se şi z âm bind şi
glum ind, de da ta asta fără să arunce fursecuri. C e a m ai m are,
D aphne, acum du ces ă de H a stin gs, era şi ea acolo, cu fiic a ei cea
m ic ă pe num e C aroline.
- Sophie! spuse H ya cin th fericită. C re dea m că n u te sim ţi bine.
- D ar m -ai v ă zu t de dim ineaţă, îi am inti Sophie. C â nd te-am
coafat.
- D a, dar nu pă rea i în apele tale.
Sophie nu av ea o re plic ă bună, fiin d că era adevărat, nu fuse se în
apele ei. N u p u te a să o co ntrazică. A şa că se a şe ză şi dă du din cap
când F ra nc esc a o în tre bă da că v re a ceai.
- P e ne lop e F e a th e rin g to n a spus că trec e astăzi pe la noi, îi spuse
E loise m am ei ei, exac t când S ophie lua p rim a îng hiţitură.
N u o c un oştea pe cea despre care era v orba, dar citise des despre
ea în ju rn a lu l lui lady W histle dow n. Ş tia că ea şi E loise erau
prietene.
- A ţi o b serv at că B e n ed ic t nu a m ai ve n it de o vrem e ? între bă
H yacinth.
Sophie se în ţe p ă dar, din fericire, reu şi să se a bţină şi n u ţipă.
- N u a m ai v e nit nici pe la noi, spuse D aphne.
- M ie m i-a spus că o să m ă ajute la aritm etică, spuse H y acin th
n em u lţum ită. Şi ch iar că n u s-a ţin ut de cuvânt.
- S unt sigu ră că a uitat, spuse lady B rid ge rto n pe un to n
îm pă ciu itor. P oate că, da că i-ai trim ite un bilet...
- S au dacă te-ai duce pu r şi sim p lu p â nă la el, spuse F ranc esc a,
dân d ochii peste cap. D oa r n u stă aşa departe.
- S unt o fată nem ărita tă, pu fni H ya cinth . N u p o t să vizitez casa
un ui burlac.
Sophie tuşi.
- A i p aispreze ce ani, spuse F ra nc esc a dispreţuitor.
 - O ricum !
- A r tre bu i să îl rog i pe S im on să te ajute, spuse D ap hne . E l se
price pe m ai bine la num ere.
- A re dreptate, spuse H ya cinth , uitân d u-se la m am a ei du pă ce îi
m ai arun că o privire u râ tă F rance sc ăi. P ă c at de B e nedict. A c um nu
îm i m ai este de niciu n folos.
C hicotiră toate, fiin dc ă ştiau că glum eşte. în afară de S ophie,
care sim ţea că nici nu m ai ştie cum să râdă.
- O ricum , serios vo rbind, co n tin uă H yacinth , la ce se pricep e el?
S im on ştie aritm etică, A n th ony , istorie. C olin e m ai a m u zan t şi...
- L a artă, o în tre ru pse S ophie pe un to n ascuţit, pu ţin irita tă că
fa m ilia lui nu ştie cât e de talentat.
H y a cinth o privi surprinsă.
- P oftim ?
- Se pricep e la artă, re pe tă ea. M ai bine decâ t oricare dintre voi,
cred.
A c u m to ată lum ea era a ten tă la ea, fiindcă, deşi ştiau că e
inteligentă, de obicei vo rb e a pe un ton calm şi n ic io da tă nu o
rep ezise pe vre un a dintre ele.
- N ici nu ştiam că de senează, spuse D a phn e cu interes. Sau
pictează?
S ophie îi a ru ncă o privire. D intre toate fe m eile din fam ilie, pe ea
o c u no şte a cel m ai puţin, dar era g re u să nu îţi dai se am a de
in telige nţa ei. D a phn e v o ia să ştie despre tale ntul frate lui ei, v oia
să ştie de ce ea nu îl cu no şte a şi, m ai ales, vo ia să ştie cum de
aflase Sophie. în m ai pu ţin de o se cu ndă toate aceste lu cruri i se
citise ră în privire.
în m ai p u ţin de o secundă, S ophie ştiu că făcuse o greşeală.
D a că B e ne d ic t nu le spusese că de senează, cu siguran ţă că n u era
tre a b a ei să le spună.
- D esen eaz ă, spuse pâ nă la urm ă, cu o voc e care spe ra să fie
d estul de h otărâ tă în câ t să le op re asc ă din a m ai pu ne şi alte
întrebări.
Era. N im en i nu spuse nim ic, deşi pa tru p erech i de ochi ră m a se ră
în drep tate spre ea.
 - F ace schiţe, spuse ea încet.
L e priv i pe rând. E loise clip ea repede. L ady B ridg erto n nu m ai
clipe a deloc.
- Se pricepe, spuse S ophie, sup ărată pe sine. T ăc ere a lor o făce a
să în cerce să sp un ă ceva. P â n ă la urm ă, du pă un lung m om e nt de
tăcere, lady B rid g erto n îşi drese v o c ea şi rosti:
- M i-ar p lă c ea să vă d u n a dintre schiţele lui.
îşi tam po n ă g ura cu un şervet, deşi nu era n icio p ic ă tu ră de ceai
acolo.
- D acă, sigur, e dispus să îm i arate vreuna.
Sophie se ridică.
- C red că ar fi m ai bin e să plec.
L ady B ridg erto n o privi fix.
- Te rog, spuse ea cu o voc e blândă, dar care asc un d ea un ordin.
R ăm âi.
Sophie se a şe ză la loc. E loise sări în picioare.
- C red că a ve nit P enelo pe. P a rc ă o aud.
- N u o auzi, spuse H yacinth.
- D e ce aş m inţi?
- N u am idee, dar...
In tră m ajord om ul.
- D o m nişo a ra P en elo pe F eath ering to n, in to nă el.
- V ezi? îi spuse E loise lui H yacinth.
- E u n m om e nt ne potrivit? în tre b ă P enelope.
- N u, spuse D ap hne cu un z âm be t u şo r am uzat. E doa r u nul cam
ciudat.
- P o t să m ă în to rc m ai târziu.
- N u e nevoie, spuse lady B rid gerton . T e rog, ia loc. B e a un ceai.
Sophie o privi pe tân ă ra care se a şez ă lân g ă F rancesca. P e ne lop e
nu era vreo fru m use ţe sofisticată, dar era atrăg ăto are în felul ei
sim plu. A v e a păru l de un şaten ro şc at şi obra jii u şo r pistruiaţi.
A ve a ten ul cam palid, dar pro ba bil că d oa r p ă re a aşa din cauz a
roc hiei ga lbene, p ro st alese. D e fapt, S ophie îşi a m intea că citise
ceva în ju rn a lu l lui lady W histle do w n desp re hain ele ei
ne potriv ite. P ă c at că n u re u şe a să o co nv in gă pe m am a ei să-i dea
voie să poarte albastru. în tim p ce o stud ia pe P en elop e, S ophie
re aliz ă că şi P en elo pe o stu diază pe ea.
- N e cun oaştem ? între bă a ce asta deodată.
P e S ophie o cu prinse bru sc un sentim en t ne plăcut, o prem oniţie.
S au po ate că era de ja vu.
- N u cred, spuse repede. P e n elo p e nu-şi m u tă privirea.
- E şti sigură?
- N u ştiu und e ne -am fi p u tu t întâlni.
P e ne lop e ex piră şi scutură capul, ca şi cum ar fi în ce rc a t să-şi
am intească.
- S unt sigu ră că ai dreptate. C u toate astea, ai o fig ură care îm i
pare cunoscută.
- S ophie e n o u a no a stră cam eristă, spuse H ya cin th , ca şi cum
asta ar fi ex plicat ceva. Ia cea iul cu n oi când sunte m în fam ilie.
Sophie se u ită la P en elo pe care m u rm ură un ră spun s, apoi re aliz ă
ceva. C hiar o m ai întâlnise! L a balu l m ascat, pro ba b il cu zece
secunde înainte să-l cu no ască pe B enedict.
Intrase, iar tin erii care o în co n ju ra seră m a i târz iu ab ia se
în drep ta u spre ea. P en elo pe era acolo, într-un costum verde,
ciudat, cu o pă lărie am uzantă. N u se ştie de ce, dar nu p urta
m ască. S ophie o privise o clipă, în ce rc â n d să îşi de a seam a în ce
era de ghizată, apoi un tâ n ă r o în g hion tise pe P ene lope, apro ape să
o dărâm e. S ophie o ajutase să se rid ice şi îi spusese „ A şa .“ , când
alţi câţiv a dom ni se re pe z iseră între ele. A p oi ap ăruse B en edic t, iar
S ophie nu m ai vă zuse pe nim e ni altcineva. P e n elo p e şi felul urât
în care se p urta seră dom nii de la bal îi p ie rise ră din am in tire p ân ă
în ace st m om ent. E ra clar că nic i a ce asta n u-şi m ai am in tea ex act
ce se întâm plase.
- S unt sigu ră că m ă înşel, spuse P ene lope, luân d c eaşca oferită
de F rancesca. N ic i n u e v o rb a desp re figură ne apă rat, ci despre
felul în care stai, da că are sens.
Sophie decise că e nev oie să fie delicată, aşa că zâm bi cât pu te a
de am a bil şi spuse:
- O să c o n sid er re m a rc a ta un co m plim ent, fiin dc ă sunt sig ură că
do am ne le pe care le cu noşti sunt gra ţio ase şi am abile.
 în m om en tu l în care tă c u îşi dădu sea m a că, totuşi, exagerase,
fiin dc ă F ra nc esc a o p riv ea de pa rc ă i-ar fi cresc ut coarne, iar
colţu rile gurii lui lady B ridg erto n se z bă tea u în tim p ce spuse:
- S ophie, ju r că asta e c ea m ai lun gă pro poz iţie pe care ai spus-o
de dou ă săp tăm â ni încoace.
S ophie rid ic ă cea şca şi m urm ură:
- N u m -a m sim iţit p re a bine.
H y a cinth izbucni:
- S per că nu ţi-e p re a rău, fiin dc ă spe ram să m ă ajuţi diseară.
- S igur că te ajut, spuse S ophie, do rn ică să se întoa rcă spre
a ltcineva, fiin dc ă P en elo pe în că o stud ia ca pe o enigm ă. D e ce ai
nevoie?
- A m pro m is că m ă jo c cu v erii m ei.
- A şa e, spuse lady B ridge rton , lăsân du-şi cea şc a pe farfurie.
A proa pe că uitasem .
H y a cinth aprobă.
- P oţi să m ă ajuţi? S unt p a tru şi sigur o să m ă copleşească.
- S igur că da, spuse Sophie. C âţi ani au?
H y a cinth ridic ă din um eri. - în tre şase şi zece ani, spuse lady
B rid ge rto n cu o exp resie deza pro bato are. A r tre bu i să ştii,
H yacinth.
Se înto arse spre S ophie:
- S unt co piii surorii m ele m ai m ici.
S ophie îi spuse lui H ya cinth:
- C h eam ă-m ă când ajung. îm i plac copii şi te ajut cu bucurie.
- E x celent, spuse ace asta bătâ nd din palm e. S unt atât de m ici şi
de activi! M -a r fi ob osit d acă aş fi fo st singură.
- H ya cinth, spuse F ranc esc a, nici tu n u eşti to cm ai b ă trâ n ă şi
decrepită.
- C ând ai pe tre cu t tu u ltim a oară do u ă ore cu p a tru copii sub
zece ani?
- O priţi-vă, spuse S ophie râ zâ nd p e ntru p rim a da tă în două
săptăm âni. O să te ajut. N im en i n u v a fi epuizat. A r tre b ui să vii şi
tu, F rancesca. O să ne distrăm , sunt sigură.
- E şti cum va... P en elo pe în ce pu să sp ună ceva, dar se opri. N u
contează.
D a r când S ophie o privi, fata în că o m ăs ura p erplexă. D esc hise
gura, o în chise, o desc hise din n ou şi spuse.
- Ştiu. T e cunosc de undeva.
- S unt sigu ră că are dreptate, spuse E lo ise ironică. P e ne lop e nu
u ită niciod a tă un chip.
S ophie se albi.
- Te sim ţi bine? în tre bă lady B rid g erto n aple cân du-se spre ea.
N u arăţi p re a bine.
- C red că am m ân c at c eva ce nu m i-a priit, spuse S ophie repede,
du cân d o m ân ă la stom ac, pe ntru efect. P oa te că laptele era prins.
- O, D oa m ne, spuse D a ph ne uitân d u-se în g rijo ra tă la fiic a ei.
I-am da t p uţin şi lui C aroline.
- M ie m i s-a pă ru t bun, spuse H yacinth.
- P oate că am m ân c at c eva de dim ineaţă, spuse S ophie, p e ntru că
nu v o ia ca D ap hn e să fie îng rijo ra tă. O ricum , cred că ar fi bine să
m ă în tin d puţin.
Se rid ic ă şi pă şi către uşă.
- D a că nu vă de ranjează, lady B ridgerton.
- N u, deloc. S per să îţi re vii repede.
- S unt sigu ră că o să m ă sim t m ai bine, spuse S ophie.
O să se sim tă m ai bine im ed iat ce nu m ai era în faţa lui P ene lop e
F ea therin gto n.
- Te chem când v in v erii m ei, strigă H yacinth.
- D a că te sim ţi m ai bine, a dău gă lady B rid gerton .
S ophie ap ro bă şi se grăbi să iasă. O vă zu cu co ada oc hiulu i pe
P ene lope , care o p rive a fix, c eea ce o facu să se sim tă foarte
incom od.

B e n ed ic t a vea o d ispoz iţie proa stă care d ura de do uă săptăm âni.

Şi, se gân di în tim p ce îşi târa picio are le pe caldarâm , spre casa
m am ei sale,disp o ziţia p ro a stă a vea să se înrăutăţe ască. E v ita se
vizita asta fiin dc ă nu v oia să o va dă pe S ophie, pe m am a sa, care
sigur îi va pune între bări, pe... N u v o ia să v a dă pe nim eni. Şi dacă
ju d e c a dup ă cum se purtase cu servitorii, re stu l lum ii n -a ve a de ce
să-şi d orească să-l vadă, la rân dul ei.
D a r în tâ m p la rea i-i scoase în cale, de cum pă şise pe prim a
treaptă, pe am â ndo i fraţii lui. B e ne dict gem u. N im en i nu îl
c un oştea m ai bine decâ t îl c un oşteau A n th on y li C olin. Şi ei n u ar
fi lăsat n e m e n ţio na tă o in im ă frâ ntă ca a lui.
- N u te-a m vă zu t de un secol, spuse A n thony.
- U nde ai fost?
- P e ici, pe colo, spuse el evaziv. M a i ales pe acasă.
Se în toa rse spre C olin.
- D ar tu u nd e ai fost?
- în W ales.
- W ales? D e ce?
C olin rid ic ă din um eri.
- A şa am vrut. N u m ai fu se sem
- M a jo rita te a o am en ilo r au nev oie de un m otiv m ai bu n ca să
plece în m ijloc ul sez on ului de baluri, spuse B enedict.
- Eu, nu.
B e ne d ic t îl priv i uim it. A ntho ny , la fel.
- F oarte bine, spuse C olin făcâ nd o grim asă. V o ia m să plec.
M a m a m a înn eb u nise cu căsătoriie ei.
- C ă sătoriile ei? în tre b ă A n th on y cu un z âm be t am uzat. Te
asigur că d eflo ra rea pro priei soţii nu e o trea b ă atât de neplăcută.
B e ne d ic t n u schiţă n iciu n gest. G ăsise o p a tă m ică de sânge pe
divan, dup ă ce făcuse dragoste cu Sophie. A ru nc ase o pe rn ă
d easupra, spe rân d că se rvitorii vo r ob serv a ab ia du pă ce uitau de
viz ita ei. îi p lă c ea să c rea dă că niciun u l dintre ei nu ascu ltase la
uşă şi n u v o rb e a despre el, dar ch iar S ophie îi spusese od ată că
serv itorii ştiu to t ce se petre ce în tr-o cas ă şi B e ne d ic t era în clin at
să c rea dă la fel.
D a că roşise, fraţii lui nu observară. N ic iu n ul nu spuse nim ic.
D a că B e ne d ic t era sigur de ceva, aşa cum ştia că soarele răsare de
la est, era sigur că fraţii lui nu ar fi p ie rd u t oc azia să îl tac hineze.
- V orb eşte în c o n tin u u despre P en elo pe F ea the rin gton , spuse
C olin cu o grim asă. O ştiu pe fa ta asta de când p urtam am ân doi
pan taloni scurţi. C el p uţin de când p urtam eu p a nta lo ni scurţi. E a
era în... Se m ai strâm bă o dată, fiind că fraţii lui râ d ea u de el.
- E ra în ce hain e p oa rtă fetiţele.
- F uste? între bă A ntho ny.
- C h iloţei? suge ră B enedict.
- Ide ea este, spuse C olin cu putere, că o cunosc din to td e au na şi
nu o să m ă în d răg os te sc de ea.
A nth o ny se în to a rse spre B enedict:
- O să se c ăsăto rea sc ă în cel m ult un an. A scu ltă la m ine.
C olin în cruc işă braţele.
- A nthony!
- P oate doi ani, spuse B e nedict. E în c ă tânăr.
- Spre deoseb ire de tine, ră spu nse frate le lui m ai m ic. D e ce oare
m ă ata că pe m ine m am a ? T u ai treizec i şi unu...
- T reizeci, îl rep ezi B e nedict.
- O ricât ai avea, tu ar tre bu i să fii în v izo ru l ei.
B e n ed ic t se în cruntă. M a m a sa fuse se n e o bişnu t de re ze rv ată în
u ltim ele săp tăm â ni în ceea ce p rive a viaţa lui intim ă. Sigur, el o
evitase din ră sp u te ri în ultim ul tim p, dar ch iar şi în ain te de asta ea
nu spusese nim ic. E ra fo arte neo bişn uit.
- O ricum , p ro te stă C olin, nu o să m ă în so r p re a curând şi cu
sig ura nţă nu cu P enelope.
-O !
E ra o vo ce fe m inină şi, fără să ridice priv irea, B e n ed ic t ştiu că
urm a să asiste la u n m om e n t foa rte je na n t. T em ător, se u ită spre
u şa de la intrare. A c olo, pe rfe ct în ca d ra tă de to cu l uşii, stă tea
P e ne lop e F e ath ering to n, cu o exp resie şoc ată şi rănită. în acel
m o m e n t B e n ed ic t înţe lese că, probabil, fuse se p re a neatent, ca
orice bărbat, şi n u realiza se că ace astă dom n işo ară era în drăg os tită
de frate le lui.
C olin îşi drese glasul.
- P ene lope , spuse el cu o vo ce subţire de p a rc ă întine rise zece
ani. îm i pare bine să te revăd.
Se u ită spre fraţii lui, a şte ptând ca ei să îl salveze, dar niciu nul
nu se oferi să intervină. B e n ed ic t tresări. E ra unul dintre acele
m o m en te care p ur şi sim p lu n u p u tea u fi reparate.
 - N u ştiam că eşti acolo, spuse C olin.
- E vident, răsp unse ea, dar nu cu răutate.
C olin în gh iţi cu greutate.
- A i fo st în vizită la E loisa?
E a a pro bă din cap.
- A m fost invitată.
- S unt sigur că aşa este, spuse el repede. S igur că da. E şti o b u nă
p rieten ă a fam iliei.
T ăcere. U n a în gro zito are şi pe nibilă.
- D o a r nu ai v e n it fa ră să fii chem ată, în gă im ă C olin.
P e ne lop e nu ră spunse. în c e rc ă să z âm bească, dar n u reuşi. P â nă
la urm ă, exac t când B e ne d ic t c red ea că v a trec e pe lâng ă ei şi v a
fugi spre casă, ea se u ită direct la C olin şi spuse:
- N u ţi-a m ceru t n ic io d a tă să te în so ri cu m ine.
C olin se în ro şi m ai m ult d ecâ t c red ea B e n ed ic t că se poate.
A p oi de schise gura, dar n u scoase niciun sunet. E ra prim ul şi,
probabil, singurul m o m e nt în care fratele lui m ai tâ nă r nu ştia ce
să spună.
- Şi n ic io da tă nu am ... ad ău gă ea în gh iţind cu gre u cu vintele care
ieşea u chinuite, nu am spus nim ă nui că aştep t să îm i faci vreo
propunere.
- P ene lope , îm i pare rău, reu şi să sp un ă el.
- N u ai pe n tru ce să îţi ceri scuze, spuse ea.
- B a da. T e-a m jig n it, şi...
- N u ştiai că sunt aici.
- O ricum ...
- N u o să te în so ri cu m ine, spuse ea sec. N u e nicio problem ă.
N ic i eu n u o să m ă m ărit cu frate le tău, B enedict.
B e ne dict în cercase să nu se am estece, dar re p lic a ei îi atrase
atenţia.
- E l nu se sim te jig n it când eu spun asta.
Se în toa rse către el şi întrebă:
- N u e aşa, dom nule B rid gerto n?
- B a da.
- A tunc i ne -am lăm urit. N im en i nu a fo st jig n it. A cum , da că m ă
scuzaţi, dom nilor, dar m i-a r p lă c ea să m erg acasă.
B en edic t, A ntho n y şi C olin se fe riră din calea ei precu m M a re a
R o şie din calea lui M oise.
- N u ai v e n it cu cam erista ? în tre b ă C olin.
E a scutură din cap.
- L ocu iesc ch iar alături.
- Ştiu, dar...
- Te co nduc eu, spuse A nthon y.
- N u e ne cesar, alteţă.
- F ă-m i pe plac, spuse el.
E a în clin ă capul şi se în d ep ă rta ră îm preu nă. B e ne d ic t şi C olin îi
p riv iră în tăc ere o ju m ă ta te de m in ut îna in te ca B e n ed ic t să se
în to a rcă spre fratele său şi să spună:
- F oarte bine lucrat.
- N u ştiam că e acolo.
- E vident.
- N u face asta. M ă sim t de ja de stul de prost.
- A şa şi trebuie.
- T u nu ai ră n it n ic io da tă din g re şea lă se ntim e ntele une i fem ei?
C olin era defensiv, iar B e ne d ic t re aliz ă că n u se sim ţea p re a bine.
N u fu n e v oit să răs p u nd ă fiin c ă din casă ieşi m am a lor, care se
opri în prag ul uşii în ace ela şi loc în care stătuse în ain te şi
P enelope.
- F ratele vo stru n u a ve n it încă? între bă ea.
B e ne d ic t se u ită spre direc ţia în care plec as eră cei doi.
- O condu ce pe do m n işo ara F eathe ringto n.
- F oarte fru m o s din p a rte a lui. E u... U nd e plec i C olin?
C olin se opri puţin, apoi spuse, fară să se întoarcă:
- A m ne voie de c eva de băut.
- E cam dev rem e pentru...
Se opri în m ijloc ul prop oz iţiei, fiin dc ă B e ne dict o ap ucase de
braţ.
- Lasă-1 să plece, spuse el.
E a de schise gu ra ca p e ntru a protesta, apoi se răzg ân di şi dădu
din cap.
 - S peram să vă adun pe toţi, pe n tru o veste, spuse ea oftând.
P re su pu n că m ai poa te aştepta. în tre tim p, ce-a r fi să ni te alături la
ceai?
B e ne dict se u ită la ceasul din antreu.
- N u e cam târz iu p e ntru ceai?
- A tun ci u ită de el, dăd u ea din um eri. C ău tam doa r u n p re te xt ca
să vorb esc cu tine.
B e ne dict îi zâm bi. N u avea disp oz iţia ne ce sa ră ca să conversez e
cu ea. S au cu oricine altcineva, aşa cum p utea u m ărtu risi cei cu
care se în tâlnise în u ltim a vrem e.
- N u e n im ic serios, spuse V iolet. C erule, pa rcă ai m erg e la
spâ nzurătoare.
P ro ba bil că ar fi fo st n ep o litic os să îi spun ă că exac t aşa se
sim ţea, a şa că se a ple că şi o săru tă pe obraz.
- C e surpriză plăcută! spuse ea, privindu-1 fericită. A c u m vino cu
m ine, ad ău gă ea, făcâ nd sem n spre salonul de jo s. V re au să îţi
po ve ste sc desp re cineva.
- M am ă!
- A scu ltă-m ă doar. E o fa tă m inunată...
C hiar că la spânzurătoare.

C ap ito lu l X IX

D o m n iş o a r a P o s y R e ilin g , f i i c a v itr e g ă m a i m ic ă a r e g r e ta tu lu i
c o n te d e P e n w o o d , n u e a d e s e a p o m e n ită în a c e s t ju r n a l, a ş a c u m
n u e s t e n i c i c e n t r u l a t e n ţ i e i l a e v e n i m e n t e l e m o n d e n e . C u t o a te
a ste a , n u a m p u t u t s ă n u o b s e r v c ă s -a p u r t a t f o a r te n e o b iş n u it la
s e r a t a m u z i c a l ă a m a m e i s a l e , d e m a r ţi . A i n s i s t a t s ă s t e a l a
fe r e a s tr ă ş i a p e tr e c u t a p r o a p e to t tim p u l u itâ n d u -s e s p r e s tra d ă ,
 JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N . 11 IU N IE 1817

P a truze ci şi cinci de m inu te m ai târziu, B e n ed ic t strân g ea cu

putere m âne rele fo to liu lu i şi se uita în gol. D in când în când se
asig ura că nu are gura căscată. M a m a lui v orbe a despre lucruri
foarte plictisito are. T ân ăra despre care spusese că v re a să discute
se tran sfo rm ase în şapte dom nişoare, fiecare m ai m in un a tă de cât
cea dinainte. B e n ed ic t sim ţea că înneb une şte . C hiar acolo, în
sufra geria m am ei sale. S im ţea că p ân ă la u rm ă o să se ridice din
fotoliu, o să c adă pe podea, zbătân du -se, m işc â nd din bra ţe şi
picioare, cu gu ra spum e gând...
- B enedict, m ă asculţi?
E l o privi şi clipi. L a naiba. A c u m treb u ia să se conce ntrez e din
no u la lista m am ei lui de posib ile m irese. P e rspe ctiv a pierde rii
să nătăţii m in ta le era cu m ult m ai interesantă.
- îţi v o rb eam despre M a ry E dg ew are, spuse ea, p ărân d m ai m ult
a m u zată de cât frustrată.
B e ne dict dev eni im ed iat suspicios. C â nd era v o rb a despre
c ăsăto ria co piilo r ei, m am a sa nu era n ic io d a tă am uzată.
- M a ry şi m ai cum ?
- E dge... N u contează. V ă d că n u am nicio şansă să cîştig în faţa
supă rării tale.
- M am ă, spuse el brusc.
E a se u ită la el cu capul aplecat, in te resată şi surprinsă.
-D a ?
- C â nd l-ai c un osc ut pe tata...
- S -a în tâ m p la t im ediat, spuse ea încet, cu m v a ştiind ce v re a el
să audă.
- D e ci ai ştiut im e diat că el e acela?
E a z âm bi şi dev eni m ela nco lică .
- N u aş fi re cu no sc ut pe ntru nim ic în lum e. C el puţin, nu de la
început. îm i im a ginam că eu sunt genul de fem e ie pra gm atică.
D ra go stea la p rim a vede re m i se păruse m ere u o prostie.
F ăc u o pauză, şi B e ne d ic t îşi dădu sea m a că ea nu m ai era ate ntă
la el, ci la u n bal de acum m ulţi ani, un de îl cu no sc use pe tată l lui.
P â n ă la urm ă, când c red ea că îl uitase de tot, ea rid ic ă p riv ire a şi
spuse.
- D ar am ştiut im ediat.
- D in p rim a clipă?
- D e p rim a da tă când am vorbit.
E a luă b a tista pe care i-o oferise fiul ei şi îşi tam p o n ă ochii
zâm bind je n a tă de pro priile lacrim i. B e ne d ic t sim ţi u n n o d în gât,
aşa că înto arse privirea, fiin d c ă nu v oia să o v a dă plângâ nd . O are
pe n tru el v a plâ nge c ine va la zece ani du p ă ce v a m uri? E ra o
ex pe rien ţă spiritu ală să te afli în p re ze n ţa drag ostei adevărate.
B e ne dict se sim ţi, brusc, gelos pe părinţii lui. G ă siseră d ra go ste a şi
a v u seseră p re ze nţa de spirit să o re cu no a sc ă şi să o pre ţuiască.
P uţini avea u ace st noroc.
- C e va din v o c ea lui era lin iştito r şi cald, co n tin u ă V iolet. C â nd
vorbea, te sim ţeai ca şi cum ar fi fo st sing ur cu el.
- îm i am intesc, spuse B e n ed ic t z âm bind cu n ostalgie. E o
p e rfo rm a nţă să poţi face asta atunci când ai op t copii.
M a m a sa în gh iţi cu gre utate, apoi spuse, rev enin du-şi.
- D a, ei bine, el n u a apu cat să o c u no ască pe H ya cinth , aşa că nu
eraţi decâ t şapte.
- C hiar şi aşa...
E a aprobă.
- C hiar şi aşa.
B e n ed ic t o m ân gâ ie pe m ână. N u ştia exac t de ce făcuse asta. N u
plănu ise nim ic. D ar, cum va, pă re a un ge st potrivit.
- D a. E i bine... spuse ea strân gân du -i m ân a înainte să o re tra gă
pe a ei. M -ai în tre b at despre el din v re u n m otiv anum e?
- N u, m inţi el. C el puţin, nu... E i bine...
E a aşteptă răb dătoare, cu e xp resia a cee a calm ă care te fă ce a să
d oreşti să îi spui to t ca sim ţi.
- C e se întâ m p lă, în tre b ă el, surprins ca şi ea, de altfel, de elanul
cu care vo rbea, atunc i când te în d ră go ste şti de c ine va nepotrivit?
 - C inev a n ep otrivit, re pe tă ea.
B e ne d ic t dă du din cap cu durere, re gre tâ n d că vorbise. N u
treb u ia să îi spună, şi cu to ate astea... O ftă. M a m a lui ştia să
asculte. C u to ată bă ta ia de cap pe care le-o dă dea in siste nţa ei
leg ată de căsătorie, ea p utea da cele m ai bune sfaturi în m ate rie de
prob lem e se ntim entale. C â nd vorbi, ea pă ru că alege cuv inte le cu
m are grijă.
- C um adic ă nep otriv it?
- C ineva... se opri. C ine va cu care o pe rsoa n ă ca m in e nu ar
treb u i să se însoare.
- C inev a care, poate, nu face parte din ace eaşi cla să soc ială ca şi
noi?
E l se u ită la tablou l de pe perete.
- A şa cineva, da.
- înţeleg. E i bine...
V io le t se în cru n tă puţin, apoi spuse:
- P re su p u n că depind e cât de dep arte de cla sa no a stră soc ială ar
fi.
- D eparte.
- C e va cam de parte sau fo arte departe?
B e ne d ic t era con vins că n ic iu n b ă rba t de v â rsta şi cu re p uta ţia lui
n u purtas e v re o da tă o astfel de disc uţie cu m am a lui, dar ră spu nse
oricum .
- D estul de departe.
- înţeleg. E i bine, aş spune că...
îşi m u şc ă b u z a de jo s, apoi continuă.
- A ş spune că... rosti m ai hotărâ tă, dar în con tin ua re ezitând. A ş
spune că, zise p e ntru a tre ia oară, că te iubesc foa rte m ult şi că te
su sţin în orice alegi să faci.
îşi drese glasul.
- D a că într-a de vă r e vo rb a desp re tine.
N u a vea ro st să nege, aşa că aprobă.
- D ar ţi-a ş atrage ate nţia să te gân deşti bine la ce faci. Iu birea
este, sigur, cel m ai im p orta nt ele m en t al une i căsnicii, dar
influe nţele soc ietăţii p ot să fie pu ternice. D a că te în so ri cu cineva,
să spunem ... îşi drese glasul, dintre servitori, atunci o să fii sub iect
de b â rfa şi ostra cizare. Şi asta ar fi g re u de sup orta t pe ntru tine.
- P e n tru m ine? în tre bă el uim it de cu vinte le ei.
- Ştii că n u v re au să te insult. D a r tu şi fraţii tăi aţi av ut vieţi
m inunate. S unteţi frum oşi, intelige nţi şi sociabili. T oată lum ea vă
place. N ic i n u ştii ce fericită sunt.
Z âm bi, dar era u n z âm be t trist.
- N u e u şo r să fii tim id.
D e od ată B e n ed ic t înţe les e de ce m am a sa îl ob lig a m ere u să
da nseze cu fete ca P e n elo p e F ea theringto n. C u cele care stă teau la
m argine a sălii de bal, cu cele care se pre fă c ea u că, de fapt, nici nu
vo r să danseze. E a în să şi fuse se ca ele. E ra gre u de im aginat.
A cum , m am a sa e ra fo arte pop ulară. Z â m be a şi a vea foarte m ulţi
prieteni. D a că B e n ed ic t ştia bine, tată l lui fuse se cel m ai vâ nat
burlac din acel sezon.
- N u m ai tu po ţi să ho tărăşti, co ntin uă ea, readucându-1 în
prezent, şi m ă te m că nu v a fi o ale gere uşoară.
E l privi pe fereastră. T ăc ea fiin d că era de acord.
- D ar, ad ău g ă ea, dacă de cizi să-ţi une şti de stinul cu cin ev a care
nu e din lu m e a no astră, eu o să te susţin oricu m pot.
B e ne dict rid ic ă privirea. E ra u fo arte pu ţin e fem e i din în alta
societate care le-a r fi spus aşa cev a fiilo r lor.
- E sti bă iatul m eu, spuse ea sim plu. M i-a ş da v ia ţa pe n tru tine.
E l de schise gu ra ca să sp ună ceva, dar n u pu tu scoate niciu n
sunet.
- N u te-aş re ne ga d acă te-a i căsători cu c ine va nep otrivit.
- M ulţum e sc , spuse el, fiin d că nu m ai atât reu şi să spună.
V io le t oftă, de stul de tare ca să îi atra gă atenţia. P ă re a ob osită şi
tristă.
- A ş vre a să fie aici şi tată l tău.
- N u spui asta pre a des, ro sti el încet.
- îm i doresc m ere u ca şi el să fie aici.
în ch ise ochii o clipă.
- M ereu.
A p o i ceva dev eni foarte clar. P riv in du -i chipu l m am ei sale,
înţe lese în sfâ rşit cât de m u lt se iu b ise ră părin ţii lui. Iubire. O
iubea pe Sophie. N u m ai asta conta. C rezu se că o iube a pe fem eia
de la bal. C rezu se că vre a să se înso are cu ea. D a r acum înţe le ge a
că ace la era un vis, o fan tezie cu o fem e ie pe care ab ia da că o
cunoştea. D ar S ophie era... S ophie era Sophie. Şi num ai de asta
avea el nevoie.

S ophie nu pre a c red ea în soa rtă sau în destin, dar du pă o oră cu

N ich ola s, E lizab eth, Jo h n şi A lice W entw orth , tin erii veri ai
c lanului B ridg erton, în ce p ea să c rea dă că poa te exista u n m otiv
bu n pe n tru care nu re uşise să se angajez e ca guve rnan tă. E ra
epuizată. N u, se gândi cu c eva m ai m ult decâ t do ar o no tă de
disperare. E p uiz are a nu era o descrie re su ficie ntă p e ntru felul în
care se sim ţea. E p u iz are a nu cara cte riz a suficie nt de clar sta rea
v e cin ă cu n e bu n ia pe ntru care erau respo n sab ili cei p a tru copii.
- N u, nu. E pă p u şa m ea, îi spuse E iz ab e th lui A lice.
- B a nu!
- B a da!
- R ezo lv eu, spuse N ich ola s, care a vea zece ani.
S ophie gem u. S im ţea că n u e o idee bu n ă să îl lase pe bă ia t să le
îm pa ce pe surorile lui, fiin dc ă e xac t în acel m o m e nt el se cred ea
pirat.
- N ic iu n a dintre voi n u o să m ai v re a păpuşa, spuse el cu o
sclipire diab o lică în ochi. D a că pu r şi sim p lu îi rup capul.
S ophie se re pez i în tre ei.
- N u îi rup i capul, N ic h ola s W entw orth.
- D a r atunc i nu o să se m ai certe.
- N u, spuse S ophie cu putere.
E l o privi, înc e rcâ n d să îşi dea seam a cât de h o tă râ tă este, apoi
m orm ăi şi se îndep ărtă .
- C red că avem nev oie de un jo c nou, îi şopti H ya cinth.
- Sigur, spuse S ophie.
- D ă-m i soldatul! ţip ă John. D ă -i drum ul!
- E u nu o să fac nido d ată copii, o an un ţă H y acinth . D e fapt, s-ar
pu te a să nici nu m ă m ărit.
 S ophie nu îi atrase ate nţia că, atunci când se v a m ărita şi v a avea
copii, o să aibă o a rm ată de d ădace şi guv ernan te care să se ocupe
de ei. H ya cin th tresări când Jo hn o trase pe A lice de păr, apoi
în gh iţi în sec când fe tiţa îl lovi pe fratele ei în stom ac.
- S itu aţia devine disperată, îi şopti lui S ophie.
- H ai să ju c ă m b a ba oarba, e xc lam ă a ce asta deodată. Ce părere
aveţi? Juc ăm b a b a oarba?
A lice şi Jo hn d ăd ură din cap fericiţi, iar E liz ab e th spuse un
,B ine “ cam indecis, du pă ce se gân di cu atenţie.
- T u ce zici, N ic h o las? în tre b ă S ophie, a dresâ ndu -se ultim ulu i
oponent.
- A r p utea fi distractiv, spuse el încet, spe riind-o pe S ophie cu
stră luc ire a ră u tă cioa să din privire.
- E x celent, spuse ea, în ce rc â nd să nu lase ob ose a la să i se aud ă
în voce.
- D a r tu eşti b a b a oarba, ad ău gă el.
S ophie vru să protestez e, dar ceilalţi copii în ce p u ră să sară şi să
se agite, buc uroşi. S oarta îi era pec etluită, fiin dc ă H ya cin th se
răsuci spre ea şi spuse:
- T rebu ie să accepţi.
S ophie ştiu că nu are ro st să se opună, aşa că oftă din greu,
exagerat, spre d eliciul copiilor, apoi se întoa rse , ca H y a cinth să o
po a tă leg a la ochi.
- V e zi ceva? în tre b ă N ich olas.
- N u, m inţi S ophie.
E l se în to a rse spre H ya cinth:
- V ede.
D e und e ştia?
- M a i lea gă-i o eşarfa, spuse el. A sta e pre a subţire.
- C e nedem n! m u rm ură ea, dar se a plecă spre H ya cinth.
- A cu m e oarbă! strig ă John.
S ophie zâm bi fals.
- B ine, spuse N ic holas, cla r pre lu â n d controlul. A ştep ţi zece
secunde, ca să ne aşeză m la lo curile noastre.
S ophie ap rob ă din cap, apoi înc e rc ă să nu tres ară la auzul
zg o m ote lo r din cam eră.
- în ce rc a ţi să nu spa rgeţi nim ic! strigă ea, ca şi cum asta ar fi
pu tu t opri vre un pu şti de şase ani.
- S unteţi gata? în tre b ă ea.
N ic iu n răspuns. A sta îns e m na că sunt.
- B a ba oarba! strigă ea.
- N u suntem aici! strig ară cinci voc i la unison.
S ophie se încrun tă, concentrată. U n a dintre fete era, clar, în
spatele divanului. F ă c u n işte paşi m ici spre dreapta.
- B a ba oarba!
- N u suntem aici! urm at, desigur, de râsete şi chicoteli.
- B aba... Au!
Şi m ai m u lte strigăte şi râsete. S ophie ge m u frecâ ndu -şi p ielea
lovită.
- B a ba oarba! strigă ea cu m u lt m ai pu ţin entuziasm .
- N u suntem aici! N u suntem aici! N u suntem aici!
- A m ea eşti,A lice! spuse ea încet, d ecisă să o prin d ă pe cea m ai
m ic ă şi m ai sim plu de dov ed it dintre ei.

B e n ed ic t aproap e că scăpase. D up ă ce ieşise m am a sa, îşi

turnase un b in ev e nit p a ha r de coniac, d upă care se în drep ta se spre
uşă. îl prin se îns ă E loise, care îl inform ă că nu po ate să plece,
fiin dc ă m am a lor în ce rca să îi adune ca D a ph ne să po a tă face un
a nu nţ im portant.
- E gra v id ă din nou? în tre b ă B enedict.
- P oartă-te ca şi cum te-a i m ira. N u treb uie să ştii.
- N u o să m ă p o rt în n ic iu n fel. P lec.
E a sări înain te, disperată, şi îl a puc ă de m ânecă.
- N u poţi.
B e n ed ic t ex piră lung şi în ce rcă să îi de sp rind ă degetele, dar ea îi
prinse se căm aşa cu forţă.
- O să rid ic un p icior, spuse el rar, şi o să păşe sc înainte. A p o i o
să ridic c elă la lt picior...
- I-ai p rom is lui H y a cin th că o ajuţi la aritm etică, strig ă E loise.
N u te -a vă zu t şi nu a ştiut de tin e tim p de do uă săptăm âni.
 - N u e la şcoală, deci n u e în p erico l să fie da tă afară, spuse el.
- B e nedict, ce lu cru urât! ex cla m ă E loise.
- Ştiu, spuse el, în ce rcâ nd să scape de o dojeneală.
- N u m ai pe ntru că fe m eile nu au v oie să studieze la E to n şi
C am b ridg e nu în se am nă că ed uc aţia no a stră e m ai pu ţin
im portantă, spuse E loise, ign orând fa ptul că fratele ei spusese
„ Ş tiu .“
- M a i m ult... co n tin u ă ea.
B e n ed ic t se lipi de perete.
- E u cred că m otivul p e ntru care n u m i se perm ite accesul este
că, d acă am în v ăţa acolo, am fi m ai bu ne decâ t bărbaţii.
- S unt sigur că ai dreptate.
- N u îm i vorbi de sus.
- C rede-m ă, E loise, că ultim ul lu cru pe care l-aş face ar fi să îţi
vorbe sc de sus.
E a îl priv i cu suspiciune, apoi îşi în cruc işă braţe le şi spuse:
- N u o deza m ăg i pe H yacinth.
- N u, spuse el cu u n aer obosit.
- C red că e în c am era copiilor.
B e n ed ic t o sa lută şi se înto arse spre scară. în tim p ce el urca,
E loise se în to a rse spre m am a lor, care era a sc un să în tr-u n colţ, îi
facu sem n cu och iul şi zâm bi.

C am era co piilo r era la eta jul al doilea. B e ne d ic t u rc a ra r pâ n ă

acolo. D orm ito arele fraţilo r lui erau la prim ul etaj. N u m ai G reg ory
şi H y a cinth m ai do rm eau ală turi de c am era copiilor, şi cum fratele
lui m ai m ic era la E to n m ai to t tim pu l anului, iar H y a cinth tero riz a
pe câte c ine va în altă parte a casei, B e ne dict n u avea ce să facă
acolo. N u îi scă pă fa ptul că la etajul doi erau şi dorm itoa rele
se rv ito rilo r de ran g m ai înalt, inclusiv a celea ale cam eristelor.
Sophie. P ro ba bil că era pe unde va, cu coşul de cusut. C u siguran ţă
nu în c am era copiilor, care era dom eniul doicilo r sau al dădacelor.
O c am eristă nu ar avea ce să caute...
- H i-hi!
B e n ed ic t rid ic ă sprâncenele. E ra un râs de copil, care nu avea
cum să fi ieşit din gu ra lui H ya cinth . îşi am inti că ve rii W entw o rth
e rau în vizită. M a m a sa spusese cev a despre asta. Şi m ai bine! N u
îi văzus e de câteva luni şi erau n işte copii sim patici, ch iar dacă
p u ţin cam pre a energici.
P e m ăsu ră ce se ap ro pia de uşă, râsete le se în te ţe a u şi erau
în so ţite de ţipe te de în cântare. S unetele îl fă cu ră să zâm bească. Se
răsuci, de schise u şa şi... O văzu. P e ea. N u pe Sophie. P e ea. D a r
era S ophie. E ra lega tă la ochi, zâm b ea şi în tind e a m âin ile spre
copiii care râdeau. îi v e d ea num ai pa rte a de jo s a fe ţei şi în acel
m o m e n t îşi dădu seam a. N u m a i une i singure alte fe m ei îi vă zuse
doar pa rte a de jo s a feţei. Z âm betul era acelaşi. G ro piţa din bărbie,
aceeaşi. E ra, cu totul, aceeaşi. E ra fem eia în argintiu, c ea de la
ba lul m ascat.
A c u m totu l a vea sens. N um a i de do uă ori în v ia ţă fusese atras
inex plicabil, aproap e m istic, de o fem eie. I se p ă re a uim itor că a
găsit do uă astfel de perso ane , când el crezuse m ere u că pen tru
fiec are ex istă o sin gu ră altă pe rsoană. In im a lui nu se înşelase.
C hiar ex ista o sin g ură pe rsoană. O căutase luni la rând. îi dusese
dorul ch iar m ai m ult. Şi ea era ch iar aici, sub nasul lui. D ar nu îi
spusese nim ic. O are în ţe le g e a la ce îl sup usese? Ş tia câte ore
stătuse trea z şi se gând ise că o trăd e az ă pe fem eia în roc hie
argintie, cea cu care visa se să se înso are, num ai fiin dc ă se
în d răg o stise de o cam eristă?
D um ne zeu le m are, era absurd. D ecise se să o uite pe fe m e ia de la
bal. V o ia să o cea ră de soţie pe S ophie, cu orice risc. Şi ele erau
u n a şi aceeaşi. U n sunet ciud at îi um plu m intea, ca şi cum două
scoici gig antice i-ar fi astu pat ure chile , fluie rând , plângâ nd,
vibrând. A e ru l m iro si a a cru şi totu l căp ătă o nu a nţă de roşu...
B e ne dict nu -şi p u te a lua ochii de la ea.
- S -a în tâ m p la t ceva? în tre b ă S ophie.
C opiii tăc us e ră şi se uita u la B e ne dict cu gurile căs cate şi cu
ochii m ari.
- H ya cinth, spuse el dur, te rog să plec i din c am eră cu to t cu
copii.
- D ar...
 - A cum ! u rlă el.
- N ich ola s, E lizab eth, John, A lice, veniţi! spuse ea repede,
speriată. A v e m bisc uiţi în bu cătărie, şi ştiu că...
B e n ed ic t n u auzi restul frazei. H y a cinth reuşise să scoa tă copiii
din cam eră în tim p record, şi v o c ea îi d isp ărea în jo s pe scări.
- B e ned ict? spuse S ophie, înc e rc â nd să d ezlege eşarfele.
B e nedict?
E l în ch ise uşa. Z go m o tu l o facu să tresară.
- C e s-a întâ m pla t? şopti ea.
E l n u răsp un se , ci o privi în ce rc â n d să d esfac ă eşarfele. îi plăc ea
că e neajuto rată. N u sim ţea pre a m ultă com pa siu ne pe ntru ea în
acel m om ent.
- V re i să îm i spui ceva? între bă el. A v e a un to n controlat, dar îi
trem u ra u m âinile.
R ăm a se nem işcată, p â nă în tr-a tâ t în câ t el ar fi pu tu t ju r a că vede
cum căldu ra îi părăse şte corpul. A p oi îşi drese glasul cu un sunet
je n a t şi re în c ep u să d ezlege eşarfele. M işc ările îi strâ ng eau ro c hia
în ju ru l sânilor, dar B e n ed ic t n u sim ţi n iciun fel de dorinţă. E ra
p rim a da tă când n u sim ţea do rinţă p e ntru ea, gân di ironic.
- P oţi să m ă ajuţi? în tre b ă ezitantă.
B e n ed ic t n u se m işcă.
- B ened ict?
- E interesan tă im ag in ea ta cu o eşarfa lega tă la ochi, spuse el
încet.
S ophie lăsă m âinile să-i alune ce pe lâng ă corp.
- E ca o m ască, nu crezi?
E a desc hise g u ra şi insp iră zg om otos. E l se apro pie încet, p ăşind
destul de a pă sa t ca ea să îl audă.
- N u am m ai fo st de m ult la un b al m ascat.
Ştia. I se citea pe faţă, din felul în care av ea co lţurile gurii
în corda te, dar buz ele u şo r desfăcute. Ş tia că el ştie. B e ne d ic t spe ra
că e speriată de m oarte. M ai fa cu doi paşi spre ea, apoi se răsuci
spre dreapta, atin gâ ndu -i m âneca.
- A v eai de gâ nd să-m i spui vre o da tă că n e-am m ai în tâlnit?
E a m işcă buzele, dar nu vorbi.
 - D a? în tre b ă el cu o voc e jo a s ă şi controlată.
- N u, spuse ea pe un to n trem urat.
- S erios?
S ophie nu scoase niciun sunet.
- D in v re u n m o tiv anum e?
- N u pă rea im portant.
- N u pă rea im p ortant?
E l se ră suci pe călcâie.
- N u pă rea im portant! se răsti. M -a m în d ră g o stit de tine acum
doi ani, dar ţie nu ţi s-a pă ru t im porta nt?
- P ot să scot eşarfa? şopti ea.
- N -a i decâ t să răm âi în întuneric.
- B enedict, eu...
- A şa cum am fo st şi eu luna asta, co ntin uă el furios. S ă ved em
dacă îţi place.
- N u te-ai în d răg os tit de m ine acum doi ani, spuse, tră gâ n d de
eşarfa.
- D e u nde ştii tu? D o a r ai dispărut.
- A treb uit să dispar, ţip ă ea. N u am avu t de ales.
- A v em m ere u de ales, spuse el condes cen den t. Se nu m eşte libe r
arbitru.
- Ţ ie ţi-e uş o r să spui asta, îl re pez i ea, tră gâ nd cu dispe rare de
eşarfa. T u ai totul! E u am fo st n e vo ită să... O!
C u o m işc are brutală, re uşi c um va să se elibe reze de m ate ria lul
care acum îi atâ rn a în ju ru l gâtului. C lipi din c auz a lum inii pre a
pu ternice, apoi îi v ăzu chipul şi fa cu u n pas în spate. A ve a ochii
aprinşi de fu rie şi, da, o dure re pe care ea ab ia dacă o pu te a
pricepe.
- M ă b u c ur să te văd, S ophie, spuse el pe un ton p ericu lo s de
scăzut. D acă, în tr-ad evă r, ăsta e num ele tău.
E a aprobă.
- M ă g ândeam , spuse el in diferent, că da că ai fost la balul
m ascat în se am n ă că nu eşti ch iar o servitoare. N u?
- N u avea m invitaţie, se grăbi ea să ră spundă. A m intra t
clandestin. M -a m prefăcut. N u av eam drep tul să fiu acolo.
 - M -a i m inţit. T o t tim pul ăsta.
- N u am avu t înco tro, şopti ea.
- T e rog! C e poa te fi atât de în groz itor în câ t să fie nev oie să îţi
ascunzi id entitatea?
S ophie în gh iţi cu greutate. A ici în cam era c opiilor din casa
B rid gerton , cu el priv ind -o furios, nu îşi m ai a m intea exac t cum
decisese să nu îi sp un ă că ea era fem eia de la bal. P oate că se
tem use că el v a dori să-i de vin ă am antă. L u cru care se întâ m pla se
oricum . S au po ate că nu spusese nim ic fiindcă, p â nă înţelesese ea
că în tâ ln ire a lor n u era n um ai u na întâ m plă to are , şi că el nu v a
re n u nţa la S ophie cam erista, era de ja p re a târziu. T rec use p re a
m u lt tim p în care nu îi spusese nim ic, şi se te m e a de fu ria lui.
D a r el e ra furios. D ov ed in d u -i că a vea dreptate. S igur nu era o
consolare, cu el în c ealaltă pa rte a cam erei, supă rat şi dispreţuitor.
P oate că ad evărul, aşa n e plă cu t cum era, este că îi răn ise m ândria.
F usese d aza m ăg ită că nu a recuno sc ut-o . D a că n oa p te a balului
m ascat era aşa de m em o rab ilă, nu ar fi treb u it el să ştie im ediat?
V isa se la el doi ani. îi vă zuse chipul în fiecare noapte. Şi când se
în tâlnise ră , el crezuse că e o străină.
S au po ate că nu era n ici asta. P o ate că era m ai sim plu. P oa te că
vo ia doa r să îşi apere se ntim entele. N u ştia de ce, dar p ă re a m ai în
sig ura nţă şi m ai pu ţin v u ln era b ilă ca servitoare. D a că B e n ed ic t ar
fi ştiut cine este, că ea e fe m e ia de la bal, atunci ar fi insista t m ai
m ult.
Insista se şi când o c red ea servitoare. A r fi fo st altfel dacă ar fi
ştiut adevărul. S ophie era convinsă. N u ar fi crez ut că e a şa de
m are difere nţa de cla să socială, iar ea ar fi fost fa ră apărare.
S tatutul ei social, sau, m ai bin e zis, lipsa lui, fuse se un zid
îm p re ju ru l inim ii ei. N u se p utea a propia p re a m ult. U n bă rb at ca
el, fiu şi frate de viconţi, nu se p utea în su ra cu o servitoare.
D a r fiica din flori a unui conte n u era atât de departe.
Spre deoseb ire de o servitoare, un copil ne leg itim po ate să aspire
la m ai m ult.
L a fel ca şi speran ţele se rvitorilor, nici ale ace sto r copii n u av eau
să d ev in ă re alitate, iar v isa rea era şi m ai dureroasă. Ia r ea ştiuse,
de fiecare da tă vo ise să spună, dar ştia că adev ăru l n u ar face de cât
să o ră nească. A p ro ap e că îi v e ne a să râdă. N u se p u te a sim ţi m ai
rău decâ t în acel m om ent.
- T e-am căutat, spuse el, în tre ru pâ nd u -i gândurile.
E a il priv i cu ochii m ari şi înlăc rim aţi.
- M -a i căutat? şopti.
- T im p de şase luni nenorocite! bles te m ă el. P arcă dispă ru seşi de
pe Păm ânt.
- N u avea m und e să m ă duc, spuse ea, n e ştiin d exac t de ce.
- M ă aveai pe m ine.
C uv intele ră m a se ră în aer, g rele şi întun ec ate . P â n ă la urm ă,
îm p in să de n e v oia aproap e n e fire as că de a spune, în tr-u n târziu,
adevărul, ea rosti:
- N u am ştiut că m -ai căutat. D ar... Se în ec ă şi în ch ise ochii de
durere.
- D a r ce?
în g h iţi cu greu, apoi desc hise ochii fără, să îl privească.
- C hiar dacă aş fi ştiut că m ă cauţi, spuse ea, strâ ngâ ndu -şi
braţe le la piept, nu te-a ş fi lăsat să m ă găseşti.
- A tâ t de re sp in gă to r am fost?
- N u! ţip ă ea privindu-1 im ediat.
E ra rănit. Se a scu nd ea bine, dar şi ea îl c u noştea bine. îl durea.
- N u, spuse ea, în ce rc â nd să fie calm ă. N u e v orba de asta. N u ar
fi p utut fi v orba v re od ată de aşa ceva
- A tu nc i?
- F ac em pa rte din lum i diferite. C h iar şi atunci ştiam că nu avem
un viitor. A r fi fo st to rtu ră să îm i im ag inez c eva ce nu p u te a fi
adevărat. N u puteam .
- C ine eşti? în tre b ă el deodată.
E a îl priv i în m ărm u rită.
- S pune-m i! ordo n ă el. S pune-m i cine eşti. F iin dc ă nu eşti
cam eristă, asta e sigur.
- S unt cine am spus.
A poi, fiin dc ă el o p riv ea fioros, adăugă:
- A proa pe.
 E l se apropie.
- C ine eşti?
- D e la p aispreze ce ani sunt servitoare.
- Şi cine ai fost înainte de asta?
V oc ea ei scăzu la inte n sitatea une i şoapte.
- U n copil din flori.
- A l cui?
- C ontează?
E l dev eni şi m ai agresiv.
- C on tea ză pe n tru m ine.
S ophie sim ţi cum se destinde. N u se aşteptase ca el să ignore
da toria pe care i-o im pun ea c lasa socială şi să se în so are cu u na ca
ea, dar spe ra să nu co nteze atât de m ult p e n tru el cine era.
- C ine au fost pă rin ţii tăi? in sistă B enedict.
- N u îi cunoşti.
- C ine au fost? ră cni el.
- C ontele de P e nw ood , plân se ea.
B e n ed ic t ră m a se înm ă rm urit. N ic i m ăc ar n u m ai clipea.
- S unt co pilul din flori al unu i nobil, spuse ea dur, anii de furie şi
resen tim en t picu râ n d u-i în glas. T atăl m eu a fost co ntele de
P en w oo d, iar m am a m ea era o servitoare. D a, strig ă ea când îl
vă zu pălind. M a m a m ea era cam eristă. L a fel ca m ine.
O linişte grea um p lu aerul. în tr-u n târziu, S ophie ro sti încet:
- N u v re au să fiu ca m am a m ea.
- Şi totuşi, da că ea s-ar fi p urta t diferit, nu ai m ai fi tu aici ca să-
m i poţi pov esti despre asta.
- N u c on tea ză asta.
M âin ile lui, strânse în pum ni, înc e p ură să zv âcnească.
- M -a i m inţit, spuse încet.
- N u avea m de ce să îţi spun adevărul.
- C ine na ib a te crezi, să d ecizi tu asta? ex plod ă el. S ăracul
B e nedict, nu poa te face faţă adevărului. N u po ate să se decidă.
EL..
Se între ru pse , de zgu sta t de to nu l plân gă cio s pe care-1 avea. îl
tra ns fo rm a în tr-u n b ă rba t pe care nu îl c un oştea şi care nu îi
plăcea. T re b uia să plece. T rebuia...
- B ened ict?
II p riv ea ciudat, cu în grijora re.
- T rebu ie să plec, spuse el. N u p o t să m ă uit la tine acum .
- D e ce? în tre b ă ea, re gre tâ nd im ediat.
- S unt aşa de furios pe tine, spuse el în ce t şi rar, înc â t nici nu m ai
ştiu cine sunt.
îşi priv i m âinile. T rem urau. V o ia să o ră nească. N u, n u voia.
N u ar p u te a să v re a aşa ceva. Şi cu toate astea... C u toate astea...
E ra p rim a da tă în v ia ţa lui când se sim ţea atât de lipsit de control.
Iar asta îl speria.
- T rebu ie să plec, spuse din nou, apoi se nă pusti afară, pe uşă,
îm b râ n cin d -o fa ră să vrea.

C a pitolu l X X

D a c ă to t v e n i v o r b a , m a m a d o m n iş o a r e i R e ilin g , c o n te s a d e
P e n w o o d , s -a p u r ta t ş i e a fo a r t e c iu d a t în u ltim a v re m e . S e r v ito r ii
sp u n c ă a fă c u t o c riză de fu r ie a se ară, a ru n c â n d c u n u m a i p u ţin
d e ş a p te s p r e z e c e p e r e c h i d e p a n t o f . U n u l d in te v iz itii a re o c h iu l
î n v i n e ţi t . I n r e s t , t o a t ă l u m e a e s ă n ă t o a s ă .

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N , 11 IU N IE 1817

în tr-o oră S ophie îşi făcuse bagajul. N u ştia ce altcev a să facă.

E ra strâ nsă în m en gh in a du re ro a să a energ iei ne rv oa se şi nu p utea
sta locului. M işc a în co n tinu u din p icioare, îi trem u ra u m âin ile şi, o
da tă la câteva m inute, in spira adânc, de pa rc ă m ai m ult aer ar fi
pu tu t să o calm eze.
N u îşi pu te a im ag in a că ar p u te a răm ân e aici, în casa lui lady
B ridg erto n, du pă ce se certase aşa de u râ t cu B enedict. M a m a lui
ţin e a la ea, era adevărat, dar el era fiul ei. S ângele este, într-
adevăr, m ai gro s decâ t orice altceva, m ai ales în fa m ilia lor.
P ăcat, se gân di aşe zân du-se pe pa t şi strâ ngâ nd în p alm e o
batistă. C u to ate că se chinu ise din cau za lui, îi plăcu se în casa
B rid gerto n. N u m ai lo cuise n ic io da tă cu nişte oam e ni care să
în ţe le a gă atât de bine ce îns e am n ă o fam ilie. O să le sim tă lipsa.
L or, dar m ai ales lui B e nedict. Şi o să poarte doliu du pă viaţa pe
care nu o p u te a avea.
N e pu tâ n d să stea liniştită, se rid ic ă şi m erse la fereastră.
- L a n a ib a cu tine, tată, spuse, p riv in d spre cer. P oftim . Ţ i-am
spus tată. N u m -ai lăsat n ic io da tă să fac asta. N u ai v ru t să fii tată l
m eu.
în g h iţi în sec şi se şterse la nas cu dosul palm ei.
- Ţ i-am spus tată. C um e?
D a r din ceruri nu v en i n ic iu n tunet, nici un n or gri care să
acope re soarele. T ată l ei n u a vea să ştie n ic io da tă cât de fu rioasă
era pe el fiin d că a lăsat-o săracă şi cu A ram inta. P ro ba bil că nici
nu l-ar fi interesat. Se sim ţea ob osită aşa că se sprijini de to cul
fe restrei, frecâ nd u-şi ochii cu m âna.
- M i-ai oferit o altfel de viaţă. A p oi m -ai lăsat la voia
în tâm p lării. A r fi fost m ai sim p lu dacă eram cresc ută ca o
servitoare. N u m i-a ş fi dorit atât de m ulte. A r fi fost m ai uşor.
Se răsuci şi îşi privi bo cceaua. N u v oia să ia roch iile pe care i le
d ă du seră lady B rid ge rto n şi fiicele ei dar nu a vea de ales, fiin dc ă
îm b ră că m in ta a ei era de m u lt la gunoi. A ş a că ale sese două,
fiin d că atâ tea a vea şi când venise. P e restul le lăsase, frum os
călcate, în dulap.
O ftă, în ch iz ân d ochii o clipă. E ra tim pu l să plece. N u ştia unde,
dar n u m ai p utea răm ân e aici. Se a p lec ă şi luă boc ceaua. A ve a
fo arte pu ţin i bani. D ar, d acă g ă se a de lucru şi era chibzuită, i-ar fi
ajuns cât să plec e în A m e ric a în m ax im u n an. A uz ise că acolo era
m ai u şo r pe ntru ace ia a c ăro r na şte re nu e ra tocm ai re sp ec ta b ilă şi
că lim itele c laselo r sociale nu erau la fel de stricte ca aici, în
A nglia.
Se u ită pe hol. N u era nim eni. Ş tia că e laşă, dar n u v oia să fie
n e vo ită să îşi ia la rev ede re de la fiicele fam ilie i B rid gerton . E ra în
pe rico l să fa că vre un lu cru prostesc, ca de pild ă să plângă, şi
atunci s-ar fi sim ţit şi m ai rău. N u m ai cuno sc use alte fem e i de
v â rsta ei care să o trateze cu afec ţiune şi respect. S perase, cândva,
că R o sa m un d şi P osy îi v or fi ca nişte surori, dar nu se întâ m pla se
asta. P o sy ar fi în cercat, dar A ra m in ta n u îi dăduse voie. D eşi
drăguţă, fata nu i se p utea opune m am ei ei.
D a r treb u ia să îşi ia la rev ede re de la lady B rid gerton . N u avea
cum să evite. F u ses e m ai b un ă cu ea decâ t se aşteptase, iar S ophie
nu p u te a să se strecoare din casă precu m o crim inală. D a că av ea
noroc, lady B ridg erto n nu ştia în c ă despre c ea rta ei cu B enedict.
S ophie pu te a să îi spună că pleacă, să îşi ia la re ved ere şi gata.
E ra d up ă-am iaz ă târziu, m ult du p ă ora ceaiului, aşa că se decise
să o caute în b irou l de lâng ă dorm itor. E ra o cam eră m ică şi
intim ă, cu u n biro u şi c âte va rafturi cu cărţi. U n loc în care L ady
B rid ge rto n citea co respo nd en ţa şi calcula v en itu rile fam iliei. U şa
era în tre deschisă , aşa că fa ta bă tu încet, lăsând uş a să se d esch idă
puţin.
- Intră! strigă stă pân a casei.
S ophie de schise u şa şi intră.
- V ă în tre ru p? între bă încet.
L ady B rid ge rton lăsă jo s p a na cu care scria.
- D a, dar m ă bucur. N u m i-a plăc ut n ic io da tă să m ă ocup de
bani.
- A ş putea...
S ophie se opri. V o ia să sp ună că poa te să se ocupe ea de asta,
fiin dc ă se pric e p ea la m atem atică.
- C e voiai să spui?
F a ta clă tin ă din cap.
- N im ic.
Se facu linişte. L ad y B rid ge rton zâm bi şi întrebă:
- V oiai să-m i spui ceva?
 S ophie re sp iră adânc, ca pe n tru a se linişti, şi spuse:
- D a.
V io le t o privi, aşteptând.
- M ă tem că treb u ie să ren u nţ la postul pe care m i l-aţi oferit.
L ady B ridg erton se rid ic ă de pe scaun.
- D e ce? N u eşti fe ricită? S -a pu rtat v re u n a dintre fete u râ t cu
tine?
- N u, nu, se grăbi să o asig ure Sophie. în n ic iu n caz. F iicele
dum ne a v oa stră sunt m inu nate. A u inim i şi chipu ri frum oase. E u
nu... N ic iod ată, nim eni...
- C e s-a întâm pla t, S ophie?
F a ta se sprijini de to cu l uşii, în ce rc â nd să nu-şi p ia rdă echilibrul,
îi tre m u ra u picio are le şi îi bă te a in im a fo arte tare. îi ve n ea să
plângă. Şi de ce? F iin dc ă bărbatul pe care îl iu be a nu p utea să o ia
de nevas tă? F iin d că o u ra pe ntru că îl m inţise ? P e ntru că îi
frânsese inim a de do u ă ori, o da tă cerâ ndu -i să-i fie a m a ntă şi o
da tă facâ nd-o să-i iub ească fam ilia, ca apoi să o oblige să plece?
P oate că nu ceruse el asta, dar era ev id en t că nu m ai p u te a să
răm ână.
- E v orb a de B en edic t, nu?
S ophie o privi im ediat. L a d y B rid g erto n zâm bi trist.
- E clar că sim ţiţi c eva unu l pe ntru celălalt, spuse blând, ca
ră spu ns la în tre ba re a ne ro stită din ochii S ophiei.
- D e ce nu m -aţi co ncediat?
N u c red ea că lady B rid g erto n ştia despre cee a ce se în tâm plase
la el acasă, dar n im en i în p o z iţia ei nu şi-a r dori un fiu în drăg os tit
de o cam eristă.
- N u ştiu, spuse V io le t cu o privire confuză. P rob ab il că aşa ar fi
treb uit să fac.
R idic ă din um eri cu o priv ire nepu tincio asă.
- D a r îm i placi.
L acrim ile pe care S ophie în cercase să le o pre asc ă în ce p u ră să-i
curg ă şiroaie, dar nu -şi pierd u cum pătul. N u trem u ra şi nu sco tea
niciu n sunet. S tăte a acolo pu r şi sim plu, nem işcată, plângând.
C â nd lady B ridg erto n vo rb i din nou, cuv intele erau m ăsurate şi
atente, ca şi cum le-a r fi ales cu m are grijă, cău tân d o re p lic ă
anum e.
- E şti, spuse priv in d-o pe S ophie, gen ul de fe m eie pe care aş
dori-o pe ntru fiul m eu. N u ne cun oaştem de pre a m ultă vrem e, dar
ştiu ce cara cte r ai şi ce suflet. Şi m i-a ş dori...
S ophie se înecă, dar îng hiţi cât de rep ede putu.
- M i-aş dori să ai u n altfel de sta tut social, co n tin uă lady
B ridg erto n, ap lec ân d înţe le gă to a re capul într-o parte şi clipind
trist. N u e vin a ta şi nu te c on sid er m ai pu ţin v a lo ro a să din cauz a
asta, dar co m plică foarte m ult lucrurile.
- L e face im posibile, şopti S ophie.
L ady B rid ge rto n nu răspu nse , iar fata ştiu că, în ad âncul
sufletului, era de acord cu ea. C h iar d acă nu com plet, m ăc ar în
m are parte.
- E ste posibil, în tre b ă V iolet, m ai ate ntă decâ t înainte, ca trec utu l
tău să nu fie ace la care pare a fi?
S ophie nu răspunse.
- U ne le lu cruri despre tine n u îm i ies la socoteală.
S ophie ştia că treb u ia să în tre be despre ce e verba, dar ştia la ce
se re fe ră lady B rid gerton .
- A i un acc ent im pecabil. Ş tiu că ai spus că ai pa rticip a t la
lecţiile fiice lo r casei, dar nu m i se pare suficient. L ec ţiile ar fi
în ce p u t când tu aveai cel p u ţin şase ani, şi felul în care vo rb eşti era
deja bine defin it atunci.
S ophie o privi cu uim ire. N u se gân dise n ic io d a tă la a sta şi era
surprin să că altcin ev a se gândise. P e de altă parte, fe m e ia din fa ţa
ei era cu m u lt m ai inte lig en tă decâ t m ajorita te a celor cărora le
spusese povestea.
- Şi în ţeleg i latina. N u în ce rca să negi. T e-am auzit m o rm ăin d
cev a când te -a sup ărat H y acinth.
S ophie se u ită fix la fe re a stra din stân ga lui lady B rid gerto n. N u
pu te a să o priv ea sc ă în ochi.
- M ulţu m e sc că n u negi.
A p oi aştep tă ca fata să spun ă ceva. A şte p tă în câ t ea se sim ţi
datoare să um p le tăcerea.
 -N u sunt o perech e p o triv ită pen tru fiul du m n eavoastră.
- în ţeleg.
- T rebu ie să plec.
V orb e a repede, ca să nu se răzgâ nd ească. L ad y B ridg erton
aprobă.
- D a că asta îţi doreşti, n u te p ot opri. U nde vrei să m ergi?
- A m rude în nord, m inţi ea.
L ady B rid ge rto n nu o crezu, era clar, în să răspunse:
- O să m erg i cu u na dintre trăsurile noastre.
- N u aş putea.
- D o ar n u crezi că p o t să te las să faci altfel. T e con side r
respo n sa bilitatea m ea, cel p u ţin în u rm ăto are le c âte va zile, şi e
pre a pe ric u lo s să p leci ne însoţită. F em eile singure nu sunt în
sig ura nţă pe lum ea asta.
S ophie nu-şi pu tu stăpâni un zim bet. L ad y B rid ge rton fo losise
alt ton, dar cuv intele erau exac t ace lea rostite de fiul ei cu câteva
săp tăm â ni în urm ă. Şi uite und e se ajunsese. N u p u te a spune că ea
şi do am n a casei erau p riete ne bune, dar o cu n o şte a destul ca să ştie
că n -a r fi p u tu t s-o con vin gă să-şi sc him be părerea.
- F oa rte bine, a cce ptă ea. M u lţum esc.
P u te a să-l roag e pe vizitiu să o lase unde va, în apro pie re de un
p ort de unde să plec e spre A m e ric a la u n m om e n t dat. L ady
B rid ge rto n îi zâm bi trist.
- P re su pu n că ai ba gajele făcute?
S ophie a prob ă din cap. N u p ă rea ne ce sa r să sp un ă că are num ai
o boc celuţă.
- Ţ i-ai luat la rev ede re de la to ată lum ea?
- A ş p re fe ra să nu fac asta, re cu no sc u ea.
V io le t se ridic ă şi dă du din cap.
- U ne ori aşa e m ai bine. A şte a p tă -m ă în ho lu l cel m are pâ n ă
pre gătesc trăsura.
S ophie se în toa rse ca să iasă, apoi, a jun să la uşă, se opri şi spuse:
- L ad y B ridge rton, eu...
O c hii fem e ii m ai în vâ rstă se înveseliră, ca şi cum ar fi aştepta t
să prim e as că o veste bună. Sau, d acă nu bună, m ăc ar diferită.
 -D a ?
S ophie înghiţi.
- V o ia m să v ă m ulţum esc.
L um in a din ochii lui V io le t păli.
- P e n tru ce?
- P e n tru că m -a ţi p rim it aici şi m i-a ţi da t voie să sim t că fac parte
din fam ilie.
- N u fi prostuţă...
- N u eraţi ob lig a tă să m ă in vitaţi la ceai, o în tre ru p se fata.
D a că nu sp un ea totu l im ed iat şi-ar fi p ie rd u t curajul.
- M a jo rita te a fem eilor n u ar fi fă cu t asta. A fo st m inu na t, şi n ou
şi... îng hiţi în sec. O să îm i lipsiţi. T oate.
- N u tre buie să pleci, spuse lady B ridg erto n încet.
S ophie în ce rcă să zâm bească, dar n u reuşi. S im ţea gustul
p rop riilo r lacrim i.
- B a da, treb uie, spuse sugrum at.
L ad y B ridg erto n o privi lung, cu c om pa siu ne şi înţeleg ere în
ochii de un alb astru pal.
- în ţeleg.
S ophie se te m u că, într-ad evă r, pricepuse.
- N e ve de m jo s, spuse V iolet.
S ophie ap rob ă din cap şi îi fa cu loc vico ntesei m o şten itoa re.
L ady B rid ge rton se opri în h ol ca să p rive a sc ă bocceaua.
- A sta e to t ce ai?
- T o t ce am pe lum e.
F e m eia în g hiţi incom od, apoi se îm bu jo ră puţin, ca şi cum s-ar fi
je n a t că ea e b og a tă şi S ophie nu.
- D a r asta... arătă spre bagaj, nu e im portant. C e aveţi
dum nea voa stră ... se opri ca să înghită, luptân du-se cu no dul care i
se puse se în gât. N u m ă re fe r la p osesiun i...
- Ştiu.
L ad y B ridg erto n îşi şterse o lacrim ă.
- M u lţum esc.
F a ta rid ic ă din um eri.
- Ă sta e adevărul.
 - D ă-m i vo ie să-ţi dau nişte bani.
S ophie scu tu ră din cap.
- N u aş p u te a să îi prim esc. A m luat de ja do uă dintre roch iile pe
care m i le-aţi dat. N u voiam , dar...
- F oa rte bine. C e altcev a puteai face? R oc hiile cu care ai ve nit
nu m ai sunt.
îşi drese glasul.
- D ar, te rog, lasă-m ă să îţi dau nişte bani.
O v ăzu d e sc hiz ând g ura să se îm po triv ea sc ă şi spuse:
- Te rog. M -a ş sim ţi m ai bine.
L ady B rid ge rto n av ea u n fel de a priv i care te co nvingea. în
plus, S ophie a vea m are ne voie de bani, iar m am a lui B e ne d ic t era
ge n ero a să şi ar fi p utut să îi dea suficie nt ca să p oa tă plec a peste
ocean. F a ta spuse „ M u lţu m e sc .“ în ain te să în ce ap ă să aibă
rem uşcări.
L ady B rid ge rto n a ple că scurt din cap şi disp ăru pe coridor.
S ophie in spiră adânc, apoi îşi rid ic ă b o c ce au a şi cob orî treptele.
A şte ptă o clip ă în hol, apoi decise să a ştepte afară. E ra o zi
fru m o asă de prim ă vară . P u ţin soare pe nas ar fi facu t-o să se sim tă
m ai bine. M ă c ar puţin. Şi scăd ea riscu l de a se în tâlni cu vre u na
dintre fete. O ricât le-a r fi dus dorul, n u v o ia să îşi ia la revedere.
C u b oc ce au a în tr-o m ână, îm pinse u şa d in faţă şi cob orî treptele.
T ră su ra va ven i curând. în cinci m inute, poa te zece...
- S ophie B eckett!
S tom acul fetei se strânse dureros. A ra m inta . C um de uitase?
S periată, se u ită î n j u r în ce rcâ nd să îşi dea seam a înc otro pu te a
fugi. D a că intra în ap oi în casă, co nte sa ar fi ştiut de unde să o ia.
D a că fug ea pe jo s...
- P oliţia! şuie ră A ra m inta . A m nev oie de un poliţist.
S ophie scăp ă ba gajul şi în ce pu să fugă.
- O priţi-o! P rind eţi hoaţa!
F a ta c ontin uă să alerge, ch iar da că ştia că aşa v a pă re a vinovată.
F ug i cât p utea de repede. Şi fugi şi fugi. P â n ă când c ine va se
arun că a sup ra ei, din spate, culc ând -o la păm ânt.
- A m prins-o! strig ă bă rb atu l care o atacase.
 Sophie clipi şi tresări de durere. Se lovise cu capul de caldarâm ,
iar cel care o prin se se era ap roape aşe zat pe ea.
- A ic i erai! cro ncă ni A ra m inta, grăb ind u-se spre ea. S ophie
B eckett. C â tă neruşinare!
Sophie o privi fix. N u a vea cu vinte care să p oa tă exp rim a u ra pe
care o sim ţea şi, oricum , n -a r fi ro stit n im ic de durere.
- T e-am căutat, spuse A ra m in ta râ njin d m alefic. P osy m i-a spus
că te-a văzut.
Sophie în chise ochii şi gândi „O , P o sy “ . N u c red ea că fata dorise
să o dea de gol, dar, cum nu îşi p re a p utea ţine gura...
A ra m in ta puse piciorul aproap e de m ân a ei, cea im ob iliza tă de
bă rb atu l care o prinsese, apoi zâm bi, călcând-o.
- N u treb uia să furi de la m ine, spuse ea cu ochii strălucind.
Sophie gem u, fiin dc ă asta era to t ce p u te a face.
- V e zi tu, acum po t să te arunc în închisoa re. P re su pu n că aş fi
pu tu t face asta şi în ainte, dar acum am adev ăru l de pa rte a m ea.
C h iar atunci apăru un bă rb at care spuse:
- P o liţia se în drea ptă încoa ce, m ilady. H o a ţa asta v a fi înc h isă
curând.
Sophie îşi m u şc ă bu z a de jo s, sperând ca autorităţile să v in ă abia
du pă ce ieş ea lady B rid ge rton din casă şi dorin d ca totu l să se
term in e în ain te ca fam ilia ei drag ă să va dă ruşinea. P â n ă la urm ă, i
se înd ep lin i dorinţa. A do u a dintre ele. L a nic i do u ă m inute m ai
tâ rz iu ap ăru poliţia, care o luă şi o duse la înch isoa re. Iar ea nu se
pu te a gâ nd i decâ t la fa ptul că fa m ilia B ridg erto n nu v a afla
nicio da tă ce se întâ m pla se şi pro ba bil, aşa era cel m ai bine.
 C ap itolul X X I

Ie r i a f o s t m a r e a g ita ţie p e tr e p te le c a s e i lu i la d y B r id g e r to n .
M a i î n tâ i, P e n e l o p e F e a t h e r i n g t o n a f o s t v ă z u t ă î n c o m p a n i a n u
u n u i a , n u a d o i, c i a t r i d i n t r e f r a ţ i i B r i d g e r t o n , c u s i g u r a n ţ ă
e v e n i m e n t p r e a g r e u d e s u p o r t a t p e n t r u s ă r a c a f a t ă , c a r e e s te a t â t
d e t im i d ă . D i n p ă c a t e p e n t r u e a , d a r p r e v i z i b i l , a p l e c a t p â n ă l a
u r m ă b r a ţ u l v ic o n t e l u i , s i n g u r u l î n s u r a t d i n t r e c e i tr e i.
D a c ă d o m n iş o a r a F e a th e r in g to n a r f i r e u ş it s ă îl d u c ă la a lta r
p e v r e u n u l d i n t r e ei, c u s i g u r a n ţ ă c ă l u m e a s - a r f i s f â r ş i t. E u
r e c u n o s c c ă n u a ş m a i în ţe le g e n im ic în tr -o a s tfe l d e lu m e ş i a ş f i
n e v o ită s ă r e n u n ţ la a m a i sc rie.
Ş i d a c ă v e ş tile d e m a i s u s n u s u n t s u fic ie n te , la n ic i tr e i o re m a i
t â r z i u , o f e m e i e a f o s t a c o s t a t ă l a i n tr a r e d e c ă t r e c o n t e s a
P e n w o o d , c a r a l o c u i e ş t e l a t r e i c a s e d i s t a n ţă . S e p a r e c ă f e m e i a ,
d e s p r e c a r e a u to a r e a c r e d e c ă lu c r a p e n tr u f a m ilia B r id g e r to n , a
f o s t a n g a ja ta lu i la d y P e n w o o d . A c e a s t a s u s ţin e c ă n e c u n o s c u ta a
f u r a t d i n c a s a e i î n u r m ă c u d o i a n i, a ş a c ă a t r i m i s - o p e s ă r a c a
f a t ă d ir e c t la în c h iso a r e .
A u to a r e a n u e s ig u r ă în le g ă tu r ă c u a s p r im e a p e d e p s e i p e n tr u
fu r t, d a r, d a c ă c in e v a în d r ă z n e ş te s ă f u r e d e la o c o n te s ă , a tu n c i
r e p e r c u r s iu n ile s u n t s e r io a s e . S ă r m a n a în c h e s tiu n e v a fi,
p r o b a b il, s p â n z u r a tă . S a u c e l p u ţin tr im is ă p e s te o c ea n .
R ă z b o iu l fo s t e l o r c a m er is te , c e l d e s p r e c a r e a m s c r is lu n a
tre cu tă , p a r e a c u m o c h e s tiu n e fo a r t e b a n a lă .

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N , 13 IU N IE 1817
 P rim ul gâ nd al lui B en edict, a do ua zi dim ineaţă, fuse se să be a
un p a ha r de tărie. S au po ate trei. E ra scan dalo s de de vrem e pen tru
aşa ceva, dar uita re a indu să de alcool pă rea foarte atrăg ătoa re dup ă
trau m a e m oţio nală pe care o sufe rise din c auz a S ophiei B eckett.
D a r apoi îşi am inti că tre b u ia să m ea rg ă la un m eci de scrim ă cu
fratele său, C olin. D e od ată i se pă ru fo arte in teresan tă pe rspe c tiv a
de a-1 răni pe frate le său, chia r d acă a ce sta nu avea nim ic de-a face
cu disp o ziţia lui furibundă. P e ntru asta, gân di el, ex istau fraţii.
- A m num ai o oră, spuse C olin îm bră câ n d cap ătul floretei. A m o
în tâln ire prog ra m a tă în ace astă du pă-am iază.
- N u contează, spuse B en edic t, făcâ nd c âte v a fan dări ca să-şi
în că lz e as că m uşchii.
N u m ai pa rticip ase de m ult la o p a rtid ă de scrim ă. îi p lă c ea să
ţin ă floreta. Se retra se şi atinse po d e au a cu v â rfu l arm ei, în do in d
p uţin lam a.
- D ure az ă m ai pu ţin de o oră ca să te înving.
C o lin dăd u ochii pe ste cap, apoi îşi cob orî viziera. B e ne dict
m erse spre centrul în căperii.
- E şti gata?
- N u chiar.
B e n ed ic t atacă.
- A m spus că nu sunt gata! strig ă C olin, ferindu-se.
- T e m işti pre a încet.
C o lin bles te m ă în şoaptă, apoi ad ău g ă m ai tare:
- L a naiba! C e e cu tine?
- N im ic, spuse B e ne d ic t pe un to n tăios. D e ce?
C o lin păşi în spate p â nă ajunse la o dista nţă po triv ită pe n tru a
în cep e partida.
- N u ştiu, spuse el sarcastic. P oa te pe n tru că era să-m i tai capul.
- A m vâ rfu l acoperit.
- Şi ai lo vit ca şi cum ai fi fo lo sit o sabie, ră spu nse fratele lui.
B e n ed ic t zâm bi dur.
- E m ai am uz ant aşa.
- N u şi pe n tru gâtul m eu.
C o lin trec u flo re ta dintr-o m ân ă în alta înd oin du -şi degetele. Se
opri, în cruntat.
- S igur ai o lam ă care n u taie?
B e ne d ic t facu o grim asă.
- P e ntru D u m n eze u, C olin! N u aş folosi o arm ă adevărată.
- V oiam doa r să m ă asigur, spuse C olin, a tin gâ ndu -şi gâtul.
E şti preg ătit?
B e ne d ic t a probă scurt.
- în gardă!
R id ic a ră m âinile, ră su cind în ch e ie tu ra şi rotin d palm ele spre
tavan.
- E nouă? în tre b ă C olin p rivin d arm a cu interes.
B e ne d ic t blestem ă , fiin dc ă nu era atent, apoi spuse:
- D a, e nouă. P re fer tec ile italiene.
C olin facu un p as în spate, ieşind din po z iţia de luptă. îşi priv i
arm a, care avea o tea că m ai pu ţin ela b orată şi fuse se m eş te rită în
Franţa.
- P o t să o îm p ru m ut şi eu cândva? N u m i-a r disp lă c ea să vă d
dacă...
- Da! strig ă B e ned ict, ab ia re zistân d să nu îl atace. T reci în apo i
în gardă!
C olin zâm bi în tr-o parte, iar B e ne dict ştiu că fratele lui îl
întreb ase desp re tea că doa r ca să îl enerveze.
- C um doreşti, spuse acesta, relu ân du -şi poziţia.
N u se m işca ră un m om ent, apoi C olin spuse „ A ta c !“ .
B e ne d ic t a va nsă im ediat, atacând, dar frate le său fusese
în to td e au na agil, aşa că se retra se ate nt şi se apără.
- A i o d ispoz iţie foa rte p ro a stă astăzi, spuse el ata cân d şi
aproape a tin gâ ndu -i um ăru l lui B enedict.
A c es ta se feri şi rid ic ă lam a p e ntru a se apăra.
- D a. A m av ut o zi...
A v a n să din no u cu flo re ta întinsă.
- Proastă!
C olin se feri cu graţie.
- F ru m o a să ripostă, spuse, a tin gâ nd u-şi frun te a cu floreta, în tr-un
ge st b a tjo c o rito r de salut.
 - T aci din gu ră şi luptă, se răsti B enedict.
C olin ch icoti şi avansă, tă in d aerul cu lam a şi obligind u- 1 pe
B e n ed ic t să se retragă.
- P ro ba bil că e vo rb a de o fem eie, spuse el.
B e n ed ic t b lo că ata cul şi înc e pu să avanseze.
- N u e tre a b a ta!
- D e ci am dreptate.
B e n ed ic t ata că şi îşi atinse frate le cu vâ rfu l floretei.
- P unct.
C olin în clin ă capul.
- M -a i atins.
R e ve n iră în centrul cam erei.
- E şti pre gătit? în tre b ă el.
B e n ed ic t ap ro bă din cap.
- în gardă! A tac! D e da ta asta C olin ata că prim ul.
- D a că ai ne vo ie de sfaturi în dragoste... spuse el avansând.
B e n ed ic t rid ic ă floreta, a părân du-se cu su ficie ntă fo rţă în câ t să-l
trim ită pe frate le lui înapoi.
- D a că am ne vo ie de sfaturi în dragoste, tu eşti u ltim a pe rsoa n ă
la care o să apelez.
- M ă răneşti, spuse C olin re căp ătâ nd u -şi echilibrul.
- N u, spuse B e nedict. D e asta am v ârfu l acoperit.
- O ricum , m ă desc urc m ai bine decâ t tin e cu fem eile.
- C hiar aşa? spuse B e ne dict sarcastic,
îşi rid ic ă b ă rb ia şi îl im ită:
- C u sig uran ţă n u am să m ă în so r cu P e ne lop e F eath ering to n.
C olin tresări.
- T u nu ar tre b u i să dai sfaturi nim ănui.
- N u ştiam că e acolo.
B e n ed ic t atacă, ap roape a tin gâ ndu -i um ăru l frate lui său.
- A sta nu e o scuză. E rai în p ub lic, z iu a în am ia za m are. C hiar
da că n u era acolo, p utea să te au dă c ine va şi să ajung i în Jurna lu l
W h istledow n.
C olin se apără, apoi rip o stă în viteză, atin gâ ndu -i ab dom en ul lui
B enedict.
 - T e-am atins.
A c es ta aprobă, recu no sc â nd că fratele său p unctase.
- A m fo st nechibzu it, spuse C olin în tim p ce se în drep ta u spre
centru. Tu, pe de altă parte, eşti prost.
- C e vre a să în se m n e asta?
C olin oftă şi rid ic ă viziera.
- D e ce nu ne faci tutu ro r o fav oare şi n u te în sori cu ea?
B e n ed ic t îl priv i uim it, cu m ân a în care ţin e a floreta alune cân du-
i pe lâng ă corp. E ra posibil ca frate le lui să nu ştie despre cine era
vorba? îşi scoase v iz ie ra şi se u ită în ochii lui. Ştia. N u îi era clar
de unde, dar ştia. P ro ba bil că nu treb u ia să se m ire, dat fiind fa ptul
că ace sta afla m ere u tot. D e fapt, sin gu ra care ştia m ai m u lte bâ rfe
decâ t el era E loise, şi nu d ura m ai m ult de c âte v a ore îna in te să îi
îm pă rtăş ea sc ă şi frate lui lor cun oştinţele ei în doie lnice .
- D e un de ştii? în tre b ă el în tr-un sfârşit.
U nu l dintre co lţurile gurii lui C olin se ridică.
- D esp re S ophie? E evident.
- C olin, ea e...
- S e rvitoare? C ui îi pasă? C e o să fie d acă te în so ri cu ea? în tre bă
el rid ic ân d ne p ăs ător din um eri. O am eni de care nu îţi p a să o să te
m arg in alizez e? L a naiba, eu m i-a ş dori să m i se în tâm p le asta.
B e n ed ic t rid ic ă din um eri.
- A m decis d eja că n u m ă in terese az ă asta.
- A tun ci care n a ib a e pro blem a?
- E com plicat.
- N im ic nu e atât de c om plica t pe cât ne im aginăm .
B e n ed ic t se gâ ndi puţin, lăsând v ârful flo rete i pe po d e a şi
în do in d lam a.
- îţi am in teşti balu l m as ca t orga niz at de m am a ?
C olin clipi, surprins de în trebare.
- D e acum c âţiva ani? în ainte să se m ute?
B e n ed ic t a prob ă din cap.
- L a a cela m ă refer. M ai ştii că ai c uno scut o fe m eie în tr-o roch ie
argintie? A tun ci când ai v e n it dup ă noi?
- Sigur. E rai destul de im p resionat. C olin facu ochii m ari. D oa r
n u era Sophie!
- U im itor. N u ? m u rm u ră B enedict.
- D ar cum ...?
- N u ştiu cum a ajuns acolo, dar nu e servitoare.
- N u e?
- A cu m este. D a r e şi fiic a din flori a conte lu i de P enw o od.
- N u a celui actual.
- N u. A ace luia care a m urit acum câţiv a ani.
- Şi tu ştiai to ate astea?
- N u, spuse B e ne d ic t scurt. N u ştiam .
C o lin îşi m u şc ă b u z a de jo s şi în ce rcă să p rice ap ă ce îi spune a
fratele său.
- în ţeleg.
îl privi fix.
- C e o să faci?
B e n ed ic t e lib eră bru sc flo re ta pe cara o ap ăsa în podea, iar
a cea sta îi scă pă din m ână. O privi cum a lun ecă şi spuse, fa ră să
ridice capul:
- E o în tre b ara foarte bună.
E ra în c ă supă rat pe S ophie p e ntru că n u îi spusese dar nici el nu
era fa ră pată. N u treb u ia să îi cea ră să fie a m a n ta lui. A v e a drep tul
să o în tre be dar era drep tul ei să refuze. O da tă ce făcuse asta, el
treb u ia să o lase în pace. B e ne d ic t nu fusese c rescu t ca ea, şi d acă
ei îi fusese atâ t de gre u în câ t să nu v re a un copil din flori, atunci
treb u ia să resp ecte asta.
D a că ar fi re spec tat-o pe ea, i-ar fi re sp ec ta t va lorile. N u tre bu ia
să fie atât de brutal cu ea şi să insiste că orice e posibil şi că ea e
libe ră să a lea g ă orice vrea. M a m a sa av ea dreptate. V ia ţa lui
fusese privile giată . A v e a bani, fam ilie, era fericit. Şi n im ic nu îi
era interzis. S in gurul lu cru rău care i se în tâm p lase fuse se m oa rtea
ne aş te p ta tă şi p re a tim pu rie a ta tă lu i său. C h iar şi atunci, fa m ilia îi
fusese alături. îi era greu să îşi im ag inez e une le trag ed ii, fiind că
nu trecu se prin n im ic asem ănător. Spre deo se bire de S ophie, el nu
era sing ur n iciodată.
A c u m ce m ai era de făcut? D e cisese d eja că nu co nte az ă da că v a
fi m arg in aliz a t şi că vre a să se înso are cu ea, fiic a ne re c un osc u tă
de u n conte era m ai a cce ptab ilă decâ t o servitoare, dar cu foarte
puţin. P oate că soc ietate a lon do ne z ă ar fi accep ta t-o da că el
insista, dar nim en i nu ar fi fo st p re a am abil. E l şi S ophie ar fi
tre bu it să trăias că în p ro vin cie, evitân d even im entele publice, unde
lum ea, cu siguranţă, i-ar fi m arg inaliza t. D ar ştia că o viaţă liniştită
ală turi de ea era cu m ult m ai bu n ă decâ t o v ia ţă publică, dar fă ră
ea.
C onta că ea e cea de la bal? îl m inţise, dar o cunoştea. C â nd se
sărutau, când râdeau, când vo rb e au pu r şi sim plu... toate astea erau
reale. F e m eia care îi p u te a face inim a să cânte cu un sim plu
zâm bet, fe m eia care îi u m p le a sufletul num ai fiin dc ă era ap roape
de el atunci când desena... a ce ea era S ophie cea adevărată. Iar el o
iubea.
- P ari a fi luat o decizie, spuse C olin încet.
B e n ed ic t îşi privi, gâ nditor, fratele. C ân d ajunsese să fie atâ t de
perspicac e? D e fapt, când crescuse? Se g ân d ea m ere u la el ca la un
puşti ne chib zuit, în câ n tă to r şi vesel, dar care n u îşi p u te a asu m a
nicio respon sabilitate .
D a r când îl privi acum , ve d ea pe altcineva. A v e a um erii m ai laţi,
stă tea m ai drep t şi era m ai controlat. Şi avea o priv ire m ai
înţelea ptă. A sta era cea m ai m are schim bare. D a că în tr-a de v ă r
ochii erau ferestrele sufletului, atunci sufletul lui C olin crescuse
cât tim p B e ne d ic t n u fuse se atent.
- îi datore z scuze, spuse B enedict.
- S unt sigur că o să te ierte.
- Şi ea îm i da to re az ă m ie scuze. Şi nu puţine.
Ş tia că frate le lui e curios, dar ace sta nu spuse nim ic.
- Şi tu eşti dispus să o ierţi pe ea? B e n ed ic t a pro bă din cap.
C olin în tin se m ân a şi îi lu ă floreta.
- P u n eu asta la loc.
B e n ed ic t îi priv i lung m âna, apoi îşi reveni.
- T rebu ie să plec.
C olin ab ia d acă îşi stăpâni un zâm bet.
- A şa m ă gâ nd eam şi eu.
 F ra tele lui îl privi, apoi, fiin d c ă sim ţi nevoia, îl îm brăţişă.
- N u spun asta des dar te iubesc.
- Şi eu te iubesc.
Z âm betul lui C olin, m ai m ult din co lţul gurii, se lărgi.
- A cu m p le a că naibi de aici.
B e ne d ic t arun că v iz ie ra spre frate le său şi ieşi.

- C um adic ă a plecat?
- P u r şi sim plu, spuse lady B rid ge rton privindu-1 înţelegă toa re . A
plecat. P re siun e a în ce p u să c rească în tâm plele lui B e nedict. E ra
de m ira re că nu-i exp loda se capul.
- Şi tu ai lăsat-o să plec e aşa?
- N u ar fi fo st legal să o forţez să răm ână.
B e ne d ic t aproap e că gem u. N ic i ce făcuse el nu era legal, dar o
obliga se să vină la L on dra c hia r şi aşa.
- U nde s-a dus? în tre b ă el.
M a m a lui pă ru să se m icşore ze în sc aunul pe care stătea.
- N u ştiu. A m insistat să ia un a dintre trăsu rile no astre, în parte
ca să o ştiu în siguranţă, dar şi ca să a flu unde se duce.
B e ne d ic t lovi birou l cu pum nul.
- A tu nc i ce s-a întâm pla t?
- A şa c um înc e rc a m să îţi spun, am v ru t să o co nving să ia o
trăsură, dar e cla r că nu a vrut, fiin dc ă a plec at îna in te să m ă
întorc.
B e ne d ic t b le ste m ă încet. P ro ba bil că S ophie era în că în L ondra,
dar oraşul era im ens şi foarte aglom erat. A r fi fo st ap roape
im posibil să gă se asc ă pe c ine va care nu v o ia să fie găsit.
- A m presu pu s, spuse V iolet, că v-aţi despărţit.
B e ne d ic t îşi trec u m ân a prin păr, apoi vă zu că are m ân e ca albă.
- Iisuse.
V e nise îm b ră ca t în costum u l de scrim ă. O priv i pe m am a sa şi
dădu ochii peste cap.
- Să nu m ă cerţi că iau num ele D o m nului în deşert, te rog.
E a zâm bi.
- N ici nu visa m la aşa ceva.
 - U nde o să o găse sc acum ?
V io le t se în tristă din nou.
- N u ştiu, B e nedict. A ş vre a să ştiu. îm i plac e S ophie.
- E fiic a lui P en w oo d, spuse el.
V io le t se în cruntă.
- P re su p un e am eu că despre a şa ceva e vorba. N e leg itim ă, nu?
E l aprobă. M a m a sa de schise g ura să vorbeasc ă, dar în acel
m o m e nt se de schise u şa biro ulu i lovin du-se de perete. F rancesca,
re sp irân d greu din cau ză că alerg ase prin casă, se lovi de biroul
m am ei ei, u rm ată de H y acin th care se ciocni de ea.
- C e e? în tre b ă V iolet, ridicân du-se.
- E S ophie, spuse ea dintr-o răsu flare
- Ştiu, spuse V iolet. A plecat...
- N u! o în tre ru pse H ya cin th , trân tind o bu c ată de hâ rtie pe birou.
U ite!
B e ne dict în tin se m ân a ca să apuce doc um e ntu l, re aliz â n d că e un
articol din J u r n a l u l W h is t l e d o w n , dar m am a sa i-o luă înainte.
- C e e? în tre b ă el spe riat când o vă zu pălind.
E a îi în tin se anicolul. E l a ru ncă o privire, trec ân d peste
inform aţiile despre ducele de A sh bou rn e, contele de M a cclesfield
şi P en elo pe F e a th e rin g to n şi a jun gâ nd la pa rte a care av ea legă tu ră
cu S ophie.
- L a în ch iso are? spuse el ab ia şoptit.
- T rebu ie să ne oc upă m de e lib era re a ei, spuse m am a sa ridic ân d
din u m eri ca un ge neral pre gă tit de bătălie.
D ar B e n ed ic t era de ja la uşă.
- A şteaptă! strig ă V iolet. V in şi eu.
B e ne dict se opri în ain tea scărilor.
- N u vii, o rd on ă el. N u v re au să fii e xp usă la...
- Te rog! se ră sti ea. N u sunt o floare delicată. Şi p o t să depun
m ărtu rie că S ophie e o ne stă şi integră.
- V in şi eu, spuse H y a cinth oprin du-se brusc lâng ă sora ei, care
îi urm ase în hol.
- N u! spu se ră m a m a şi fratele lor în ace laşi tim p.
- D ar...
 - A m spus nu, re pe tă V iolet pe un to n dur.
F ra nc esc a pufn i supărată.
- P re su pu n că nu are ro st să insist asupra...
- Să n u cu m v a să te rm in i pro poz iţia, o av ertiză B enedict.
- C a şi cum m -ai lăsa.
E l o ign oră şi se în to arse către m am a sa.
- D a că vrei să m ergi, p lec ăm im ediat.
E a aprobă.
- A du trăs ura în faţă. T e aştep t acolo.
Z ece m inu te m ai târz iu erau d eja pe drum .

C a pitolu l X X II

C e a g ita ţie în B r u to n S tre e t. V ic o n te s a m o ş te n ito a r e B r id g e r to n

î m p r e u n ă c u f i u l ei, B e n e d i c t , a u f o s t v ă z u ţ i p l e c â n d în g r a b ă d i n
c a s a a c e s te ia v in e r i d im in e a ţa . D o m n u l B r id g e r to n a p r o a p e c ă a
a r u n c a t - o p e m a m a s a în t r ă s u r ă ş i a u p l e c a t c u o v i t e z ă
a m e ţ i t o a r e . F r a n c e s c a ş i H y a c i n t h , s u r o r i l e s a l e , a u f o s t v ă z u t e în
p r a g . A u to a r e a ş tie d in s u r s e s ig u r e c ă F r a n c e s c a a f o s t a u z ită
m u r m u r â n d u n c u v â n t fo a r t e n e d e lic a t.
D a r c a s a B r id g e r to n n u a f o s t s in g u r a c a r e a a v u t p a r te d e
a s t f e l d e a g i ta ţi e . F a m i l i a P e n w o o d a f o s t ş i e a f o a r t e a c ti v ă , i a r
to tu l a c u lm in a t c u o c e a r tă p u b lic ă p e tr e p te le d in fa ţă , în tre
c o n t e s ă ş i f i i c a ei, d o m n i ş o a r a P o s y R i e l l i n g .
A u to a r e a n u a s im p a tiz a t- o n i c io d a tă p e la d y P e n w o o d a ş a c ă
n u p o a t e d e c â t s ă o f e l i c i t e p e f i i c a a c e s te ia .

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N 16 IU N IE 1817
 E ra frig. F oarte frig. Şi se au zea un zg om ot făcut, cu siguranţă,
de u n ro z ăto r m ic. Sau, m ai rău, de v re un anim al m are. M ai exact,
un anim a l m are din spe cia roz ătoa rei. Ş obolani.
- D oam ne! ge m u S ophie.
N u lu a a d esea nu m ele D om nu lu i în deşert, dar acum p ă re a a fi
un m om e n t potrivit. P oate că E l o v a auzi şi v a om orî şobolanii.
D a, ar fi frum os. U n fu lg er m are. Im ens. D e pro p orţii biblice. A r
pu te a lovi păm â ntu l, şi-ar p utea trim ite săgeţile în ju ru l globu lui şi
ar pu te a ucid e toţi şobolanii.
E ra un vis m inunat. A lă tu ri de ace lea în care ea şi B e n ed ict
tră ia u feric iţi p â nă la adânc i bă trâneţi, căsătoriţi. S ophie tresări din
cau za une i în ţe pă tu ri în piept. D in tre cele do uă visuri, se te m e a că
gen ocidu l şob olan ilo r era m ai plauzibil.
E ra pe con t p ro p riu acum . C u ad evă rat singură. N u ştia de ce o
supă ra atât de tare ace st lucru. A d e vă ru l era că fuse se m ere u
singură. D e când o lpsase b un ic a pe tre p te le reşedinţei P enw o od ,
nim en i n u o apărase, nim e ni nu p use se intere su l ei îna in te a
interesulu i propriu. N ic i m ăc ar la ace laşi niv el cu in teresul
propriu.
S tom acul îi scoase un sunet, am in tin du-i că pu te a ad ău ga şi
foa m e a pe lista lucrurilor din c auz a c ăro ra suferea. Şi setea. N u îi
a du se seră nici m ăc ar o în g h iţitu ră de apă. în c e p e a să aibă fa ntez ii
ciudate cu ceai.
E xp iră încet, în ce rc â nd să îşi a m in tea sc ă să respire pe gură.
M iro sul era copleşitor. I se dă duse o o ală de noapte, dar p â nă
acum nu o folosise, în ce rc â nd să se a bţină cât de m ult putea.
O bie ctul fuse se g olit în ain te să fie arun cat în celula ei, dar nu
fusese curăţat, şi când S ophie îl ridic ase era ud, cee a ce o făcuse să
îl arunce şi să se cu trem ure, scârbită. A c u m nu n um ai că îi era frig
şi foam e, dar se sim ţea şi m urdară. E ra oribil.
- A i u n vizitator.
S ophie sări în p icioa re la auzul voc ii n ep rie ten oa se a
gard ianulu i. O are o găsise B e ned ict? O are ar v re a el să o ajute?
O are...
- Ia te u ită ce avem aici!
 A ra m inta . S ophie se în trista im ediat.
- S ophie B e ckett, spuse ea, ve nin d m ai apro ape şi ţin ân d o
b a tistă la nas, ca şi cum din c auz a fetei ar fi m iro sit aşa acolo. N u
aş fi crezu t că ai ob ră zn icia să îţi arăţi fa ţa prin L ondra.
S ophie în chise gura. Ş tia că A ra m in ta v oia să o sco ată din sărite
şi n u a vea de gâ nd să îi dea a ce astă satisfacţie.
- M ă te m că n u îţi m erge p re a bine, co ntin uă A ra m inta ,
scuturâ nd capul ba tjoco ritor.
Se ap lec ă în ain te şi şoptit:
- Ju de cătorulu i nu îi plac hoţii.
S ophie înc ru c işă braţele şi se u ită fix la perete. D a că ar fi privit-
o pe A ram inta, pro ba b il că n u ar fi re u şit să se a bţină şi s-ar fi
rep ezit la ea. Iar gratiile din fier ale celulei ar fi rănit-o.
- E ra destul de ră u că m i-a i fu ra t clem ele pa ntofilo r, spuse
A ra m in ta a tin gâ nd u-şi b ă rbia cu degetul. D a r s-a în fu ria t cu
ad evă rat când i-am spus despre verighetă.
- E u nu am luat...
S ophie se opri în ain te să apuce să ţipe m ai m ult. E x ac t asta era
ce dorea A ra m inta.
- N u? ră spu nse ea z âm bind cu răutate.
îşi ag ită deg etul în aer.
- E u nu o am pe deget, şi e cuv ântu l tă u îm p otriva cuvân tu lu i
m eu.
S ophie de schise gura, dar n u scoase niciu n sunet. A ra m in ta av ea
dreptate. N ic iu n ju d e c ă to r n u ar fi crez ut-o pe ea în de favo area
con tesei de P e nw ood.
A ra m in ta z âm b i cu o exp resie u şo r felină.
- B ă rb atu l din faţă, gard ianu l, a spus că pro b ab il nu o să fii
spâ nzurată, aşa că n u te în grijora . C el m ai prob ab il e că te vor
trim ite pe ste ocean.
S ophiei îi ven i să râdă. E xa c t la o zi du p ă ce se gând ise să plece
în A m erica. A c u m se pă re a că v a plec a oricum , doa r că în
A u stralia. Şi ar fi fo st legată.
- O să îi rog să a ib ă m ilă de tine, spuse A ra m inta . N u vreau să fii
ucisă. D o ar să nu m ai fii aici.
 - E şti un m od el de m ilă creştină, spuse Sophie. S unt sigu ră că
ju stiţia va fi im pre sionată.
A ra m in ta îşi atinse tâm pla cu degetele şi îşi m u tă o şuviţă de pe
frunte.
- A şa e. N u?
O privi direct şi zâm bi. E ra o exp resie du ră şi goală, şi, deodată,
S ophie sim ţi n e v o ia să ştie...
- D e ce m ă ură şti?
A ra m in ta o priv i fix o clipă, apoi şopti.
- F iind că el te iubea.
S ophie nu ştiu ce să spună, de uim ire. F e m eia din faţa ei o priv i
cu ură.
- N u o să îl iert n ic io da tă pe n tru asta.
S ophie scu tu ră din cap, neînc reză toare .
- N u m -a iubit niciodată.
- T e-a îm bră ca t şi te-a hrănit.
A ra m in ta îşi în co rd ă buzele.
- M -a obliga t să loc uie sc cu tine.
- N u era iubire, spuse S ophie. Se sim ţea vinovat. D a că m -a r fi
iubit, n u m -a r fi lăsat cu tine. N u era prost. Ş tia cât m ă urai. D a că
m ă iubea, n u m -a r fi uita t în testa m en t. D a că m ă iubea... se opri.
înecând u-se .
A ra m in ta înc ruc işă braţele.
- D a că m ă iubea, ar fi pu tu t să-m i vo rb aască. A r fi p u tu t să m ă
întreb e ce m ai fac, ce studiez, dacă m i-a p lăc ut m icu l dejun.
în g hiţi cu greu, răsu cin du -se . N u o m ai p utea privi pe A ram inta.
- N u m -a iu bit nicioda tă, spuse încet. N u ştia cum să iubească.
N ic iu n a dintre ele nu spuse n im ic m u ltă vrem e, apoi A ra m in ta
rosti:
- M ă pe d ep sea pe m ine.
înce t, S ophie se întoarse.
- P e n tru că nu i-am dat u n m oştenitor.
M âin ile A ra m in te i înc e pu ră să trem ure.
- M ă ura pe n tru asta.
S ophie nu ştiu ce să spună. N u ştia da că e c eva de spus. D up ă un
m om e nt care dură o ve şnicie, A ra m in ta spuse:
- L a în ce pu t te -a m u râ t fiin dc ă erai o in sultă la a dresa m ea. N icio
fem e ie nu treb u ie să fie o bliga tă să o ad ăp os te as că pe cop ila din
flori a soţului ei.
S ophie nu spuse nim ic.
- D ar apoi...
S pre u im ire a ei, A ra m in ta se sprijini de perete ca şi cum
a m intirile ar fi stors-o da vlagă.
- S -a schim bat, spuse ea p â nă la urm ă. C um de te -a pu tu t face pe
tine cu fe m e ia aia uşo ară, dar eu n u re uşeam să-i fac un copil?
N u p ă rea a a vea ro st să o apere pe m am a ei.
- N u doa r că te uram . U ram şi să te văd.
C um va, S ophie nu era surprinsă.
- îţi ura m vocea. U ra m fa ptul că ai ochii lui. U ram să te ştiu în
casa m ea.
- E ra şi casa m ea, spuse S ophie încet.
- D a, re p lic ă A ra m inta . Ştiu. T e ura m şi din cauz a asta.
S ophie se ră suci brusc, uitân du -se în ochii A ram intei.
- C e cauţi aici? N u ai fă cu t destul rău? D e ja m i-a i asig urat
deportarea.
A ra m in ta rid ic ă d in um eri.
- N u p ot sta departe. E ceva m in un a t în fap tul că eşti închisă.
T rebuie să fac baie trei ore ca să scap de duhoare, dar m erită
efortul.
- A tunc i scuz ă-m ă cât m e rg în tr-u n colţ şi m ă pre fac că citesc.
M ie n u m i se pare că e m in u n a t să te văd, ro sti S ophie apăsat.
M erse şi se a şeză pe sc aunul cu tre i picioa re care e ra singu ra
p ie să de m o b ilier din celulă, în ce rc â nd să nu arate cât de ră u se
sim te. A ra m in ta îi ven ise de hac, era adevărat, dar nu-i distruse se
spiritul. Şi re fuz a să îi arate fem eii ăsteia altceva. S tătea cu b raţe le
în cru cişate şi cu spatele la uşă, a şte ptând să plece. D ar A ra m in ta
n u se lăsa. în tr-u n final, dup ă zece m inute, S ophie sări în picio are
şi strigă:
- P le ac ă odată!
A ra m in ta îşi a plecă pu ţin capul într-o parte.
 - M ă gândesc.
Sophie v o ia să în tre b e la ce, dar se tem a să aud ă ră spunsul.
- M ă întreb cum e în A ustralia. N u am fost nic iod ată , acolo. Şi
nicio p e rso an ă civ iliza tă dintre cele pe care le cun osc nu s-ar gândi
vre od ată să m e a rg ă acolo. A m au zit că e foa rte cald. Şi tu ai piele a
foarte albă. T enu l tău m in un a t nu o să fa că faţă. D e fapt...
D a r orice ar fi v ru t ea să sp ună nu se m ai auzi, din fericire,
fiin dc ă S ophie se te m e a că v a fi acuz ată şi de ten ta tiv ă de om or
da că era n e v o ită să m ai asc ulte u n cuvânt. D up ă co lţ se auzi
gălăgie.
- C e naiba? spuse A ram inta, pă şin d în spate şi întin zân du-se , ca
să va d ă m ai bine.
A p oi S ophie auzi o vo ce foarte cunoscută.
- B e ned ict? şopti ea.
- C e ai spus?
D a r fata se ridic ase de ja în picioa re şi se lipise de gratiile celulei.
- A m spus, se auzi vo c ea p uternică a lui B en edic t, să ne lăsaţi să
trecem !
- B enedict! ţip ă fata.
U itase că nu v oia ca fam ilia B ridg erto n să o va dă la închisoa re.
U itase că nu a vea niciun v iitor cu el. N u se p utea gâ ndi decâ t la
fap tul că ven ise du p ă ea, că era aici. D a că ar fi pu tu t scoate capul
printre gratii, ar fi facut-o. E cou l une i lo vituri dure se auzi în aer,
urm ată de u n zg o m ot înfu nda t, ca şi cum cin e va ar fi dat la podea.
P a şă grăbiţi, apoi...
- B enedict!
- Sophie! D oam ne! T e sim ţi bine?
în tin se m ân a printre gratii şi o m ân gâ ie pe obraz. B uz ele lui le
g ăsiră pe ale ei. N u era u n săru t pasion al, ci unul speriat şi uşurat.
- D o m nu le B rid gerto n? spuse A ra m inta.

Sophie reu şi să-şi ia ochii de la el şi să o privea scă. U itase, din

c auz a buc uriei, că A ra m in ta nu ştia n im ic despre leg ătura ei cu
B e n ed ic t şi fam ilia lui. E ra un m om e n t perfect. P oa te că era
supe rficială şi n u ştia care îi sunt prio rită ţile , dar se b uc ura nespu s
fiind că A ra m inta, pe ntru care po z iţia şi p utere a erau totul, tocm ai
văzuse cum cel m ai dorit burlac din oraş o săru tă pe ea.
Sigur, S ophie se bu c u ra m u lt şi să îl v a d ă pe el. B e ne d ic t se
retrase, lăs ând să-i alune ce m âinile pe obra zul ei. în c ru c iş ă braţe le
şi se uită u râ t la A ra m inta . O priv ire care, S ophie era co nvinsă, ar
fi pâ rjo lit orice.
- C e acuz aţii îi aduci? în tre b ă el.
S ophie nu o p lă c ea deloc pe A ram inta, dar chia r şi a şa n u ar fi
spus că e proastă. A cum , oricum , era ga ta să se răzgâ nd ească.
F em eia, în loc să trem ure şi să se sperie aşa cum ar fi fă cu t orice
om în tre g la cap în astfel de condiţii, îşi puse m âinile în şold şi
spuse:
- A furat!
în acel m om ent, lady B rid g erto n apăru pe coridor.
- N u po t să cred că S ophie ar face aşa ceva, spuse ea, grăb indu -
se să i se ală ture fiu lui ei.
O privi urât pe A ra m inta .
- Şi, a dău gă răutăc ioa să, pe tine n u te -a m p lă c ut n icioda tă, lady
P enw ood.
A ra m in ta se retra se şi îşi duse m ân a la piept, în tr-un gest
ofensat.
- N u e v o rb a desp re m ine. F a ta asta, spuse priv nd-o urât pe
S ophie, a avu t ob ră zn icia să îm i fure ve righrta.
- N u ţi-a m fu ra t v e rig he ta şi ştii foa rte bine! U ltim ul lucru pe
care l-aş vre a ar fi...
- M i-ai furat clem ele de la pantofi.
S ophie în chise gura.
- V e deţi?
A ra m in ta se u ită în ju r , ca să îşi dea sea m a câtă lum e v ăzuse
gestul.
- A re cu n os c u t că e vinovată.
- E fiic a ta vitregă, spuse B e nedict. N u a fi treb u t să fie în
situaţia de a...
C hipul A ra m in te i se sch im on osi şi se înroşi.
- Să nu c um va să m ai spui aşa ceva vreo dată , îl am en in ţă ea. N u
în se am n ă nim ic p e ntru m ine. N im ic!
- M ă scuzi, spuse lady B ridg erto n pe un to n rem arcab il de
p oliticos, dar, d acă în tr-a de v ă r nu în se m n a nim ic, nu ai fi aici, în
în ch isoa re a asta m urd ară, în ce rc â n d să co nv ingi ju d e c ă to ria să o
spâ nzure p e ntru furt.
A ra m in ta nu tre b ui să ră sp un d ă fiin dc ă to cm ai atunci sosi
ju d ec ătorul, urm at de un gardia n foarte supă rat şi cu un ochi vânăt.
F iind că g ardia nul o lovise în ain te să o bag e în celulă, S ophie nu se
pu tu abţine şi zâm bi.
- C e se pe tre ce aici? în tre b ă jud ec ăto ru l.
- F e m eia asta, spuse B e nedict, aco pe rin d cu v oc ea lui pu te rn ic ă
şi ră sun ăto are orice altă în cercare de răsp uns, a a cuz at-o pe
lo g od n ica m ea de furt.
L ogo dnică? S ophie reu şi doa r să în ch id ă gura. C hiar şi aşa
strânse g ra tiile în m âini, fiin dc ă i se în m u ia se ră genunchii.
- L ogo dnică? tresă ri A ra m inta.
Jud ec ăto ru l îşi în d re ptă spatele.
- Şi dum ne a vo astră cine sunteţi, dom nule? E ra clar că îşi dăduse
seam a că B e n ed ic t era o pe rso an ă im portantă, dar n u ştia sigur
cine este. B e ne d ic t înc ru c işă braţele şi îşi spuse num ele.
Jude cătorul păli.
- S unteţi ru dă cu v icon tele ?
- E frate le m eu.
- Iar ea este... în gh iţi în sec. L og od n ic a dum n eav oastră ?
S ophie aştep tă ca o fo rţă su p ra na tu ra lă să se m an ifeste din senin
şi să arate că B e n ed ic t m inte, dar, spre surp riza ei, n u se în tâ m p lă
nim ic. L ad y B rid g erto n chia r dă dea din cap, aprobator.
- N u te poţi în su ra cu ea, in sistă A ra m inta.
B e n ed ic t se ră suci spre m am a lui.
- A m vre u n m otiv să o includ pe lady P e nw o o d în de ciz ia asta?
- N u m ă p ot gâ ndi la niciun ul, re p lic ă ea.
- N u e decâ t o fem e ie uşoară, şuie ră A ra m inta . M a m a ei era la
fel, iar sângele...
B e n ed ic t o ap ucase de bereg ată , înainte ca oricine a ltc ine va să-şi
fi dat seam a ce se petrece.
 - N u m ă ob lig a să te lovesc.
Jud ec ăto ru l îl b ă tu pe um ăr.
- T rebu ie să îi daţi drum ul.
- D ar p o t să îi astup gura?
Jud ec ăto ru l facu o g rim a să chinuită, dar scu tu ră din cap. C u
părere de rău, B e n ed ic t o elibe ră pe A ram inta.
- D a că te în so ri cu ea, spuse a ce asta m asâ nd u-şi gâtul, o să m ă
asigur că to a tă lum ea ştie exac t cine este. C o pilul din flori al unei
fem ei uşoare.
Jud ec ăto ru l se în to a rse spre ea şi o privi dur.
- N u cred că e nev oie să vo rb im aşa.
- V ă a sig ur că n u am obiceiul să roste sc astfel de cuvinte, spuse
ea pu fn in d cu dispreţ. D a r ocaz ia cere un lim baj m ai dur.
Sophie îşi m u şc ă m ân a şi se u ită fix la B enedict, care în ch id e a şi
d e sc hid ea pum nii, am en inţător. E ra că el era de pă rere că situ aţia
cere pum ni m ai pu ternici. Ju de cătoru l îşi drese glasul.
- O acuzaţi de c eva serios.
îng hiţi.
- Şi v a fi soţia u nu ia dintre d om nii din fam ilia B ridgerton.
- E u sunt c ontesa de P enw ood , şuie ră ea. C ontesă!
Jud ec ăto ru l se u ită de la u nu l la celălalt. F iin d că era contesă,
A ra m in ta a vea ra ngu l cel m ai înalt. în ace elaşi tim p era singu ră
îm p otriv a a doi m em brii ai fam iliei B ridge rto n, dintre care unu l
era m a re şi furios şi îl lovise de ja pe un gardian.
- A fu rat de la m ine!
- B a tu ai fu ra t de la ea! strigă B enedict.
Se lăsă tăcerea.
- I-ai fu ra t copilăria, spuse el trem urân d de furie.
N u ştia fo arte m ulte despre viaţa S ophiei, dar fe m eia asta îi
p rov oc ase m are parte din du re rea care se v e d ea în ochii ei verzi.
Şi ar fi pus pa riu că dragul ei tată d e ced at era respo n sa bil pe ntru
restul. Se în to arse spre ju d e c ă to r şi spuse:
- L o go d nic a m ea este fiic a ne le g itim ă a dece datului conte de
P enw o od. D e asta o a cuz ă co n te sa m oşten itoare de furt. D in
ră zbu na re şi ură, p u r şi sim plu.
 Ju de cătorul se u ită de la el la A ra m in ta şi apoi la S ophie.
- E ad evărat? o întrebă. A i fost a cuz ată pe ne drept?
- M i-a luat clem ele de la pa ntofi, şuie ră A ra m inta . Ju r pe
m orm â ntul soţului m eu. L e-a luat!
- P e n tru D u m n eze u, m am ă! E u am lu at clem ele.
Sophie răm a se cu g ura căscată.
- P osy?
B e n ed ic t o priv i pe cea care vorbise. E ra sc un dă şi plinuţă,
evid en t fa ta contesei. Se u ită la S ophie, alb ă ca hârtia.
- P le ac ă de aici. N u ai ce să cauţi la pro cesul ăsta, şuieră
A ra m inta.
- B a e cla r că are, spuse ju d ec ătorul, în to rc ân du -se spre ea. D a că
a luat clem ele. V re ii să o acuzaţi?
- E fiic a m ea!
- P u ne -m ă şi pe m ine în c elu lă cu Sophie! spuse P osy pe u n ton
dram atic, du cân d m ân a la piept, pe n tru efect. D a că ea e de po rta tă
pe n tru furt, atunci şi eu tre bu ie să plec cu ea.
P en tru p rim a d ată în câteva zile, B e n ed ic t zâm bi. G a rdianu l îşi
priv i cheile.
- D om nu le? în tre b ă el ezitant.
- B a gă cheile înap oi, spuse ju de c ăto ru l. N u o în ch id e m pe fata
contesei.
- P ă stre az ă cheile la înd em â nă, spuse lady B rid gerton . V re au să
o elibe raţi im ed iat pe v iitoa rea m ea noră.
G ardian ul se u ită spe riat la ju d ec ător.
- F oarte bine, spuse acesta, a rătând spre Sophie. E libe reaz -o. D a r
nu p le a că nim en i pâ nă nu m ă lăm uresc.
A ra m in ta pro testă, dar ga rd ian ul de schise oricum celula. S ophie
în ce p u să m e a rg ă spre B en edict, dar ju d e c ă to ru l o opri.
- N u atât de repede. N u v re au n icio re uniune lac rim og e nă în ain te
să aflu pe cine trebu ie să arestez.
- N im en i nu treb uie arestat, spuse B e ne d ic t supărat.
- E a p le a că în A ustralia! ţip ă A ra m in ta arătând spre S ophie.
- în ch id e ţi-m ă şi pe m ine, oftă P osy, duc ând u-şi do sul pa lm ei la
frunte. E u sunt vinovată.
 - P osy, tac i din gură! şopti Sophie. C re d e-m ă că nu vrei să stai în
celula aia. E oribil. S unt şi şobolani.
F a ta în ce p u să se înd ep ă rte z e de celulă.
- N u o să m ai fii in vita tă niciund e în oraşul ăsta, îi spuse lady
B rid g erto n A ram intei.
- S unt contesă, şuie ră aceasta.
- E u sunt m a i popu lară , ră spu nse V io le t pe un ton n e ob işn uit
pe n tru ea, care îi fa cu pe S ophie şi B e ne dict să ră m â nă cu g ura
căscată.
-D e stu l! spuse jud ec ătoru l.
Se răsuci spre P o sy şi între bă, arătân d-o pe A ram inta.
- E m am a ta?
P osy aprobă.
- Şi tu i-ai luat clem ele de la pantofi?
P osy dă du din cap.
- Şi nu i-a fo st fu ra tă verigheta. E în cutia de bijuterii, acasă.
N im en i nu tresări, fiin d c ă nim en i n u era cu ad evă rat surprins.
D a r A ra m in ta spuse:
- B a nu e.
- în c ealaltă cutie cu bijuterii, cla rific ă P osy. C e a din al tre ilea
se rtar din stânga.
A ra m in ta păli. Ju de cătoru l spuse:
- N u cred că aveţi destule dove zi îm po triv a dom nişoarei B eckett,
lady P enw ood.
A c ea sta în ce p u să trem ure de furie, arătând spre Sophie:
- A furat de la m ine, spuse cu o voce fo arte jo a să , în to rc ân du -se
apoi spre P osy. F iic a m e a m inte. N u ştiu de ce, şi n u ştiu ce speră
să obţină, dar m inte.
C ev a foa rte in com od în ce pu să se na sc ă în stom acul S ophiei.
P osy a vea să fie în tr-un m are buc luc od ată a jun să acasă. N u se ştia
de ce e în stare A ra m in ta du pă o astfel de um ilire publică. N u o
pu te a lăsa pe P osy să-şi asum e v in a în locul ei. T re bu ia să...
- P o sy nu a...
C uvintele îi izb u cn iră din gu ră în ain te să apuce să se gâ n de a sc ă
la ce face, dar nu re uşi să term in e fraza, fiin dc ă P osy o lovi cu
cotul. D estul de tare.
- A i spus ceva? în tre b ă jud ec ătoru l.
S ophie clă tin ă din cap, fiin dc ă n u m ai p u te a scoate n ic iu n sunet.
P osy o lovise atât de tare că nu m ai p u te a respira. Jud ec ăto ru l oftă
ob osit şi îşi trec u m ân a prin părul ra r şi blond. O priv i pe P osy,
apoi pe S ophie, pe A ra m inta . A p oi se u ită la B enedict. L ady
B rid g erto n îşi drese glasul, forţându-1 să o p rive a sc ă şi pe ea.
- E clar, spuse el dorindu -şi să fie oriun de altunde va, că e vo rb a
despre m ai m u lt decâ t u n clips furat.
- C lipsuri, pufni A ra m inta . E ra u două.
- In diferent. E clar că v ă detestaţi, iar m ie m i-a r p lă c ea să ştiu de
ce, în ain te să c on dam n pe cineva.
O secundă, nim en i nu spuse nim ic. A poi, înc e pu ră cu to ţii să
vorbească.
- L inişte! tu n ă ju de c ăto ru l. Tu, spuse, arătând spre S ophie.
încep e.
- E i bine...
A c u m că a vea cuvântul, fata se sim ţea foarte prost. Jud ec ăto ru l
îşi drese glasul. T are
- C e a spus el e adevărat. S unt fa ta co ntelu i de P enw ood , deşi nu
am fo st re cu no sc ută niciodată.
A ra m in ta desc hise gura, dar ju d e c ă to ru l o privi dur, aşa că ea nu
spuse nim ic.
- A m locu it la P e nw o o d P a rk în ain te ca ea să se m ărite cu tată l
m eu, co ntin u ă arătâ nd spre A ram inta. C ontele sp une a că sunt
protejata lui, dar to ată lum ea ştia adevărul.
F ăcu o pauză, am in tin du-şi de ch ipul tatălu i ei şi g ân din du-se că
n u era de m ira re că nu şi-l p utea im ag in a zâm bind.
- S eam ăn m u lt cu el.
- L -am cu n osc u t pe tată l tău, spuse în ce t lady B rid gerton . Şi pe
m ă tu şa ta. D e asta m i s-a pă ru t m ere u că ai un chip fam iliar.
S ophie îi zâm bi recun osc ăto are. C ev a din to nul lui V io le t era
în cu ra ja to r şi o fă ce a să se sim tă m ai bine, m ai în siguranţă.
- Te rog, continuă, spuse ju d ec ătoru l.
S ophie în clin ă capul apoi adăugă:
 - A tunc i când ta ta s-a îns ura t cu contesa, ea nu v o ia ca eu să
locuiesc acolo, în să el a insistat. N u îl ve d eam decâ t ra r şi nu cred
că îi p ă sa pre a m ult de m ine, dar m ă v e de a ca pe o re spo nsa bilitate
a lui, aşa că n u i-a dat vo ie să m ă arunce în stradă. D a r dup ă ce el
a m urit...
S ophie se opri şi în ghiţi, înc e rc â nd să scape de nod ul din gât. N u
îşi m ai spusese p ov e stea niciod ată , iar cuv intele pă rea u străine şi
ciudate.
- C â nd el a m urit, în te sta m en t se sp ec ifica fa ptul că lady
P en w oo d v a m o şte ni de trei ori m ai m ulţi ban i da că m ă gă zdu ia
pâ nă îm plin ea m dou ăze ci de ani. Şi ea aşa a făcut. D a r p o z iţia m ea
s-a schim ba t m ult. A m dev enit o servitoare. Şi nu u na adevărată.
Z âm bi trist.
- O servitoare p rim e şte bani. E u eram m ai m ult o sclavă.
O privi pe A ra m inta . S tătea cu braţe le înc ru cişate şi cu nasul în
aer, cu bu zele strânse. S ophie re aliz ă d eo d ată de câte ori m ai
văzuse e x p resia asta. N ic i nu îşi a m intea num ărul. D e de stule ori
în câ t să-i distru gă spiritul. D a r iat-o aici, m urd ară şi săracă, dar cu
m in te a şi spiritul intacte.
- Sophie? în tre b ă B e n ed ic t îng rijora t. S -a în tâ m pla t ceva?
E a clă tin ă din cap încet, fiin dc ă îşi dăd use sea m a că, de fapt,
totul era în regulă. B ărbatul pe care îl iub ea o ceruse de nevastă,
chiar d acă pe ocolite. A ra m in ta u rm a să prim e as că cee a ce m erita,
şi în c ă de la fa m ilia B rid gerton , nici m ai m ult, nici m ai puţin, care,
cu siguranţă, avea u să o facă m ici fărâm e. Iar P osy... A sta pro ba bil
că era cel m ai frum os. P osy, care în to td e au na do rise să îi fie ca o
soră, dar care nu avu sese n ic io da tă curajul, îi ţinu se acum piep t
m am e i ei şi, prob ab il, o salvase pe ea. S ophie era sigură că, dacă
B e n ed ic t n u ar fi d eclara t că e lo go dn ica lui, m ărtu ria fetei ar fi
fost sing uru l lucru care ar fi sa lvat-o de la dep ortare sau chia r de la
execuţie. Iar ea ştia m ai bine decâ t oricine că P os y v a plă ti cu v â rf
şi în d es at ace st ge st de curaj. P roba bil că A ra m in ta p lăn u ia deja
cum să îi fa că v ia ţa un iad.
D a. T otul era în regulă, iar S ophie se sim ţi m ai bine spunând:
- D aţi-m i voie să term in p ove stea. D u p ă m oa rtea contelui, lady
P en w oo d m -a ţin ut pe p os t de c am eristă ne plătită. D e şi adevă rul
este că m u nc eam cât trei.
- A celaşi lucru l-a scris şi lady W histle do w n lu na trecută! spuse
P osy încâ ntată . I-am spus m am ei că...
- P osy, tac i din gură! spuse A ra m inta .
- N u cred că am au zit suficient, re plic ă B enedict.
S ophie îl privi pe ju d ec ăto r, cerâ nd u-i înd ru m are. E l ap ro bă din
cap, iar ea continuă.
- P ot să îm i im ag in ez doa r că îi fă ce a plăc ere să dea cuiv a
ordine. Sau po ate că îi plăc ea pu r şi sim p lu să a ibă o cam eristă pe
care să nu fie n e vo ită să o plătească. F iin d că nu m ai răm ă sese
nim ic din ba nii lăsaţi p rin testam ent.
- N u e adevărat, spuse P osy.
S ophie se ră suci spre ea, p rivin d-o uim ită.
- Ţ i-a lăsat ban i şi ţie, co n tin u ă fata.
S ophie răm a se cu gu ra căscată.
- N u se poate. N u avea m nim ic. T ata s-a ocu pat de bu n ă stare a
m ea doa r p â n ă îm p line a m două zec i de ani. D up ă asta...
- D u pă asta aveai o zestre.
- O zestre? şopti Sophie.
- N u e adevărat! ţip ă A ra m inta.
- B a este, in sistă P osy. N u ar fi treb u it să laşi d o va da la vedere.
A m citit o copie a testa m en tu lu i contelui.
Se înto arse către c eilalţi şi spuse:
- E ra în cutia în care ţine ve righeta.
- M i-ai fu rat zes trea? spuse S ophie ab ia respirând.
T oţi anii în care crezuse că tatăl ei nu îi lăsase nim ic. Ş tia că nu
o iubise şi că o v e d ea doa r ca pe c eva m ai m ult decâ t o
respon sa bilitate , dar o duruse că R osa m u nd şi P osy, care nici
m ăca r nu erau co piii lui, avea u zestre, dar ea nu. N u cred ea că o
ign orase special. P resup u ses e că p u r şi sim p lu a uitat-o. C e ea ce
era şi m ai ră u decâ t da că ar fi facu t-o intenţionat.
- M i-a lăsat o zestre, spuse ea uim ită.
A p oi îi spuse lui B enedict.
- A m zestre.
 - N u îm i pa să de asta. N u am nev oie de ea, spuse el.
- îm i p a să m ie. C re dea m că m -a uitat. în to ţi anii ăştia, am crez ut
că şi-a scris tes tam en tu l şi a u ita t de m ine. Ş tiam că nu îi po ate
lăsa b an i copilului din flori, dar spusese lum ii în tre gi că sunt
protejata lui. N u a vea de ce să nu îm i lase nim ic.
O privi, nu ştia nici ea de ce, pe lady B rid gerton .
- P ute a să îi lase c eva proteja te i lui. O a m enii fac asta m ereu.
Ju de cătorul îşi drese glasul şi se în to arse către A ra m inta:
- Şi unde este ze stre a ei?
E a nu ră spu nse nim ic. L ad y B ridg erto n spuse:
- N u cred că e to cm ai legal să îi iei z estre a un ei tine re fem ei.
Z âm bi m ulţum ită.
- A şa e, A ra m inta?

C a pitolu l X X III

L a d y P e n w o o d a p l e c a t d in o ra ş. L a f e l ş i la d y B r id g e r to n .
I n t e r e s a n t ...

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N . 18 IU N IE 1817

B e n ed ic t n u o iubise n ic io da tă m ai m ult decâ t o iubise în acea

c lipă pe m am a lui. în c e rc a să nu zâm bească, dar era foarte greu,
fiin dc ă lady P e nw o od se c hin uia să resp ire p re cum un peşte pe
uscat. Jud ec ăto ru lu i îi ieşiră ochii din orbite.
- D o a r nu vre ţi să spuneţi că ar treb ui să o arestez pe contesă?
- N u, sigur că nu, spuse tim id V olet. P rob ab il că ar fi eliberată.
A risto c ra ţia plăte şte ra r p e ntru crim ele com ise. D ar, a dău gă
a ple cân d capul şi p rivin d-o fix pe lady P enw ood , d acă ar fi să o
arestaţi, situaţia ar fi fo arte je n a ntă.
- C e vrei să spui? în tre b ă A ra m in ta printre dinţi.
V io le t se răsuci spre ju d ec ător.
- P o t să vorbe sc pu ţin cu lady P enw o od ?
- Sigur, m ilady.
A ple că din cap şi tună:
- T o ată lum ea, afară!
- N u, nu, spuse V iolet, ap ăsând u-i în p a lm ă c eva ce sem ăna tare
m u lt cu o b a n cn otă de o liră. F a m ilia m ea po ate să răm ână.
Ju de cătorul roşi puţin, apoi îl a puc ă de b ra ţ pe ga rd ian şi îl trase
afară.
- A şa. U nd e eram ? în tre b ă V iolet.
B e ne dict ra d ia de m ând rie privin d-o pe m am a sa cum se apropie
de lady P e nw oo d şi o priv eşte fix. Se u ită repe de la S ophie. E ra cu
gu ra căscată.
- F iul m eu o să se în so are cu Sophie. Şi tu o să spui oricui vrea
să te asculte că ea a fo st protejata reg retatu lu i tă u soţ.
- N u o să m int n ic io d a tă pe n tru ea.
V io le t ridic ă din um eri.
- B ine. A tunc i poţi să aştep ţi să vin ă av oca ţii m ei în cău tarea
zestre i lui Sophie. P â nă la urm ă, B e ne dict o să aibă dreptul la banii
a ceia od ată ce se în so a ră cu ea.
F iul ei o a pu că pe log od n ica lui de talie şi o strânse puţin.
- D a că m ă în tre ab ă cineva, spuse lady P e nw oo d cu ran chiun ă, o
să îi spun orice vrei tu. D ar să n u te aştep ţi să îm i dau silinţa să o
ajut.
V io le t se gândi puţin, apoi spuse:
- E xcelent. C red că e suficient.
Se înto arse către fiul ei.
- B enedict?
E l a probă scurt. E a se în to a rse către lady P enw oo d.
- T atăl lui S ophie a fo st nu m it C ha rles B eckett, un v ă r înd ep ă rta t
de-al contelui. N u?
A c ea sta pă rea să fi în g hiţit o m oluscă, dar aprobă, oricum .
V io le t se în to arse cu spatele la ea şi spuse:
- S unt sigu ră că unii dintre m em brii în altei societăţi o vo r
co nsid era m ai p u ţin b un ă decâ t ei, fiin dc ă nim en i nu îi cunoaşte
fam ilia, dar m ăc ar va fi respec tab ilă. P â n ă la urm ă, se ră suc i şi îi
zâm bi larg A ram intei, ex istă leg ă tu ra cu fam ilia P en w oo d.
A ra m in ta scoase un sune t ciu da t ca un geam ăt. B e ne d ic t se
ab ţinu cu g re u să nu râdă.
- D o m nule ju d ecă to r! strig ă V io le t şi, când ace sta in tră din nou,
îi zâm bi şi spuse: cred că eu am term in at ce avea m de fă cu t aici.
E l ră su flă uşurat:
- A tun ci nu treb uie să m ai arestez pe nim eni.
- Se pare că nu.
O m ul apro ape că a lu ne că pe lâng ă perete.
- E u plec, spuse A ram inta, ca şi cum ar fi co nta t p e ntru cineva.
Se ră suc i spre fiic a ei, furioasă. H a id e P osy.
B e n ed ic t vă zu cum fa ta se alb eşte la fată. în ainte să poa tă
interv eni el, S ophie se re pez i înainte şi strigă:
- L ady B ridgerton! e xac t când A ra m in ta ră cn e a „ A c u m “ .
- D a, drăguţo?
S ophie o a pu că de bra ţ şi o trase m ai apro ape şoptindu -i ceva.
- A i dreptate, spuse V io le t şi se în to arse spre P osy. D o m n işo a ră
G un ning w orth ?
- D e fapt, R eiling. C ontele nu m -a adoptat.
- Sigur. D o m nişo a ră R eiling. C âţi ani ai?
- D o uă zec i şi unu, m ilady.
- E şti destul de m are ca să iei prop riile decizii. A i v re a să vii la
m ine în v izită?
-D a !
- P osy, nu ai vo ie să m ergi să lo cuieşti la fa m ilia B ridgerton!
ordo n ă A ram inta.
V io le t o ig no ră şi îi spuse fiice i ei:
- C red că o să plec m ai dev rem e din L on dra anul ăsta. V re i să vii
să stai cu n oi în K ent, m ai m u ltă vrem e?
P osy ap ro b ă repede.
- V -a ş fi ex trem de recun osc ătoa re.
 - A tun ci s-a aranjat.
- N u s-a a ran jat deloc, se ră sti A ra m inta . E fiic a m ea, şi...
- B enedict, spuse lady B ridg erto n pe un to n plictisit, cum îl
ch eam ă pe av oca tul nostru?
- M ergi! strig ă la P os y m am a ei. Şi să nu m ai baţi la u şa m ea.
S ophie păşi în ain te şi o lu ă pe fată de braţ.
- A cu m o să pu tem fi surori, spuse săru tând-o pe obraz.
- Sophie! strigă P osy, izb uc nind în plâns. îm i pare atâ t de rău!
N u ţi-a m luat a p ăra rea nicio dată. A r fi tre bu it să spun ceva. A r fi
tre bu it să fac ceva, dar...
S ophie scu tu ră din cap.
- E ram m ici am â ndouă. Şi eu ştiu m ai bine decâ t oricine cât de
gre u e să îi ţii ei piept.
O privi cu dispreţ pe A ra m inta .
- Să n u îm i vo rbe şti tu m ie aşa, şuie ră lady P en w oo d, ca şi cum
s-ar fi p re g ătit să atace.
- Hei! inte rv eni V iolet. N u u ita de avocaţi.
A ra m in ta lăsă m ân a jo s, dar a rătând ca gata, ga ta să ia foc.
- B e ned ict? strig ă lady B rid gerton . C ât de rep ede pu tem ajunge
la biro ul av ocaţilor?
Z â m b in d în gând, dar fă ră să îi scape nici m ăc ar u n surâs, el se
sc ărp in ă la bărbie.
- N u e fo arte departe. D o uă zec i de m inu te ? T reizec i da că e
aglom era ţie pe stradă.
A ra m in ta trem u ra de furie.
- Ia-o, atunci. O ricu m nu e decâ t o de zam ăgire. Şi p oţi să răm â i
cu ea p â n ă m ori, fiin d c ă nim en i nu o vrea. T rebu ie să plătesc
bărbaţii ca să o in vite la dans.
A tu nc i se în tâ m p lă un lucru ciudat. S ophie în ce p u să trem ure.
Se în roşi, i se în cle ştară dinţii şi un sune t putern ic îi zb u ră de pe
buze. în ainte ca oricui să îi v in ă idee a să o oprească, o lovise pe
A ra m in ta direct în och iul stâng, trim iţâ n d-o la podea.
B e n ed ic t cre de a că nu p utea fi m ai surprins decâ t fuse se de
d isp oz iţia m ac h ia ve lic ă a m am e i sale. Se înşelase.
- A sta, spuse S ophie, n u e p e ntru că m i-a i fu rat zestrea. Şi n u e
pe n tru toate m om en tele în care ai în ce rca t să m ă dai afară din casa
m ea, în ain te să m oa ră tata. Şi nici m ăca r pe n tru că m -ai fă cut
sclav a ta.
- S ophie, spuse B e ne dict calm , atunci pe ntru ce?
E a nu-şi luă p riv ire a de la A ra m in ta şi rosti:
- P e n tru că nu ţi-i iu bit am ân d ou ă fiicele la fel de m ult.
P o sy în ce p u să plângă.
- E xistă un loc special în iad p e ntru m am e le ca tine, spuse
S ophie cu o voc e foa rte scăzută.
- Ştiţi, spuse ju d ec ăto ru l, treb uie să elibe ră celula pe ntru
urm ăto ru l deţinut.
- A re dre ptate, spuse V iolet repede , pă şin d în faţa lui S ophie
înainte ca ea să se de cid ă să o m ai lo vea sc ă pe A ra m inta.
Se în toa rse spre P osy.
- V re i să iei c eva de acasă?
P o sy scu tu ră din cap. P riv irea lui V io le t dev eni tris tă şi o strânse
pe fa tă de m ână.
- O să ai a m intiri noi, drag a m ea.
A ra m in ta se ridică, o priv i cu u ră pe P osy, apoi se în depărtă.
- C red eam că nu m ai pleacă, spuse V iolet.
B e ne d ic t îşi retra se bra ţul de pe ta lia lui S ophie şi m urm ură:
- N u te m işca, apoi se aprop ie de m am a sa.
- Ţ i-am spus în u ltim a vrem e, îi şopti el, cât de m ult te iubesc?
- N u, spuse ea zâm bind. D a r ştiu eu, oricum .
- Ţ i-am spus că am cea m ai b un ă m am ă? - N u. D ar şi asta ştiu. -
F oarte bine. Se a p lec ă şi o sărută pe obraz.
- M u lţum e sc. E o onoare să fiu cop ilul tău.
M a m a sa, care rezista se o zi între agă , do ve din d că e c ea m ai
în că p ăţâ na tă şi m ai isteaţă dintre ei, izbuc ni în lacrim i.
- C e i-ai spus? în tre b ă S ophie.
- E în regulă, spuse V io le t suspinând. E ste... spuse,
îm brăţişându-1 pe B en edic t. Şi eu te iubesc!
P o sy spuse:
- C e fam ilie frum oasă!
Sophie răspunse:
 - Ştiu.

O oră m ai târz iu, S ophie era în su frag eria lui B en edic t, aşeza tă
pe div anu l pe care îşi pierd use ino cen ţa cu nu m ai câteva
săptăm âni înainte. L ady B rid ge rto n se în tre ba se cât de în ţe le p t şi
de cuv iin cio s era ca ei doi să m ea rg ă a casă la el, în să fiul ei o
priv ise într-u n fel care o făcuse să sp un ă doar:
- Să o aduci a casă înain te de şapte.
C eea ce în se m n a că au o oră la dispoziţie.
- îm i pare rău, spuse S ophie în clip a în care se aşeză.
N u sp useseră nim ic în tim p ul drum ului cu trăsura. Se ţin u seră de
m ână, iar B e n ed ic t îi sărutase degetele, dar nu sp useseră nim ic.
S ophie se sim ţea uşurată. N u era p re gă tită pe ntru cuvinte. L a
în chisoa re era uşor, cu atâ ta ag itaţie şi cu atâ ţia oam eni, dar acum ,
că erau singuri... N u ştia ce să spună. D oa r „ îm i pare ră u .“
- N u. M ie îm i pare rău, spuse el aşezâ nd u-se lâng ă ea şi lu ând-o
de m ână.
- B a nu. M ie... zâm bi deodată. Ce prostie.
- Te iubesc, spuse el.
E a era m u tă de uim ire.
- V re au să m ă în so r cu tine.
Sophie nici nu m ai respira.
- Şi nu m ă in terese az ă despre părin ţii tăi sau de târg ul pe care l-a
făcu t m am a cu lady P e nw ood.
O privi cu dragoste.
- M -a ş fi îns u ra t cu tine orice ar fi fost.
Sophie clipi. A v e a lac rim i în ochi şi sim ţea că se v a face de râs
fiin d că nu era în stare să sp un ă nim ic. R eu şi să îi ro ste as că
num ele, dar m ai de parte nu ştiu ce să facă. B e ne d ic t îi strânse
m âinile.
- N u am fi p u tu t locui la L ondra, dar nici nu ar fi fost nevoie.
C â nd m -am gâ nd it de ce anum e am nev oie pe lu m e a asta, nu ce
vreau, ci de ce am nevoie, sing ura la care m ă pu tea m gândi erai tu.
- Eu...
- N u. L as ă-m ă să term in, spuse el răguşit. N u treb uia să îţi cer
să-m i fii am antă. N u a fost cinstit.
- B e nedict, spuse ea încet. C e a ltc ev a puteai face? C re dea i că
sunt o servitoare. In tr-o lum e pe rfectă, ne p uteam căsători. D a r
asta n u e o lum e perfectă. B ă rba ţii ca tin e nu se îns o a ră cu...
- B ine. N u am gre şit fiin dc ă te-a m întrebat.
în c e rc ă să zâm bească. N u re uşi pre a bine.
- A ş fi fost ne bu n să nu îţi cer asta. Te doream atât de m ult şi
cred că de ja te şi iubeam , şi...
- B e nedict, nu treb uie să...
- îţi explic? B a da. N u treb u ia să insist du pă ce m -ai refuzat. N u
a fost cinstit din p a rte a m ea, m ai ales că ştiam am â ndo i că treb uia
să m ă în so r cândva. A ş m uri înainte să te îm p a rt cu altul. C um aş
fi pu tu t să îţi cer ţie să faci cev a ce eu n-aş fi putut?
E a îl m ân gâ ie pe obraz. Iisuse, oare plâng ea? N u îşi am in tea
când plân ses e u ltim a dată. P oate când m u rise tatăl lui? C h iar şi
atunci plânsese singur.
- Te iubesc din m u lte m otive, spuse, ate nt la fiec are cuvânt.
Ştia că o câştigase. N u v o ia să fugă. O va lua de soţie. D a r vo ia
ca m om en tu l să fie perfect. U n b ă rb at are o sin gură ocazie să îi
declare dra goste iubitei lui. N u vo ia să strice clipa.
- U nu l dintre lucrurile care îm i plac cel m ai m u lt este fa ptul că tu
ştii cine eşti. Ştii cât va lorezi. A i princip ii, S ophie, şi te ţii de ele.
îi sărută m âna.
- A sta e cev a foa rte rar.
O chii ei se um plură de lacrim i. E l nu d orea decâ t să o
îm bră ţişeze , dar treb u ia să term in e ce a vea de zis. A d un a se atâ tea
cu vinte care treb uiau spuse!
- Şi, spuse m ai încet, tu m -ai vă zu t pe m ine. Eu. B e nedict. N u
dom nu l B ridg erton , nu A l D oilea. B enedict.
E a îi atinse obrazul.
- E şti cel m ai bu n om pe care îl cunosc. îţi ado r fam ilia, dar pe
tine te iubesc.
E l o strivi în braţe. N u se p u te a abţine. T reb u ia să o sim tă, să se
asigure că e acolo şi că v a fi m ere u acolo. C u el, alături, pâ n ă când
m o arte a îi va despărţi. E ra ciudat, dar to t ce-şi do re a era să o
îm b răţişeze . O şi dorea, norm al. O dorise m ereu. D a r m ai m ult
decâ t atât v o ia să o strân gă în braţe. S ă îi sim tă p arfum ul, să o
atingă. în ţe le se că pre ze n ţa ei îl liniştea. N u era n ev oie să spună
nim ic. N u era n ev oie nici m ăc ar să se atingă, deşi nu v o ia să îi dea
drum ul. M ai sim p lu spus, era m ai fericit şi, pro ba bil, m ai bu n
atunci când ea era aproape. îşi ascu nse ch ipul în pă rul ei, inhalâ nd
şi sim ţind... S im ţind... Se retrase.
- V re i să faci o baie?
E a se în ro şi im ediat.
- N u se poate, g em u înfu nda t, fiin dc ă îşi astupase gu ra cu
m âinile. E ra atâ ta m iz erie în închisoa re, şi am dorm it pe jos ...
- N u -m i m ai spune.
- D ar...
- Te rog. D a că m ai au zea ceva ar fi p utut să com ită o crim ă.
D a că nu ex istă n ic iu n rău pe rm a nen t, nu vo ia să ştie detaliile.
- C red, spuse el zâm bind, că ar fi bine să faci o baie.
- A şa e. M ă duc direct la m am a ta a casă şi...
- A ici.
- A ici?
E l zâm bi m ai larg.
-D a .
- D ar i-am spus m am ei tale...
- C ă o să fii a ca să la nouă.
- C red că ea a spus şapte.
- D a? C iudat. E u am au zit nouă.
- B e nedict...
E l o lu ă de m ân ă şi o tras e spre uşă.
- Şapte se am ăn ă cu nouă.
- B e nedict...
- D e fapt, m ie m i se pare că sună m ai m ult a unspreze ce.
- B enedict!
E l o lăsă lâng ă uşă.
- Stai aici.
- P oftim ?
- N u te m işca, spuse el atingâ nd u-i v â rfu nasului.
 S ophie îl privi cum iese pe coridor. R e ven i repede.
- U nde ai fost?
- Să cer să pre g ătea sc ă baia.
- D ar...
P riv irea lui c ăp ătă un aer foarte necu viin cios.
- P e n tru am ândoi.
E a în gh iţi în sec. E l se a p lec ă înainte.
- A p a se în că lz e a deja.
-D a ?
- C a da se um ple în c âte va m inute.
E a se u ită la u şa din faţă.
- E aproap e şapte.
- D a r am voie să te p ăstrez cu m ine pâ n ă la do isprezece.
- B enedict!
E l o tras e m ai aproape.
- V re i să răm â i cu m ine.
- N u am spus aşa ceva.
- N ici nu e nevoie. D a că nu erai de acord, ai fi spus m ai m u lt
decâ t „ B e n e d ic t“ .
E a zâm bi, fiin dc ă o im itase bine.
T ână ru l între bă, am uzat:
- M ă în şel?
E a se u ită în altă parte, dar surâdea.
- A şa m ă g â nde am şi eu, spuse el.
A ră tă spre scări.
- V in o cu m ine.
M erse cu el.

S pre u im ire a ei, B e n ed ic t ieşi cât tim p ea se preg ăti pe ntru baie.
îşi ţin u re sp iraţia şi îşi tras e ro c hia peste cap. A v e a dreptate.
M irosea. C am erista care p re gătise ba ia o p arfu m ase cu ulei şi
spum ă. O da tă ră m a să goală, înm uie un deg et în apă. N u du ră m u lt
înainte să se sc ufunde cu totul. R aiu l pe P ăm ânt. E ra gre u de
crez ut că tre c us e ră num ai do uă zile de când n u făcuse baie.
O noa pte la în ch iso a re şi pa rc ă trec use un an în tre g de atunci.
 Sophie înc e rcă să nu se gâ n de a sc ă la nim ic şi să se bu cu re de
m om ent, dar era dificil să nu de vină nerăb dă toa re. Ş tia că
B e ne d ic t plăn u ise să i se alăture. A r fi pu tu t refuza. C hiar da că lui
nu i-ar fi p lăc ut şi ar fi insistat, p â nă la urm ă ar fi dus-o înap oi la
casa m am ei sale. D ar decisese să răm ână. U n de v a în tre sufra gerie
şi u şa de la capă tul sc ărilor îşi dă duse sea m a că v o ia să răm ână.
F usese lung drum ul pâ n ă la ace st m om e n t şi nu era toc m ai
p re gă tită să îl lase să scape, ch iar şi p e ntru o noa pte, când el ar fi
ve n it la m ic ul dejun. O să v in ă curând. Şi atunci... T rem ură. C hiar
şi în ap a fierbinte, trem ură. A poi, când se scufun dase şi m ai m ult,
cu ap a a jun gâ nd u-i de asu pra um erilo r, la gât, apro ape de nas, auzi
sunetul uşii care se deschidea.
B e nedict. P u rta un h a la t ve rd e înch is, leg at cu cordon. N u avea
pa puc i şi picio are le îi erau de zgo lite de la ge nu nch i în jo s.
- S per că nu te superi da că distrug asta, spuse el privin d cu
de zgu st la roc h ia de pe jo s.
E a z âm bi şi scu tu ră din cap. N u se a şte p ta ca el să spun ă asta şi
ştia că el o spusese num ai ca să o liniştească.
- T rim it pe c ine va să-ţi a duc ă alta.
- M u lţum e sc. îi facu loc în apă, dar el se în d rep tă spre capă tul
căzii.
- A pleac ă-te în ainte , m u rm ură el.
E a oftă de plăc ere când B e n ed ic t în ce p u să o spele pe spate.
- V isez de ani în tre g i să fac asta.
- A ni? în tre b ă ea am uzată.
- îhm . T e-am v isa t în m ulte ip ostaze dup balu l m ascat.
Sophie se b u c ură că are fru ntea pe ge nunchi, fiin dc ă roşi.
- L asă capul pe spate, ca să-ţi spăl părul.
E a a lu ne că sub apă şi ieşi repede. B e ne dict se săpuni pe m âini şi
în ce pu să-i m asez e scalpul.
- E ra m ai lung înainte.
- A m fo st ne vo ită să-l tund. A m vâ n d ut din el unu i peruchier.
N u era sigură, dar i se păruse că îl aude sco ţând u n sunet de
ne m ulţu m ire.
- A fost şi m ai scurt.
 - E ga ta de clătit.
îşi sc ufun dă d in n o u capul, m işcându-1 în to ate direcţiile, apoi
ieşi la aer. B e ne d ic t îşi um p lu pa lm e le cu apă.
- M a i ai pu ţin săpun aici, spuse şi tu rn ă apă.
S ophie îl lăsă să repete p roc esul de c âte v a ori. dar p â nă la urm ă
întrebă:
- T u nu intri?
E ra fo arte în drăz n ea ţă şi ştia că proba bil ob rajii ei sunt de
c uloa rea zm eurei, dar treb u ia să ştie. E l sc utură din cap.
- A şa voiam , dar îm i plac e pre a m ult ce fac acum .
- Să m ă speli? între bă ea neînc rez ăto are.
E l zâm bi pe ju m ă ta te .
- A b ia aştep t să te şi şterg.
Se ap lec ă şi luă u n proso p m are şi alb.
- H opa-sus!
S ophie îşi m u şc ă buza, indecisă. F usese de ja pe cât de ap roape
de el ar fi pu tu t om ene şte fi, dar nu era suficie nt de sofistica tă
în câ t să po a tă ieşi go a lă din apă fa ră să se sim tă foa rte je na tă .
B e n ed ic t zâm bi şi desfăc u prosop ul, ridicâ ndu -se. îl ţin u de sfă cu t
şi se uită în altă parte.
- O să te îm brac în el şi nu o să vă d nim ic.
S ophie re sp iră adânc, cu im p re sia cla ră că ace st lucru sim p lu era
sem nul că înce pe o v ia ţă nouă. B e ne dict o înfăş ură ate nt în pro sop,
şterg ând u-i ch ipul cu u n colţ. îi tam po nă obrajii, und e în c ă m ai
avea picături m ic i de apă, apoi se ap lec ă şi o sărută pe nas.
- M ă b u c ur că eşti aici, spuse.
- Şi eu m ă bucur.
E l îi atinse b ărbia, privind -o în ochi şi fa cân d-o să sim tă că îi
atinge sufletul. A poi, în ce t şi tandru , o sărută. S ophie se sim ţea nu
doa r iubită, ci adorată.
- A r tre bu i să aştep t p â nă luni, dar n u vreau, spuse el.
- N u v re au să aştepţi.
O săru tă din nou, de d ata asta cu m ai m ultă pasiune.
- E şti aşa de frum oasă! T o t ce am visat.
B uz ele lui îi a tin se ră obrazul, bărbia, gâtul. F ie care sărut o
d eze ch ilib ra şi îi tă ia răsufla rea. E ra sigu ră c ă v a cădea, ră pu să de
ace st atac tandru , şi când era c onv insă că nu m ai poa te sta în
picioare, el o luă în b raţe şi o duse în pat.
- în in im a m ea, ju ră el, aşezâ nd-o pe perne, tu eşti d eja soţia
m ea.
S ophiei i se tăie respiraţia.
- D u pă ce ne căsăto rim o să fie legal, spuse el aşezâ ndu -se
ală turi de ea, bin ecu vâ ntaţi de D u m n e ze u şi apro baţi de societate,
dar de da ta asta... v oc ea îi dev eni răguşită.
Se sprijini în cot ca să o p oa tă priv i în ochi.
- D e da ta asta e adevărat.
Sophie îi atinse obrazul.
- Te iubesc, şopti ea. T e-am iu bit m ereu. C red că te-a m iubit
dinainte să te cunosc.
E l se a plecă să o sărute din nou, dar ea îl opri.
- N u. A şteaptă.
Se opri la d istan ţă m ic ă de buz ele lui.
- L a ba lul m ascat, înainte să te văd, te-a m sim ţit. A nticipa re.
M agie. E ra c eva în aer. C â nd m -a m înto rs şi tu erai acolo, ca şi
cum m -ai fi aşteptat, am ştiut că p e ntru tine m ă stre curasem în sala
de bal.
C e va um ed o atinse pe obraz. O lacrim ă c ăzu tă din ochii lui.
- P e ntru tine exist, spuse ea încet. P e n tru tine am v e nit pe lum e.
E l de schise gu ra şi, o clipă, ea crezu că vre a să sp ună ceva, dar
singu rul sune t care se auzi fu un g eam ăt în fu nda t. E ra co ple şit şi
nu p u te a vorbi. S ophie se topi. B e ne dict o săru tă din nou,
în ce rc â n d să îi arate cee a ce nu p u te a rosti. N u c red ea că ar putea
să o iub ească m ai m u lt decâ t cu cinci secunde în ainte , dar când ea
spusese... când m ărturisise că... îi crescu se in im a şi el sim ţise că ar
pu te a m uri de fericire. O iubea. D in tr-o dată, lum ea era sim plă. O
iub ea şi n um ai asta era im portant.
H alatu l lui şi pro so p ul ei se top iră, iar el o a doră cu m âin ile şi cu
buzele. V o ia ca ea să ştie cât o doreşte şi v o ia să îl d orească şi ea
la fel.
- Sophie! ge m u el. N u p u te a decâ t să-i roste ască num ele. Sophie.
 E a îi zâm bi, iar lui îi ven i să râdă. E ra fericit. F o arte fericit. E ra
bine. Se rid ic ă de asup ra ei, g ata să o fa că a lui. E ra altfel de cât
data trecută, când se lăsaseră purta ţi de em oţie. D e da ta asta era
cev a deliberat. A le se se ră m ai m u lt decâ t pa siunea. Se a leseseră
unul pe celălalt.
- E şti a m ea, spuse el priv ind -o în tim p ce a lu ne ca în ea. E şti a
m ea.
M u lt m a i târz iu, când erau am ân doi epuizaţi, sa tisfăc uţi şi
îm bră ţişaţi, el îi şopti:
- Şi eu sunt al tău.

C â tev a ore m ai târziu, S ophie c ăsc ă şi clipi, trez ind u-se . O are de
ce se sim ţea atât de bine?
- B enedict! tresări ea. C ât e ceasul?
E l nu răsp unse, a şa că ea îi scutură um ărul.
- B enedict!
M o rm ăi şi se în toarse .
- D orm .
- C ât e ceasul?
E l îşi ascunse fa ţa în pernă.
- H a ba r n-am .
- T reb u ia să fiu la m am a ta în ain te de şapte.
- U n sprezece.
- Şapte!
E l de schise u n ochi. P ă re a a fi fost u n m are efort.
- Ştiai că nu o să ajungi acolo la şapte de când ai decis să faci o
baie.
- Ştiu, dar n u cred eam că o să dure ze atât.
B e n ed ic t clipi de câteva ori şi privi î n ju r .
- N u cred că m ai ajungi...
D ar ea vă zuse de ja cea sul de de asup ra şem ine ulu i şi nu m ai
p u te a respira.
- Te sim ţi bine?
- E trei dim ineaţa!
B e n ed ic t zâm bi.
 - A tunc i poţi să ră m â i aici în n o a pte a asta.
- B enedict!
- D o a r nu vrei să tre z eşti servitorii. S igur dorm .
- D a r eu...
- A i m ilă de m ine, fem eie, spuse el p â n ă la urm ă. T e iau de soţie
săp tăm âna viitoare.
A sta îi atrase atenţia.
- S ăp tăm ân a viitoa re? ţip ă ea.
E l în ce rcă să fie serios.
- E bine să ne oc upă m rep ede de asta.
- D e ce?
- D e ce? re pe tă el.
- D a. D e ce?
- C a să nu fim sub iec t de bârfa.
E a desc hise gu ra şi îl priv i uim ită.
- C rezi că lady W histle do w n o să scrie despre m ine?
- D oa m ne, sper să nu, m o rm ă i el.
E a se întristă.
- P re su pu n că s-ar putea. D ar de ce ai v re a aşa ceva?
- îi citesc ju rn a lu l de ani în tre gi şi am v isa t m ere u să scrie şi
despre m ine.
E l scutură din cap.
- A i idea luri tare ciudate.
- B enedict!
- F oa rte bine, da, cred că lady W histle do w n o să scrie despre
n u n ta noastră, da că n u înainte de cerem onie, atunci foa rte repede
după aceea. E diabolică.
- A ş vre a să ştiu cine este.
- T u şi ju m ă ta te din L ondra.
- E u şi to ată L ond ra, cred.
O ftă, apoi spuse necon vingă to r:
- A r tre bu i să plec. S unt sigu ră că m am a ta e în grijorată.
E l rid ic ă din um eri.
- Ştie und e eşti.
- D a r o să m ă respe cte m ai puţin.
 - N u cred. O să fie în ţeleg ăto are dat fiind fa ptul că ne căsăto rim
pe ste trei zile.
- T rei zile? ţip ă ea. P a rc ă ai spus că să ptăm ân a viitoare.
- P e ste trei zile este să ptăm âna viitoare.
S ophie se în cruntă.
- A i dreptate. L uni, nu?
E l ap ro bă din cap cu un aer m ulţum it.
- C a să vezi. O să scrie desp re m ine în J u r n a l u l W h i s t l e d o w n .
E l se rid ic ă în co t şi o privi ciudat.
- E şti ne răbd ăto are să te m ăriţi cu m ine, în tre b ă el am uzat, sau
do ar să îţi vezi p ov e stea în ju rn al?
E a îl lovi în jo ac ă.
- D e fapt, W h i s t l e d o w n a scris de ja despre tine.
- D a? C ând?
- D u p ă balul m ascat. L ady W histle do w n a re m a rc a t că am fost
cuce rit de o do m nişo ară m isterio asă , îm b ră ca tă în ro ch ie argintie.
O ricât a înce rcat, nu a re uş it să afle cine eşti.
Z âm bi.
- P ro ba bil că e sin gurul se cret din L on d ra pe care ea n u l-a putut
afla.
S ophie deveni serio asă şi se în de p ă rtă de el.
- B enedict, treb u ie să... vre au să spun...
Se opri şi se u ită pu ţin în altă parte. A p oi rev eni şi spuse:
- îm i pare rău.
Se gândi să o tra g ă în ap oi ală turi de el, dar pă rea atât de sinc eră
că nu avu de ales şi tre b ui să o ia în serios.
- P e n tru ce?
- F iin d că nu ţi-a m spus cine sunt. N u a fost bine.
îşi m uşc ă buza.
- N u a fost chia r greşit. E l se re tra se puţin.
- A tunc i cum a fost?
- N u ştiu. N u p o t exp lic a de ce am fă cu t ce am făcut, dar eu...
îşi m ai m u şc ă p u ţin b uzele. E l înc e p u să crea dă că s-ar pu te a să
lase urm e pe rm an en te da că n u se oprea. O ftă.
- N u ţi-a m spus cine sunt fiin dc ă n u a vea sens. E ram atât de
sigură că ne vom despă rţi dup ă ce ple c am de la fam ilia C avender...
D a r apoi te-ai îm bo ln ăv it, şi eu am avu t grijă de tine, tu n u m -ai
rec un os c u t şi...
E l îi acop eri bu zele cu degetul.
- N u m ai contează.
E a ridic ă sprâncenele.
- A cu m do u ă seri pă re a fo arte im portant.
N u ştia n ici el de ce, dar nu v o ia o discuţie atâ t de serioasă.
- S -au sch im b at m ulte de atunci.
- N u v rei să ştii de ce nu ţi-a m spus cine sunt?
E l îi atinse obrazul.
- Ş tiu cine eşti.
E a îşi m uş c ă buza.
- V re i să ştii ce e m ai am uzant? co n tin uă el. U n ul dintre
m otive le p e ntru care e zitam să îţi dau inim a m ea e ra c ă pă stram o
bu c ăţic ă pe n tru dom n işo ara de la balu l m ascat, pe care spe ram să
o reg ăse sc în tr-o zi.
- B e nedict, oftă ea, în câ n ta tă de cuv inte le lui, dar şi ne fe ricită
fiin d că îl răn ise atât.
- C â nd am decis să m ă în so r cu tine, am re nu nţa t la idee a de a
m ă în su ra cu ea. Ironic, nu?
- îm i pare ră u că ai suferit, spuse ea fa ră să îl privea scă. D a r nu
ştiu d acă îm i pare ră u că am p ro c ed a t aşa. A re sens?
E l nu răspunse.
- C red că aş face la fel dacă ar fi să o luăm de la în ceput.
E l to t n u ră spunse. S ophie în ce pu să se sim tă incom od.
- M i s-a pă ru t lu crul potrivit, in sistă ea. N u a vea ro st să îţi spun
că am fo st la balu l m ascat.
- A ş fi ştiut adevărul, spuse el încet.
- D a. Şi ce ai fi făcut?
Se rid ică şi se acop eri cu aşternutul.
- A i fi vru t-o pe do m nişo ara m iste rioa să dre pt am antă, aşa cum
ai v ru t-o şi pe cam eristă.
E l nu răspunse. O privi doar.
- C e v re au să spun e că, da că aş fi ştiut atunci ce ştiu acum , aş fi
spus ceva. D a r nu ştiam şi m -am g ân dit că aş fi sufe rit şi m ai
m ult...
Se înecă, în ce rc â nd să-şi de a se am a ce sim te el.
- Te rog, spune ceva.
- Te iubesc, spuse el.
S ophie nu av ea nev oie de m ai m ult.

E pilog

E v e n im e n tu l d in a c e a s tă d u m in ic ă d e la c a s a B r id g e r to n v a f i
p e tr e c e r e a s e z o n u lu i. V a v e n i to a tă fa m ili a , c a re v a s ă r b ă to r i
î m p r e u n ă c u o s u t ă d e p r i e t e n i a p r o p i a ţ i, a n i v e r s a r e a z i l e i d e
n a ş te r e a v ic o n te s e i m o ş te n ito a r e .
N u e f r u m o s s ă s p u i v â r s ta u n e i d o a m n e , a ş a c ă a u to a r e a n u v a
m e n ţ i o n a a c â t a a n i v e r s a r e a l u i l a d y B r i d g e r t o n e s t e a c e a s ta .
D a r n u v ă t e m e ţ i ... e u ş t i u !

JU R N A L U L D E S O C IE T A T E A L L U I
L A D Y W H IS T L E D O W N , 30 A P R IL IE 1824

- încetează!
S ophie ţip ă c ob orâ nd în fu g ă treptele de piatră care du cea u în
gră d in a din spatele casei B rid gerton . D up ă trei copii şi şapte ani de
căsnicie, B e n ed ic t în că o m ai p utea face să zâm bească, să râdă...
Şi în că o m ai urm ăre a prin casă cu fiec are ocazie pe care o avea.
- U nde sunt copiii? în tre b ă ea când el o prin se la b a za scărilor.
- A re F ra n c esc a g rijă de ei.
- Şi m am a ta?
E l zâm bi.
 - C red că F ra nc esc a are grijă şi de ea.
- A r p u te a să ne gă se asc ă oricine spuse ea p riv in d tem ăto are în
ju r.
E l zâm bi în drăzneţ.
- P oate, spuse p rin zân d-o de roc hia din catife a v erde şi trăgâ nd -o
spre el, că ar treb ui să ne re tra g em pe te ra sa privată.
C uv in tele îi erau cu no scute, şi ea îşi am inti im e diat de balul
m asc at de acum no u ă ani.
- T era sa privată, zici? în tre b ă am uzată. Şi cum ştii tu, m ă rog,
despre o tera să priva tă?
O sărută.
- A m căile m ele.
- Şi eu, spuse ea z âm bind tim id, am se cretele m ele.
E l se retrase.
- V re i să m i le îm pă rtăşeşti?
- N o i cinci, spuse ea a p rob ând din cap, o să fim în cu rân d şase.
E l se u ită la ch ipul ei, apoi îşi cob orî p rivire a spre pântece.
- E şti sigură?
- L a fel de sig ură pe cât am fost şi da ta trecută.
E l îi sărută m âna.
- D e da ta asta o să avem o fată.
- A şa ai spus şi d ata trecută.
- Ştiu, dar...
- Şi înainte.
- C u atât m ai m ari şansele să am drep tate de da ta asta.
E a scu tură din cap.
- M ă b u c ur că n u eşti parior.
B e ne d ic t zâm bi.
- H ai să nu spune m nim ă nu i încă.
- C red că sunt câţiv a care bă nuiesc deja, re cu n osc u ea.
- V re au să văd cât îi ia lui W histle do w n ca să-şi de a seam a.
- V orb eşti serios?
- A n aibii fem eie, a ştiut despre C harles, despre A le x an d e r şi
despre W illiam .
Sophie zâm bi şi îl lăsă să o trag ă la um bră.
 - îţi dai seam a că a scris despre m ine de dou ă sute treize c i şi
dou ă de ori?
E l răm a se nem işcat.
- L e-a i num ăra t?
- D e do uă sute treiz ec i şi trei, da că include m şi balu l m ascat.
- N u p ot să cred că ai num ărat.
E a ridic ă in dife re n tă din um eri.
- E plăc ut să se scrie despre tine.
L ui B e n ed ic t i se pă re a un inconv en ient, dar n u v o ia să îi strice
bucuria, aşa că spuse:
- M ă c ar scrie lucruri fru m o ase despre tine. D a că nu, ar tre b ui să
o găse sc şi să cer să fie deportată.
S ophie zâm bi.
- T e rog. N u cred că poţi să afli toc m ai tu cine este, când n im en i
din aristoc raţie nu a reuşit.
E l ridică, arogant, din sprânceană.
- N u m i se pare că eşti o soţie p re a d ev ota tă şi încre zătoare .
E a se pre fă c u inte resată de m ăn uş a pe care o purta.
- N u e nev oie să te oboseşti. Se price pe fo arte bine.
- N u o să ştie şi desp re V iolet, ju ră B e nedict. C el pu ţin n u
înainte ca sa rcina să se vadă.
- V iolet? în tre b ă S ophie încet.
- E m om en tu l ca m am a să aibă o n e po ată care să îi poa rte
num ele. N u crezi?
S ophie se sprijini de el, cu obrazu l pe gu lerul căm ăşii lui.
- M i se pare că V iolet e un n um e m inunat, şopti adăp ostin du -se
m ai adânc în braţe le lui. S per să fie fată. D a că e băiat, nu o să ne
ierte niciodată.

M ai târz iu în ace eaşi seară, în tr-o cas ă din cel m ai re spe ctabil
cartier al L ondrei, o fe m eie rid ic ă pa na de scris şi notă:

Jurnalul de Societate al lui lady Whistledown

3 mai 1824
 D r a g ă c i t i t o r u le , a u t o a r e a a a f l a t c ă n u m ă r u l n e p o ţ i l o r f a m i l i e i
B r id g e r to n v a a ju n g e în c u r â n d la u n s p r e z e c e .

D a r când în ce rcă să scrie m ai m ult, nu re uşi d ecâ t să în ch id ă

ochii şi să ofteze. S cria de atât de m u ltă vrem e. Se îm plin iseră deja
u n spreze ce ani? P oa te că era m om en tu l să tre a că la o no uă etapă.
O bo sise să scrie despre toţi ceilalţi. E ra m o m e ntul să trăias că şi
p e n tru ea.
A şa că lady W histle do w n lăsă p a n a din m ân ă şi m erse la
fereastră, dădu la o parte dra periile verzi şi priv i n oa pte a de
c u loa rea cernelii.
- E tim pu l pe n tru cev a nou, şopti ea. E tim pul să fiu eu însăm i.

S F Â R Ş IT