Qdoc - Tips - Julia Quinn S Iube Ti Un Conte PDF

Anne Wynter nu este cea care pretinde c8 ar fi...
Dar ea se descurca acceptabil pe moment ca

guvementa a trei tinere nobile. Ani de zile a cvitat
tot felul de avansuri nedorite, pina cind, nea§teptat,
ii ingrije§te ranile mult prea fermecatorului conte de
Winstead. Acum el este primul barbat care o
tenteaza cu adevarat §i devine din ce in ce mai dificil
sa-§i aminteasca faptul ca o guvemanta nu are voie
sa flirteze cu un nobil.
Poate ca tinarul conte este in pericol. Dar asta
nu-1 impiedica sa se indragosteasca §i sa urmSreascfi
o tinara misterioasa la serata muzicala organizatli
anual de familia sa. Totu§i, Daniel are un du§man §i
acesta a jurat sa-1 vada mort. Iar cind viaâ Annei
este pusa in pericol, el nu se va da inapoi de la nimic,
pentru a se asigura ca dragostea lor va avea un final
fericit...
*
www.miron.ro
MAGAZIN VIRTUAL
LEI: 24,00
PROLOG
- Winstead, trisor nenorocit!

Daniel Smythe-Smith tresari. Era usor ametit, dar
i§i dadu seama ca tocmai fusese acuzat de cineva ca
triseaza la carti. In citeva secunde se lamuri; era conte
de Winstead de aproape un an, dar tot mai uita sa se
reationeze atunci cind cineva i se adresa astfel.
Winstead era chiar el si...
Oare despre ce era vorba ? Nu, isi zise in gind,
nedumerit de toata afacerea. Ridica mina in semn de
protest, fiindca stia ca nu trisase. Practic, dupa ultima
sticla de vin, acesta era singurul lucru pe care-1 stia
sigur. Totusi, nu reusi sa articuleze nimic. Cu greu avu
forta sa se fereasca in clipa cind masa zbura spre el.
Masa ? La naiba, cit de beat era ? Acum masa
zacea zdrobita la picioarele lui, cartile se imprastiasera
pe podea, iar Hugh Prentice striga la el ca un nebun.
Cu siguranta si Hugh era beat.
- Nu am trisat, zise Daniel. Privi mirat, apoi clipi,
vrind parca sa indeparteze de pe ochi picla betiei. Privi
catre Marcus Holroyd, cel mai bun prieten al sau si
ridica din umeri:
6 JULIA QUINN
- Eu nu trisez.
3
Toata lumea stia ca nu a trisat. Totusi Hugh isi

pierduse mintile, iar Daniel se uita la el cum dadea din
miini si urla. Ii veni in minte imaginea unui cimpanzeu.
Unul lipsit de blana. Acesta a fost primul gind al lui
Daniel.
- Despre ce vorbeste ? intreba el in gol.
- Era imposibil sa ai asul, racni Hugh. Se napusti
spre el, cu mina intinsa in semn de acuzare. Asul ar fi
trebuit sa fie...sa fie...Flutura bratul spre locul unde
fusese masa. Nu puteai sa-1 ai, mormai el.
- Dar l-am avut, ii zise Daniel. Fara minie, nici
macar defensiv. Vorbise calm, ca si cind nu-mai-era-
nimic-de-zis si ridica din umeri.
- Nu se poate, replica Hugh. $tiu toate cartile
care au iesit.
Era adevarat. Intotdeauna Hugh stia ce carti au
iesit. Avea o minte exti sm de precisa pentru asa ceva.
Putea calcula totul in minte. Adica facea calcule
complicate, cu peste trei zecimale, scadea, impartea si
inmultea cu usurinta, fiindca asta exersase la nesfirsit
in scoala.
Daniel realiza ca nu ar fi trebuit sa-1 provoace la
joc, dar voia sa se distreze si sincer, se asteptase sa
piarda.
Nimeni nu il batea la jocul de carti pe Hugh
Prentice.
Cu exceptia lui, se pare.
SA IUBE§TI UN CONTE 7
- Remarcabil, murmura Daniel, privind spre

card. Adevarat, zaceau imprastiate pe jos, dar stia ce
avusese in mina. Fusese mai surprins ca oricine in
momentul cind pusese pe masa mina cistigatoare. Am
cistigat, anunta el, desi avea senzatia ca deja spusese
prea mult. Se opri cu privirea asupra lui Marcus.
Imagineaza-ti.
- II auzi ? suiera Marcus, apoi plesni din palme
in fata lui Daniel. Trezeste-te !
Daniel biigui ceva si strimba din nas, vadit
deranjat de gestul zgomotos. Chiar nu era nevoie de
asta.
- Sint treaz, zise el.
- Imi vei da satisfactie, mini Hugh.
Daniel il privi surprins.
-Cum?
- Numara-ti secundele.
- Ma provoci la duel ? Fiindca mie asa mi s-a
parut. Acum realiza ca este beat. La fel gindi si despre
Prentice.
- Daniel, monnai Marcus.
Daniel se intoarse.
- Cred ca ma provoaca la duel.
- Daniel, taci.
Daniel il impinse cit colo pe Marcus. Tinea la el
ca la un frate, dar citeodata i se parea prea insistent.
- Hugh, ii zise Daniel barbatului furios din fata
lui. Nu fii cretin.
8 JULIA QUINN
Hugh se repezi la el. Daniel se feri, dar cu

intirziere, asa ca amindoi se prabusira. Daniel avea
vreo cinci kilograme avantaj fata de Hugh, dar Hugh
era furios, in timp ce Daniel era mai degraba uluit, asa
ca Hugh reusi sa-i aplice vreo patru pumni inainte ca
Daniel sa-1 apostrofeze macar cu unul. Nici acesta nu-1
atinse, fiindca Marcus si alti citiva barbati ii despartira
imediat.
- Esti un trisor nenorocit, tuna Hugh, zbatindu-
se din strinsoarea celor doi barbati.
- Esti un fraier.
Chipul lui Hugh se intuneca.
- Vreau sa-mi dai satisfactie.
- Ba nu, i-o reteza Daniel. La un moment dat,
probabil de la primul pumn primit de la Hugh,
nedumerirea lui Daniel se transformase in furie. Eu
vreau sa-mi dai satisfactie..
Marcus scoase un geamat surd.
- La Peticul Verde ? zise Hugh detasat, referindu-
se la un loc ferit din Hyde Park, unde gentlemanii isi
rezolvau diferendele.
Daniel i§i ridica privirea.
- La rasarit.
Urma o tacere apasatoare si fiecare astepta ca
unul dintre cei doi barbati sa-§i revina. Dar nu s-a
mtimplat asta. Nu si-au revenit. Hugh intrerupse
tacerea.
- A§a sa fie.
SA IUBE$TI UN CONTE 9
- Of, pe toti dracii, mormai Daniel. Ma doare

capul.
- Nu zau ? zise Marcus sarcastic. Nu-mi
imaginez cum e posibil.
Daniel inghiti, apoi se freca la ochiul sanatos.
Cel pe care Hugh nu i-1 invinetise in seara trecuta.
- Nu-ti sta bine cind esti sarcastic.
9 9
Marcus il ignora.
- Chiar si acum poti opri povestea asta.
Daniel privi imprejurul lui, spre copacii care
strajuiau poiana, apoi spre iarba verde-crud care se
intindea la picioarele sale, apoi spre Hugh Prentice si
barbatul de linga el, care-i inspecta arma. Soarele
aparuse la orizont cu doar cinci minute mai devreme,
iar roua diminetii acoperea inca toate suprafetele.
- E cam tirziu pentru asta, nu crezi ?
- Daniel, asta e o mare prostie. Nu vei putea
trage cu pistolul. Inca esti mahmur. Marcus privi spre
Hugh si para alarmat. La fel este si el.
- M-a facut trisor.
- Nu merita sa mori pentru asta.
- Pentru Dumnezeu, Marcus, zise Daniel, privind
spre cer. Doar nu o sa ma im pure.
Din nou Marcus se uita la Hugh ingrijorat.
- Eu nu as fi asa sigur de asta.
Daniel incerca sa-si alunge ingrijorarea, privind
in sus.
- Va da bir cu fugitii.
10 JULIA QUINN
Marcus dadu din cap dezaprobator si se indrepta

spre martorul lui Hugh. Daniel ll privi cum inspecteaza
armele §i discuta cu doctorul. De ce naiba au adus un
doctor ? Nimeni nu se mai impusca la aceste dueluri.
Marcus reveni cu o mina posaca, apoi ii dadu pistolul
lu Daniel.
- Incearca sa nu te impusti, mormai. Si nici pe
el.
- S-a facut, zise Daniel pe un ton care-1 enerva
pe Marcus. Se a§eza la semn, ridica bratul si astepta sa
se numere pina la trei.
Unu.
Doi.
Trei....
- A1 naibii ce e§ti, m-ai im puscat! striga Daniel,
privindu-1 infuriat si socat pe Hugh. Uitindu-se la
umarul lui, vazu singele siroind. Era o rana superficiala,
dar Doamne, ce mai durea. Si era bratul cu care tragea.
Ce naiba a fost in capul tau ?striga el.
Hugh statea si-1 privea ca un idiot, de parca nu
ar fi §tiut ca dupa glont iese singe.
- Nebunule ce e§ti, mormai Daniel si ridica
pistolul, ca sa-i dea replica. Tinti undeva in lateral -
spre un copac masiv, a carei tulpina groasa putea primi
glontul - dar il vazu pe doctor alergind spre el si
biiguind ceva, iar cind Daniel vru sa se intoarca spre el,
aluneca pe un petec de iarba umeda si degetul declansa
tragaciul, iar arma se descarca fara voia lui.
Doamne, reculul a fost dureros. Prostul...

Hugh scoase un tipat. Daniel ingheta, apoi privi
ingrozit spre locul unde mai devreme il vazuse pe Hugh
in picioare.
- Doamne, Dumnezeule.
Marcus alerga spre el, la fel si doctoral. Se vedea
singe peste tot, iar Daniel privi o pata rosie marindu-se
pe iarba. Pistolul ii aluneca din mina si incepu sa
inainteze, de parca era intr-o transa.
Ce naiba, omorise un om ?
- Aduceti-mi trusa ! striga doctoral, iar Daniel
mai facu un pas inainte. Ce putea sa faca ? Sa ajute ?
Marcus ajuta deja, impreuna cu martoral lui Hugh. Doar
il impuscase chiar el, nu ?
- Rezista, Prentice ! se auzea o voce implorindu-
1, iar Daniel se mai apropie un pas si inca unul, pina
ajunse foarte aproape de balta rosiatica.
- Leaga-1 strins, zise cineva.
- Va pierde piciorul.
- Mai bine decit viata.
- Trebuie sa oprim singerarea.
- Apasa mai tare.
- Ramii cu mine, Hugh !
- Singereaza continuu !
Daniel asculta. Nu stia ce spune fiecare si nici
nu conta. Hugh murea acolo, pe iarba si el era autoral.
Fusese un accident. Hugh trasese primul in el. Iar iarba
12 JULIA QUINN
era alunecoasa. El alunecase. Sfinte Dumnezeule, oare

ei stiau ca el alunecase ?
- Eu...eu...incerca sa vorbeasca, dar ii lipseau
cuvintele si oricum doar Marcus il auzea.
j
- Mai bine stai de-o parte, li zise Marcus pe un

ton dramatic.
- O sa... zise Daniel, vadit interesat, dar se ineca.
Apoi lesina.
Cind Daniel i§i reveni, se afla in patul lui

Marcus, cu umarul bandajat strins. Marcus sedea pe un
scaun linga el, privind pe fereastra prin care se vedea
soarele stralucind de prinz. Cind il auzi pe Daniel
gemind, se apropie de el.
- Hugh ? il intreba Daniel soptit.
- E in viata, sau, cel putin era, cind am intrebat
eu ultima data. •
Daniel inchise ochii.
- Ce am facut ? sopti el ingrijorat.
- Are piciorul facut praf, zise Marcus. I-ai atins
o artera.
- Nu am vrut asta. Suna melodramatic, dar era
adevarat.
- Stiu, spuse Marcus privind pe fereastra.
Tintesti groaznic.
- Am alunecat. Iarba era umeda. Nu-si dadu
seama de ce mai vorbeste despre asta. Nu mai conta.
Mai ales daca Hugh putea sa moara.
Afurisita poveste; doar erau prieteni. Aceasta era

partea cea mai stupida. El si Hugh erau prieteni. Se
cunosteau de ani buni, din primul lor trimestru la Eton.
Acum el bause, Hugh bause si el, toata lumea
bause, in afara de Marcus, care nu depasea niciodata un
pahar.
- Ce-ti mai face bratul ? il intreba Marcus.
5 9
- Ma doare. Marcus incuviinta. E bine ca ma

9
doare, zise Daniel, ferindu-si privirea. Familia mea stie

? intreba el.
- Nu stiu, raspunse Marcus. Daca nu stiu acum,
vor afla curind.
Daniel inghiti in gol. Orice s-ar intimpla, el va
ramine un paria si tot necazul se va rasfringe asupra
familiei sale. Surorile lui mai mari erau maritate, dar
Honoria de-abia isi facuse debutul. Acum cine o va mai
peti ? Nici nu voia sa se gindeasca la ce va spune mama
lui.
- Va trebui sa parasesc tara, zise Daniel sec.
- Nu a murit inca.
Daniel se intoarse spre el, mirat de aceasta
afirmatie seaca.
9
- Daca va trai, nu va mai trebui sa pleci, zise

Marcus.
Era adevarat, insa Daniel nu-si putea imagina ca
Hugh va iesi cu bine din aceasta incercare. Vazuse prea
mult singe. Vazuse rana. Ce naiba, doar vazuse si osul,
iesit in afara prin piele. Nimeni nu supravietuia unei
14 JULIA QUINN
asemenea rani urite. Daca nu-1 ucisese singerarea,

infectia il va rapune.
- Ar trebui sa merg sa-1 vad, decise Daniel in cele
din urma, apoi se opinti. isi cobori intii picioarele §i era
cit pe ce sa se ridice, dar Marcus ajunse linga el.
- Nu-i o idee prea buna, il avertiza Marcus.
- Trebuie sa-i spun ca nu am vrut sa se intimple
asa.
Marcus il privi incruntat.
- Nu cred ca va mai conta.
- Pentru mine conteaza.
- S-ar putea sa fie acolo si un avocat.
- Daca m-ar fi cautat vreun avocat, deja ar fi fost
aici, la mine.
Marcus cintari putin situatia, apoi il lasa sa se
ridice.
- Ai dreptate. li intinse bratul, iar Daniel se
sprijini de el.
- Am jucat carti, fiindca asta fac gentlemanii,
continua Daniel pe un ton scazut, iar cind m-a facut
trisor, 1-am provocat, asa cum fac gentlemanii.
- Nu te mai chinui asa, zise Marcus.
- Nu, incuviinta Daniel. Totusi, unele lucruri
trebuiau spuse. I se adresa lui Marcus privindu-1 cu
asprime. Am tras intr-o parte, fiindca a§a procedeaza un
gentleman, continua el infuriat. Si am ratat. Am ratat si
am tras in el, iar acum voi face exact ce face un barbat,
adica voi merge la el si-i voi spune ca-mi pare rau.
- Te voi duce eu la el, zise Marcus. Nu mai avea

ce sa adauge.
Hugh era cel de-al doilea fiu al marchizului de

Ramsgate, iar acum fusese dus in casa tatalui sau, in St
James. Lui Daniel nu-i trebui mult timp ca sa-si dea
seama ca nu era deloc binevenit acolo.
- Tu ! tuna lordul Ramsgate, cu bratul ridicat
amenintator spre Daniel, ca si cind 1-ar fi identificat pe
diavolul insusi. Cum indraznesti sa te arati aici ?
5 5 5
Daniel ramase calm. Ramsgate avea tot dreptul

sa fie furios. Era socat. Suferea.
- Am venit sa...
- Sa prezinti condoleante? i-o reteza ironic lordul
Ramsgate. Cu siguranta vei regreta sa afli ca e putin
cam devreme pentru asta.
Daniel intrezari o licarire de speranta.
- Atunci este in viata ?
- Greu de spus asta.
- As dori sa-mi cer scuze, insista Daniel.
Ramsgate, care pina atunci se holbase la el, paru
ca explodeaza.
- Scuze ? Nu zau ? Crezi ca scuzele te vor salva
de inchisoare, daca fiul meu moare ?
- Nu asta am vrut sa...
- Voi avea grija sa fii spinzurat. Sa nu te indoiesti
de asta nici o secunda.
16 JULIA QUINN
- Hugh 1-a provocat la duel, explica timid

Marcus.
- Nu-mi pasa cine a lansat provocarea, tuna
Ramsgate. Fiul meu a facut ce trebuia sa faca. A tintit
departe. Dar tu...se intoarse din nou spre Daniel, apoi
adauga cu furie dezlantuita. L-ai impu§cat. De ce a
trebuit sa faci asta ?
- Nu am vrut.
Ramsgate ll tintui cu privirea citeva secunde.
- Nu ai vrut. Asta-i o explicate ?
Daniel nu raspunse. Suna fals pina si in urechile
sale, dar acesta era devarul. §i era ingrozitor. Se uita la
Marcus, sperind sa citeasca pe chipul lui vreun sfat,
ceva care sa-i indice vreun argument, ori continuarea
dialogului. Marcus parea pierdut si el, iar Daniel se
gindi sa mai ceara scuze o data, apoi sa piece, insa chiar
atunci intra valetul, care comunica scurt ca doctorul
coborise din camera lui Hugh.
- Cum se simte ? intreba Ramsgate.
- Va supravietui, confirma doctorul, daca va
scapa cu bine de infectie.
- §i piciorul ?
- II va pastra. La fel, daca va scapa de infectie.
Va merge greu o vreme si chiar va putea ramine schiop.
Osul a fost zdrobit. 11-am aranjat la loc cum am putut
mai bine... Doctorul ridica din umeri. Am facut tot ce
era omeneste posibil.
- Cind veti §ti daca a trecut pericolul infectiei ?
intreba Daniel. Trebuia sa stie. Doctorul se intoarse spre

el.
- Dumneata cine esti ?
5
- Diavolul care mi-a impu§cat fiul, suiera

Ramsgate.
Doctorul facu un pas inapoi socat, apoi se mai
retrase putin, vazindu-1 pe Ramsgate apropiindu-se
amenintator de Daniel.
- Asculta-ma bine, ii zise acesta cu rautate
maxima. Vei plati pentru asta. L-ai distrus pe fiul meu.
Chiar daca supravietuieste, va fi terminat, cu un picior
pierdut §i o viata ruinata.
Daniel simti ca i se pune un nod in git. §tia ca
Ramsgate e suparat. Avea tot dreptul sa fie. Dar aici era
vorba de ceva mai mult. Marchizul parea cuprins de o
furie exagerata.
- Daca moare, suiera Ramsgate, o sa atimi in
§treang. Iar daca nu va muri, si vei scapa de bratul legii,
o sa te ucid chiar eu.
Stateau atit de aproape unul de celalalt, incit
Daniel ii simti caldura respiratiei, cu fiecare cuvint
rostit. Privind in ochii verzi si amenintatori ai batrinului,
intelese ce inseamna sa-ti fie teama. Lordul Ramsgate
avea sa-1 omoare. Era doar o chestiune de timp.
- Domnule, incepu Daniel, simtind ca trebuie sa
spuna ceva. Nu putea sa stea acolo si sa primeasca
amenintarile. Trebuie sa va spun...
18 JULIA QUINN
- Nu, eu iti spun dumitale, scuipa Ramsgate. Nu-

mi pasa cine esti, sau ce titlu ti-a acordat tatal dumitale.
Vei muri. M-ai inteles ?
- Cred ca e timpul sa plecam, interveni Marcus.
Se interpuse intre cei doi barbati, marind spatiul peri-
culos dintre ei. Domnule doctor, il saluta politicos pe
medic, apoi il impinse meet pe Daniel spre usa. Lord
Ramsgate.
- Sa-ti numeri zilele, Winstead, il avetiza lordul
Ramsgate. Sau, mai bine zis, orele.
- Domnule, relua Daniel, cu cit de mult respect
reusi sa adune in glas. Voia sa faca totul cum se cuvine.
Trebuia sa incerce. Trebuie sa va spun...
- Sa nu-mi vorbesti mie asa, i-o reteza Ramsgate.
Acum nu mai poti spune nimic care te-ar putea salva.
Nu exista loc pe pamint unde sa te poti ascunde.
- Daca-l veti ucide, veti fi spinzurat si dumnea-
voastra, zise Marcus. lar daca Hugh va trai, el va avea
nevoie de dumneavoastra.
Ramsgate se uita batjocoritor la Marcus.
- Crezi ca eu o sa fac asta ? E usor sa angajezi
un ucigas. Pretul unei vieti este foarte mic. Facu semn
cu capul spre Daniel. Chiar si pretul vietii lui.
- Trebuie sa plec, zise medicul, apoi iesi.
- Sa tii minte, Winstead, spuse lordul Ramsgate,
fixindu-si privirea plina de ura asupra lui Daniel. Poti
fugi si poti incerca sa te ascunzi, dar oamenii mei tot te
vor gasi. Si n-o sa stii cine sint. Asa ca n-o sa-i vezi cind
se vor apropia de tine.

Aceste cuvinte 1-au bintuit pe Daniel timp de trei
ani. Din Anglia in Franta, din Franta pina in Prusia, apoi
din Prusia in Italia. Le auzea in somn, in fosnetul
copacilor si in orice pas pe care-1 simtea apropiindu-se
din spate. Invatase sa stea cu spatele la perete, sa nu
aiba incredere in nimeni, nici macar in femeile la care
ocazional cauta placere. Acceptase faptul ca nu va mai
pasi niciodata in Anglia, ca nu-si va mai vedea familia
pina intr-o zi, cind intr-un satuc izolat din Italia, spre
surprinderea lui, Hugh Prentice se apropie de el
schiopatind.
§tia ca Hugh supravietuise. Primea scrisori de
acasa. Totusi, nu se mai astepta sa-1 revada, mai ales nu
aici, unde soarele mediteranean incalzea piata veche din
centru, unde se auzeau melodioasele arrivederci sau
buon giorno.
- Te-am gasit, zise Hugh, intinse mina spre el.
Imi pare rau.
Apoi auzi cuvintele pe care Daniel nu credea ca
le va auzi vreodata:
- Acum poti reveni acasa. Ai cuvintul meu.
CAPITOLUL UNU
Pentru o doamna care-si petrecuse ultimii opt ani

incercind sa treaca neobservata, Anne Wynter se afla
intr-o postura incomoda.
Cam peste un minut era obligata sa paseasca pe
o scena, sa faca o plecaciune in fata celor optzeci de
persoane apartinind cremei cremelor societatii londo-
neze, apoi sa se a§eze la pian §i sa cinte.
Era cit de cit o consolare faptul ca avea sa
imparta scena cu trei tinere. Ceilalti instrumentisti -
membri ai cvartetului Smythe-Smith - cintau la coarde
si stateau cu fata spre public. Macar Anne se putea
concentra doar asupra clapelor de culoarea fildesului.
Cu putin noroc, publicul va fi mult mai concentrat
asupra muzicii de calitate slaba si nu va da prea mare
atentie brunetei care fusese obligata sa urce la pian in
ultimul moment, inlocuind-o pe pianista care, (dupa
cum declarase disperata ei mama) se imbolnavise
irevocabil.
Nici o clipa Anne nu credea ca lady Sarah
Pleinsworth era bolnava, insa nu putea face nimic, mai
ales daca voia sa-si pastreze postul de guvernanta a
celor trei surori mai tinere ale lui lady Sarah. Lady
Sarah isi convinsese mama, care hotarise ca spectacolul
trebuia sa continue. Apoi, dupa un lung monolog pe
tema celor saptesprezece ani de istorie a seratei mu-
zicale Smythe-Smith, aceasta declara ca Anne o va
inlocui pe fiica sa.
- Mi-ai spus cindva ca ai cintat fragmente din
cvartetul nr 1 pentru pian de Mozart, ii aminti lady
Pleinsworth.
Acum Anne regreta profund acest lucru. Parea
sa nu conteze ca Anne nu mai cintase de peste opt ani
piesa in discutie, nici ca nu o cintase niciodata in in-
tregime. Lady Pleinsworth nu accepta nici un argument,
a§a ca Anne fusese zorita sa piece spre casa cumnatei
doamnei, unde avea loc concertul, oferindu-i-se doar
opt ore pentru a repeta.
Era revoltator.
Singura ei salvare era ca restul instrumentistelor
din cvartet cintau atit de prost, incit greselile Annei
treceau neobservate. Adevarat, singura ei grija pentru
aceasta seara era aceea de a nu fi remarcata. Fiindca nu
isi dorea acest lucru, din nenumarate motive.
- Se apropie ora, sopti emotionata Daisy
Smythe-Smith.
Anne surise. Daisy nici nu-si dadea seama cit de
prost cinta.
- Bucuria e de partea mea, se auzi glasul nefericit
22 JULIA QUINN
al surorii lui Daisy, Iris. Aceasta i§i dadea seama de

dezastru.
- Haideti, zise lady Honoria Smythe-Smith,
verisoara lor. Va fi minunat. Sintem toate o familie.
- Dar nu si ea, zise Daisy, aratind cu degetul spre
Anne.
- In seara aceasta este, declara Honoria. inca o
data, va multumesc, domnisoara Wynter. Ati salvat
seara.
Anne murmura ceva neinteligibil, fiindca ti era
greu sa spuna ca nu o deranja, ori ca era placerea ei. O
placea pe lady Honoria. Spre deosebire de Daisy,
realiza cit de prost cintau toate, dar, m comparatie cu
Iris, ea dorea sa cinte. Era vorba despre familia lor,
insista Honoria. Familie si traditii. Saptesprezece ge-
neratii de verisoare Smythe-Smith facusera acelasi
lucru inaintea lor, iar Honoria dorea ca saptesprezece
generatii viitoare sa far a acelasi lucru. Nu conta cit de
rau suna muzica lor.
- Ba conteaza, murmura Iris.
Honoria o atinse usor pe verisoara ei cu arcusul
pe umar.
- Familia si traditia, ti aminti ea. Asta conteaza.
Familia si traditia. Anne nu avea nimic impotriva
acestui lucru. Desi, pentru ea, nu fusese chiar atit de
bine.
- Vezi ceva ? intreba Daisy. Topaia de pe un
picior pe celalalt ca o cotofana, iar Anne facuse deja doi
pasi inapoi, ca sa-si protejeze degetele de la picioare.

Honoria, care era chiar in locul pe unde trebuiau
sa iasa pe scena, facu semn cu capul.
- Sint citeva locuri goale, dar nu multe.
- Asa este in fiecare an ? intreba Anne, fara
retineri.
- Asa cum ? replica Honoria.
- Pai...Erau citeva lucruri pe care pur si simplu
nu le puteai spune nepoatelor patronului tau. De
exemplu, nu puteai face vreun comentariu explicit, legat
de lipsa de talent muzical al unei tinere din familie. Nici
nu puteai intreba cu glas tare daca toate concertele erau
la fel de proaste, sau doar anul acesta era unul slab. Era
absolut imposibil sa intrebi: daca, toate concertele suit
la fe l de groaznice, atunci oamenii de ce mai vin ?
Chiar in acel moment isi facu aparitia Harriet
Pleinsworth, tinara de cincisprezece ani, care se
strecurase pe o usa laterala.
- Miss W ynter!
Anne se intoarse, dar, inainte sa poata spune
ceva, Harriet o informa:
- Eu va voi intoarce paginile.
- Multumesc, Harriet. Imi vei fi de mare ajutor.
Harriet ii zimbi lui Daisy, care o privi
dispretuitor. Anne se intoarse cu spatele, ca sa nu fie
vazuta cind ridica ochii spre cer. Cele doua tinere nu s-
au inteles niciodata. Daisy se lua prea in serios, iar
Harriet nu lua nimic in serios.
24 JULIA QUINN
- E momentul ! anunta Honoria.

Iesira pe scena, apoi, dupa o scurta prezentare,
incepura sa cinte. Anne, pe de alta parte, incepu sa se
roage. Dumnezeule, niciodata in viata ei nu depusese
atita efort. Degetele ii alergau pe claviatura, incercind
sa tina ritmul cu Daisy, care cinta la vioara de parca o
alerga cineva din spate.
E caraghios, caraghios, caraghios, isi repeta
Anne in mintea ei. Era straniu, dar nu ar fi putut
continua, decit daca isi vorbea siesi. Era o bucata
muzicala foarte dificila, chiar si pentru interprets
desavirsiti.
5 5
Caraghios, caraghios... Pac ! Do-bemol ! reusi

Anne sa atinga clapa la timp. Mai exact cu doua
secunde dupa momentul cind ar fi fost cazul. Arunca o
privire spre public. O femeie de pe primul rind parea ca
nu se simte bine.
Inapoi la treabo, inapoi la treaba. Doamne, iar
o nota gresita. Nu-i nimic. Nu va remarca nimeni, nici
macar Daisy.
Continua sa cinte, intrebindu-se daca nu era mai
bine sa improvizeze. Muzica nu putea suna mai rau de
atit. Daisy isi interpreta partitura cu modulatii variind
de la tare la foarte strident; Honoria ii tinea isonul,
fiecare nota sunind fals; iar Iris...
Ei bine, Iris cinta biniôr. Nu ca ar fi contat.
Anne trase aer in piept, isi flexa degetele si profita de
scurta pauza pentru pian. Apoi reveni asupra clapelor

si...
Intoarce pagina, Harriet.
Intoarce pagina, Harriet.
- Intoarce pagina, H arrie t! §uiera ea.
Harriet intoarse pagina.
Anne atinse prima clapa, apoi realiza ca Iris §i
Honoria erau cu doua masuri inaintea ei. Daisy era...ei
bine, gratioasa, habar nu avea unde ajunsese Daisy.
Anne isi vazu de partitura, acolo unde credea ca
sint si celelalte instrumentiste. Presupunea ca ajunsesera
pe la mijloc.
- Ti-a scapat o masura, sopti Harriet.
- Nu conteaza.
Chiar nu conta. Apoi, in sfirsit, ajunsera la o
sectiune unde Anne se opri din cintat pret de trei pagini.
Se rezema confortabil, rasufla relaxata dupa aproape
zece minute de tensiune si...
Vazu pe cineva.
Ingheta. Cineva le urmarea din culise. U§a prin
care intrasera pe scena §i pe care Anne isi aminti ca o
inchisese cu un clic, era acum intredeschisa. Cum ea se
afla cel mai aproape de usa, vedea un barbat care le
privea.
Panica.
Puse stapinire pe ea, comprimmdu-i plaminii si
aprinzindu-i pielea. Cunostea aceasta senzatie. Nu o
coplesea prea des, slava Domnului, dar de cele mai
26 JULIA QUINN
multe ori i se intimpla. Ori de cite ori vedea pe cineva

intr-un loc unde nu trebuia sa se afle...
Inceteaza.
Se stradui sa respire. Se afla in casa contesei de
Winstead, o vaduva bogata. Era intr-o deplina siguranta.
Nu trebuia decit sa...
- Miss Wynter ! o apostrofa Harriet.
Anne tresari si deveni dintr-o data atenta.
- Ati ratat intrarea.
- Unde sintem acum ? intreba Anne tulburata.
- Nu §tiu. Eu nu citesc notele muzicale.
Anne ridica privirea, desi nu-§i dorea asta.
- Dar cinti la vioara.
- Stiu, spuse Harriet dezamagita.
Anne urmari cu privirea notele de pe pagina,
trecind rapid prin solfegiu.
- Daisy se uita la no-i, sopti Harriet.
Anne o facu sa taca, incerca sa ghiceasca si
apasa clapa care dadea tonul.
Acum era mai bine. Tot restul reprezentatiei ramase
cu privirea in jos. Nu cuteza sa priveasca nici spre usa
intredeschisa, spre barbatul misterios, insa cinta cu o
delicatete de care dadeau dovada si celelalte membre
ale familiei Smythe-Smith, iar la sfirsit facu o reverenta,
murmura ceva spre Harriet, apoi se grabi sa paraseasca
scena.
Daniel Smythe-Smith nu planuise sa revina la

Londra exact in ziua in care avea loc festivalul muzical

anual al familiei sale. Adevarat, ar fi dorit sa nu-si fi
ales aceasta zi, dar inima lui...asta era alta poveste.
Era bine ca a ajuns acasa. In ciuda acestei
cacofonii in desfasurare. Mai ales datorita cacofoniei.
Pentru un barbat din familia Smythe-Smith nimic nu
egala cuvintuP’acasa” asa cum o facea muzica
interpretata prost.
Nu voia sa-1 vada nimeni inainte de concert;
fusese plecat timp de trei ani si §tia ca revenirea sa putea
eclipsa spectacolul. Probabil publicul i-ar fi multumit,
dar nu voia ca familia lui sa-1 intimpine in fata unei
adunari de domni si doamne, dintre care cei mai multi
probabil credeau ca ar fi fost mai bine daca el raminea
in exil.
Doar ca el dorea sa-si revada familia, asa ca,
imediat ce auzise muzica, se strecura in sala de repetitii,
apoi deschise usa si privi. Zimbi. O vazu pe Honoria,
surizatoare ca de obicei, mingiind vioara cu arcusul.
Habar nu avea sa cinte, biata de ea. Surorile ei erau la
fel, dar le iubea pentru ca se straduiau.
La cealalta vioara cine cinta, Daisy ? Citi ani
avea ea, saisprezece ? Nu mai era o copila si nici nu
ie§ise inca in societate. La violoncel cinta Iris, cu un aer
nefericit. Iar la pian era... Se opri. Oare cine cinta la
pian ? Se uita mai atent. Avea capul plecat si nu i se
vedea fata, dar un lucru era sigur: nu era verisoara cu
el.
28 JULIA QUINN
Ei, acesta era un mister. Stia de la mama lui ca

acest cvartet Smythe-Smith era alcatuit din tinere
nemaritate. Familia era mindra de faptul ca existau
atitea verisoare talentate, iar cind acestea se casatoreau,
mereu o alta le lua locul. Pina atunci nu a fost nevoie
de nici o intrusa.
Oare ce intrusa §i-ar fi dorit sa intre in cvartet ?
Probabil ca una dintre verisoare se imbolnavise.
Doar asa se explica totul. Oare cine trebuia sa cinte la
pian ? Marigold ? Nu, ea se maritase. Viola ? Parca
primise o scrisoare ca se maritase si ea. Sarah ? Precis
era Sarah.
Dadu din cap. Avea o multime de verisoare. O
privi interesat pe domnisoara de la pian. Facea eforturi
sa pastreze ritmul. Misca u§or capul in sus si in jos,
urmarind notele. Harriet intorcea paginile exact cind nu
trebuia. *
Daniel rise. Oricine ar fi fost tinara, spera ca
familia lui sa o plateasca generos. In cele din urma ea
ridica degetele de pe clape, iar Daisy isi incepu pateticul
ei solo de vioara. O privi cum rasufla, cum isi flexeaza
degetele, apoi...
Ea ridica privirea.
Timpul s-a oprit pur §i simplu. Era modul cel
mai ciudat de a descrie sentimentul, dar acele citeva
clipe, cind ochii ei ii intilnira pe ai lui...s-au prelungit,
s-au extins, apoi s-au topit in eternitate.
Era frumoasa. Dar asta nu explica nimic. Mai
vazuse femei frumoase si altadata. Chiar se culcase cu

multe dintre ele. Dar aceasta...Ea...Ea... Nici chiar
gindurile lui nu puteau fi exprimate prin cuvinte.
Avea parul negru, lucios si bogat §i nu conta ca
fusese strins intr-un coc modest. Nu avea nevoie de
agrafe decorative sau de altceva. §i-ar fi putut purta
parul strins la spate, ca o balerina, ori si 1-ar fi putut
tunde scurt si tot ar fi fost fiinta cea mai reusita pe care
o vazuse in viata lui.
Fata ei, de forma unei inimi, si pielea alba, apoi
genele lungi, frumos arcuite. in lumina apusului nu
putea distinge culoarea ochilor ei si asta i se paru trist.
Dar buzele ei...
Spera din tot sufletul ca aceasta tinara sa nu fie
maritata, fiindca avea de gind sa o sarute. intrebarea era
cind.
Apoi - stiu in clipa cind s-a intimplat - ea il vazu
pe el. Tresari u§or speriata, apoi ingheta, facind ochii
mari de uimire. El ii zimbi, apoi dadu din cap in semn
de salut. Oare il credea vreun nebun, care se strecurase
in casa familiei Winstead, ca sa spioneze la concert ?
I se parea logic. Petrecuse destul timp fund atent
la straini, iar acum recunostea aceasta trasatura la alta
persoana. Ea nu stia cine este el si evident ca in culise
nu trebuia sa stea nimeni in timpul concertului.
Lucrul uimitor era ca ea nu-si ferea privirea.
Ramase sfredelindu-1 cu ochii, iar el nu a miscat, nici
nu a respirat pina ce verisoara Harriet nu a intrerupt
30 JULIA QUINN
momentul, mustrind-o pe tinara bruneta si informind-o

ca a ratat intrarea.
Dupa aceea nu mai privi in directia lui. Dar
Daniel ramase cu ochii pe ea. O urmari cum parcurge
fiecare pagina, fiecare pasaj fortissiomo. O privea cu
atita intensitate, incit la un moment dat nici nu mai
auzea muzica. Mintea lui interpreta propria-i simfonie,
pasional si intens, ajungind la un apogeu inevitabil,
perfect.
Lucrul acesta nu s-a infaptuit, iar vraja a fost
intrerupta la finalul concertului, cind cvartetul incheie
intr-o nota stridenta, apoi tinerele facura plecaciunile
de multumire. Frumoasa bruneta ii spuse ceva lui
Harriet, care savura aplauzele ca si cind ar fi cintat si
ea, apoi disparu plutind in spatele scenei.
Nu conta. Oricum o va gasi.
Porni si el prin spate, pe holul resedintei
Winstead. Copil fiind, se strecurase de atitea ori pe
acolo; stia exact pe unde sa mearga si, cel mai sigur,
avea sa-i taie calea inainte ca ea sa treaca de ultimul
colt, spre intrarea servitorilor. Ea nu-1 vazu imediat,
totusi, nu-1 vazu pina ce...
- Iata-te, zise el zimbindu-i de parca ar fi salutat
un prieten vechi, pierdut in timp. Acest zimbet
neasteptat aproape o facu sa-si piarda echilibrul. Se
sperie ingrozitor si scoase un tipat ascutit.
- Doamne, zise Daniel, acoperindu-i gura cu
palma. Nu face asta. Te poate auzi cineva. O trase spre
cl - era singurul mod in care o putea tine sub tacere.

Trupul ei firav, lipit de al lui, tremura ca varga. Era
ingrozita. Nu-ti voi face nici un rau, zise el. Vreau sa
stiu doar ce faceai aici. Astepta citeva clipe, apoi se
intoarse pentru a-i putea vedea mai bine fata. Ochii li
se intilnira, iar ai ei erau ingroziti. Uite asa, relua el.
Daca-ti dau drumul, promiti ca nu mai strigi ?
Ea dadu din cap afirmativ. El cintari situatia.
- Minti.
Vazind-o ca-si roteste ochii, ca si cind ar fi zis
"La ce te-ai f i asteptatl"izbucni in ris.
- Cine esti ? intreba el.
*
Apoi se intimpla un lucru foarte ciudat. Ea se

relaxa complet in bratele lui. El simti cum tensiunea din
trupul firav dispare, apoi respiratia i se liniste§te.
Interesant. Nu fusese ingrijorata pentru ca el nu
stia cine este ea. Se temuse ca o cunoaste. Incetisor, dar
cu gesturi ferme, care sa-i dea fetei de gindit ca el s-ar
putea razgindi oricind, Daniel isi lua palma de pe buzele
ei. Cealalta mina inca ramase imprejurul taliei ei. Se
gindi ca era un gest egoist, dar nu rezista sa-i dea
drumul.
- Cine esti ? o intreba el soptit, cu gura aproape
de urechea ei.
- Tu cine esti ? replica ea.
Daniel schita un zimbet.
- Eu te-am intrebat primul.
- Nu stau de vorba cu strainii.
32 JULIA QUINN
El rise la acest raspuns, apoi o rasuci, intorcind-

o cu fata spre el. Stia ca se poarta oribil cu ea, biata
faptura neajutorata. Doar nu facea nimic necuvenit.
Cintase in cvartetul familiei, pentru numele lui
Dumnezeu. Ar fi trebuit chiar sa-i multumeasca.
I§i simtea mintea u§oara, dar §i trupul parca ii
plutea. Femeia aceasta avea ceva care ii infierbinta
singele in vene, iar acum se simtea de-a dreptul ametit,
dupa ce ajunsese la resedinta Winstead, dupa o lunga
calatorie.
Era acasa. Acasa. Iar acum avea in bratele lui
aceasta tinara frumoasa, despre care era sigur ca nu
planuie§te sa-1 omoare. Trecuse ceva timp de cind nu
mai savurase acest sentiment placut.
- Cred ca....zise el. Cred ca vreau sa te sarut.
Ea se retrase, nu chiar speriata, ci mai degraba
uimita. Sau poate ingrijorata.
Ce femeie isteata. Iar el vorbise ca un nebun.
- Doar putin, o asigura el. Trebuie doar sa-mi
amintesc....
Ea tacu, apoi il intreba, de parca nu se putea
abtine :
- Ce anume ?
El zimbi. ii placea glasul ei. Era lini§titor, placut,
ca un coniac bun. Sau ca o zi de vara.
- De bunatate, zise el, atingindu-i usor barbia, ca
sa-i ridice fata spre el. ii simtea rasuflarea precipitata
mingiindu-i buzele. Nu i se opunea. El mai astepta o
clipa, stiind ca, daca ea i-ar fi opus rezistenta, ar fi fost

nevoit sa-i dea drumul. Dar nu i s-a opus. II privea parca
fermecata de moment, exact cum era si el.
Iar atunci el a sarutat-o. Timid, la inceput,

aproape temator ca ea se va evapora in bratele lui. Nu-
i era de ajuns. Pasiunea invie in el, asa ca o trase mai
aproape, atitat de presiunea trupului ei firav lipit de al
lui. Era miniona, atit de maruntica incit orice barbat s
ar fi luptat cu dragoni pentru ea. Totusi, trupul ei era ca
al unei femei, cald si unduios in locurile esentiale. Mina
lui ardea de dorinta de a se mula pe sinul ei, sau pe
curba perfecta a fundului ei. Pina si lui ii era imposibil
sa faca gesturi atit de indraznete, mai ales cu o
domnisoara necunoscuta in casa mamei lui.
Totusi, nu-i venea sa-i dea drumul. Pielea ei avea
mirosul Angliei, acela al ploii usoare si al pajistilor
sanitate de soare. Mai mult, corpul ei era parca rupt din
paradis. Ar fi dorit sa o cuprinda in brate cu totul, sa-si
cufunde fata intre sinii ei si sa ramina acolo tot resul
zilelor. De trei ani nu pusese gura pe bautura, dar acum
se simtea parca imbatat, efervescent si cu sufletul usor,
cum nu-si inchipuia ca va mai simti vreodata.
Era o nebunie. Trebuia sa fie.
- Cum te cheama ? sopti el. Voia sa stie. Voia sa
o cunoasca. Ea nu raspunse. Poate ar fi facut-o; daca ar
fi avut mai mult timp, i-ar fi putut smulge raspunsul de
pe buze. Auzira pe cineva coborind pe scari, exact spre
34 JULIA QUINN
locul unde erau si acum imbratisati.

i 1 i 5
Ea dadu din cap, facind ochii mari de teama.

- Nu pot sa fiu vazuta astfel, sopti cu urgenta in
glas.
Atunci el ii dadu drumul, dar nu fiindca fusese
rugat. Vazuse cine cobora pe scari - si ce faceau - a§a
ca uita de vulpita lui bruneta. Cu un strigat inabusit se
napusti pe hoi, spre usa, ca un nebun.
CAPITOLUL DOI
Cincisprezece minute mai tirziu Anne se afla in

acela§i loc ca mai devreme si cu greu reusi sa intre pe
prima usa pe care gasi descuiata. Se trezi intr-un fel de
incapere intunecoasa, fara ferestre, unde, dupa o
succinta explorare tactila dadu peste un violoncel, trei
clarinete si posibil un trombon. Era clar ca intrase in
camera unde instrumentele muzicale ale familiei
Smythe-Smith urmau sa odihneasca. Ramase blocata
aici, macar pina ce avea sa treaca nebunia de pe culoar.
Nu §tia ce se petrece dincolo de usa, dar auzea clar niste
tipete de revolta, niste mormaieli si ceva care suna ca
un pumn lovind in came.
Nu avu unde sa se aseze, asa ca se rezema de
perete §i se cuibari pe podeaua de lemn, asteptind
lini§tirea vacarmului. Orice se petrecea acolo, Anne nu
voia sa ia parte, cum nu voia sa fie prin preajma in clipa
cind vor fi fost descoperiti. Lucm absolut sigur, de
altfel, dupa debandada care se auzea.
Ce idioti sint barbatii, se gindi ea. Desi parea ca
se auzise si un glas feminin - acel tipat ingrozit. I se
paru ca aude numele Daniel, apoi parea Marcus, posibil
36 JULIA QUINN
acesta fiind contele de Chatteris, pe care-1 cunoscuse

mai devreme. Parea destul de familiar cu lady
Honoria...
Apropo de lady Honoria, tipatul ar fi putut sa fie
chiar al ei. Anne dadu din cap negativ. Nu era treaba ei.
Nimeni nu-i putea reprosa ca se daduse la o parte din
calea lor. Nimeni.
Cineva se izbise chiar pe partea opusa a peretelui
unde se sprijinea ea, asa ca tresari speriata. Scinci,
acoperindu-si fata cu palmele. Nu avea cum sa mai iasa
de acolo. O vor gasi acolo moarta, peste citiva ani, cu
trupul deshidratat si sprijinit de o tuba, linga care doua
flauturi aveau sa-i stea drept cruce.
Scutura capul. Trebuia sa nu mai citeasca din
cartea cu melodrame a Harrietei inainte de culcare.
Tinara se credea romanciera, iar povestirile ei erau din
ce in ce mai ciudate. '
in sfirsit inceta vinzoleala din hoi, barbatii
coborira. Atit de subtiri erau peretii care o desparteau
de ceilalti, incit le auzea rasuflarea precipitata, apoi
frazele. Nu voia sa traga cu urechea, dar nu avea
incotro, din locul unde se afla.
Atunci realiza totul. Barbatul care o sarutase -
era fratele mai mare al Honoriei, contele de Winstead !
ii vazuse portretul cindva; ar fi trebuit sa-1 recunoasca.
Sau poate nu. Pictura suprinsese esentialul - parul saten
inchis, gura bine-conturata, fina - dar nu-1 surprinsese
in deplinatatea lui. Era absolut fermecator, fara indoiala,
dar nici o pensula sau tusa de penel nu putea reda exact

acea eleganta §i non§alanta a barbatului care-si cunostea
foarte bine locul in lume, lucru care-1 multumea pe
deplin.
Doamne, cit de implicate era acum. II sarutase
pe infamul Daniel Smythe-Smith. Anne stia totul despre
el, toata lumea stia. Se duelase acum citiva ani si fusese
exilat de tatal adeversarului sau. Totusi, acum se
ajunsese la o intelegere. Lady Pleinsworth mentionase
ca in sfirsit contele venea acasa, iar Harriet o informase
pe Anne despre toate acestea.
Daca lady Pleinsworth ar fi aflat ce se petrecuse
in seara aceasta...ei bine, ar fi fost finalul Annei ca
guvemanta a fetelor familiei Pleinsworth, sau a altora.
Anne pierduse destul timp pina gasise postul acesta; nu
ar mai angaja-o nimeni, daca s-ar afla ca a flirtat cu un
conte. in general mamele super-protectoare nu
angajeaza guvemante cu caractere indoielnice. Si nu era
vina ei. De aceasta data nu fusese absolut deloc.
Suspina. Pe hoi se facuse liniste. Plecasera cu
totii ? Auzea niste pasi, dar nu distingea ai cui erau. Mai
a§tepta citeva minute, apoi, sigura ca doar tacerea avea
sa o intimpine, apasa clanta si iesi precauta in hoi.
- Iata-te, zise el. A doua oara in seara aceasta.
Tresari pur si simplu. Nu fiindca a surprins-o
lordul Winstead, desi asa era. Mai degraba era surprinsa
ca el a ramas pe hoi atita timp, absolut nemiscat. Chiar
nu auzise nici un sunet. Dar nici asta nu a surprins-o
intr-o asemenea masura.
38 JULIA QUINN
- Arati groaznic, spuse ea precipitat. El statea in

fund pe podea, cu picioarele lungi intinse pe tot holul.
Anne nu mai vazuse pe nimeni atit de tulburat, chiar in
pozitie sezind, dar era convinsa ca acesta ar fi putut sa
cada, daca nu 1-ar fi sustinut peretele. Ridica o mina in
semn de salut.
- Marcus arata chiar mai rau.
Anne observa ochiul lui complet vinetiu de jur
imprejur, apoi cama§a patata de singe, Dumnezeu §tie
de unde. Sau de la cine.
- Nu stiu cum a fost posibil. Lordul Winstead
ofta prelung. A sarutat-o pe sora mea.
Anne astepta mai multe detalii, dar lui i se paru
suficienta aceasta explicate.
Ea isi drese glasul, ezitind, fiindca nu exista o
carte de bune maniere, unde sa existe instructiuni pentru
evenimentele din acea seara. In cele din urma, decise
ca era mai bine sa intrebe despre concluziile altercatiei,
mai degraba decit despre cauza care a provocat-o.
- S-a rezolvat totul cu bine ?
Vazu cum barbatul i§i lasa capul in piept,
descumpanit.
- Vor urma felicitarile cit de curind.
- Prea bine. Ce dragut. Zimbi, dadu din cap, apoi
isi strinse miinile, cautind sa-si pastreze calmul. Totul
era de-a dreptul neasteptat. Ce putea sa-i faca unui conte
ranit ? Care tocmai se intorsese dupa trei ani de exil ?
Care avea o reputatie nu tocmai favorabila, motiv
SA IUBE?TI UN CONTE 39
pentru care parasise tara. Ca sa nu mai mentioneze §i

sarutul de acum citeva minute.
- O cunosti pe sora mea ? intreba el, cu glas
obosit. Sigur ca o cunosti. Doar ai cintat cu ea.
- Sora ta este lady Honoria ? I se parea prudent
sa verifice.
El dadu din cap afirmativ.
- Eu sint Winstead.
- Sigur ca da. Am fost informata despre intoar-
cerea ta iminenta. Zimbi si ea, oarecum mai relaxata.
Lady Honoria este foarte draguta si blinda. Sint foarte
fericita pentru ea.
- Cinta groaznic.
- A fost cea mai buna violonista de pe scena,
marturisi Anne, cu sinceritate.
El rise zgomotos.
- Ai fi buna ca diplomat, domnisoara... facu o
pauza, astepta, apoi continua: nu mi-ai spus cum te
nume§ti.
Ea ezita, fiindca ezita cind auzea aceasta
intrebare, apoi isi aminti ca el era contele de Winstead,
a§adar nepotul patroanei ei. Nu trebuia sa se teama de
el. Mai ales daca nu-i vedea nimeni impreuna.
- Sint miss Wynter, zise ea. Guvemanta verisoarelor
tale.
- Care dintre ele ? Verisoarele Pleinsworth ?
Ea dadu din cap afirmativ. Atunci el o privi cu
compasiune.
40 JULIA QUINN
- Biata de tine.
- Inceteaza ! Sint incintatoare ! protesta ea. Le
adora pe toate trei fetele : Harriet, Elizabeth si Frances
erau uneori mai sclipitoare decit multe tinere si aveau
inimi calde. intotdeauna erau bine-intentionate.
- Dragute, da. Bine-educate, nu as putea spune.
Era destul de adevarat, iar Anne nu-si putu
ascunde un zimbet.
- Sint sigura ca s-au maturizat mult, de cind nu
le-ai mai vazut.
El ii arunca o privire in care citi indoiala, apoi o
in treb a:
- Cum ai ajuns sa cinti la pian ?
- Lady Sarah s-a imbolnavit.
- Ah ! Acest ”Ah” era plin de intelesuri. Te rog
sa-i transmiti urarile mele de insanatosire grabnica.
Anne era destul de sigura ca lady Sarah incepuse
sa se simta mai bine chiar din clipa cind mama ei a
scutit-o de concert, dar nu comenta si promise ca-i va
transmite. Desi nu avea sa o faca. Nu avea de gind sa
pomeneasca nimanui ca se imbratisase cu contele de
Winstead.
- Familia ta stie ca te-ai intors ? intreba ea. II
»
privi cu mai multa atentie. Arata exact ca sora lui. Se

intreba doar daca si el avea aceia§i ochi de o culoare
deosebita - albastru deschis, culoarea lavandei. Era
imposibil de distins, fiindca lumina pe hoi era slaba. Ca
sa nu mai spunem ca unul dintre ochi era deja umflat,
vinat §i practic inchis. Mai §tie cineva, in afara de lady

Honoria, desigur ? adauga ea.
- Inca nu. Privi spre sufrageria casei si facu o
grimasa amuzanta. Oricit de mult i-as adora pe toti cei
care au audiat concertul, nu doresc sa fac publica
intoarcerea mea acasa. Se privi intristat. in special cum
arat acum.
- Sigur ca nu, zise ea aprobator. Nu-si imagina
ce reactie ar fi stimit, daca ar fi aparut in fata partici-
pantilor la concert, a§a invinetit si plin de singe.
Scoase un geamat prelung, apoi mormai ceva ce
Anne nu trebuia sa auda.
- Ar trebui sa plec, incepu ea. imi pare nespus de
rau si...adica...
I§i spunea ca trebuie sa piece. Mintea o indemna
vehement sa-§i revina, sa piece de linga el pina ce nu
aparea cineva, dar ea se gindea ca el i§i aparase practic
sora.
Oare cum putea abandona un barbat care facuse asta
?
- Sa te ajut, zise ea, cu cite putere mai avea in
glas. El zimbi indatoritor.
- Daca nu te deranjeaza.
Anne se ghemui linga el, ca sa-i examineze
ranile. Mai vazuse destule taieturi si zgirieturi pina
atunci, dar la el era cu totul altceva.
- Unde mai esti ranit ? il intreba ea. In afara de
locurile evidente ?
42 JULIA QUINN
- Evidente ?
- PaL.facu ea semn spre ochiul lui. Ai aici o
contuzie. Alta aici...adauga, uitindu-se in partea stinga
a maxilarului, apoi continua cu umarul, care se zarea
prin cama§a sfi§iata, plina de singe...§i acolo.
- Marcus arata mai rau, zise lordul Winstead.
- Da, raspunse Anne, zimbind. Mi-ai mai spus
asta.
- Este un detaliu important. El zimbi §armant,
apoi duse mina la obraz.
- E ceva §i cu dintii ? il intreba ingrijorata.
- Par a fi toti la locul lor, mormai el. Deschise
gura, parca testind integritatea lor, apoi o inchise
gemind. Presupun.
- Sa chem pe cineva ? intreba ea.
- Vrei sa afle cineva ca ai fost aici singura cu
mine ? -
- Oh, sigur ca nu. Nu gindeam limpede.
El zimbi din nou, iar acest lucru ii dadu ei o
senzatie placuta, intima.
- Am acest efect asupra femeilor.
O multime de replici ii venira atunci in minte
Annei, dar ea le alunga pe toate.
- Te-as putea ajuta sa te ridici, sugera ea.
Atunci el isi lasa capul intr-o parte.
- Sau ai putea sa stai §i sa vorbe§ti cu mine. Ea
il privi fix. Din nou afi§a zimbetul acela. Era doar o
idee, continua el.
O idee nu tocmai buna, isi zise ea. Doar il

sarutase, ce mai. Nu trebuia sa stea in preajma lui, cu
atit mai putin pe jos, linga el, unde i-ar fi fost foarte usor
sa-si intoarca putin capul $i sa-1...
- Poate gasesc undeva niste apa, spuse ea atit de
brusc, incit ii veni sa tuseasca. Ai cumva o batista ?
Presupun ea ai vrea sa-ti stergi fata. El scoase din
buzunarul hainei o batista sifonata.
- Cea mai buna matase italiana, comenta el
epuizat. Sau macar asa era cindva.
- Sint sigura ea e perfecta, zise ea, luindu-i-o din
mina, apoi o impaturi tacticos. Ii tampona obrazul cu
ea. Te doare ? El dadu din cap negativ. Pacat ea nu am
putina apa. Singele s-a uscat deja. Ai cumva putin
coniac ? Intr-o butelca, poate? Adesea gentlemanii au
in buzunare asa ceva, se gindi ea. Tatal ei avea. Nu
pleca niciodata de acasa fara una.
- Eu nu beau tarie, zise lordul Winstead.
Ceva din vocea lui o nelini§ti, asa ea ridica
privirea. Ochii lui o fixau, iar ea isi tinu respiratia. Nici
nu realizase cit de mult se apropiase de el. Cu buzele
u§or intredeschise ea ar fi vrut sa...
Prea mult. Mereu dorise prea mult.
Se retrase, tulburata fiindca se apropiase prea
usor si prea mult de el. Era un barbat care zimbea cu
usurinta si mai mereu. Doar citeva minute in compania
lui erau suficiente ca sa vezi asta. Tocmai de aceea
vocea lui o tulbura.
44 JULIA QUINN
- Dar cred ca poti gasi ceva de baut daca mergi

intr-acolo, zise el facindu-i semn spre hoi. Vraja fusese
intrerupta. A treia u§a pe dreapta. Este biroul tatalui
meu.
- In spatele casei ? I se paru un loc inadecvat.
- Exista doua intrari. Partea cealalta da spre holul
principal. Nu cred ca e nimeni acolo, dar totusi, te rog
sa fii prudenta cind intri. Anne se ridica §i merse dupa
indicatiile primite. Razele lunii patrundeau prin
fereastra si asa o ajutara sa gaseasca o butelca. O lua de
acolo, apoi ie§i si inchise usa.
- Pe raftul de la fereastra? intreba lordul
Winstead.
-D a.
El surise.
- Unele lucruri nu se schimba niciodata.
Anne desuruba-dopul si lipi batista de gura reci-
pientului, apoi tuma din coniac. Mirosul era patrunzator
si putemic.
- Te deranjeaza ? intreba ea ingrijorata. Mirosul
? La ultimul ei loc de munca - chiar inainte de a veni la
familia Pleinsworth - unchiul tinerei cu care statuse a
baut prea mult, apoi s-a lasat. Fusese extrem de greu sa
stai linga el. Firea lui era §i mai dificila fara alcool, iar
daca mirosea citusi de putin licoarea, aproape ca
innebunea. Anne a trebuit sa piece. Din cauza aceasta
si din multe altele.
3
Lordul Winstead dadu din cap.

- Nu ca nu as putea sa beau tarie. Aleg sa nu o

fac.
Vazind-o atit de nedumerita, se simti dator sa
adauge:
- Nu poftesc la bautura, pur si simplu o detest.
- Inteleg, murmura ea. Avea §i el multe secrete,
evident. Sa §tii ca s-ar putea sa te usture, il preveni ea.
- Cu siguranta nu...auuu!
- Imi pare rau, biigui ea, in timp ce-i tampona
una dintre rani.
- Sper sa toarne chestie de-asta si peste Marcus,
zise el.
- Pai, doar el este intr-o stare mai rea decit tine,
comenta ea.
Atunci el ridica privirea, abatut, apoi un zimbet
ii lumina fata.
5
- Sa stii ca da.
Anne continua cu zgirieturile de pe incheieturile
degetelor, comentind:
- Ti-o spun cu toata autoritatea.
El rise la aceste cuvinte, iar ea nu-si ridica
privirea. Gesturile erau pline de intimitate, asa cum
statea aplecata peste mina lui, curatindu-i ranile. Nu-1
cunostea practic deloc pe acest barbat, totu§i, aceste
momente o cople§eau. Nu pentru ca era el, i§i zise. Doar
ca...Trecuse atit de mult...
Se simtea singura. Nu era nici o surpriza. Acum
trecu la o taietura de la umar, dar intinse batista spre el.
46 JULIA QUINN
Fata si miinile lui erau una, dar nu putea sa se atinga de

trupul lui.
- Poate ar fi mai bine ca tu sa te...
- Ah, nu, nu vreau sa te opresc. Delicatele tale
atingeri imi fac foarte bine.
Atunci ea li arunca o privire usturatoare.
- Nu-ti sta bine cind esti sarcastic.
- Nu, zise el zimbind. Ai dreptate.O urmari cum
mai toama putin coniac pe batista. in orice caz, nu eram
sarcastic.
Anne nu-§i permitea sa analizeze aceasta ultima
declaratie, asa ca apasa usor umarul cu batista imbibata
in alcool, spunind scurt:
- Acum sigur va ustura.
- Aaaahh- aaahh, incepu el sa cinte, iar ea sa rida.
Parca era un tenor nepregatit, sau un prost-imitator. Ar
trebui sa faci asta mai des, comenta el. Adica sa rizi.
- Stiu, zise cu tristete in glas, desi nu voia sa sune
asa. Sa stii ca nu mi se intimpla prea des sa torturez
barbati maturi.
- Nu zau ? murmura el. Credeam ca asta faci tot
timpul. Ea il privi din nou cu asprime. Atunci cind intri
intr-o incapere - adauga apoi soptit - se schimba aerul.
in clipa aceea mina ei ramase inerta, exact
deasupra ranii. Nu putu sa nu-1 priveasca iar §i citi
dorinta in ochii lui. O dorea. Voia ca ea sa se apiece si
sa-i atinga buzele cu gura. Ar fi atit de usor; nu trebuia
decit sa se rasuceasca putin. Si-ar fi putut zice in sinea
ei ca nu a facut-o intentionat. Si-a pierdut doar

echilibrul, atita tot.
Totu§i, nu era inca momentul ei. Oricum, nu era
lumea ei. El era conte, iar ea era...Bine, era ceea ce-si
dorise ea sa fie, adica o persoana care nu se asociaza cu
conti, in special daca e vorba de unii al caror trecut e
plin de scandaluri.
Anne §tia ca asupra lui se va indrepta atentia
multora, asa ca nu dorea sa fie prin preajma cind se va
intimpla acest lucru.
- Acum chiar trebuie sa plec, ii zise ea.
- Unde sa pleci ?
- Acasa. Adauga, convinsa ca trebuia sa-i mai
spuna §i altceva: sint foarte obosita. A fost o zi prea
lunga.
- Te conduc, ii zise el.
- Nu e nevoie.
El o privi in timp ce se sprijinea de perete, ca sa
se ridice.
- Cum o sa mergi ?
- O sa merg pe jos.
- Pina la Pleinsworth House ?
- Nu e departe.
Atunci el o privi ironic.
- E foarte departe, pentru o doamna neinsotita.
- Eu sint guvernanta.
Para amuzat de cuvintele ei.
- Guvernanta nu este o doamna ?
48 JULIA QUINN
Ea ofta prelung, ca semn al frustrarii.

- 0 sa fiu in siguranta, il asigura. Tot drumul
este foarte bine luminat. Probabil ca vor fi si foarte
5
multe trasuri.
- Chiar §i a§a, nu ma simt cu con^tiinta impacata.
Era extrem de incapatinat.
- A fost o onoare sa te cunosc, li zise ea hotarit.
Sint sigura ca familia ta este nerabdatoare sa te revada.
In acest moment el o apuca strins de incheietura miinii.
- Nu te pot lasa sa mergi acasa pe jos, neinsotita.
Anne dadu sa spuna ceva. ii simtea mina calda,
iar locul unde o atingea practic ardea. Ceva straniu §i
familiar o indemna dinspre interior, iar ea intelese
socata ca era vorba de nerabdare.
- Sint sigur ca intelegi, murmura el, iar ea
aproape ceda. Fiindca asta i§i dorea. Fata din ea §i-o
dorea cu disperare, mai ales ca trecuse atita timp de cind
i§i mchisese mima.
- Nu poti merge nicaieri in halul in care arati,
zise ea. Adevarat. Arata de parca evadase din
inchisoare. Sau din infem. El ridica din umeri.
- Cu atit mai mult, voi trece neobservat.
- Milord...
- Daniel, o corecta el. Ochii ei mari ii tradau
uimirea.
- Cum ?
- Numele meu este Daniel.
- §tiu. Doar ca nu-1 voi folosi.
- Pacat. Totusi, merita sa incerci. Haide...Intinse

mina spre ea, dar ea il refuza. Mergem ?
- Nu merg cu tine.
Daniel zimbi dezinvolt. Chiar si cu jumatate de
fata umflata, tot arata ca un dracusor.
- Asta inseamna ca vei ramine cu mine ?
- Esti lovit la cap, zise ea. E singura explicate.
El rise de aceasta afirmatie, dupa care ocoli
subiectul.
- Ai o haina ?
- Da, numai ca am lasat-o in sala de repetitii.
Eu...Nu incerca sa schimbi subiectul!
- Hmmm ?
- Plec, zise ea, ridicindu-si mina. Tu ramii.
Doar ca el ii bloca trecerea. Intinse bratul, spri-
jinindu-1 de perete.
- Poate ca nu m-am facut inteles, spuse el, iar in
acel moment ea realiza ca 1-a subestimat. Oricit de voios
parea sa fie in alte conditii, in acest moment vorbea cit
se poate de serios. Continua pe un ton echilibrat, dar
ferm : exista citeva lucruri pentru care nu fac niciodata
compromisuri. Siguranta unei doamne este unul dintre
ele.
Si cam atit. Era de neclintit.
Apoi pomira pe o alee mai izolata, iar el o conduse
spre intrarea servitorilor. Aici ii saruta elegant mina, iar
ea incerca sa lase impresia ca gestul lui nu o impre-
50 JULIA QUINN
sioneaza. Pe el aproape il pacalise, dar pe sine nu se

putea pacali.
- Miine vin sa te vizitez, ii spuse el, retinindu-i
mina.
- Ce ? Nu ! Anne i§i smuci mina. Nu se poate .
-Nu?
- Nu. Sint doar o guvernanta. Nu se cuvine sa
primesc vizite de la barbati. O sa-mi pierd slujba.
El zimbi, de parca solutia nu putea fi una usoara.
- Atunci voi veni sa-mi vizitez verisoarele.
I
Omul acesta chiar nu are habar ce inseamna un

comportament adecvat ? Sau era un egoist ?
- Nu o sa fiu acasa, raspunse ea pe un ton hotarit.
- O sa revin.
- Din nou nu voi fi acasa.
- O absenta atit de indelungata. Si cine le va
instrui pe verisoarele'mele ?
- Nu eu, daca asta te intereseaza. Matusa ta ma
va executa, cu siguranta.
- Te va exacuta ? repeta Daniel rizind. Suna
odios.
- Este. Doamne, trebuia sa-1 faca sa inteleaga.
Nu conta cine era el, sau cum o facea sa se simta.
Emotiile resimtite in seara aceasta...sarutarea care-i
apropiase... erau lucruri trecatoare.
Conta sa aiba un acoperis deasupra capului. Si
hrana. Piine si brinza si unt si zahar si toate lucrurile
5 1 1 1
acelea gustoase pe care le-a avut in toata copilaria ei.

SAlUBE§TI UN CONTE 51
Le avea si acum, la familia Pleinsworth, alaturi de

stabilitate, o slujba si respect de sine.
Toate aceste lucruri nu i se pareau ca vin gratuit.
II privi pe lordul Winstead. §i el o privea atent,
ca si cind i-ar fi putut citi in adincul sufletului. Numai
ca el nu o cunostea. Nimeni nu o cunostea, de altfel.
Asa ca, purtind formalitatea drept mantie, Anne isi
retrase u§or mina, facu o reverenta si spuse:
- Multumesc pentru ca m-ai condus, milord.
Apreciez grija domniei tale pentru siguranta mea. Cu
acestea, se intoarse si intra pe poarta din spate.
Odata ajunsa in casa, ii trebui ceva timp de
reflectie. Familia Pleinsworth intra la doar citeva
minute dupa ea. Harriet nu se oprea din vorbit §i tot
amintea de evenimentul serii - Lordul Chatteris si lady
Honoria chiar se logodisera in cel mai romantic mod
posibil - apoi Elizabeth si Frances venira alergind pe
scari, explicind ca nu puteau adormi.
Abia peste doua ore reu§i Anne sa se retraga in
camera ei, se schimba in camasa de noapte si se urea in
pat. I-au mai trebuit inca doua ore pina a reu§it sa
adoarma. Pina atunci ramase cu ochii pironiti in tavan
reflectind, intrebindu-se si soptind.
- Annelise Sophronia Shawcross, zise intr-un
final, ca pentru sine, in ce incurcatura te-ai bagat ?
CAPITOLUL TREI
In dupa-amiaza urmatoare, cu toate insistentele

respectabilei vaduve, contesa de Winstead, care sustinea
ca nu doreste sa-1 piarda din ochi pe fiul de curind sosit,
Daniel reusi sa se strecoare pina la Pleinsworth House.
Nu-i spuse mamei sale unde merge; desigur ea ar fi
insistat sa-1 insoteasca. O informa ca avea de rezolvat
i
niste chestiuni juridice, fapt cit se poate de adevarat. Un

gentleman nu putea reveni dintr-o calatorie de trei ani
in strainatate, fara sa viziteze cel putin un avocat. Doar
ca intimplarea facea’ ca biroul firmei Streatham and
Ponce sa se afle la doar doua mile distanta, in directie
exact opusa resedintei Pleinsworth House. Un fleac, zau
si cine ii putea reprosa ca imboldul ll trimitea sa le faca
o vizita tinerelor sale verisoare ? Era o idee care-i venea
5
cu usurinta unui barbat aflat in trasura sa, in drum spre

oras.
Ramasese treaz jum atate de noapte, intins pe
pat, gindindu-se la misterioasa miss Wynter - la linia
sinuoasa a obrazului ei, la mirosul pielii ei. Era pur si
simplu vrajit, recunoscu sincer, iar asta din cauza ca era
fericit ca ajunsese acasa. I se parea firesc sa se trezeasca
fermecat de un asa incintator exemplu de feminitate

britanica.
Asadar, dupa o intilnire de doua ceasuri cu
domnii Streatham, Ponce si Beaufort-Graves (care
deocamdata nu reusise sa-si Tnscrie numele pe usa
biroului), Daniel indruma vizitiul spre Pleinsworth
House. Dorea sa-si viziteze verisoarele.
Si mai mult dorea sa o vada pe guvemanta lor.
Matusa lui nu era acasa, dar verisoara Sarah era,
iar aceasta il prirni cu un strigat de Incintare si o
imbratisare
? •> calduroasa.
- De ce nu mi-a zis nimeni ca te-ai intors ?
intreba ea. Facu un pas inapoi, studiindu-i fata. Ce ai
patit ? El dadu sa raspunda, dar ea il intrerupse: nu-mi
spune ca te-au atacat niste tilhari, pentru ca am auzit
totul despre ochiul invinetit al lui Marcus, aseara.
- El arata mai rau ca mine, confirma Daniel. Cit
despre motivul pentru care familia ta nu ti-a mentionat
ca m-am intors, ei bine, nu au stiut. Nu voiam ca sosirea
mea sa intrerupa concertul.
- Ce grijuliu esti, zise ea incet. El o privi
afectuos. Era de aceeasi virsta cu sora lui, iar de-a
lungul timpului, ele crescusera practic una in casa
celeilalte si invers.
- Ai dreptate, mormai el. Am urmarit totul din
camera de repetitii. Imagineaza-ti surprinderea mea sa
vad o straina cintind la pian.
Ea duse mina la inima.
54 JULIA QUINN
- Am fost bolnava.
- Ma bucur sa vad ca ai reusit sa scapi rapid din
ghearele mortii.
- leri cu greu puteam sa stau in picioare, insista
ea.
- Nu zau ?
- Desigur. Am avut ameteli, stii. Flutura o mina
deasupra capului, pentru a intari cele spuse. E o povara
cumplita.
- Sint sigur ca oamenii care sufera de asa ceva
sint de acord cu tine.
In cele din urma ea tacu, nemaigasind nici un
argument, dupa care schimba registrul.
- Gata despre mine. Presupun ca ai aflat vestile
grozave despre Honoria ?
Daniel o urma in salon, unde se aseza.
- Ca va fi curind lady Chatteris ? intr-adevar.
- Sint fericita pentru ea, desi vad ca tu nu e§ti,
zise Sarah pufnind pe nas. Sa nu-mi spui ca e§ti, fiindca
vinataile tale spun altceva.
- Sint mai mult decit bucuros pentru amindoi,
recunoscu el. Asta - zise el, indicind fata vinata - a fost
o simpla neintelegere.
Ea il privi cu indoiala, dar lucrurile fusesera
clarificate.
- Ceai ?
- As fi incintat.
Sarah se ridica si suna pentru a li se aduce ceaiul.
- Spune-mi, surorile tale sint acasa ?

- Da, smt sus, in sala de scoala. Doresti sa le vezi
?
- Desigur, raspunse el imediat. Cred ca au
crescut foarte mult cit am lipsit eu.
- Vor cobori imediat, zise Sarah, revenind pe
canapea. Harriet are spioni prin toata casa. Sint sigura
ca le va alerta cineva in legatura cu vizita ta.
- Spune-mi, se relaxa el, cine a cintat la pian
aseara ? in acest moment ea il privi cu interes. In locul
tau, adauga el, absolut inutil. Fiindca tu ai fost bolnava.
- Era miss Wynter, raspunse ea. II privea din ce
in ce mai banuitoare. Este guvernanta surorilor mele.
- Ce noroc pe voi ca a putut cinta.
- Un accident fericit, intr-adevar, zise Sarah. Ma
temeam ca nu cumva sa se contramandeze concertul.
- Verisoarele tale ar fi fost extrem de dezamagite,
murmura el. Dar aceasta...cum se numeste ? Miss
Wynter ?
-D a.
- Ea cunostea piesa ?
Sarah se uita la el fix.
- Se pare ca da.
- Presupun ca familia ii datoreaza talentatei miss
Wynter un potop de multumiri.
- A cistigat recunostinta mamei mele.
- De mult timp e guvernanta surorilor tale ?
- Cam de un an. De ce intrebi ?
56 JULIA QUINN
- Fara nici un motiv. Pura curiozitate.

- Nostim, zise ea incet, pina acum nu ai fost
niciodata curios in legatura cu surorile mele.
- Nu e adevarat ce spui. Remarca ei il deranja.
Sint verisoarele mele.
- Dar ai foarte multe verisoare.
- Si de toate mi-a fost la fel de dor in strainatate.
Absenta provoaca inimii mele valuri de afectiune.
- Opreste-te, spuse Sarah, ridicind miinile in
semn de dezgust. Nu pacale§ti pe nimeni.
- Poftim ? murmura Daniel, desi avea si el
sentimentul ca s-a dat de gol.
- Crezi ca esti prima persoana care observa ca
guvernanta noastra este absolut superba ? zise Sarah
exasperata.
El tocmai se pregatea sa o contrazica, dar vedea
clar ca Sarah deschisese gur-a sa continue cu: sa nu-mi
spui ca nu ai observaL, asa ca raspunse simplu:
-Nu.
Era adevarat, nu putea nega acest adevar. Miss
Wynter era genul acela de frumusete care oprea barbatii
din mers. Nu era ceva linistit, cum era sora lui, sau
Sarah. Amindoua erau fermecatoare, dar miss Wynter
era...
Doar un barbat mort nu ar fi putut sa o remarce.
Daca asa ceva era posibil.
Sarah ofta, exasperata, dar §i resemnata.
- Ar fi de-a dreptul obositor, daca nu ar fi atit de
frumoasa.
- Frumusetea nu trebuie sa vina la pachet cu o
fire dificila.
Sarah izbucni in ris.
- Mai, dar ce filosofi am devenit, de cind am trait
pe continent.
- Stii, grecii si romanii aceia. Ei te cam pun pe
ginduri cu metaforele lor.
Sarah rise.
- Of, Daniel, vrei sa ma intrebi de miss Wynter
? Fiindca, daca e asa, spune-o deschis. Atunci el se
apleca usor spre ea si-i zise la ureche:
- Spune-mi despre miss Wynter.
- Ei bine, nu sint multe de spus.
- As putea sa te string de git, o admonesta el.
- Nu. E adevarat. Nu stiu multe despre ea. Nu
este guvemanta mea, totusi. Vine de undeva din nord.
La noi a ajuns cu niste recomandari de la o familie din
Shropshire si una din Isle of Man.
- Din Isle of Man ? intreba el mirat. Nu cunostea
pe nimeni care sa fie de loc din Isle of Man. Parea un
loc indepartat si straniu, unde se ajungea foarte greu si
unde vremea era oribila. Cel putin asa i s-a spus.
- Odata am intrebat-o despre locul aceia, zise
Sarah usor indiferenta. Mi-a zis ca este un tinut sumbru.
- Asa imi imaginam si eu.
- Nu vorbeste despre familia ei, desi parca o data
mi-a zis ceva de sora ei.
58 JULIA QUINN
- Primeste corespondents ?
- Eu nu stiu de asa ceva. Iar daca trimite scrisori,
nu o face de aici. Daniel o privi surprins pe Sarah. Bine,
la un moment dat a§ fi observat, nu ? zise ea defensiv.
Oricum, nu-ti voi permite sa o deranjezi pe miss
Wynter.
- Nu am de gind sa o deranjez.
- Ba da. Se citeste asta in ochii tai.
Daniel se apropie din nou de ea si zise am u zat:
- E§ti prea dramatica, pentru cineva care evita
scena.
Atunci ea facu ochii mari.
- Ce vrei sa spui cu asta ?
- Pur si simplu ea esti imaginea sanatatii.
Ea imediat scoase un scincet studiat, cum doar
o doamna putea face.
- Te gindesti sa ma santajezi ? Iti doresc mult
noroc. Chiar asa, nimeni nu-§i imagina ea am fost
bolnava.
- Nici chiar mama ta ?
Sarah facu un pas inapoi. Sah-mat.
- Ce vrei de fapt ? intreba ea.
Daniel nu raspunse imediat, precaut cu
cuvintele. Sarah scrisnea din dinti, iar el se gindi ea,
daca mai prelungea asteptarea, ar urma sa o vada cum
scoate fum prin urechi.
- Daniel....mormai ea infuriata. Daniel inclina
u§or capul, parca evaluindu-si stratagema.
- Matusa Charlotte ar fi a§a dezamagita, daca ar

sti ca fiica ei se eschiveaza de la mdatoririle ei
muzicale...
- Te-am mai intrebat o data ce...Bine, lasa.
Ridica ochii spre cer, conjurfnd parca ajutorul divin,
pentru a calma un copil de trei ani. Mi se pare ca am
auzit-o pe miss Wynter azi dimineata ca-si facea un plan
sa le duca pe Harriet, Elizabeth si Frances la o plimbare
in Hyde Park.
Daniel se lumina la fata.
»
- Ti-am spus cumva mai devreme ca esti una

dintre verisoarele mele preferate ?
- Acum sintem chit, il preveni ea. Daca sufli o
vorba mamei mele...
- Nici prin gind nu mi-ar trece.
- Deja m-a amenintat ca vrea sa ma duca o
saptamina in provincie. Pentru odihna si recuperare.
Daniel se stradui sa nu rida.
- E ingrijorata pentru tine.
- Cred ca se poate si mai rau, zise Sarah oftind.
Practic, prefer provincia, dar ea spune ca trebuie sa
mergem tocmai in Dorset. O sa stau atita timp doar in
trasura, incit sigur mi se va face rau cu adevarat.
Sarah detesta calatoriile. A§a fusese ea
dintotdeauna.
- Care este numele de botez al domni§oarei
Wynter ? intreba Daniel. Parea remarcabil ca nu il stie.
- Poti afla asta si tu singur, replica Sarah.
60 JULIA QUINN
Hotarit lucru, tinara avea dreptate, iar imediat ce

Sarah se intoarse spre u§a, o vazu cum parca asculta
ceva.
- Ce sincronizare perfecta, zise ea. Aud pe cineva
coborind scarile. Ma intreb, oare cine ar putea sa fie ?
Daniel se ridica.
- Dragele mele verisoare mai mici, sint sigur.
A§tepta pina ce, prin usa deschisa o vazu pe una dintre
ele alergind pe hoi, apoi le striga :
- H arriet! Elizabeth ! Frances !
- Sa nu uiti de miss Wynter, murmura Sarah.
Ultima dintre ele aparu in prag; era Frances, care
se uita la el, dar nu-1 recunoscu. Daniel simti un cutit in
piept. Nu se asteptase la asta. Chiar si daca s-ar fi
asteptat, nu si-a imaginat ca asta il va face sa se simta
total deceptionat. Totusi, Harriet era mai marisoara.
Avea doar doisprezece ani la plecarea lui pe continent,
iar cind aparu si ea in pragul usii sufrageriei, il striga
pe nume si alerga spre el bucuroasa.
- Daniel ! zise ea. Te-ai intors ! Vai, te-ai intors,
te-ai intors !
- M-am intors, confirma el.
- Cit de mult ma bucur sa te revad. Frances, el e
varul Daniel. Ti-1 amintesti.
•> 5
Frances avea cam zece ani, iar ea il privi

nedumerita, apoi spuse:
- Oooh. Arati foarte schimbat.
SA lUBEJjJTI UN CONTE 61
- Ba nu-i adevarat, remarca Elizabeth, care

intrase si ea in sufragerie.
- Incercam sa fiu politicoasa, sopti Frances pe la
coltul gurii.
- Si voi aratati complet schimbate, zise Daniel
rizind. Se apleca spre mezina, si o mingiie usor pe
obraz. Ai crescut foarte mult.
- Eu nu as spune asta, comenta Frances in
modestia ei.
- Ea ar spune exact altceva, spuse Elizabeth.
Frances se uita urit la ea si-i replica taios:
- Ia mai termina !
- Ce ai patit la fata ? intreba Harriet.
- A fost o mica neintelegere, raspunse evaziv
Daniel, ingrijorat ea vinataile si zgirieturile nu treceau
cit ar fi dorit el de repede. Nu era un vanitos, doar ea
intrebarile incepusera sa-1 deranjeze.
- O mica neintelegere ? repeta Elizabeth. Cu o
nicovala ?
- Inceteaza, o admonesta Harriet. Mi se pare ea
arata zdrobitor.
- De parca o nicovala i-ar fi zdrobit fata.
- Nu-i da atentie, ii spuse Harriet. Nu are pic de
imaginatie.
- Unde este miss Wynter ? intreba Sarah.
Daniel ii zimbi indatoritor. Buna si draguta de
Sarah.
62 JULIA QUINN
- Habar n-am, raspunse Harriet, privind peste

umar. Era in urma noastra cind am coborit scarile.
- Sa mearga una dintre voi sa o cheme, spuse
Sarah. Va dori sa stie cine e de vina pentru intirzierea
voastra.
- Mergi tu, Frances, o indemna Elizabeth.
- De ce trebuie sa merg eu ?
- Fiindca trebuie.
Frances pleca imbufnata, bombanind destul de
tare.
- Vreau sa aud totul despre Italia, incepu Harriet,
iar ochii ii straluceau de entuziasm. Este ingrozitor de
romantica? Ai vazut §i turnul acela despre care toata
lumea spune ca se va darima ?
- Nu 1-am vazut, raspunse el surizind, dar mi s-a
spus ca este mult mai stabil decit pare.
- Dar Franta? Ai fost la Paris? voi sa stie
Elizabeth.
- Oh, da, anticipa Harriet, incintata de pers
pective. "Rochiile”.
- Nu am fost la Paris, le informa el. Nu era cazul
sa adauge ca nu ar f i putut merge la Paris. Lordul
Ramsgate avea prea multi prieteni acolo.
- Poate ca nu e neaparat nevoie sa plecam la
plimbare chiar acum, tatona Harriet, optimista. As
prefera sa stau aici, cu varul Daniel.
SA IUBE§T! UN CONTE 63
- Ah, dar si eu as prefera sa ma bucur de stralu-

cirea soarelui, spuse el. Ce ziceti daca v-as insoti la
plimbarea prin pare ?
Sarah sforai ca un pisic inecat. Daniel se uita
spre ea.
- Ai ceva in git, Sarah ?
Privirea ei era plina de sarcasm, cind ii raspunse:
- Cred ca are legatura cu mincarea care mi-a
facut rau ieri.
- Miss Wynter a zis ca ne asteapta la grajduri,
anunta Frances, revenind in sufragerie.
- La grajduri ? repeta Elizabeth. Dar nu mergem
calare.
Frances ridica din umeri.
- A zis ca la grajduri.
Harriet scoase o exclamatie ce trada incintare.
- Poate ca i-a cazut cu tronc vreun baiat de la
grajduri.
- Pentru Dumnezeu, o apostrofa Elizabeth. Unul
dintre baietii de la grajduri. Zau asa.
- Trebuie sa recunoasteti, ar fi foarte amuzant,
daca ar fi adevarat.
- Pentru cine ? Nu pentru ea. Nu cred ca vreunul
dintre ei stie sa citeasca.
- Dragostea e oarba, comenta Harriet.
- Dar nu analfabeta, o corecta Elizabeth.
64 JULIA QUINN
Daniel rise, desi nu prea ii ardea.

- Pomim odata ? intreba el, facind o plecaciune
spre fete. Ii intinse bratul lui Frances, care il accepta,
privindu-si surorile cu un aer de superioritate.
- Sa va distrati, le ura Sarah. Fara sinceritate.
- Ce a patit ? o intreba Elizabeth pe Harriet, in
timp ce mergeau spre grajduri.
- Cred ca mai e suparata pentru ca a ratat
concertul, raspunse Harriet. Se uita la Daniel. Ai auzit
ca Sarah nu a participat la serata muzicala ?
- Da, confirma el. A avut ameteli, nu-i asa ?
- Eu credeam ca a racit, spuse Frances.
- Indispozitie gastrica, le lamuri Harriet sigura
pe sine. Dar nu au fost probleme. Miss Wynter - i se
adresa acum lui Daniel - adica guvemanta noastra,
explica ea, a fost extraordinary.
- A cintat partitura lui Sarah, zise Frances.
- Nu cred ca a vrut asta, adauga Elizabeth. Mama
a trebuit sa o oblige.
- Prostii, se amesteca in vorba Harriet. Miss
Wynter a fost o eroina de la inceput. A cintat superb. A
ratat una dintre intrari, dar per total, a fost fantastica.
Fantastica? ofta Daniel in sinea lui. Existau
multe adjective care puteau descrie maiestria pianistica
a domnisoarei Wynter, darfantastic nu se putea numara
printre ele. Dar, daca aceasta era parerea lui Harriet...
- Ma intreb ce face ea la grajduri ? zise Harriet
cind ajunsera in spatele casei. Mergi si adu-o, Frances.
Frances pufni indignata, ca de obicei.

- De ce mereu eu ?
- Fiindca trebuie.
Daniel i§i trase u§or bratul de sub mina lui
Frances. Nu voia sa se certe cu Harriet: nu putea vorbi
destul de repede, ca sa ci§tige.
- Eu te astept aici, Frances, ii spuse el.
Frances pleca si reveni singura peste citeva
minute. Daniel privi incruntat. Nu se poate.
- A spus ca vine si ea in citeva minute, ii informa
Frances.
- I-ai spus ca varul Daniel ne va insoti ? o intreba
Harriet.
- Nu. Am uitat, spuse ea ridicind din umeri. Nu
se va supara.
Daniel nu era prea sigur de asta. Era aproape
convins ca miss Wynter stia de prezenta lui in sufragerie
(de aici plecarea ei pripita spre grajduri), dar nu credea
ca ea isi va imagina ca le va insoti prin pare.
Va fi o plimbare vesela, isi zise el.
- De ce crezi ca intirzie atit ? comenta Elizabeth.
- Vine imediat, raspunse Harriet.
- Ba nu-i adevarat. Acum cinci minute plecase
sa se imbrace.
- Acum zece minute, se auzi alt glas, iar Daniel
era deja zapacit de schimbul alert de replici.
- De ce vorbiti a§a de repede, le interoga Daniel.
Atunci ele tacura, se uitara una la alta cu uimire si
66 JULIA QUINN
Elizabeth raspunse:
- Dar nu vorbim repede.
- Asa vorbim noi de obicei, adauga Harriet.
Frances dadu explicatia care clarifica totul:
- Toata Iumea ne intelege.
Este ceva exraordinar, isi zise Daniel, cum aceste
trei fetiscane ll pot reduce la tacere.
- Ma intreb de ce dureaza asa de mult ca miss
Wynter sa apara, gindi Harriet cu glas tare.
- Merg eu dupa ea de data asta, se incumeta
Elizabeth, privind-o pe Frances cu niste ochi care o
acuzau de ineficienta. Frances ridica din umeri.
Tocmai cind Elizabeth voia sa intre pe usa din
spatele casei, de linga grajduri, iata ca persoana in
discutie isi facu aparitia, imbracata ca o adevarata
guvemanta, intr-o rochie modesta, gri-porumbel, si cu
o boneta asortata pe cap. isi punea manusile, incrun-
tindu-se la una dintre ele, fiindca parea ca a zarit un mic
orificiu.
- Dumneata trebuie sa fii miss Wynter, zise el
tare, inainte ca ea sa-1 observe. Vazindu-i ochii alarmati,
se apropie si continua: mi s-au spus lucruri minunate
despre dumneata, zise pe un ton afectat, apoi li oferi
elegant bratul. Ea il accepta - evident contrariata - iar
el se apleca usor si murmura, doar pentru urechile ei.
Surprinsa ?
CAPITOLUL PATRU
Nu era deloc surprinsa. De ce ar fi fost ? Doar el

li spusese ca va fi acolo, chiar daca ea il avertizase ca
nu va fi acasa, cind el avea sa vina. El ii spusese ca va
reveni, chiar daca ea ii spusese din nou ca nu va fi
acasa.
Din nou.
El era conte de Winstead. Barbatii cu pozitia lui
sociala faceau cum le placea. Cind era vorba despre
femei, se gindi ea usor agasata, barbatii sub pozitia lui
sociala faceau tot cum le placea.
Nu era un barbat malitios, nici macar egoist.
Annei ii placea sa creada ca devenise o buna evalua-
toare de caractere in decursul anilor, una cu mult mai
buna decit fusese la §aisprezece ani. Lordul Winstead
nu avea de gind sa seduca pe cineva care nu stia ce face
si nici nu avea de gind sa ruineze, ori sa ameninte, ori
sa santajeze, cel putin nu cu intentie.
Daca se va trezi curtata de acest barbat, nu va fi
pentru ca el o facuse intentionat, ci pur si simplu se va
intimpla fiindca el o placea si dorea ca si ea sa-1 placa
68 JULIA QUINN
pe el. Lui nu i-a trecut niciodata prin minte ca nu-si va

permite sa o curteze.
I se permitea sa faca orice. Atunci de ce nu si
asta ?
- Nu trebuia sa vii, zise ea cu calm, pe cind se
plimbau prin pare, cele trei fete Pleinsworth mergind
citiva pasi in fata lor.
- Am vrut sa le vad pe verisaorele mele, raspunse
el, complet nevinovat.
Ea se uita piezis la el.
- Atunci de ce te afli in urma lor, cu mine ?
- Priveste-le, zise el, facind un semn cu mina.
Ce-ai vrea, sa-i dau un brinci uneia dintre ele si s-o
trimit in strada ?
Era adevarat. Harriet, Elizabeth si Frances mer-
geau una linga alta pe trotuar, de la cea mai mica, la cea
mai mare, asa cum mamei lor ii placea sa le vada la
plimbare. Annei nu-i venea sa creada ca au ales aceasta
zi pentru ca in sfirsit sa-i urmeze indicatiile.
- Ce-ti mai face ochiul ? intreba ea. Arata mai
rau la lumina zilei si parca zgirietura se intinsese deja
spre nas. Macar acum reusi sa-i desluseasca nunata
ochilor - albastru-deschis. Era absurd cit de curioasa
parea in legatura cu asta.
- Nu prea rau, atita timp cit nu-1 ating, spuse el.
Daca te vei stradui sa nu-mi arunci cu pietre in fata, ti-
as fi sincer recunoscator.
- Toate planurile mele pentru dupa amiaza sint

ruinate, zise ea amuzata. Pur si simplu.
El rise, iar pe Anne o napadira amintirile. Nu
despre ceva in mod deosebit, ci despre ea insasi si cit
de bine s-a simtit cind a flirtat cu un barbat, cind au ris
impreuna, cind privirea barbatului a inflacarat-o.
Flirtul a fost ceva foarte placut, dar nu si
consecintele. Chiar si acum platea pentru ele.
- Vremea este frumoasa, zise ea dupa citeva
minute.
- Deja nu mai avem nimic sa ne spunem ? Vocea
lui calma o tachina, iar cind se intoarse sa-1 priveasca,
vazu pe chipul lui un zimbet secret.
- Vremea este foarte frumoasa, se corecta ea.
Atunci el chiar rise; rise si ea.
- Putem merge la Serpentina ? striga Harriet din
fata lor.
- Oriunde doriti, le raspunse Daniel cu indul-
genta.
- La Rotten Row, spuse Anne. Cind el o privi
nedumerit, ea ii explica: eu sint responsabila pentru ele,
ai uitat ?
Atunci el o saluta politicos, dind din cap, apoi le
striga fetelor:
- Oriunde doreste miss Wynter.
- Nu mai facem matematica, nu ? se lamenta
Harriet.
70 JULIA QUINN
Lordul Winstead o privi pe Anne cu nedisimulata

curiozitate.
- Matematica ? La Rotten Row ?
- Am studiat unitatile de masura, il informa ea.
Deja §i-au masurat lungimea pasului. Acum vor numara
pasii §i vor calcula lungimea aleii.
- Interesant, zise el aprobator. Mai ales ca le tine
ocupate §i linistite, ca sa poata numara.
- Nu le-ai auzit numarind, li zise Anne.
- Nu-mi spune ca fetele nu stiu sa numere ?
intreba el alarmat.
- Ba da, raspunse ea amuzata de fata lui
caraghioasa si de singurul ochi care mai exprima vreo
emotie, iar acum o privea nedumerit. Verisoarele tale
fac totul perfect. Chiar si numaratul.
- Vrei sa spui ca, peste patru sau cinci ani, cind
familia Pleinsworth va-prelua conducerea cvartetului
Smythe-Smith, eu va 'rebui sa ma straduiesc sa plec
foarte, foarte departe ?
- Nu a§ putea spune asta, zise ea. Sa-ti spun eu
ceva : Frances a incalcat traditia si a optat pentru
contrabas.
- Chiar asa.
Incepura sa rida amindoi. Sunetul era minunat.
- Fetelor ! striga Anne, fiindca nu mai putea
rezista. Asteptati-1 pe lordul Winstead sa vi se alature.
- Chiar asa ?
- Da, confirma Anne, iar fetele venira spre ei
alegind. Mi-a spus ca e foarte interesat de studiile

voastre.
- Mincinoaso, murmura el.
Ea nu gusta gluma si continua:
- Uite ce o sa faceti, le spuse. Veti masura
lungimea aleii, cum am discutat, inmultind numarul
pasilor vostri cu lungimea lor.
- Dar varul Daniel nu stie ce lungime are pasul
lui.
- Exact. De aceea lectia va fi si mai interesanta.
Odata ce ati stabilit lungimea aleii, va trebui sa faceti
calculul invers, ca sa stabiliti lungimea pasului lui.
- Calculam in minte ?
Parca le-ar fi spus ca se vor lupta cu o caracatita.
- Doar asa va veti descurca la calcule.
- Eu iubesc foarte mult hirtia si cemeala, remarca
lordul Winstead.
- Nu-1 ascultati, fetelor. Este foarte util sa poti
face adunari si scaderi in minte. Ginditi-va la aplicatii.
Toate patru fetele se uitau la ea uimite. Parea ca
acum nu le venea in minte nici o aplicatie.
- Cumparaturile, zise Anne, sperind sa capteze
atentia fetelor. Matematica este de un real ajutor cind
mergi la cumparaturi. Doar nu vei lua cu tine hirtie si
creion cind mergi la palarier, nu ?
Fetele tot se uitau la ea si nu intelegeau. Anne
avea senzatia ca in viata lor nu intrebasera despre pret
nici la palarier, nici la alte magazine.
72 JULIA QUINN
- Dar la jocuri ? incerca ea. Daca va ascutiti

abilitatile matematice, cine stie ce avantaje veti putefi
avea la un joc de carti.
- Nici nu va puteti imagina, o completa lordul
Winstead.
- Nu cred ca mama vrea sa ne inveti jocuri de
noroc, spuse Elizabeth.
- Si cum intentionezi sa ne verifici rezultatele ?
intreba Harriet, curioasa.
- Intrebarea e foarte buna, iar miine o sa va
raspund la ea. Cind voi gasi o metoda sa fac acest lucru.
Imediat fetele s-au relaxat, savurindu-i umorul.
- Iar eu o sa revin pentru rezultate, remarca
lordul Winstead.
- Nu e nevoie, replica Anne. Putem sa ti le
trimitem printr-un valet.
- Sau am putea sa mergem noi acolo, propuse
Frances. Se uita in ochii lui Daniel plina de speranta.
Nu stam departe de Winstead House, iar miss Wynter e
foarte bucuroasa cind ne duce la plimbare.
- Plimbarile fac bine trupului §i mintii, admise
Anne.
- Dar sint mult mai agreabile atunci cind ai
companie, sublinie lordul Winstead.
Anne se abtinu de la orice alt comentariu, a§a ca
isi relua ideea.
- Hai sa incepem, zise ea, fucindu-le semn spre
capatul aleii. incepeti de acolo, apoi venifi pina la mine.
Eu o sa a§tept pe banca aceea.

- Tu nu vii ? intreba Frances. Se uita la Anne cu
acea privire destinata in general celor acuzati de inalta
tradare.
- Nu vreau sa va stau in cale, replica Anne cu un
calm ie§it din comun.
- Vai, dar nu ai cum sa le stai in drum, miss
Wynter, zise lordul Winstead. Aleea e destul de lata.
- Totu§i...
- Totusi ? repeta el ca un ecou.
- Haideti, fetelor, sa incepem. Eu voi ramine aici,
sa va ajut la inceput.
- Nu am nevoie de ajutor, mormai Frances. Am
nevoie sa nu fiu obligata sa fac asta.
Anne zimbi. Stia ca Frances avea sa se laude mai
tirziu cu calculele facute.
- §i dumneata, lord Winstead, il indemna Anne.
Fetele avansau deja, fiecare in ritmul ei, iar fiecare
numara pe limba sa, cifre si numere .
- Eu nu pot, spuse el. Duse mina la inima.
- De ce nu poti ? intreba Harriet, chiar cind Anne
ii spunea:
- Sigur ca poti.
- Am ametit, spuse el, iar Anne citi minciuna pe
fata lui. E adevarat, insista el. Am avut, cum ii
spune...ca §i biata Sarah...ameteli.
- A fost un deranjament gastric, il corecta
Harriet, §i mai fScu un pas inapoi.
74 JULIA QUINN
- Mai devreme nu mi s-a parut ca esti ametit,

interveni Frances.
- Asta era inainte de a merge cu ochii inchisi.
Detaliul acesta ii reduse pe tod la tacere. Apoi
Anne mpse tacerea, fiindca era curioasa ce legatura
aveau ochii inchisi cu restul.
- Intotdeauna eu inchid ochii atunci cind numar,
ii spuse el, complet netulburat.
- Tu intotdeauna....Stai putin, insista Anne
suspicioasa: iti inchizi unul din ochi atunci cind numeri
?
- Pai, acum nu-i pot inchide pe amindoi.
- De ce nu ? intreba Frances.
- Fiindca nu as mai vedea, raspunse el, senin,
multumit de raspunsul lui.
- Dar nu trebuie sa vezi, ca sa poti numara,
replica Frances. -
- Ba da.
Mintea. Annei nu-i venea sa creada ca fetele nu
5
protesteaza. Dar ele nu protestau. De fapt, Elizabeth

parea de-a dreptul fascinata.
- Care ochi ? intreba ea.
Atunci el isi drese glasul, iar Annei i se paru
chiar ca-1 vede clipind din ambii ochi, cautind de fapt
sa-si aminteasca anume care parte a fetei fusese cea
vatamata.
- Dreptul, hotari el in cele din urma.
- Sigur ca da, zise Harriet.
Anne o privi consternata.

-Ce?
- Pai, doar e dreptaci, nu ? continua Harriet
uitindu-se in ochii varului sau. Esti, nu-i asa ?
- Da, sint, confirma el.
Anne se uita cind la lordul Winstead, cind la
Harriet, complet uluita.
- Si asta e relevant pentru ca...?
Lordul Winstead ridica din umeri, cu nevi-
novatie, salvat de raspunsul Harrietei, care adauga:
- Pentru ca este.
- Sint sigur ca saptamina viitoare voi putea
raspunde provocarii, zise Daniel, odata ce mi se va
vindeca ochiul. Nu inteleg cum de nu m-am gindit ca
nu-mi pot tine echilibrul, daca inchid ochiul sanatos.
Anne se uita la el sfredelitor.
- Credeam ca echilibrul iti este afectat de auz.
9
Frances tresari.
- Acum sa nu zici ca va surzi ?
- Nu va surzi, o linisti Anne. Desi s-ar putea sa
surzesc eu, daca mai strigi asa. Hai acum, toate trei,
continuati-va treaba. Eu o sa ma asez.
- Si eu, zise lordul Winstead bucuros. Dar cu
gindul voi fi alaturi de voi trei.
Cum fetele isi reluara numaratul, Anne se
apropie de banca. Lordul Winstead era chiar in spatele
ei, iar cind se asezara, ea spuse:
76 JULIA QUINN
- Incredibil cum au crezut minciuna despre

ochiultau.
- Oh, dar nu au crezut-o, zise el nonsalant. Mai
devreme i-am promis fiecareia ca va primi cite o lira,
daca ne lasa singuri citeva momente.
- Cum ? zise Anne scrisnind din dinti.
» 5
Atunci el izbucni in ris.

- Sfinte Doamne, cum puteam sa fac a§a ceva.
Chiar ma crezi idiot ? Ba nu, mai bine nu raspunde la
asta.
Anne simti o u§oara dezamagire, realizind ca se
lasase pacalita de el. Totusi, nu se putea supara pe
Daniel, vazindu-1 cum ride cu pofta.
- Sint surprinsa ca nu a venit nimeni sa te
intimpine, ii spuse ea. La aceasta ora parcul nu era prea
aglomerat, insa nu erau singurii care iesisera la plim-
bare. Anne stia ca lordul Winstead este un gentleman
foarte cunoscut in Londra, din vremea cind locuia aici;
era greu de crezut ca nimeni nu-i remarcase prezenta in
Hyde Park.
- Nu cred ca s-a stiut foarte mult despre planul
meu de a reveni, spuse. Oamenii vad ceea ce se asteapta
sa vada si nimeni din pare nu se asteapta sa ma vada.
Daniel zimbi doar pe jumatate, facind semn spre ochiul
umflat. Mai ales ca sint in starea aceasta.
- Si nici sa te vada cu mine, adauga ea.
- Cine e§ti tu, ma intreb ?
Ea se intoarse brusc.
- Ce reactie surprinzatoare pentru o Tntrebare atit

de fireasca, murmura el.
- Sint Anne Wynter, spuse ea rar. Guvernanta
veri§oarelor tale.
- Anne, repeta el blind, iar ea intelese ca acum
el savura numele ei ca pe o dulceata. Isi lasa capul intr
o parte. Wynter se scrie cu ”i” sau cu ”y” ?
- Cu ”Y”. De ce ? Realizind ce a intrebat, Anne
incepu sa rida.
- Fara nici un motiv, raspunse el. Doar din
curiozitate. Dupa citeva clipe de tacere, tot el vorbi. Sa
stii ca nu ti se potriveste.
- Poftim ?
- Numele. Wynter. Nu ti se potriveste. Nici chiar
scris cu ”Y”.
- Rareori ni se ofera ocazia sa ne alegem numele
de familie, sublinie ea.
- Adevarat, insa adesea mi s-a parut interesant
cit de potrivite sint unele nume pentru unii dintre noi.
Anne nu se putu abtine sa nu rida.
- Atunci, ce inseamna sa te numesti Smythe-
Smith ?
Atunci el ofta dramatic, putin exagerat.
- Presupun ca noi sintem condamnati sa cintam
la aceleasi serate muzicale in fiecare an iar si iar....
- Adica nu inteleg ce vrei sa apui cu asta ?
- Este putin cam prea repetitiv, nu crezi ?
78 JULIA QUINN
- Smythe-Smith ? Mie mi se pare ca suna destul

de prietenos.
- Nu prea. Ai putea crede ca, daca un Smythe se
casatoreste cu un Smith, in felul acesta §i-ar putea
rezolva diferendele, alegind doar unul dintre nume,
decit sa ne coco§eze pe toti cu povara ambelor.
Anne chicoti.
- Care e momentul cind s-a stabilit cratima intre
cele doua nume ?
- Acum citeva sute de ani. Daniel se intoarse spre
ea si pentru o clipa ea uita de zgirieturile si vinataile de
pe fata lui. Nu-1 vedea decit pe el, privind-o intens, ca
§i cind ea ar fi fost singura femeie de pe lume.
Anne tusi u§or, incercind sa-§i mascheze emotia
§i astfel reu§i sa se departeze putin de el pe banca. Acest
barbat era periculos. Chiar si cind stateau intr-un loc
public, discutind despre nimicuri, ea il simtea acolo.
Ceva in sufletul ei se trezise §i acum simtea cu disperare
nevoia sa alunge sentimentul.
- Am auzit multe pove§ti contradictorii, zise el,
aparent neluindu-i in seama framintarile. Familia
Smythe avea banii, iar neamul Smith avea pozitia
sociala. Sau, versiunea romantata: familia Smythe avea
banii $i pozitia sociala, dar familia Smith avea o fata
frumoasa.
- Cu par lung, blond, lasat pe spate si ochi de un
albastru celest ? Suna mai degraba ca legendele despre
regele Arthur.
- Nu prea. Frumoasa fiica s-a dovedit a fi o

scorpie. Daniel se apropie usor de ea, zimbind cuceritor.
Care a ajuns rau la batrinete.
Anne rise sincer.
- Atunci de ce familia nu a renuntat la numele ei,
pastrind doar numele Smythe ?
- Habar n-am. Poate ca au semnat un contract,
sau cuiva i s-a parut ca ambele nume suna mai demn
astfel. In orice caz, nu stiu daca povestea e adevarata.
Anne rise din nou, apoi se uita atenta spre locul
unde se aflau fetele. Harriet si Elizabeth aveau o mica
disputa, iar Frances incerca sa-si vada de treaba, doar
ca pasii uriasi pe care-i facea, puteau sa-i ruineze
rezultatele. Anne voia sa mearga la ea sa o corecteze,
dar se simtea atit de bine pe banca, alaturi de conte.
- iti place sa fii guvernanta ? o intreba el.
- Daca-mi place? repeta ea privindu-1
nedumerita. Ce intrebare ciudata.
- Nu-mi trece prin minte nimic mai ciudat, daca
ma gindesc la profesia ta.
Comentariu care reflecta cam cit de multe stia el
despre ce inseamna sa ai o slujba.
- Nimeni nu in treaba o guvernanta daca ii place
profesia ei. Asemenea intrebare nu se pune nimanui. Se
gindi sa puna punct discutiei, dar, ridicindu-si privirea
asupra lui, observa ca o studiaza atent, cu o sincera
curiozitate. Ai intrebat vreodata un valet daca-i place ce
face? puncta ea. Sau o camerista ?
80 JULIA QUINN
- O guvemanta nu se aseamana nici cu un valet,

nici cu o camerista.
- Asemanarea e mai mare decit iti imaginezi.
Primeste salariu, locuieste in casa altcuiva si mereu un
9 3 9 9
pas gresit o poate arunca in strada. Cit timp el digera

raspunsul, ea dori sa-1 invinga cu propriile-i arme, asa
ca-1 intreba: tie iti place sa fii conte ?
El nu raspunse imediat, ci se gindi.
- Nu stiu ce sa spun. Nu prea am avut ocazia sa
inteleg ce inseamna.Am primit titlul cu doar un an
inainte de a pleca din Anglia si, spre rusinea mea, in
acel rastimp nu prea am facut multe cu titlul. Daca
proprietatile prospera, asta se datoreaza calitatilor
exceptionale ale tatalui meu, precum si intuitiei lui de
a alege administratori capabili.
Anne insista.
- Totusi, tu esti contele. Nu are importanta pe ce
proprietate te aflai. Cind te prezentai, spuneai ”Eu sint
Winstead” nu ”Eu sint domnul Winstead”.
- Am facut cunostinta cu foarte putini oameni cit
am fost plecat, zise el foarte sincer.
Anne nu mai stia ce sa adauge, fiindca tacu si el.
Amindoi devenira melancolici, asa ca tot ea vorbi:
- Mie chiar imi place sa flu guvemanta. Pentm
ele, vreau sa spun, clarifica ea, facind semn spre fete.
- Sa inteleg ca nu e primul tau loc de munca, se
interesa el.
- Nu. E al treilea. Am fost si doamna de
5
companie. Anne nu stia de ce-i spunea lui toate acestea.

Dezvaluise prea multe despre sine. Evident ca putea afla
toate detaliile de la matusa lui. in scrisorile de
recomandare se gasea exact totul despe ea. Chiar si
locurile unde nu se terminase totul cu bine. Anne a
cautat sa fie sincera mereu si era recunoscatoare ca lady
Pleinsworth nu o desconsidera pentru faptul ca plecase
dintr-o casa unde fiecare zi se incheia cu nevoia ei de
a-si baricada usa camerei, pentru a se proteja de tatal
elevelor sale.
Lordul Winstead se uita la ea patrunzator, dupa
care spuse:
- Totusi, eu nu cred ca esti o Wynter.
Ce incapatinata idee a lui. Anne ridica din umeri.
- Nu am ce sa fac in acest sens. Decit atunci cind
ma voi casatori. Lucru care, stiau amindoi, era o
perspective extrem de indepartata. Guvernantele nu
prea aveau ocazia sa cunoasca barbati de rang inalt.
Oricum, Anne nu visa la casatorie. I se parea greu de
imaginat cum i-ar putea acorda unui barbat control
absolut asupra vietii si trupului ei.
- Priveste-o pe doamna aceea, de exemplu zise
el, aratindu-i o femeie care le mustra pe Frances si
Elizabeth pentru ca topaiau pe alee. Arata ca o Wynter.
Par blond-deschis si un caracter de gheata.
- Dar cum poti sa-i evaluezi caracterul ?
- Am cunoscut-o cindva, zise el.Cred ca tu esti
ca o toamna, comenta el.
82 JULIA QUINN
- Mai degraba as fi o primavara, marturisi ea.

El nu o intreba de ce. Mai tirziu, ajunsa deja in
camera ei, Anne rememora detaliile zilei. Ultima ei
marturisire ar fi necesitat si oarecare explicate, dar el
nu i le ceruse. Fusese extrem de delicat.
Anne si-ar fi dorit ca el sa o fi intrebat. Nu 1-ar
mai fi placut la fel de mult, daca ar fi facut-o. Avea
sentimentul ca, daca-1 placea pe Daniel Smythe-Smith,
in mod egal celebrul si infamul conte de Winstead, asta
nu putea decit sa o duca la pierzanie.
Seara, pe cind se indrepta spre casa, dupa ce

trecuse pe la Marcus, ca sa-1 felicite pentru eveniment,
Daniel a inteles ca nu-si mai amintea ultima data cind
s-a simtit atit de bine intr-o dupa amiaza.
Probabil ca nu era ceva iesit din comun;
petrecuse ultimii trei ani in exil, fugind mereu de
iscoadele platite ale lordului Ramsgate. Era o viata nu
prea plina de iesiri sau seri agreabile, presarate cu
conversatii.
Dupa amiaza de azi fusese exact acest amestec
de lucruri. Fetele isi numarau pasii, iar el si miss Wynter
au stat de vorba despre lucruri banale. Se gindi de cite
ori a simtit imboldul de a-i lua mina intr-a sa. Atita tot.
Doar mina.
Ar fi dus-o la buze si ar fi plecat usor capul, intr-
un salut curtenitor. Acel gest simplu, cavaleresc, ar fi
fost inceputul unei povesti uimitoare. De aceea ar fi fost

suficient. Fiindca ar fi fost o promisiune.
Acum singur si adincit in ginduri, reflecta la cite
s-ar fi putut petrece ulterior promisiunii. Curba gitului
ei, intimitatea §uvitelor de par desprinse din agrafa.
Niciodata nu a dorit o femeie in felul acesta. Era mai
presus de dorinta. Nevoia de ea trecea dincolo de trupul
lui. Voia sa o venereze, sa o...
Simti o lovitura putemica in spatele urechii.
- Ce naiba ? mormai el enervat si intoarse capul
la timp, ca sa vada doi barbati aruncindu-se asupra lui.
- Da, uite-asa, sefu, zise unul dintre ei, iar Daniel
zari luciul unei lame de cutit in mina acestuia.
5
Ramsgate.
Ace§tia erau oamenii lui. Ei trebuiau sa fie.
Afurisitul de Hugh i-a promis ca va fi in siguranta daca
se intoarcea. Fusese el oare atit de naiv sa-1 creada, atit
de disperat sa revina acasa, fara a vedea clar adevarul ?
Daniel invatase sa se lupte cu oameni josnici, asa
ca ii trase unuia un §ut intre picioare si-1 puse la pamint,
iar cu celalalt incepu sa se lupte pentru a prelua cutitul.
- Cine v-a trimis? mirii Daniel. Erau fata in fata,
foarte apropiati, straduindu-se fiecare sa pastreze
cutitul.
- Eu nu vreau decit banii, zise atacatorul. Rinji,
iar pe chipul lui i se citea ferocitatea. Da-mi banii si te
lasam in pace.
Mintea. Daniel stia asta prea bine. Daca-i dailea
84 JULIA QUINN
drumu! la rrriini chiar si pentru o clipa, se trezea cu

cutitul in piept. Mai profita de citeva secunde, inainte
ca partenerul acestuia sa se ridice de pe caldarim. Pe
trotuarul de vis-a-vis doi barbati veneau alergind spre
locul incidentului. Atacatorii ii vazura si ei, asa ca au
azvirlit cutitul in strada, eliberindu-1 pe Daniel, apoi au
rupt-o la fuga.
Daniel a vrut sa-i prinda, asa ca le-a luat urma.
Chiar si unul era bun, ca sa-i dea citeva raspunsuri. Pina
ce ajunse la colt, barbatii fugisera deja.
Afurisit sa fii ! isi zise el. Intelese ca, daca voia
raspunsuri, trebuia sa-I gaseasca pe Hugh Prentice.
Imediat.
CAPITOLUL CINCI
Hugh locuia intr-un ansamblu de apartamente

din Albany, de obicei destinate gentlemanilor cu origini
de exceptie si cu resurse modeste. Hugh ar fi putut
ramine in conacul tatalui sau, de fapt lordul Ramsgate
incercase din rasputeri sa-1 oblige sa stea cu el, dar
Hugh i-a spus lui Daniel pe durata lungii calatorii
impreuna prin Italia, ca el si tatal sau nu-si mai vorbeau.
Din nefericire, tatal lui ii vorbea inca.
Cind Daniel ajunse la Hugh, acesta nu era acasa,
dar ii deschise valetul, care-1 invite sa ia loc in
sufragerie, asigurindu-1 ca Hugh avea sa ajunga acasa
in scurt timp.
Aprope o ora Daniel se plimba de-a lungul §i de-
a latul camerei, retraind fiecare detaliu al atacului. Se
aflase pe o strada slab luminata, dar care nu era
considerate ca periculoasa in Londra. Daca un hot
intentiona sa puna mina pe un portofel burdusit, atunci
el s-ar fi aventurat intre St. Giles si Old Nichol. Poate
ca a fost o simpla tentative de jaf. Doar au spus ce voiau
bani de la el. Poate era adeverat.
86 JULIA QUINN
Daniel se uitase peste umar atit de mult timp,

incit nu mai putea accepta o explicate simpla. Hugh
ajunse in sfirsit in camera.
- Winstead ! zise imediat. Nu parea surprins, dar
oricum, el avea mereu o fata inexpresiva. Din acest
motiv era de neinvins la jocul de carti. Asta, precum si
aptitudinile legate de cifre. Ce faci aici ? il intreba
Hugh. Intra schiopatind, sprijinindu-se intr-un baston.
Daniel observa ca progresase mult. In Italia, cind s-au
intilnit, lui Daniel ii era greu sa-1 priveasca mergind, cu
fata schimonosita de durere, realizind ca el a provocat
totul. Acum, stia ca era mai degraba vorba de o
pedeapsa pe care o simtea permanent asupra lui, o vina
de care nu putea scapa.
- Am fost atacat, il informa Daniel.
Hugh se opri, privindu-1 pe Daniel din cap pina-
n picioare si Inapoi, dupa care zise:
- Ia loc.
Daniel nu se simtea chiar relaxat, ca sa se aseze.
- Prefer sa ramin in picioare.
- Atunci sa ma scuzi, eu ma voi aseza, spuse
Hugh si se indrepta spre un fotoliu pe care se aseza.
Ofta prelung, bucuros ca efortul luase sfirsit.
Era clar ca nu se prefacea. Daniel li vazuse
piciorul ciuruit de glont si considera o minune faptul ca
Hugh il mai putea folosi.
- Te deranjeaza daca beau ceva ? intreba Hugh.
Isi sprijini bastonul de masa si se masa usor pe gamba
piciorului. Durerea i se citea clar pe fata. Acolo e

bautura, spuse, facind semn cu capul spre un dulapior.
Daniel merse spre el §i scoase o sticla de coniac.
- Doua degete ? intreba el.
- Trei, te rog. A fost o zi foarte lunga.
Daniel turna coniacul si-i aduse paharul lui
Hugh. Nu se mai atinsese de alcool din seara aceea
fatidica, atunci cind se imbatase. Cel putin el nu avea
un picior cu probleme, care trebuia amortit.
- Multumesc, zise Hugh pe un ton aflat la granita
dintre geamat si soapta. Inghiti cu greu, apoi inchise
ochii, flindca taria il ardea pe git. Gata, zise , de indata
ce-si reveni. Puse paharul pe masa si i se adresa lui
Daniel: mi s-a spus ca ranile tale vin de pe miinile
lordului Chatteris.
- Asta e alta poveste, replica scurt Daniel. Am
fost atacat de doi barbati in seara
asta, cind mergeam spre casa.
Hugh deveni atent si ciuli urechile.
- Au spus ceva ?
- Au cerut bani.
- Dar iti stiau numele ?
- Nu mi-au spus, zise Daniel dind din cap.
Hugh tacu o vreme, apoi comenta:
- E posibil sa fi fost niste tilhari de rind. Daniel
isi incrucisa bratele la piept si il privi acuzator. Ti-am
zis ca tata mi-a promis. Nu se va mai atinge de tine.
Daniel ar fi vrut sa-1 creada. De fapt il credea.
88 JULIA QUINN
Hugh nu era un mincinos. Dar nici razbunator nu era.

Era posibil ca Hugh sa minta ?
- De unde sa stiu daca pot avea incredere in tatal
tau ? In ultimii trei ani nu a facut altceva decit sa ma
urmareasca. Vrea sa ma omoare.
- Iar eu mi-am petrecut ultimii trei ani incercind
sa-1 conving ca asta - Hugh tuguie buzele si facu semn
spre piciorul distrus - s-a intimplat in egala masura si
din vina mea.
- Niciodata nu ar crede asa ceva.
- Nu, recunoscu Hugh. E un catir incapatinat.
Asa a fost dintotdeauna.
Nu era prima data cind Daniel il auzea pe Hugh
vorbind astfel despre tatal lui, dar si acum ramase uimit.
Era ceva in tonul lamentabil al lui Hugh care il sperie.
- Cum pot sti ca sint in siguranta ? insista Daniel.
M-am intors in Anglia crezind in cuvintul tau de onoare
si cu credinta ca tata! t?u isi va tine promisiunea. Daca
mi se intimpla ceva mie, sau vreunui membru al
familiei mele, Doamne fereste, sa stii ca te voi hartui
pina la capatul pamintului si te voi dobori.
Hugh nu mai trebui sa sublinieze, ca, daca
Daniel avea sa-si piarda viata, subiectul vinatorii era
inchis.
- Tatal meu a semnat un contract, spuse Hugh.
Ai vazut doar.
Daniel avea o copie, Hugh si Ramsgate aveau
cite una, iar a patra se afla la avocatul lui Hugh, care
primise indicatii sa o tina sub cheie, bine pazita.

Totusi...
- Nu ar fi primul om care nu ar respecta un
document semnat de el insusi, comenta Daniel.
- Adevarat, spuse Hugh, desi nu-i convenea ce
auzea. Dar pe acesta nu-1 va incalca. Am avut eu grija
de asta.
Daniel se gindi la familia lui, la sora lui, la mama
lui, la zimbaretele verisoare Pleinsworth, pe care acum
le redescoperea. Se gindi si la miss Wynter, la fata ei
blinda. Daca avea sa se intimple ceva cu el inainte de a
avea ocazia sa o cunoasca...
Daca i se intimpla ei ceva...
- Vreau sa stiu cum de e§ti atit de sigur, zise
Daniel, deja pe un ton furios.
- Pai...Hugh sorbi din pahar de mai multe ori.
Daca vrei sa stii, i-am spus ca, daca ti se va intimpla
ceva tie, eu ma voi sinucide.
Daca Daniel ar fi avut ceva in mina, orice, atunci
era momentul sa fi dat cu obiectul de pamint. Era
remarcabil ca el insu§i nu cazuse ca secerat de acest
raspuns.
- Tata ma cunoaste destul de bine, ca sa-si dea
seama ca vorbesc foarte serios pe tema asta. Daniel
ramase mut de uimire. Asa ca, ti-as ramine
recunoscator sa te straduiesti sa nu mori intr-un accident
nefericit. Precis as da vina pe tatal meu si sincer, mi-ar
parea rau sa fac vreo prostie in mod inutil.
90 JULIA QUINN
- Esti nebun, sopti Daniel.

Hugh zise, ridicind din umeri nepasator:
- Citeodata cred si eu asta. Tata ti-ar da dreptate
precis.
- De ce ai face asa ceva ? Daniel nu-si putea
imagina pe nimeni - nici macar pe Marcus, care ii era
ca un frate - care sa rosteasca o asemenea amenintare. 5
Hugh tacu mult timp si ramase nemiscat, clipind

des. Chiar cind Daniel realiza ca nu va primi nici un
raspuns, Hugh vorbi:
- Am fost prost cind te-am facut trisor. Eram
beat. Cred ca si tu erai beat si am crezut ca nu vei avea
taria sa ma invingi.
- Nu am avut-o, spuse Daniel. Am avut doar
noroc.
- Da, recunoscu Hugh, dar eu nu cred in noroc.
Niciodata nu am crezut. .Cred in pricepere, mai mult,
cred in judecata, dar in seara aceea nu judecam. Nici la
carti, nici la oameni. Hugh i§i privi paharul gol. Daniel
se gindi sa-i propuna sa-1 reumple, apoi hotari ca Hugh
1-ar fi solicitat, daca ar fi vrut sa mai bea.
- A fost vina mea ca a trebuit sa parasesti tara,
spuse Hugh si puse paharul pe masa. Nu am mai putut
trai cu mine insumi, stiind ca ti-am distrus viata.
- Dar si eu am distrus-o pe a ta, replica Daniel
calm.
Hugh zimbi, doar ca era un zimbet pe jumatate
sincer, fiindca ochii exprimau altceva.
- E doar un picior. Daniel nu-1 crezu. Nici Hugh

insusi nu vorbise sincer. Voi discuta cu tatal meu, spuse
Hugh in final, anuntmd incheierea intrevederii lor. Nu
cred sa fi fost atit de nebun inch sa poarte
responsabilitatea pentru incidentul din aceasta seara, dar
li voi aminti totusi de amenintarea facuta de mine
cindva.
- Si ma vei informa si pe mine despre rezultatul
intilnirii?
- Desigur.
Daniel se indrepta spre usa, apoi se intoarse sa-
si ramas bun; chiar atunci il vazu pe Hugh chinuindu-
se sa se ridice in picioare. Ar fi vrut sa-1 opreasca, dar
nu o facu. Totusi, orice barbat are mindria lui. Hugh
reusi sa-si ia bastonul, apoi veni cu greu spre usa, ca sa-
1 conduca pe Daniel.
- Multumesc pentru vizita din aceasta seara,
spuse Hugh. Intinse mina dreapta, iar Daniel i-o strinse.
- Sint mindru sa te numesc prietenul meu, zise
Daniel. Pleca, dar inainte de a ie§i, observa lacrimi in
ochii lui Hugh.
In dupa amiaza urmatoare, dupa ce-si petrecuse

toata dimineata facind masuratori in Hyde Park, Anne
statea la biroul din sufrageria casei familiei Pleinsworth
§i se gindea cu ce sa completeze lista de activitati libere.
Era prima ei dupa amiaza cind nu lucra si asteptase
acest moment ca sa iasa la cumparaturi si sa-si rezolve
92 JULIA QUINN
§i alte treburi personale. Nu ca avea multe de cumparat,

dar ii placea sa se plimbe prin magazine. Se bucura
foarte mult de putinele minute cind purta responsabi-
litatea doar pentru propria-i persoana.
Lady Pleinsworth intra si o intrerupse.
- Plecam miine ! anunta ea, facindu-si aparitia
intr-o rochie eleganta de muselina verde-deschis.
Anne ridica privirea nedumerita, apoi se ridica:
- Ma scuzati ?
- Nu mai putem rarnine la Londra, zise lady
Pleinsworth. Circula deja zvonuri.
Zvonuri ? Despre ce ?
- Margaret mi-a zis ca a auzit vorbindu-se despre
Sarah ca nu ar fi fost bolnava in seara concertului anual
si ca de fapt, ea a incercat sa strice serata.
Anne nu stia cine este Margaret, insa nu puteai
nega ca doamna era bine informata.
- De parca Sarah ar fi capabila de un asemenea
gest, continua lady Pleinsworth. Este o interprets
desavirsita. Si o fiica destoinica. Tot anul asteapta cu
nerabdare ziua concertului.
Anne nu putea comenta pe aceasta tema, dar,
spre norocul ei, lady Pleinsworth nu astepta nici un
raspuns.
- Nu exista decit o singura cale prin care sa
combatem aceste minciuni sfruntate, si anume sa
parasim orasul.
- Sa plecam din ora§ ? repeta Anne ca un ecou.
Gestul i se parea extrem. Tocmai incepuse sezonul de

baluri si credea ca obiectivul lor principal era sa caute
un sot pentru lady Sarah. Lucru care parea imposibil in
Dorset, unde familia Pleinsworth locuia de citeva
generatii.
- Absolut. Lady Pleinsworth lasa sa se auda un
oftat teatral. Stiu ca Sarah pare ca se simte mai bine
acum, dar restul lumii trebuie sa stie ca sanatatea ei este
in mare pericol.
Anne nu intelegea logica stapinei sale.
- Nu ar fi bine sa apelam la serviciile unui
medic?
- Nu, are nevoie doar de aer curat de provincie,
zise lady Pleinsworth, facind un semn evaziv din mina.
Toata lumea stie ca nu-ti poti petrece perioada con-
valescentei la oras.
3 3
Anne incuviinta, vadit mai linistita. Prefera viata

in provincie. Nu avea rude in sud-vestul Angliei si chiar
ii parea bine. In plus mai era si curenta derulare de
sentimente confuze fata de lord Winstead. Se cuvenea
sa striveasca bobocul iubirii, asa ca doua sute de mile
departare intre ei doi parea cea mai buna modalitate de
a-l uita.
- Cit timp vom ramine in Dorset ? zise ea punind
stiloul pe masa.
- Dar noi nu mergem la Dorset. Slava Cerului;
calatoria ar fi cumplita. Ar trebui sa stam cel putin doua
94 JULIA QUINN
saptamini, pcntru ca oamenii sa creada ca Sarah s-a

odihnit destul.
- Atunci unde...
- Plecam la Whipple Hill, anunta doamna. Este
foarte aproape de Windsor. Aj ungem acolo in mai putin
de o zi.
Whipple Hill ? De ce i se parea cunoscut acest
nume ?
- Lordul Winstead mi 1-a sugerat.
Anne simti ca se sufoca, a§a ca tu§i. Lady
Pleinsworth o privi oarecum ingrijorata.
- Te simti bine, miss Wynter ?
- Mda...eu...adica...am....niste...prafpe git. Cred.
- Bine, atunci a§eaza-te, poate asa iti revii. Nu
trebuie sa fii ceremonioasa cu mine, cel putin nu in
acest moment.
Anne dadu din cap recunoscatoare si se aseza.
Lordul Winstead. Ar fi trebuit sa-si inchipuie.
- Este solutia ideala pentru noi toti, continua lady
Pleinsworth. Lordul Winstead doreste si el sa piece din
Londra. Stiti, notorietatea, desigur. Se zvoneste ca s-a
intors §i ca oamenii il vor asalta cu vizite. Cine-1 poate
condamna pe bietul barbat pentru ca doreste o
reintregire a familiei in liniste ?
- Inseamna ca ne va insoti ? intreba precauta
Anne.
- Sigur ca da. Este proprietatea lui. Ar parea
ciudat sa mergem acolo fara el, chiar daca eu sint
matusa lui preferata. Cred ca vor veni si mama, cu sora

lui, desi nu sint sigura. Lady Pleinsworth facu o pauza,
ca sa respire, aparent multumita de turnura fericita a
evenimentelor. Bona Flanders va supraveghea bagajele
fetelor, fiindca azi dupa amiaza esti libera. Dar, daca la
intoarcere, vei dori sa verifici, ti-as fi recunoscatoare.
Bona e o draguta, dar a cam imbatrinit.
- Desigur, murmura Anne. O adora pe bona, desi
aceasta surzise putin. Anne a admirat-o dintotdeauna pe
lady Pleinsworth fiindca a pastrat-o pe batrina, ea fiind
atit moasa stapinei, cit si a mamei stapinei.
- Vom fi plecati o saptamina, continua lady
Pleinsworth. Te rog sa ai grija sa incluzi in bagaje
suficiente lectii, pentru a le tine ocupate pe fete.
O saptamina ? La resedinta lordului Winstead ?
Cu lordul Winstead convietuind in aceeasi casa ?
Anne simti cum i se stringe inima de durere.
- Precis te simti bine? o intreba lady Pleinsworth.
Esti foarte palida. Sper sincer ca nu te-ai molipsit de la
Sarah ?
- Nu, nu, o asigura Anne. Ar fi fost imposibil.
Lady Pleinsworth o privi nedumerita. Vreau sa spun ca
nu am luat contact cu lady Sarah, se grabi Anne cu
explicatia. Ma simt excelent, doar ca am nevoie de putin
aer proaspat. Cum spuneati, aerul vindeca orice.
- Ei bine, atunci e formidabil ca ai dupa amiaza
numai pentru dumneata. Intentionezi sa iesi ?
- Da, multumesc. Anne se ridica si se indrepta
96 JULIA QUINN
spre u§a. Mai bine plec acum. Am si citeva treburi de

rezolvat. Facu o reverenta scurta, apoi urea in camera
ei sa-$i ia lucrurile - un §al ingust, pentru seri racoroase,
saculetul pentru bani §i scoase dintr-un sertar o
scrisorica sa o duca la po§ta. Inclusese in cea de dinainte
o jumatate de coroana, asigurindu-se astfel ca Charlotte
va putea plati timbrul pentru aceasta de acum. Avu grija
ca nimeni sa nu afle cui ii erau adresate scrisorile.
Anne inghiti nodul din git. De§i ar fi trebuit sa
se obisnuiasca deja, nu-i era usor sa semneze cu un
nume fals scrisorile catre sora ei, dar nu avea incotro.
Era un dublu fals, practic. Nu le semna cu Anne Wynter,
pe care-1 considera numele ei, in egala masura ca si
Annelise Shawcross.
Puse atenta scrisoarea in saculet si cobori scarile.
Oare membrii familiei sale vazusera vreodata vreo
scrisoare trimisa de ea, iar daca era asa, oare cine
credeau ei ca este Mary Philpott ? Charlotte trebuia sa
vina cu o poveste plauzibila in aceasta eventualitate.
Era o zi frumoasa de primavara, cu un vinticel
blind, care-i aminti sa stringa mai bine funda bonetei.
Trecu prin Berkeley Square, indreptindu-se catre
Piccadilly, unde era un oficiu postal chiar la strada, iar
acolo lasa corespondenta de obicei. Nu era un punct
apropiat de Pleinsworth House, insa zona era
aglomerata, iar ea prefera sa poarte pelerina lunga, care
ii oferea anonimatul absolut. Ii placea sa mearga pe jos,
mai ales in ritmul propriu.
Piccadilly era un loc aglomerat, evident, trecu

pe linga citeva magazine, apoi isi ridica usor poalele
fustei, ca sa treaca strada. Trasurile circulau in voie, asa
ca trebui sa grabeasca pasul ca sa ajunga pe trotuarul
opus . Cautind cu privirea locul cel mai potrivit unde sa
paêasca, i se paru dintr-odata ca...
Doamne, Dumnezeule.
Oare sa fie...? Nu se poate. Nu venea niciodata
la Londra. Pina acum. Anne simti cum inima ii bate atit
de tare, de sa-i sparga pieptul. Vedea negru in fata
ochilor. Ramasese fara aer. Gmdeste. Trebuie sa
gindeasca.
Acelaî par blond-roscat, profilul acela de
vastator §i magnetizant. Dintotdeauna fusese o aparitie
unica; era greu de imaginat ca avea un frate geaman
necunoscut in capitals, care se fitiia prin Piccadilly.
Anne simti cum i se aduna lacrimile de furie, clo-
cotindu-i sub pleoape. Nu era corect. Facuse tot ce i se
ceruse. Taiase orice legaturi cu orice si cu oricare din
cunoscutii ei. I§i schimbase numele, isi luase o slujba,
promitind ca niciodata nu va mai vorbi despre ceea ce
se petrecuse in Northumberland, cu mult timp in urma.
Dar George Chervil nu si-a tinut partea de
intelegere. Daca acela era intr-adevar el, chiar in fata
magazinului de fumituri de croitorie al lui Burnell...
98 JULIA QUINN
Nu putea ramine acolo ca o tinta, asteptmd sa

afle. fnecata de frustrare, se mtoarse pe loc si o rupse la
fuga...intrind in primul magazin care-i aparu in cale.
CAPITOLUL SASE
Singura in camera, Annelise se gindea, entu-

ziasmata: acum o sa fie seara cea mare.
Va avea loc un mic scandal, fiindca ea era prima
care se logodea Tnaintea celorlalte doua surori mai mari.
Dar faptul nu era cu totul neasteptat. Charlotte nu era
deloc interesata de societatea locala, iar Marabeth era
mai totdeauna artagoasa §i morocanoasa - era greu de
imaginat ca exista cineva care dorea sa se insoare cu ea.
Marabeth o sa faca o criza, parintii lor o vor
consola, dar macar acum nu o vor sili pe mezina
familiei sa renunte la un trofeu, de dragul celei mai
mari. Cind Annelise se va marita cu George Chervil,
familia Shawcross va deveni pe veci legata de cea mai
importanta familie din coltisorul lor de Northum
berland. Chiar si Marabeth o sa mteleaga ca lovitura
Annelisei era si in interesul ei.
Un val de speranta o va energiza chiar si pe
mofturoasa Marabeth.
- Arati ca o pisica murdara de smintina, zise
Charlotte intrind pe usa si privind-o pe Annelise, care
se admira in oglinda, dupa ce i§i pusese o pereche de
100 JULIA QUINN
cercei de-ai mamei sale. Singurele bijuterii din familia

Shawcross apartineau mamei lor; tot ce avea, in afara
verighetei, era o brosa minuscula, cu trei diamante si
un topaz mare. Nici macar nu era frumoasa.
- Cred ca George ma va cere in casatorie, sopti
Annelise. Nu putea pastra niciun secret fata de sora ei.
Charlotte stia aproape toate detaliile intilnirilor din
ultima luna ale Annelisei.
- Nu mai spune ! se bucura sora ei tinindu-i
miinile intr-ale sale. Sint atit de fericita pentru tine !
- $tiu, stiu. Annelise radia de fericire. George era
tot ce isi dorea de la un sot. Era tot ce-si putea dori orice
fata de la un sot - era frumos, trap atletic, gal ant. Avea
multe cunostinte. Ca doamna George Chervil, Annelise
avea sa locuiasca intr-o casa superba. Oamenii ii vor
cauta prietenia. Poate vor merge la Londra. George va
deveni baron intr-o zi. La un moment dat va trebui sa-
si ocupe locul in societate, nu-i asa ?
- A facut ceva aluzii ? intreba curioasa Charlotte.
Ti-a facut cadouri ?
- Nu a facut ceva atit de evident. Totusi, Balul
Verii are o istorie recunoscuta. $tiai ca parintii lui s-au
logodit la acelasi eveniment ? Acum, cind George a
implinit douazeci si cinci...L-am auzit pe tatal sau
spunind ca a venit vremea sa se insoare.
- Oh, Annie, exclama Charlotte. E atit de
romantic. Balul Verii organizat de familia Chervil era
evenimentul anului, cind cel mai rivnit burlac al

orasului isi anunta logodna.
- Care din ei ? intreba Annelise, ridicind pe rind
cele doua perechi de cercei.
- Cei albastri, tara indoiala, spuse Charlotte.
Fiindca eu trebuie sa-i am pe cei verzi, ca sa se asorteze
cu ochii.
- Sint atit de fericita, zise Annelise imbratisind-
o. Isi tinu ochii inch isi, incercind parca sa nu-si
exteriorizeze prea mult sentimentele. Fericirea era ceva
palpabil, ceva viu, care se rostogolea in sufletul ei. II
cunostea pe George de ani buni si isi dorea ca el sa-i
acorde o atentie deosebita. Ceea ce el si facea ! In
5 >
primavara aceea l-a surprins privind-o intr-un mod

diferit, iar pina la sfirîtul verii, deja ii facea curte.
Deschise ochii. Nu credeam ca pot fi atit de fericita.
- Si va fi mult mai bine, prezise Charlotte. Cind
George te va cere de sotie, fericirea ta nu va mai avea
limite.
Annelise incepu sa danseze in timp ce iesea pe
usa. Viitorul o astepta, iar ea ardea de nerabdare sa-1
atinga.
Annelise il vazu pe George imediat ce sosi. Era

genul de barbat pe care-1 remarcai usor - extrem de
frumos, cu un zimbet care topea orice fata de la interior
spre exterior. Toate fetele erau indragostite de el. Si asta
s-a intimplat dintotdeauna.
102 JULIA QUINN
Annelise intra plutind in sala de bal. Poate

celelalte fete erau indragostite de el, dar numai ea
singura fusese iubita de el. Asa i-a spus el.
La o ora dupa ce-1 urmari cum isi saluta toate
rudele si cunostintele care soseau, deveni nerabdatoare.
Dansase cu alti trei gentlemani - doi dintre ei chiar buni
de insuratoare - iar George nu incercase deloc sa-i
atraga atentia. Nu facuse nici un gest care sa-i stimeasca
gelozia - bine, poate facuse. Totusi, obisnuia sa nu
refuze pe nimeni la dans.
Stia ca este firumoasa. Era imposibil ca atita lume
sa-ti spuna asta in fiecare zi si sa nu o stii si tu insati.
Annelise era mai degraba ca o intoarcere in timp,
spuneau oamenii, parul ei negru-abanos, ondulat si
bogat era probabil o mo$tenire de la vreun invadator
galez de demult. Si tatal ei a avut parul negru, dar nu
ca al ei, atit de stralucitdr si ondulat.
Marabeth a fost mereu geloasa. Marabeth
semana foarte mult cu Annelise, dar...parca nu atit de
mult. Avea pielea aproape la fel de alba si ochii aproape
la fel de albastri. Marabeth o descria pe Annelise ca
fund o mica scorpie rasfatata, de aceea Annelise nu
refuza nici un tinar la dans. Nu voia sa fie acuzata ca-si
dorea o pozitie ce-i depasea starea sociala; avea sa fie
acea frumusete cu suflet marinimos, fata pe care toata
lumea o iubea.
Toti barbatii o invitau la dans, fiindca fiecare isi
dorea sa danseze cu fata cea mai frumoasa de la bal.
Mai ales ca ea nu refuza pe nimeni.

Poate de aceea George nu arata semne de
gelozie, isi zise Annelise. Stia ca are o inima buna. Stia
ca dansurile cu ceilalti nu insemnau nimic pentru ea.
Nimeni nu putea sa ajunga la inima ei, asa cum a facut-
o el.
- De ce nu m-a invitat la dans ? ii sopti ea lui
Charlotte.
- Este balul parintilor lui, o linisti Charlotte. Are
responsabilitati ca si gazda.
- Stiu, stiu, dar...il iubesc atit de mult!
- Haide, zise Charlotte hotarita, de parca avea un
plan. Hai sa dam o tura prin incapere. Ne vom apropia
atit de mult de domnul Chervil, incit i se va face pofta
sa vina, sa te ia de mina.
- Esti sora mea cea mai buna, zise Annelise
luind-o de brat.
- Zimbeste, spuse Charlotte, acum chiar te vede.
Annelise ridica privirea si-1 vazu cum o urmarea,
cu ochii aceia verzi, patrunzatori, care o sfredeleau cu
dorinta.
5
- Vai de mine, observa Charlotte. Uite-1 cum te

priveste.
- Ma face sa tremur, recunoscu Annelise.
- Acum ne vom apropia, zise Charlotte si o trase
dupa ea spre intreaga familie, astfel ca George sau
parintii lui sa nu o poata ocoli cu privirea.
- Buna seara, se auzi vocea tatalui sau, extrem
104 JULIA QUINN
de joviala. Cred ca este domnisoara Shawcross. $i inca

o domnisoara Shawcross. Pleca usor capul in semn de
salut. iar ele facura o reverenta.
- Sir Charles, murmura Annelise, nerabdatoare
sa-i demonstreze ce politicoasa era cea care urma sa-i
devina nora. Se intoarse catre mama lui George, la fel
de zimbitoare. Lady Chervil.
- Unde este cealalta domnisoara Shawcross ?
intreba sir Charles.
- Nu am vazut-o pe Marabeth de citeva minute,
raspunse Charlotte, iar atunci interveni si George:
- Cred ca este acolo, la glasvandul spre gradina.
Fapt care o ajuta pe Annelise sa faca o reverenta
scurta si sa-1 salute:
- Domnule Chervil.
El li saruta mina, iar ei i se paru o vesnicie pina
ce isi incheie gestul galant.
- Sinteti din t;e in ce mai frumoasa, miss
Shawcross. M-ati fermecat.
5
Annelise incerca sa deschida gura, dar era

coplesita. O cuprinse o fierbinteala, apoi incepu sa
tremure si plaminii nu o ajutau deloc sa respire normal.
- Lady Chervil, zise Charlotte, m-am indragostit
de omamentele acestea. Cum ati reusit sa alegeti
galbenul lor care se potriveste atit de mult cu vara ?
Momentul era perfect pentru ca parintii lui
George sa se lanseze in explicatii §i conversatie cu
Charlotte, iar ea si George reu§ira sa se retraga, feriti de

ochii celorlalti.
j
- Nu te-am vazut toata seara, ii reprosa Annelise.

Faptul ca statea alaturi de el o facu sa tremure necon-
Irolat, anticipind. Cu trei seri inainte, el o sarutase cu
atita pasiune. Scena ii pirjolea memoria, facind-o sa-§i
doreasca mai mult.
Ceea ce a facut el dupa sarutare nu a fost chiar
atit de agreabil, dar tot fusese incintator. $tia ce efect
avea prezenta ei asupra lui, pina in punctul cind nu se
mai putea controla...Era ca o betie. Nu §tia ca are o
asemenea putere.
- Am fost foarte ocupat cu parintii mei, zise el,
dar ochii lui spuneau ca prefera prezenta ei.
- Mi-e dor de tine, zise ea ispititor. Comporta-
mentul ei era scandalos, iar ea se simtea scandalos, ca
§i cind ar fi putut lua friiele propriei vieti, ca sa-§i
croiasca destinul. Ce bine era sa fii tinar si indragostit.
Lumea era a lor. Doar sa intinda mina si o posedau.
Ochii lui George erau inflacarati de dorinta §i el
ii facu semn peste umar.
- Sufrageria mamei. Stii unde este ? Annelise
dadu afirmativ din cap. Ne intilnim acolo peste un sfert
de ora. Sa nu te vada nimeni.
George pleca, apoi invita o alta fata la dans - era
mai bine sa distraga atentia de la conversatia lor soptita.
Annelise o regasi pe Charlotte.
106 JULIA QUINN
- Ma vad cu el in zece minute, sopti ea. Poti sa

te asiguri ca nu intreaba nimeni de mine ?
Charlotte dadu din cap afirmativ, o strinse de
mina, semn ca o sprijina, apoi plecara amindoua spre
usa. Nu se uita nimeni, asa ca reusi sa iasa.
Trecu un timp pina ce Annelise gasi sufrageria
mamei lui George. Era in celalalt corp al cladirii.
Probabil de aceea o si alesese George. Cind in sfirsit
ajunse in incaperea intunecoasa, il gasi pe George deja
acolo, a§teptind-o.
Se arunca practic asupra ei, pina ce ea a apucat
sa vorbeasca, sarutind-o pasional, pipaind-o peste tot,
stringindu-i fesele in palme, cu gesturi de o intimitate
posesiva.
- Oh, Annie, gemu el, esti fermecatoare. Sa vii
aici, in toiul petrecerii. Esti obraznica.
- George, murmura ea. Adora samtarile lui si era
la rindu-i excitata de dorinta lui disperata, dar nu prea
ii placuse sa fie numita obraznica. Doar nu era asa, nu
?
- George ? repeta ea interogativ. El nu raspunse.
Gifiia sacadat, cautind sa-i ridice fusta, in timp ce o
purta in brate spre un divan. George ! zise iar, cu
dificultate, fiindca si ea era excitata, dar reusi sa ridice
bratele si sa-1 impinga brutal.
- Ce e ? zise el privind-o suspicios. Si minios.
- Nu am venit aici pentru asta, zise ea.
Atunci el incepu sa rida in hohote.
- Ce ai crezut ca se va Tntimpla ? Facu doi pa§i

spre ea, privind-o feroce, precum fac animalele de
prada. De citeva zile o am tare din cauza ta.
Ea rosi infiiriata, stiind ce insemna asta. O excita
gindul ca o dorea cu atita disperare, dar incet, incet, dori
sa nu fi fost acum in aceasta incapere cu el, pe intuneric,
izolati de ceilalti.
1 5
El o prinse de brat §i o trase spre el smucind-o si

lipind-o de pieptul lui.
- Mai vreau o bucatica, Annie, murmura el. Stiu
ca si tu vrei.
- Nu, eu...incerca sa se retraga, dar el o tinea
strins. Este Balul Verii. Credeam ca...Vocea ei se stinse.
Nu putea vorbi. Nu putea vorbi despre asta fiindca
privirea lui sugera ca niciodata nu a intentionat sa o
ceara de sotie. A sarutat-o, apoi a sedus-o, rapindu-i
singurul lucru care ar fi trebuit pastrat pentru sotul ei,
iar acum se gindea ca o va mai poseda o data ?
- Vai de mine! exclama el aproape rizind. Ai
crezut ca ma voi insura cu tine. Acum chiar incepu sa
rida, iar Annelise simti cum moare ceva inlauntrul ei.
Esti frumoasa, zise batjocoritor, sa fii sigura de asta. Si
m-am distrat perfect intre pulpele tale, dar sa fim
seriosi, Annie. Nu ai un sfant, iar familia ta cu siguranta
nu are cum sa-i sporeasca pe ai mei.
Ar fi dorit sa-i raspunda. Sa-1 loveasca, dar nu
putea decit sa ramina pe loc inghetata, cu greu
intelegind cuvintele iesite de pe buzele lui.
108 JULIA QUINN
- In plus, zise el zimbind necrutator, deja am o

logodnica.
Annelise simti ca i se inmoaie genunchii, asa ca
se sprijini de biroul mamei lui.
- Cine ? scoase cu greu cuvintul.
- Fiona Beckwith, spuse el. Fiica lordului
Hanley. Am cerut-o aseara.
- Ea a acceptat ? sopti iar Annelise.
El rise zgomotos.
- Sigur ca a acceptat, Iar tatal ei - vicontele - s-
a declarat incintat. Este mezina, dar preferata lui si o sa
ne puna la dispozitie orice.
Annelise gifiia acum. Trebuia sa iasa, sa piece
din casa aceasta.
- Si ea e draguta, zise George, apropiindu-se de
ea. Surise, iar ei ii veni greata cind recunoscu acelasi
suris cu care o sedusese deunazi. Era un ticalos chipe§,
§tia asta si el. Dar ma indoiesc, continua el pervers,
trecindu-§i un deget peste obrazul ei, ca ea va fi la fel
de tirfulita cum ai fost tu.
*
- Nu, incerca ea sa spuna, dar el ii acoperi gura

cu buzele insistente, iar cu miinile incepu sa-i framinte
camea de pe pulpe. Ea se lupta, dar asta il amuza si-1
provoca si mai mult.
- Iti place sa fiu dur, asa-i ? George o ciupi rau,
si Annelise se trezi de durere. Se trezise din stupoarea
socului care o anesteziase si cu un efort maxim, se
elibera.
- Lasa-ma in pace! striga ea, dar el ridea.

Disperata, apuca primul obiect gasit pe birou, un cutit
pentru scrisori. II avertiza, fluturind arma alba in fata
lui. Nu te apropia de mine ! Te previn !
- Oh, Annie, zise el batjocoritor, apoi se napusti
spre ea, exact in clipa cind ea ridicase cutitul spre fata
lui.
- Catea ! striga el, ducindu-si mina spre obraz.
M-ai taiat.
- Vai de mine, vai de mine. Nu am vrut. Arma ii
cazu din mina, iar ea se retrase speriata, apoi se lipi cu
spatele de perete, ca si cind ar fi vrut sa scape de ea
insasi. Nu am vrut, repeta mecanic.
Totusi, poate chiar voise.
- Te omor, suiera el turbat. Printre degete i se
prelingea singe proaspat din rana, suvite subtiri
impregnindu-se rapid in gulerul alb-imaculat al camasii.
Ma auzi trimite in iad !
Annelise se strecura afara pe usa si o rupse la
fuga.
Trei zile mai tirziu Annelise se afla in fata tatalui

ei si a tatalui lui George, ascultindu-i cum pun la punct
anumite detalii.
Era o usuratica.
Ar fi putut sa-i distruga viata lui George.
Ar fi putut distruge si vietile surorilor ei.
110 JULIA QUINN
Daca ar fi ramas §i insarcinata, era numai vina

ei si nu cumva sa-i treaca prin cap ca George avea vreo
obligatie sa o ia de sotie.
Ca §i cind el ar fi trebuit sa se insoare cu fata care
1-a lasat cu o cicatrice pe viata.
Annelise simti ca-i vine sa vomite. Nu pentru ca
se aparase. Parea ca nimeni nu era de acord cu ea in
aceasta privinta. Toata lumea credea ca, daca i s-a daruit
o data, el ar fi fost indreptatit sa creada ca o va mai face
din nou.
Si acum retraia senzatia provocata de lama de
cutit strapungind obrazul. Nu se asteptase sa iasa asa.
Voise doar sa-1 fluture prin fata lui, ca sa-1 sperie.
- Atunci am stabilit, tatal ei vorbi primul. Iar tu
ar trebui sa cazi in genunchi, sa-i multume§ti lui sir
Charles, pentru ca a fost asa generos.
- Si vei parasi orasul, rosti scurt sir Charles, fara
sa mai revii vreodata. Nu vei avea nici un fel de contact
cu fiul meu ori cu alt membru al familiei mele. Nu vei
mai avea nici un contact cu familia ta. Va fi ca si cind
nu ai mai exista. Ai inteles ?
3
Ea dadu din cap, fiindu-i greu sa accepte. Nu

putea intelege asta absolut deloc. Sir Charles avea
motivele lui, dar familia ei ? Sa o repudieze definitiv ?
- Ti-am gasit o slujba, ii spuse tatal ei pe un ton
dur §i dezgustat. Sora sotiei varului mamei tale are
nevoie de o insotitoare.
Cine ? Annelise nu intelegea, dar cauta disperata
sa-1 urmareasca. Despre cine vorbea ?

- Locuieste pe Isle of Man.
- Cum ? Nu ! protesta Anne, apucindu-1 de mina
pe tatal sau. Este atit de departe. Nu vreau sa merg.
- Tacere ! tuna el, apoi o lovi peste obraz cu
dosul palmei. Annelise se clatina si era sa cada, mult
mai socata de atacul lui, decit de lovitura in sine. Tatal
ei o lovise. In toti cei saisprezece ani pe care-i avea
niciodata el nu o atinsese cu un deget, iar acum ...
- Deja esti pierduta in ochii celor care te cunosc,
suiera el necrutator. Daca nu faci cum iti spunem, vei
aduce si mai multa rusine asupra familiei tale,
distrugind si farimele de sansa pe care le mai au surorile
tale de a incheia o casatorie macar decenta.
Annelise se gindi la Charlotte, pe care o adora
cel mai mult pe lume. Si la Marabeth, de care nu a fost
niciodata apropiata...Totusi, era tot sora ei. Nimic nu
putea fi mai important.
- Voi pleca, sopti ea. Isi atinse obrazul. O ardea
si acum dupa lovitura primita de la tatal ei.
- Vei pleca in doua zile, ii spuse el. Trebuie sa ...
- Unde este ?!
Annelise tresari cind il vazu pe George intrind
in camera. Avea ochii salbatici si era transpirat. Gifiia ;
probabil ca alergase prin casa, cind a auzit ca era si ea
acolo. Avea un obraz complet bandajat. Annelise se
ingrozi cind il vazu.
- O sa te omor, striga, napustindu-se spre ea.
112 JULIA QUINN
Ea se retrase, instinctiv ascunzindu-se in spatele

tatalui ei, cautind protectie. Cu farima de dragoste pe
care o mai resimtea pentru ea, acesta se aseza in fata ei
§i ridica bratul, blocindu-1 pe atacator ; in acela§i
moment sir Charles se repezi sa-§i retina fiul.
- Vei plati pentru asta, urla George. Uita-te ce
mi-ai fa c u t! Priveste ! Atunci i§i smulse bandajul de pe
obraz, iar Annelise isi feri privirea de imaginea oribila
a ranii, o taietura rosie, lunga, in diagonals, de la timpla
pina jos, la barbie.
Nu se vindecase curat. Chiar §i ea remarcase
asta.
- Inceteaza, il admonesta sir Charles. Stapineste-
te.
George nu voia sa asculte.
- Vei atima in streang pentru asta. Ma auzi ? Voi
depune plingere la tribunal §i...
- Mai taci, il tempera tatal sau. Nu vei face asa
ceva. Daca o dai in judecata, povestea se va afla, iar fata
lui Hanley va da bir cu fugitii inainte sa poti tu spune
te rog.
- Mda, mirii George, facind un gest dezgustat. Si
tu nu crezi ca se va afla totul, cind oamenii or sa vada
asta ?
- O sa circule zvonuri. Mai ales cind asta o sa
piece din oras. Sir Charles ii arunca o privire
dispretuitoare Annelisei. Dar vor ramine doar zvonuri.
Du-te la judecator si vei aparea chiar si in presa.
Citeva clipe Annelise se gindi ca George nu va

renunta. Totusi, isi dezlipi privirea amenintatoare de pe
ea rasucindu-si capul brusc, fapt care ii provoca
singerare. Atinse rana, apoi privi singele de pe degete.
- O sa platesti pentru asta, ii zise el, indreptindu-
se lent spre ea. Poate nu azi, dar o sa platesti. Ii atinse
obrazul cu degetul plin de singe, lasind o dira in
diagonals, exact ca rana lui. O sa te gasesc, spuse cu
bucuria anticiparii. Si o sa fie o zi frumoasa cind o sa
se intimple asta.
CAPITOLUL SAPTE
Daniel nu se considera nici dandy, nici playboy,

dar trebuia spus -nim ic nu era mai placut vederii decit
o pereche de ghete frumoase.
Postasul ii aduse o scrisoare de la Hugh :
Winstead,
Dupa cum am promis, azi dimineata am fa st in
vizita la tata. Sincer, era surprins, atitfunded m-a vazut
(noi nu vorbim) .p mai ales cind i-am povestit despre
accidentul tau din ajun. Pe scurt, nu cred ca el este
responsabilpentru atacul de ieri.
Am incheiat discutia cu o reiterare a amenintarii
mele. E bine sa fi se aminteasca uneori ca actiunile tale
au si consecinte, dar mai pertinenta a fa st incintarea
mea cind l-am vazut cum se albeste la fata.
A l tau amic,
H. Prentice (in viata, atita timp cit vei f i si tu )
Astfel, mai convins ca niciodata ca siguranta lui este

asigurata, Daniel se indrepta spre Hoby’s, cel mai bun
pantofar din St James’s, unde i s-au luat masuri cu o

precizie care 1-ar fi impresionat pe insusi Galileo
Galilei.
- Nu va miscati, ii ceru domnul Hoby.
- Nu ma misc.
- Ba da.
Daniel privi in jos, spre piciorul care nu se
miscase.
Domnul Hoby fucu o grimasa revoltata.
- Alteta sa, ducele de Wellington poate sta ore in
sir fara sa se miste nici un pic.
- Totusi respira, nu ? murmura Daniel.
Domnul Hoby nici nu-si ridica privirea.
- Trebuie sa stati nemiscat, mormai el.
Insistenta lui devenise suparatoare pentru
Daniel, dar perfectiunea ghetelor confectionate in
atelierul lui il fucea sa reziste eroic.
- imi voi da silinta sa va ascult, zise Daniel bine-
dispus.
Domnul Hoby nu era deloc amuzat, ba chiar
striga la un angajat sa-i dea un creion ca sa traseze
conturul piciorului lordului Winstead.
Daniel reusi sa stea absolut nemiscat, depasind
chiar tenacitatea ducelui de Wellington, iar inainte ca
domnul Hoby sa incheie delicata operatiune, usa
atelierului se deschise brusc, iar geamul de la mijloc
mai-mai ca se sparse la impactul violent cu peretele.
Daniel sari in sus, domnul Hoby injura, asistentul lui se
116 JULIA QUINN
sperie, iar cind Daniel privi in jos, conturul labei

piciorului semana mai degraba cu o reptila ciudata.
Impresionant.
Zgomotul usii trintite a atras destul atentia, dar
faptul ca o femeie intrase, aparent intr-o situatie
disperata, o femeie care...
- Miss Wynter ?
Era chiar ea, cu buclele acelea frumoase iesindu-
i din boneta. Ciudat, Daniel o recunoscu dupa cum se
misca. Ea facu doi pasi inapoi, la rindul ei speriata de
vocea lui, asa incit se opri in rafturile cu pantofi din
spatele ei, provocind o cascada de artefacte ale dom-
nului Hoby, care incepura sa se rostogoleasca pe podea.
- Miss Wynter, repeta Daniel, apropiindu-se de
ea. Ce s-a intimplat ? Aratati de parca ati fi vazut o fan-
toma.
- Nu e nimic, zise' ea dind din cap. Eu... am...
Era... Privi afara, de-abia acum intelegind ca intrase in
magazin. Vai, exclama apoi gifiind. Imi pare atit de rau.
Se pare ca am intrat unde nu trebuie. Daca ma scuzati,
eu....Privi pe geam, afara si puse mina pe clanta. O sa
plec, spuse ea. Rasuci clanta, dar nu deschise usa. Se
lasase tacerea in magazin, toata lumea parca asteptind
ca ea sa iasa, sau sa mai spuna ceva, ori sa faca un gest.
Dar ea statea acolo, mai degraba paralizata, decit
inghetata.
Daniel o lua usor de mina si o aduse in magazin.
- Pot sa va ajut cu ceva ?
Ea se uita in ochii lui pentru prima data. Dupa

aceea privi speriata pe fereastra si se cutremura,
temindu-se parca de ce vazuse afara.
- Vom continua alta data, ii spuse domnului
Hoby. O voi conduce pe miss Wynter acum...
- Un sobolan, explica ea.
- Un sobolan ? zise asistentul ingrozit.
- In fata magazinului, spuse miss Wynter, aratind
disperata spre usa.
Lui Daniel i se paru straniu, dar ceilalti nu au
remarcat ca povestea ei era putin schimbata. Cum de
intrase in acest magazin din greseala, daca incerca sa
fuga de un sobolan ?
- A sarit peste pantoful meu, adauga ea, cu o
spaima care-1 facu pe ucenic sa tremure ca varga.
- Da-mi voie sa te conduc acasa, zise Daniel
adaugind : biata de ea a tras o sperietura oribila.
Ajungea cu explicatiile, asa ca o conduse pe miss
Wynter afara. Ea nu parea sa fie domica sa piece, asa
ca, dupa ce facura citiva pasi, Daniel o intreba §optit :
este totul in regula ?
- Ai o trasura ? il intreba ea. Daniel dadu din cap
afirmativ.
- Este putin mai sus, pe strada.
- Este acopCrita ?
Ciudata intrebare. Nu ploua, nici macar nu era
in norat.
- Se rezolva.
118 JULIA QUINN
- poti sa o aduci pina aici ? Nu cred ca pot sa

merg.
Evident, parea ca nu o mai tin picioarele. Daniel
reintra in rnagazin si ruga un ucenic sa mearga dupa
trasura. In citeva minute urcara §i trasera bine perdelele
interioare- Dupa ce o lasa citeva minute, ca sa-si revina,
Daniel o intreba calm :
. Ce s-a intimplat de fapt ? Ea il privi surprinsa.
Trebuie s3 fi fost un §obolan uria§, murmura el. Cam de
dimensiutiea Australiei, presupun.
Nu incerca sa-i aduca zimbetul pe buze, dar
totusi asta s~a intimplat, iar inima lui tresari. Greu de
inteles, dar o atil de mica schimbare a starii ei ii provoca
lui Daniel0 ernotie nea^teptata. Nu-i placea ca o vazuse
suparata. De-abia acum realiza cit de mult il afecta.
Se uita la ea cum incearca sa decida ce sa faca.
Nu era sigura ca putea avea incredere in el - i se putea
citi pe fata. Se uitape pemuletul trasurii, apoi se rezema
nelini§tita, privind in gol. Ii tremurau buzele §i, in cele
din urma, ii spuse cu glas stins, trem urat:
- pxista cineva...pe care nu doresc sa-1 vad.
Nimic altceva. Nici o explicate, nici un detaliu,
ci o simpla fraza care na§tea sute de noi intrebari.
Totusi, el nu pusese niciuna. O va face, dar nu acum.
Oricum , ea nu i-ar ft raspuns. Era uimit ca i-a spus chiar
§i atit.
. Atunci hai sa plecam din zona, zise el, iar ea
incuviintarecunoscatoare. Se indreptara spre Piccadilly
- directia gresita, dar Daniel avea sa-i dea indicatii

vizitiului mai tirziu, oferindu-i Annei timp sa-§i revina,
inainte de a se intoarce la Pleinsworth House. §i
oricum, inca nu se putea lipsi de compania ei.
Anne privea pe strada si minutele treceau. Nu

stia unde se afla, dar nici nu-i pasa. Lordul Winstead o
putea duce si la Dover si nu s-ar fi suparat, atita timp
cit erau departe, foarte departe de Piccadilly. Piccadilly
si barbatul care putea fi George Chervil.
Sir George Chervil, presupunea ea ca se nume§te
acum. Scrisorile Charlottei nu soseau cu regularitatea
sperata de Anne, dar ele aduceau vesti si erau singura
legatura cu viata trecuta a Annei. Tatal lui George
murise anul trecut, scria Charlotte, iar George ii
mo§tenise titlul de baron. Vestea ii ingheta Annei
singele in vene. II dispretuia pe raposatul sir Charles,
dar avea si nevoie de el. El a fost singurul om care putea
controla firea razbunatoare a fiului sau. Fara sir Charles
nu mai exista nimeni care sa-1 tempereze. Charlotte
insasi isi exprimase ingrijorarea; George facuse o vizita
familiei Shawcross la o zi dupa inmormintarea tatalui
sau. Incercase sa para o vizita obisnuita intre buni
vecini, dar Charlottei i s-a parut ca a pus prea multe
intrebari despre Anne.
Annelise.
Uneori trebuia sa-si aminteasca numele
persoanei care a fost cindva.
120 JULIA QUINN
Stia ca era posibil ca George sa fie la Londra.

Cind acceptase postul la familia Pleinsworth, o facuse
presupunind ca vor ramine in Dorset tot anul. Lady
Pleinsworth o ducea pe Sarah in oras pe durata
sezonului, iar celelalte trei fete isi petreceau vara in
provincie, cu guvemanta si o asistenta. Plus tatal,
desigur. Lordul Pleinsworth nu pleca niciodata din
provincie. Era mult mai interesat de ciinii lui de
vinatoare, decit de oameni, lucru care-i convenea Annei.
Daca nu era absent, era neatent si toata gospodaria parea
locuita doar de femei. Lucru minunat, de altfel.
Dar lady Pleinsworth se hotarise ca nu putea sta
departe de fetele mai mici, asa ca toti isi facusera
bagajele, ca sa piece la Londra. Pina la destinatie Anne
se consola cu ideea ca, desi George s-ar putea afla §i el
in oras, drumurile nu li se vor incrucisa niciodata.
Orasul era mare. Cel mai mare din Europa. Poate din
lumea intreaga. Desi George se insurase cu fiica unui
viconte, sotii Chervil nu frecventau aceleasi cercuri
elevate, precum faceau familiile Pleinsworth sau
Smythe-Smith. Chiar daca puteau participa la acelasi
eveniment, Anne nu ar fi fost acolo, doar era o simpla
guvemanta. Guvemanta invizibila.
Totusi, exista pericolul. Daca spusele Charlottei
erau adevarate, George primise o suma generoasa de la
socrul sau. Avea suficienti bani pentm a ramine in oras
tot sezonul. Putea chiar sa-si cumpere un loc pe o
treapta sociala mai inalta.
Doar el marturisea ca-i place agitatia orasului.

Isi amintea acest lucru. Reusise sa uite multe lucruri,
dar nu si pe acesta. Cum uitase si visul indepartat de a
se plimba prin Hyde Park la bratul sotului ei splendid.
Suspina, jelind-o pe acea tinara care fiisese, dar
nu si visul ei nebunesc. Ce naiva a fost. Ce mult gresise
cind ii citise caracterul.
- Pot sa te ajut cu ceva, ca sa te simti mai
relaxata? o intreba lordul Winstead. Nu vorbise de
citeva minute. Asta ii placea la el. Era un barbat
intelegator, cu o conversatie placuta, dar care stia si cind
sa nu vorbeasca.
Ea dadu din cap negativ, fara sa-1 priveasca. Nu
incerca sa-1 evite. Nu pe el in mod special. In clipa
aceasta ar ii evitat pe oricine. Ii sesiza o miscare, apoi
simti cum aranjeaza pema de pe bancheta. Isi aminti ca
el o salvase mai devreme. Ii observase disperarea si o
salvase, fara nici o intrebare pina acum, in trasura.
Merita multumirile ei. Chiar daca miinile ii
5
tremurau inca, mintea ei compunea doar scenarii

periculoase. Lordul Winstead nu va §ti niciodata cit de
mult o ajutase, nici cit de mult ii aprecia prezenta, asa
ca putea macar sa-i multumeasca.
Cum se intoarse spre el, altceva ii iesi de pe
buze. A vrut sa spuna Multumesc, dar in loc de asta :
- E o zgirietura noua ?
Era. Stia sigur asta. Acolo, pe obraz. Usor
inrosita, dar mai aproape de ochi.
122 JULIA QUINN
- Te-ai ranit. Ce s-a intimplat ? El clipi, evident

tulburat §i ridica o mina spre obraz. in partea cealalta,
zise ea, apoi, desi §tia cit risca, ii atinse usor obrazul cu
degetele. Ieri nu era aici.
- Ai observat, murmura el, surizind.
- Nu e un compliment, ii zise ea, fara sa se
gindeasca la ce insemna faptul ea fata lui ii devenise
atit de cunoscuta, incit observa orice schimbare
ulterioara bataii cu lordul Chatteris. Era caraghios.
- Totusi, ma simt flatat fiindca ai observat si cea
mai recenta completare la colectia mea, comenta el.
- Ca si cind ranile pe care le dobindim ne aduc
demnitate.
- Toate guvernantele sint la fel de sarcastice ?
Daca altcineva ar fi rostit aceste cuvinte, ea le
ar fi privit ca pe o rautate, un memento al pozitiei ei
sociale. Dar nu asta fusese intentia lui. Acum zimbea
relaxat.
Se uita la el insistent.
- Eviti intrebarea mea, zise. I se paru usor
stinjenit. Nu putea spune clar. Chipul lui nu trada nici o
reactie.
- Doi grobieni au incercat sa ma jefuiasca aseara,
zise el nepasator.
- Oh, nu ! striga ea, surprinzator de afectata. Ce
s-a intimplat ? Esti bine ?
- Nu e mai rau decit putea fi, recunoscu el.
Marcus mi-a facut mai mult rau la serata.
- Dar acestia erau hoti de rind ! Puteau sa te

5 5
omoare.
Atunci el se apropie putin de ea. Foarte putin.
- Ti-ar fi fost dor de mine ?
Anne simti cum roseste, dar dupa citeva secunde
isi recapata controlul.
- Multa lume ti-ar fi dus dorul, remarca ea
serioasa.
Inclusiv ea insasi.
- Mergeai pe jos ? intreba. Detalii, isi zise,
detaliile sint importante. Detaliile nu erau legate de
sentimente, ci ele ajutau la cunoasterea faptelor. A fost
in Mayfair ? Nu credeam ca e un loc atit de periculos,
spuse ea precipitat.
- Nu era in Mayfair, zise el. Dar nici departe de
acolo. Veneam pe jos de la Chatteris House. Era tirziu
si am fost neatent.
Anne nu stia unde locuieste lordul Chatteris, dar
probabil ca nu era departe de Winstead House. Toate
familiile nobile locuiau aproape unele de altele. Chiar
daca lordul Chatteris locuia la marginea cartierului
elegant, lordul Winstead nu ar fi avut nevoie sa mearga
pe jos pina acasa.
- Nu mi-am dat seama ca orasul a devenit atit de
periculos, spuse ea. Se intreba daca atacul asupra lui
avea vreo legatura cu gestul ei de a-1 spiona pe George
Chervil in Picadilly. Nu, cum sa aiba ? Ea si lordul
Winstead fusesera vazuti in public doar o data - cu o zi
124 JULIA QUINN
in urma, in Hyde Park - si oricine ii vedea ar fi inteles

ca ea fusese in acel loc doar ca guvernanta a tinerelor
lui verisoare.
i
- Poate ar trebui sa-ti multumesc fiindca m-ai

condus acasa aseara.
- Nu as putea suporta gindul sa faci nici doi pasi
singura, noaptea, zise el privind-o cu o intensitate care-
i taia rasuflarea.
Ea nu reusi sa mai spuna nimic. Era foarte atenta
la ochii lui si nu putea spune ce culoare aveau. Ea vedea
dincolo de ei, pina in profunzime....ceva. Sau poate ca
nu era nimic. Poate ca ea fusese prea expusa. Poate ca
el vedea toate secretele ei, temerile ei. Dorintele ei.
Incepu sa gifiie, apoi fucu un efort si isi muta
privirea. Ce era asta ? Mai exact, cine era ea ? Nu o
cunostea pe femeia care s-a uitat la el ca si cind si-ar fi
privit viitorul. *
Nu credea in destin. Niciodata nu a crezut ca ochii
sint ferestrele sufletului. Mai ales dupa modul in care a
privit-o cindva George Chervil.
I-au trebuit citeva secunde pina si-a recapatat
autocontrolul.
- Spui asta de parca sentimentul acesta s-ar referi
doar la mine, comenta ea cit se poate de calm. Dar stiu
ca ai fi insistat sa faci acelasi lucru pentru orice
domnisoara.
Zimbetul lui ascundea atita senzualitate, incit ea
se intreba daca doar isi imaginase intensitatea din ochii
lui, putin mai devreme.

- Multe domnisoare ar pretinde ca sint flatate.
- In clipa asta cred ca se cuvine sa spun ca eu nu
sint ca multe domnisoare.
- Ar suna potrivit, daca te-ai afla pe o scena.
- Va trebui sa o informez pe Harriet, spuse Anne
rizind. Noul ei capriciu este ca se crede scriitoare.
- Nu mai spune, chiar asa ?
- Da. De curind a inceput punerea in scena a unei
piese. E ceva deprimant, despre Henry VIII.
Daniel facu ochii mari.
- As zice ca e chiar morbid.
- Cauta sa ma convinga sa joc rolul Annei
Boleyn.
- Clar ca matusa mea nu poate sa te plateasca
suficient pentru cite inghiti.
Anne se abtinu de la orice comentariu si schimba
subiectul :
- Chiar iti multumesc pentru grija aratata
deunazi. Ma impresioneaza mult un gentleman care
pune pret pe siguranta tuturor femeilor.
Daniel se simti usor coplesit de acest compli
ment. Nu era obisnuit sa fie laudat pentru asemenea
lucruri. Anne il privea zimbind. Vedea cum se foieste
pe scaun. Presupunea ca el era obisnuit sa fie laudat
pentru ca arata bine si era sarmant. Dar pentru compor-
tamentul lui exemplar ? Banuia ca lucrul acesta trecea
neobservat.
126 JULIA QUINN
- Te doare ? intreba ea.

- Obrazul ? Dadu din cap ca nu, apoi se
contrazise singur. Mda, putin.
- Hotii arata mult mai rau decit tine ?
- Oh, mult mai rau, zise el.
- Oare acesta e scopul infruntarilor ? Sa ai grija
ca adversarul tau sa iasa mult mai rau decit tine ?
- Stii, poate chiar asa este. Ce prostie, nu crezi ?
Tocmai din cauza asta am fost si eu alungat din tara.
Ea nu cuno§tea toate detaliile duelului, d ar...
- Ce ? intreba ea. Sincer, nu cred ca si tinerii pot
fi atit de prosti.
- Pai, nu chiar, dar e cam tot acelasi lucru, zise
el. Pe mine m-a facut cineva trisor. $i era sa-1 omor
pentru asta. De ce ? De ce sa fac asta ? zise el cu o
licarire in ochi.
Ea nu raspunse. '
- Nu ca am mcercat sa-1 omor. Daniel se rezema
confortabil. A fost un accident. Tacu, iar Anne li analiza
fata. El adauga, fara sa o priveasca d irect: ma gindeam
ca e bine sa stii.
Stia §i ea. Nu parea genul de barbat care ar ucide
pe cineva atit de usor, insa simtea ca acum nu doreste
sa-i spuna mai mult. Atunci ea intreba :
- Si acum unde mergem ?
El nu raspunse imediat, ci ramase cu ochii atintiti
pe gemulet.
- Nu stiu. I-am spus vizitiului sa mearga incotro
vede cu ochii, pina ce va primi instructiuni unde sa ne

duca. Ma gindeam ca mai ai nevoie de citeva minute,
inainte de a ne intoarce la Pleinsworth House.
- E dupa amiaza mea libera, zise ea. Nu sint
asteptata prea devreme.
- Mai ai alte treburi pe care trebuie sa le rezolvi ?
- N u .. .eu .. .Da ! exclama brusc. Doamne, cum a
putut uita ? Da, mai am.
- Atunci as fi bucuros sa te conduc la locul unde
vrei sa mergi.
- Nu e mult, doar o scrisoare care trebuie depusa
la posta.
- Sa ti-o timbrez eu ? Nu am reusit sa-mi ocup
locul in Camera Lorzilor, insa presupun ca posed
privilegiul de a timbra corespondenta. Ca si tatal meu,
de altfel.
- Nu, zise ea repede, desi ar fi scutit-o de un
drum pentru a cumpara timbrul, iar pe Charlotte de o
cheltuiala la destinatie. Problema era ca, daca parintii
ei vedeau semnatura si timbrul contelui W instead...
curiozitatea lor ar fi depasit orice limite.
- Esti foarte amabil, zise Anne, dar nu pot abuza
de generozitatea ta.
- Nu o fac din generozitate. Poti sa multumesti
Postei Regale.
- Totusi, nu vreau sa profit de privilegiile tale de
corespondenta. Daca ma poti duce la un oficiu de
prim ire... Anne privi afara, pentru a se orienta. Cred ca
128 JULIA QUINN
este unul pe Tottenham Court Road. Sau, putem merge

pe High Holbom. E chiar inainte de Kingsway.
Urma o pauza.
- Vad ca ai cunostinte bune despre oficiile
postale din Londra, observa el.
- Pai, da, nu prea. Isi trase un bobimac mental,
implorindu-si creierul sa inventeze o scuza potrivita.
Pur si simplu ma fascineaza sistemul postal. E minunat.
El o privi circumspect, iar ea nu-si dadu seama
daca a crezut-o. Intimplator sau nu, acesta era adevarul.
Nutrea o mare admiratie pentru Posta Regala. Uimitor
cit de repede poti trimite un mesaj in celalalt colt al tarii.
Trei zile de la Londra in Northumberland. I se parea o
minune.
- Intr-o zi mi-ar placea sa pot merge pe urmele
unei scrisori, comenta ea..
- Pai scrisorile ajung la adresele de pe plic,
presupun.
- Dar cum ? Aceasta e minunea. El zimbi.
- Marturisesc, pina acum nu m-am gindit la
sistemul postal in termeni atit de biblici, dar mereu sint
bucuros cind mai invat ceva.
?
- E greu sa-ti imaginezi ca o scrisoare ar putea

calatori mai repede decit in ziua de azi. Doar daca nu
vom inventa zborul.
- Mai sint si porumbeii, zise el si din nou o facu
sa rida.
- Iti poti imagina un stol de porumbei ridicindu-

se in aer, ca sa ne transporte corespondenta ?
- E o perspective terifianta. Mai ales pentru cei
care merg chiar pe sub stol.
Anne rise din nou. Nu-si putea aminti cind mai
fusese atit de binedispusa si calma.
- Atunci sa mergem spre High Holborn, spuse el,
fiindca nu as incredinta scrisoarea ta aripilor porum-
beilor din Londra. Se ridica si comunica vizitiului
destinatia, apoi se aseza iar. Te mai pot ajuta si cu
altceva, miss Wynter ? Sint intru totul la dispozitia
dumitale.
- Nu, multumesc. Daca vrei sa ma conduci inapoi
la Pleinsworth H ouse...
- Atit de devreme totusi ? In dupa amiaza ta libera ?
- Am multe de facut diseara, ii marturisi ea. Vom
pleca la... Oh, dar stii deja. Miine plecam spre
Berkshire, la ...
- Whipple Hill, se oferi el.
- Exact. La sugestia ta, presupun.
- Mi s-a parut mai rational, decit sa merged pina in
Dorset.
- Dar ai...A nne se opri, apoi privi departe. Nu
conteaza.
- Ma intrebi daca am avut intentia sa merg acolo de
la bun inceput ? Dupa citeva secunde raspunse. Nu.
Anne isi umezi buzele cu virful limbii, dar nu-1
privi. Era prea periculos. Nu trebuia sa-si doreasca
130 JULIA QUINN
lucruri la care nu putea ajunge. N uputea. incercase asta

odata, iar de atunci platea pentru asta.
Mai ales ca lordul Winstead era visul imposibil de
imaginat. Daca-si permitea sa-1 doreasca, ar fi distrusa.
Dar cit de mult isi dorea sa-1 doreasca.
- Miss Wynter ? se auzi vocea lui mingiind-o ca o
briza.
- E ste...isi drese glasul, straduindu-se sa si-1
recapete si sa vorbeasca imperturbabil. Este foarte
amabil din partea dumitale ca-ti adaptezi programul la
doleantele matusii.
- Nu am facut-o pentru matusa mea, sopti el.
Presupuneam ca ti-ai dat seama.
- De ce ? sopti ea la rindu-i. Stia ca nu va trebui sa-
i explice mai m u lt; el stia la ce se referise.
Nu intrebase de ce facea asta, ci de ce o facea pentru
ea ? El nu raspunse. Cel putin nu imediat. Intr-un tirziu,
cind credea ca va trebui sa-si ridice ochii spre ai lui,
zise :
- Nu stiu.
Atunci ea isi ridica privirea. Raspunsul lui fusese
atit de sincer si neasteptat, incit nu putea sa nu-1
priveasca. Cind ochii li se intilnira, o cuprinse dorinta
intensa si salbatica de a-1 lua de mina. Pentru a stabili o
3
legatura cu el. Dar nu o fucu. Nu putea. Stia ca nu

poate, chiar daca el nu stia.
CAPITOLUL OPT
In seara urmatoare Anne cobora din trasura si

cuprindea cu privirea pentru prima data Whipple Hill.
Era o constructie frumoasa, solida si impunatoare,
situata la poalele unui deal unduitor si in apropierea
unui lac imprejmuit de copaci. Emana un aer placut, de
acasa, se gindi Anne, lucru uimitor, fiindca era resedinta
ancestrala a contilor de Winstead. Nu putea spune ca
era obisnuita cu conacele aristocratiei, dar cele pe care
le vizitase erau decorate strident si prea impunator.
Soarele era la apus deja, insa aburul portocaliu al
crepusculului plutea la orizont, incalzind putin noaptea
care se apropia cu pasi repezi. Anne era nerabdatoare
sa ajunga in camera ei, ba chiar sa manince si un bol de
supa calda, doar ca in seara precedenta bona Flanders
avusese probleme cu stomacul si ramasese la Londra,
asa ca Anne a trebuit sa preia si indatoririle acesteia.
Asadar, mai intii trebuiau instalate fetele, apoi avea sa
se ocupe si de propriile-i nevoi. Lady Pleinsworth ii
promisese o dupa amiaza libera suplimentara, pe timpul
132 JULIA QUINN
§ederii in provincie, doar ca Anne se temea ca acest

detaliu ii va scapa din memorie.
- Haideti, fetelor, le zori ea . Harriet alerga de la
o trasura la alta - in cea de-a doua se aflau Sarah §i lady
Pleinsworth - si le punea diferite intrebari copilaresti.
- Sint aici, striga Frances in joaca.
- Vad prea bine, raspunse Anne. Ai o stea de aur.
- Pacat ca nu ai stele de aur adevarate.
- Daca as avea stelute de aur adevarate, raspunse
Anne usor agasata, nu as mai fi nevoita sa fiu
guvemanta voastra.
- Touche, zise Frances cu admiratie.
Anne li facu semn cu ochiul. Se simtea foarte
incintata fiindca o pustoaica de zece ani o admira.
- Unde sint surorile tale ? zise, apoi striga: H arriet!
Elizabeth !
Harriet aparu topaind de-a-ndaratelea.
- Mama spune ca pot minca la masa cu adultii cit
timp stam aici.
- Ooooh, Elizabethei nu-i va placea deloc lucrul
acesta, proroci Frances.
- Ce nu-i va placea ? intreba Elizabeth. Nu-ti
vine sa crezi ce mi-a spus Peggy adineauri. Peggy era
camerista lui Sarah. Anne o placea, desi era foarte
birfitoare.
- Ce a spus ? intreba Frances. Harriet va minca
la masa cu adultii cit stam aici.
5
Elizabeth ofta revoltata.

- Dar asta e absolut nedrept. Peggy spunea ca

Sarah a zis ca Daniel a zis ca miss Wynter va minca la
masa cu ei.
- Asta nu se va intimpla, le asigura Anne. Ar fi
ceva absolut neobisnuit - o guvernanta sta cu familia
doar atunci cind este chemata, altminteri ea are treaba
ei. Se uita cu drag la Frances si adauga : voi minca la
masa cu voi.
Acesta era rezultatul imbolnavirii bonei
Flanders. Anne nu-si imagina la ce se gindise lordul
Winstead cind a propus ca ea sa li se alature la cina.
Daca miscarea era menita sa o puna intr-o postura
defavorabila, atunci ii reusise. Stapinul conacului invita
la cina o guvernanta ? Mai degraba putea iesi in public
spunind ca incearca sa o atraga in patul sau. Lucru pe
care ea chiar avea senzatia ca el il face. Nu ar fi fost
prima data cind ar fi trebuit sa respinga avansuri
nedorite de la sefii ei.
Insa ar fi fost prima data cind o particica din ea
dorea sa cedeze.
- Buna searaera lordul Winstead, care iesise pe
terasa sa-i intimpine.
- Daniel ! striga Frances. Se rasuci pe calciie,
improscindu-le cu praf pe surorile ei, dupa care alerga
spre el si se arunca in bratele lui, dezechilibrindu-l.
- Frances ! o certa lady Pleinsworth. Esti mult
prea mare, ca sa mai sari de gitul varului tau.
- Dar nu ma deranjeaza, le zise el surizator. ()
134 JULIA QUINN
ciufuli dragastos pe frunte pe Frances si primi rasplata

unui zimbet larg. Frances o intreba pe mama sa:
- Daca sint prea mare ca sa mai sar in bratele lui
Daniel, asta inseamna ca sint suficient de mare cit sa
pot minca la masa adultilor ?
- Nici sa nu te gindesti, raspunse lady
Pleinsworth intepata.
- Dar Harriet...
- ....este cu cinci ani mai mare decit tine.
- Ne vom simti grozav in camera copiilor, o
anunta Anne, apropiindu-se sa o preia din preajma
lordului Winstead. Acesta se intoarse spre ea, privind-
o cu o familiaritate care ii infierbinta pielea. Era sigura
ca avea de gind sa-i spuna ceva referitor la invitatia de
a cina cu familia, asa ca adauga tare, ca sa fie auzita de
toata lumea : in mod normal eu iau cina la mine in
camera, dar cum bona Flanders e bolnava, sint mai mult
decit fericita sa maniac alaturi de Elizabeth si Frances
in camera copiilor.
- Si de data aceasta e§ti salvatoarea nostra, miss
Wynter, ciripi lady Pleinsworth. Nu §tiu ce ne-am face
fara dumneata.
- Mai intii serata, apoi asta, interveni lordul
Winstead pe un ton aprobator.
Anne il studie, cautind sa desluseasca motivul
pentru care rostise acele cuvinte, dar el deja isi concen-
trase atentia asupra lui Frances.
- Poate vom organiza un concert cit sintem aici,

sugera Elizabeth. Ar fi foarte distractiv.
Desi era greu de deslusit in lumina amurgului,
Annei i se paru ca-1 vede pe lordul Winstead alb la fata.
- Nu mi-am adus viola, spuse ea repede. Si nici
vioara Harrietei.
- Ce spuneti daca...
- Si nici contrabasul tau, ii zise Anne lui Frances.
- Ei, dar aici este Whipple Hill, interveni lady
Pleinsworth. Nici o casa Smythe-Smith nu ar fi
completa fara o gama diversificata de instrumente
muzicale.
- Cred ca puteti sa cautati, zise lordul Winstead
incurajator.
- Asa voi face ! Miss Wynter, ma ajuti ?
- Desigur, murmura Anne. Parea o idee
stralucita, datorita careia statea cit mai departe de
familie.
- Cum Sarah se simte mai bine, nu vei mai fi
nevoita sa cinti la pian de data aceasta, sublinie
Elizabeth.
- Sa intram cu totii, le zise lordul Winstead. Nu
e nevoie sa va schimbati de hainele cu care ati calatorit.
5 1
Doamna Barnaby a pregatit o cina informala, la care

putem lua parte toti, inclusiv Elizabeth si Frances.
$i dumneata, miss Wynter.
El nu a spus asta. Nici nu s-a uitat spre ea, insa
Anne a simtit cuvintele nerostite.
136 JULIA QUINN
- Daca vreti sa luati cina en fam ille, zise Anne

cu delicatete, adresindu-i-se doamnei Pleinsworth, v-a§
fi recunoscatoare daca mi-ati permite sa ma retrag in
camera mea. Sint destul de obosita dupa drum.
- Desigur, draga mea. Trebuie sa-ti faci rezerve
de energie pentru toata saptamina. Ma tern ca te vom
epuiza. Biata bona.
- Nu vrei sa spui biata miss Wynter ? intreba
Frances.
Anne zimbi la remarca ei. Adevarat.
- Nu te teme, miss Wynter, spuse Elizabeth. Nu-
ti vom da batai de cap.
- Nu?
Elizabeth lua o fata nevinovata.
- Sint dispusa sa fac probleme de matematica
toata saptamina.
Lordul Winstead rise discret, apoi i se adresa
A n n ei:
- Sa rog pe cineva sa te conduca in camera ?
- Multumesc, milord.
- Urmeaza-ma. Ma ocup eu de dumneata. Le
spuse apoi matusii §i veri§oarelor: ceilalti oaspeti ai mei
sint invitati in sala de mic dejun. Doamna Barnaby a
aranjat masa acolo, fiindca va fi o cina relaxata.
Anne nu mai avu incotro §i trebui sa-1 urmeze pe
holul central, apoi prin galeria cu portrete. Figurile
acelea elizabetane parca o priveau cu superioritate.
Cauta cu privirea dupa vreun valet, sau o camerista, sau
alta persoana care ar fi putut sa o conduca in camera ei,

dar erau singuri. Cu exceptia celor douazeci de stramosi
Winstead de pe pereti.
Ea ramase cu miinile impreunate in fata.
- Sint sigura ca te grabesti sa te alaturi familiei.
Poate o camerista...
- Ce fel de gazda as mai fi ? puse el intrebarea
discret. Daca te-as lasa la usa ca pe un simplu bagaj.
- Poftim ? murmura ea alarmata. Doar nu voia
sa zica....
El zimbi ca un lup lacom.
- Eu o sa te conduc pina la camera ta.
Daniel nu intelegea ce dracusor o fi pus stapinire

pe el, dar miss Wynter era adorabila cum privea
curioasa spre cel de-al treilea conte de Winstead.
Adevarul era ca intentionase sa cheme o camerista care
sa o conduca in camera, dar nu putea rezista acelei cute
delicate, pe care o remarcase pe nasul ei.
- Lord Winstead, incepu ea, sint convinsa ca iti
dai seama de necuviinta unui...asemenea....
- Oh, stai linistita, zise el, bucuros ca o scuteste
de dificultatea de a exprima ideea. Virtutea ta este in
siguranta cu mine.
- Dar nu si reputatia mea !
Aici avea dreptate.
- Voi fi rapid ca un...Se opri. Ei bine, ca orice
este rapid si absolut neatragator.
138 JULIA QUINN
Ea il privi uluita, ca §i cind i-ar fi crescut o

pereche de coarne. Coarne neatragatoare. El zimbi
strengareste.
- Voi cobori la cina atit de repede, incit nimeni
nu va realiza ca te-am insotit.
»
- Nu despre asta e vorba.

- Nu ? Spuneai ca te temi pentru reputatia ta.
- Ma tem, dar...
- Atunci voi fi atit de iute, o intrerupse el, punind
punct oricarei forme de protest inventata de ea, incit nu
voi avea nici macar timp sa te violez, chiar daca asta
era intentia mea.
- Lord Winstead ! tresari ea.
Ce prostie a scos pe gura. Dar efectul fusese
amuzant.
- Glumesc, o linisti el. Ea il privea inca
nedumerita. Am glumit cind am spus asta, explica el
grabit. Nu glumesc cu ceea ce simt.
Nici acum ea nu comenta. Apoi isi reveni.
- Cred ca ai innebunit putin.
- Cu siguranta, este posibil, zise el curtenitor.
Facu semn spre un coridor care ducea in aripa vestica.
Te rog sa vii pe aici. Astepta o clipa, apoi adauga : nu
se poate spune ca ai de ales.
Ea tresari, iar atunci Daniel realiza ca a spus
ceva cu totul inadecvat. Inadecvat din cauza vreunui
eveniment din trecutul ei, intr-un moment cind chiar nu
avusese de ales.
Dar la fel de inadecvat si pentru ca era nepotrivit,

oricare ar fi fost trecutul ei. El nu era genul de barbat
care ciupeste cameristele pe ascuns, nici care incolteste
tinerele la petreceri. Intotdeauna incercase sa se poarte
respectuos cu femeile. Nu avea nici o justificare pentru
a nu-i oferi acelasi tratament domnisoarei Wynter.
- Te rog sa ma ierti, zise si isi pleca mult capul,
respectuos. M-am purtat impardonabil.
Ea deschise gura, apoi clipi uluita. Nu §tia daca
poate sa-1 creada, fiindca realiza intr-o tacere apasatoare
ca nehotarirea ei ii fringea inima.
- Scuzele mele sint sincere, adauga el.
- Sigur ca da, le primi ea, la fel de sincer. Daniel
spera ca era iertat. Ar fi spus acelasi lucru si daca nu 1-
ar fi iertat, din politete.
- Permite-mi sa-ti explic, totusi, ca atunci cind
am spus ca nu ai de ales, nu m-am referit la slujba
dumitale in casa matusii mele, ei mai curind fiindca pur
§i simplu nu cunosti deloc casa aceasta.
- Sigur ca da, repeta ea.
El se simti obligat sa mai spuna ceva
fiindca...fiindca....Fiindca nu suporta gindul ca ea si-ar
forma o parere proasta despre el.
- Orice musafir ar fi fost in aceeasi situatie,
continua el, sperind ca nu transformase totul intr-o
scuza deplorabila.
Ea intentiona sa spuna ceva, dar se abtinu,
probabil pentru ca ar fi urmat acelasi ”Sigur ca da".
140 JULIA QUINN
Daniel astepta calm - cum ea statea in acelasi loc, in

fata tabloului celui de-al treilea conte - multumit doar
sa o priveasca, insa ea rupse tacerea.
- Iti multumesc.
El facu o miscare gratioasa, eleganta si
politicoasa, in acelasi mod in care procedase de
nenumarate ori. Se simtea in acelasi timp eliberat. Era
umilitor, sau, mai exact, coplesitor.
- Nu esti genul de barbat care sa profite, spuse
ea, iar in momentul acela el intelese.
Cineva o ranise. Anne Wynter stia ce inseamna
sa fie la mila unei persoane mai putemice. Daniel simti
cum in suflet i se cuibareste furia. Sau poate regretul.
Sau mihnirea.
Nu stia ce simte. Era prima data in viata lui cind
gindurile i se amestecau in cap, asemeni unei tornade
care rasuceste totul cu o'viteza ametitoare. Era sigur
doar de faptul ea i-a trebuit o forta uimitoare pentru a
nu sterge diferentele dintre ei si sa se abtina sa nu o
imbratiseze. Trupul lui o tinea minte, ii memorase
mirosul, curbele sinuoase, pina si temperatura pielii.
O dorea. O dorea pur si simplu .
Totusi, familia lui il astepta la cina, iar stramosii
lui il fixau cu privirile lor incadrate in ramele
tablourilor, iar ea —fem eia in discutie - il privea atit de
neajutorata, incit ii fringea inima.
- Daca esti draguta sa astepti aici, zise el, chem o
camerista sa te conduca in camera.
- Multumesc, rosti ea si facu o reverenta.

Daniel se indrepta spre capatul opus al galeriei, iar
cind ajunse acolo, se intoarse si o vazu stind exact in
acelasi loc, exact asa cum o lasase.
- S-a intimplat ceva ? intreba ea.
- Voiam doar sa stii.. .incepu el brusc.
Ce ? Ce anume voia sa stie ? Nu mai stia de ce a
vorbit.
Era nebun. Dar stia deja acest lucru. A fost nebun
chiar din prima clipa cind a cunoscut-o.
- Lord Winstead ? intreba ea, cind vazu ea nu si-a
terminat fraza.
- Nu e nimic, mormai el, apoi se intoarse, sperind
ca va putea pleca de acolo. Dar picioarele refuzau sa-1
asculte si mintea lui ii comanda sa.. .se miste. Fa un pas.
Du-te !
Brusc se intoarse, cu disperarea celui care voia sa
mai arunce o privire spre ce lasa in urma.
- Cum doriti, spuse ea modesta.
Instantaneu, fara a se gindi la consecintele actiunilor
sale, se trezi revenind la ea.
- Exact, rosti el.
- Pardon ? zise ea complet nedumerita. Nedumerita
dar si nelinistita.
- Cum doresc, repeta el. Asta ai spus.
- Lord Winstead, nu cred c a ...
142 JULIA QUINN
Daniel se opri la vreo douazeci de centimetri in fata

ei. O distanta de siguranta, doar ca acum nu mai avea
incredere totala in el insusi.
- Nu ar trebui sa faci asta, sopti ea.
Dar decizia lui era luata deja.
- Doresc sa te sarut. Asta voiam sa stii. Fiindca,
daca nu o voi face si se pare ca nu, fiindca nu este ce-ti
doresti, cel putin nu in momentul acesta...dar, daca nu
o voi face, trebuie sa stii ca asta mi-am dorit. Facu o
pauza si privi lacom la gura ei, la buzele camoase si
tremurinde. Si acum mi-o doresc.
Auzi suieratul delicat al aerului respirat prin buzele
acelea, iar cind o privi in ochi, isi dadu seama ca si ea
il dorea. Nu o va saruta acum ; a inteles ca nu era mo
mentul potrivit. Dar trebuia sa li aduca la cuno§tinta
asta. Ea trebuia sa stie exact ce-si dorea el. Ce-§i dorea
si ea, cu conditia sa-si permita libertatea de a vedea asta.
- Acest sarut, continua el, cu o senzualitate greu de
reprimat. Acest sarut... visez la el cu o fervoare care imi
zdruncina sufletul. Flabar nu am de ce visez la el, dar
mi-1 doresc inca din clipa in care te-am vazut la pian si
dorinta s-a intensificat in fiecare zi care a trecut de
atunci.
Ea inghiti cu greu, iar licaririle luminarii se arcuiau
pe gitul ei delicat. Nu spuse nimic. Era bine ; nici el nu
se astepase.
- Doresc sarutul, reveni el cu glas ragusit, apoi
doresc mai mult. Doresc lucruri pe care nici macar nu
ti le imaginezi.
Au ramas asa, amindoi, cu privirile inlantuite de
pasiune.
- Dar mai presus de toate, sopti el iar, doresc sa te
sarut.
Glasul ei blind se auzi intr-un final, aproape ca o
rasuflare usurata :
- Si eu doresc.
CAPITOLUL NOUA
$i eu doresc.
Era furioasa.
Alta explicate nu exista. In ultimele doua zile mai
tot timpul Tsi enumerase in gind toate motivele pentru
care nu-si putea permite sa-1 doreasca pe acest barbat,
iar acum, in primul moment cind erau complet singuri,
intr-un loc izolat, ea spunea asta ?
Isi acoperi gura cu palma, habar n-avea daca din
pricina socului, sau fiindca doar degetele ramasesera
singurele parti ale corpului care presimteau acum,
incercind sa o impiedice sa faca o greseala capitala.
- Anne, sopti el, tintuind-o cu o privire ravasitor de
intima.
Nu miss Wynter, ci Anne. Deja isi lua libertati pe
care ea nu i le permisese inca : o chema pe numele mic.
Totusi, nu-si putea exprima revolta, desi ar fi trebuit.
Acum, cind ii spusese Anne, era prima data cind simtea
ca acesta era numele ei adevarat. Opt ani de zile si-a
spus Anne Wynter, dar pentru restul lumii ea era miss
Wynter. Nimeni din viata ei nu i-a spus Anne. Absolut
nimeni.
Nici macar nu realizase asta pina in momentul
acesta. Credea ca va dori sa fie Annelise din nou, cind
va reveni la o viata in care singura ei grija sa fie
alegerea rochiei pentru ziua respective. Acum, auzindu-
l pe lordul Winstead §optindu-i numele, realiza ca agrea
femeia care devenise. Chiar daca evenimentele care au
adus-o in acest punct nu-i erau deloc pe plac, la fel ca
si teama permanenta ca George Chervil o putea gasi
intr-o zi si o putea distrage, dar ii placea de ea insasi.
Gindul era uluitor.
- Poti sa ma saruti doar o data ? sopti ea. Fiindca si
ea si-o dorea. Voia sa simta gustul perfectiunii, chiar
daca ii era clar ca nu-1 putea dobindi vreodata. Poti sa
ma saruti o data, fara sa mai faci asta niciodata ?
Daniel simti ca i se impaienjenesc ochii si nu reusi
sa vorbeasca. Atit de mult se retinea, incit ii tremura
buza inferioara §i i se auzea rasuflarea precipitata.
Ea era din nou dezamagita. La ce s-a gindit oare
cind i-a cemt acest lucru ? Un sarut, apoi nimic ? Un
singur sarut, cind §i ea stia ca doreste mult mai mult ?
Era...
- Nu stiu, zise el tulburat.
Ea il privi din nou. Intensitatea cu care o tintuiau
ochii lui era coplesitoare, ca si cind ea reprezenta
salvarea lui. Fata nu i se vindecase inca, avea vinatai
sub ochi §i zgirieturile ii brazdau pielea, dar in clipa
146 JULIA QUINN
aceea era cel mai frumos chip pe care ea 1-a vazut

vreodata.
- Cred ca o data nu va fi sufficient.
Cuvintele lui erau incitante. Ce femeie nu §i-ar fi
dorit sa fie atit de dorita ? Totu§i, latura ei precauta, cea
rationale, o vedea indreptindu-se pe un drum periculos.
Mai facuse asta o data, cind s-a indragostit de un barbat
care nu s-ar fi Tnsurat cu ea niciodata. Singura diferenta
era ca de data asta ea intelegea acest aspect. Lordul
Winstead era conte si raminea un conte, iar cu lnfati-
sarea §i farmecul lui, societatea avea sa-si redeschida
in fata lui bratele cit de curind.
Iar ea ce era ? O guvemanta ? O falsa guvemanta,
a carei istorie de viata incepuse in 1816, cind coborise
de pe bac, ingrozita si cu rau de mare, apoi a pus
piciorul pe solul stincos din Isle of Man. Anne Wynter
s-a nascut in ziua aceea, iar Annelise Shawcross...
Ea disparuse. Se evaporase ca si aburul valurilor
oceanului dimprejurul ei.
Chiar nu conta cine este. Anne Wynter...Annelise
Shawcross...Niciuna din ele nu era o partida potrivita
pentru Daniel Smythe-Smith, conte de Winstead,
viconte de Streathermore si baron Touchton of Stoke.
El avea mai multe nume decit ea. Era nostim.
Dar nu prea. Ale lui erau toate reale. Trebuia sa si
le pastreze. Ele erau emblema pozitiei sale, a tuturor
motivelor pentru care ea nu avea ce sa caute alaturi de
el acum, la o distanta atit de periculoasa.

Chiar si asa, isi dorea acest moment. Voia sa-l
sarute, sa-l simta cum o stringe in brate, sa se topeasca
in imbratisarea lui §i in noaptea care-i invaluia. Blinda
misterioasa, reverberind de promisiuni....
Cum era sa iube§ti un conte.... ?
El o lua de mina, iar ea ii permise. I§i inlantui
degetele cu ale ei §i, cu toate ca nu o trase spre el, ea
simti pulsatia §i mesajul fierbinte, care i-au facut se se
apropie. Corpul ei §tia ce are de facut. Stia ce-si doreste.
I-ar fi fost atit de usor sa-l refuze, daca inima ei nu
ar fi dorit aceasta apropiere.
- Nu-ti pot promite asta, sopti el, dar iata ce-ti spun.
Chiar daca nu ma saruti acum, daca eu ma intorc §i plec
la masa, prefacindu-ne ca nu s-a intimplat nimic, nu-ti
pot promite ca nu te voi mai saruta niciodata. Ii ridica
mina spre buze. Ea isi scosese manusile in trasura, iar
acum simtea fumicaturi si fiori de placere acolo unde o
atingeau buzele lui.
Inghiti in gol. Nu stia ce sa spuna.
- Pot sa te sarut acum, fara promisiuni, zise el. Sau,
putem sa nu facem nimic, la fel, fara promisiuni. Tu
alegi.
Daca in glasul lui ar fi perceput aroganta, ea ar fi
gasit taria sa se retraga. Daca postura lui ar fi fost
agresiva, ori daca ar fi existat o singura nuanta de
seductie in exprimarea lui, ar fi fost cu totul diferit.
148 JULIA QUINN
Doar ca el nu o ameninta. Nici macar nu-i facea

promisiuni. Pur si simplu ii spunea adevarul. Si o lasa
sa aleaga. Trase aer in piept. Lasa usor capul pe spate
si so p ti:
- Saruta-ma.
MTine va regreta asta. Sau poate ca nu. Acum insa,
pur si simplu nu-i pasa. Distanta dintre ei se topise, iar
bratele lui puternice si calde au inlantuit-o. Iar cind
buzele lui s-au contopit cu ale ei, i se paru ca-1 aude
rostindu-i numele din nou.
- Anne.
Era un oftat. O tinguire. O binecuvintare.
Fara pic de ezitare, si ea il atinse, trecindu-si
degetele prin buclele lui negre. Acum, dupa ce o facuse,
practic rugindu-1 sa o sarute, dorea si ea totul. Voia sa
devina stapina pe viata ei, macar in momentul acesta.
- Rosteste-mi numele, murmura el, cu buzele
stergindu-i obrazul in sus, spre lobul urechii. ii simti
caldura rasuflarii penetrindu-i pielea, ca un balsam.
Totusi, nu a reusit. Era ceva prea intim. Oare de ce, nu
stia, dupa ce a tremurat cind si-a auzit numele pe buzele
lui, cind era in bratele lui deja si acolo ar fi dorit sa
ramina toata viata.
Totusi, inca nu era pregatita sa-i spuna Daniel.
Scoase un oftat, sau ceea ce putea fi luat drept
geamat, apoi isi odihni trupul in bratele lui. II simtea
parca arzind.
El isi cobori usor miinile spre fundul ei, pe care-1

acoperi cu palmele, apoi o ridica asa, lipita de el,
apasind-o blind pe el, ca sa o faca sa simta dovada
nevoii de a o avea. Cu toate ca stia ca ar fi trebuit sa
simta revolta pentru prezenta ei aici, linga el, ea se
cutremura de placere.
Era atit de bine sa se simta dorita cu atita disperare.
Ea. Nu vreo guvernanta draguta, pe care o puteai
impinge printr-un colt, ca sa o pipai. Nu insotitoarea
vreunei doamne al carei nepot credea ca ea trebuie sa-i
fie recunoscatoare pentru atentie.
Chiar nu ca o tinara, care parea o prada usoara.
Lordul Winstead o dorea pe ea. O voia chiar si
atunci cind nu a stiut cine este. In seara aceea, la
Winstead House, cind a sarutat-o...El crezuse atunci ca
este fiica vreunui duce si ca ar fi fost onorat sa o ia de
sotie, inainte de a fi singur cu ea pe un hoi intunecat.
Nu avea importanta fiindca nu au schimbat decit citeva
cuvinte, dar el o dorea si acum, nu fiindca s-ar fi gindit
ca poate profita de ea.
Totusi, ratiunea invinse asupra dorintei ei, fiindca
era spectrul realitatii, asa ca ea se retrase din sarutarea
patimasa.
- Trebuie sa te intorci, zise ea, cu glas tremurat.
Toata lumea te asteapta.
El dadu din cap afirmativ, privind-o cu niste ochi
pierduti si salbatici, ca si cind nu stia ce pusese
150 JULIA QUINN
stapinire pe el. Anne intelese, fiindca si ea simtea

acelasi lucru.
- Ramii aici, ii spuse el. Voi trimite o camerista sa
te conduca in camera ta.
Ea il privi cum se departeaza cu pasi ezitanti,
profund tulburat.
- Dar asta, spuse el intorcindu-se brusc, cu un brat
ridicat spre ea, nu s-a terminat inca. Apoi adauga pe un
ton in egala masura atititor, senzual, dar §i h o ta rit: nu
se poate termina.
De data aceasta nu mai era de acord cu el. Unul din
ei trebuia sa gindeasca. Trebuia sa se termine.
Vremea in Anglia nu este un subiect care sa se

recomande prin sine, dar atunci cind soarele e vizibil si
aerul piacut, nu exista tara mai agreabila, in special
dimineata, cind lumina rozalie cade piezis pe iarba
scinteind de roua.
Daniel se simtea excelent mai ales azi, cind cobora
la micul dejun. Prin toate ferestrele patrundeau razele
aurii, scaldind casa intr-o aura celesta, iar aroma de
bacon i se furisa pe sub nas. Cu o seara inainte a sugerat
ca Elizabeth §i Frances sa ia micul dejun cu restul
familiei, nu in camera copiilor.
Era oricum o munca in plus pentru cei implicati in
pregatirea mesei si evident, el nu dorea sa fie scutit de
compania lor. Revenise acasa dupa trei ani lungi si grei.
Le-a spus tuturor ca era vremea sa stea cu familia, mai

ales cu veri§oarele dragalase, care se schimbasera mult.
Sarah s-a uitat la el cu sarcasm, cind facuse aceasta
constatare, iar matusa lui se mirase de ce nu prefera
compania propriei mame si a surorii lui. Oricum, era
maestru in a fenta relatiile cu doamnele din familie
atunci cind ii convenea, mai ales ca veselia celor mai
tinere din familia Pleinsworth acoperea sonor orice alte
argumente.
Se stabilise a§adar. Elizabeth si Frances coborau la
micul dejun in sufragerie, cu ceilalti, iar miss Wynter
trebuia sa le insoteasca, evident. Astfel micul dejun
devenea un moment absolut agreabil.
Se indrepta spre sufragerie si mai amnca o privire
spre restul incaperilor, unde un valet inspirat deschisese
toate ferestrele ca sa lase aerul cald sa patrunda
inauntru. Pasarile ciripeau, cerul era albastru, iarba era
verde(ca dintotdeauna, dar acum i se parea un detaliu
nemaipomenit), iar el o sarutase pe miss Wynter. Mai
avea un pic si topaia de bucurie, la gindul acesta.
Fusese incredibil. Minunat. Un sarut care le-a anulat
pe toate celelalte dinainte. Chiar nu stia ce facuse cu
toate celelalte femei pina la ea, fiindca atunci cind
buzele lui le atingeau pe ale lor, acelea nu erau sarutari.
Nu ca sarutul de aseara.
Ajunse in sufragerie, unde o vazu pe miss Wynter
in picioare, linga bufetul cu mincare. Orice gind de a
152 JULIA QUINN
flirta cu ea muri, cind o vazu pe Frances, care era

instruita sa-si mai puna putina mincare in farfurie.
- Dar nu-mi place scrumbia, zise Frances.
- Nu trebuie sa le maninci pe toate, raspunse
rabdatoare miss Wynter. Nu vei rezista pina la cina doar
cu o feliuta de bacon. Ia si putina omleta.
- Dar nu-mi place asa.
- De cind ? o intreba miss Wynter, suspicioasa. Sau
probabil exasperata. Frances strimba din nas si se apleca
sa miroasa platoul cu omleta.
- E prea moale.
- Dar asta se poate aranja, interveni Daniel, decis
sa-si faca simtita prezenta.
- Daniel !exclama Frances, entuziasmata brusc.
El arunca o privire furisa spre miss Wynter - nu se
putea gindi la ea ca Anne, decit atunci cind o stringea
in brate. Reactia ei temperata paru anulata de roseata
care-i imbujora obraju.
- O rog pe bucatareasa sa-ti pregateasca omleta
proaspata, zise el, mingiind-o pe cap.
- Nu o sa faci asta, zise miss Wynter. Ouale sint
pregatite perfect. Ar fi o risipa nejustificata de mincare
sa i se faca alta.
El o privi pe Frances, ridicind din umeri si rise.
- Nu putem sa o pacalim pe miss Wynter. Ce-ar fi
sa alegi altceva, care sa-ti placa ?
- Nu-mi place deloc scrumbia.
El arunca o privire spre platoul cu scrumbii, strimba

din nas §i zise :
- Nici mie. Nu §tiu cui ii place, cu exceptia surorii
rnele, care crede-ma, miroase a peste toata ziua. Frances
facu iar ochii mari, contrariata.
Daniel o in treb a:
- Iti place scrumbia ?
- Foarte mult, zise ea.
- Pacat, ofta el si i se adresa lui Frances. Va trebui
sa-l avertizez pe lordul Chatteris despre asta, mai ales
ca se va casatori cu Honoria. Nu-mi imaginez ca va dori
sa sarute pe cineva a carei gura miroase a scrumbie.
Frances duse mina la gura si incepu sa rida pe-
nfundate. Miss Wynter il admonesta din priviri.
- Mi se pare o conversatie absolut nepotrivita pentru
copii.
La care el spuse doar a tit:
- Dar pentru adulti ?
- Nu, raspunse ea zimbindu-i.
- Pacat, ofta el.
- Voi minca piine prajita, anunta Frances. Cu munti
de dulceata.
- Te rog doar un munte, o sfatui miss Wynter.
- Bona Flanders ma lasa sa iau doi munti.
- Eu nu sint bona Flanders.
- Ca sa vezi, remarca Daniel amuzat.
Miss Wynter il privi dojenitor.
154 JULIA QUINN
- In fata copiilor. Zau asa, o certa el in §oapta,

fiindca se apropiase de urechea ei. Unde sint ceilalti ?
intreba mai tare, apoi Iua o farfurie si se indrepta spre
tava cu bacon. Totul era mai gustos cu bacon. Viata era
mai placuta cu bacon.
- Elizabeth §i Harriet vor cobori curind, raspunse
miss Wynter. Nu stiu ce fac lady Pleinsworth si Sarah.
Nu sintem aproape de camerele lor.
- Lui Sarah nu-i place sa se trezeasca devreme,
explica Frances, privind-o pe miss Wynter, in timp ce
umbla la dulceata.
Miss Wynter nu o scapa din ochi nici ea, iar Frances
se opri dupa prima lingurita, apoi merse la locul ei,
evident dezamagita.
- Nici matusii tale nu-i place sa se trezeasca
dimineata, ii zise ea lui Daniel, luindu-si pe farfurie
bacon, oua, piine prajita, placinta... Era o mare
amatoare de mic dejun copios, observa el. Un cub de
unt, o portie medie de gem de portocale, apoi....
Nu si scrumbii.
Scrumbii. Cel putin de trei ori mai mult decit ar
putea consuma un om obisnuit.
- Scrumbii ? Chiar trebuie ? intreba el.
- Ti-am spus ca-mi plac.
Sau, mai exact, el ii explicase ca scrumbia este cea
mai buna armura impotriva sarutului.
- Practic, scrumbia este mincarea nationals in Isle
o f Man, spuse ea, adaugindu-§i un ultim pestisor firav

pe farfurie.
- Am studiat la geografie Isle of Man, se amesteca
Frances. Populatia de acolo se numeste Manx. Exista
pisici Manx. Singurul lucru bun de acolo este cuvintul
Manx. Daniel nici macar nu comenta. Ultima litera e
”x”, explica Frances, desi nimeni nu o intelegea.
Daniel decise sa lase problema ”x”-urilor
neclarificata §i se aseza la masa alaturi de miss Wynter.
- Nu e o insula foarte mare, comenta el. Nici nu ma
gindeam ca sint atitea de invatat.
- Dimpotriva, spuse ea. Insula are o istorie foarte
bogata.
- Si mult peste, desigur.
- Desigur, confirma miss Wynter, intepind o
scrumbie. E singurul lucru de acolo de care mi-este dor.
Daniel o privi curios. Afirmatia era stranie din
partea unei femei care vorbea foarte putin despre
trecutul ei.
Frances interprets comentariul cu totul diferit, asa
ca musca din piinea prajita cu gem si o intreba pe
guvemanta e i :
- Atunci de ce ne obligi pe noi sa o studiem ?
Miss Wynter o privi, deloc impresionata.
- Recunosc, nu pot alcatui un plan de lectie pentru
Isle o f Man. Apoi se uita la Daniel si continua : sincer,
nu as sti cu ce sa incep.
156 JULIA QUINN
- Are dreptate, o ajuta Daniel. Nu poate preda o

lectie despre ceva ce nu stie.
- Mai bine am invata despre Isle of Wight, care e
mult mai aproape, protesta Frances. Am putea sa
mergem acolo. Isle of Man este foarte departe.
- Este in Marea Irlandei, de fapt, o informa Daniel.
- Niciodata nu stii unde te poate duce viata, zise
miss Wynter. Cind eram de virsta ta, afla ca nici eu nu
credeam ca voi pune vreodata piciorul pe Isle of Man.
Era ceva solemn In tonul ei, iar Daniel si Frances
tacura. Miss Wynter ridica din umeri, apoi isi vazu de
scrumbiile din farfurie si zise destul de incet :
- Nu stiam nici ca o pot localiza pe harta.
Urma din nou o tacere, chiar mai stinjenitoare.
Daniel decise ca era timpul sa dezmorteasca atmosfera,
asa ca se gindi sa gaseascaun subiect mai inteligent.
- Am niste bomboane mentolate in birou.
Miss Wynter se intoarse spre el, apoi clipi.
- Poftim ? zise ea.
- Excelent ! interveni Frances. Sa uitam de Isle of
Man. Ador bomboanele mentolate.
- Si dumneata, miss Wynter ? o intreba el.
- Si ei ii plac, spuse Frances.
- Poate mergem in centru, sa mai cumparam,
propuse Daniel.
- Parca spuneai ca mai ai, ii reaminti Frances.
- Da. Privi alarmat spre scrumbiile din farfuria
domnisoarei Wynter. Dar am impresia ca nu vor fi de

ajuns.
- Te rog, T1 avertiza miss Wynter, intepind cu
furculita inca o scrumbie, pe care o minca in liniste. Nu
pe socoteala mea.
- Dar eu cred ca ar fi pe socoteala tuturor.
Frances se uita incruntata la guvemanta ei, apoi la
varul glumet, dar nu intelegea nimic din schimbul acela
de replici.
- Nu inteleg despre ce vorbiti, zise ea exasperata.
Azi avem lectia in aer liber, ii spuse ea lui Daniel. Vrei
sa vii cu noi ?
- Frances, interveni miss Wynter. Sint sigura ca
varul tau....
- Ar fi mai mult decit incintat sa va insoteasca,
prelua Daniel imediat. Chiar ma uitam ce zi calduroasa
si insorita e azi.
j
- In Italia nu era soare si cald ? intreba Frances.

- Era, dar nu la fel ca aici. Minca o bucatica de
bacon, care de asemenea nu era ca acela din Italia.
Orice altceva de mincare era mai bun acolo, dar nu si
baconul, spuse el. Acolo mirosurile erau diferite,
gusturile, aerul era parca mai uscat. Peisajul era
minunat, desigur, mai ales cel de la mare, dar...
- Si aici sintem la mare, il intrerupse iar Frances. Ne
aflam la doar zece mile distanta de Whipple Hill, nu-i
asa ?
158 JULIA QUINN
- Ceva mai mult de atit, zise Daniel, dar nu poti

compara Canalul nostru cu Marea Tireniana. Apa uneia
este verde-cenusiu, salbatica, iar apa celeilalte este de
un albastru-sticlos.
- Mi-ar placea sa vad un ocean de culoare albastru-
sticlos, ofta miss Wynter, ginditoare.
- E ceva spectaculos, recunoscu el. Dar tot nu e
acasa.
- Oh, dar mi se pare ceva spectaculos, insista ea, sa
te afli pe apa si sa nu-ti fie rau.
El rise, de$i nu intentionase.
- Sa inteleg ca intotdeauna ai rau de mare ?
- Cumplit.
- Eu nu am rau de mare, zise Frances.
- Dar tu nu ai calatorit pe apa, sublinie miss Wynter.
- Adica nu am rau de mare, zise Frances trium-
fatoare. Sau, ar trebui sa spun ca niciodata nu am avut
rau de mare.
- E§ti o guvemanta deosebita, ii spuse Daniel.
Anne se posomori, fiindca probabil nu-i placea sa i
se tot aminteasca acest lucru. Era momentul evident sa
schimbe subiectul, asa ca zise :
- Am uitat cum am ajuns sa discutam despre Marea
Tireniana. Era...
- Era fiindca eu am intrebat de Italia, relua Frances.
- ...ceva legat de lectiile voastre en plein air, relua
el, stiind exact cum se ajunsese la acest subiect.
Spuneam ca de-abia astept sa va insotesc.

Elizabeth aparu si ea, apoi Daniel se apropie de
miss Wynter si-i zise, profitind de celelalte dialoguri
paralele :
- Sper ca nu te deranjeaza prezenta mea in dupa
amiaza aceasta la lectii.
Stia ca era imposibil ca ea sa-i raspunda altfel decit
cu: ”sigur ca nu”, ceea ce o si auzi spunind. Era o ocazie
buna de a porni o conversatie. Astepta ca ea sa-si
termine de mincat ouale, apoi adauga :
- Mi-ar face placere sa dau o mina de ajutor, daca
se poate.
Ea se sterse delicat la gura cu servetul alb, apoi
spuse :
- Sint sigura ca fetele vor fi mult mai recunoscatoare
daca vei lua parte la lectie.
- Iar tu ? zimbi el tachinind-o.
- $i eu voi fi la fel de recunoscatoare, admise ea fara
rautate.
- Atunci asta voi face, se decise el. Sper ca nu ai in
plan sa faci vreo disectie, in aceasta dupa amiaza ?
- Noi facem doar vivisectii si asta in clasa, replica
ea pe un ton sarcastic.
El incepu sa rida in hohote, astfel ca atrase atentia
celor trei surori : Elizabeth, Frances si Harriet. Erau
curioase §i pareau ca se aseamana atit de mult, momen-
tul de curiozitate le desenase pe fete aceleasi trasaturi.
160 JULIA QUINN
- Lordul Winstead intreba despre planul nostru

pentru lectia de azi, le explica miss Wynter.
Ele tacura, fiindca nu li se parea prea interesanta
continuarea pe aceasta tema, asa ca se concentrara
asupra bucatelor din farfurie.
- Ce vom studia dupa amiaza ? intreba Daniel.
- Dupa amiaza ? repeta Anne. La zece si jumatate
sa fiti pregatiti sa plecam.
- Atunci de dimineata, rectified el.
- Mai intii geografie, nu despre Isle o f Man,
completa ea vazind fetele revoltate ale fetelor, toate
tintuind-o cu privirea. Apoi aritmetica §i la sfirsit
literatura.
- Preferata mea! se entuziasma Harriet, asezata linga
Frances.
- $tiu, raspunse miss Wynter. De aceea o pastram la
urma. Doar asa sper sa-ti captez atentia la celelalte.
- Pot sa citesc si eu una dintre operele mele ? intreba
Harriet timid.
- Stii ca studiem operele lui Shakespeare §i...
Miss Wynter se uita la Harriet, apoi la Daniel si avu
privirea unui miel la taiere, dar gasi puterea sa o intrebe
pe Harriet :
- Ai adus cu tine si piesele tale ?
- Sigur ca da. Nu plec nicaieri fara ele.
- Nu se stie cind ai ocazia sa si pui in scena una
dintre ele, sugera cu malitiozitate Elizabeth.
SAIUBE§TI UN CONTE 161
- Da, de aceea, dar si pentru ca ma tem de foe.

Daniel stia ca nu trebuia sa ceara detalii, dar nu se
putu abtine.
- Foe ?
- Acasa, zise ea. Daca Pleinsworth House ia foe si
arde din temelii, cit timp noi sintem aici ? Munca mea
de-o viata ar fi distrusa.
- Daca Doamne fereste Pleinsworth House ar arde
din temelii, te asigur ca am avea griji mult mai impor-
tante decit pierderea mizgilelilor tale.
- Ma tem de grindina, anunta Frances. Si de lacuste.
- Ai citit vreodata o piesa de-a verisoarei tale? il
intreba miss Wynter pe Daniel.
El dadu din cap negativ.
- Sint asemanatoare cu aceste conversatii, de fapt,
zise ea, apoi anunta ceva :
- Atentie, toata lumeae Julius Caesar, vom studia
una dintre piesele Harrietei.
- Sa studiem ? intreba Elizabeth ingrozita.
- Sa citim, se corecta miss Wynter. Poti alege tu pe
care dintre ele, ii zise Harrietei.
- Vai de mine, va fi foarte dificil, marturisi Harriet
lasindu-si furculita pe farfurie, apoi duse mina la inima,
reflectind.
- Nu pe cea cu broasca, zise Frances. Fiindca eu ar
trebui sa fiu broasca.
- Esti o broasca foarte buna, o complimenta miss
Wynter.
162 JULIA QUINN
Daniel tacea, urmarindu-le interesat schimbul de

replici. Dar §i ingrozit.
- Totusi, mormai Frances.
- Stai linistita, Frances, zise Harriet, batind-o usor
pe umar. Nu vom juca Mla$tina broa$telor. Pe asta am
scris-o acum multi ani. Ultima mea lucrare este mult
mai nuantata.
- Cit de avansata esti cu aceea despre Henry VIII ?
o intreba miss Wynter.
- Pun pariu ca vrea sa-ti taie capul? murmura
Daniel. Doar voia sa-ti dea tie rolul Annei Boleyn, nu-i
asa ?
- Nu este gata inca, zise Harriet. Trebuie sa revi-
zuiesc actul intii.
- I-am zis ca ii trebuie un unicorn, spuse Frances.
Daniel continua sa-i sopteasca la ureche A n n e i:
- Vrei sa spui ca va trebui sa joe eu unicomul ?
- Daca ai noroc.
Atunci el intoarse brusc capul spre ea.
- Ce vrei sa spui cu asta ?
- Harriet! striga ea. Trebuie sa alegem totusi o piesa.
- Bine, bine, zise Harriet, ridicindu-se cu solem-
nitate. Cred ca vom interpreta....
CAPITOLUL ZECE
- Strania, Trista Tragedie a Lordului Finstead...

Reactia lui Daniel poate fi rezumata prin doar doua
cuvinte : Oh si Nu.
5
- Finalul este chiar foarte optimist, ii zise Harriet.

Expresia fetei lui, catalogata undeva intre uluit si
oripilat, adauga si impietrit repertoriului.
- Dar ai cuvintul tragedie in titlu.
- Poate ar trebui sa schimbi asta, spuse Frances
incruntindu-se. Nu cred ca Strania, Trista Comedie ar
f i mai potrivit..
- Nu, sigur ca nu, reflecta Harriet. Ar trebui sa
rescriu complet totul.
- Dar Finstead, insista Daniel. Chiar asa ?
Harriet se uita la el si-1 intreba :
5
- Crezi ca numele lui rezoneaza cumva cu ceva legat

de peste ?
Oricit de mult incercase miss Wynter sa se abtina si
chiar reusise sa nu rida pina atunci, in acest moment ea
pierdu batalia cu sine si izbucni in ris.
- Ajuta-ma. Te rog .. .spuse el in soapta.
164 JULIA QUINN
Ea dadu din cap, semn ca a inteles si li spuse

Harrietei.
- Cred ca lordul Winstead s-a referit la calitatile
rimei din titlu.
- Dar nu rimeaza, spuse Harriet contrariata.
- Pentru Dumnezeu, exploda Elizabeth. Finstead,
Winstead ?
Harriet tresari, intelegind de-abia acum.
- Nu mi-am dat seama! exclama ea.
- Evident, comenta sora ei.
- Cred ca la tine m-am gindit cind am scris piesa, ii
spuse Harriet lui Daniel. Dupa expresia afisata, Daniel
intelese ca ar fi trebuit sa se arate flatat, asa ca schita
un zimbet.
- Au fost mereu cu gindul la tine, li spuse miss
Wynter.
- Va trebui sa schimb numele, ofta exasperata
Harriet. Va fi mult de munca. Va trebui sa copiez
intreaga piesa. Lordul Finstead este prezent aproape in
toate scenele, sa stii. Ii zise apoi lui Daniel : el este
protagonistul.
- Am presupus eu asta, zise el sec.
- Va trebui sa joci rolul lui.
- Nu am cum sa ma eschivez de la asta, nu-i asa ? o
intreba el pe miss Wynter.
- Ma tern ca nu, zise ea vadit amuzata.
- Exista si un unicorn ? intreba Frances. Eu as fi un
unicorn perfect.
- As prefera sa fiu eu unicornul, marturisi Daniel
intristat.
- Prostii ! interveni miss Wynter. Tu trebuie sa
joci rolul eroului nostru.
La care Frances replica :
- Unicomii pot fi eroi.
- Ajunge cu unicomii ! ii admonesta Elizabeth.
Frances scoase limba la ea.
- Harriet, zise miss Wynter. Cum lordul
Winstead nu a citit piesa ta inca, poate ar fi bine sa-i
spui cite ceva despre personajul lui.
Harriet se intoarse cu fata spre el, extrem de
incintata.
- O sa-ti placa sa joci rolul lordului Finstead. Era
un barbat foarte chipes.
- Era ? zise Daniel dregindu-si glasul.
- A izbucnit un incendiu, explica pe scurt,
folosind o intonatie dramatica si un oftat, din care
Daniel deduse ca personajul fusese victima acelui
incendiu.
- Stai putin, zise el privind-o alarmat pe miss
Wynter. Doar nu izbucneste focul si pe scena, nu-i asa ?
- Oh, nu, raspunse Harriet in locul ei. Cind
incepe piesa, Lordul Finstead este grav desfigurat. Apoi,
dindu-si seama ca trebuia sa se exprime mai prudent,
adauga : ar fi mult prea periculos sa avem foe pe scena.
166 JULIA QUINN
Mai ales ca nu ar fi nevoie sa te ajutam noi cu perso-

najul. Tu esti deja... Facu semn spre fata ei, ca sa se stie
la ce se referea.
El habar n-avea despre ce vorbeste.
- Zgirieturile tale, il lamuri Frances aproape
soptit.
- Ah, da, zise Daniel. Desigur. Chiar ca stiu cite
ceva despre cum e sa fii desfigurat.
- Macar nu vei mai avea nevoie de machiaj, se
oferi Elizabeth.
Daniel ii multumea lui Dumnezeu pentru micile
favoruri, dar Harriet rastuma situatia.
- Da, cu exceptia negilor.
Daniel isi retrase imediat multumirile.
- Harriet, zise el privind-o ca pe un adult, trebuie
sa-ti spun, nu sint un bim actor de drama.
- De aceea piesele mele sint grozave. Toata
lumea se poate dislra, dacajoaca in ele.
- Nu stiu sigur, zise Frances. Mie nu mi-a placut
cind am jucat rolul broastei. M-au durut picioarele a
doua zi.
- Poate e mai bine sa alegem Mlastina cu broas-
te, sugera cu inocenta miss Wynter. Anul acesta se poar-
ta pantalonii verzi pentru barbati. Cu siguranta lordul
Winstead are ceva de culoarea aceasta in garderoba sa.
- Nu joc rol de broasca, zise el fulgerind-o cu
privirea. Decit daca vei juca si tu.
- In piesa este o singura broasca, raspunse sec

I larriet.
- Dar nu se numea Mlastina cu broaste ? intreba
el, desi stia prea bine. La plural? Dumnezeule,
conversatia asta il zapacise complet.
- Asta e si ironia, spuse Harriet.
Daniel simti cum il ia durerea de cap.
- Cel mai bine ar fi ca varul Daniel sa citeasca
piesa, il salva Harriet. Dupa micul dejun voi aduce
paginile. Poti citi cit tirnp noi facem orele de geografie
si matematica.
El avu senzatia ca prefera geografia si
matematica. Nici macar nu-i placea geografia. Nici
matematica.
- Va trebui sa gasesc un nume pentru lordul
Finstead, continua Harriet. Daca nu fac asta, se va crede
ca el esti chiar tu, Daniel. Doar daca...se opri aici, lasind
frazei o intonatie descendenta, cu efect dramatic.
- Doar daca ce ? intreba el, desi era mai mult ca
sigur ca nu vrea sa auda raspunsul.
- Presupun ca nu ai calarit niciodata un armasar
cu spatele nu ?
El deschise gura, dar nu ie§i nici un sunet.
Presupunea ca este iertat pentru acest deficit minor,
fiindca, hai sa fim seriosi, un armasar ? Cu spatele ?
- Daniel ? insista Elizabeth.
- Nu, reusi el sa articuleze. Bineinteles ca nu.
168 JULIA QUINN
I Iarriet dadu din cap dezamagita:

- Ma gindeam eu.
Astfel, Daniel ramase cu senzatia ca nu se ridi-
case la un anumit nivel. Lucru absolut absurd. §i exas-
perant.
- Sint aproape sigur, zise Daniel, ca nu exista om
de pe planeta noastra care poate calari cu spatele un
armasar.
- Mda, depinde, zise miss Wynter.
Lui Daniel nu-i venea sa creada ca ea incuraja
acest discurs.
- Vreti sa spuneti ca barbatul sta pe cal cu
spatele, sau calul se deplaseaza de-a-ndaratelea ?
- Amindoua, raspunse Harriet.
- Nu cred ca este posibil, replica miss Wynter,
iar Daniel aproape a crezut ca ea luase in serios acest
subiect. De-abia cind se intoarse si-i vazu fata si
» » 5
zimbetul larg, a inteles :a fusese pacalit. Doar ca nu si-

a ales un adversar pe masura. Avea si el cinci surori.
Evident, ea nu avea nici o sansa. I se adresa lui H arriet:
- Ce rol va juca miss Wynter ? o intreba el.
- Dar eu nu voi juca nici un rol, i-o reteza miss
Wynter. Eu nu joc niciodata.
- Si de ce, ma rog ?
- Eu supervizez.
- Pot superviza eu, se oferi Frances.
- Ba nu poti, o opri Elizabeth, cu vehementa si
autoritatea surorii mai mari.
- Daca trebuie sa supervizeze cineva, atunci acel

cineva voi fi eu, spuse Harriet. Doar eu am scris piesa.
Daniel statea la masa rezemat intr-un cot,
sprijinindu-si barbia in palma si studiind-o atent pe miss
Wynter, pina cind aceasta incepu sa se foiasca nervoasa
pe scaun. In cele din urma, nemaiputind sa-i suporte
privirea insistenta, rabufni :
- Ce este ?
- Oh, absolut nimic, ofta el. Ma gindeam ca nu
te-am crezut o lasa.
Cele trei fete Pleinsworth tresarira simultan, iar
ochii lor mari, treceau pe rind, de la miss Wynter la
Daniel, ca si cind ar fi urmarit un meci de tenis. Lucru
pe care el chiar credea ca il fac, iar acum era rindul
domnisoarei Wynter sa serveasca.
- Nu e vorba de lasitate, replica ea. Lady
Pleinsworth m-a angajat sa-i pastoresc cele trei fiice
mai mici pina la virsta adulta, cind vor putea intra in
compania femeilor educate, in timp ce Daniel incerca
sa patrunda sensul explicatiei ei infantile, ea adauga :
pur §i simplu imi fac datoria pentru care am fost
angajata.
Cele trei perechi de ochi ramasera atintite asupra
domnisoarei Wynter, apoi se indreptara spre Daniel.
- Cu siguranta o misiune nobila, consimti el, dar
educatia lor poate fi completata prin urmarirea atenta a
exemplului tau de exceptie.
170 JULIA QUINN
Ochii se intoarsera iar spre miss Wynter.

- Ah, zise ea, tragind de timp in mod intentionat,
dar in atitia ani ca guvemanta am invatat ca nu sint
talentata la momentele dramatice. Nu doresc sa le
intoxic mintile cu un talent atit de trist ca mine insami.
- Talentele tale dramatice sunt oricum superioare
celor pe care le posed eu.
- Poate e adevarat, dar tu nu esti guvernanta lor.
- Ai perfecta dreptate, zise el, dar e irelevant.
- An contraire, spuse ea. Ca var al lor nu se
asteapta nimeni sa le dai exemplu de comportament de
doamna.
- Te distrezi, nu-i asa ? zise el aplecindu-se spre
ea.
Ea surise. Doar putin.
- Foarte mult.
- Cred ca dialogul lor e mai bun decit piesa
Harrietei, zise Frances, asteptind acum replica lui
Daniel.
- Scriu tot ce aud, spuse Harriet.
Danile o privi si nu se putu abtine din ris. Stia ca
era imposibil sa scrie cu furculita, fiindca asta tinea in
mina.
- De fapt, introduc totul in memorie, ca sa pot
reproduce dialogul mai tirziu, recunoscu ea.
Daniel reveni cu privirea spre miss Wynter.
Arata atit de bine. Parul negru era strins intr-un coc
elegant, fiecare suvita de par statea la locul ei. Nimic

din infatisarea ei nu era ie§it din comun si totusi...
Radia de frumusete.
Cel putin in ochii lui. Probabil §i pentru ochii
oricarui barbat din Anglia. Daca Harriet, Elizabeth si
Frances nu vedeau asta, era doar fiindca erau fete, mai
ales foarte tinere. Evident, nu o priveau ca pe o rivala.
Neintinate nici de gelozie, nici de prejudecati, ele o
vedeau exact asa cum ea isi dorea sa fie vazuta : loiala,
inteligenta, sclipitor de inteligenta.
Si draguta, evident. Era un lucru straniu, dar
habar nu avea de unde-i venise acest gind, insa era
aproape convins ca domnisoarei Wynter ii placea sa fie
draguta, exact asa cum ura faptul ca era frumoasa.
Iar din aceste motive el o considera fascinanta.
- Spune-mi, miss Wynter, zise el intr-un final,
alegindu-si cu grija cuvintele, ai incercat vreodata sa
joci Tntr-una din piesele Harrietei ?
Acum ea se vazu incoltita de o intrebare cu
raspuns da-sau-nu, lucru care nu o bucura deloc.
- Nu, zise ea dezarmata.
- Si nu crezi ca a venit vremea ?
- Cred ca nu.
Privirea lui insistenta o coplesea.
- Daca eu joe in piesa, atunci vei juca si tu.
- Va fi un lucru bun, spuse Harriet. Sint douazeci
de personaje, miss Wynter, iar fara tine, fiecare dintre
noi ar trebui sa joace cinci.
172 JULIA QUINN
- Daca intri, va trebui sa jucam fiecare cite patru.

- Fapt care reprezinta o reducere de douazeci la
suta ! conchise Elizabeth triumfatoare.
Daniel vorbea din aceeasi pozitie, sprijinindu-si
capul pe mina si se apleca usor spre ea, ca sa dea
impresia de considerate sporita.
- Nici un compliment pentru excelenta aplicatie
a abilitatilor lor matematice, miss Wynter ?
Daniel o vazu ca mai are un pic si da in clocot,
revoltata de conspiratia celorlalti impotriva ei. Totusi,
guvemanta din ea nu putea rezista sa nu sublinieze :
- V-am spus eu ca va va fi folositor sa puteti
aduna si scadea in minte.
Harriet facu ochii mari de entuziasm.
- Asta inseamna ca vei juca ?
Daniel nu stia care va fi reactia ei la urmatoarea
remarca, asa ca nu lasa sa-i scape ocazia si spuse,
venind in sprijinul ei :
- Bravo, miss Wynter. Cu totii trebuie sa mai
iesim citeodata din zona noastra de confort. Sint mindru
de dumneata.
Privirea pe care i-o arunca ea exprima clar
cuvintele : te voi spinteca de viu, mfumuratule. Doar ca
nu putea verbaliza aceste ginduri in fata copiilor, asa
incit el jubila vazind-o cum se enerveaza si mai tare.
Sah-m at!
-Miss Wynter, cred ca ai juca bine rolul reginei
cea rea, spuse Harriet.

- Exista o regina rea, se auzi Daniel, ca un ecou,
foarte incintat.
- Sigur ca da, zise Harriet. In toate piesele exista
o regina rea.
Frances ridicase mina.
- Si un uni...
- Sa nu te aud, mini Elizabeth.
Frances privi crucis si duse cutitul la frunte,
fixindu-1 ca pe un com, apoi necheza.
- Atunci am stabilit, zise Harriet. Daniel va fi
lordul Finstead, doar ca ii voi schimba numele ceva mai
tirziu ; miss Wynter va fi regina cea rea, Elizabeth va
fL.aici se opri, privind-o cu interes pe sora sa, care o
urmarea cu suspiciune nedisimulata.
- Elizabeth va fi printesa cea frumoasa, anunta
Harriet, spre uimirea Elizabethei.
- Dar eu ? intreba Frances.
- Valetul, raspunse Harriet fara nici o ezitare.
Frances intentiona sa protesteze.
- Nu, nu, spuse Harriet. E cel mai bun rol, crede-
ma. Vei avea multe de facut.
- Doar ca nu vei fi un unicorn, murmura Daniel.
Frances lasa capul intr-o parte evident
resemnata.
- In urmatoarea mea piesa, marturisi Harriet, voi
cauta sa includ un unicorn.
174 JULIA QUINN
Frances o ameninta cu pumnul ridicat in aer.

- Dar numai daca vei inceta sa vorbesti despre
unicorn i acum.
- Subscriu acestei motiuni, spuse Elizabeth, mai
mult ca pentru sine.
- Foarte bine, adauga Frances. Fara unicomi.
Macar pentru o vreme.
- Atunci vom decide mai tirziu pentru rolurile
mai mici, zise Harriet.
- Dar tu ? intreba Elizabeth.
- Eu voi fi zeita soarelui §i lunii.
- Povestea devine din ce in ce mai stranie, puncta
Daniel.
- A§teapta pina la actul sapte, ii spuse miss
Wynter.
- Sapte ? intreba el nelinistit. Sint sapte acte ?
- Douasprezece, il corecta Harriet, dar stai
linistit, tu joci doar in unsprezece. Asa, miss Wynter,
cind vrei sa incepem repetitiile ? $i daca se poate sa
facem asta in aer liber ?
Miss Wynter se uita la Daniel, in cautarea
raspunsului.
- Harriet este dramaturgul, zise el, ridicind din
umeri.
- Voiam sa spun ca putem incepe dupa
terminarea lectiilor, dar fiind multe acte, va scutesc de
geografie si matematica, timp de o zi.
Se auzira urale entuziaste, pina si Daniel se

alatura valului de bucurie generala.
- Doar nu in fiecare zi ai ocazia sa fii ciudat si
trist.
- Sau rau.
- Sau rau, repeta el. Sper ca nu mor la final, nu ?
Ea dadu din cap negativ. Ce usurare, trebuie sa
recunosc. As fi un cadavru oribil.
Miss Wynter incepu sa rida. Fetele terminara de
mincat, apoi iesira. Ei doi au ramas la masa, privind
razele de soare patrunzind in camera.
- Ma intreb, spuse el, oare vom ajunge sa fim si
imoral i ?
- Poftim ? intreba ea.
- Trist, ciudat si rautacios sint, dar mi-ar placea
sa fiu si imoral. Tie nu ?
Ea dadu sa spuna ceva, dar rasufla ceva mai tare,
fapt care ii trimise lui fiori pe sira spinarii. Ar fi dorit
sa o sarute.
Totul parca il indemna sa o sarute. Se sirntea din
nou foarte tinar, perpetuu indragostit, numai ca acum
era cu totul diferit. La universitate flirtase cu toate fetele
cunoscute, le fura saruturi, acceptindu-le atunci cind
erau oferite gratis.
Acum era altceva. Nu dorea o femeie. O dorea
pe ea. Daca trebuia sa-si petreaca intreaga dupa amiaza
176 JULIA QUINN
fund trist, ciudat si desfigurat doar pentru a se afla in

compania ei, atunci merita.
Apoi i§i aminti de neg.
- Sa stii ca nu-mi lipesc nici un neg, ii spuse el
hotarit.
Totusi, orice barbat trebuie sa stabileasca si niste
5 7 5 3
limite.
CAPITOLUL UNSPREZECE
§ase ore mai tirziu Anne isi aranja pe umeri salul

negru, simbolul reginei cea rea; recunostea si ea ca nu
mai petrecuse demult o dupa amiaza atit de placuta.
Era si ridicola, da; absolut fara valoare acade-
mica, insa pur si simplu agreabila.
Se distrase la culme.
Distractie. Nu-si amintea ultima data cind se
distrase.
Toata ziua au repetat. De citeva ori au trebuit sa
ia pauza, pentru a face fata hohotelor de ris.
- Nu o vei mai atinge niciodata pe fata mea!
intona ea, fluturind un bat deasupra capului. Elizabeth
se feri.
- Oh ! tresari Anne. Ce rau imi pare. Esti bine?
- Da, o linisti Elizabeth.
- Miss Wynter, iar iesi din personaj! o admonesta
Harriet.
- Era sa o lovesc pe Elizabeth, explica Anne.
- Nu-mi pasa.
- Mie imi pasa, zise Elizabeth indignata.
178 JULIA QUINN
- Poate ar fi mai bine sa nu folosesti un bat, o

sfatui Frances.
Harriet ii arunca o privire sfredelitoare, apoi li
se adresa celorlalti :
- Am putea sa revenim la scenariu ? zise pe un
ton sarcastic si mustrator.
- Sigur ca da, raspunse Anne studiindu-si partea
de scenariu. Unde eram? Ah, da, sa nu-mi lovesti fata
si asa mai departe.
- Miss Wynter.
- Oh, nu, nu repetam textul, pur si simplu cautam
replica.
- Dar nu vreau sa o lovesc, spuse lordul
Winstead, cu atita dramatism inch ar fi facut sa plmga
o sala intreaga din Drury Lane. Vreau sa o iau de sotie.
- Niciodata. •
- Nu, nu, nu, miss Wynter ! exclama Harriet. Nu
pari destul de suparata.
- Da, nu prea par, recunoscu Anne. Fata e putin
cam neroada. M-am gindit ca regina cea rea ar fi
bucuroasa sa scape de ea.
Harriet ofta prelung, ca dupa o grea suferinta.
- Fie cum spui tu, dar regina cea rea nu o
considera neroada pe fiica ei.
- Eu cred ca e cam neroada, zise si Elizabeth.
- Dar tu esti fiica ei, spuse Harriet.
- Stiu. Toata ziua am citit scenariul. Este o

i
idioata.
in timpul acestor schimburi de replici incomode,
lordul Winstead se apropie si mai mult de Anne si-i
spuse :
- Ma simt ca un batrinel libidinos, care incearca
sa se insoare cu Elizabeth. Ea rise amuzata. Presupun
ca nu vrei sa schimbati rolurile.
- Cu tine ?
- Cu Elizabeth, zise el serios.
- Dupa ce ai zis ca sunt o regina cea rea perfecta.
Multumesc, nu cred.
- Nu vreau sa despic firul de par in patru, dar am
impresia ca am zis despre tine ca esti perfecta in rolul
de regina cea rea.
- Oh, da. Cu atit mai mult. Ai vazut-o pe
Frances ? intreba Anne.
El facu semn cu capul intr-o parte.
- Cred ca scormoneste prin tufisurile de acolo.
Anne ii urmari privirea, absolut nedumerita.
- Scormoneste ?
- Zicea ca face repetitii pentru urmatoarea piesa.
Nici acum Anne nu intelese la ce se refera.
- Pentru urmatoarea piesa in care va juca rolul
unui unicorn.
- Ah, da, desigur. Anne rise. E o tinara foarte
tenace.
180 JULIA QUINN
Lordul Winstead zimbi, iar Anne simti fluturi in

stomac. Avea un zimbet devastator. Usor malitios,
ademenitor, dar cu...Anne nu putea descrie nuanta in
cuvinte, insa ll simtea ca este un barbat bun, onorabil,
cu diseemamint, care indiferent cit de fermecator ar fi
zimbit unei femei...
Stia ca el nu i-ar putea face nici un rau. Nici
chiar in tatal ei nu credea ca poate avea atita incredere.
- Ai devenit foarte serioasa dintr-o data, zise
lordul Winstead.
- Ah, nu am nimic, zise Anne, trezindu-se din
visare, sperind ca nu roseste. Uneori trebuia sa-si
aminteasca faptul ca acest om nu avea cum sa-i citeasca
gindurile. Se uita spre Harriet si Elizabeth, care se
certau si acum, desi subiectul nu mai era acelasi, ci
inteligenta, (mai degraba lipsa acesteia) tinerei printese,
iar disputa era in toi.
Dumnezeule mare, chiar vorbeau ceva despre un
mistret ?
- Cred ca avem nevoie de o pauza, zise ea.
- Afla de la mine ceva, spuse lordul Winstead.
Eu nu voi juca rolul mistretului.
- Nu cred ca trebuie sa-ti faci griji pe tema asta,
il linisti Anne. Frances va face tot posibilul sa puna
mina pe rol.
El se uita la ea, ea la el, apoi izbucnira amindoi
intr-un ris incontrolabil, astfel incit atrasera atentia celor
doua surori, care au pus punct disputei.

- Ce-i asa nostim? intreba Harriet, dupa care
urma Elizabeth, cu o intrebare plina de suspiciune :
- Rideati de mine ?
- Rideam de toate, spuse lordul Winstead,
stergindu-si lacrimile de la colturile ochilor. Chiar si de
noi insine.
- Imi este foame, anunta Frances, scotindu-si
capul dintr-un tufi§. Avea citeva frunze agatate de rochie
si ciudat, din crestet, i se vedea ivindu-se un betisor.
Anne nu-si putea imagina ca acela se voia a fi comul
unui animal fantastic, dar efectul era totusi unul reusit.
- Si mie imi e putin foame, spuse Harriet.
- Nu vreti ca una dintre voi sa dea o fuga pina
acasa si sa roage bucatareasa sa pregateasca un cos
pentru picnic ? sugera Anne. Tuturor ne-ar prinde bine
ceva de mincare.
- Merg eu, se oferi Frances.
- Vin si eu cu tine, spuse Harriet. Cel mai bine
ma gindesc atunci cind merg.
Elizabeth se uita intii la fete, apoi la cei doi
adulti.
- Ei bine, nu am de gind sa stau aici singura, le
zise ea, privind cind la surorile ei, cind la cei doi,
considerind ca adultii nu sint o companie pe placul ei.
Asadar cele trei fete pornira spre casa, in pas vioi.
Anne le urmari departindu-se, gindindu-se serios
182 JULIA QUINN
ca acum nu ar fi trebuit sa fie singura, in pare, cu lordul

Winstead, doar ca nu putea inventa o obiectie plauzibila
in momentul acesta. Era trecut de ora prinzului, mai la
o b ie c t: se distrase atit de bine incit cu greu ar fi putut
inventa o obiectie pentru orice in clipa aceea. Zimbea
si ar fi dorit ca zimbetul acela sa nu piara de pe chipul
ei.
- Cred ca ai putea sa-ti scoti salul, sugera lordul
Winstead. Nimeni nu trebuie sa fie rau permanent.
Anne rise, mingiind fisia matasoasa.
- Nu §tiu ce sa zic. Mi se pare amuzant sa fiu rea.
- Cred §i eu. Marturisesc, sint cam gelos pe
rautatile tale. Bietul lord Finstead, sau cum l-o chema
pina la urma, ar putea sa-si dea silinta la mai multe rele.
Mi se pare un tip cam ghinionist.
- Da, dar el ramine cu printesa la final, ii aminti
Anne, iar regina cea rea-urmeaza sa traiasca tot restul
vietii ei intr-o mansarda.
- Fapt care riuica problema, zise el, de ce este
povestea lordului Finstead una trista? Partea cu ciuda-
tenia imi este clara, dar daca regina cea rea va ramine
toata viata intr-o mansarda...
- Este mansarda lui, il intrerupse Anne.
- Ah, facu el, retinindu-§i risul. Atunci asta
schimba totul.
Apoi incepura iar sa rida. Amindoi. Din nou.
- Si mie imi e foame, zise ea. Sper ca fetele sa
nu intirzie prea mult.
Apoi simti cum lordul Winstead li ia mina intr-a

sa.
- Eu sper sa intirzie indeajuns de mult, sopti el.
O apropie de el, iar ea ii permise, mult prea fericita in
momentul acela pentru a-si aminti in cite feluri ar fi
putut el sa-i fringa inima. Ti-am zis ca te voi mai saruta,
sopti din nou.
- Mi-ai zis ca vei incerca.
Buzele lui le cautau pe ale ei, le-au gasit si au
ramas asa, contopite.
- §tiam ca voi reusi. O mai saruta o data, iar ea
se departa foarte putin, doar cit sa-i spuna :
- Esti mult prea sigur de tine.
- Mm-hmm. Buzele lui cautara coltul gurii ei,
apoi au coborit lent, spre git, iar Anne nu reusi sa reziste
si isi lasa usor capul pe spate, pentru a-i permite accesul
spre curba gitului.
Cum salul ei alunecase de pe umeri, el o saruta
pe umar, apoi urea din nou spre gura.
- Doamne, cit de mult te doresc, ii zise el ragusit.
O strinse mai tare linga el, apucind-o strins de ambele
fese, tragind-o spre el cu ardoare...in sus...pina ce si ea
simti imboldul de a-si incolaci picioarele imprejurul lui.
Asta i§i dorea el, cerule mare, asta i§i dorea §i ea.
Bine ca avea fusta ca pavaza, singura care o
putea opri de la un comportament absolut neruînat.
Totusi, cind palma lui ii freca usor sfircul, scoase un
geamat.
184 JULIA QUINN
Asta trebuie sa inceteze. Dar nu inca.

- le-am visat noaptea trecuta, sopti el, cu gura
lipita de gitul ei. Vrei sa stii cum ?
Ea dadu negativ din cap, desi ar fi dorit cu
disperare sa afle. Totusi, isi stia limitele. Nu putea
merge mai jos de atit. Daca i-ar fi cunoscut visele, ar fi
auzit cuvintele de pe buzele lui, invaluind-o blind,
atunci si-ar fi dorit sa simta tot ce spunea el.
Mai ales ca o durea foarte rau cind i§i dorea ceva
ce nu va putea avea niciodata.
- Tu ce ai visat ? intreba el.
- Eu nu visez.
El ramase nemiscat, apoi se trase putin inapoi,
ca sa o priveasca. Era foarte curios si in ochii lui albastri
se citea si putina tristete.
- Eu nu visez, repeta ea. De ani de zile. Adauga
aceste cuvinte ridicind din umeri. Era un lucru absolut
normal pentru ea ; de-abia acum realiza ca altora li se
parea un lucru foarte ciudat.
- Dar visai in copilarie ? intreba el.
Pina acum nu s-a gindit la asta, sau, poate ca nu
voia sa se gindeasca. Nu-si amintea daca acum opt ani,
inainte de a pleca din Northumberland a visat vreodata.
De fiecare data cind deschidea ochii dimineata, nu
vedea decit intunericul. Un spatiu vid, absolut gol. Fara
sperante. Fara vise. Dar si fara cosmaruri.
Pretul platit i se parea mic. Pierduse destule ore

dupa desteptare ingrijorindu-se din cauza lui George
Chervil si a nevoii lui nebunesti de razbunare.
- Si nu ti se pare ciudat ? intreba el.
- Faptul ca nu visez ? Ea §tia la ce s-a referit el,
dar simtea ca trebuie sa auda motivul rostit cu glas tare.
Nu. Vocea ei suna fals, dar sigur.
El nu mai spuse nimic, insa privirea lui o cerceta
cu o intensitate patrunzatoare, care o facu sa se uite
altundeva. Vedea in ea mult prea mult. In mai putin de
o saptamina barbatul acesta ii descoperise mai rnulte
secrete decit dezvaluise ea cuiva in ultimii opt ani. Era
tulburator. Era primejdios.
Se retrase cu greu din imbratisarea lui,
departindu-se pina intr-un punct unde el nu o putea
atinge prea usor. Isi lua §alul din iarba §i se acoperi
peste umeri.
- Fetele trebuie sa se intoarca deja, zise, desi stia
ca nu era asa. De-abia peste un sfert de ora sau mai mult
calculase ea ca vor reveni.
- Atunci hai sa ne plimbam putin, sugera el,
oferindu-i bratul.
9
Ea il privi cu suspiciune.
- Nu tot ce fac poarta amprenta unei intentii
desantate, zise el rizind. Voiam sa-ti arat unul dintre
locurile mele preferate de la Whipple Hill. Ea il lua de
brat, iar el adauga: sintem la citiva pasi de lac.
186 JULIA QUINN
- Liste si peste in lac ? intreba. Nu-si mai amintea

ultima data cind pescuise, insa aceasta indeletnicire ii
facea mare placere in copilarie. Ea si Charlotte ii
dadusera multa bataie de cap mamei lor, care si-ar fi
dorit ca fetele sa aiba preocupari mai feminine. Ceea ce
s-a si intimplat, in cele din urma. Chiar si dupa ce Anne
a devenit obsedata de gulere si rochii, dar si de socotit
citi tineri eligibili aruncau o privire interesata vreunei
domnisoare...
I-ar fi placut sa mearga la pescuit acum. I-ar fi
placut sa coasa si sa deretice, desigur si sa faca mincare.
Cunostea prea bine ce satisfactie ai atunci cind iti
procuri hrana singur.
- Ar trebui sa fie §i peste, zise lordul Winstead.
Inainte sa plec eu, era intotdeauna, dar acum nu cred ca
s-a mai ocupat cineva. Cum ochii ei straluceau de
incintare, aducindu-i zimbetul pe buze, el o intreba, la
fel de in cin tat: sa inteleg ca-ti place sa pescuiesti ?
- Oh, foarte mult, recunoscu ea cu un oftat. Cind
eram copiL.Dar nu duse fraza pina la sfirsit. Uitase ca
nu vorbea de copilaria ei.
Oricum, daca el era curios - iar ea stia sigur ca
este - nu arata acest lucru. In timp ce coborau o panta
usoara, spuse doar a tit:
- Si mie imi placea sa pescuiesc in copilarie.
Mereu veneam cu Marcus - lordul Chatteris, adauga el.
Anne admira peisajul care o inconjura. Era o zi

minunata de primavara, iar frunzele si iarba parca aveau
o suta de nuante diferite de verde. Lumea i se parea cu
totul noua si culmea, plina de optimism.
- Lordul Chatteris te vizita des in copilarie ?
intreba ea, domica sa mentina conversatia pe subiecte
benigne.
- In mod constant. Sau cel putin in fiecare
vacanta. Pina ce am implinit treisprezece ani nu stiu sa
fi venit acasa fara el.
S-au mai plimbat putin, apoi au ajuns in dreptul
unei crengi care le statea in cale, iar el facu un gest scurt
cu mina, rupse creanga si amindoi o priveau acum
rostogolindu-se pe iarba. Imediat lordul Winstead relua
conversatia din punctul in care se oprise. Marcus nu are
o familie. Nu are frati, iar mama lui a murit cind era
foarte tinar.
- Dar tatal lui ?
- Oh, nu prea isi vorbesc, raspunse lordul
Winstead. A spus asta cu atita nonsalanta, incit ai fi zis
ca este absolut normal ca un tata si un fiu sa nu-si
? 5
vorbeasca. Annei i se paru destul de ciudat ce spunea.

Putin cam nepasator, dar si...Ei, nu intelese clar ce era
la mijloc, dar o surprindea ca, desi nu-1 cunostea prea
bine, remarcase acest amanunt particular.
Surprinsa, putin alannata, fiindca nu se cuvenea
sa-1 cunoasca atit de bine. Nu era pozitia ei si o
188 JULIA QUINN
asemcnea legatura nu putea duce decit la o inima frinta.

Anne stia prea bine.
- S-au instrainat cumva ? intreba ea curioasa
despre lordul Chatteris. II intilnise doar o data, pentru
scurt timp, dar parca aveau ceva in comun.
Lordul Winstead dadu din cap.
- Nu. Presupun ca lordul Chatteris senior nu avea
nimic de spus, pur si simplu.
- Propriului sau fiu ?
- Sa stii ca nu e chiar neobisnuit, raspunse el.
Jumatate din colegii mei de studii nu $tiau exact ce
culoare au ochii parintilor lor.
- Albastru, sopti Anne, coplesita brusc de un
chinuitor dor de casa. Si verde. Ochii surorilor ei erau
tot albastri si verzi, il informa ea imediat dupa aceea.
El o privi interesat, in tacere, iar ea ii multumi
in gind pentru discretie.
- Tatal meu avea ochii exact ca ai mei.
- Si mama ta ? intreba Anne, care o cunoscuse
pe mama lui, dar nu remarcase culoarea ochilor. Intentia
ei era sa concentreze conversatia asupra lui. Era mai
usor asa. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca o interesa in
mod deosebit acest subiect.
- Ochii mamei sint tot albastri, zise el, dar o
nuanfa mai deschisa. Nu atit de inchisa ca a ochilor tai,
sublinie el, privind-o intens. Recunosc, nu am mai vazut
ochi ca ai tai. Parca sint violet. Daniel lasa putin capul
intr-o parte, apoi continua : totusi, sint albastri.

Anne zimbi si privi in departare. Era mindra de
ochii ei. Era singura bijuterie de care se bucura
permanent.
- De la o oarecare distanta par caprui, zise ea.
- Inca un motiv pentru a te bucura deplin de
momentele petrecute foarte aproape de ei, murmura el.
Anne privi spre el citeva secunde, remarcind ca
lacea semn cu mina spre un loc indepartat.
- Vezi lacul acolo ? Printre copacii aceia ? Anne
se stradui sa distinga prin bogatia de crengi si trunchiuri
de copac. Iarna se vede foarte bine, dar odata ce au
aparut frunzele, e greu de observat.
- E frumos, recunoscu Anne sincer. Chiar §i a§a,
cum nu vedea prea mult din intinderea de apa, i se paru
idilic. Se incalzeste destul de mult, incit sa se poata
inota in el ?
- Nu e de dorit, dar fiecare membru al familiei
mele a reusit sa se scufunde in el la un moment dat.
Anne simti nota de amuzament.
- Vai de mine.
- Unii dintre noi de mai multe ori chiar, zise
lordul Winstead.
Privindu-l mai cu atentie, Anne tresari de emotie,
cind remarca aerul lui adolescentin, lucru adorabil la un
barbat de virsta lui. Oare cum ar fi fost viata ei, daca 1-
ar fi cunoscut pe el, si nu pe George Chervil, cind avea
190 JULIA QUINN
saisprczece ani ? Sau daca nu pe el (i-ar fi fost imposibil

sa se marite cu un lord, chiar si fiind Annelise Shaw-
cross), atunci pe cineva care era ca el. Pe cineva cu
numele Daniel Smythe, sau Daniel Smith. Doar sa se
numeasca Daniel. Daniel al ei.
Poate ca ar fi mostenit un titlu de baron, sau nu
ar fi mostenit nimic, ci ar fi fost un simplu mosier de
provincie, cu o casuta confortabila, zece acri de teren si
o ceata de copoi lenesi. Iar ei i-ar fi placut asta foarte
mult. Ar fi adorat fiecare moment al vietii lor.
Oare chiar si-a dorit distractii ? La saisprezece
ani se gindea ca vrea sa vina la Londra, sa mearga la
teatru, la opera, la toate petrecerile unde ar fi fost
invitata. O tinara matroana fermecatoare - asta i-a spus
Charlottei ca vrea sa devina.
Totusi, acestea au fost nebuniile tineretii.
Desigur, chiar si daca s-ar fi maritat cu un barbat care
sa o ia si sa o lanseze in viata stralucitoare a orasului...
Precis s-ar fi saturat de toate acestea si si-ar fi dorit sa
5 1
revina in Northumberland, unde ceasul ticaia mai lent,

iar aerul se umplea de ceata si nu de funingine.
Toate lucrurile pe care le invatase, le-a invatat
prea tirziu.
- Mergem la pescuit saptamina asta ? o intreba
el cind au ajuns pe malul lacului.
- Oh, mi-ar placea mai mult ca orice pe lume.
Cuvintele i-au parasit buzele intr-o cascada de fericire.
Va trebui sa le aducem si pe fete, desigur.

- Desigur, murmura el, ca un gentleman
desavirsit.
Ramasera in tacere citeva minute. Anne ar fi stat
asa toata ziua, privind luciul calm al apei. Ici colo cite
un pe§te il tulbura cu un salt timid, difuzind cerculete
concentrice.
- Daca as fi baiat, zise Daniel, fermecat de apa,
la fel ca si ea, ar trebui sa arunc o piatra. Pur si simplu
ar trebui.
Daniel. Oare cind incepuse sa se gindeasca la el
astfel.
- Daca as fi o fata, spuse ea, ar trebui sa-mi dau
jos pantofii §i ciorapii.
El incuviinta tacut, apoi recunoscu, zimbind :
- Probabil te-as fi impins in apa.
- Oh, dar te-as fi tras la fund cu mine, zise ea,
privind intinderea calma.
El rise, apoi tacura iar, fericiti sa admire apa,
pestii si petalele de margarete care pluteau catre mal.
- A fost o zi perfecta, spuse Anne in soapta.
- Aproape, sopti si el, apoi o cuprinse din nou in
brate. O saruta, dar cu totul altfel de aceasta data. Mai
putin impetuos. Mai putin pasional. Atingerea buzelor
lui era extrem de gingasa, parca acum nici nu-i mai
provoca acea dorinta de a se lipi cu totul de el si de a-1
absorbi in adincul fiintei ei. Parca acum el o facea sa se
192 JULIA QUINN
simta usoara ca un fulg, de parca ar fi putut sa-1 ia de

mina si sa pluteasca alaturi de el la nesfirsit, atita timp
cit sarutul lui continua. Simtea fiori in tot corpul si
statea pe virfuri, asteptind parca momentul cind se va
desprinde de pamint.
El puse capat sarutului §i-si rezema fruntea de a
ei.
- Asa, zise el, cuprinzindu-i obrajii cu ambele
miini. Acum este o zi perfecta.
CAPITOLUL DOISPREZECE
Exact o zi mai tirziu Daniel statea in biblioteca

lambrisata de la Whipple Hill, intrebindu-se cum se
facea acum, ca ziua de azi era mai putin perfects decit
cea din ajun.
Dupa ce a sarutat-o pe miss Wynter la lac, s-au
indreptat impreuna spre locul unde trebuia sa aiba loc
reprezentatia piesei in care lordul Finstead isi curta
prea-frumoasa printesa. Au ajuns putin inainte de
Harriet, Elizabeth si Frances, alaturi de care doi valeti
aduceau co§uri cu merinde. Dupa o masa copioasa au
citit replici din Ciudata, Trista Tragedie a Lordului
Finstead timp de citeva ore, pina cind Daniel a implorat
indurare, zicind ca-1 dor falcile de atita ris. Nu se supara
nici macar Harriet, care le tot amintea ca respectiva ei
capodopera nu era comedie.
Ajunsi acasa, au aflat ca mama §i sora lui Daniel
au venit acasa. Anne profita de imbratisarile si urarile
de bun venit, ca sa se retraga in camera ei.
Daniel nu o mai vazu de atunci.
194 JULIA QUINN
Dar nici la cina, pe care a cerut sa i se aduca in

camera copiilor, alaturi de Elizabeth si Frances, nici la
micul dejun, pe care...Ei bine, nici el nu stia de ce ea nu
coborise la micul dejun. Tot ce stia era ca au trecut atitea
ore si era ora prinzului, iar el deja tinjea sa o zareasca
macar.
De-abia la cel de-al doilea mic dejun Sarah
considera oportun sa-1 informeze ca lady Pleinsworth ii
daduse Annei dupa amiaza libera, se pare drept
recompense pentru orele suplimentare prestate. Mai
intii pentru serata, iar acum pentru rolul de guvemanta.
Sarah ii mai zise ca miss Wyntem a mentionat ca va
merge in sat, ziua fiind perfecta pentru aceasta iesire.
Astfel ca lordul Winstead se apuca de treburile
pe care un lord de rangul sau le facea in mod obisnuit,
atunci cind nu era indragostit de o guvernanta. Avu o
intrevedere cu majordomul. Se uita peste registrele
contabile din ultimii trei ani, amintindu-si ca nu era prea
pasionat de adunari si scaderi.
Cu siguranta avea o mie si unu de lucruri de
facut, dar, ori de cite ori se aseza si incerca sa se apuce
de o treaba, mintea lui zbura spre ea. Zimbetul ei. Gura
ei atunci cind ridea, ochii ei atunci cind se intristau.
Anne.
Ii placea numele ei. 1 se potrivea, simplu si
direct. Un nume loial. Cei ce nu o cunosteau poate
credeau ca frumusetii ei i s-ar fi potrivit un nume mai
dramatic - poate Esmeralda, sau Melisande. Dar el o

cunostea. Nu-i cuno^tea trecutul, nici secretele, dar pe
ca o cunostea. Iar ea era Anne defmitiv.
O Anne care in prezent se afla intr-un loc unde
nu era si el.
Sfinte Doamne, ce caraghios. El, barbat in toata
tirea, acum negasindu-si locul prin casa lui (de altfel
uriasa), asta doar fiindca ii era dor de compania unei
guvemante. Nu putea sta locului, practic nu avea stare
deloc. Se aseza de pe un scaun pe altul, iar cind se privi
in oglinda, remarca imaginea deplorabila a unui barbat
trist si decise sa schimbe asta.
in cele din urma cauta prin casa pe cineva cu
care putea juca macar carti. Honoriei ii placea sa joace ;
si lui Sarah. Daca nefericirii nu-i place compania, macar
ea poate fi distrasa de aceasta din urma. Cind ajunse in
sufragerie, toata lumea era angrenata in discutii despre
nunta Honoriei, care urma curind. Daniel dadu sa iasa.
- Oh, Daniel, exclama mama lui, oprindu-i
evadarea, vino te rog linga noi. Incercam sa decidem
daca rochia Honoriei de la cununie va fi de culoarea
lila-levantica, sau albastrui-lila.
- Albastrui-lila, zise el hotarit, dar nu avea habar
ce vorbise.
- Crezi ? spuse mama lui. Cred ca mai frumos ar
fi lila-levantica.
intrebarea care s-ar fi cuvenit era de ce-i ceruse
196 JULIA QUINN
oare parerea de la bun inceput, dar, cum era intelept,

renunta. Facu o plecaciune spre doamne, informindu-
le ca are de gind sa mearga in biblioteca, unde are de
catalogat ultimele achizitii.
- Biblioteca ? zise Honoria. Chiar asa ?
- Imi place sa citesc.
- Si mie, dar ce are de-a face asta cu catalogatul ?
Atunci el se apleca spre ea si-i sopti la ureche:
- Nu aici ar trebui sa spun tare ca incerc sa scap
de macanitul femeilor ?
Ea zimbi, apoi raspunse :
- Cred ca in acest moment ai putea spune ca a
trecut mult timp de cind nu ai mai citit o carte in
engleza.
- Exact. Spuse asta, apoi pleca.
Dar, dupa cinci minute in biblioteca, simti ca nu
mai rezista. Nu era genul de barbat care sa se lamenteze,
a§a ca, dupa ce statu citeva secunde cu fruntea pe
miinile impreunate pe masa, se ridica si cintari toate
motivele pe care le-ar avea ca sa se indrepte spre sat
(nu-i trebui decit o secunda) si decise sa pomeasca.
Doar era contele de Winstead. Aceasta era casa
lui si fusese plecat trei ani. Avea datoria morala sa
viziteze satul. Acolo erau oamenii lui. Isi aminti ca nu
trebuie sa spuna tare cuvintele acestea, pentru ca
Honoria si Sarah sa nu lesine de ris, asa ca-si lua haina
si pleca spre grajduri. Cerul era acoperit de citiva nori,
desi parea ca nu va ploua, a§a ca puse oamenii sa-i inha-
me doi cai la cabrioleta. Trasura ar fi fost prea osten-

tativa pentru o vizita in sat. Hotari ca el va conduce,
llindca ii placea sa simta vintul in obraji. Oricum, ii era
chiar dor de cabrioleta pe care o achizitionase cu doua
Iuni Tnainte de a parasi tara.
Cind ajunse in sat lasa haturile unui baiat de la
hanul principal si porni in vizita. Trebuia sa viziteze
tiecare proprietate, ca sa nu nedreptateasca pe nimeni,
asa ca incepu din partea de sus a strazii. Vestea
prezentei lui in sat s-a raspindit rapid, asa ca, pina ce
Daniel ajunse in magazinul de palarii si bonete al lui
Percy (cel de-al treilea punct al vizitei sale), domnul §i
doamna Percy il asteptau deja zimbind in pragul
magazinul ui.
- Milord, zise doamna Percy, facind o reverenta.
Dati-mi voie sa flu prima care va ureaza bun venit
acasa. Sintem amindoi onorati ca va revedem. Femeia
isi drese glasul, iar sotul ei zise :
- Intr-adevar.
Daniel ii saluta pe amindoi cu eleganta.
- Va multumesc, doamna si domnule Percy, zise.
Ma bucur ca am revenit acasa.
Doamna Percy dadu din cap entuziasmata.
- Sa stiti ca nu am crezut nimic din ce s-a zvonit
despre dumneavoastra. Nici o vorba.
Fapt care 1-a facut pe Daniel sa se intrebe oare
despre ce fel de lucruri se zvonise. Din cite stia el, toate
povestile despre el erau adevarate. Se duelase cu Hugh
198 JULIA QUINN
Prentice §i-l impuscase in picior. Cit despre plecarea lui

din tara, Daniel nu stia cite inflorituri s-au adaugat
povestii adevarate; se gindea ca juramintele de
razbunare ale lordului Ramsgate fusesera suficient de
provocatoare.
Le raspunse scurt cu ’’Multumesc”, apoi trecu in
revista palariile si bonetele expuse, sperind ca interesul
lui fata de marfa dragutei doamne Percy depasea
interesul ei fata de viata lui particular^. Ceea ce s-a si
intimplat. Femeia incepu sa-i dea explicatii amanuntite
despre calitatile celor mai noi modele de palarii,
asigurindu-1 ca putea sa-i ofere si lui una pe masura
capului sau.
- Doriti sa incercati una, milord ? intreba doamna
Percy. Cred ca aceasta v-ar veni perfect.
Daniel cliiar avqa nevoie de o palarie noua, asa
ca o primi pe cea prezntata, dar, inainte sa apuce sa o
aseze pe cap in fata oglinzii, usa magazinului se
deschise, declansind clinchetul vesel al unui clopotel.
Daniel se intoarse si, fara sa se uite, simti instantaneu.
Anne.
Aerul se schimba cind ea intra intr-o incapere.
- Miss Wynter, zise el, ce surpriza minunata.
Ea tresari nedumerita si dupa citeva momente,
vazind ca doamna Percy o privea extrem de curioasa,
facu o reverenta si zise :
3 3
- Lord Winstead.
- Miss Wynter este guvernanta verisoarelor mele

mai tinere, ii explica el doamnei Percy. Sint intr-o scurta
vizita la noi.
Doamna Percy paru incintata de cunostinta, apoi
0 duse imediat pe Anne in zona de magazin dedicata
articolelor pentru femei, unde ii prezenta o boneta
albastru-inchis, cu fundite in dungi, care i se potrivea
perfect. Daniel le urma, tinind in mina palaria neagra.
- Oh, milord, exclama doamna Percy, spuneji-i
domnisoarei Wynter cit de bine ii vine boneta.
El o prefera fara boneta, cu soarele jucindu-i-se
prin par, dar acum, cind il privea cu ochii aceia bordati
de genele lungi, bogate si rasucite intr-un evantai care-
1scotea in evidenta albastrul inchis desavirsit, se gindea
probabil ca nici un barbat nu 1-ar putea contrazice cind
a sp u s:
- Ii vine absolut minunat.
- Vedeti, zise doamna Percy zimbindu-i Annei
incurajator. Aratati ca o cadra.
- Chiar imi place, zise Anne usor descumpanita.
Foarte mult chiar. Desfacu nodul de la panglici si scoase
boneta de pe cap cu un gest care trada regretul, apoi o
privi indelung.
- Asa o lucratura fina va poate costa chiar si
dublu la Londra, ii explica doamna Percy.
- Stiu, raspunse Anne cu acelasi zimbet delicat,
dar guvernantele nu sint platite dublu, la fel ca la
200 JULIA QUINN
Londra. Asa incit rareori imi mai ramin bani si pentru

bonete, chiar daca sint atit de frumoase cum este a
dumneavoastra.
Daniel se simti putin cam jenat de alegerea lui si
ramase cu palaria in mina, gindindu-se ca ar fi putut
cumpara zeci de asemenea articole fara ca buzunarul
sau sa simta vreo usurare.
- Ma scuzati, zise el la fel de stingaci. Se intoarse
in zona rezervata barbatilor, unde retum a palaria
domnului Percy, apoi reveni la doamne si ramase cu
ochii atintiti asupra bonetei albastre.
- Poftim, spuse miss Wynter dindu-i doamnei
Percy boneta. Cu siguranta o voi informa pe lady
Pleinsworth despre frumusetea bonetelor dumneavoas
tra. Precis va dori sa le aduca pe fete la cumparaturi cit
timp se va afla in vizita.
- Fete ? repeta doamna Percy ca un ecou,
entuziasmata de perspective.
- Patru, ii spuse Daniel indatoritor. Mama si
surorile mele sint de asemenea la Whipple Hill.
In vreme ce doamna Percy isi facea vint, cople-
sita de emotiile provocate de prezenta celor sapte fete
aristocrate despre care se vorbise in modestul ei maga-
zin de palarii, Daniel profita de ocazie si-i oferi Annei
bratul.
- Pot sa te insotesc in urmatoarea deplasare spre
locul unde ai treaba? o intreba el, stiind cit de straniu ar
11 fost ca ea sa-1 refuze in fata doamnei Percy.

- Aproape am terminat, zise ea. Mai am de
cumparat ni§te ceara pentru sigiliu.
- Norocul tau ca stiu exact locul de unde poti
cumpara a§a ceva.
- De la papetarie, presupun.
Doamne, cit de dificil facea sa para totul.
- Exact §i eu §tiu unde este papetaria, replica el.
Ea facu semn cu mina spre partea de vest.
- Este chiar peste drum, putin mai sus.
Daniel se intoarse discret cu fata spre ea §i-i
zise so p tit:
- N-ai vrea sa nu mai fii asa de incapatinata §i sa
ma la§i sa te insotesc la papetarie ?
Desi tinea gura inchisa, Anne scapa pe nas un
u§or sforait de ris, reusind sa-i raspunda pe cit putea ea
de serios :
- Daca pui problema a§a, nu vad cum te-a§ putea
refuza.
Daniel avea in minte citeva replici, doar ca
acestea i se pareau mult mai spirituale acolo, decit daca
le-ar fi exprimat cu glas tare, a§a ca ii oferi din nou
bratul, iar ea il accepta zimbind.
Odata ie§iti din magazin Anne se intoarse si-1
intreba iscoditor:
- M-ai urmarit cumva ?
El paru ca se ineaca si tu§i.
202 JULIA QUINN
- Nu a$ spune chiar ca te-ara urmarit.

- Nu chiar? replica ea, scaparind scintei din
priviri, desi se abtinea sa nu rida.
- Mda, facu el, adoptind o grimasa de o inocenta
dezarmanta, Eu am fost in magazinul de palarii inainte
sa intri tu. S-ar putea spune chiar ca tu m-ai urmarit pe
mine.
- S-ar putea spune, accepta ea, dar nu o spun eu.
Si nici tu.
- Nu, zise el, muscindu-si buzele. Absolut nu.
Au luat-o pe drumul ce urea usor spre magazinul
de papetarie, iar ea nu mai aborda subiectul de mai
devreme si se angrena intr-o conversatie placuta.
- Daca vrei sa stii, mi s-a adus la cuno$tinta
prezenta ta m sat.
- Intocmai, vreau sa stiu, murmura ea.
- Si am fost insarcinat cu citeva comisioane...
- Tu ? ll intrerupse ea. Ai fost insarcinat ?
El decise sa ignore ultima remarca.
- Si, cum parea ca va ploua, m-am gindit ca este
de datoria mea de gentleman sa fac drumul pina in sat,
ca tu sa nu fii neplacut surprinsa de neplacerile vremii
schimbatoare si sa te insotesc inapoi in siguranta.
Ea tacu si-1 privi neincrezatoare, apoi spuse.
- Intr-adevar.
- Nu, recunoscu el zimbind. Sincer sa fiu, te
cautam, dar trebuia sa fac si niste vizite la citeva
magazine, apoi eu...Se opri din explicat si privi spre cer.

Ploua.
Anne intinse mina si evident, un strop uria§ i se
prelinse pe degete.
- Nu trebuie sa ne surprinda. Toata dimineata s-
au adunat norii pe cer.
- Atunci hai sa cautam ceara pentru sigiliu, apoi
sa ne grabim spre casa, bine ? Am venit cu cabrioleta si
voi fi bucuros sa te conduc acasa in siguranta.
- Cabrioleta ta ? intreba ea.
- Oricum o sa te uzi, dar arati foarte bine si asa.
Si in plus, vei ajunge mai repede la Whipple Hill.
Pina ce au cumparat ceara, una de culoare
albastra, intocmai ca boneta pe care a lasat-o cu regret
la magazin, ploaia incepuse sa cada constant. Daniel o
astepta, aflind de la ea ca trebuia sa ajunga inapoi la ora
ceaiului. Ea se intreba daca ploaia se va opri, insa dupa
cum arata cerul, erau slabe sperante sa fie asa.
- Doar nu ploua chiar atit de tare, zise ea privind
pe fereastra papetariei.
Adevarat, doar ca pina cind au ajuns in dreptul
magazinului de palarii al familiei Percy, el se opri si
intreba :
- Tii minte daca aveau de vinzare §i umbrele ?
- Cred ca da.
Atunci el ridica un deget, facindu-i semn sa-1
astepte, intra si iesi imediat cu o umbrela pe care a
204 JULIA QUINN
cumparat-o la fel de repede pe cit a dat instructiuni sa-

i fie livrata boneta la Whipple Hill, iar nota sa-i fie
trecuta in cont.
- Milady, zise Daniel galant, iesind cu umbrela,
pe care o desfacu, apoi o tinu deasupra capului ei. Se
indreptau acum spre hanul unde se afla cabrioleta.
- Ar trebui sa o tii §i deasupra ta, spunea ea,
cautind sa nu calce in baltoace. 1 se udase deja tivul
rochiei, desi facea eforturi sa o ridice cit mai sus.
- Dar o tin, spuse el, desi nu parea deranjat de
faptul ca il ploua. Oricum, palaria lui rezista mai bine
la ploaie decit boneta ei.
Cind ajunsera la han, deja ploaia se intetise
binisor, iar Daniel sugera sa mai a$tepte putin, pina ce
fenomenul avea sa mai cedeze.
- Mincarea e buna aici, ii spuse el. Cred ca nu au
scrumbie, dar poate gasim ceva care sa-ti placa.
Ea rise cu pofta si, spre surprinderea lui, ii spuse
ca ii era foame. Daniel mai privi o data cerul si zise :
- Nu cred ca vei ajunge acasa la ora ceaiului.
- Nici o problema. Nu cred ca-mi va simti cineva
lipsa.
- Ca sa fiu sincer cu tine, la cit de ocupati erau
cu discutiile despre nunta, probabil nici nu au observat
ca ai plecat.
Intrara in salonul de mese al hanului.
- Asa este si normal, spuse ea zimbind. Sora ta

ar trebui sa aiba cea mai frumoasa nunta, asa cum si-a
visat-o.
Dar tu cum ti-o visezi ?
Intrebarea statea gata, gata sa-i iasa de pe buze,
dar si-o retinu. Ar fi facut-o sa se simta stinjenita, iar
camaraderia sincera, recent stability intre ei s-ar fi
evaporat.
in plus, se indoia ca i-ar fi raspuns. Ajunsese sa
pretuiasca fiecare particica din trecutul ei pe care i-o
dezvaluise. Culoarea ochilor parintilor ei, faptul ca avea
o sora, si ca amindoua adorau sa pescuiasca...Aceste
detalii au fost relatate accidental sau intentionat, nu
putea spune cu siguranta. Dar voia mai mult de la ea.
Cind o privi in ochi, ar fi vrut sa inteleaga totul, fiecare
moment care a adus-o in momentul acesta. Nu ar fi
numit-o obsesie - ar fi sunat mult prea sumbru pentru
sentimentele lui adevarate.
O atractie puternica, nebuneasca, asta era. O
fantezie placut-obsesiva. Desigur nu era el primul
barbat care fusese fermecat de o femeie frumoasa.
Acum se asezau la masa, unul in fata celuilalt,
iar el o privea si nu-i mai vedea frumusetea, ci inima.
Sufletul ei. Avea sentimentul coplesitor ca viata lui nu
va mai fi niciodata aceeasi.
9
CAPITOLUL TREISPREZECE
- Vai de mine, zise Anne, cind se aseza tremurfnd

usor. Purta o pelerina, dar nu reusise sa stringa bine
sireturile de la mansete, asa ca apa patrunsese destul,
dindu-i o senzatie glaciala. Greu de crezut ca era
aproape luna mai.
- Ceai ? intreba Daniel, facindu-i semn
hangiului.
- Te rog. Sau orice altceva fierbinte. Isi scoase
manusile, privind atenta un mic orificiu pe care-1 zari
la aratatorul miinii drepte. Era penibil. Avea nevoie de
completa demnitate pe care o detinea in acel deget.
Doar Dumnezeu stia de cite ori il ridicase in fata fetelor.
- S-a intimplat ceva ? o intreba Daniel.
- Poftim ? zise ea, ridicindu-si privirea. Probabil
ca a vazut-o examinindu-si manusa. Manusa mea, spuse
ai i-o arata. S-a descusut putin. Va trebui sa o cos
diseara. Se uita mai atenta la ea inainte sa o lase pe
masa. Nici o manusa nu putea fi cirpita de prea multe
ori, iar a ei parea ca nu mai suporta vreo interventie pe
linga multe altele anterioare.
Daniel ii ceru hangiului doua cani cu ceai si o

aborda :
- Cu riscul de a-mi destainui completa necu-
noastere a realitatii vietii unei persoane care munceste,
trebuie sa spun ca am indoieli despre sumele pe care ti
le ofera ca plata matusa mea, in sensul ca ele nu ar fi
suficiente sa-ti poti cumpara o pereche de manusi noi.
Anne era convinsa ca el nu are habar cit cistiga
o persoana care se afla in serviciul alteia, dar ii era
recunoscatoare pentru atentia acordata subiectului. La
fel de convinsa era si ca nici nu cunoastea pretul unei
perechi de manusi de dama, sau al altor obiecte. Fusese
adeseori la cumparaturi cu persoane din inalta societate
si stia ca ei nici macar nu se oboseau sa intrebe pretul
cind cumparau. Daca le placea ceva, il cumparau,
factura fiindu-le trimisa acasa, unde altcineva asigura
platile.
- Ma plateste suficient, ii spuse ea. Dar a
economisi este o virtute, nu crezi ?
- Nu si daca asta inseamna sa-ti inghete degetele.
Ea zimbi, putin sfidator.
- Nu mi se va intimpla asta niciodata. Manusile
acestea mai pot fi cusute de vreo doua ori.
- Dar de cite ori le-ai mai cusut pina acum ?
intreba el.
- Of, nu stiu. De cinci, de sase ori ?
- Mi se pare inacceptabil, zise el contrariat. Ii voi
208 JULIA QUINN
spune matusii Charlotte sa-ti asigure o garderoba

adecvata.
- Nici sa nu te gindesti la a§a ceva, spuse ea
imediat. Doamne, oare era nebun ? Inca o dovada clara
a interesului lui fata de persoana ei §i deja Anne se
vedea azvirlita in strada. Chiar §i faptul ca acum statea
cu el la masa, in vazul satenilor, era periculos, doar ca
scuza era vremea neprielnica. Nu i se putea reprosa
nimic, pentru ca s-au refugiat de ploaie.
- Te asigur, zise ea, aratind spre manusi, sint intr
o stare mult mai buna decit ale multor altor persoane.
Ochii ii cazura pe manu§ile lui, confectionate dintr-o
piele de calitate exceptionala, odihnindu-se pe masa.
Anne isi drese glasul §i continua :persoanele de fata se
exclud. Vazindu-1 ca se foieste pe scaun, adauga : sigur
ca este posibil ca §i mauusile tale sa fi fost cusute pe
ici, pe colo, doar ca valetul tau ti le ia inainte sa obsevi
ca trebuie remediate.
El nu spuse nimic, iar ea se simti jenata pentru
ultima remarca.
- imi cer scuze, spuse ea.
El o privi citeva clipe, apoi intreba :
- De ce discutam despre manusi ?
- Habar nu am. Totusi, nu era adevarat. Desi el a
deschis subiectul, ea il dezvoltase inutil. Ea dorise sa-i
aminteasca diferentele dintre pozitiile lor sociale. Sau
poate ca dorise sa-si aminteasca siesi. Destul despre
manusi, zise ea brusc, apoi Tsi ridica privirea spre el,

cautind ceva de spus despre vreme, subiect neutru, insa
el zimbea si... Cred ca deja te-ai vindecat, se trezi ea
spunind. De-abia acum observase ca umflatura din jurul
ochiului cedase, iar zimbetul lui capatase o nuanta si
inai ludica.
- Obrazul meu ? zise el atingindu-§i fata.
- Nu, ochiul. Mai este putin vinat imprejur, dar
s-a dezumflat complet. La obraz situatia este cam
aceeasi, zise ea, cu regret in glas.
- Chiar asa ?
- De fapt, arata parca si mai rau, regret sa spun
asta, dar era de asteptat. Chestiile de genul acesta arata
mai rau, inainte de a arata mai bine.
- §i cum de esti a§a o experta in vinatai si
zgirieturi ?
- Sint guvernanta, zise ea. Cred ca aceasta
explicatie e suficienta.
- Da, dar ai in grija trei fete...
Ea rise sincer, nelasindu-i §ansa de a mai adauga
ceva.
- Crezi ca fetele nu patesc nimic niciodata ?
- Nu cred. Duse mina la inima. Cinci surori.
§tiai ? Cinci.
- §i ar trebui sa-mi fie mila ?
- Da, ar trebui, zise el. Totusi, nu-mi amintesc de
ele sa fi venit vreodata acasa cu vinatai.
210 JULIA QUINN
- Frances crede mai tot timpul ca este unicorn,

explica Anne. E mai tot timpul plina de vinatai. Oricum,
am fost guvernanta si la baieti. Trebuie sa le spui mereu
ce sa nu faca la scoala.
- Presupun, zise el, aplecindu-se usor spre masa,
ca ar fi necuviincios din partea mea daca as recunoaste
ca ma simt absolut flatat de atentia pe care o acorzi
detaliilor fetei mele ?
- Inadecvat §i caraghios.
- Adevarat ca asa de colorat nu am mai fost
niciodata, zise el oftind.
- Esti un veritabil curcubeu, recunoscu ea. Vad
putin rosu si...fara portocaliu si galben, dar verde,
albastru si violet sigur. Ai vazut vreodata curcubeul ?
- O data sau de doua ori, spuse el. Dupa ce
raspunse, o privi indelungat si zimbi. Te-ai gindit mult
la asta, adauga apoi.
- Intr-adevar, zise Anne, zimbind calm, apoi
izbucni in ris. Era o conversatie atit de caraghioasa, dar
in acelasi timp placuta.
Daniel ridea si el, asa ca asteptau veseli sosirea
ceaiului. O fata aduse doua cani aburinde si le puse pe
masa. Anne strinse cana intre palme si ofta multumita
de caldura care-i mingiia pielea.
Daniel sorbi din ceai, se cutremura §i el, incintat
de efectul termic al lichidului, apoi spuse :
- Cred ca arat foarte atragator, tot numai vinatai
si umflaturi. Ar trebui sa inventez si povesti despre

inodul in care am fost ranit. Lupta cu Marcus trebuie sa
lie amplificata. Ce zici ? Sa spun ca m-am luptat cu un
mistret, sau ca m-am luptat cu piratii cu macete ?
- Depinde, cintari ea. Tu aveai maceta sau
piratii ?
- Presupun ca piratii. E mai induio§ator asa. Eu
m-am luptat cu ei cu miinile goale. Vorbea tare si
gesticula, asa ca ea il opri.
- Termina, zise Anne rizind. Se uita toata lumea
la tine.
- S-ar uita oricum, zise el ridicind din umeri. De
trei ani nu am mai intrat aici.
- Da, numai ca vor crede ca e§ti nebun.
- Oh, dar imi permit sa fiu excentric. Este o
caracteristica in ton cu titlul.
- Nu cu banii si puterea ?
- Si cu ele, recunoscu el, dar pentru moment ma
bucur sa fiu excentric. Vinataile ajuta cauzei, nu crezi ?
Poate o cicatrice, zise el dindu-si ochii peste cap §i
intoremd obrazul spre ea. Ce parere ai ? Uite aici. As
putea...
Anne nu mai auzea ce spune. Ii vedea doar mina,
facind uh semn prelung, de la timpla spre barbie. O
diagonals a furiei, exact ca a lui...
Vazu imediat chipul lui George, atunci cind in
fata ei isi sfisiase bandajul de pe fata, in biroul tatalui
212 JULIA QUINN
sau. Simti parca usturimea provocata de cutitul

implmtat in carnea lui, la momentul gestului nebunesc.
Intoarse brusc capul, tresarind, si incepu sa
gifiie. Nu mai putea. Parca plaminii ii fusesera inecati
de o greutate uriasa. Se sufoca, parca se ineca in acelasi
timp, cautind cu disperare sa respire. Doamne, nu avea
aer. De ce se intimpla tocmai acum ? De ani de zile nu
a mai simtit aceasta groaza oripilanta. Credea ca ii
trecuse.
- Anne, se auzi Daniel, panicat. Venise pe partea
ei. Ce se intimpla cu tine ?
Atingerea lui functionase ca un declic asupra
intregului corp, de parca banda cu care fusese
incorsetata si nu putea respira se rupsese brusc, iar acum
gifiia putemic, gutural. incet, incet isi reveni, imaginea
terorii risipindu-se lent.
- Anne, o striga el din nou, dar ea nu-l privi. Nu
voia sa-i vada ingrijorarea pe chip. Glumisera, era totul
perfect. Cum i-ar putea explica o reactie atit de
violenta ?
- Ceaiul, zise ea. Cred...Tusi, dar acum cit se
poate de serios. Cred ca m-am inecat cu ceai.
- Esti sigura ? intreba el ingrijorat.
- Sau era prea fierbinte, zise ea inca tremurind
nervos. Acum mi-e mai bine, mi-am revenit, sigur.
Zimbi, cu cita forta reusi sa adune. E foarte neplacut,
crede-ma.
- Pot sa te ajut cu ceva ?

- Nu, sigur. isi facu vint cu evantaiul. Doamne,
acum m-am incalzit de-a binelea. Tu ? El ridica din
umeri, cu ochii pironiti asupra ei. Ceaiul, zise ea, din ce
in ce mai inviorata. Cum spuneam, a fost foarte
fierbinte.
- Este.
inghiti in sec. Daniel citise dincolo de aceasta
reactie a ei, in mod sigur. Nu stia adevarul, fiindca ea
nu-1 lasa sa fie cunoscut. Era prima data de cind plecase
de acasa, adica de opt ani, ca regreta aceasta tacere. Nu
era obligata sa impartaseasca acestui barbat secretele
ei, totusi, se simtea vinovata pentru raspunsul ei evaziv.
- Crezi ca s-a mai lini§tit ploaia ? intreba ea, cu
fata spre fereastra. Greu de spus ; prin geamul aburit nu
se vedea clar cit de tare ploua.
- Inca nu, zise el.
- Sigur ca nu, repeta ea calm. Oricum, trebuie sa
mi termin ceaiul.
- Nu-ti mai este foarte cald ? intreba el brusc.
Ea clipi nedumerita, amintindu-si ca isi facuse
vint acum citeva minute.
- Nu, zise ea. Straniu, totusi. Duse cana la gura,
sorbi, apoi se auzi o bubuitura dinafara. Ce-o fi asta ?
zise ea, iar Daniel era deja in picioare.
- Ramii aici, spuse el, apoi iesi. Parea incordat,
iar Anne vazu la el ceva ce recunostea la ea insa§i din
214 JULIA QUINN
cTnd in cind. Parca s-ar fi a§teptat sa faca fata unei

altercatii. Totu§i, era lipsit de sens. Aflase ca barbatul
din pricina caruia parasise el tara a renuntat la setea dc
razbunare.
Totu§i, se gindi ea, cu greu te debarasezi de
obiceiurile vechi. Daca George Chervil se inecase cu
un os de pui sau se mutase in Indiile de Est, oare cit
timp va mai trece pina ce ea va inceta sa mai priveasa
inapoi, peste umar ?
- Nu era nimic, zise Daniel, revenind la masa.
Un betivan care se certase cu cei de la grajduri. Lua
cana cu ceai, sorbi tot, apoi zise : ploaia s-a mai
domolit. Acum doar bureaza. Cred ca am putea pleca.
- Sigur ca da, zise Anne si se ridica.
- Am rugat sa ne aduca la poarta cabrioleta,
spuse el, conducind-o ^pre iesire.
El iesi primul, ii oferi bratul, iar aerul rece le
mingiie obrajii. Nu o deranja deloc. Prospetimea aerului
o purifica de ceva anume, facind-o sa se simta mai in
largul ei.
Chiar acum, in clipele acestea, i se parea ca nu e o
persoana chiar atit de rea.
Daniel nu stia nici acum ce s-a intimplat cu Anne
in sala de mese a hanului. Presupunea ca s-a inecat cu
ceaiul, cum a spus chiar ea. Si lui i se intimplase, ime-
diat incepind sa tuseasca si sa se sufoce, mai ales cind
ceaiul era extrem de fierbinte.
Totusi, ea parea prea palida, iar ochii ei, in

IVactiunea de secunda cind s-a Tntors cu spatele - avea
o privire de om hartuit. Ingrozit.
isi aminti de ziua cind o vazuse la Londra, cind
a intrat speriata in magazin. A spus ca vazuse pe cineva,
sau ca era cineva pe care nu dorea sa-1 vada. Dar asta a
lost la Londra. Aici erau in Berkshire, mai exact, stateau
la rnasa, intr-un han, cu oameni pe care el ii cunostea
de-o viata. Nici o persoana de acolo nu avea cum sa-i
provoace o asemenea reactie subita.
Poate era ceaiul. Poate ca restul era imaginatie.
Acum Anne isi revenise, zimbea pe cind urea in cabrio-
leta. Era destul de racoare si prevedea ca, pina vor ajun-
ge la Whipple Hill, vor simti destul frigul. Le trebuia
cite o baie fierbinte fiecaruia. De indata ce vor ajunge,
o sa dea instructiuni in acest sens. Ce pacat, ca nu se
puteau imbaia impreuna.
- Nu am mai calatorit cu cabrioleta, zise Anne,
legindu-si mai strins boneta.
- Nu ? Oare de ce parea surprins. Desigur, o gu-
vemanta nu calatorea singura, totusi, aerul ei dadea im-
presia unei origini alese. Probabil ca la un moment dat
in viata ei fusese o partida buna; el nu-si imagina cum
de nu roiau pretendentii in jurul ei chiar si acum, implo-
rind-o sa-i insoteasca in faetoane si cabriolete.
- Am mers si eu cu sareta, spuse ea. La fostul
meu loc de munca aveam asa ceva si a trebuit sa invat
sa min calul.
216 JULIA QUINN
- Asta era pe Isle of Man ? intreba el, pe un ton

calm. Era unul din acele momente, cind oferea frinturi
din trecutul ei. Daniel se temea ca nu cumva intrebarea
sa i se para prea insistenta. Ea nu paru deloc surprinsa.
- inainte de asta am condus o singura data
trasura. Tata nu putea tine o trasura cu doar doua locuri.
Era un barbat cu simt practic.
- Calaresti ? intreba el.
s
-N u.
Inca un detaliu important. Daca parintii ei aveau
un titlu, ea ar fi fost urcata in sa inainte sa poata citi.
- Cit timp ai stat acolo ? intreba el simplu. Pe Isle
o f Man ?
Ea nu raspunse imediat, iar el crezu ca nici nu o
va face, dar in final, cautind prin memorie, zise :
- Trei ani. Trei ani si patru luni.
- Nu pari o persoana care poseda amintiri
placute, zise el, raminmd cu privirea asupra drumului.
- Nu sint, spuse ea, apoi adauga : nu am fost o
persoana rea. Doar ca...nu §tiu. Eram tinara si nu eram
acasa.
Acasa. Cuvint pe care nu-1 mai rostise. Era ceva
ce el stia ca nu trebuie sa intrebe, asa ca zise :
- Ai fost doamna de companie la cineva ?
Ea dadu din cap negativ. El remarca gestul cu
coada ochiului; doar era atent la cai, nu la ea.
- Nu a fost un post oneros, spuse ea. Ii placea sa-
i citesc, asa ca ii citeam mult. Coseam la gherghef. Ii

scriam toata corespondenta. Ii tremurau miinile putin.
- Ai plecat de acolo cind a murit, presupun.
- Da. Am avut noroc ca avea o stra-nepoata linga
Birmingham, iar ea avea nevoie de o guvemanta. Cred
ca a stiut ca i se apropie sfirsitul, asa ca a facut aranja-
mente pentru noua mea pozitie, dupa care a murit. Anne
facu o pauza, apoi se indrepta de spate, ca §i cind ar fi
dorit sa-si scuture de pe umeri un bagaj de amintiri
neplacute. Ia de atunci sint guvemanta.
- Ti se potrive^te.
- De cele mai multe ori, da.
- As zice....Daniel se intrerupse bmsc. Era ceva
in neregula cu caii.
- Ce este ? intreba Anne.
El dadu din cap, ridica din umeri. Nu putea
vorbi. Trebuia sa se concentreze. Caii trageau spre
dreapta, in mod ciudat. Se auzi o plesnitura, apoi caii o
rupsera la goana nebune^te, tragind cabrioleta cu o
viteza teribila, pina ce...
- Sfinte Doamne, tresari Daniel. Privi ingrozit
caii, pe care nu-i mai putea stapini, apoi curelele cu care
atelajul era legat de hamurile cailor se desprinse, iar caii
isi continuara goana spre stinga.
Fara cabrioleta.
Anne scoase un tipat ingrozit, urmarind cobo-
rirea haotica a cabrioletei pe panta.
218 JULIA QUINN
- Apleaca-te inainte ! striga Daniel. Daca puteau

mentine echilibrul atelajului, puteau ajunge in vale,
unde ar fi incetinit, dar acoperisul cabrioletei tragea
toata greutatea spre spate, iar drumul accidentat
ingreuna deplasarea, periclitind-o §i mai mult.
Daniel isi aminti ca urma o curba u§oara spre
stinga. Daca mergeau inainte, puteau fi aruncati exact
intr-un grup de copaci de pe margine.
- Asculta-ma bine, ii zise Annei ingrijorat. Cind
ajungem in virful colinei, inclina-te spre stinga, cit poti
de mult.
Ea dadu din cap, vizibil speriata. Ochii ii tradau
o teama pe care nu o mai resimtise niciodata, dar avea
sa faca orice i se cerea, numai sa...
- Acum ! striga el.
Amindoi se lasara spre stinga, Anne aproape
cazu peste el. Cabrioleta s-a dezechilibrat, raminind
doar cu o roata pe pamint, iar spitele de lemn scartiira
amenintator si scurt.
- In fata ! striga iar Daniel, iar cabrioleta trecu
de marginea drumului, evitind iesirea din peisaj. Dar,
cum reu§ira sa intoarca, roata stinga se impotmoli in
ceva, iar cabrioleta veni cu totul in bot, apoi se rostogoli
in aer, dupa care ateriza pe-o roata, intr-un scrisnet
infiorator de lemn, flare si tipete de groaza ale fostilor
pasageri. Daniel zbura prin aer, se gindi ca si Anne era
in aceeasi situatie, doar ca reusi sa o zareasca, azvirlita
pur si simplu din cabrioleta, iar o roata ce tocmai se

desprinsese....vai, roata ! Daca ar fi cazut peste ea...
Daniel facu un efort sa se arunce spre dreapta,
reusind cu o sfortare sa impinga cu piciorul cabrioleta,
ca sa nu se pravaleasca peste Anne. Aceasta era deja
cazuta la pamint.
Cabrioleta se facu bucati la impactul cu solul,
alunecind la citiva metri de locul unde cazuse in noroi.
Daniel nu se putea misca. Primise pumni, fusese
doborit, cazuse de pe cai, ce naiba, fusese chiar
impuscat. Totusi, niciodata pina atunci nu a simtit ca nu
mai poate respira, ca in clipa cind cabrioleta se sfarima
la pamint.
Anne. Trebuia sa ajunga al ea. Mai intii trebuia
sa poata respira, iar plaminii parca erau comprimati.
Trase adinc aer in piept §i se tin cu greu, spre locul unde
o zarise pe Anne.
- Anne! striga destul de slab, dar de-abia suierase
numele ei. Cu miinile bijbiind prin noroi, rupse o spita
de la roata, ca sa se sprijine pe ea si reusi sa se ridice.
- Anne! striga iar, cu mai mult volum. Miss
Wynter !
Nici un raspuns. Nici un sunet, in afara ploii,
care acum cadea plescaind pe pamintul deja saturat de
apa. Cu greu tinindu-se pe picioare, Daniel se apropie
de resturile cabrioletei, cautind-o pe Anne. Ce purta ea ?
O rochie cafenie, care se confunda cu noroiul. Probabil
220 JULIA QUINN
era in spatele lui. Daniel incerca sa ajunga in partea din

spatele cabrioletei. Bijbii cu miinile prin noroiul clisos,
dar dadu doar peste hamuri. Le ridica si se uita atent la
un amanunt. Pielea fusese taiata exact in locul unde
trebuia sa tina legatura cu cabrioleta. Ramasese doar o
fisie subtire in care se tinea tot angrenajul, stiind clar
ca la un moment dat si acea fisie avea sa se rupa, la cel
mai mic efort.
Ramsgate.
Se simti cuprins de furie, apoi se concentra si o
cauta pe Anne mai departe. Doamne, daca patise ceva
grav, daca i s-ar fi intimplat ceva...daca era grav ranita
sau...
Atunci 1-ar fi ucis pe lordul Ramsgate. L-ar fi
spintecat dintr-o lovitura.
- Anne !striga el, pipaind prin noroi. La un
moment dat dadu de o botina. O vazu clar, trintita la
pamint. Doamne, sopti el. Anne, zise cu disperare in
glas. O lua de mina si incerca sa-i simta pulsul.
Raspunde-mi. Te rog, Doamne, raspunde.
Ea nu raspunse, dar pulsul ei slab si constant
reprezenta o speranta suficienta. Erau la o jumatate de
mila distanta de Whipple Hill. O putea duce in brate.
Tremura, era ranit, probabil singera, dar putea sa o care.
Cu grija o ridica in brate si porni chinuitorul
drum spre casa. Noroiul cleios facea deplasarea o
tortura, dezechilibrindu-1 la fiecare citiva pasi, iar cum
pSrul i se lipise de fata, pe ochi, nici nu vedea prea bine.

Totusi avansa incet, trupul istovit gSsind destulS putere
cit sS invingS calvarul.
Si furia.
Ramsgate va plSti pentru asta. Ramsgate, poate
si Hugh va plati, poate lumea intreagS va plati, daca
Anne nu va mai deschide ochii niciodatS.
Un picior in fata celuilalt. Asa fScu, pinS cind
Whipple Hill ii apSru in fata ochilor. Apoi ajunse pe
aleea principals, iar chiar cind muschii pSreau sS-1 aban-
doneze, iar genunchii incepuserS sa cedeze, reu§i sa
urce cele trei trepte pina la intrarea principals. Ajunse
la usS si lovi tare cu piciorul. IncS o datS. IncS o datS.
incS o datS, pinS ce auzi pe cineva alergind spre
usS.
Usa se deschise si in prag apSru majordomul,
care exclamS :
- Milord !
Apoi trei servitori au alergat sS-1 elibereze de
povara din brate. In final Daniel se prSbusi, frint §i
ingrozit.
- Aveti grijS de ea, de-abia rosti el. SS-i fie cald.
- Imediat, milord, il linisti majordomul, dar
dumneavoastrS...
- Nu lordonS el. SS aveti grijS de ea mai intii.
- Desigur, milord. Majordomul se apropie de
valetul care o tinea in brate pe Anne si-i zise :
222 JULIA QUINN
- Du-te ! Du-te sus cu ea, iar tu - zise catre o

camerista speriata - pune apa la mcalzit pentru baie.
Imediat !
Daniel inchise ochii, mai lini§tit ca vedea forfota
in jurul sau. A facut ce a trebuit. A facut ce a putut.
Deocamdata.
CAPITOLUL PAISPREZECE
Cind in sfirsit Anne isi reveni, mintea ei

parcurgea valatuci de nori cenusii, prin care parca vedea
si simtea miini care o atingeau grijulii, dezbracind-o
complet. Ar fi vrut sa strige. Incerca, dar glasul ii pie-
rise. Tremura incontrolabil, o dureau muschii, se simtea
cpuizata si nu stia daca poate deschide gura macar, cu
atit mai putin sa scoata vreun sunet.
Fusese incoltita de citeva ori, de tineri neobra-
zati, care priveau o guvernanta ca pe un vinat pretios,
sau de stapinul unei case care se gindea ca, oricum ii
plateste o simbrie. Chiar si de George Chervil, care a
adus-o primul pe aceasta cale a pierzaniei.
Totusi, de fiecare data a fost capabila sa se apere.
Avea putere, judeca limpede, iar la George a avut chiar
si o arma. Acum nu avea nimic din toate acestea. Nici
macar nu-si putea deschide ochii.
- Nu, gemu ea ragusit, zvircolindu-se cu greu pe
o podea rece, parca din lemn.
- Ssst, se auzi o voce necunoscuta. Era a unei
femei care ii dadu incredere Annei. Lasati-ne sa va
ajutam, miss Wynter.
224 JULIA QUINN
Ii cunosteau numele. Anne nu putea disceme

daca acesta era un lucru bun sau unul rau.
- Biata fata, zise femeia. Aveti pielea rece ca
gheata. Va vom aseza imediat intr-o baie calda.
O baie. Baia suna ca si paradisul. ii era atit de
frig...nu-§i amintea cind ii mai fusese atit de frig. Totul
i se parea greu....bratele, picioarele, chiar si inima.
- Uite asa, draga, se auzi iar vocea femeii. Lasati-
ma sa va deschei nasturii.
Anne mai facu un efort sa deschida ochii. Parca
i se asezasera greutati pe pleoape, sau fusese cufundata
intr-o melasa densa, din care nu putea iesi.
- Acum sinteti in siguranta, spuse femeia. Avea
o voce blinda, linistitoare.
- Unde sint ? sopti Anne, fortindu-se sa deschida
ochii.
- Sinteti la Whipple Hill, acasa. Lordul Winstead
v-a adus in brate prin ploaie.
- Lordul Winstead...el...Nu mai putu sa continue,
ci deschise incet ochii §i se trezi intr-o camera de baie
mai eleganta si mai dotata decit cea pe care o folosea
ea, in apartamentul copiilor. Doua cameriste o ajutau,
una tuma apa calda dintr-o caldare aburinda, cealalta ii
scotea hainele pline de noroi.
- Domnia sa e bine ? intreba Anne. Lordul
Winstead ? Frinturi de amintiri o napadeau acum.
Ploaia. Caii alergind speriati. Sunetul oribil al lemnului
care trosnea. Apoi cabrioleta balansindu-se oribil in fata

si in spate, derapind pe o singura roata. Apoi...nimic.
Anne nu-si mai amintea nimic. Probabil atunci s-au
zdrobit de pamint. De ce nu-si amintea asta ?
Dumnezeule, oare ce s-a intimplat cu ei ?
- Milord este bine, o asigura camerista. Epuizat
peste masura, dar cu putina odihna isi va reveni. I se
citea mindria in ochi cind se apleca deasupra Annei, ca
sa-i scoata minecile rochiei. Este un adevarat erou.
- Nu-mi amintesc ce s-a intimplat, zise Anne
stergindu-se la ochi. Doar frinturi, nimic exact.
- Milord ne-a zis ca ati fost aruncati din ca-
5 J
brioleta, spuse camerista, continuind cu mineca dreapta.

Lady Winstead spunea ca v-ati lovit la cap.
- Lady Winstead? Cind m-a vazut lady
Winstead ?
- Mama lordului tinar, explica fata, neintelegind
scopul intrebarii Annei. Stie cite ceva despre rani si
vanatai. V-a examinat uite acolo, pe jos, in holul de la
intrare.
- Vai de mine. Anne nu stia de ce i se parea
cutremurator, dar asa era.
- Doamna spunea ca aveti un cucui. Fata o atinse
pe cap, deasupra urechii drepte.
Anne duse si ea mina la cap si dadu peste cucuiul
dureros, se strimba putin, simtind umflatura moale. Se
uita la mina. Nu avea singe. Sau, poate ca o fi fost, dar
il spalase ploaia.
226 JULIA QUINN
-Lady Winstead spunea ca veti dori sa ramineti

singura, continua camerista, dezbracind-o de rochie.
Noi o sa va ajutam cu baia calda, apoi va culcati in pat.
O sa vina si un doctor.
- Oh, dar nu cred ca am nevoie de doctor, zise
Anne. Se simtea la fel de rau, ii era frig si incepuse sa
o doara capul. Oricum, leacurile simple erau si efi-
ciente. Stia instinctiv ca avea nevoie doar de un pat
moale si o supa calda. Dar camerista ridica din umeri :
- A trimis deja dupa doctor, asa ca nu aveti de
ales.
Anne incuviinta.
- Toata lumea este ingrijorata pentru dumnea-
voastra. Micuta lady Frances a inceput sa plinga §i...
- Frances? zise Anne. Dar ea nu plinge niciodata.
- Acum a pirns.
- Oh, te rog, spuse Anne ingrijorata. Sa-i spuna
cineva ca ma simt mai bine.
- Imediat o sa vina un valet cu apa fiarta. O sa-i
spunem sa...
- Un valet ? se sperie Anne, la gindul ca un
barbat ar putea-o vedea dezbracata.
- Stati linistita, zise camerista. O va lasa la usa.
A carat-o sus pe scari, ca sa o ajute pe Peggy.
Peggy, care tocmai golise prima galeata, se
intoarse zimbind.
- Multumesc, spuse Anne. Va multumesc
amindurora.
- Eu sint Bess, se prezenta prima fata. Credeti ca

puteti sa va ridicati ? Doar citeva secunde ? Ca sa va
scot furoul.
Anne dadu din cap §i se ridica, ajutata de Bess,
apoi pasi in cada, unde se cufunda incet in apa calda.
Desi era prea fierbinte, nu o deranja. Era bucuroasa ca
simtea si altceva decit amorteala. Ramase in apa destul
limp, apoi se sterse, iar Beth o ajuta sa imbrace o
camasa de noapte calduroasa.
- Poftim, spuse Bess, conducind-o pe Anne pe
un covor pufos, pina la un pat cu baldachin.
- Ce camera este aceasta ? intreba Anne,
admirind incaperea luxoasa. Peretii erau tapetati cu
matase fina, de culoarea cerului. Era cea mai mare
camera in care dormise vreodata.
- Camera albastra, pentru oaspeti, explica Bess,
infoindu-i pemele. Este printre cele mai frumoase de la
Whipple Hill. Pe acelasi hoi cu familia.
Acelasi hoi cu familia ? Anne paru surprinsa.
Bess ridica din umeri.
- Milord a insistat.
- Ah, tresari Anne, intrebindu-se care era parerea
celorlalti membri ai familiei.
Bess astepta ca Anne sa se instaleze confortabil
pe perne, apoi intreba :
- Sa le spun celorlalti ca puteti primi vizite ? Stiu
ca toti vor sa va vada.
>
228 JULIA QUINN
- Nu si lordul Winstead ? intreba ingrozita Anne.

Doar nu-i vor permite sa intre la ea in dormitor. Ma rog,
nu era dormitorul ei, dar era totusi un dormitor. Iar ea
era acolo.
- Ah, nu, o linisti Bess. El doarme deja la el in
camera. Nu cred ca-1 vom vedea restul zilei.
Peste citeva minute intra lady Pleinsworth.
- Oh, biata mea fata, exclama ea. Ne-ai speriat
de moarte. Slava cerului, acum arati mult mai bine decit
in urma cu o ora.
- Multumesc, zise Anne, neobisnuita cu aceste
familiarisme din partea patroanei ei. Lady Pleinsworth
fusese mereu cumsecade, dar niciodata nu a incercat sa
o faca pe Anne sa se simta ea un membru al familiei.
Anne nici nu i-ar fi pretins asta. Guvernanta are de
obicei un rol ambiguu - nu e nici servitoare, dar in mod
sigur nici nu e considerate ca facind parte din familie.
Prima ei angajatoare - batrina din Isle of Man -
o avetizase in acest sens. Mereu imobilizata undeva
intre etaj si parter, asta este o guvernanta si trebuia sa
se obisnuiasca rapid cu acest regim.
- Trebuia sa te fi vazut cind te-a adus tinarul lord,
zise lady Pleinsworth, asezindu-se pe un scaun, linga
patul ei. Biata Frances a crezut ca esti moarta.
- Vai, mai este suparata ? I-a spus cineva...
- Acum e bine, zise lady Pleinsworth, facind usor
semn cu mina. Totusi, insista sa te vada.
- Mi-ar face placere, spuse Anne, cascind. M-a§

bucura de compania ei.
- Mai intii va trebui sa te odihnesti, spuse lady
Pleinsworth imperturbabila. Sint sigura ca vrei sa stii in
ce stare este lordul Winstead, continua ea.
Anne dadu din cap afirmativ. Voia cu disperare
sa afle, dar se forta sa nu intrebe.
- Ar fi bine sa stii ca, imediat dupa ce te-a adus
acasa, s-a prabusit, zise doamna, cu un aer misterios, pe
care nici Anne nu si-1 putea explica.
- Imi pare atit de rau, sopti Anne.
- Cu greu 1-au ajutat doi valeti sa urce in camera
lui. Niciodata nu 1-am vazut asa.
- Oh, cit de rau imi pare, zise Anne inlacrimata.
Lady Pleinsworth o privi cu o expresie
binevoitoare, de parca ar fi uitat cu cine vorbea.
- Nu ai de ce. Nu e vina ta.
- Da, stiu, dar...Anne isi clatina usor capul. Nu
stia ce informatii avea doamna. Nu mai stia nimic.
- Totusi, continua ea, facind un semn evaziv,
trebuie sa-i fii recunoscatoare. Te-a dus pe brate o
jumatate de mila. Si era ranit la rindul lui.
- Dar sint recunoscatoare, zise Anne incet. Foarte
recunoscatoare chiar.
- Friiele s-au desfacut, ii zise lady Pleinsworth.
Sint chiar uimita. E de neconceput ca un atelaj intr-o
stare atit de proasta a putut iesi pe poarta grajdului.
230 JULIA QUINN
Cineva isi va pierde slujba, sint sigura.

Anne se gindi ca friiele puteau fi o cauza a
accidentului.
- In orice caz, data fiind gravitatea accidentului,
trebuie sa fim mulUimiti ca niciunul dintre voi nu a fost
ranit mai rau de atit. Desi mi s-a spus ca va trebui sa te
supraveghem indeaproape, din pricina cucuiului pe
care-1 ai. Te doare ? o intreba lady Pleinsworth, vazind-
o ca duce mina la cap.
- Putin, recunoscu ea.
- Bine, zise lady Pleinsworth, nestiind cum sa
trateze aceasta informatie. Anne zimbi, parca simtindu-
se vinovata ca nu poate sa o faca pe lady Pleinsworth
sa se simta mai bine. Probabil ca atitia ani in serviciui
acesteia o faceau sa doreasca sa le faca pe plac altora.
Doctoral va veni curind, zise ea dupa o scurta tacere.
Pina atunci voi avea grija sa-1 informez pe lordul
Winstead ca te-ai trezii. Era foarte ingrijorat din pricina
ta. Totusi, e curios, adauga ea. Cum ai ajuns iri
cabrioleta lui ? Cind l-am vazut ultima data, era aici, la
Whipple Hill. «
Anne inghiti in sec. Subiectul conversatiei

trebuia tratat cu maxima atentie.
- L-am vazut in sat, spuse ea. A inceput sa ploua
§i s-a oferit sa ma duca acasa cu cabrioleta sa.
Remarcind ca lady Pleinsworth nu spune nimic,
continua tot ea :a fost un gest foarte politicos.
Lady Pleinsworth, cintari citeva clipe raspunsul,

apoi zise :
- Da, este un om extrem de generos. Desi, dupa
cum se pare, ar fi fost mai bine pentru tine daca veneai
pe jos. Puse mina pe pat, lovind usor marginea. Oricum,
odihneste-te acum. Dar sa nu adormi. Mi s-a spus ca nu
trebuie sa te culci pina ce nu vine doctorul, ca sa te
consulte. Cred ca o voi trimite pe Frances la tine. Macar
asa, vei ramine sigur treaza.
- Poate va dori sa-mi citeasca putin, zise Anne
zimbind. Nu a mai citit demult cu glas tare si vreau sa-
i evaluez dictia.
- Ramii pe veci o profesoara, dupa cum se vede,
spuse lady Pleinsworth. Dar asta si dorim de la o
guvernanta, nu-i asa ?
Anne dadu afirmativ din cap, nesigura daca i se
facuse un compliment, sau i se amintise care-i era locul.
Ajungind la u§a, lady Pleinsworth se intoarse
brusc :
- Ah, sa nu-ti faci griji pentru fete. Lady Sarah
si lady Honoria i§i vor imparti sarcinile cit timp te vei
reface. Vor gasi ele citeva lectii de lacut, sint sigura.
- Matematica, zise Anne. Trebuie sa lucreze la
matematica.
- Matematica sa fie, spuse lady Pleinsworth si
iesi. Odihneste-te acum. Dar sa nu adormi.
Anne confirma si inchise ochii, de§i nu trebuia.
232 JULIA QUINN
Nu putea adormi. Trupul ii era epuizat, insa mintea ii

era alerta. Era ingrijorata pentru Daniel si asa va fi pina
ce-1 va vedea. Deocamdata nu putea face nimic, fiindca
nu putea nici sa mearga. Frances intra repede in camera,
se aseza sarind pe marginea patului, dupa care nu mai
conteni cu vorba. Era exact ceea ce avea nevoie Anne
acum.
Frances ramase cu ea pina la sosirea doctorului,
care ii recomanda sa nu adoarma pina mai spre seara.
Apoi Elizabeth aduse pe o tava niste prajituri, iar
Harriet aparu la sfirsit, cu un teanc de foi, pe care
astemuse ultima ei capodopera: Henry VIIIsi JJnicornul
Sumbru.
- Vei avea o batalie adevarata, ce va trebui
condusa, sincera sa fiu.
Harriet ridica din umeri, apoi zise :
- Voi incepe in actul doi. Actul intii a fost un
dezastru. A trebuit sa-1 rescriu de mai multe ori. Din
cauza ordinii sotiilor, pe care am gresit-o. De una divor-
teaza, pe cealalta o decapiteaza, una moare, alta
divorteaza, una e vaduva.
- Foarte vesel.
- Am inlocuit una de care divorteaza cu o
9
decapitare, zise Harriet.

Inainte ca Harriet sa mai dea §i alte detalii, lady
Pleinsworth intra in camera, cu o expresie grava.
- Trebuie sa vorbesc cu miss Wynter, ii spuse
Harrietei. Te rog sa ne Iasi.

- Dar nici nu am apucat sa...
- Acum, Harriet.
Harriet ii arunca Annei o privire gen nu-mai-e-
nimic-de-Jacut, dar aceasta o privea acum cu interes pe
lady Pleinsworth, care parea extrem de ingrijorata.
Harriet isi aduna hirtiile si iesi. Dupa ce se asigura ca
tinara se departase suficient, femeia ii zise Annei :
- Friiele. De la cabrioleta lordului Winstead. Au
fost taiate.
- Nu se poate. Cine ar putea sa...Dar stia de ce.
Stia cine.
George Chervil.
Anne simti ca se albeste la fata. Oare cum a
9 9 9
gasit-o aici ? Cum ar fi putut el afla... ?

Hanul. Ea si lordul Winstead statusera inauntru
cam o jumatate de ora. Oricine ar fi vazut-o cu el si-ar
fi inchipuit ca va merge acasa in cabrioleta lui.
Anne acceptase mai demult faptul ca setea de
razbunare a lui George Chervil nu se va potoli cu
timpul, dar nu si-a imaginat ca putea fi atit de misel,
incit sa pericliteze viata altcuiva, mai ales a unei
persoane de rangul lui Daniel. Era conte de Winstead,
pentru Dumnezeu. Moartea unei guvernante ar fi trecut
neinvestigata, dar a unui conte ?
George era nebun, sau cel putin mai nebun ca
inainte. Alta explicate nu exista.
234 JULIA QUINN
- Caii s-au mtors acum citeva ore, continua lady

Pleinsworth. Am trimis oamenii sa recupereze
cabrioleta si atunci au observat. A fost clar un act de
sabotaj. Pielea uzata nu se crapa in linie dreapta, curata.
- Nu, zise Anne, cautind sa proceseze infor-
matiile.
- Presupun ca nu exista cineva din trecutul
dumitale care sa te dusmaneasca §i despre care ai omis
sa ne spui, puncta lady Pleinsworth.
Anne isi simti gitul uscat. Va trebui sa minta. Nu
avea alta...
Insa lady Pleinsworth isi raspunse singura :
- E Ramsgate, zise ea. Sa-1 bata Dumnezeu. A
innebunit de-a binelea.
Anne privea in gol, nestiind daca poate sa se
simta usurata, fiindca ftisese scutita de o minciuna, ori
socata, fiindca lady Pleinsworth pomenise astfel
numele acelui domn. Poate ca avea dreptate. Poate nu
era ceva legat de ea, iar ticalosul era marchizul de
Ramsgate. El il izgonise pe Daniel din tara acum trei
a n i; sigur ii statea in caracter sa incerce sa-l omoare si
acum. Oricum nu-i pasa ca lua si viata unei guvernante
in acelasi timp.
- I-a promis lui Daniel ca-1 lasa in pace, se
tinguia lady Pleinsworth, plimbindu-se prin camera.
Din acest motiv s-a intors. A crezut ca va fi in siguranta.
Lordul Hugh a mers tocmai in Italia ca sa-i spuna ca
tatal sau incetase toata aceasta tevatura. Au trecut trei

ani, zise ea, cu miinile ridicate spre cer. A stat trei ani
in exil. Nu ajunge ? Daniel nu 1-a ucis pe fiul lui. A fost
doar o rana.
Anne ramase muta, nestiind daca poate interveni
in aceasta conversatie. Dar lady Pleinsworth se intoarse
spre ea si spuse :
- Presupun ca stii povestea.
- In mare parte, da.
- Desigur. Fetele te-au informat despre toate. lsi
incrucisa bratele la piept, iar Anne recunoscu faptul ca
niciodata nu-si vazuse stapina atit de tulburata. Dupa ce
dadu scurt din cap, zise : nu stiu cum va suporta Viginia.
Era sa moara odata, inainte ca el sa paraseasca tafa.
Virginia trebuie sa fie lady Winstead, mama lui
Daniel. Anne nu-i cunostea numele de botez.
- Ei, facu lady Pleinsworth dintr-o data, cred ca
acum pod sa te culci. Soarele a apus deja.
‘ - Multumesc, zise Anne. Va rog sa-i trans-
miteti....Dar nu continua.
*
- Ai spus ceva ? intreba lady Pleinsworth.

Anne dadu din cap negativ. Nu se cuvenea sa o
roage pe lady Pleinsworth sa-i transmits lui Daniel urari
de insanatosire grabnica. in orice caz, nu era intelept.
Lady Pleinsworth facu un pas spre usa, apoi se
opri.
- Miss Wynter, spuse ea.
236 JULIA QUINN
-Da?
- Mai este ceva, zise ea intorcindu-si capul spre
Anne.
Anne astepta. Patroana ei nu obisnuia sa faca
pauze atit de mari in timpul unei conversatii. Nu era de
bun augur.
- Am remarcat ca nepotul meu...Din nou facu o
pauza, probabil cautind cele mai potrivite combinatii de
cuvinte.
- Va rog, izbucni Anne, sigura ca perioada
nelimitata a angajarii ei atirna de un fir subtire. Lady
Pleinsworth, va asigur ca...
- Nu ma intrerupe, zise lady Pleinsworth, deloc
cu rautate. Ridica doar mina, indicindu-i Annei sa
a^tepte, pina ce urma sa-si limpezeasca gindurile. In
cele din urma, femeia zise: Lordul Winstead pare destul
de atras de dumneata. •
Anne spera ca lady Pleinsworth sa nu astepte un
raspuns.
- Eu pun mare pret pe intelepciunea dumitale,
esti de acord ?
- Desigur, milady.
- Sint momente cind o femeie trebuie sa dea
dovada de o rationalitate care le lipseste barbatilor. Cred
ca acum este unul dintre acele momente.
Facu o pauza, fixind-o pe Anne, semn ca de data
aceasta chiar astepta de la ea un raspuns. Asadar Anne
zise :
- Da, milady. Se ruga sa fie un raspuns suficient.

- Adevarul este, miss Wynter, ca nu stiu foarte
inulte lucruri despre dumneata. Anne facu ochii mari si
astepta. Referintele dumitale sint impecabile, apoi com-
portamentul, desigur, de cind ai venit in casa noastra,
este absolut ireprosabil. Esti una dintre cele mai bune
guvemante pe care le-am avut vreodata in serviciu.
- Va multnmesc, milady.
- Dar nu stiu nimic despre familia dumitale. Nu
stiu cine a fost tatal dumitale, sau mama dumitale, sau
ce legaturi ai cu restul lumii. Ai o educatie aleasa, asta
e foarte limpede, dar dincolo de acestea...Ridica miinile
din nou, apoi o privi pe Anne direct in ochi. Nepotul
meu trebuie sa se insoare cu cineva care detine o situatie
clara si fara pata.
- Sint constienta de asta, zise Anne brusc.
- Cu siguranta domnisoara va proveni dintr-o
familie de nobili.
Anne inghiti in sec, cautind sa nu-si tradeze
emotia.
- Desigur, nu este absolut necesar. E posibil ca
el sa se insoare cu o tinara din patura mijlocie. Doar ca
aceasta va trebui sa fie o tinara de exceptie, spuse lady
Pleinsworth, avansind un pas spre ea, apoi isi lasa capul
usor intr-o parte, parca incercind sa o studieze in pro-
funzime. Imi placi, miss Wynter, zise ea soptit, dar nu
te cunosc. Ma intelegi ?
238 JULIA QUINN
Anne confirma.
Lady Pleinsworth merse iar spre usa, punindu-
si mina pe clanta.
- Banuiesc, relua ea, ca nu doresti ca eu sa te
cunosc.
In sfirsit pleca, lasind-o pe Anne cu gindurile
intortocheate si cu luminarea pilpiind incet.
Nu putea interpreta gresit sensul comentariilor
lui lady Pleinsworth. O avertizase sa stea departe de
lordul Winstead, sau mai degraba, sa aiba grija ca el sa
stea departe de ea. Totusi, fusese un episod dulce-
amarui. Ea a lasat o usita trista intredeschisa, facind
aluzie la faptul ca Anne putea fi considerate o partida
potrivita, cu conditia ca trecutul ei sa fie foarte bine
cunoscut.
Evident, acest iucru era imposibil.
Imagineaza-ti ! Sa-i spuna lui lady Pleinsworth
adevarul despre trecutul ei ?
Ei, adevarul e ca nu mai sint virgina.
Si numele meu adevarat nu esteAnne Wynter.
Oh, si am injunghiat un barbat, iar acum el ma
vineaza si imi doreste moartea.
Rise nervos, scurt, disperat. Ce scrisoare de
recomandare.
- Sint un premiu, spuse ea in intuneric, apoi mai
rise putin. Sau poate plinse. Dupa o vreme, nici ea nu
mai stia exact ce face.
s
CAPITOLUL CINCISPREZECE
A doua zi de dimineata, inainte ca vreo membra

a familiei sale sa poata opri ceea ce Daniel numea
comportament necuviincios, el se indrepta spre usa
camerei de oaspeti si batu scurt. Era imbracat de
plecare; intentiona sa piece la Londra peste o ora.
Din camera nu se auzea nimic, asa ca Daniel mai
batu o data. De aceasta data auzi miscare si pe Anne
spunind cu vocea somnoroasa:
- Intra.
Accepta invitatia si intra, apoi inchise usa incet.
Anne tresari:
- Milord !
- Trebuie sa-ti vorbesc, zise el scurt.
Ea incuviinta, apoi se stradui sa se acopere mai
bine cu patura, gest pe care el il considera pur si simplu
nostim, din cauza camasii de noapte supradimensionata
cu care era imbracata.
- Ce faci aici ? intreba ea usor infuriata.
- In dimineata asta plec la Londra, zise el fara
preambul. Ea nu comenta nimic. Sint sigur ca stii deja
240 JULIA QUINN
ca au fost taiate haturile. Ea dadu din cap afirmativ. A

fost lordul Ramsgate, continua el. Unul dintre oamenii
sai. Probabil acela cu care am avut eu o altercatie mai
devreme, un betiv.
- Spuneai ca a provocat un scandal la grajdurile
hanului, sopti ea.
- Adevarat, spuse el, foarte incordat. I se citea pe
chip furia acumulata §i cu greu se abtinea sa nu urle. Ar
fi putut chiar lovi peretii. Acum §tia doar ca furia se
cuibarise lent in sufletul sau, ajungind chiar sa-i stra-
punga pielea §i sa iasa la suprafata, mai ales dupa
momente ca acela prin care trecusera. Furia lui lupta sa
se dezlantuie, iar el facea eforturi sa §i-o stapineasca.
Era neagra. Fierbinte. Ii otravea sufletul.
- Lord Winstead ? zise ea blind, iar el intelese ca
probabil chipul i-a tradat acel acces de minie, care pe
ea a speriat-o. Apoi aproape soptit, insista : Daniel ?
Era prima data cind ii rostea numele.
Inghiti in sec, strinse din dinti, controlindu-se.
- Nu ar fi prima data cind incearca sa ma omoa-
re, zise el. Dar e pentru prima data cind era sa omoare
§i pe altcineva, in aceasta incercare. O privea atent.
Anne statea cu patura adunata sub barbie. Buzele ii
tremurau, parca voiau sa rosteasca un cuvint. El astepta.
Ea nu vorbi.
El ramase nemi§cat, drept, semet, cu miinile
adunate la spate. Imaginea lui avea ceva formal. Desi
Anne statea in pat, ciufulita, cu codita alunecindu-i pe

un umar. De obicei nu vorbeau atit de crispati. Poate
daca ar fi facut-o, atunci ea nu 1-ar mai fi insotit in ziua
cind Ramsgate alesese sa faca miscarea fatala.
Era clar, ar fi fost mult mai bine daca nu s-ar fi
cunoscut de fel.
- Ce vei face ? intreba ea in cele din urma.
- Cind ll voi gasi ? Ea dadu din cap afirmativ. Nu
stiu. Daca are noroc, o sa scape nestrangulat pe loc.
Probabil tot el a fost si in spatele atacului de la Londra.
Atunci cind toti am crezut ca am avut ghinionul sa dau
peste niste hoti de buzunare.
- E foarte posibil, spuse ea. Nu poti sti. Oamenii
sint pradati mereu in Londra. Este...
- Ii iei apararea ? intreba el confuz.
- Nu ! Sigur ca nu. Doar ca...Pai... Inghiti in sec
§i simti o usturime in git. Vorbi iar cu glas stins. Nu detii
toate informatiile.
El o privea fix, parca temindu-se sa-i vorbeasca.
- In ultimii trei ani am tot fugit de oamenii lui
prin Europa. Stiai asta ? Nu ? Asta am facut. Si m-am
saturat. Daca voia sa se razbune pe mine, a reusit cu
siguranta. Trei ani din viata mea furati. Ai idee ce
inseamna asta ? Sa ti se fure trei ani din viata ?
1 5
Ea deschise gura, iar el a crezut ca va spune da.

Parea profund tulburata, parca hipnotizata, iar la final
sp u se :
242 JULIA QUINN
- Scuza-ma. Continua.
- Mai intii vreau sa discut cu fiul lui. Pot avea
incredere in lordul Hugh. Cel putin am crezut ca pot
avea. Daniel inchise ochii si rasufla profund, cautind
sa-si mentina echilibrul. Nu §tiu in cine mai pot avea
incredere.
- Poti sa ai...Se opri. Inghiti. Oare voia sa spuna
ca putea avea incredere in ea ? O privi indeaproape, insa
ea isi ferea privirea, uitindu-se pe fereastra. Draperiile
erau trase, dar ea privea ca si cind vedea prin ele. Iti
doresc o calatorie in siguranta, §opti ea.
- Esti suparata pe mine.
Atunci ea intoarse capul brusc si-1 privi.
- Nu, nu, sigur ca nu. Nu mi-as permite
vreodata...
- Nu ai fi fost ranita, daca nu veneai cu mine in
cabrioleta, i-o taie el scurt. Nu se putea ierta pentru
ranile pe care i le provocase. Trebuia sa-i spuna acest
lucru. Este vina mea ca ai...
- Nu ! striga ea, sarind din pat ca arsa, §i repe-
zindu-se spre el, dar se opri brusc. Nu e adevarat.
Eu...eu... Nu, repeta ea. Barbia incepuse sa-i tremure.
Nu este adevarat.
Daniel se uita la ea. Era atit de aproape. Daca
intindea mina o apuca de brat. Putea sa o lipeasca de el,
puteau sa se contopeasca intr-o imbratisare tandra, pina
ce aveau sa nu mai stie daca sint doua trupuri sau unul
singur.
- Nu e vina ta, spuse ea cu tarie.
- Eu smt cel asupra caruia Ramsgate doreste
razbunare, li aminti.
- Nu sintem... incepu ea, stergindu-§i lacrimile.
Nu sintem responsabili pentru actiunile altora. Vocea ii
tremura de emotie si nu indraznea sa-1 priveasca. Cu atit
mai mult cu cit sint nebuni, incheie ea.
- Nu. Dar purtam responsabilitatea pentru cei din
jurul nostru. Harriet, Elizabeth si Frances....nu dore§ti
sa le asigur siguranta ?
- Nu, rosti ea pe un ton ridicat. Nu la asta m-am
referit. Stii ca nu a fost....
- Sint responsabil pentru fiecare persoana de pe
mosia aceasta. §i pentru tine, cit timp esti aici. Atita
timp cit stiu ca o persoana imi vrea raul, este de datoria
mea §i o obligatie sa am grija ca persoana care ma
insoteste sa nu fie in pericol.
Ea il privea cu niste ochi mari, fara sa clipeasca,
iar el se intreba ce vede. Sau pe cine vede. Cuvintele pe
care le rostise nu-i pareau cunoscute. Vorbise precum
tatal sau, ca §i bunicul inaintea lui. Oare asta inseamna
sa mostene§ti un titlu nobiliar, sa iti asumi raspunderea
pentru vietile oamenilor si pentru tot ce-i inconjoara pe
acestia ?
Devenise conte cind era mult prea tinar, apoi, un
an mai tirziu fusese obligat sa paraseasa Anglia.
244 JULIA QUINN
Asta a vrut sa spuna, intelese ea de-abia acum.

Despre asta era vorba.
- Nu vreau sa patesti ceva, ii vorbi aproape in
soapta, iar ea increment.
Anne inchise ochii, iar dupa cutele aparute la
colturile ochilor, ai fi zis ca o doare ceva.
- Anne, spuse el, facind un pas spre ea.
Ea dadu usor din cap si cu greu isi retinu un
scincet care avea sa-i declanseze un acces de plins.
Inima lui paru sfisiata.
- Ce este ? O lua de antebrate ca sa o sustina
poate...poate ca sa se sustina pe sine. Apoi se opri sa
respire. Nevoia de a o stringe la piept era coplesitoare.
Cind intrase in camera ei, mai devreme, jurase ca nu
avea sa o atinga, nici sa se apropie de ea, ori sa simta
adierea care-i mingiia p.ielea. Dar acum...nu mai putea
suporta.
- Nu, striga ea, insa nu destul de hotarit, incit sa-
1 faca sa inteleaga ca vorbise serios. Te rog. Du-te.
Pleaca.
- Nu, pina nu-mi vei spune...
- Nu pot, striga ea cu disperare, iar asta il trezi,
apoi facu un pas inapoi. Nu pot sa-ti spun ce vrei sa
auzi. Nu pot sa fiu cu tine si nici nu mai pot sa te vad.
Ai inteles ?
El nu raspunse, fiindca nu intelegea ce a vrut sa
spuna ea. Oricum, nu era de acord cu asta.
Anne isi acoperi fata cu palmele, apoi incepu sa-

si frece obrajii cu o fervoare care-1 cople§i.
- Nu pot sa fiu cu tine, repeta ea. Daniel se intreba
oare pe cine incearca sa convinga. Nu sint...persoana...
Isi feri privirea. Nu sint o femeie potrivita pentru tine,
spuse cu ochii la fereastra. Nu sint din aceeasi clasa
sociala, nu sint...
El astepta. Mai avea putin si spunea tot. Era
sigur de asta. Apoi, cind vorbi din nou, vocea capatase
alte inflexiuni, aproape baritonale. Pronun ta apasat si
lent toate cuvintele.
- Ma vei ruina, spuse ea. Nu intentionat, dar o
vei face, iar eu imi voi pierde postul §i tot ce-mi este
drag. II privea in ochi cind i-a vorbit, iar el tresari
inghetat de abisul pe care il citi in privirea ei.
- Anne. Te voi proteja.
- Nu vreau protectia ta, striga ea. Nu intelegi ?
Sint invatata sa imi port singura de grija, sa nu
ma....Aici se opri, apoi schimba incheierea : nu pot sa
lti port de grija si tie.
- Dar nu trebuie sa faci asta, replica el.
- Nu poti intelege, zise ea, intorcindu-se cu
spatele.
- Nu, replica el aspru. Nu pot. Oare cum sa
poata ? Ea avea secrete pe care le tinea strinse in piept,
iar el cersea cite o farima din amintirile ei, precum un
ciine chinuit.
246 JULIA QUINN
- Daniel...zise ea blind. Din noil isi auzea numele

din gura ei, asa cum nu-1 mai auzise vreodata. Cuvintele
ei erau ca o mingiiere pentru el. Fiecare silaba ii atingea
pielea ca un sarut.
- Anne, §opti el gutural, aproape nerecunos-
cindu-si propria voce. Era grava si rascolita de dorinta,
pasionala si...
Fara sa-si dea seama ce face, Daniel o cuprinse
in brate si o saruta de parca ar fi fost aerul lui, apa si
salvarea lui. Avea disperata nevoie de ea. Doar ca acum
nu mai gindea. Obosise sa tot gindeasca, sa-si tot faca
griji. Voia doar sa simta. Voia sa lase pasiunea sa-i
domine simturile, iar simturile sa-i domine trupul.
Voia ca si ea sa-l doreasca in aceeasi masura.
- Anne, Anne, §optea disperat, ridicindu-i
camasa de noapte. Ce-mi faci tu mie...
Ea il opri, dar nu cu cuvinte, ci cu propriul trap,
venind si lipindu-se de el cu o pasiune care o egala pe
a lui. Ii tragea de camasa, incercind sa-i descheie
nasturii repede, foarte repede, dupa care se lipi de pielea
lui.
Daniel nu mai rezista mult. Gemind o ridica pe
sus, carind-o pe pat, iar in final se trezi cu ea exact a§a
cum visase de-o ve§nicie. El statea deasupra ei, iar ea
isi incolacise picioarele imprejural lui.
- Te doresc, zise el, desi nu mai era nevoie. Te
doresc acum, in toate modurile in care un barbat ar
putea dori o femeie. Cuvintele lui erau impetuoase,

llindca asa si le dorea. Nu era vorba de o idila, ci de
dorinta pura. Ea putea muri. El putea sa moara miine.
Daca se va intimpla asta, daca se apropia sfirsitul, iar
el nu gustase mai intii paradisul, atunci...
Aproape rupse camasa de pe ea, dezbracind-o.
Apoi...se opri.
Se opri sa rasufle, sa o priveasca, delectindu-se
cu perfectiunea absoluta a formelor ei. Sinii se profilau,
ridicindu-se in ritmul respiratiei sacadate, iar mina lui
tremurinda apuca usor un sin si atunci Daniel se infiora
de placerea acestei simple atingeri.
- Esti atit de framoasa, sopti el. Probabil auzise
cuvintele acestea de multe ori, dar el dorea sa le auda
din gura lui. Esti atit de...
Nu apuca sa termine, fiindca nu era doar
frumusetea ei. Nu putea pune in cuvinte ce era, de ce
inima ii tresalta ori de cite ori o vedea. Miinile se
apropiau timid de nuditatea ei, iar ea rosi. Era ceva nou
pentru ea, dar si pentru el. Facuse dragoste cu multe
femei, uitind numarul lor, dar acum era prima data...ea
era prima care...
Niciodata nu a simtit asta. Nu putea explica
diferenta, dar nu mai fusese asa.
- Saruta-ma, sopti ea. Te rog.
El o saruta, tragindu-si imediat camasa peste
cap, apoi se instala deasupra, contopindu-si pielea de a
248 JULIA QUINN
ei. O saruta profund pe git, apoi pe umar, iar la urma,

incordindu-se de atita placere retinuta, o saruta pe ambii
sini. Ea scoase un tipat ascutit si se arcui sub greutatea
lui, invitindu-1 sa continue pe partea cealalta, unde
zabovi cu limba, cu buzele muscind usor, simtind ca-si
pierde firea exact acolo si atunci.
Vai, dar ea nici nu-1 atinsese inca. Era imbracat
cu pantalonii si aproape ejaculase. Nu i se mtimplase
asa ceva nici cind era inca virgin.
Trebuia sa o penetreze. Trebuia sa se cufunde in
ea acum. Era mai presus de dorinta. Era mai mult decit
o nevoie. Era ceva animalic, un sentiment pornit din
adincurile fiintei lui, era ca si cind viata lui ar fi depins
de momentul cind va face dragoste cu femeia aceasta.
Daca asta inseamna nebunie, atunci el era nebun. Dupa
ea. Era nebun dupa ea si avea impresia ca nu-i va trece
usor.
- Anne, gemu el, oprindu-se ca sa poata respira.
Statea cu obrazul lipit de abdomenul ei si narile ii erau
invadate de aroma ei de femeie, iar el se lupta din greu
sa se retina. Anne, am nevoie de tine. Ridica privirea.
Acum. Intelegi ?
Daniel se ridica pe genunchi, duse mina la slit,
apoi ea zise...
-N u.
Ramase cu miinile incremenite. Nu, nu
infelegea ? Nu, nu acum ? Sau nu, sa nu...
- Nu pot, sopti ea, apoi trase cearsaful,

acoperindu-se.
Doamne, nu acel Nu.
- imi pare rau, tresari ea. Vai, cit de rau imi pare.
Iarta-ma. Reusi sa coboare din pat foarte repede, tragind
§i cearsaful cu care se Tnfasura. Daniel tragea si el de
cearsaf, asa ca o trase linga el. Doar ea ea nu putea
spune decit ”imi pare rau” incontinuu.
Daniel se retrase, inspira adinc de citeva ori, apoi
implora retragerea erectiei,
acum dureroasa. Era atit de transpus, melt nu putea
gindi limpede, nici formula vreo propozitie.
- Ar fi trebuit sa nu...zise ea, acoperindu-se cu
cearsaful. Nu se putea departa de pat, daca voia sa
ramina la adapostul vesmintului improvizat. El o putea
trage usor spre el, doar Tntindea mina si o readucea in
imbratisarea fierbinte. Ar fi putut sa o faca sa geama si
sa se zvircoleasca de placere, pina ce-si uita chiar
numele. §tia cum sa faca asta.
Totusi, nu se misca. A ramas ca o statuie, catarat
pe patul cu baldachin, in genunchi, cu slitul desfacut.
- Imi pare rau, repeta ea a cincizecea oara. Nu
trebuia sa....Nu pot. E singurul lucru pe care-1 mai am.
Intelegi ? E singurul lucru pe care-1 am.
Virginitatea ei.
Nici macar nu-i trecuse prin minte. Ce barbat era
si el ?
s
250 JULIA QUINN
- larta-ma, spuse Daniel, apoi mai, mai ca-i veni

sa rida. Era o simfonie a scuzelor, incomoda si absolut
discordanta.
- Nu, nu, reveni ea, dind din cap frenetic. Nu
trebuia sa te las, nu trebuia sa ma las. Stiu asta prea
bine.
Si el stia.
Injurind incet, Daniel cobori din pat, uitind ca o
tinutia si pe ea cu cearsaful. Ea reusi sa se elibereze si
impiedicindu-se, ajunse la un fotoliu pe care-1 ocupa,
grijulie cu vesmintul ad-hoc.
Situatia ar fl fost nostima, daca el nu era cit pe
ce sa explodeze.
- imi pare foarte rau, spuse ea inca o data.
- Nu mai spune asta, o implora el. Parea chiar
exasperat, ba nu, mai degraba disperat, iar ea se
conforma si-1 urmari cum imbraca nervos camasa.
Oricum trebuie sa plec la Londra, adauga el, nu ca acest
amanunt 1-ar fi oprit, daca nu ar fi tacut-o ea. Discutam
despre asta mai tirziu, spuse cu emfaza. Habar n-avea
de ce a spus asta, dar intentiona sa dezbata subiectul.
Pentru moment, toata casa se trezea m jurul lor.
Vai, toata casa. Iar el aproape ca-si pierduse
mintile. In intentia lui de a-i demonstra Annei respect
si onoare, cu o seara inainte a stabilit sa-i ofere camera
de oaspeti, pe acelasi hoi cu ceilalti membri ai familiei.
Oricine ar fi putut intra in camera. Mama lui i-ar fi putut
vedea. Sau si mai rau, una dintre verisoarele tinere.
5 7 •>
Oare ce si-ar fi inchipuit ele ca se petrece acolo ? Macar

mama lui ar fi stiut sigur ca el nu incerca sa o ucida pe
guvemanta.
Anne nu-l putea privi. Nici el, de altfel, nu mai
era preocupat decit de rezultatele dureroase ale ex-
citatiei neeliberate, asa ca nu se mai gindea la posibilele
consecinte.
- Te voi vizita, cind revin din oras, spuse el
destul de suparat.
Ea comenta ceva soptit, iar el nu intelese.
- Ce spuneai ?
- Am spus ...i§i drese glasul de doua ori. Am spus
ca nu cred ca e un gest intelept.
El o privi cu severitate.
- Vrei ca din nou sa pretind ca vin in vizita la
verisoarele mele ?
- Nu. As dori....se intoarse cu spatele, dar el
apuca sa-i vada privirea tulburata. Totusi, cuteza sa-1
priveasa, insa in locul acelei scintei care 1-a atras atit de
mult cindva... acum nu mai zari nimic. As prefera, con
tinue ea precauta cu alegerea cuintelor, sa nu ma mai
vizitezi deloc.
El isi incruciâ bratele la piept.
- Nu mai spune.
-D a.
Retimndu-§i la inceput minia, in cele din urma
o intreba pe un ton beligerant:
- Din cauza asta ?
252 JULIA QUINN
Ochii lui cazura pe umerii ei, acum dezgoliti.

Cearsaful alunecase usor, asimetric, lasind vederii un
petic de piele fina, stralucind in lumina diminetii. Nu
era mare, dar in clipa aceea el simtea cit de mult isi
doreste acel crimpei de Anne. O dorea pe ea.
Ea ll privi senina, apoi realizind unde erau
atintiti ochii lui, vazindu-si urnarul dezgolit, trase brusc
cearsaful.
9
- Eu...inghiti cu greu, apoi isi aduna curajul si

continua : te-as minti daca ti-as spune ca nu am dorit
asta.
- Pe mine, i-o taie el scurt. Pe mine m-ai dorit.
Ea inchise ochii si recunoscu :
5
- Da, te do ream pe tine.

Parte din el ar fi vrut sa o intrerupa iar, sa-i
aminteasca acum ca inca il doreste, ca nu trebuia sa
vorbeasca la trecut.
- Dar nu te pot avea, spuse de-abia soptit si din
acelasi motiv, nici tu nu ma poti avea pe mine.
El ramase uimit, apoi parca fara sa judece, o
intreba :
- Si daca te-as lua de sotie ?
9 9 9
Anne il privi socata. Apoi il privi ingrozita, fiindca

si el parea la fel de socat, convins flind ca, daca ar fi
putut sa-§i retraga cuvintele, ar fi facut-o pe loc.
Si in graba.
Dar, intrebarea lui - fiindca nu o putea considera
o cerere in casatorie - ramasese agatata in aer, iar in
cele din urma ea realiza ca nu era o chestiune cu care
sa glumesti. Se lupta sa se ridice si ramase in spatele
fotoliului, ca sa se protejeze parca de el.
- Nu poti, striga spre el.
Fapt care stirni in el acea reactie tipic masculina
sa-nu-mi-spui-mie-ce-sa-fac.
- D e c e ? vru el sa stie.
- Pur si simplu nu poti, replica ea, stringind
cearsaful ca pe o pavaza. Ar trebui sa-ti dai seama.
Pentru Dumnezeu, e§ti conte. Nu te poti casatori cu o
nimeni.
Mai ales ca acel nimeni are un nume fals.
- Pot sa ma casatoresc cu cine doresc.
- Te comporti copilareste, ii zise ea. Si nu
gindesti practic. In plus, nici macar nu vrei sa te insori
cu mine, vrei sa ma bagi in patul tau doar.
El facu un pas inapoi, contrariat de replica ei.
Totusi, nu o putea contrazice.
Ea rasufla usurata. Nu voise sa-1 jigneasca, asta
intelegea si el.
- Nu cred ca vrei sa seduci, apoi sa abandonezi,
explica ea, fiindca, oricit de mult o infiiriase, nu suporta
ca el sa creada ca ea il considera un ticalos. Cunosc
genul acesta de barbati si tu nu esti asa. Doar ca nu ai fi
254 JULIA QUINN
intentionat vreodata sa ma ceri de sotie, iar nici eu nu

ti-as fi cerut asta vreodata.
Ochii lui scinteiau acum de furie, cel putin ei asa
i se parea.
- Cind ai ajuns sa-mi cunosti mintea mai bine
decit mine ?
- Atunci cind ai incetat sa mai ginde$ti. Isi trase
iar cearsaful pe umeri, smucindu-i coltul incolacit pe
piciorul fotoliului. Cum gestul fusese putin cam brutal,
era cit pe ce sa ramina complet goala, asa ca mini de
furie si simti ca ar lovi ceva. II vazu pe Daniel ramas
cu ochii asupra ei, studiind-o atent. Ar fi strigat, atit era
de infuriata. Pe el, pe George Chervil, pe nenorocitul
de cear§af care i se impleticea printre picioare. Te rog
sa pleci, bine ? zise apoi. Inainte sa intre cineva.
Atunci el zimbi, dar nu era unul dintre zimbetele
lui de altadata, ei unul ironic, care ii sfisia inima.
- Si ce s-ar intimpla atunci ? replica el sarcastic.
Tu, cu cearsaful pe tine. Eu, cu hainele sifonate.
- Nimeni nu ar insista sa urmeze o casatorie,
precis, zise ea. De asta sa fii sigur. Tu te-ai intoarce la
viata ta vesela, iar eu as fi aruncata in strada, fara
.ecomandari.
- Presupun ca urmeaza sa adaugi ca asta a fost
intentia mea de la bun inceput, zise el mai calm. Sa te
falimentez, in consecinta sa fii obligata sa devii amanta
mea.
- Nu, raspunse ea, sincer, fiindca nu-1 putea

minti. Nu te-as fi crezut capabil de asa ceva.
El continua sa o priveasca atent. Suferea, Anne
isi dadea seama de asta. Nu o ceruse de sotie, dar ea
/s
reusise sa-1 refuze in felul ei. Ii parea rau ca-1 vede

suferind. ii parea rau sa-i citeasca asta pe fata, la fel cum
regreta ca-1 vede stind asa, cu bratele inerte, pe linga
corp, dar mai mult decit toate, regreta ea lucrurile nu
vor mai fi deloc ea inainte. Nu vor mai vorbi. Nu vor
mai ride.
Nu se vor mai saruta.
De ce il oprise ? Era in bratele lui, pielea ei lipita
de pielea lui si il dorea. L-a dorit cu atita inflacarare, cit
nu visase vreodata. Ar fi dorit sa-1 simta in trupul ei, ar
fi dorit sa-1 iubeasca puternic, cu toata fiinta ei, la fel
de mult cit il iubea cu inima.
11 iubea.
Vai.
- Anne ?
Ea nu raspunse. El se incrunta usor si paru
ingrijorat.
- Anne, te simti bine ? Esti cam palida.
- Ma simt bine, spuse ea.
- Anne...acum chiar parea sincer ingrijorat si se
apropia de ea, iar daca ar fi atins-o, sau ar fi intins mina
spre ea, atunci ea s-ar fi razgindit.
- Nu ! urla ea, scotind cuvintul din strafundul
256 JULIA QUINN
gitului, fapt care ii provoca durere fizica. O durea gitul,

o dureau urechile, dar si pe el il durea urletul ei.
Totusi, a trebuit sa strige.
- Te rog, nu, repeta ea. Vreau sa ma Iasi in pace.
Acest...acest...Cauta cuvintul potrivit, dar nu-1 gasea.
Sentimentul acesta dintre noi...se decise ea in cele din
urma. Nu poate sa iasa nimic din asta. Trebuie sa
intelegi. §i, daca tii la mine citusi de putin, vei pleca.
Dar el nu se clinti.
- Vei pleca acum, striga ea cu o voce de animal
ranit. Exact asa se simtea in acest moment.
•> 5
El ramase nemiscat citeva secunde, apoi, hotarit

de aceasta data, zise :
- Plec, dar nu din motivele pe care le-ai
enumerat. Plec la Londra sa ma ocup de problema cu
Ramsgate, pe urma - si pe urma, accentua el ultimele
cuvinte, voi veni sa discutam.
Ea dadea din cap fara sa-1 priveasca. Nu mai
putea asculta povesti cu final fericit, fiindca nu credea
in ele. El se apropie de usa :
- Vom sta de vorba, repeta obsesiv.
De-abia dupa ce el a iesit din camera, Anne sopti
cu greu, ca pentru sine :
- Nu. Nu vom sta de vorba.
CAPITOLUL SAISPREZECE
Londra.
O saptamina mai tirziu
Ea s-a intors.
Daniel auzise de la surorile lui, care stiau de la
mama lor, care auzise direct de la matu§a lui. Nu-§i
putea imagina un lant de comunicare mai eficient.
Nu se asteptase ca familia Pleinsworth sa ramina
la Whipple Hill atit de mult, dupa plecarea lui. Mai
degraba, nu se gindise la asta, pina dupa citeva zile, cind
observa ca au ramas in provincie. Poate era mai bine
pentru ei (ei, adica mai mult pentru Anne) ca au stat
departe de oras. Fusese o saptamina ocupata §i
frustranta, iar vestea ca miss Wynter era la doar citeva
sute de metri de mers pe jos i-ar fi distras atentia cu
adevarat, lucru pe care nu §i-l permitea.
Discutase iar cu Hugh. Hugh vorbise cu tatal
sau. Din nou. Hugh ii spusese la intoarcere ca nu credea
ca tatal sau fusese implicat in recentul atac. Hugh 1-a
dus sa dicute cu lord Ramsgate, asa cum a fost rugat.
258 JULIA QUINN
Daniel, la rindul sau, nu credea ca lordul

Ramsgate avea de-a face cu atacul asupra lui. Pur si
simplu nu citise minie in ochii lui Ramsgate, cel putin
nu asa cum a vazut la ultima lor intilnire, respectiv dupa
ce Hugh a fost impuscat.
In aceea§i ordine de idei, Hugh reiterase ame-
nintarea cu sinuciderea, in caz ca Daniel va pati ceva,
iar lordul Ramsgate era vizibil afectat, desi nu era prima
amcnintare de acest gen proferata de fiul sau.
Daniel chiar il credea. Privirea lui Hugh...
glaciala, atunci cind facuse promisiunea... era inspai-
mintatoare. Practic lordul Ramsgate urlase spre Daniel
juramintul ca nu-i va face nici un rau, iar Daniel 1-a
crezut.
Asta se intimpla in urma cu doua zile, a§a ca
Daniel avu timp destul sa se gindeasca. Oare cine ii mai
dorea moartea ? Oare 'ce voise sa spuna Anne cind 1-a
avertizat ca nu poate raspunde pentru el. Oare ce secrete
ascundea ea si de ce i-a spus ca nu are toate
informatiile ?
Oare ce naiba a vrut ea sa spuna ?
Ca atacul fusese indreptat impotriva ei ? Era
posibil ca o anumita persoana sa stie ca ea va merge cu
el, in cabrioleta. Cum au stat destul timp la han, cineva
ar fi putut taia curelele haturilor.
Apoi ii reveni in minte ziua cind ea intrase in
magazinul de pantofi al lui Hoby, cu ochii mari,
ingrozita. A spus ca era cineva pe care nu voia sa-1 vada.
Cine ?
Oare ea nu pricepea ca el o poate ajuta ? Desi
revenise de curind din exil, avea o pozitie in societate,
plus puterea care venea cu aceasta, astfel ca o putea
proteja. Da, trei ani hoinarise, insa i-a tinut piept lui
Ramsgate.
Daniel era conte de Winstead ; mai presus de el
erau doar citiva duci, citiva marchizi si regalitatea. Cu
siguranta Anne nu-si facuse dusmani din rindurile
populatiei de rang superior.
Cind urea scarile de la Pleinsworth House, ca sa
solicite o intrevedere, afla ca ea nu este acasa. A doua
zi dimineata, cind a repetat solicitarea, primi acelasi
raspuns.
Acum reveni, la citeva ore distanta si la usa
aparu chiar matusa lui, care i-a comunicat refuzul.
- Trebuie sa o Iasi in pace pe biata fata, zise ea
sec.
Daniel nu avea chef de prelegerile matusii
Charlotte, asa ca trecu la subiect.
- Trebuie sa vorbesc cu ea.
- Ei bine, ea nu este aici.
- Pentru bunul Dumnezeu, matusa, stiu ca este...
- Recunosc doar ca azi dimineata, cind ai venit,
era in camera ei. Din fericire pentru ea, miss Wynter a
avut inspiratia sa puna capat acestui flirt, in ciuda ta.
Dar acum ea nu este aici.
260 JULIA QUINN
- Matusa Charlotte...o preveni el.

- Nu este ! Ridica barbia maiestuos. Este dupa
amiaza ei libera. Mereu iese sa se plimbe.
- Mereu ?
- Din cite stiu eu. Matu§a lui flutura o mina prin
aer nonsalant. Are de facut nu stiu ce treburi §i....ma
rog, ceea ce face ea.
Ceea ce fa ce ea. Ce mai afirmatie.
- Prea bine, zise scurt Daniel. O voi astepta.
- Ba nu.
- Va trebui sa-mi pui o bariera la usa sufrageriei,
replica el, aruncindu-i o privire cutezatoare.
- Daca trebuie, zise ea incrucisindu-§i bratele la
piept.
- Sint nepotul dumitale, spuse el, facind acelasi
gest.
- Uimitor, dar cosangvinitatea nu ti-a oferit
aceeasi intelepciune.
El o fixa cu privirea.
- Asta a fost o insulta, spuse ea, in caz ea ai
probleme de interpretare.
Dumnezeule.
- Daca ai o farima de sentiment fata de miss
Wynter, continua lady Pleinsworth, o vei lasa in pace.
Este o femeie rationala si o pastrez in slujba mea fiindca
sint convinsa ca tu esti cel care s-a tinut de capul ei si
nu invers.
- Ai discutat cu ea despre mine ? intreba Daniel.

Ai amenintat-o ?
- Sigur ca nu, rabufni matusa lui, ferindu-si
privirea, iar Daniel citi minciuna pe chipul ei. De parca
amenintarea vine din partea mea, continua ea ofensata.
In plus, nu ea are nevoie sa stea de vorba. Ea stie prea
bine mersul lucrurilor, desi tu nu prea il stii. Ceea ce s-
a intimplat la Whipple Hill poate fi trecut cu vederea...
- Ceea ce s-a intimplat ? repeta Daniel, pani-
cTndu-se, fiindca nu stia la ce se refera matusa lui.
Aflase cineva de vizita lui in dormitorul Annei ? Nu.
Era imposibil. Anne ar fi fost data afara din casa, daca
s-ar fi aflat.
- Timpul petrecut singur cu ea, clarifica lady
Pleinsworth. Sa nu crezi ca mi-a scapat. La fel cum imi
doresc sa cred ca brusc ai inceput sa fii interesat de
verisoarele Harriet, Elizabeth si Frances, cind orice
prost ar vedea cum iti curg balele dupa miss Wynter, ca
unui catelus.
J 5
- Inca o insulta, presupun, replica el.

Ea tuguie buzele si-i ignora comentariul.
- Nu doresc sa fiu nevoita sa o concediez,
continua ea, dar daca insisti cu aceasta legatura, nu voi
avea de ales. Poti sa fii sigur ca nici o familie respec-
tabila nu va mai angaja o guvemanta care s-a insotit cu
un conte.
- S-a insotit ? repeta el contrariat si dezgustat. Sa
nu o insulti cu asemenea cuvinte.
262 JULIA QUINN
Matusa lui retracta, privindu-1 compatimitor.

- Nu eu o insult. De fapt, eu o aplaud pe miss
Wynter pentru ca poseda o judecata sanatoasa, spre
deosebire de tine. Am fost prevenita sa nu angajez ca
guvemanta o tinara si atragatoare, dar, in ciuda
infatisarii ei, este foarte inteligenta. Iar fetele o adora.
Ai prefera sa o discriminez pe motivul frumusetii ei ?
- Nu, raspunse el, teribil de frustrat. Ce naiba are
asta de-a face ? Vreau sa vorbesc eu ea. Ultimele
cuvinte fusesera rostite pe un ton imperios, aproape ca
un raget, drept pentru care lady Pleinsworth ii arunca o
privire mustratoare.
- Nu, zise ea.
Daniel mai ca-§i musca limba, doar sa nu se ia
la cearta cu ea. Singura cale prin care o facea pe matusa
sa sa accepte intrevederea cu Anne, era sa-i spuna de
banuiala lui ca ea fusese tinta atacului de la Whipple
Hill. Dar, orice aluzie cit de mica la un posibil scandal
din trecutul ei ar fi avut ca rezultat iminenta ei
concediere, iar el nu dorea sa-i pericliteze slujba.
in cele din urma, cind i$i pierduse cu totul
rabdarea, rasufla plictisit si spuse :
- Trebuie sa discut cu ea doar o data. O singura
data. Poate fi in sufrageria ta, cu u§a deschisa, dar insist
asupra intimitatii.
Matusa lui il privi suspicioasa.
- O data ?
- O data. Nu era chiar adevarat, dorea mai mult

de atit, insa acum cerinta se limita la aceasta solicitare.
- Voi incerca sa ma gindesc, zise ea pufnind pe
nas.
- Matusa Charlotte !
9
- Of, bine, doar o data si numai fiindca doresc sa

cred ca mama ta a crescut un flu care poate disceme
intre bine si rau.
- Of, pentru Dumnezeu...
- Fara blasfemii in casa mea, il avetiza ea, si
dovedeste-mi ca m-am inselat asupra ta.
Daniel nu mai spuse nimic, scrisni din dinti si
astepta.
- Poti veni la ea miine, il informa lady
Pleinsworth. La unsprezece dimineata. Fetele au de
gind sa mearga la cumparaturi cu Sarah si Honoria. As
prefera ca ele sa nu fie acasa cind voi veti...cum nu
putea descrie exact, flutura degetele prin aer. El dadu
din cap politicos, apoi pleca.
Ca §i matusa lui, nici el nu o zari pe Anne, care-
i urmarea printr-o usa intredeschisa si auzise fiecare
cuvint rostit.
Anne astepta ca Daniel sa iasa, apoi privi

scrisoarea din mina. Lady Pleinsworth nu mintise ; ea
plecase cu treburi, dar a revenit pe usa din spate, asa
cum facea de obicei, cind nu mergea insotita de fete.
264 JULIA QUINN
Tocmai urea spre camera ei, cind realiza ca Daniel era

in holul principal. Nu se cuvenea sa traga cu urechea,
dar nu s-a putut abtine. Nu conta prea mult ce spusese
el, ci voia sa-i auda glasul.
Era ultima data cind il auzea.
Scrisoarea era de la sora ei, Charlotte si era cam
veche, dar o asteptase inca de cind au plecat la Whipple
Hill. Era scrisoarea pe care nu a ridicat-o in ziua aceea
cind s-a speriat si a intrat la cizmar panicata. Daca ar fi
citit scrisoarea inainte sa-si fi inchipuit ca-1 vede pe
George Chervil, nu ar mai fi fost a§a speriata.
Ar fi fost inspaimintata.
Dupa spusele Charlottei, el trecuse iar pe la ei,
de data aceasta, cind domnul si doamna Shawcross erau
plecati. Mai intii incercase sa o forteze pe ea sa-i spuna
unde se afla Anne, apoi a inceput sa urle §i sa zbiere,
pina ce au venit servitorii, ingrijorati pentru viata
Charlottei. Atunci el a plecat, dar inainte a spus ca stia
de slujba de guvemanta a Annei, ca lucra la o familie
de aristocrati si ca, fiind primavara, era posibil sa fie si
ea la Londra. Charlotte nu-si inchipuia ca el cunoastea
familia la care lucra sora ei ; altminteri, de ce atitea
eforturi sa afle detalii de la ea ? Totusi, ea s-a ingrijorat
si o implora pe Anne sa fie foarte atenta.
Anne strinse scrisoarea la piept, apoi privi spre
semineu. Mereu ardea scrisorile Charlottei dupa ce le
citea. Era o durere repetata ; aceste frinturi de hirtie
scrisa erau singura ei legatura cu viata dinainte, iar de
multe ori se a§eza la birou cu scrisorile Charlottei si

plingea, lacrimile curgindu-i peste scrisul inflorit al
acesteia. Anne nu se bucura de intimitate absoluta ca
angajata, asa ca nu dorea sa dea explicatii, daca
scrisorile ar fi fost descoperite. De aceasta data insa,
arunca vesela scrisoarea in foe.
Ei, nu prea vesela. Nu mai facea nimic cu veselie
de la un timp.
Inchise ochii, sa alunge lacrimile. Mai mult ca
sigur, va trebui sa piece de la familia Pleinsworth. Era
destul de furioasa din cauza asta. Era cel mai bun loc
de munca pe care 1-a avut vreodata. Nu mai era tintuita
pe o insula cu o batrina plictisitoare. Nu mai trebuia sa-
si zavorasca usa, ca sa se apere de un batrin sadic, care
credea ca el trebuie sa o educe pe ea cind copiii lui
dormeau. Ii placea viata cu familia Pleinsworth. Se
simtea aproape ca acasa, de cind....
De cind avusese un acasa.
Respira adinc, apoi isi sterse lacrimile si, cind
voi sa coboare, auzi pe cineva batind la usa principala.
Probabil era Daniel ; poate ca uitase ceva.
Dadu fuga in sufragerie si aproape inchise usa.
Ar fi trebuit sa o inchida complet, dar voia sa-1 mai vada
chiar si putin, pentru ultima data. Privea prin usa intre-
deschisa cum majordomul merge sa deschida. Cind
Granby deschise larg usa, ea nu-1 vazu pe Daniel, ci pe
un barbat pe care nu-1 vazuse niciodata.
Era un om obisnuit, imbracat destul de modest.
266 JULIA QUINN
Nu parea muncitor, fiindca era prea curat si ingrijit.

Avea ceva dur in infatisare, iar accentul trada originea
din East London.
- Livrarile se fac la u§a din spate, zise Granby.
- Nu fac livrari, zise omul. Era politicos, in ciuda
accentului dur, iar majordomul il intreba :
- Atunci ce treaba aveti ?
- Caut o femeie care poate locuieste aici. Miss
Annelise Shawcross.
Anne simti ca i se taie respiratia.
- Nu este nimeni cu acest nume aici, zise Granby.
Va rog sa ma scuzati...
- Poate ca-si spune altfel, insista barbatul. Nu
stiu ce nume foloseste, dar e bruneta, ochi albastri §i mi
s-a spus, foarte frumoasa. Ridica din umeri. Nici eu nu
am vazut-o. Poate lucreaza ca servitoare, dar e de
familie buna, fara indoiala.
Anne simti tensiune in tot corpul. Era imposibil
ca Granby sa nu o recunoasca dupa aceasta descriere.
Totusi, Granby zise :
- Nu mi se pare o figura cunoscuta din aceasta
casa. Ziua buna, domnule.
Barbatul paru insistent si puse piciorul in prag,
adaugind :
- Daca te razgindesti, domnule, uite cartea mea
de vizita.
- Nu se pune problema sa ma razgindesc,
domnule.
- Daca spui dumneata. Barbatul puse la loc

cartea de vizita in buzunar, apoi pleca.
Anne duse mina la inima, cautind sa-si retina
respiratia zgomotoasa. Daca mai avea vreo indoiala ca
atacul de la Whipple Hill a fost opera lui George
Chervil, acum aceasta disparuse. Daca acesta era dispus
sa riste viata contelui de Winstead, pentru a-si duce pina
la capat razbunarea, el nu se va gindi de doua ori pina
ce facea vreun rau vreuneia dintre fetele familiei
Pleinsworth.
Anne si-a ruinat viata cind 1-a lasat sa o seduca
5 5
la saisprezece ani, dar nu avea de gind sa-1 lase sa mai

distruga viata altcuiva. Va trebui sa dispara. Imediat.
George stia unde se afla si stia cine era ea.
Nu putea iesi din sufragerie inainte ca Granby sa
piece din hoi, dar el statea acolo, cu mina parca lipita
de clanta. Apoi se intoarse si...Anne trebuia sa-si dea
seama ca omului nu-i scapa nimic din vedere. Oare nu
observase el usa deschisa la sufragerie ? Era ca si cind
fluturai o mantie rosie in fata taurului. Usa trebuia sa
fie ori deschisa, ori inchisa, insa niciodata nu raminea
intredeschisa.
Evident ca o vazuse. Anne nu facu efortul de a
se ascunde. Macar cu atit ii era datoare, dupa cit facuse
pentru ea adineauri. Deschise usa §i pasi in hoi.
Ochii lor se intilnira, ea astepta, dar el dadu din
cap politicos si zise :
268 JULIA QUINN
- Miss Wynter.
Ea facu exact la fel, apoi facu o reverenta scurta.
- Domnule Granby.
- E o zi perfecta, nu-i asa ?
- Foarte frumoasa, spuse ea.
- Este dupa amiaza dumneavoastra libera,
presupun ?
- Intr-adevar, domnule.
El mai dadu o data din cap, apoi adauga, ca si
cind nimic neobisnuit nu s-ar fi intim plat:
- Merged inainte.
Merged inainte.
Nu asta facea ea dintotdeauna ? Timp de trei ani
pe Isle o f Man, unde nu vazuse pe nimeni de virsta ei,
exceptindu-1 pe nepotul doamnei Summerlin, caruia i
se parea un sport agreabil alergatul dupa ea in jurul
mesei. Apoi noua luni a stat la Birmingham, de unde a
fost concediata fara recomandari, atunci cind doamna
Barraclough il prinsese pe domnul Barraclough
bubuindu-i in usa. Apoi trei ani in Shropshire, cind nu
i-a mers prea rau. Patroana era o vaduva, fdi ei erau
plecati la universitate, insa fetele au crescut mari, iar
Annei i s-a adus la cunostinta ca serviciile ei nu mai
erau necesare.
insa ea mergea inainte. Obtinuse inca o scrisoare
de recomandare, de care avea nevoie pentru postul de
la familia Pleinsworth. Acum, cmd trebuia sa piece, stia

ca va merge tot inainte.
Desi nu avea nici o idee unde putea sa mearga
de data aceasta.
CAPITOLUL SAPTESPREZECE
In ziua urmatoare Daniel sosi la Pleinsworth

House cu exact cinci minute inainte de ora unsprezece.
Pregatise mental o lista cu intrebari despre Anne, dar
cind majordomul ii deschise usa, un real vacarm i se
derula in fata ochilor. Harriet si Elizabeth tipau una la
cealalta in capatul holului, mama lor striga la amindoua,
iar pe o bancuta simpla din sufragerie trei cameriste
stateau si plingeau.
- Ce se intimpla? o intreba pe Sarah, care incerca
sa o goneasca pe Frances.Aceasta statea devastate, in
sufragerie. Sarah il privi cu nerabdare :
- Miss Wynter a disparut.
Daniel simti ca inima i s-a oprit.
- Ce ? Cum ? Cind ? ce s-a intimplat ?
- Nu stiu, replica dur Sarah. De unde sa-i stiu eu
intentiile. Ii arunca o privire agasata, apoi continua sa
se ocupe de Frances, care plingea cu sughituri.
- A plecat inainte de lectia de dimineata, suspina
Frances.
Daniel isi privi verisoara mai mica. Frances avea
ochii injectati si cercuri rosii imprejurul lor, de atita

plins, iar pe obraji lacrimile ii siroiau. Tremura, biata
ilc ea, incontrolabil. Evident, arata precum se simtea.
Incerca sa alunge groaza, asa ca se lasa pe vine in fata
ei, ca sa fie la acelasi nivel si o intreba:
- La ce ora incepeati lectia ?
- La noua si jumatate, zise ea tragindu-si sufletul.
Daniel se intoarse catre Sarah si o intreba furios:
- E plecata de aproape doua ore si nimeni nu m
a informat ?
- Frances, te rog, o implora Sarah, incearca sa nu
mai plingi. Si nu, zise ea agresiv, dindu-si capul pe
spate, ca sa-1 infrunte pe Daniel, nu te-a informat
nimeni. De ce, ma rog, am fi facut-o ?
- Nu te juca acum cu mine, o avertiza el pe
Sarah.
- Ti se pare ca am chef de glume ? replica ea,
apoi reveni cu atentia asupra surorii sale. Frances, te
rog, respira adinc, draga mea.
- Trebuia sa mi se spuna si mie, zise scurt Daniel.
Isi pierdea rabdarea. Isi inchipuia ca unul dintre
dusmanii Annei - fiind acum sigur ca are dusmani - a
rapit-o din patul ei. Avea nevoie de raspunsuri, nu de
sarade de la Sarah. A disparut de peste nouazeci de
minute, ii zise el. Ar fi trebuit sa ma...
- Ce? i-o reteza Sarah. Ce ar fi trebuit sa facem?
Sa pierdem timp pretios anuntindu-te ? Pe tine, care nu
272 JULIA QUINN
ai nici o legatura cu ea ? Pe tine, ale carui intentii sint...

- Vreau sa ma casatoresc cu ea, o intrerupse el.
Frances se opri din plins, iar acum il privea, iar
in ochi ii licarea speranta. Pina si cameristele de pe
bancuta tacusera.
j
- Ce ai spus ? sopti Sarah.

- O iubesc, raspunse el, recunoscind acest adevar
pe masura ce rostea cuvintele. Vreau sa ma insor cu ea.
- Oh, Daniel, striga Frances, alergind spre el si
sarindu-i in brate. Trebuie sa o gasesti ! Trebuie !
- Ce s-a intimplat ? o mai intreba iar pe Sarah,
care il privea si acum inmarmurita. Spune-mi tot. A
lasat vreun bilet ? Sarah dadu din cap afirmativ. E la
mama. Nu scrie prea multe; doar ca regreta, dar a trebuit
sa piece.
- A zis ca ma imbratiseaza, adauga Frances, cu
obrazul ascuns in haina lui Daniel.
Daniel o mingiie usor pe spate, atent fund tot la
Sarah.
- A dat cumva de inteles ca nu pleaca din vointa
ei ?
Sarah il privi uimita si tresari.
- Dar nu crezi ca a rapit-o cineva ?
- Nu mai stiu ce sa cred, recunoscu el.
- In camera ei totul e in ordine, explica Sarah.
Toate lucrurile au disparut, dar in rest erau toate la locul
lor. Patul era aranjat perfect.
- Intotdeauna ea isi facea patul, zise Frances.

- Totusi, stie cineva cind a plecat ? insista Daniel.
- Nu a luat micul dejun, relata Sarah. Asa ca
presupun ca a plecat inainte.
Daniel Tnjura in gind, apoi se desprinse cu grija
din bratele lui Frances. Habar nu avea unde sa o caute
9
pe Anne; nici macar nu stia de unde sa inceapa. Lasase

atit de putine indicii legate de trecutul ei. Daniel avea
motive de ingrijorare. Ce stia ? Culoarea ochilor
parintilor ei ? Ei, trebuia sa fie si ceva care sa-1 ajute sa
o gaseasca. Nu avea nimic. Absolut nimic.
- Milord ?
Daniel il vazu pe Granby, majordomul dintot-
deauna al familiei Pleinsworth, cu silueta lui eleganta,
care li se alaturase si avea un aer ingrijorat.
- As putea sa discut cu dumneavoastra intre patru
ochi, domnule ? il intreba Granby.
- Desigur. Daniel se departa de Sarah, care ii
privea acum si mai nedumerita, apoi ii facu semn lui
Granby sa-1 urmeze in sufragerie.
- V-am auzit discutind cu lady Sarah, zise
Granby usor stinjenit. Nu am intentionat sa trag cu
urechea.
- Sigur ca nu, zise Daniel. Te rog, continua.
- Dumneavoastra...tineti la miss Wynter ? Daniel
il privi foarte interesat, dadu din cap, iar majordomul
continua: ieri a venit un barbat. Ar fi trebuit sa o
274 JULIA QUINN
informez pe lady Pleinsworth, dar aveam indoieli si nu

voiam sa apara anumite pove§ti despre miss Wynter,
daca pina la urma nu s-ar fi intimplat nimic. Acum, cind
mi se pare o certitudine disparitia ei...
- Ce s-a intimplat ? il zori Daniel. Majordomul
inghiti in sec si para nelinistit.
- Barbatul a intrebat de o anume miss Annelise
Shawcross. L-am expediat imediat, spunindu-i ca aici
nu sta nimeni cu acest nume. El a insistat, zicind ca miss
Shawcross poate foloseste un alt nume. Milord, nu mi
a placut fata lui, sincer. Era...Granby dadu din cap
dezaprobator, incercind parca sa alunge o amintire
dezagreabila. Nu mi-a placut, repeta el.
- Ce a spus ?
- A descris-o pe aceasta miss Shawcross. Spunea
ca e bruneta, cu ochi albastri si ca este extrem de
frumoasa.
- Miss Wynter, zise Daniel. Sau...poate Annelise
Shawcross. Acesta sa fie numele ei adevarat ? De ce si
1-a schimbat ?
Granby incuviinta.
- Exact asa as fi descris-o si eu.
- Si ce i-ai spus ? se interesa Daniel. Vedea ca
Granby se simte vinovat fiindca nu a venit cu aceste
informatii mai devreme.
- I-am spus ca nimeni de aici nu corespunde
descrierii lui. Cum spuneam, nu mi-a placut infatisarea
lui si nu as face un lucru care sa-i puna in pericol viata

domnisoarei Wynter. Granby facu o pauza. Imi place
miss Wynter a noastra.
- $i mie, zise incet Daniel.
- Tocmai de aceea va spun dumneavoastra aceste
lucruri. Deja vocea lui Granby isi recapatase vigoarea
functiei pe care o detinea cu onoare. Trebuie sa o gasiti.
Daniel trase adinc aer in piept si isi privi miinile:
ii tremurau. I se mai intimplase cindva, in Italia, cind ii
simtea aproape pe oamenii lui Ramsgate. Un fluid rece
ii trecea prin tot corpul, inghetindu-i singele. Era teama
ingrozitoare, care il cuprindea si ii trebuiau citeva ore
bune ca sa-si revina. Acum insa era mai rau. Stomacul
incepuse sa-1 doara §i parca resimtea o stare de voma.
Stia ce-i teama, dar acum era ceva mai presus de
teama.
- Crezi ca omul acesta a luat-o ?
- Nu stiu, dar dupa plecarea lui am vazut-o.
Granby intoarse capul spre usa de la intrare, parca
retraind scena. Ea era in sufragerie, zise el, acolo, in
spatele usii. A auzit totul.
- Esti sigur ?
- I se citea in ochi, raspunse Granby. Ea este
femeia pe care o cauta omul. lar ea stia ca eu stiu.
- Ce i-ai spus Annei ?
- Am facut o remarca despre vreme, sau ceva
lipsit de importanta, apoi i-am spus sa mearga inainte.
276 JULIA QUINN
Granby isi drese glasul. Cred ca a inteles ca nu

intentionez sa o tradez.
- Sint sigur de asta. Dar, probabil ca a simtit ca
trebuie sa piece, comenta Daniel. Nu era sigur cit de
multe stia Granby despre incidentul cu cabrioleta la
Whipple Hill. Ca si ceilalti, probabil se gindea ca fusesc
mina lui Ramsgate. Oricum, Anne banuia pe altcineva
si era clar ca acel cineva care incercase sa-i faca ei rau,
nu era deranjat daca si un altul ar fi fost ranit. Anne nu
si-ar fi iertat daca ar fi periclitat viata vreuneia dintre
surorile Pleinsworth, sau pe a....
Sau pe a lui. inchise ochii o clipa. Probabil asa
credea ea ca-1 protejeaza pe el. Dar, daca i se intimpla
ei ceva... Nimic altceva nu 1-ar fi distrus atit de total ca
acest lucru.
- O voi gasi, ii zise lui Granby. Sa fii sigur de
asta.
Anne a mai fost singura de nenumarate ori. De

fapt, in ultimii opt ani s-a simtit singura. Acum se
cuibarise in patul pensiunii unde inchiriase o camera si
se acoperise cu patura, peste camasa de noapte groasa,
ca sa se protejeze de frig. Tot acum realiza ca pina in
acest moment nu a cunoscut nefericirea.
Nu in felul acesta.
Poate ca ar fi trebuit sa piece in provincie. Acolo
era mai curat. Poate mai putin periculos. Doar ca in
I ondra raminea anonima. Strazile aglomerate o puteau

mghiti, facind-o invizibila. Dar tot strazile o puteau
minca de vie. Nu existau slujbe pentru femei ca ea.
I)oamnele cu accentul ei nu lucrau ca vinzatoare, ori
croitorese. Se plimbase pe strazile din apropierea
pensiunii, un loc respectabil, inghesuit intre zona
comerciala si periferia disperata. Intrase prin toate
dadirile unde vedea o placuta cu ’’Angajez Ajutor”, dar
i s-a spus ca nu va rezista mult, ca avea miinile prea moi
si dintii prea curati. Citiva barbati libidinosi au ris,
oferindu-i alt gen de slujba.
Nu putea lucra ca guvernanta, sau doamna de
companie fara o scrisoare de recomandare, iar cele doua
scrisori pretioase erau pentru Anne Wynter. Ea nu mai
putea fi Anne Wynter.
Isi strinse genunchii la piept si inchise ochii. Nu
voia sa priveasca in camera, nici sa-si vada putinele
posesiuni asezate in incaperea strimta. Nu voia sa vada
nici noaptea care patrundea prin fereastra si nu voia nici
sa se priveasca in oglinda.
Din nou nu avea un nume. Asta durea. Durea ca
un cutit ascutit, infipt direct in inima. O groaza
inexplicabila o cuprindea in fiecare dimineata, cind se
dadea jos din pat si atingea podeaua cu picioarele.
Nu mai era ca inainte, cind familia ei o alungase
de acasa. Macar atunci a avut unde sa mearga. Avea un
plan. Nu a ales ea varianta, dar §tia ce trebuie sa faca.
278 JULIA QUINN
Acum avea doua rochii, o haina, unsprezece lire si nici

o perspective, in afara prostitutiei.
Nu putea face asta. Doamne, nu putea. Sc
daruise de buna voie o data, dar nu va mai gresi astfel.
Ar fi fost o cruzime fara margini sa se lase posedata de
un strain, in conditiile in care 1-a oprit pe Daniel inainte
de a consuma relatia lor.
A spus nu fiindca...Nu era sigura de ce. Din
obisnuinta, poate. Teama. Nu voia sa poarte un copil
nelegitim, cum nu voia nici sa forteze mina unui barbat,
care nu ar fi ales de sotie o femeie ca ea.
Mai presus de toate, trebuia sa fie stapina pe
sine. Nu pe mindrie; era altceva, mult mai profund.
Inima ei.
Era unicul lucru pur pe care-1 mai avea si era in
intregime al ei. Trupul si-1 daruise lui George, dar inima
nu i-a apartinut lui niciodata. Cind 1-a vazut pe Daniel
desfacindu-si slitul, ca sa faca dragoste cu ea, Anne a
inteles ca, daca 1-ar fi lasat, daca s-ar fi abandonat pe
sine, el ar fi avut pe veci inima ei.
Glumea in ciuda ei. Deja el avea inima Annei.
Ea plecase, facind cea mai mare prostie posibila. S-a
indragostit de un barbat pe care nu-1 va putea avea
niciodata.
Daniel Smythe-Smith, conte de Winstead,
viconte de Streathermore, baron Touchton o f Stoke. Nu
dorea sa se gindeasca la el, dar asta facea ori de cite ori
inchidea ochii. Surisul lui, felul cum ridea, flacarile din

ochii lui cind o privea.
Nu-si imagina ca o iubeste, dar sentimentele lui
crau probabil asemanatoare. Macar tinea la ea. Poate
daca ea ar fi fost altcineva, o femeie cu nume si pozitie
sociala, nu una care sa fie unnarita de un nebun, care
voia sa o omoare...Poate atunci cind el a fost destul de
nechibzuit sa-i spuna ”Si daca m-as casatori cu tine ?”ea
s-ar fi agatat de gitul lui strigind ”Da! Da! Da!”.
Ea nu putea avea o viata cu acel gen de Da.
Viata ei era o insiruire de M/-uri.
Suspina. O durea stomacul fiindca ii era foame;
uitase sa cumpere ceva de mincare. Mai bine asa;
trebuia sa economiseasca fiecare banut. Nu ! exclama
tare cind isi simti iar stomacul tulburat si gol. Trebuia
sa iasa ca sa manince. Macar de data aceasta trebuia sa
spuna da, chiar si numai pentru o felie de placinta cu
came si o cana cu cidru.
Nu avea chef sa se unbrace, asa ca prefera sa se
imbrace cu haina suficient de lunga, peste camasa de
noapte, se incalta, isi strinse parul intr-un coc si rise,
gindindu-se ca nimeni nu va sti ce poarta pe dedesubt.
lesi peste citeva minute si merse la un local, de
unde mereu strabateau mirosuri imbatatoare, atunci
cind trecea prin dreptul lui. Se vindeau placinte cu
carne, gogosi si alte bunatati asemanatoare.
Se simtea deja mai bine cind primi portia
280 JULIA QUINN
infa§urata in hirtie, ca sa manince in camera. Nu se

cuvenea ca o doamna sa manince pe strada, iar cidrul
avea sa-1 cumpere peste drum de pensiune.
-T u !
Anne mergea mai departe. Atitea voci se
intreteseau pe stazile acelea aglomerate, incit nu-i trecu
prin cap ca acel ”Tu” i-ar fi fost adresat chiar ei. Auzi
din nou glasul, mai aproape.
- Annelise Shawcross !
Nu se intoarse. Cunostea vocea, mai exact vocea
o cunostea pe ea. Incepu sa fuga. Mincarea nepretuita
li cazu din mina si ea cauta sa prinda viteza. Trecu de
primul colt, strecurindu-se printre oameni, alerga de
simtea ca-i iau foe plaminii, doar ca nu putea alerga mai
repede decit George, care acum si striga:
- Prindeti-o ! Va rog ! Sotia mea !
Cineva o prinse, iar cind George o ajunse, ajutat
de o persoana care o retinuse de brat, el dadu mai multe
explicatii:
- Nu se simte bine.
- Nu sint sotia ta ! striga ea, luptindu-se sa scape
din mina binevoitorului necunoscut. Incerca sa se
rasuceasca, dar nu reusi. Nu sint sotia lui, ii zise
acestuia. E nebun. Ma urmareste de ani de zile. Nu sint
sotia lui. Jur.
5
- Hai, Annelise, zise George, stapin pe situatie.

Stii ca nu e adevarat.
9
- Nu ! urla ea, luptfndu-se cu amindoi. Nu sint

sotia lui ! Vrea sa ma omoare !
In cele din urma, barbatul care o imobilizase,
incepu sa ezite.
- Spune ca nu e sotia ta, repeta el putin incruntat.
- §tiu, ofta George. Asa se poarta de citiva ani.
Am avut un copil...
- Ce ? striga Anne.
- A murit la nastere, ii explica George barbatului.
Ea nu a reusit sa treaca peste trauma.
- Minte ! striga Anne.
George scoase un oftat teatral, apoi ochii i se
umplura de lacrimi.
- Trebuie sa accept ca nu va mai fi niciodata
femeia cu care m-am casatorit.
Barbatul privea cind la chipul nobil al lui
George, cind la Anne, revoltata peste masura, iar la final
decise ca George parea cel mai intreg la minte dintre ei
doi, asa ca i-o preda. George ii multumi elegant,
acceptind o batista, pe care o innoda cu a lui, pentru a
i lega miinile Annei si o trase spre el, impingind-o sa
avanseze.
- Annie, zise el fals. Ce ma bucur sa te revad.
- Tu ai taiat habirile, zise ea printre dinti.
- Da, apoi zimbi miseleste. Credeam ca vei suferi
rani mai grave.
- Puteai sa-1 omori pe lordul Winstead !
282 JULIA QUINN
George ridica din umeri, iar Annei i s-au

confirmat toate banuielile sumbre de pina atunci. Era
nebun. Era complet si iremediabil nebun. Alta explicate
nu gasea. Un om cu mintea intreaga nu ar risca sa ucida
un nobil doar ca sa ajunga la ea.
- Dar atacul ? intreba ea. Cind s-a crezut ca au
fost niste hoti de buzunare ?
- Ce vorbesti acolo ? zise George contrariat.
- Odata, cind lordul Winstead a fost atacat !
striga ea. De ce ai facut asa ceva ?
George raspunse, dar nu inainte de a-i arunca o
privire dispretuitoare, amuzata:
- Nu stiu despre ce vorbesti, mini el, dar
pretiosul tau lord Winstead are si el dusmanii lui. Sau
nu cunosti povestea aceea sordida ?
- Nu meriti nici sa-i pronunti numele, suiera ea
printre dinti. El rise.
- Ai idee de cind astept momentul acesta ?
Cam tot de cind ea traieste exilata de societate.
- Ai idee ? racni el rasucindu-i incheieturile si
asa chinuite de legatura.
Ea il scuipa in obraz. George se schimonosi de
furie, inro§indu-se ca focul.
- Asta a fost o greseala, murmura el, apoi o trase
brusc spre o alee intunecoasa. Foarte convenabila
vecinatatea asta pentru tine. Nimeni nu va baga de
seama cind eu voi...
Anne incepu sa tipe. Nimeni nu parea sa o auda,

dar si asa nu reusi sa strige decit citeva secunde. George
o lovi cu putere in stomac, ea se pravali linga un zid,
recapatindu-si respiratia.
- Am opt ani de cind imi imaginez clipa aceasta,
se auzi glasul lui ca un munnur amenintator. Opt ani sa
mi amintesc de tine de fiecare data cind ma privesc in
oglinda. Se apropie de ea, avind o privire turbata.
Priveste-mi bine fata, Annelise. Au trecut opt ani ca sa
ma vindec, dar uite ! Priveste !
Anne incerca sa scape, dar din nou o trinti cu
spatele de un zid din caramida, apoi ii smuci nemilos
capul, fortind-o sa-i priveasca obrazul distrus. Cicatri-
cea se vindecase neasteptat de bine, acum fund alba si
nu rosie, dar tensiona pielea dintr-o parte si din cealalta,
dindu-i obrazului un aspect distorsionat, oribil de privit.
Parca era un obraz peticit.
- Mi-am zis ca mai intii vreau sa ma distrez putin
cu tine, continua el, fiindca in ziua aceea nu am
terminat, dar nu m-am imaginat ca va fi pe o alee
mizerabila. Rinji feroce si amenintator. Nu credeam ca
vei ajunge atit de decazuta.
- Cum adica mai intii ? sopti Anne.
Nu stia de ce intrebase. Doar stia. De fapt a stiut
in tot acest rastimp, iar cind el a scos cutitul, amindoi
vedeau clar ce avea sa se intimple.
Anne nu mai tipa. Nici nu mai gindi. Nu putea
284 JULIA QUINN
spune ce a facut, dar peste zece secunde il vazu pe

George zacind pe caldarim, ghemuit ca un fetus, amutit.
Anne se uita la el de sus, apoi recapatindu-si rasuflarea
ii mai trase un picior in stomac, apoi inca unul, cum
facuse mai devreme, dupa care o rupse la fuga, chiar
asa, cu miinile legate.
De data aceasta, totusi, stia clar incotro se
indreapta.
CAPITOLUL OPTSPREZECE
La ora zece seara, dupa inca o zi de cautari

zadarnice, Daniel se indrepta spre casa. Angajase
detectivi particulari. El insusi strabatea strazile,
oprindu-se la toate casele, intrebind despre o tinara pe
care o descria exact, dindu-i chiar ambele nume. Un om
pe care-1 intrebase spuse ca descrierea se potrivea unei
anume Mary Philpott, o domnita draguta. La oficiul
postal unde fusese vazuta i s-a spus ca doamna nu
expedia scrisori, ci le primea doar. Venea cu precizie de
ceasomic, o data pe saptamina, la aceeasi ora, sa vada
daca a primit ceva. Acum doua saptamini femeia de la
oficiu a mai vazut-o, dar de atunci...
Asadar, de doua saptamini, de atunci cind Anne
s-a speriat ca de o fantoma si a intrat in magazinul
pantofarului Hoby. Oare se ducea sa-si ridice cores-
pondenta, cind a dat peste misterioasa persoana pe care
nu dorea sa o vada ? El o dusese la un oficiu unde voia
sa expedieze scrisoarea din saculet, dar nu era acelasi
loc, unde era cunoscuta drept Mary Philpott si unde
primea scrisorile.
286 JULIA QUINN
Oricum, i s-a spus ca ziua cind venea era marti.

Mereu marti. Daniel se gindea. Ea disparuse intr-o
miercuri. Asadar, Tsi lasa datele de contact la toate
oficiile, cu promisiunea de a oferi recompense oricui il
instiinta de aparitia ei. Mai mult de atit nu §tia ce poate
face.
Continua se mearge prin multime, ceutind chipul
ei, asa cum ar fi cdutat acul in carul cu fin. Din cite stia
el, Anne perasise orasul.
Obosise si i se facuse somn, asa ce se indrepte
spre casa din Mayfair, sperind ce mama si sora lui nu
au sosit ince. Ele nu 1-au intrebat ce facea toate ziua, el
nu le-a spus, inse ele stiau. Era mai bine asa, pentru ce
nu era obligat se le priveasce fetele induiosate de mile.
Ajunse in dreptul strazii lui. Era liniste si nu se
auzeau decit pasii lui pesind pe prima treapte de la
Winstead House. Totusi, auzi pe cineva soptindu-i
numele. Inghete.
- Anne ?
O siluete firave pesi din umbre, tremurind in
intuneric.
- Daniel, spuse ea din nou, de-abia perceptibil.
El cobori treapta, se indrepte spre Anne, o cuprinse in
brate, o strinse la piept si, pentru prima date de aproape
o septemine, simti ce axa pemintului revenise la pozitia
normaie.
- Anne, sopti el mingiind-o pe spate, pe brate, pe
cap. Anne, Anne, Anne. Nu putea sa spuna mai mult. O

saruta pe obraji, pe crestetul capului. Unde ai... Se opri,
vazindu-i miinile legate fedeles. Cu multa grija, ca sa
nu o sperie, Tncepu sa-i dezlege miinile. Cine ti-a facut
asta ? intreba el. Ea continua sa-1 priveasca, muta,
umezindu-si buzele cu limba. Anne...
- A fost cineva cunoscut din trecut, ii marturisi
pina la urma. El...el...o sa-ti spun mai tirziu. Nu acum.
Nu pot...am nevoie de...
- E in regula, o linisti el. Cu greu reusi sa desfaca
nodul complicat si strins, probabil si din cauza
incercarilor ei de a-si trage mina. Inca putin si am
terminat, spuse el blind.
- Nu stiam unde sa ma due, zise ea cu glas
tremurat.
- Ai facut exact ce trebuie, o asigura, azvirlind
in strada legatura nemiloasa.
- Nu pot sa ma opresc din tremurat, zise ea,
privindu-si miinile invinetite.
- O sa fie bine, spuse el, cuprinzindu-i palmele.
Esti prea speriata acum. Si mie mi s-a intimplat asta de
multe ori. Ea ridica privirea spre el, intrebindu-1 din
ochi. Cind oamenii lui Ramsgate ma urmareau prin
Europa, explica el. Cind s-a terminat si am stiut ca sint
in siguranta, am inceput sa tremur groaznic. Ceva in
mine s-a descatusat.
- Adica o sa-mi treaca ?
288 JULIA QUINN
- Da, crede-ma, o asigura el.

Parea atit de fragila in momentul acela, incit
Daniel nu putea decit sa o stringa in brate, pentru a o
proteja de intreaga lume.
- Sa mergem in casa, zise el. Era eliberat de griji,
se simtea usor ca un fulg, dar si inspaimintat, furios -
oricum se simtea, trebuia sa intre in casa. Anne avea
nevoie de ingrijiri. Poate ii era foame. Restul se putea
rezolva mai tirziu.
- Putem intra prin spate ? zise ea. Nu sint....nu
pot...
- Intotdeauna vei intra pe usa din fata, ii spuse el
hotarit.
- Nu, te rog, nu de asta... te rog, il implora ea.
Sint intr-un haL.Nu vreau sa ma vada cineva asa.
- Eu te vad, spuse, luind-o de mina. O privi drept
in ochi si observa ca teama i se mai risipise.
- Stiu, sopti ea.
- Eram ingrozit, spuse el sarutindu-i mina. Nu
stiam unde sa te gasesc.
- Imi pare rau. Nu o sa mai fac asta.
Ceva din tonul ei il nelinistea. Era un semn de
nervozitate, de slabiciune.
- Trebuie sa te rog ceva.
- Curind, promise el. O conduse pina in fata usii,
apoi zise: stai o clipa. Deschise usa si privi inauntru, sa
se asigure ca pot intra nestingheriti de nimeni. Pe aici,

sopti el, apoi mersera sus, spre camera lui.
Odata ce inchise usa, nu mai stiu ce sa faca. Voia
sa afle detalii - cine ii facuse asa ceva ? De ce fugise
ea ? Cine era ea, de fapt ? Voia raspunsuri si le voia
acum.
Nimeni nu putea sa se poaite asa cu ea. Cel putin
nu cit traia el.
Mai intii trebuia sa o ajute sa se incalzeasca, sa
se linisteasca, apoi sa fie sigura ca este in siguranta. A
fost in situatia ei de citeva ori. Stia si el ce inseamna sa
5 5 1
fugi.
Anne statea la fereastra, frecindu-si
incheieturile, iar Daniel o privi atent pentru prima data
in aceasta seara. Se vedea clar pe chipul ei cit era de
speriata si deznadajduita. Aspectul exterior completa
aceste trairi. Parul i se desfacuse din coc si atirna
neglijent pe spate, la haina ii lipsea un nasture, iar pe
obraz avea o zgirietura, iar cind o vazu, Daniel ingheta.
- Anne, incepu el cautindu-si cuvintele pentru o
intrebare dificila. In seara asta...oricine a fost acela....te-
a...? Nu putea pronunta cuvintul. Ii statea pe virful
limbii, usturindu-1 precum acidul amestecat cu furia.
- Nu, raspunse ea cu demnitate. Ar fi facut-o, dar
m-a gasit afara si eu...Anne isi feri privirea, inchise
ochii, parca alungind amintirea trista. Mi-a spus ca...A
spus ca avea de gind sa....
290 JULIA QUINN
- Nu trebuie sa mai spui nimic, o opri el. Cel

putin nu acum, cind o vedea cit de amarita era.
- Ba da, zise ea. Vreau sa-ti spun acum totul.
- Mai tirziu, amina el. Dupa ce faci o baie.
- Nu. Lasa-ma sa vorbesc. Am stat afara ore
intregi §i mai am o farima de curaj.
- Anne, nu-ti trebuie curaj cu...
- Numele meu este Annelise Shawcross, izbucni
ea. Si as dori sa fiu amanta ta. Apoi, dupa ce vazu ca el
a ramas mut de uimire, adauga: daca ma mai vrei.
Aproape o ora mai tirziu Daniel statea la

fereastra, asteptind-o pe Anne sa-si termine baia. Ea
dorea ca nimeni sa nu stie ca se afla in casa, asa ca a
ascuns-o in sifonierul urias, cit timp valetii i-au pregatit
baia. Acum probabil ca statea in apa, incalzindu-si
trupul obosit si chinuit.
Anne a incercat sa discute cu el despre
propunerea ei, insistind ca era alegerea ei, dar el nu o
ascultase. Sa i se ofere in felul acesta...Putea face asta
doar daca stia ca nu mai avea nici o speranta. Daniel nu
putea suporta acest lucru.
Auzi usa de la baie deschizindu-se si o vazu
curata, prospata, cu parul umed, pieptanat pe umarul
drept. Isi facuse o coada spiralata.
- Daniel ? zise ea, privind dupa el in camera.
Veni desculta pe covorul din centru. Purta halatul lui de
baie, unul albastru inchis si era foarte mare pentru ea,

lung pina la talpi, legat cu cordonul in talie. Niciodata
nu i se paruse atit de frumoasa.
- Sint aici, spuse el. Cit timp ea a facut baie, el
isi scosese ghetele, haina si esarfa de la git. Anuntase
valetul ca nu mai are nevoie de el, a scos ghetele la usa
pentru a-i ft curatate si astepta o noapte in care nu voia
sa fie deranjat.
- Sper ca nu te superi daca am imprumutat
halatul tau, zise Anne stringindu-si bratele la piept. Nu
aveam ce altceva sa...
- Nu ma supar deloc, raspunse el. Poti folosi
orice doresti.
- Am senzatia, incepu ea pe un ton timid,
inghitind cu greu, ca deja stii cum ma cheama. El se uita
la ea atent. De la Granby, clarifica ea.
- Da, incuviinta el. Mi-a spus despre barbatul
care te-a cautat. Nu aveam decit acest detaliu cind am
inceput sa te caut.
- Imi imaginez ca nu te-a ajutat prea mult.
- Nu. Totusi, asa am gasit-o pe Mary Philpott.
- Este numele pe care l-am folosit ca sa-i scriu
surorii mele, Charlotte, pentru ca parintii mei sa nu afle
ca noi doua corespondam. Prin scrisorile ei am aflat ca
George tot cauta sa ma...Se opri emotionata. Poate am
vorbit prea repede.
Daniel se incorda la auzul numelui altui barbat.
292 JULIA QUINN
Oricine ar fi fost acest George, el a incercat sa-i faca

rau. Sa o omoare. Se simtea coplesit de o furie
material izata prin dorinta de a lovi in ceva. Voia sa-I
gaseasca pe acest om, sa-i faca rau, sa-1 faca sa priceapa
ca, daca avea sa mai atenteze la Anne, el, Daniel urma
sa-1 sfisie cu miinile goale.
Asta desi nu s-a considerat niciodata un barbat
violent. Ridica ochii spre Anne. Ea era tot in mijlocul
camerei, profund miscata.
- Numele meu este...a fost Annelise Shawcross,
zise ea. Am fucut o greseala ingrozitoare cind aveam
saisprezece ani si de atunci tot platesc pentru ea.
- Orice ai facut....incepu el ridicind o mina.
- Nu sint virgina, il informa ea scurt.
- Nu-mi pasa, spuse el §i realiza ca asa era.
- Ar trebui sa-ti pese.
- Dar nu-mi pasa.
Ea il privi zimbind, oricind dispusa sa-1 ierte, in
caz ca se razgindea.
- Numele lui este George Chervil. Sir George
Chervil, acum, dupa moartea tatalui sau. Am crescut in
Northumberland, intr-un orasel din partea de vest a
tinutului. Tata este un gentleman de provincie. Avem o
situatie confortabila, dar nu sintem bogati. Totusi,
sintem respectati. Eram invitati oriunde si toata lumea
spera ca eu si sora mea sa gasim niste pretendenti cu
situatie buna. El dadu in cap, semn ca asculta si ca isi
imagineaza tabloul deocamdata.

- Familia Chervil este una instarita, cel putin in
comparatie cu ceilalti. Cind ma uit aici...zise si privi in
camera luxoasa, care ii apartinea lui de drept, fara
eforturi. Cum probabil in Europa nu avusese acelasi
standard de confort, sigur ca aprecia tot ce avea aici. Ei
nu aveau aceeasi situatie ca voi, dar era cea mai
respectata familie din tinut. George era unicul lor fiu.
Foarte chipes, vorbea frumos, iar eu am crezut ca il
iubesc. Ridica din umeri, privind spre tavan, parca
implorind iertare pentru cea care a fost in adolescenta.
A spus ca ma iubeste, relua ea.
Daniel ofta si avu o premonitie legata de ce
inseamna sa fii parinte. Doamne, daca ar avea o fata si
ea ar arata ca femeia pe care o avea acum in fata, iar
daca fata lui 1-ar fi privit cu ochii aceia raniti si amagiti,
soptindu-i ’’Spunea ca ma iubeste ...”
Nimic mai prejos de crima nu ar fi fost o reactie
acceptabila.
- Credeam ca ma va lua de sotie, zise Anne.
Parca isi mai revenise, pe masura ce aceasta confesiune
se derula, iar glasul ei avea ceva profesional, pragmatic.
Adevarul este ca nu a spus ca o va face. Nici macar nu
a pomenit de asta. Asa ca, imi asum si eu o parte din
vina...
- Ba nu, exploda Daniel, fiindca orice s-a
intimplat, el stia ca nu a fost din vina ei. Era usor de
294 JULIA QUINN
ghicit ce va urma. Barbatul frumos, bogat, fata tinara,

impresionabila...Era un tablou oribil, incredibil de
obisnuit.
Ea ii zimbi recunoscatoare.
- Nu spun ca dau vina pe mine, fiindca nu e asa.
Cel putin acum nu o mai fac. Dar trebuia sa-mi dau
seama.
- Anne...
- Nu, zise ea, oprindu-i protestul. Ar fi trebuit sa
mi dau seama. Nici nu a pomenit de casatorie. Nici
macar o data. Am presupus ca ma va cere. Fiindca...Nu
stiu. Asa am crezut. Provin dintr-o familie buna. Nu am
crezut ca nu isi doreste sa se insoare cu mine. Si...Of,
acum suna groaznic, dar adevarul e ca eram tinara si
dragura si stiam asta. Doamne, ce proasta am fost.
- Nu ai fost, zise Daniel calm. Toti am fost tineri.
- L-am lasat sa ma sarute, adauga ea, apoi 1-am
lasat sa faca mai mult <Je atit.
Daniel era furios pe barbatul care ii rapise
inocenta, dar nu simtea gelozie. Pur si simplu nu avea
nevoie ca el sa fie primul ei barbat, ci dorea sa fie
ultimul din viata ei.
Unicul.
- Nu mai trebuie sa vorbesti despre asta, ii zise
el.
- Ba da, trebuie, ofta ea. Nu din cauza asta, ci din
pricina celor intimplate pe urma. Anne merse spre un
fotoliu si se sprijini pe spatarul lui. Sa fiu sincera, mi-a

placut ce a facut, pina intr-un punct, apoi, ma rog, a fost
ingrozitor. Mi se pare straniu acum, dar mi-a placut cum
l-am facut sa simta. Asta m-a fucut si pe mine putemica,
iar apoi, cind l-am revazut, eram pregatita sa-1 las sa
mi faca acelasi lucru. Anne inchise ochii, parca retraind
amintirile. Era o noapte de vara, cu stele pe cer.
- Ce s-a intimplat ? ceru el sa afle.
Ea clipi, parca trezindu-se din reverie, apoi
continua pe un ton cu totul diferit, distant si rece.
- Am aflat ca o ceruse de sotie pe alta fata. Chiar
la o zi dupa ce m-arn daruit lui.
De aceasta data Daniel simti furia explodind in
el, iar ura fata de aceasta persoana devenise nemasurata.
Oare asta insemna sa iubesti ? Ca durerea celui iubit sa
te raneasca mai adinc decit pe el ?
- Oricum, a vrut sa-si bata joc de mine, continua
ea. Mi-a spus ca sint...nu-mi amintesc exact cuvintele,
dar m-a facut sa ma simt ca o prostituata. Probabil ca
asta am si fost, dar...
- Nu, zise Daniel hotarit. Acceptase ca ea ar fi
trebuit sa-si dea seama, ori sa fie mai precauta. Dar nu
voia sa-i dea voie sa gindeasca astfel despre sine. Veni
linga ea si o cuprinse de umeri. Ea il privi cu ochii aceia
albastri, profunzi...acolo ar fi dorit el sa se piarda.
Pentru totdeauna.
296 JULIA QUINN
- A profitat de tine, spuse el calm. Ar fi trebuit

pedepsit si inchis pentru...
Ea incepu sa rida.
- Vai de mine. Stai sa auzi si restul povestii. El
paru din nou foarte atent. L-am taiat, spuse ea, iar el nu
intelegea ce spune. A venit la mine, relua ea, eu am
incercat sa scap si am apucat primul obiect care mi-a
venit la indemina. Era un cutit pentru deschis scrisori.
Vai de mine.
- Am incercat sa ma apar si am vrut sa-1 sperii
doar, amenintmdu-1, dar el s-a napustit asupra mea si
apoi...Anne se cutremura si se albi la fata. De aici pina
aici, zise ea, aratind pe obrazul ei, dinspre timpla, pina
la barbie. A fost infricosator. Desigur ca de asta nu
puteam scapa. Eram distrusa, zise in soapta. Am fost
alungata departe, obligata sa-mi schimb numele si sa
intrerup orice legaturi cu familia mea.
- Parintii tai au permis asta ? intreba Daniel
nedumerit.
- Numai asa imi puteam proteja surorile. Nimeni
nu s-ar fi insurat cu ele, daca se afla ca m-am culcat cu
George Chervil, lti imaginezi ? M-am culcat cu el, apoi
l-am taiat cu cutitul ?
- Ce nu-mi pot imagina, intrerupse el, este o
familie care sa te repudieze.
- Nu-i nimic, zise ea, desi amindoi stiau ca nu
era asa. Eu am corespondat cu sora mea pe ascuns in
tot acest timp, asa ca nu am fost complet singura.

- Oficiile postale, murmura el.
- Mereu ma asiguram ca le localizez imediat,
surise ea. Mi se parea mai sigur sa trimit si sa primesc
scrisorile din locuri necunoscute.
- Ce s-a intimplat in seara aceasta ? intreba el.
De ce ai plecat saptamina trecuta ?
- Cind am plecat...el era foarte furios. Voia sa ma
duca in fata judecatorului si sa ma vada spinzurata sau
deportata undeva, dar tatal lui 1-a domolit. Daca George
facea scandal pentru incident, 1-ar fi costat logodna cu
miss Beckwith. Ea era fiica de viconte. Iti dai seama ca
au dat lovitura.
- Casatoria lor a avut loc ?
- Da, iar el a jurat ca nu va renunta la razbunare.
Cicatricea s-a vindecat mai bine decit m-as fi asteptat,
dar tot se vede foarte clar. Inainte de asta a fost un
barbat frumos. Credeam ca vrea sa ma omoare, dar...
- Ce ? intreba Daniel curios.
- Vrea sa ma taie, zise ea incet.
Daniel scoase o injuratura in soapta. Nu mai
tinea cont ca era cu o doamna. Nu avea cum sa-si
5 1
controleze limbajul cind vorbea despre acest personaj.

- II voi ucide, zise el.
- Nu, facu Anne. Nu face asta. Dupa ceea ce s-a
intimplat cu Hugh Prentice...
- Nimanui nu-i va pasa daca-1 voi desfiinta pe
298 JULIA QUINN
Chervil de pe fata pamintului. Nu-mi fac asemenea

probleme.
- Nu-1 vei ucide, repeta ea. Deja 1-am ranit eu
destul de tare...
- Sper ca nu-i cauti scuze ?
- Nu. Dar acum cred ca a platit pentru ce mi-a
facut in seara aceea. Nu-i va fi usor cu ce i-am facut.
- Nici nu trebuie, zise Daniel infuriat.
- Vreau sa inceteze nebunia asta. Vreau sa-mi
traiesc viata fara sa ma uit peste umar, in spate. Nu
vreau razbunare. Nu am nevoie de ea.
Daniel se gindi ca el are nevoie, dar decizia era
a ei. Isi mai domoli furia, apoi o intreba:
- Cum a explicat rana pe care a capatat-o ?
Anne se bucura ca el a schimbat subiectul.
- Ca pe un accident la calarie. Charlotte mi-a zis
ca nu 1-a crezut nimeni, dar ai lui au spus ca a fost
aruncat de pe cal si o craca 1-a taiat la fata.Nu cred ca a
banuit cineva adevarul. De§i oamenii presupuneau ce e
mai rau despre mine atunci cind am disparut brusc, nu-
mi imaginez sa fie cineva care sa se fi gindit ca eu 1-am
taiat pe fata.
Spre surprinderea lui, Daniel zimbi.
- Ma bucur ca ai facut-o.
Ea il privi surprinsa.
- Ar fi trebuit sa-1 injunghii in alta parte. Atunci
ea rise brusc, facind ochii mari, iar el insista: sint insetat

de singe, zise in soapta.
- Ai fi incintat sa stii ca mai devreme, cind am
scapat de el...
- Hai, spune-mi ca i-ai tras cu genunchiul in
boase, o provoca el. Te rog, te rog, spune-mi asta.
Ea strinse din buze, straduindu-se sa nu rida iar.
- Poate chiar asta am facut.
- Ai dat tare ? intreba el.
- Nu la fel de tare cum am dat cind 1-am vazut
cazut la pamint.
Daniel ii saruta ambele miini.
- Pot spune ca sint foarte mindru ca te-am
cunoscut ?
Anne rosi de fericire.
- $i ca sint foarte mindru ca e§ti a mea. O saruta
delicat pe buze. Dar niciodata nu vei fi amanta mea.
- Dar...zise ea retragindu-se din bratele lui. El o
opri, lipindu-si degetul aratator pe buzele ei.
- Deja am anuntat ca vreau sa ne casatorim. Vrei
sa par mincinos in ochii lumii ?
- Daniel, nu se poate !
- Ba se poate !
- Nu, nu...
- Ba pot si asa voi face.
- Dar George este acolo, iar daca ti-ar face vreun
rau...
300 JULIA QUINN
- Pot sa ma ocup de toti George Chervil-ii din

lumea asta, atita timp cit tu ai grija de mine.
- Dar...
- Te iubesc, spuse el si atunci parca toata lumea
s-a reasezat la locul ei. Te iubesc si nu suport gindul nici
unui minut fara tine. Vreau sa-mi fii alaturi in viata §i
in pat. Vreau sa-mi nasti copiii si vreau ca fiecare
persoana din lumea asta sa stie ca esti a mea.
- Daniel, zise ea, desi era greu de stabilit daca
protesta sau cedase. Totusi, ochii ei erau scaldati de
lacrimi, iar el stia ca erau de bucurie.
- Nu pot fi satisfacut cu mai putin decit totul,
§opti el. Ma tern ca va trebui sa te casatoresti cu mine.
Annei ii tremura barbia. Poate ca asa incuviinta
ea.
- Te iubesc, §opti ea. Te iubesc.
- Si....insista el. Avea de gind sa o faca sa spuna
da.
- Da, zise Anne. Daca esti destul de viteaz incit
sa ma vrei, ma voi casatori cu tine.
Atunci el o lipi de el, sarutind-o pasional, cu
teama parca, dar §i cu emotia pe care si-o retinuse toata
saptamina.
- Nu e vorba de vitejie, zise el rizind. E vorba de
instinct de conservare. O mai saruta o data si parca nu
se putea opri.
- Cred, sopti ea, cred ca...legat de George, nu mai

conteaza. Ochii ei luceau de fericire §i dragoste. Seara
aceasta, cu tine, va fi prima.
CAPITOLUL NOUASPREZECE
Apoi Anne nu spuse decit.’T e rog”. Atit.

Nici nu stia de ce spusese asta, fiindca nici nu
gindise. Doar ca in ultimii cinci ani a constatat ca nu
strica sa fii manierat si sa spui ”Te rog” pentru lucrurile
pe care ti le doresti.
Iar acum ea dorea asta foarte mult.
- Atunci eu trebuie sa spun doar ’’multumesc”,
zise el si facu o plecaciune.
Anne zimbi, dar de- fericire, iar asta i se citea pe
chip. O lacrima i se prelingea pe obraz. Ea incerca sa o
stearga, dar Daniel i-o sterse primul.
- O lacrima de fericire, sper, sopti el.
Ea dadu din cap afirmativ. Atunci el ii cuprinse
fata cu palmele si trecu usor degetul mare peste
zgirietura profilata pe fruntea ei.
- Te-a ranit.
Anne vazuse zgirietura cind s-a privit in oglinda
de la baie. Nu o durea si nici nu-si amintea cum a
5 5
capatat-o. Lupta cu George era cumva incetosata, iar ea

isi zise ca era mai bine asa. Anne zimbi, apoi zise:
- Totusi, el arata mai rau.

I-au trebuit citeva clipe lui Daniel ca sa-si
aminteasca de momentul comic.
- Chiar asa ?
- Oh, da.
El o saruta pe lobul urechii, iar rasuflarea lui
fierbinte o infiora.
- Asta este foarte important.
- Mmm-hmm. Ea intinse gitul, iar buzele lui
avansara delicat spre omoplat. Cineva mi-a spus cindva
ca partea cea mai importanta a unei batai este sa te
asiguri ca adversarul tau arata mai rau decit tine, cind
s-a terminat tarasenia.
- Ai niste sf&tuitori foarte buni.
Anne tresari, resimtind o senzatie placuta,
provocata de degetele lui. Deja Daniel ii desfacea nodul
de la halat.
- E unul singur, sopti ea, cautind sa nu se piarda
cu firea cind ii simti miinile mari plimbindu-se pe pielea
fina a abdomenului, dupa care alunecara spre spate.
- Doar unul ? intreba el, cuprinzindu-i fesele.
- Unul singur, dar el este...ah, ah !
El o mai strinse o data.
- Era cumva acest ”ah, ah !”?
Apoi f&cu un gest cu totul diferit si profund, care
implica un singur deget foarte pervers.
- Sau acesta ?
304 JULIA QUINN
- Oh, Daniel....gemu ea de placere.

Atunci buzele lui se intoarsera la lobul urechii, pe
care incepu sa-1 linga usor, apoi o intreba cu gura lipita
de pielea ei:
- Inainte ca noaptea sa se sfirseasca, te voi face
sa strigi de placere.
- Nu, nu poti, sopti ea, cu greu adunindu-si
puterea sa vorbeasca.
El o ridica, tinind-o lipita de el, iar ea nu avu
incotro si i§i incolaci picioarele in jurul taliei lui.
- Te asigur, pot.
- Nu, nu...nu sint...
Degetul acela buclucas, care trasa cercuri in zona
ei pubiana se strecura acum ceva mai adinc.
- Nu stie nimeni ca sint aici, zise ea gemind iar,
agatindu-se disperata de umerii lui. Acum degetul lui
se mi§ca inlauntrul ei, innebunind-o, lent, languros §i
vibrant, iar fiecare cere ii trimitea fiori de extaz pina in
centrul fiintei ei. Daca trezim pe cineva...
- Oh, nu-i nimic, murmura el, dar ea sesiza in
glasul lui o urma de mister. Cred ca va trebui sa fiu
pmdent si sa mai pastrez cite ceva pentru luna de miere.
Anne nu-si putea imagina despre ce vorbeste el,
dar cuvintele lui §optite senzual aveau exact acelasi
efect ca §i miinile lui pricepute, toate ametind-o, intr-o
spirala a pasiunii.
- Pentru seara aceasta, spuse el a§ezind-o pe
marginea patului, nu am de ales si trebuie sa ma asigur

ca e§ti fata cuminte.
- Fata cuminte ? repeta ea. Statea tintuita pe
marginea patului urias, imbracata intr-un halat de baie
barbatesc, acum desfacut in fata; isi etala curbele sinilor
si el avea un deget in interiorul feminitatii ei, drept care
incepuse sa gitiie de placere.
Nu avea nimic cuminte in clipele acelea. Doar
ca totul era minunat.
- Crezi ca poti ramine muta ? o tachina el,
sarutind-o pe git.
- Nu stiu.
Atunei Daniel mai strecura un deget in miezul ei
fierbinte.
- Dar daca fac asa ?
Atunei Anne scinci retinut, iar el afisa un zimbet
pervers.
- Dar daca fac asa ? zise gutural si indeparta cu
nasul o parte a halatului care-i acoperea umarul. Sinii
feciorelnici se ivira cu obraznicie, iar unul dintre
sfircuri disparu imediat, inghitit de buzele lui flaminde.
- Oh ! se auzi ceva mai tare acum, iar el rise din
nou. Esti pervers, ii spuse ea.
El incepu sa-si fluture limba imprejurul sfircului
intarit, privind-o cu o foame de lup.
- Nu am spus niciodata ca nu as fi. Continua
jocul cu celalalt sfirc, la fel de sensibil ca primul, iar
306 JULIA QUINN
Anne nici nu observa ca halatul zacea deja pe jos, iar

ea ramasese goala complet. El privi din nou in ochii ei
vrajiti. Stai sa vezi ce mai pot sa fac.
- Oh, vai de mine ! spuse ea, fara sa-si imagineze
ce putea fi mai pervers de atit.
Incet, dar sigur gura lui cobora spre abdomen,
apoi mai jos...mai jos...la buric, apoi mai jos pina la....
- Oh, Doamne, se tinguia ea. Nu poti face asta.
- Nu pot ?
- Daniel ? Anne nu stia ce il roaga, dar pe
nestiute el o ridicase pina ce a asezat-o cu fundul pe
marginea patului, iar gura luase locul degetelor. Limba
lui facea tot ce dorea, iar buzele lui, apoi rasuflarea lui
arzatoare...
Simtea ca se topeste pur si simplu. Sau ca
explodeaza. Isi infipsesedegetele in parul lui, apoi cind
nu mai putuse rezista in aceasta pozitie, pur si simplu
se abandonase pe saltea, lasindu-si picioarele moi,
atimate pe marginea patului.
Din cind in cind Daniel ridica usor capul si se
uita la ea, parind foarte mindru de prestatia lui.
Cind il vazu ca se ridica, ea il intreba :
- Ce vrei sa imi faci ?
Evident ca nu terminase cu ea. Anne tinjea deja
dupa el, dupa ceva, dupa...
- Cind voi termina sa ma dezbrac, zise el sco-
tindu-si rapid camasa peste cap, o sa fiu inauntrul tau.
La fel de repede Tsi desfacu slitul si in citeva

secunde ramase gol-pusca, iar Anne amuti de nerabdare,
cind il vazu ca se instaleaza intre picioarele ei. Arata
perfect.
O mingiie din nou, cuprinzindu-i coapsele cu
palmele, departindu-le apoi, ca sa-si faca loc inauntrul
ei.
- Oh, ah ! soptea ea gifiind intens.
Virful penisului sau tatona intrarea lubrifiata, dar
fara sa o patrunda. Se multumea sa o maseze usor,
pregatindu-si drumul ascuns si delicios, apoi facu citeva
cercuri pentru a gasi zonele cele mai sensibile. Cu
fiecare atingere delicata ea se deschidea si mai mult,
pina ce, fara sa preseze, o patrunse.
Anne apuca strins cearsaful, de atita incordare
sexuala, delectindu-se cu acea senzatie necunoscuta, dar
magnifica. Parca ar fi despicat-o in doua, daca mai
avansa putin, dar chiar si asa, ea dorea mai mult. Nu-si
imagina de ce, dar nu-si putea opri soldurile din
miscarea de du-te vino spre el.
- Vreau sa intri cu totul, sopti ea, uimita de
propriile-i cuvinte. Acum.
II auzi cum trage aer in piept, iar cind il privi,
remarca ochii aprinsi de dorinta. Gemu numele ei, apoi
se avinta, dar nu pina la capat, ci suficient cit sa o faca
sa simta o placere stranie, unica si delicioasa, de a fi
deschisa de el, lasindu-se patrunsa de el.
308 JULIA QUINN
- Mai mult, sopti ea, dar nu implora. Ii ordona.

- Nu inca. El se retrase putin, apoi se cufunda iar
profund. Nu esti inca gata.
- Nu-mi pasa. Chiar nu-i pasa. In interiorul ei
simtea acumulindu-se o tensiune uriasa, iar asta o facea
sa devina lacoma. Voia sa-1 simta cu totul in ea, sa-1
simta cum pulseaza acolo, vibrind impreuna cu ea.
Daniel facu o miscare brusca, dar ea il prinse de
solduri, fortindu-1 sa nu se dezlipeasca de ea.
- Am nevoie de tine, sopti ea gemind, doar ca
acum el stabilea ritmul. Se citea pe chipul lui o
dezlantuire a dorintelor si pasiunii nestavilita, iar Anne
stia ca amindoi Tsi doreau aceste senzatii la fel de mult.
El trezise in ea ceva, acea femeie perversa,
neru§inata si dezinhibata, care statea pitita intr-un colt
al sufletului ei. Stia ce sa faca; nu stia ca va face acele
lucruri pina ce nu le facea. Astfel isi lua sinii in palme
si incepu sa-i maseze circular, apropiindu-i, stringindu-
i, framintindu-i apoi, in tot acest rastimp uitindu-se la
el cum o urmareste si innebuneste de extaz...
Dorinta din privirea lui era atit de profunda si
palpabila, incit parca o simtea chiar mingiindu-i pielea.
- Mai fa asta o data, ii zise el ragusit, iar ea il
asculta, impreunindu-si nurii ca si cind ar fi fost strinsi
intr-un corset nabadaios.
- Iti place ? zise ea, ca sa-1 tachineze.
El incepu sa gifiie printre gemete, in ritmul alert
al miscarilor. Incercase sa se mai domoleasca, dar Anne

stia ca trebuie sa-1 faca sa atinga acel moment suprem.
Se tot uita la miinile ei lipite de sTni si in ochii lui citeai
o dorinta primara, primitiva, putemica si acaparatoare.
Isi lingea si buzele, pe cind miinile isi faceau
treaba languros, stringind fiecare sfirc intre degetul
mare si aratator, intarindu-le atit de mult incit deveneau
dureroase, doar ca sa-i faca lui pe plac. Era o senzatie
delicioasa, electrizanta, asemanatoare cu aceea resimtita
cind Daniel le sugea infometat. Fulgerele placerii o
patrundeau iar si iar, aruncind scintei intre pulpe, iar
atunci isi dadu seama ca-$i provocase singura aceste
senzatii, cu propriile-i degete nerusinate. Isi lasa brusc
capul pe spate si gemu de dorinta.
Cum si Daniel era sus, pe valul placerii supreme,
facu un ultim efort si mai facu o miscare in interiorul
i 5
ei, putemic, repede, contopindu-se practic cu trupul ei.

- Mai fa o data asa, implora el incordat. O sa mai
faci asa in fiecare noapte, iar eu o sa te privesc...Se
cutremura de placere, posedind-o agresiv. Te voi privi
in fiecare noapte.
Ea zimbi, mindra de noua putere pe care o
capatase, intrebindu-se daca mai erau si alte lucruri pe
care, daca i le-ar fi facut lui Daniel, 1-ar fi vazut ca
explodeaza de dorinta.
- Esti cea mai frumoasa femeie pe care am
cunoscut-o, zise el. Acum, in clipa asta...in clipa
310 JULIA QUINN
asta...Gemu din nou si isi infipse degetele in saltea,

cautind sa mai mentina erectia inca putin. Nu asta
voiam sa spun, relua el cu dificultate, flindca respira
greu.
Ea il privi in ochi si simti cum mina lui o prinde
pe a ei, impletindu-si degetele cu ale ei.
- Te iubesc, sopti el. Te iubesc. Spuse aceste
cuvinte de citeva ori cu toata gura, din tot sufletul. Iar
cu fiecare unduire a bazinului lui, ea simtea asta. Era
coplesitor, uluitor sa simti atit de puternic o particica
din alta persoana. II strinse de mina.
- §i eu te iubesc, sopti ea. Esti primul barbat..
primul barbat pe care 1-am...
Nu stia cum sa continue. Voia ea el sa afle
fiecare moment al vietii ei, fiecare triumf sau dezama-
gire. Mai presus de toate, voia ea el sa §tie ea era singura
persoana in care avea incredere totala, singurul barbat
care-i cucerise inima.
El li saruta pe rind fiecare deget in momentul
acela erotic si profund carnal al acuplarii, iar gestul lui
de cavaler medieval o impresiona enorm.
- Nu plinge, sopti el.
Ea nici nu realizase ca lacrimeaza. O saruta pe
obraz, stergindu-i lacrimile, apoi o antrena meet in
balansul perfect al uniunii trupesti. §erpuiau amindoi
intr-un ritm furios, iar ea simti ca pe masura ce se
intinde si se incordeaza, arcuindu-se senzual, senzatiile
3 1 ~ 9
coplesitoare deveneau greu de suportat, pina ce...

- Ooooh ! se auzi tipatul gutural, adinc si
ademenitor, cind lumea ei interioara exploda. II strinse
atit de tare de umeri, incit el tresari.
- Oh, Doamne ! exclama si el, apoi mai facu o
miscare, isi lua avint, facu implozie si se prabusi peste
ea, varsindu-se in adincurile intimitatii ei.
Asta era, se gindi Anne visatoare. Era gata, iar
viata ei incepuse in sfirsit.
Mai tirziu in noapte Daniel statea intins pe pat,

sprijinindu-si capul pe bratul indoit din cot si se juca
lenes cu buclele despletite ale Annei, care parea ca
doarme. Nu stia daca era chiar adormita, insa ii
permitea acest joc erotic al mingiierilor. Nu-si
imaginase ce par frumos are, fiind mereu strins intr-un
coc, asa cum procedau majoritatea femeilor.
Podoaba ei capilara era glorioasa. I se revarsa pe
umeri asemeni unei paturi de bucle care se opreau exact
la atingerea sinilor. Zimbi visator, incintat ca parul nu-
i putea acoperi sinii.
- De ce zimbesti ? murmura ea somnoroasa.
- Esti treaza, zise el.
Ea scoase un mieunat senzual si se intinse, iar el
privi fermecat cum cearsaful ii dezgoleste trupul.
Ea dadu sa se acopere la loc, dar el o opri.
- Asa imi place sa stai, murmura el.
312 JULIA QUINN
Atunci ea rosi. Desi era intuneric, Daniel

remarca privirea stinjenita, asa cum i se Tntimpla ori de
cite ori ceva o deranja. Zimbi din nou, bucuros ca a mai
aflat un amanunt despre ea. Dorea sa stie multe despre
ea.
- Nu mi-ai zis de ce zimbesti, insista ea,
ridicindu-$i cearsaful pina sub barbie.
- Ma gindeam ca-mi place faptul ca nu ai parul
destul de lung, ca sa-ti acopere sinii. Ea rosi de data
aceasta si el remarca schimbarea culorii pielii, chiar si
fara lumina.
- Tu ai vrut sa stii, zise el in gluma.
Daniel o privea, urmarindu-i reactiile si
schimbarile de stare. O vazu usor incruntata.
- Acum ce se va intimpla ?
El cuno§tea intelesul intrebarii, dar nu voi sa
raspunda. Cum stateau acum intinsi pe patul cu
baldachin, protejati de valurile care-i inconjurau, era
usor sa gindesti ca restul lumii nu mai conteaza.
Dimineata avea sa vina curind si, odata cu ea veneau si
greutatile, pericolele si amenintarile care o adusesera in
aceasta situatie.
/*\ _ _
- Ii voi face o vizita lui sir George Chervil, spuse
el intr-un final. Presupun ca nu-mi va fi greu sa-i aflu
adresa.
- Eu unde voi merge ? sopti ea.
- Tu vei ramine aici, zise el hotarit. Doar nu

credea ca-i va permite sa mai piece undeva.
- Dar ce vei spune familiei tale ?
- Adevarul, spuse el. Parte din el, adauga,
privind-o destul de neincrezator. Nimeni nu trebuie sa
stie unde ai dormit in noaptea aceasta, dar va trebui sa
le spun mamei si surorii mele cum ai ajuns aici fara alte
schimburi de haine. Doar daca nu ai tu o poveste mai
plauzibila.
- Nu am, spuse ea.
- Honoria iti poate imprumuta o rochie de la ea,
iar cu prezenta mamei in casa, va fi usor sa te instalam
intr-una din camerele de oaspeti.
La inceput ea dori sa protesteze, dar aproba
planul lui pina la urma.
- Voi obtine o licenta speciala imediat dupa ce-1
vizitez pe Chervil, zise Daniel.
- Licenta speciala? Dar nu e ceva prea
extravagant ?
- Chiar crezi ca voi putea astepta o intreaga
perioada de logodna ? zise el pe un ton gutural, provo-
cator. Ea zimbi atunci. Dar crezi ca tu vei putea astepta
? adauga el pe acelasi ton.
- M-ai transformat intr-o usuratica, sopti ea.
- Nu gasesc puterea sa ma pling, zise el si o
saruta, stringind-o in brate.
314 JULIA QUINN
- Nici eu, raspunse ea meet.

Totul va fi bine de acum incolo in lume. Cu a$a
o femeie in brate, cum ar putea sa fie altfel ?
CAPITOLUL DOUAZECI
A doua zi, dupa ce a instalat-o pe Anne ca

oaspete oficial in casa lor, Daniel se pregati sa-1 viziteze
pe sir George Chervil.
Cum se asteptase, nu a fost greu sa-i afle adresa.
Locuia in Marylebone, aproape de reêdinta socrului
sau din Portman Square. Daniel stia cine era vicontele
Hanley. Daniel fusese student la Eton cu doi fii ai lui
Henley. Legatura nu era prea strinsa, dar familia il
cunostea foarte bine. Daca George Chervil nu se va lasa
convins rapid de argumentele lui, Daniel stia ca o vizita
la socrul sau - care detinea finantele, inclusiv actul de
proprietate asupra domeniului cochet din Marylebone,
pe a carui trepte urea acum - va rezolva problema.
La citeva secunde dupa ce batu la usa principals,
Daniel fu condus in sufrageria decorata in nuante de
verde si auriu. Imediat apam si o femeie. Dupa virsta si
tinuta Daniel deduse ca era lady Chervil, fiica
vicontelui, pe care George Chervil o alesese ca sotie, in
locul Annei.
- Milord, zise lady Chervil. Era draguta, cu ten
316 JULIA QUINN
curat si par saten, ondulat. Nu se putea compara cu

Anne la frumusete, dar Daniel era desigur partinitor.
- Lady Chervil, raspunse el cu eleganta. Prezenta
lui o surprinse, facind-o curioasa. Tatal ei era viconte,
deci era obisnuita sa primeasca oaspeti de rang inalt.
Trecuse ceva timp de cind un conte ii vizitase, chiar
daca sotul ei devenise baron doar de curind. Sint aici
pentru a vorbi cu sotul dumneavoastra, o lamuri el.
- Ma tern ca nu este acasa acum. Va pot ajuta
poate in locul lui ? Sint surprinsa ca sotul meu nu mi-a
mentionat ca va cunoasteti.
5 1 9
- Nu am fost prezentati formal, explica Daniel.

Nu avea de ce sa minta; Chervil avea sa-i explice la
intoarcere, cind sotia lui il va informa ca ii vizitase
contele de Winstead.
- Oh, imi pare rau, zise ea, desi nu avea de ce sa
se scuze. Parea genul de femeie care, atunci cind nu are
altceva de spus, isi tot cere scuze intr-una. Cu ce va pot
fi de ajutor ? Oh, dar, scuze, v-am mai intrebat asta. Va
rog, luati loc. Chem sa ne aduca un ceai imediat.
- Nu, va multumesc, zise Daniel. Cauta sa
pastreze tonul politicos, fiindca stia ca femeia din fata
lui nu era cu nimic vinovata pentru ce i s-a intimplat
Annei. Mai mult ca sigur ca ea nici nu auzise de Anne.
Stiti cind revine sotul dvs acasa ?
5 5 1
- Cred ca foarte curind, raspunse ea. Doriti sa

asteptati ?
Nu prea, insa Daniel nu avea de ales, asa ca ii

multumi si se aseza. Li se aduse ceaiul si incepura o
conversatie banala, intrerupta frecvent de priviri spre
ceasul de pe semineu si taceri stingace. Incerca sa-si
concentreze atentia asupra Annei si a ce putea ea face
exact in momentele acelea.
Cit timp el a baut ceaiul, Anne proba rochii
imprumutate din garderoba Honoriei. Cit timp el batea
nervos cu degetele pe genunchi, ea statea la masa cu
mama lui, care, spre mindria si usurarea lui Daniel, nici
nu clipise cind el a anuntat-o ca urma sa se insoare cu
miss Wynter si, ah, apropo, ea avea sa locuiasca la
Winstead House ca oaspetele lor, de vreme ce nu mai
putea continua ca guvemanta la sotii Pleinsworth.
- Lord Winstead ?
Daniel ridica privirea. Lady Chervil ii pusese o
intrebare, iar acum astepta raspuns, dar el nu a auzit-o.
Din fericire, era genul de femeie careia bunele maniere
i-au fost inoculate in singe de la nastere, asa ca tot ea
repeta:
- Spuneam ca probabil asteptati cu nerabdare
casatoria surorii dumneavoastra. Vazindu-i expresia
timpa, tot ea adauga: am citit anuntul in ziare si, evident
la vremea mea am participat la seratele muzicale date
de familia dvs.
Daniel se intreba daca si acum ea mai primea
invitatii. Gindul de a-1 sti pe George Chervil stind in
318 JULIA QUINN
casa lui il teroriza. Isi drese glasul, cautind tonul cel mai
politicos.
- Da, sigur. Lordul Chatteris mi-a fost prieten
apropiat, din copilarie.
- Ce frumos pentru amindoi, caci veti deveni
frati.
j
Ea surise, iar Daniel remarca o usoara stingacie.

Lady Chervil parea o femeie deosebita, cu care sora ei,
sau chiar Anne s-ar fi putut imprieteni foarte usor, daca
nu ar fi fost sotia lui George Chervil. Nu stia multe
lucruri, pacatul ei era ca se maritase cu un ticalos, iar el
avea sa-i distruga complet viata.
- Acum este la noi acasa, exersindu-si arta con-
versatiilor mondene. Presupun ca a fost somat sa parti-
cipe la pregatiri.
- Ah, ce frumos.
Dadu din cap, apoi zimbi, iar gindul ii fugi iar
spre Anne si spre jocul Oare-Ce-Face-Anne-Acum ?
Spcra ca este alaturi de familia lui, oferindu-si parerea
asupra culorilor florilor, dantelei si altor elemente
decorative.
Anne merita o familie. Dupa opt ani tristi merita
Ji stie ca are un loc al ei. Daniel privi iar spre ceas, de
data aceasta cu discretie studiata. Era acolo de o ora si
jumatate. Sigur si lady Chervil se impacientase deja.
Nimeni nu asteapta sosirea altcuiva o ora si jumatate
in sufragerie. Amindoi stiau ca se cuvine sa-si lase
cartea de vizita si sa piece.

Doar ca Daniel nu se clintea. Lady Chervil suridea
din cind in cind.
- Sincer, nu credeam ca sir George va intirzia
atit. Nu-mi inchipui ce 1-ar fi retinut.
- Unde a plecat ? intreba Daniel. Era nepoliticos
din partea lui, dar dupa cit de mult timp au discutat
banal itati, nici nu mai conta.
- Parca avea programare la doctor, zise ea.
Pentru cicatricea aceea, stiti. Oh, spuneati ca nu v-ati
cunoscut. El a...Facu semn cu mina spre fata §i se
intrista. Are o cicatrice. Un accident de calarie, inainte
sa ne casatorim. Cred ca arata bine si asa, doar ca el
incearca sa o tot ascunda.
Daniel se simti zgindarit de curiozitate si intreba:
- Spuneati ca merge la un doctor ?
- Parca da, zise ea. Cind a plecat azi dimineata,
spunea ca merge la cineva in legatura cu cicatricea. Am
presupus ca e vorba de un doctor. La cine ar fi putut sa
mearga?
Anne.
Daniel se ridica brusc si era sa verse ceaiul.
- Lord Winstead? intreba ea alarmata. Se ridica
si ea, mergind spre usa in urma lui. S-a intimplat ceva?
- imi cer scuze, spuse el. Nu avea timp de
amabilitati. A stat acolo nouazeci de minute nefericite
si numai Dumnezeu stia ce punea la cale Chervil.
320 JULIA QUINN
Sau a f3cut deja.

- Pot sa va ajut in vreun fel ? insista ea. Pot sa-i
transmit un mesaj sotului meu ?
Daniel se intoarse pe calciie si zise:
- Da. Folosise un ton greu de recunoscut chiar §i
pentru el. Teroarea il cople§ise; furia ii dadea curaj.
Puteti sa-i spuneji ca, daca s-a atins pina si de un fir de
par de pe capul logodnicei mele, voi avea grija personal
ca ficatul sa-i fie extras prin gura.
Lady Chervil se albi la fata.
- Ati inteles ?
5 9
Ea dadu afirmativ din cap tremurind usor. Daniel

o privi. Dur. Era ingrozita, dar asta era incomparabil cu
ce ar simti Anne, daca ar fi acum in ghearele lui George
Chervil.
- Inca un lucru, insista el. Daca diseara vine
acasa viu, va sugerez sa discutati serios cu el despre
viitorul vostru aici, in Anglia. Poate vi se va parea mult
mai confortabil pe un alt continent. O zi buna, lady
Chervil.
- La revedere, spuse ea. Apoi i se paru ca le§ina.
- Anne ! urla Daniel pe holul de la intrarea

re§edintei Winstead House. Anne ! Anne !
Poole, majordomul dintotdeauna aparu imediat
speriat de urlet.
- Unde este miss Wynter ? urla Daniel giflind.

Fusese blocat in trafic si preferase sa mearga pe jos,
alergind pe strazi ca un nebun pina acasa. Mama lui iesi
din sufragerie, urmata de Honoria si Marcus.
- Ce se intimpla aici ? intreba ea. Daniel, pentru
Dumnezeu, ce....
- Unde e miss Wynter ? zise el inecindu-se.
- A iesit, spuse mama lui.
- A iesit ? Adica a plecat ? De ce naiba sa faca
asta ? $tia ca trebuie sa stea la Winstead House pina la
intoarcerea lui.
- Asta am inteles, zise lady Winstead, cerindu-i
ajutor din priviri majordomului. Nu eram aici.
- Miss Wynter a avut un musafir, spuse Poole.
Sir George Chervil. A plecat cu el acum o ora. Poate
chiar doua.
Daniel il privi ca un nebun.
-C e ? !?
- Parea ca nu e incintata de compania lui, zise
Poole.
- Atunci pentru numele lui Dumnezeu, de ce a....
- Barbatul era cu lady Frances.
Daniel simtea ca nu mai are aer.
- Daniel ? mama lui veni la el ingrijorata. Ce s-
a intimplat ?
- Lady Frances? repeta Daniel mecanic,
privindu-1 Inmarmurit pe Poole.
322 JULIA QUINN
- Cine e sir George Chervil ? intreba Honoria.

Se uita spre Marcus, dar el dadu din cap.
- Era in trasura lui, Ti zise Poole lui Daniel.
- Frances ?
- Da, zise Poole.
- Iar miss Wynter 1-a crezut ?
- Nu stiu, milord, zise majordomul. Nu mi-a spus
nimic, insa a iesit cu el si a urcat in trasura lui. Parea ca
urea de buna voie.
- Afurisita zi ! exclama Daniel.
- Daniel, interveni Marcus, singura voce calma
intr-o incapere care se invirtea cu el. Ce s-a intimplat ?
Daniel li povestise mamei lui cite ceva despre
trecutul Annei, iar acum ii relata si restul. Lady
Winstead se facu alba ca varul, il lua de mina pe Daniel
si spuse cu glas stins, panicata:
- Trebuie sa-i spunem lui Charlotte.
Daniel incuviinta, gindind cit putea de repede.
Cum a putut ajunge Chervil la Frances ? §i unde le-o
fi...
- Daniel ! striga mama lui de aceasta data.

Trebuie sa mergi la Charlotte sa-i spui imediat !
Nebunul acela o are pe fiica ei !
- Da, se trezi Daniel. Da, imediat.
- Vin si eu, zise Marcus. Tu ramii, ii spuse
Honoriei. Trebuie sa fie cineva acasa, daca apare miss
Wynter.
- Sa mergem, zise Daniel. Ie§ira din casa

disperati. Lady Winstead nici macar nu-si lua haina cu
ea. Urcara in trasura si plecara. Erau aproape de
Pleinsworth House, daca aveau noroc cu traficul, insa
Daniel pomi pe jos, nemaiputind suporta asteptarea si
ajunse cu citeva secunde inainte ca trasura sa opreasca
la usa.
5
Alerga pe scari, batu in u§a disperat, iar cind

Granby deschise u§a, dadu buzna inauntru.
- Frances, spuse el de-abia rasuflind.
- Nu este acasa, zise Granby.
- Stiu. Stii unde a ...
- Charlotte ! striga mama lui, apucindu-si poalele
rochiei, pregatita sa urce pe scari. II intreba pe Granby:
Unde este Charlotte ?
Granby facu semn spre partea din spate a casei.
- Cred ca isi citeste corespondenta. Este in...
- Sint chiar aici, zise lady Pleinsworth, aparind
dintr-o camera. Doamne, ce se intimpla cu voi ?
Virginia, arati de parca...
- Frances, striga Daniel. Credem ca ar putea fi
rapita.
- Cc? spuse lady Pleinsworth privindu-1 incre-
menita, apoi se uita la mama lui, in final la Marcus, care
ramasese mut in pragul usii. Nu se poate, zise ea cu un
amestec de nedumerire si inceput de ingrijorare. Doar
plecase... Se intoarse catre Granby. Nu plecase la
324 JULIA QUINN
plimbare cu bona Flanders ?

- Nu s-au intors, milady.
- Dar sigur ca nu lipsesc de prea mult timp, ca
sa ne ingrijoram. Bona Flanders se misca destul de meet
si le trebuie ceva timp sa dea o tura prin pare.
Daniel se intelese din priviri cu Marcus, apoi ii
zise lui Granby:
- Cincva sa mearga in cautarea bonei.
- Imediat, spuse acesta.
- Matusa Charlotte, incepu Daniel, apoi povesti
tot ce se petrecuse in acea dupa amiaza. Ii relata pe scurt
despre trecutul Annei; avea sa-i detalieze mai tirziu.
Doar ca, pe masura ce asculta, chipul femeii devenise
pamintiu.
- Acest om... zise ea ingrozita....acest
nebun.... crezi ca a luat-o.pe Frances ?
- Anne nu ar fi plecat cu el altminteri.
- Doamne sfinte. Lady Pleinsworth incepu sa se
clatine. Daniel o conduse pe un fotoliu. Ce sa facem ?
il intreba ea. Cum ii putem gasi ?
- Ma due acasa la Chervil. E singura...
- Frances ! tipa lady Pleinsworth.
Cind Daniel se intoarse, o vazu pe fetita intrind
pe usa principala, dupa care alerga spre mama ei. Avea
rochita prafuita, usor sfisiata, dar nu avea rani evidente.
- Oh, draga mea fetita, suspina lady Pleinsworth,
stringind-o la piept cu disperare. Ce s-a intimplat ?
Doamne, esti ranita ? Ai patit ceva ? O pipai peste tot,

verificindu-i integritatea fizica, apoi o acoperi cu
sarutari.
- Matusa Charlotte, zise Daniel cit putea de
calm. Scuze, dar trebuie sa vorbesc cu Frances.
Lady Pleinsworth se intoarse spre el si ii vorbi
cu o furie nedisimulata.
- Nu acum, suiera ea. A trecut printr-o spaima
oribila. Trebuie sa se spele, sa manince si...
- Ea e unica mea speranta...
- E doar un copil !
- lar Anne ar putea sa moara ! urla el necontrolat.
Se facu liniste in hoi, iar Frances vorbi:
- O are pe miss Wynter.
- Frances, incepu Daniel, ghemuindu-se in
genunchi. Te rog, trebuie sa-mi spui totul. Ce s-a
intimplat ?
Frances isi trase nasul, o privi pe mama sa, ca
sa-i solicite incuviintarea, apoi zise:
- Eram in pare si bona a adormit pe o banca. Asa
face mereu. Imi pare rau, mamico, zise privindu-si
mama. A imbatrinit si oboseste dupa amiaza si drumul
pina la pare c prea lung penru ea.
- Bine Frances, zise Daniel urgent. Spune ce a
fost pe urma.
- Nu eram atenta. Jucam un joc cu unicorni, zise
privindu-1 pe Daniel, care o infelegea. Plecasem destul
326 JULIA QUINN
de departe de bona, dar daca s-ar fi trezit, ea m-ar fi

vazut, zise fetita, cu ochii spre mama ei.
- Si pe urma ? o grabi Daniel.
- Nu stiu, zise ea nedumerita. Cind m-am uitat,
ea disparuse. Nu stiu ce i s-a intimplat. Am strigat-o de
citeva ori, apoi am mers la lacul unde hrane§te ea ratele,
dar nu era nici acolo, apoi...
Frances incepu sa tremure.
- Ajunge, interveni grav lady Pleinswoth, dar
Daniel o implora din priviri. Stia ca e greu pentru
copila, dar trebuia sa afle mai mult. Pina §i mama lui
Frances stia cit de suparata ar fi fost aceasta, daca Anne
murea.
- Ce a fost dupa aceea, o indemna Daniel.
- Cineva m-a apucat, mi-a pus ceva in gura si
avea un gust oribil, zise fetifa stringindu-si bratele pe
linga corp, parca pentru a se apara. Apoi m-am trezit
intr-o trasura.
Mama ei incepuse sa plinga inabu§it, iar Daniel
si mama lui se priveau ingrijorati.
- Poate a fost laudanum, ii zise lui Frances. A
fost oribil ca un om sa faca asta altcuiva, dar nu vei pati
nimic acum.
- M-am simtit ciudat, dar acum mi-a trecut.
- Cind ai vazut-o pe miss Wynter ?
- Intii am fost la tine acasa. Am vrut sa cobor,
dar barbatuL.Aici se opri, privind spre Daniel, de parca
SA IUBESTI UN CONTE 327
si-a amintit un detaliu important. Avea o cicatrice. Una

mare. Uite asa, pe fata.
- Stiu, zise el calm.
- Nu am putut sa cobor. Mi-a zis ca-i va face rau
domnisoarei Wynter daca plec. §i 1-a pus pe vizitiu sa
ma pazeasca, iar el nu arata prea amabil.
Daniel se forta sa-si stapineasca minia. Ar trebui
sa existe un loc special in iad pentru cei care le fac rau
copiilor. Ramase cit putea de calm si zise:
- Apoi a iesit miss Wynter ?
- Era foarte suparata, zise fetita.
- Cred si eu ca era.
- A tipat la el, el tipa la ea si eu nu am inteles
nimic din ce vorbeau, decit ca ea era foarte suparata ca
eu eram in trasura cu el.
- Ea incerca sa te protejeze, spuse Daniel.
- §tiu, sopti Frances. Dar cred ca...cred ca ea a
fost cea care i-a facut cicatricea. Privi spre mama ei
destul de necajita si adauga: nu cred ca miss Wynter ar
face asa ceva, dar el tot spunea asta si era furios pe ea.
- A fost foarte demult, explica Daniel. Miss
Wynter se apara.
- De ce ? intreba Frances.
- Nu conteaza, raspunse el. Conteaza ce s-a
intimplat azi si ce putem noi face pentru a o salva. Ai
fost foarte curajoasa. Cum ai scapat ?
- Miss Wynter m-a impins din trasura.
328 JULIA QUINN
- Cc ? striga lady Pleinsworth, dar lady Winstead

o calma, cind o vazu ca se repede in fata.
- Nu mergea foarte repede, ii spuse Frances
mamei sale. M-a durut putin cind am atins pamintul.
Miss Wynter mi-a soptit sa ma ghemuiesc inainte sa
ating pamintul.
- Vai de mine, suspina lady Pleinsworth. Copila
mea draga.
- Sint bine, mama, zise fetita, iar Daniel se
minuna de curajul §i rezistenta ei. Dupa ce fusese rapita
si aruncata dintr-o trasura din mers, acurn ea o lini§tea
pe mama sa. Miss Wynter a ales locul acela fiindca
cram aproape de casa.
- Unde ? intreba Daniel. Mai exact unde ?
- Park Crescent. La capat.
- Si ai venit singura pejos, atita drum ? intreba
emotionata mama ei.
- Nu era prea departe, mamico.
- Dar ai trecut prin tot Marylebone ! protesta ea,
adresindu-se surorii ei. Ai mers singura pe jos, atita
drum. E departe. E doar un copil !
- Frances, zise Daniel. Y'reau sa stiu. Ai idee
unde o ducea sir George pe miss Wynter ?
- Nu am fost atenta, spuse Frances. Eram asa de
speriata si tot timpul au tipat unul la altul, apoi el a lovit-
o pe miss Wynter si...Daniel isi musca buzcle ca sa nu
explodeze...apoi am fost §i mai suparata, dar el a spus...
Frances privi in sus, de parca si-ar fi amintit ceva. A zis

ceva de Heath.
- Hampstead, zise Daniel.
- Da, cred ca da. Nu a spus exact, dar ne
indreptam in acea directie, nu-i asa ?
- Exact, daca ati trecut deja de Park Crescent.
- A mai spus ceva de o camera.
- O camera, repeta Daniel. Frances dadu din cap
afirmativ, cu convingere.
Marcus, care tacuse pina atunci, isi drese glasul
§i interveni:
- Poate ca vrea sa o duca la un han.
Daniel il privi, dadu din cap ca a inteles, apoi o
intreba pe veri§oara lui:
- Frances, crezi ca ai recunoaste trasura ?
- Da, spuse ea facind ochii mari. Sigur ca da.
- Ah, nu ! se auzi lady Pleinsworth. Nu merge cu
voi in cautarea unui nebun.
- Nu am de ales, zise Daniel cu blindete.
- Mama, vreau sa ajut, spuse Frances. Te rog. O
iubesc pe miss Wynter.
- Si eu o iubesc, sopti Daniel.
- Eu merg cu tine, se alatura Marcus, iar Daniel
ii zimbi recunoscator.
- Nu! protesta lady Pleinsworth. E o nebunie. Ce
veti putea sa faced ? O veti purta in circa, atunci cind
veti intra cu forta peste el intr-un loc public ? Imi pare
330 JULIA QUINN
rau, dar nu pot permite ...

- Poate solicita ajutor de la politie, interveni
mama lui Daniel.
- Virginia ? o privi socata lady Pleinsworh.
- Si eu sint mama, spuse lady Winstead. Iar daca
se intimpla ceva cu miss Wynter...continua de-abia
§optit...fiul meu va fi distrus.
- Ce facem, stabilim al cui copil este mai
important ?
- Nu, zise lady Winstead, luindu-i miinile
cumnatei intr-ale sale. Nu as face asta niciodata. Stii
foarte bine Charlotte. Daca totul se face a§a cum
trebuie, nu cred ca Frances este in pericol.
- Nu, rezista lady Pleinsworth. Nu sint de acord.
Nu rise viata copilului meu...
- Nu va cobori din trasura, spuse Daniel. Poti
veni si dumneata.
Apoi vazu ca...fata ei...se mai imbunase. O lua
de mina.
- Te rog, matusa Charlotte.
Dupa citeva minute de lupta interioara, accepta.
Acum Daniel era mai linistit. N uogasise incape Anne,
dar Frances era singura lui speranta si, daca matu§a lui
i-ar fi interzis micutei sa-1 insoteasca spre Hampstead,
totul ar fi fost inutil.
- Nu avem timp de pierdut, zise Daniel. E loc
pentru patru persoane in trasura mea, ii spuse matusii
sale. Cit de repede poti pregati o trasura care sa ne

urmeze ? La intoarcere vom fi cinci.
- Nu, spuse matusa lui. Vom merge cu trasura
mea. Avem sase locuri, dar mai important este ca putem
lua oameni in plus. Nu accept sa mergi cu fiica mea in
apropierea acelui nebun, fara oameni inarmati in
trasura.
- Cum doresti, zise Daniel. Nu se putea opune.
Daca el ar avea o fiica, ar fi la fel de supraprotector.
Matusa lui dadu imediat ordin unui valet care
fusese acolo de fata:
- Sa fie trasura la scara imediat.
- Da, doamna.
- Acum va fi loc si pentru mine, anunta lady
Winstead.
Daniel o privea nedumerit pe mama lui.
- Vrei sa vii si tu ?
- Viitoarea mea nora este in pericol. Unde crezi
ca as vrea sa fiu ?
- Bine, zise Daniel. Daca simtea ca Frances era
in siguranta, atunci si mama lui era in siguranta
deopotriva. Totusi...
- Dar nu vei intra nicaieri cu mine, zise el hotarit.
- Doamne fereste. Am eu multe calitati, dar nu
ma pot lupta cu nebuni inarmati. Oricum, v-as sta in
cale.
332 JULIA QUINN
Tocmai cind se grabeau sa urce in trasura, aparu

un faeton in mare viteza, care opri la doar citiva pasi de
ei. Datorita maiestriei celui care-1 mina - Hugh
Prentice, remarca Daniel uimit - vehiculul nu se rastur-
na.
- Ce naiba ? zise el, apropiindu-se de cai. Hugh
coborise deja.
- Majordomul tau mi-a zis ca esti aici, spuse el.
Te-am cautat toata ziua.
- A fost mai devreme la Winstead House,
confinna mama lui Daniel. Inainte ca miss Wynter sa
dispara. Spunea ca nu stie unde ai plecat.
- Ce treaba ai cu mine ? il intreba Daniel pe
Hugh. Prietenul sau, a carui expresie faciala era de
obicei imobila, parea acum extrem de panicat. Hugh Ti
dadu o scrisoare.
- Am primit asta.
Daniel citi repede. Era un scris curat si clar,
evident masculin. Avem un dusman comun, scria acolo,
apoi apareau detalii despre un otlciu postal din
Marylebone, unde puteau schimba corespondenta.
- Chervil, zise imediat Daniel.
- inseamna ca stii cine a scris asta ? intreba
Hugh.
Daniel zise ca stie. Aparent, George Chervil nu
avea de unde sa stie ca el si Hugh nu erau si nu fusesera
niciodata du§mani. Birfele care circulau au dus la o
concluzie total gresita. II informa pe scurt pe Hugh

despre evenimente, iar Hugh zise, privind trasura
incapatoare:
- Mai aveti loc pentru o persoana.
- Nu e nevoie, il opri Daniel.
- Vin cu voi, insista Hugh. Nu mai pot alerga, dar
pot tinti ca nimeni altul.
La aceste cuvinte Daniel si Marcus schimbara
priviri nu tocmai aprobatoare.
- Atunci cind sint treaz, clarifica Hugh, apoi rosi
putin. Iar acum chiar sint treaz, sirnti el nevoia sa
limpezeasca situatia.
- Atunci urea, spuse Daniel, facind semn cu
capul spre trasura. Era surprins ca Hugh nu o remar-
case...
- La intoarcere o asezam pe Frances in brate la
mama ei, pentru a-i face loc lui miss Wynter, zise Hugh.
Evident, Hugh remarcase totul.
- Sa plecam, zise Marcus. Doamnele erau deja
in trasura, iar Marcus avea un picior pe treapta. Ciudata
congregatie de salvatori, se gindi Daniel cind trasura se
puse in miscare. Alaturi de ei patru valeti inarmati ii
insoteau calare. I se paru o familie minunata, careia
trebuia sa i se alature si Anne, pentru a o completa
perfect. Anne, alaturi de el si purtindu-i numele.
Numai de ar ajunge la timp la Hampstead.
CAPITOLUL DOUAZECI SI UNU 9
In tumultuoasa ei viata Anne cunoscuse

momente de groaza. Cind 1-a injunghiat pe George si a
realizat ce a facut, atunci a paralizat. Cind cabrioleta lui
Daniel a zburat prin aer, iar ea cazuse deja din ea - si
acela a fost un moment ingrozitor. Dar nimic - nimic -
nu se va putea vreodata compara cu momentul cind,
realizind ea trasura lui George Chervil a incetinit, s-a
aplecat spre Frances si i-a soptit ”Fugi acasa”. Apoi,
pina sa-si dea seama ce face, a deschis portiera trasurii
si i-a facut vint lui Frances, strigindu-i ingrijorata sa se
ghemuiasca in cadere.
Avusese doar o secunda ea sa se asigure ea fata
s-a ridicat in picioare, pe urma George a smucit-o in
trasura si i-a tras o palma peste fata.
- Sa nu crezi ea ma pacalesti, suiera el.
- Razboiul tau este cu mine, nu cu copila.
- Nu i-as fi facut nici un rau, zise el ridicind din
umeri.
In momentul acesta nu stia daca poate sa-1
creada. George era atit de obsedat de a o distruge, incit
ea nu putea vedea mai departe de ora urmatoare. Odata

ce furia i se mai domolise, totusi, el a inteles ca Frances
il putea identifica. Daca isi facea socoteli ca ar fi scapat
dupa ce ar fi ranit-o - sau chiar ucis-o pe Anne - pina
si el trebuia sa stie ca rapirea fiicei unui conte nu putea
fi bagatelizata.
- Unde ma duci ? il intreba ea.
- Are vreo importanta ?
- Sa stii ca nu vei scapa nepedepsit, zise ea
calma. Lordul Winstead lti va lua gitul.
- Noul tau protector ? mirii el. Nu va fi in stare
sa dovedeasca nimic.
- Pai, mai este...Se opri, fiindu-i clar ca Frances
1-ar recunoaste usor, dupa cicatricea de pe fata.
George deveni suspicios.
- Ce mai este ? intreba el.
- Sa stii ca mai sint si eu.
El zimbi ironic si crud.
- Nu zau ?
Anne paru ingrozita de tonul lui.
- Pai esti, dar nu vei mai fi, spuse el sec.
Asadar, avea de gind sa o omoare. Anne nu paru
surprinsa.
- Dar nu-ti face probleme, adauga George. Nu
va fi prea rapid.
- Esti nebun de-a binelea, sopti Anne.
El o smuci atunci §i o trase foarte aproape.
336 JULIA QUINN
- Daca-i asa, atunci sint din cauza ta, zise el.

- Ti-ai facut-o singur, cu mina ta, replica ea.
- Nu mai spune ! o impinse el pe bancheta. Eu
am facut asta, spuse, aratind spre cicatricea oribila. Am
luat cutitul §i m-am feliat, transformindu-ma intr-un
monstru...
- Da ! striga ea. Tu ai facut-o ! Erai un monstru
inainte ca eu sa te ating. Eu doar m-am aparat.
- Deja aveai picioarele desfacute si ma a§teptai,
§uiera el dur. Nu mai poti spune nu, cind ai mai facut-o
odata.
- Chiar crezi ce spui ?
- Prima data ti-a placut.
- Am crezut ca ma iubesti !
El ridica din umeri.
- A fost prostia ta, nu a mea. Vai de mine, isi
aminti el si continua, rinjind parsiv, ca un animal turbat.
Ai mai facut-o o data, nu-i asa ? L-ai lasat pe Winstead
sa-ti are ogorul. Uite-asa ! facu el un semn obscen cu
degetul. Oh, Annie, nu ai invatat nimic pina acum ?
- M-a cerut de sotie, spuse ea.
George izbucni intr-un ris macabru.
- Si l-ai crezut ?
- Am spus da.
- Precis asta ai spus.
Anne incerca sa traga adinc aer in piept. Atit de
infuriata era, incit simtea ca se sufoca. Nu se mai temea,
nu-i mai era rusine. Nu mai simtea decit o furie

nestavilita si o ura fata de acest monstru. Omul acesta
ii furase opt ani din viata. El o facuse sa cunoasca teama
si sa se simta singura. Abuzase de inocenta trupului ei
si-i zdrobise inocenta spiritului. De data aceasta nu avea
sa-i permita sa cistige.
In sfirsit era si ea fericita. Nu doar in siguranta,
nici macar multumita, dar fericita. II iubea pe Daniel si,
printr-un miracol, si el o iubea. Viitorul se derula
tnaintea lor in nuantele rasaritului, roz si portocaliu, iar
ea se vedea practic linga Daniel, rizind alaturi de el si
de copiii lor. Nu voia sa abandoncze toate aceste lucruri.
Oricare ar fi fost pacatele ei, platise cu virf si indesat
pentru ele.
- George Chervil, zise ea foarte calma, esti o
ciuma pentru umanitate.
El ridica din umeri, privind-o foarte intrigat, apoi
urmari ceva pe fereastra.
- Unde mergem ? intreba ea iar.
- Nu mai e mult.
Anne privi si ea pe fereastra. Nu recunostea
zona, dar mergeau mai repede acum. Parca sc indreptau
spre nord. Trecuse mult de la Regent Park. Stia ea nu
poate fi prea departe de Marylebone. La o intersectie,
cind trasura incetini pentru a vira, reusi sa citeasca
Kentish Town . Auzise de acest cartier de la periferia
Londrei. Era adevarat ea nu mergeau departe. Se temea
338 J U L IA Q U IN N
ca nu o va descoperi nimeni pina ce George nu-si va

duce planul la bun sfirsit. Nimic din ce a spus de fata
cu Frances nu ar fi indicat directia de mers, iar biata fata
probabil de-abia ajunsese acasa.
Anne se gindi ca, daca vrea sa scape, va trebui
sa se descurce singura.
- E timpul sa fii propria ta eroina, sopti ea pentru
sine.
- Ce zici ? intreba George plictisit.
- Nimic. Dar creierul ei procesa. Cum sa faca ?
Avea rost sa faca vreun plan, sau va trebui sa astepte
derularea evenimentelor ? Mai intii trebuia sa stie unde
se afla.
- Pari concentrate, zise el apropiindu-se
periculos de ea. Anne il ignora. Ce slabiciuni avea el ?
Era vanitos...cum putea folosi asta in avantajul ei ? La
ce te gindesti ? intreba acum precis. Ea zimbi, stiind ca
nu-i place sa fie ignorat. Si asta i-ar putea fi de folos.
De ce zimbesti ? striga el.
Ea se intoarse sprc el usor mirata, ca si cind abia
acum 1-ar fi auzit.
- Scuze, ai spus ceva ?
- Ce pui la cale ?
- Ce pun la cale ? Stau in trasura, sint rapita. Tu
ce pui la cale ?
I se vazu un muschi tresarindu-i la timpla.
- Nu-mi vorbi pe tonul acesta.
Ea ridica din umeri, apoi privi spre cer, Tntr-un

gest de exasperare. Stia ca lui nu-i va placea.
- Pui tu la cale ceva, o acuza el.
Ea din nou ridica din umeri nepasatoare, stiind
ca la George ce mergea o data, mergea si mai bine a
doua oara. Avea dreptate. II vazu cum se mroseste, iar
cicatricea i s-a mvinetit, contrastind puternic cu
culoarea pielii. Vazmd-o ca il studiaza, George se
enerva si mai tare.
- Ce pui la cale ? intreba el, impingind-o cu
degetul aratator.
- Nimic, spuse ea sincer. Nimic deosebit, cel
putin. Pentru moment tot ce facea era sa-1 aduca intr-o
stare avansata de enervare. Si functiona de minune.
5 *
Nu este obisnuit cu femeile care-1 trateaza cu

dispret, isi zise ea. Atunci cind s-au cunoscut, fetele ii
sorbeau toate cuvintele de pe buze. Acum nu mai stia
ce fel de atentie atragea cu chipul lui, dar adevarat
totusi, cind nu se Tnrosea de furie, era la fel de chipes,
chiar si cu cicatricea aceea. Unele femei 1-ar compatimi,
altele 1-ar considera ravasitor, chiar misterios, cu acel
semn, parca de la razboi.
Dar sfidare ? Asta nu-i placea, mai ales din
partea ei.
- Iar zimbesti, acuza el.
- Ba nu, minti ea.
- Nu incerca sa ma duci de nas, urla el,
340 JULIA QUINN
imbrincind-o iar. Nu vei cistiga.

Ea ridica din umeri din nou.
- Ce ai ? tuna cl.
- Nimic, zise ea, realizind ca nimic nu-1 infuria
mai tare decit calmul ei impeturbabil. Ar fl vrut sa o
vada urlind de spaima, sau tremurind, si voia sa o faca
sa-1 implore. Asa ca se intoarse pe jumatate cu spatele,
fixindu-si privirea pe fereastra.
- Uita-te la mine, comanda George.
Ea nu raspunse imediat, ci doar dupa citeva
secunde.
- Nu.
- Uita-te la mine, spuse cu o voce semanind cu
un m int de dine.
-N u.
- Uita-te la mine ! urla el acum.
Acum il asculta. Vocea lui atinsese un nivcl ce
trada instabilitate, iar ea jubila pentru efectul produs. II
privea tacuta.
- Nu ma vei invinge, tuna el.
- Voi incerca, spuse Anne blind. Fiindca nu avea
de gind sa renunte fara lupta. Daca el incerca sa o
distruga, Dumnezeu era martor ca si ea va face acelasi
lucru.
Trasura familiei Pleinsworth gonea pe
Hampstead Road. Imaginea unei trasuri mari, trasa de
sase cai, era neobisnuita. Chervil trebuia sa aba un
avans de cel putin o ora. Daca mergea la un han din

Hampstead, probabil ca ajunsese deja, intrasera, iar ei
nu aveau cum sa-i gaseasca pe strada.
Doar daca aveau o camera cu geamul spre
strada...
- O vom gasi pe Anne, zise Marcus calm.
Daniel ridica privirea. Marcus era un om de
nadejde, sincer si discret, iar hotarirea din privirea lui
il alina pe Daniel. Matusa lui discuta nervos si o
stringea de mina pe Frances.
- Nu vad nimic, spunea ea. Nu-i vad trasura.
Daniel ii tot repetase ca nu au ajuns inca la Hampstead.
Esti sigura ca vei recunoaste trasura ? o intreba lady
Pleinsworth pe Frances. Pentru mine toate se aseamana.
Doar daca nu e...
- Are o spirala ciudata pe ea, spuse Frances. O
voi recunoaste.
i
- Cum adica o spirala ciudata ? intreba Daniel.

- Nu stiu, zise ea. E doar pentru decor, dar e
aurita si se rasuceste. Facu un semn cu mina, iar Daniel
isi aminti de buclele Annei. De fapt, seamana cu cornu 1
de unicorn.
Daniel surise.
- Va recunoaste trasura, zise el.
Ajunsera in final la Hampstead.
- Cum ai de gind sa procedezi ? intreba Hugh.
Poate e mai bine sa mergem pe jos.
- Nu ! zise lady Pleinsworth cu ostilitate. Frances

nu coboarS din trasura.
- Vein intra pe stradS, spuse Daniel, iar fiecare
va cSuta prin hanuri si pensiuni - orice loc in care
Chervil ar fi putut inchiria o camera. Frances, tu sa tc
uiti dupa trasura. Daca nu gasim nimic, vom incepe cu
aleile mai mici.
In Hampstead existau multe hanuri. Pe stinga era
King William IV, pe dreapta era Thatched House, apoi
Holly Bush tot pe stinga. Pe toate trasurile din calea lor
Hugh cauta atent semnul descris de Frances. Marcus §i
Daniel intrasera din poarta in poartS, intrebind despre
persoane care semanau ca descriere cu Anne sau cu
George Chervil, dar nimeni nu-i vazuse. Data fund
cicatricea de pe obrazul lui George, Daniel era sigur ca
el ar fi fost remarcat.
Daniel urea iar in trasura care-i astepta pe strada
principals. Deja atraseserS atentia mai multor localnici.
Marcus veni si el, iar acum discuta cu Hugh.
- Nimic ? intrebS Marcus.
- Nimic, confirms Daniel.
- Mai este un han, zise Hugh. Se aflS pe
Spaniards Road. Am mai fost acolo. E mai retras.
- SS mergem, spuse Daniel. Poate le scSpase un
han, dar puteau sa revinS oricind.
TrSsura isi continua drumul §i ajunse imediat la
Spaniards Inn, care se afla intr-un loc mai izolat.
S A IU B E § T I U N C O N T E 343
Cladirea era din caramida rosie, cu niste storuri negre,

care-i dadeau o eleganta aparte.
Frances arata in directia hanului si incepu sa tipe.
Anne afla curind de ce a ales George hanul
acesta. Era pe o strada care trecea prin Hampstead
Heath, intr-o zona izolata, comparativ cu celelalte
hanuri din sat. Asta insemna ca putea sa o traga repede
afara din caruta, spre o u§a laterala, apoi intr-o camera,
fara sa-i observe nimeni. Fusese ajutat de un vizitiu,
omul care o pazea in timp ce George merse sa ia cheia.
- Nu am incredere ca-ti vei tine gura inchisa, zise
George si-i puse un calu§. Evident, se gindi Anne,
George nu putea intra in han, sa ceara cheia, insotit de
o femeie care avea in gura o zdreanta murdara. Ca sa
nu mai vorbim si de miinile legate la spate. Ajunsi in
camera, George parea nerabdator ca ea sa-i afle
planurile, asa ca tinu un scurt monolog cit timp aranja
prin camera dupa placul sau.
- Tin camera asta de o saptamina, zise el,
proptind in usa un scaun. Nu stiam ca te voi gasi pe
strada aseara.
Anne il privea inmarmurita, intrebindu-se daca
avea sa dea vina pe ea pentru asta.
- Vezi, inca un lucru menit sa-mi strice planul,
adauga el. Totusi, nu conteaza. Pina la urma totul va
merge bine. Te-am gasit acasa la iubitul tau, exact asa
cum ma §i asteptam.
344 JULIA QUINN
Anne il urmarea cum cauta prin camera inca o

piesa de mobilier, pentru a bloca usa. Cum nu gasi,
muta chiar patul.
- Citi ai mai avut, de cind ai fost a mea ? intreba
el malitios. Anne nu stia la ce se refera. O sa-mi spui
tu, zise el indreptindu-se spre Anne, apoi ii scoase cirpa
din gura. Citi iubiti ?
Anne se gindi sa tipe, dar George avea in mina
un cutit, incuiase usa si potrivise scaunul in clanta. Daca
era cineva pe aproape si ar fi dorit sa o salveze, George
tot ar fi reusit sa o ciopiiieasca pina ce intra salvatorul.
- Citi ? ceru el sa stie.
- Nici unul, spuse ea automat. Straniu, dar
aproape uitase de noaptea cu Daniel in fata unei
asemenea intrebari, iar in minte li revenira toti acei ani
de singuratate si lipsa de prieteni, ca sa nu mai vorbim
de iubiti.
- Ah, Lordu! Winstead cred ca nu va fi de acord,
zise el. Doar daca...Gura i se schimonosi in ceva ce se
voia un zimbet ironic. Vrei sa-i spui ca nu a putut
performa ?
Era tentata sa-i faca o lista cu modurile in care
Daniel ii depasise cu mult performantele, dar Anne
prefcra sa spuna doar atit:
- Este logodnicul meu.
- Da, sa o crezi tu, spuse George rizind iar cu
rautate. Doamne, cit il admir pe barbatul acesta. Ce
SAIUBE§TI UN CONTE 345
smecher. Nimeni nu va pune la indoiala cuvintul lui

impotriva cuvintului tau, in aceasta chestiune. Cred ca
e bine sa fii conte. Eu nu as fi scapat asa usor. Totusi,
eu nu a trebuit sa te rog. Ti-am spus doar ”Te iubesc” si
tu nu numai ca m-ai crezut, dar ai sperat ca ma voi
insura cu tine. Se uita la ea si facu iar gestul acela
obscen, cu degetul. Ce fata prostuta, adauga el.
- Aici nu te contrazic.
- Mai, mai, ce inteleapta te-ai facut, zise el
leganind capul aprobator.
Deocamdata Anne decise ca trebuie sa-1 tina de
vorba pc George. Asta ii intirzia atacul si-i oferea ei
timp pentru un plan. Mai ales ca George vorbea si se
lauda, iar cind se lauda, nu mai era la fel de atent.
- Am invatat si eu din greseli, spuse ea, aruncind
o privire pe fereastra. Oare cit de sus erau ? Daca sarea,
putea supravietui ? El se intoarse de la sifonier, findca
nu gasise ce cauta si isi incruci§a bratele la piept.
- Ei, ma bucur sa aud asta. Anne remarca o
privire parca paternala din partea lui.
- Ai copii ? intreba ea.
- Nu, zise el pe un ton glacial.
Asa, acum Anne stia. Casatoria lor nu se
consumase. Oare era impotent ? Iar daca era, vina
fusese a ei ? Ce intrebare stupida. Sigur ca ea era de
vina. In sfirsit, ajunse sa realizeze de ce era atit de furios
pe ea. Nu era doar fata lui; in ochii lui, ea il lasase fara

barbatie.
- De ce dai asa din cap ? o intreba curios George.
- Nu dau, zise, dar se trezi ea da din cap. Sau nu
am facut-o intentionat. A§a fac atunci cind ma gindesc.
- §i la ce te ginde§ti ?
- La tine, spuse ea destul dc sincer.
- Nu zau ? O clipa el paru multumit de raspuns,
dar deveni suspicios. De ce ?
- Pai, esti singura persoana din camera. Mi se
pare normal sa ma gindesc la tine.
El facu un pas spre ea.
- Si la ce te gindeai ?
Oare cum de nu si-a dat seama atunci de
egocentrismul lui. Avea doar saisprezece ani, desigur,
dar judeca destul de bine.
- La ce te gindeai ? insista el.
Anne cintari bine totul inainte sa-i raspunda. Nu-
i putea dezvalui ca se gindea la impotenta lui, asa ca
zise:
- Cicatricea nu e chiar atit de groaznica pe cit
cred ca tu crezi ca este.
El scoase un ris sforait si continua sa-si vada de
treaba.
- Spui asta ca sa-mi atingi coarda sensibila.
- As spune asta, ca sa-ti ating coarda sensibila,
recunoscu ea, urmarindu-1 ce face. Parca rearanja tot
S A IU B E $ T I U N C O N T E 347
mobilierul, lucru inutil, fiindca nu erau multe obiecte

in camera de inchiriat. Dar, dupa cite se pare, continua
Anne, cred ca e adevarat. Nu mai csti la fel de dragut
ca in tineretea noastra, dar unui barbat nu-i trebuie
frumusete, nu-i asa ?
- Poate ca nu, dar nu cred ca ar fi cineva care sa-
si doreasca asta, zise George, aratind spre cicatrice.
- Imi pare foarte rau ca te-am ranit, sa stii, zise
Anne cu toata sinceritatea. Nu-mi pare rau ca m-ara
aparat, dar regret ca te-ai ales cu rana. Daca m-ai fi lasat
sa plec cind te-am rugat, nu s-ar fi intimplat asta.
- Aha, acum e vina mea ?
Ea nu mai vorbi. Nu trebuia sa spuna ce a spus.
El astepta un raspuns, iar cind vazu ca tace, zise:
- Va trebui sa mutam asta.
Doamne, chiar voia sa mute patul. Era foarte
mare si greu si nu-1 putea deplasa singur. Dupa citeva
minute de gemete, injuraturi si sfortari desarte, tipa la
Anne :
- Ajuta-ma, la naiba !
Ea spuse cu timiditate:
- Am miinile legate.
George dracui din nou, dar merse si o imbrinci
spre pat.
- Nu ai nevoie de miini pentru asta. Doar
reazema-te de el si impinge cu fundul.
Anne se uita siderata la el.
348 JULIA QUINN
- Uite asa faci, spuse el, lipindu-si fundul de

tablia patului. Se propti cu picioarele in podea si
impinse cit putu de tare, folosindu-se de propria
greutate a corpului. Reusi sa-1 urneasca un centimetru.
- Si tu chiar crezi ca eu pot face asta.
- Eu cred ca am in mina un cutit.
Anne dadu ochii peste cap si se apropic.
- Nu cred ca va merge. In primul rind, miinile
ma impiedica sa fac la fel ca tine. Daniel o privi. Era
legata cu miinile la spate.
- Fir-ar sa fie de treaba, exclatna el. Vino
incoace. Ea veni imediat.
- Sa nu incerci nimic, o avertiza, apoi o intoarse
si-i taie brusc Iegatura, iar din graba, cutitul o taie usor
la degetul mare.
- Au ! striga ea, apoi duse mina la gura.
- Aha, te doare, nu-i a?a ? murmura George, cu
o privire de vampir.
- Nu. zisc ca repede. Mutam patul ?
El rise si-si lua pozitia. Apoi, pe cind Anne se
prefacea ca se forteaza sa impinga patul spre usa,
George se indrepta si zise:
- Sa te tai mai intii ? sc intreba el tare. Sau sa ma
distrez putin inainte ?
Anne se uita la slitul lui. Nu se putea abtine. E m
impotent ? Nu vedea nimic care sa semene a erectie.
- Oh, deci asta vrei sa facem, o ademeni el. O
trase de mina si o smuci spre el, fortind-o sa-si lipeasca

palma de slitul lui. Anumitc lucruri nu se schimba, zise
el.
Anne incerca sa reziste, desi i se facuse greata
vazindu-1 cum ii apasa mina peste organul lui. Chiar si
imbracat, i se facea scirba de el, dar asta era mai bine,
decit sa aiba fata taiata.
9
George incepu sa geama de placere, apoi, spre

oroarea Annei, simti ca se petrece un lucru ciudat...
acolo.
- Doamne, se tinguia George. Oh, ce bine e. A
trecut atita timp. A1 naibii de mult timp...
Anne il privea uluita. Avea ochii Tnchisi si parca
intrase in transa. Se uita la mina lui - aceea in care tinea
»
cutitul. Era doar imaginatia ei, sau nu-1 mai tinea atit de
strins ? Daca i 1-ar fi luat...Putea sa i-1 ia ?
Anne scrisni din dinti. Isi lasa putin degetele sa
se distreze pe deasupra penisului in actiune, apoi il auzi
pe George gemind adinc, prelung si facu miscarea
decisiva.
CAPITOLUL DOUAZECI SI
* DOI
- Aceea e ! striga Frances, aratind spre o trasura.

Smt sigura.
Daniel se uita in directia indicata. In fata hanului
era parcata o trasura. Avea deasupra o spirala, drept
decoratie, exact cum spusese Frances.
- Vom ramine in trasura, anunta lady Winstead,
pe cind Daniel le dadea ultimele instructiuni. Cei trei
barbati au coborit. Sa paziti trasura cu pretul vietii
voastre, le zise el valetilor inarmati.
Marcus venea linga el, iar Hugh tocmai luase
ceva informatii de la hangiu. Da, vazuse un barbat cu
cicatrice. Avea o camera inchiriata de o saptamina, dar
nu o folosea in fiecare noapte. Acum un sfert de ora
aparuse si ceruse cheia, dar era si o femeie cu el. Daniel
ii puse o moneda de o coroana pe tejghea.
- In ce camera sta ?
- Numarul patru, inaltimea voastra, zise hangiul,
facind ochii mari la rasplata. O lua repede, apoi adauga:
cred ca am o cheie de rezerva.
- Crezi ?
- Cred.
Daniel mai scoase un banut.
Hangiul scoase cheia.
- Stai, zise Hugh. Mai e o alta intrare in camera?
- Nu. Doar pe fereastra.
- La ce inaltime fata de pamint ?
- Prea inalt ca sa te poti urea fara sa te sui pe
stejarul din fata, explica hangiul.
Hugh se intoarse spre Daniel si Marcus.
- Sa mergem, zise Marcus, mergind spre u§a.
Vazura camera patru la capatul culoarului, iar
Daniel o lua inainte, insa Hugh il o p ri.
- Mai intii sa asculti.
- Nu ai fost niciodata indragostit, nu-i asa ? zise
Daniel si nu mai statu pe ginduri, se repezi la usa, lovi
tare cu piciorul si usa se deschise cu o bufnitura
puternica.
- Anne ! striga el disperat, chiar inainte sa o vada.
Cind si ea incerca sa-i strige numele, acesta se
pierdu intr-un tipat ascutit de durere, fiindca scaunul
proptit in usa ricosa exact in genunchii ei, punind-o la
podea. Ea scapa din mina ceva ce tinuse foarte strins.
Un cutit. Daniel intinse mina sa-1 prinda. Anne
la fel. George Chervil, care pina atunci reusise sa o
imobilizeze pe Anne, balansindu-se de pe un picior pe
celalalt, pina la urma prinse el cutitul. Singurul care nu
era interesat de arma alba era Hugh, care tinea in mina
un pistol indreptat spre George Chervil.

- Eu nu as face asta, in locul tau, ii zise Hugh,
dar acesta prinse cutitul, apoi se napusti asupra Annei,
care bijbiia si acum pe jos; pierduse cursa pentru cutit
cu doar citiva centimetri.
- Daca ma impusti, ea moare, spuse George
lipind taisul de gitul Annei.
Daniel se opri imediat. Puse arma jos.
- Da-te la o parte ! zise George, stringind cutitul.
Fa-o !
Daniel ridica bratele si facu un pas inapoi. Anne
era intinsa cu burta in jos, iar George o incalecase, cu o
mina tinind cutitul la gitul ei, iar cu cealalta mina o tinea
de par.
- Nu-i face nici un rau, Chervil, avertiza Daniel.
Nu vrei sa faci asta.
- Ah, dar aici te inseli. Vreau sa fac asta din tot
sufletul. Acum Iipi lama cutitului de obrazul Annei.
Daniel isi simp stomacul in git. Totuî, George
nu varsa singe. Parea ca se delecteaza cu acest moment
de putere, asa ca o strinse mai tare pe Anne de par,
tinindu-i ridicat capul intr-o pozitie care parea extrem
Je inconfortabila.
- Vei muri, promise Daniel.
- La fel si ea, zise George.
- Dar sotia ta ?
George il privi cu interes.
- Am vorbit cu ea azi dimineata, spuse Daniel,

fixindu-1 pe George. Ar fi vrut sa o priveasca pe Anne,
ca sa-i spuna cit de mult o iubeste chiar si fara cuvinte.
Totusi, nu indraznea; atita timp cit se uita la George
Chervil, George Chervil se uita la el si nu la Anne. Nici
la cutit.
- Ce i-ai spus nevestei mele ? suiera George, de§i
parea tulburat.
- Pare o femeie cumsecade, comenta Daniel.
Oare ce se va intimpla cu ea, ma intreb, daca mori aici,
la un han, de mina celor doi conti si a unui fiu de
marchiz ?
De-abia atunci George il privi pe Hugh si realiza
cine era el.
- Dar il urasti, spuse el. Te-a impuscat.
Hugh ridica nepasator din umeri.
- Doi conti ? zise George tulburat. incepuse sa
rasufle din greu, uitindu-se cind la Daniel, cind la Hugh,
citeodata la Anne. Incepuse sa transpire abundent.
Ajunsese intr-un punct unde intelegea ca este in pericol.
- Lady Chervil va fi ruinata, spuse Daniel.
Alungata de societate. Nici tatal ei nu o va putea salva.
George incepu sa tremure. Daniel se uita scurt la
Anne. De-abia mai respira, era inspaimintata, iar cind
ochii li s-au intilnit...
Te iubesc.
Parca i-ar fi spus asta cu glas tare.
- Lumea c nemiloasa cu femeile care au fost

alungate din casele lor, spuse incet Daniel, intreab-o pe
Anne.
George incepuse sa oscileze, iar Daniel vedea
bine in privirea lui.
- Daca o Iasi sa piece, iti promit, vei trai.
Va trai, dar nu in insulele britanice. Daniel va
avea grija de asta.
- Si sotia mea ?
9 9
- Voi lasa pe seama ta explicable.

George simtea ca il stringe de git haina. Clipea
furios, apoi inchise ochii si...
- M-a im puscat! Doamne, a tras in mine !
Daniel intelese ca Hugh trasese in George.
- Ai innebunit ? striga el exact cind se repezea
spre Anne, ca sa o scoata de sub George, care se
rostogolise pe podea, urlind de durere si tinindu-se de
mina care singera.
Hugh veni in camera si se uita scirbit spre
George, zicind:
- E un nimic, spuse dezinteresat.
- Anne, Anne, rosti Daniel disperat. Reuîse sa-
§i stapineasca teama cit timp ea era prizoniera lui
George Chervil, dar acum, cind o vedea teafara... M-
am temut sa nu te pierd, zise el cu greu. Isi lipi capul
de pieptul ei si incepu sa plinga. Nu stiam...Cred ca nu
am stiut...
9
S A IU B E ? T I U N C O N T E 355
- Dar nu as fi tras in ea, apropo, spuse calm Hugh

mergind la fereastra.
- Esti nebun, zise Daniel printre lacrimi.
- Sau, il corecta Hugh, nu am fost niciodata
indragostit. Se uita la Anne. Asta inseamna o minte
limpede in plus. Arata spre pistol. Si tintesc mai bine.
- Ce tot spune acolo ? sopti Anne.
- Rareori imi dau seama, recunoscu Daniel.
- Sa-i deschid lui Chatteris, zise Hugh,
deschizind fereastra, apoi incepu sa fluiere.
- E nebun, repeta Daniel, mingiind-o pe Anne.
Era atit de frumoasa, de pretioasa, de vie. Este nebun
de legat.
Annei ii tremurau buzele, totusi zise:
- Dar eficient.
Daniel incepu sa rida. Doamne, erau nebuni cu
totii.
- Sa te ajut ? striga Hugh pe fereastra.
- Lordul Chatteris este intr-un copac ? intrcba
Anne.
- Pentru numele lui Dumnezeu, ce se intimpla ?
Am auzit impuscaturi, intreba iMarcus escaladind
pervazul.
- Hugh 1-a impuscat, zise Daniel, facind semn cu
capul spre Chervil, care voia sa se tirasca spre usa.
Marcus il observa, se duse la el si-i taie calea. In timp
ce o avea prizoniera pe Anne, adauga el.
- Deocamdata nu te-am auzit ca-mi spui multu-

mesc, zise el, privind afara pe fereastra, aparent fara nici
un motiv.
- Multumesc, zise Anne. Hugh se intoarse spre
ea, iar Anne Ti zimbi atit de sincer, incit el tresari.
- Ei, ce sa spun, se fistici el, iar Daniel se amuza.
Aerul chiar se schimba cind Anne era intr-o incapere.
- Acum ce facem cu el ? intreba Marcus, el fund
singurul care vedea partea practica a lucrurilor. Ridica
de pe jos ceva, la care se uita atent, apoi se aseza pe
vine, linga George.
- Au ! urla George.
- Ii legam miinile, isi raspunse singur Marcus.
Se uita spre Anne. Presupun ca pe tine cu asta te-a legat
? Anne dadu din cap.
- Ma doare ! zise Chervil.
- Nu trebuia sa te impusti, zise Marcus. I se
adresa lui Daniel acum. Trebuie sa ne gindim ce facem
cu el.
- Ai promis ca nu ma veti omori, se vaicari
George.
- Am promis ca nu te omor, daca o Iasi sa piece,
ii aminti Daniel.
- Ceea ce am facut.
- Dupa ce te-am impuscat eu, replica Hugh.
- Nu merita nici sa-1 omori, comenta Marcus,
stringind si mai bine legatura de la miini. Vor fi multe
SAIUBE$TI UN CONTE 357
intrebari.
Daniel mcuviinta, incintat de intelepciunea
prietenului sau. Totusi, nu voia ca George Chervil sa fie
privat de sentimentul de teama. O saruta pe Anne pe
crestet si se ridica.
- Imi dai voie ? zise catre Hugh si intinse mina.
- Am reincarcat, ii zise acesta, dindu-i pistolul.
- Stiam ca asa vei face, murmura Daniel. Se duse
spre George.
- Spuneai ca nu ma vei omori ! urla George.
- Nu. Cel putin nu azi. Daca mai apari in
vecinatatea casei din Whipple Hill, te voi omori.
George dadu din cap furios.
- De fapt, zise Daniel, ridicind cutitul de pe jos,
daca te mai apropii de Londra, te voi ucide.
- Dar locuiesc in Londra !
- Nu pentru mult timp.
Marcus interveni si el:
- Trebuie sa-ti marturisesc, nici eu nu-1 vreau
aproape de Cambridgeshire.
Daniel urmari atent ce spunea prietenul sau, apoi
ii zise lui Chervil:
- Daca te apropii de Cambridgeshire, el te va
ucide.
- Pot sa fac o sugestie, vorbi calm Hugh. Ar fi de
preferat, pentru toti cei implicati, daca am extinde zona
exilului la toate insulele britanice.
- Ce ? striga George. Nu puteti sa...

- Sau te-am putea ucide, sugera Hugh. 11privi pe
Daniel. Tu ai putea da sfaturi despre viata in Italia, nu-
i asa ?
- Dar nu stiu italiana, se lamenta George.
- Vei invata, i-o trinti Hugh.
Daniel examina cutitul pe care-1 tinea in mina.
Era periculos de ascutit §i fusese la doar citiva milimetri
de gitul Annei.
- Australia, zise el ferm.
- Exact, aproba Marcus si-1 ridica in picioare pe
George. Sa ne ocupam noi de el ?
- Te rog.
- Luam trasura lui, zise Hugh. Apoi ii zimbi
languros. Aceea cu comul de unicorn.
- Unicornul...repeta Anne intristata. 11 intreba pe
Daniel: Frances ?
- Ea ne-a sab at.
- Atunci e nevatamata ? A trebuit sa o imping din
trasura in mers si am...
- Este foarte bine, o linisti Daniel, privindu-i pe
Marcus si Hugh, care-1 duceau pe George afara. Putin
mai prafuita daca ar fi fost, matu§a mea ar fi pierdut
cinci ani din viata ei. Cind te va vedea... Anne incepuse
sa plinga.
Daniel se apropie de ea, o lua in brate, ca sa o
linisteasca.
- E in ordine, murmura el. Totul va fi bine, vei

vedea.
- Ba nu va fi, zise ea neincrezatoare. Va fi
extraordinar de bine, zise cu ochii plini de lacrimi.
- Te iubesc, spuse el. Avea sentimentul ca va
spune asta foarte des. Pentru tot restul vietii.
- Te iubesc.
Ii saruta mina.
- Vrei sa fii sotia mea ?
- Deja am spus da, zimbi ea.
- §tiu, dar voiam sa te mai cer o data.
- Atunci mai accept o data.
- Sa coborim, zise el. Cred ca familia e
ingrijorata. Mama e in trasura, si matusa...
- Mama ta ? zise Anne §i se trase inapoi.
Doamne, ce vor crede despre mine ?
- Ca esti o femeie grozava, draguta $i ca, daca
va fi buna cu tine, ii vei darui un car cu nepoti.
- Daca va fi ea buna cu mine ?
- Ei, se intelege de la sine ca eu voi fi foarte bun
cu tine.
- Citi copii trebuie sa fie in carul acela ?
- Destui, zise el, dupa citeva secunde de gindire.
- Va trebui sa ne punem pe treaba serios.
- Sa §tii ca sint un barbat care trage din greu, zise
el, cit putu de sobru.
- Acesta este unul dintre motivele pentru care tc
360 JULIA QUINN
iubesc, il mingiie ea pe obraz. Unul dintre multe altele.

- Chiar asa multe ? Sute ? intreba el zimbind cu
seninatate deja.
- Mii, confirma ea.
- Mi-ar placea sa-mi faci un bilant contabil.
- Acum ?
Cine spune ca doar femeile cersesc complimente
? Daniel era foarte fericit sa o auda spunind lucruri
frumoase despre el.
- Macar primele cinci, conchise el.
- Pai...
- E chiar asa dificil sa gasesti cinci ?
- Nu, doar ca e o provocare sa le aleg pe cele
preferate, spuse ea cu un suris inocent.
- Atunci alege la intimplare.
- Prea bine. Zimbetul tau. Ador zimbetul tau.
- Si eu ador zimbetul tau !
- Ai un foarte fin simt al umorului.
- La fel ca tine !
- Nu cinti la nici un instrument muzical. Cind
vazu ce fata a facut, adauga: asa cum face restul
familiei, clarifica ea. Nu stiu daca as putea suporta sa
te ascult repetind.
- Ce te face sa crezi ca eu nu cint la nici un
instrument ? spuse el cu gura lipita de urechea ei.
- Nu cinti !
- Nu, confirma el. Ceea ce nu e totuna cu faptul
ca am luat lectii. Baietii din familie nu trebuie sa le

continue dupa terminarea studiilor. Decit daca dau
dovada de un talent exceptional.
- Si tu ai dat dovada de un talent exceptional ?
- Exclus, zise el bucuros. Se ridica si-i intinse o
mina. E timpul sa mergem acasa.
- Nu trebuia sa-ti mai dau doua motive ?
- Poti sa mi le spui mai tirziu. Avem timp
berechet.
- Dar mi-am amintit acum unul. In seara cind ne-
am cunoscut. Eram gata sa te las in holul din spate, mai
tii minte?
- Insingerat si plin de vinatai ?
- Mi-as fi pierdut slujba daca eram prinsa cu tine
si oricum statusem mult timp captiva in dulapul acela
cu instrumente. Chiar nu aveam timp sa ma ocup de
ranile tale.
- Dar te-ai ocupat.
-D a.
- Datorita zimbetului meu fermecator si a unui
simt al umorului foarte ascutit ?
- Nu, ci datorita surorii tale.
- Honoria ? intreba el surprins.
- I-ai luat apararea, zise ea simplu. Cum puteam
parasi un barbat care luase apararea surorii sale ?
- Oricine ar fi facut la fel, zise el rosind usor.
A
In timp ce ajunsera la scari, ea isi aminti:

362 JULIA QUINN
- Oh ! Am mai gasit unul ! Cind repetam piesa

Harrietei. Tu ai fi jucat rolul porcului mistret, daca ea
ti-ar fi cerut-o.
5
- Ba nu as fi jucat.
- Ba ai fi jucat, zise ea glumind.
- Bine, a§ fi jucat, minti el.
- Oh, am mai gasit un motiv ! De fapt doua,
completa ea cu ochi surizatori, iubitori §i optimi§ti. El
zimbi. Acum putea gasi mii de motive.
EPILOG
Inca un an a trecut, inca un festival muzical

Smythe-Smith....
- Cred ca Daisy ar sta mai bine in dreapta,

murmura Daniel la urechea sotiei sale. Sarah pare ca sta
sa-i muste capul.
Anne o privi cu emotie pe Sarah, care,
epuizindu-si toate scuzele posibile cu un an inainte,
revenise pe scena, la pian...
$i ucidea clapele.
Anne deduse ca furia era mai buna decit
nefericirea. Dumnezeu stia daca pianul avea sa
supravietuiasca acestei intilniri.
Harriet era si mai rau; anul acesta o inlocuia pe
Honoria, care devenise proaspata lady Chatteris, deci
nu mai era obligata sa interpreteze.
Casatoria sau moartea. Erau singurele moduri de
a scapa, a§a i-a spus Sarah cu o zi inainte, cind Anne
trecuse sa vada cum se desfasoara repetitiile.
A cui moarte, Anne nu §tia sigur. Cind a sosit

Anne, Sarah reusise sa-i subtilizeze Harrietei arcusul
viorii, iar acum il folosea pe post de spada. Daisy tipa
asurzitor, Iris gemea de plins, iar Harriet era extrem de
incintata, in timp ce nota intreaga scena, pentru a o
folosi intr-o viitoare piesa.
- De ce Harriet vorbeste singura ? intreba Daniel
in §oapta, iar glasul lui o readuse pe Anne in prezent.
- Nu stie sa citeasca notele muzicale.
- Cum ?
Citeva persoane intoarsera privirile spre ei,
inclusiv Daisy, care practic le arunca o privire
ucigatoare.
- Cum ? repeta Daniel siderat, doar ca mai soptit.
- Nu poate citi notele muzicale, sopti Anne drept
raspuns, urmarind politicos concertul in desfasurare.
Mi-a spus ca niciodata nu a putut invata. O punea pe
Honoria sa-i scrie notele, iar ea le memora. Anne se uita
spre Harriet, care ’’recita” notele atit de tare incit pina
si oaspetii din ultimul rind stiau cind cintase - sau
incercase sa cinte - un Si bemol.
- De ce nu citeste doar notele scrise de Honoria?
- Habar nu am, zise Anne. Zimbi incurajator spre
Harriet, care-i raspunse tot cu un zimbet.
Ah, Harriet. Nu puteai sa nu o iubesti. Anne
chiar o iubea mai mult acum, cind devenise membra a
familiei. Ii placea sa se numeasca Smythe-Smith. Ii

placea cum suna, precum ii placea sa priveasca sirul de
verisori din sufrageria casei lor. Tsi aminti citdc amabili
au fost toti in primavara trecuta, cind ii vizitase sora ei,
Charlotte.
Dar cel mai mult ii placea ca este o Smythe-
Smith care nu mai trebuia sa interpreteze la festivalul
muzical. Spre deosebire de ceilalti auditori, care mai
miriiau si oftau plictisiti, ea cunostea adevarul: Era cu
mult mai greu pe scena, acolo sus, decit in public.
Desi...
- Cred ca niciodata nu voi inceta sa agreez acest
festival, ii sopti ea lui Daniel.
- Zau ? tresari el, observind ca Harriet ii facuse
ceva de nedescris viorii.
- Da, insa daca nu era festivalul, nu ne-am 11
cunoscut, ii reaminti ea.
- Oh, cred ca eu te-as ft gasit in cele din urma.
- Dar nu intr-o seara ca aceasta.
- Nu. Daniel o lua de mina. Era un gest incredibil
de stingaci, pe care cuplurile casatorite nu-1 faceau
niciodata in public, dar Annei nu-i pasa. Isi impleti
degetele cu ale lui §i zimbi tandru. Nu mai conta deloc
faptul ca Sarah lovea prea tare clapele pianului, nici ca
Harriet incepuse din nou sa recite notele, asa incit cei
din primul rind o auzeau perfect.
Ea il avea pe Daniel si se tineau de mina.

Doar asta conta cu adevarat.
Sfirsit
A
tP
f
\

Qdoc - Tips - Julia Quinn S Iube Ti Un Conte PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Qdoc - Tips - Julia Quinn S Iube Ti Un Conte PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anne Wynter nu este cea care pretinde c8 ar fi...

Dar ea se descurca acceptabil pe moment ca

- Winstead, trisor nenorocit!

Toata lumea stia ca nu a trisat. Totusi Hugh isi

- Remarcabil, murmura Daniel, privind spre

Hugh se repezi la el. Daniel se feri, dar cu

- Of, pe toti dracii, mormai Daniel. Ma doare

Marcus dadu din cap dezaprobator si se indrepta

Doamne, reculul a fost dureros. Prostul...

era alunecoasa. El alunecase. Sfinte Dumnezeule, oare

- Mai bine stai de-o parte, li zise Marcus pe un

Cind Daniel i§i reveni, se afla in patul lui

Afurisita poveste; doar erau prieteni. Aceasta era

- Ma doare. Marcus incuviinta. E bine ca ma

doare, zise Daniel, ferindu-si privirea. Familia mea stie

- Daca va trai, nu va mai trebui sa pleci, zise

asemenea rani urite. Daca nu-1 ucisese singerarea,

- Te voi duce eu la el, zise Marcus. Nu mai avea

Hugh era cel de-al doilea fiu al marchizului de

Daniel ramase calm. Ramsgate avea tot dreptul

- Hugh 1-a provocat la duel, explica timid

intreba Daniel. Trebuia sa stie. Doctorul se intoarse spre

- Diavolul care mi-a impu§cat fiul, suiera

- Nu, eu iti spun dumitale, scuipa Ramsgate. Nu-

se vor apropia de tine.

Pentru o doamna care-si petrecuse ultimii opt ani

al surorii lui Daisy, Iris. Aceasta i§i dadea seama de

pasi inapoi, ca sa-si protejeze degetele de la picioare.

- E momentul ! anunta Honoria.

Caraghios, caraghios... Pac ! Do-bemol ! reusi

scurta pauza pentru pian. Apoi reveni asupra clapelor

multe ori i se intimpla. Ori de cite ori vedea pe cineva

Daniel Smythe-Smith nu planuise sa revina la

Londra exact in ziua in care avea loc festivalul muzical

Ei, acesta era un mister. Stia de la mama lui ca

vazuse femei frumoase si altadata. Chiar se culcase cu

momentul, mustrind-o pe tinara bruneta si informind-o

cl - era singurul mod in care o putea tine sub tacere.

Apoi se intimpla un lucru foarte ciudat. Ea se

El rise la acest raspuns, apoi o rasuci, intorcind-

clipa, stiind ca, daca ea i-ar fi opus rezistenta, ar fi fost

Iar atunci el a sarutat-o. Timid, la inceput,

locul unde erau si acum imbratisati.

Ea dadu din cap, facind ochii mari de teama.

Cincisprezece minute mai tirziu Anne se afla in

acesta fiind contele de Chatteris, pe care-1 cunoscuse

dar nici o pensula sau tusa de penel nu putea reda exact

- Arati groaznic, spuse ea precipitat. El statea in

pentru care parasise tara. Ca sa nu mai mentioneze §i

privi cu mai multa atentie. Arata exact ca sora lui. Se

vinat §i practic inchis. Mai §tie cineva, in afara de lady

O idee nu tocmai buna, isi zise ea. Doar il

- Dar cred ca poti gasi ceva de baut daca mergi

Lordul Winstead dadu din cap.

- Nu ca nu as putea sa beau tarie. Aleg sa nu o

Fata si miinile lui erau una, dar nu putea sa se atinga de

ei ca nu a facut-o intentionat. Si-a pierdut doar

Ea ofta prelung, ca semn al frustrarii.

- Pacat. Totusi, merita sa incerci. Haide...Intinse

sioneaza. Pe el aproape il pacalise, dar pe sine nu se

Omul acesta chiar nu are habar ce inseamna un

acelea gustoase pe care le-a avut in toata copilaria ei.

Le avea si acum, la familia Pleinsworth, alaturi de