Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDITURA M IRO N i
DIAVOLUL*,
ÎN PRIMĂVARĂ
■ >
O FATĂ EXCENTRICĂ RĂMASĂ NEMĂRITATĂ..
JN CUCERITOR CINIC... UN COMPLOT PERICULOS...
:___ m
O fată excentrică rămasă nemăritată...
Majoritatea debutantelor din înalta societate visează
să-şi găsească un soţ. Frumoasa lady Pandora Ravenel are
cu totul alte planuri. Tînăra ambiţioasă ar prefera să rămînă
acasă şi să se ocupe de mica ei afacere , în loc să ia parte la
Sezonul londonez. Dar într-o seară, la un bal din înalta soci
etate, se vede atrasă într-un scandal, alături de un străin
frumos precum păcatul.
Un cuceritor cinic...
După ani întregi în care a reuşit să scape de căsătorie,
Gabriel, lord St. Vinccnt, a căzut într-un final în mrejele
unei fete rebele care i se pare complet nepotrivită lui. De
fapt, ea nici nu vrea să aibă de-a face cu el, dar Gabriel o
găseşte irezistibilă. Şi ar face orice, ar fi în stare să o ia de
soţie pe Pandora, chiar dacă această căsătorie ar fi un pact
cu diavolul.
Un complot periculos...
Lăsîndu-se convinsă de farmecele lui Gabriel şi de
insistenţele lui, Pandora este de acord să-i devină mireasă.
Dar va descoperi curînd că abilităţile ei de femeie de afaceri
o vor implica, din întîmplare, într-o conspiraţie periculoasă
- şi doar soţul ci o mai poate apăra. Gabriel se pune pavăză
în faţa adversarilor ei necunoscuţi şi curînd îşi vor da seama
că ceea ce a părut la început o căsătorie de convenienţă, se
dovedeşte a fi căsătoria perfectă...
www.miron.ro
MAGAZIN VIRTUAL
LEI: 24,00
r:SEN: ^70-bCib - s f u 5-1M-3
9 '8 6 0 6 8 6 9 ! l
DEVIL IN SPRING
by Lisa Kleypas
DIAVOLUL ÎN PRIMĂVARĂ
q4
Editura MIRON
Prolog
Londra, 1876
Adevăruri şi observaţii
- Ai vrea să o fac?
- Nu, s-a grăbit ea să-i răspundă. Nu, mulţumesc. Nu.
Lordul St. Vincent a rîs încet.
- Un singur refuz este de ajuns, draga mea. Continua să o
mîngîie cu vîrful degetelor, în locul în care pulsul i se zbătea
frenetic. Avem o săptămînă la dispoziţie înainte de a lua o
decizie.
- Nu am nevoie de o săptămînă. îţi pot da răspunsul de pe
acum.
- Nu, nu înainte de a afla exact la ce anume ai renunţa.
Ceea ce înseamnă că nu-ţi voi face curte şase luni, ci doar şase
zile. A zîmbit, amuzat de expresia ei. Arăţi ca un pacient căruia
tocmai i s-a spus că trebuie să fie operat.
- Prefer să nu-mi faci curte.
- îmi poţi explica de ce? a întrebat-o el, relaxat şi răbdător.
- Ştiu că se va sfîrşi rău, pentru că... Pandora a ezitat,
gîndindu-se cum să-i explice că exista o latură a ei care nu-i
plăcuse niciodată, dar nu reuşise să o schimbe. Latura fiinţei ei
care vedea intimitatea ca pe o ameninţare. Şi care se temea să
nu fie manipulată. Controlată. Nu vreau să afli mai multe
despre mine, pentru că multe chestii nu sînt aşa cu ar trebui
să fie. Nu am fost niciodată capabilă să gîndesc sau să mă
comport ca şi alte fete. Sînt mult diferită chiar şi de sora mea
geamănă. Oamenii ne-au considerat dintotdeauna nişte
împieliţate, dar adevărul este că eu sînt diavolul împeliţat. Mie
ar trebui să mi se pună lesă. Cassandra are o singură vină: că
este sora mea. Biata de ea! A clătinat din cap cu tristeţe. Eu am
creat acel scandal iar acum reputaţia ei este distrusă şi va sfîrşi
ca fată bătrînă. Iar familia mea va suferi. Este numai şi numai
vina mea. Aş fi vrut ca nimic din toate astea să nu se fi
întîmplat. Aş fi vrut ca...
încet, copilă. Dumnezeule mare, nu este cazul să te
autoflagelezi. Vino încoace. înainte ca Pandora să-şi dea seama
ce se întîmpla, era deja în braţele lui, sorbind din forţa pe care
o emana el. l-a lipit capul de umărul lui iar pălăria i-a alunecat
la pămînt. Şocată şi uimită, simţea trupul de bărbat lipit de al
ei. Sîngele îi curgea mai rapid prin vene. Ce făcea? De ce
permitea să se întîmple asta?
Dar el îi vorbea, cu vocea lui joasă şi liniştitoare, iar
tensiunea ei s-a dizolvat ca un sloi de gheaţă în soare.
- Rudele tale nu sînt chiar atît de fragile. Iar Trenear este
mai mult decît capabil să le asigure un trai îndestulat. Sora ta
este o fată atrăgătoare, de familie bună, cu dotă, aşa că nu va
rămîne nemăritată, în ciuda unui scandal în familie.
Mîna lui îi aluneca pe spate cu mişcări hipnotice şi curînd
Pandora a început să se simtă ca o pisică pe punctul să toarcă.
Şi-a odihnit obrazul pe materialul moale al vestei lui şi a închis
ochii pe jumătate, respirînd aroma de săpun şi de apret, dar şi
de colonie pe pielea fierbinte de bărbat.
- Bineînţeles că nu te potriveşti cu societatea londoneză,
îi spunea el. M ajoritatea oamenilor au la fel de multă
imaginaţie cît o oaie. Ţin cont doar de aparenţe şi trebuie să
respecţi toate regulile şi ritualurile ca să se simtă confortabil.
Din nefericire, însă, există un singur lucru mai rău decît să faci
parte din această societate. Şi anume să trăieşti în afara ei. lată
de ce ar trebui să mă laşi să te ajut să ieşi din această situaţie.
Exact aşa cum te-am ajutat să ieşi din spătarul banchetei.
- Dacă prin „ajutor" înţelegi căsătorie, i-a răspuns Pandora
cu gura încă lipită de umărul lui, prefer să-l refuz. Am motive
despre care nu ştii nimic, domnule.
Lordul St. Vincent i-a studiat faţa pe jumătate ascunsă.
- M-ar interesa să le aud. l-a îndepărtat o şuviţă de pe
tîmplă şi i-a pus-o la loc cu vîrful degetelor. Haide să ne spunem
pe numele.mic, i-a sugerat. Avem multe de discutat într-un
timp foarte scurt. Cu cît sîntem mai oneşti şi mai direcţi, cu atît
mai bine. Fără secrete, fără ascunzişuri. Eşti de acord cu asta?
Pandora a ridicăt capul şi l-a privit neîncrezătoare.
- Nu vreau ca acest aranjament să funcţioneze de o singură
parte. Să-ţi spun toate secretele mele iar tu să-mi ascunzi
lucruri.
El a zîmbit.
- îţi promit deschidere totală.
- Şi tot ce ne vom spune va rămîne confidenţial?
apucat doar sa zărească o pereche de urechi clăpăuge şi doi
ochi jucăuşi înainte să fie doborîtă la pămînt. A aterizat în
şezut, iar impactul a făcut ca pălăria să-i cadă de pe cap. Părul
i s-a desfăcut şi i-a căzut pe faţă, timp în care puiul de retriever
sărea în jurul ei de parcă ar fi fost pe arcuri. Cîteva secunde mai
tîrziu a simţit respiraţia caldă a cîinelui la ureche şi limba lui
umedă pe obraz.
- Ajax, nu! l-a auzit strigînd pe Ivo.
Dîndu-şi seama în ce postură ridicolă se afla, Pandora a
trecut printr-un moment de disperare urmat de unul de
resemnare. Bineînţeles că trebuia să i se întîmple ei asta.
Bineînţeles că le va fi prezentată ducelui şi ducesei după ce va
fâce o tumbă demnă de un interpret de carnaval. Situaţia era
într-atîtde îngrozitoare că a început să rîdă înfundat, iar în tot
acest timp cîinele o împungea cu nasul.
în clipa care a urmat, Pandora s-a trezit ridicată de la
pămînt. Luată prin surprindere, şi-a pierdut echilibrul şi s-a
agăţat orbeşte de St. Vincent. El a sprijinit-o imediat, trecîndu-
şi braţul pe după talia ei.
- Jos, idiotule, i-a poruncit St. Vincent. Dinele l-a ascultat
dar a continuat să dea fericit din coadă.
- Probabil că s-a strecurat afară pe uşa din faţă, a spus Ivo.
St. Vincent i-a îndepărtat Pandorei părul căzut pe faţă:
- Eşti rănită cumva? A cercetat-o atent cu privirea.
- Nu... nu. Hohotele de rîs i se urcaseră în gît. A încercat să
le înăbuşe, lipindu-şi gura de umărul lui. Numai că... mă
străduiam atît de tare să mă comport ca o lady...
St. Vincent a rîs la rîndul lui în timp ce o mîngîia cu palma
pe spate, liniştitor.
- îmi imaginez că nu este deloc uşor să fii o lady cînd eşti
pusă la pămînt de un cîine.
Neajutorată, a închis ochii şi a făcut-o, pur şi simplu. L-a sărutat
în locul acela şi a simţit o mare mulţumire, mai mare decît şi-
ar fi imaginat. Pentru că gura ei îi găsise pulsul vibrant, pielea
fierbinte.
Gabriel şi-a ţinut răsuflarea. Şi-a trecut degetele prin părul
ei, i-a înclinat uşor capul spre spate şi a privit-o în ochi. Buzele
i s-au întredeschis, dar nu-şi găsea cuvintele.
Pandora era copleşită de ruşine.
-îmi p a re atîtd e rău!
- Nu, eu... Chiar nu m-am supărat. Numai că... am fost
surprins.
- Nu-mi pot controla impulsurile, s-a grăbit ea să-i spună.
Nu sînt răspunzătoare pentru cele întîmplate. Am o boală de
nervi.
- O boală de nervi, a repetat Gabriel, chinuindu-se să nu
zîmbească. Pentru un moment, a semănat cu un băieţandru
poznaş. Este un diagnostic oficial?
- Nu, dar conform cărţii pe care am citit-o cîndva, „Feno
mene produse de boli ale sistemului nervos", este foarte
probabil să sufăr de hiperestezie sau de manie periodică. Sau
de amîndouă. Pandora a făcut o pauză, încruntată. De ce
zîmbeşti? Nu este frumos să rîzi de bolile altora.
- îmi aminteam seara în care ne-am cunoscut, atunci cînd
mi-ai povestit despre lecturile tale. Una din palmele lui i se
sprijinea acum pe spate. Cealaltă s-a strecurat după ceafa ei,
închizîndu-se uşor. Ai fost sărutată vreodată?
Pandora a simţit că plutea. îl privea fără să scoată vreun
cuvînt. întregul ei vocabular se risipise parcă în neant.
Văzînd că nu-i răspundea, Gabriel a zîmbit:
- Asta înseamnă că nu, înţeleg. Şi-a coborît pleoapele şi i-
a fixat cu privirea buzele. încearcă să respiri, altfel vei leşina
din cauza lipsei de oxigen şi vei rata totul.
Pandora l-a ascultat orbeşte.
Doamna mea,
Papucul tău este ţinut ostatic, pentru a fi răscumpărat.
Dacă doreşti să-l mai revezi vreodată, vino singură în salonul
de pictură- Cu fiecare oră care trece îi va mai dispărea cîte un
ornament
St. Vincent
6 decembrie 1877