Julia Quinn - Esti Prea Frumoasa

EA ESTE O
ATRACŢIE
IREZISTIBILĂ
PENTRU
BĂRBATUL
CARE
CA NU
SEVA
NDRĂGOSTI
NICIODATĂ.
UN ROMAN
IREZISTIBIL"
ROMANIC
TIMES
E n e vo ie de o tîn ăr ă înd ră zn eal a <<i .t n nn
un păcătos... Frumoasa şi bătăioasa II.........iu
B ar re tt n u a a scu ltat n iciodată tic n cnhi
societăţii. Ea administrează domeniul .......................
în vîrstă, preferă să se îmbrace în pantaloni, nu m

rochii şi răspunde la improbabilul nume tic 11. ui
Cînd tutorele părăseşte această lume, preaiubitul >i
cămin ajunge pe mîinile unui văr îndepărtai
...Şi e nevoie de un păcătos ca s-o îmblin/ea .i a
W ill ia m Dun ford , cel mai dorit bu rlac din I omlia
află cu uimire că a moştenit o proprietate, un liilu
şi o protejată, care vrea cu tot dinadinsul ca pi una
lui vizită la moşie să fie şi ultima. Henry e hotăi un
să continue să administreze domeniul din
Cornwall fără ajutorul chipeşului nou lord, dai
Dunford e la fel de sigur că poate să schimbe
lucrurile... începînd cu tînăra sa protejată.
Cînd Henry se transformă într-o lady, ea
devine nu doar centrul afecţiunii întregului oraş, ci
şi o atracţie irezistibilă pentru bărbatul care credea
că nu se va îndrăgosti niciodată.
www.miron.ro
MAGAZIN VIRTUAL
LEI: 24,00
ISBN-13: ■m-bob-sbis-oa-s
9 786068 695082
Prolog
Londra, 1816
Wiliam Du nford pufni cu dezgus t v zînd cum prietenii lu i se

uitau cu dor unul în ochii celuilalt. Lady Arabella Blydon, una dintre
cele mai bune prietene ale lui din ultimii doi ani, tocmai se
m ritase cu lordul John Blackwood , iar acum cei doi se uitau unul
la altul de parc ar fi vrut s se soarb din priviri. Era revolt tor
de adorabil.
Dunford b tu din picior, apoi d du ochii peste cap, sperînd
ca ei s se îndep rte ze unul de cel lalt. Toţi trei, al turi de
prietenul cel mai bu n al lui Dunford, Alex, d uce de Ashbourn e, ş i
soţia acestuia, Emma, care se întîmp la s fie veriş oara lui Belle,
erau pe drumul spre un bal. Tr sura lor avusese un mic accident,

iar în acel mom ent aş teptau s li se aduc alta.
Auzind sunetul roţilor rostogolindu-se pe caldarîm, Dunford
se r suci. Noua tr sur opri în faţa lor, dar Belle ş i John nici nu
observar . De fapt, p reau gata s sar unul în braţele celuila lt
ş i s fac dragoste pe loc. Dunford hot rî c suportase destul.
—Alo! strig pe un ton dezgust tor de dulce. Tinerii însur ţei!
John ş i Belle îş i luar în sfîrş it privirea unul de la cel lalt ş i

se întoarser , clipind, spre Dunford, care se îndrepta s pre ei.
— Dac voi doi puteţi s nu mai faceţi dragoste din priviri,
putem s mergem. Dac n-aţi observat, a venit tr sura.
John trase adînc ş i cu dificulta te aer în piept înainte s se
întoarc spre Dunford ş i s spun :
— Tactul, înţeleg, nu a fost foarte important în educaţia ta.
Dunford zîmbi vesel.
—Absolut deloc. Acum putem s mergem?
John se întoarse spre Belle ş i îi oferi braţul s u.
6 JULIA QUINN
— Draga mea?
Belle îi accept gestul zîmbind , dar cînd trecur pe lîng
Dunford, se r suci ş i ş uier :
— O s te omor pentru asta.
— Sînt sigur c o s încerci.
Cei cinci ajunser curînd în tr sura cea nou . Dup cîteva
momente, îns , John ş i Belle începur din nou s se uite unul la
altul cu foc. John îş i puse m îna deasupra mîin ii ei ş i b tu uş or cu
degetele. Belle scoase un sunet mic de mulţumire.
— Vai de mine, pentru Dumnezeu! exclam Dunford,
întorcîndu-se spre Alex ş i spre Emma. Uitaţi-v ş i voi la ei! Nici
m car voi doi n-aţi fost atît de antipatici.
— într-o bun zi, spuse Belle pe un ton sc zut, împungîndu-
I cu un deget, o s o cunoş ti pe femeia visurilor tale, ş i atunci o
s -ţi fac ş i eu ţie viaţa mizerabil .
—M tem c aş a ceva nu o s se întîmple, draga mea
Arabella. Femeia visurilor mele este o fiinţ într-atît de
exempla r , înc ît nu poate s existe în realitate.
—Te rog! pufni Belle. Pun pariu c în mai puţin de un an o s
fii legat, cu ghiuleaua de picior, ş i foarte fericit d in cauza asta.
Se sprijini de sp tarul banchetei, zîmbind mulţumit . Lîng
ea, John rîdea amuzat. Dunford se aplec înainte, sprijinindu-ş i
coatele pe genunchi.
—Accept prinsoarea. Cît eş ti dispus s pierzi?
— Dar tu cît eş ti dispus s pierzi?
Emma se întoarse spre John ş i rosti:
— Se pare c te-ai însurat cu o doamn c reia-i plac
r m ş agurile.
— Dac aş fi ş tiut, poţi s fii sigur c mi-aş fi cînt rit mai
atent acţiunile.
Belle îl împunse cu cotul pe proas p tul ei soţ, apoi se uit
netulburat la Dunford ş i întreb :
— Ei bine?
EŞ TI PREA FRUMOASĂ 7
— O mie de lire.
— S-a f cut.
—Ai înnebunit? exclam John.

— S înţeleg c numai b rbaţii pot s pun prinsoare?
— Nimeni nu face un astfel de r m ş ag f r ş anse de cîş tig,
Belle, spuse John. Tocmai ai pariat împotriva celui care
controle az rezultatul. Nu poţi decît s pierzi.
— Nu subestima puterea iubirii, dragul meu. Cu toate c , în
cazul lui Dunford, se poate ca dorinţa trupe asc s fie de ajuns.
— M r neş ti, r spunse acesta ducînd mîna la inim într-un

gest dramatic, presupunînd c sînt incapabil de emoţii mai înalte.
— Dar n-am dreptate?
Dunford strîns e din buze pîn cînd gura începu s -i semene
cu o linie dreapt . Oare avea prietena lui drepta te? Nici el nu ş tia.
Oricum ar fi stat lucrurile, într-un an avea s fie mai bogat cu o
mie de lire. Bani cîş tigaţi uş or.
Capitolul unu
Cîteva luni mai tîrziu, Dunford st tea la el în salon ş i bea ceai

cu Belle. Ea venise s -i vorbeasc , iar el se bucura de vizit ,
pentru c nu se mai vede au la fel de mult acum, c ea se
m ritase.
— Eş ti sigur c John n-o s dea buzna aici cu pistolul ş i n-o
s m provoa ce la duel? o tachin el.
— E prea ocupat pentru astfel de prostii, spuse ea zîmbind.
— Prea ocupat ca s fie posesiv? Cît de neobiş nuit.
Belle ridic din umeri.
— Are încredere în tine ş i, mai important, are încredere în
mine.
— Un exemplu de virtute, rosti Dunford sec, spunîndu-ş i c
nu era absolut deloc gelo s pe fericirea priete nei sale. Ş i cum ...
Se auzi o b taie la uş . Amîndoi ri dicar privirea ca s -l vad
pe Whatmou gh, majordomul de netulbu rat al lui Dunfor d, stînd în
prag.
—A sosit un avocat, domnule.
Dunford ridic o sprîncean .
— Un avocat, spui. Nu pot s -mi imaginez pentru ce m
viziteaz .
— Este foarte insistent, domnule.
—Atunci primeş te-l.
Dunford se întoarse spr e Belle ş i îi arunc o privire
întreb toare, ridicînd în acelaş i timp din umeri. Ea zîmbi poznaş .
— Curios, spuse.
— Aş a mi se pare ş i mie.
Whatmough îl conduse pe avocat în untru. Un b rbat c runt,
de statur medie, acesta p ru foarte bucuros s -l vad pe
Dunford.
— Domnul Dunford?
Acesta d du aprobator din cap.
— Nici nu pot s v spun cît de fericit sînt c v-am g sit în
sfîrş it, rosti omul cu entuziasm.
Se uit la Belle cu o privire nedumerit .
— Iar doamna este soţia dumneavoastr ? Am fost l sat s
cred c nu sînteţi însurat, domnu le. Ce ciudat. Fo arte ciudat.
— Nu sînt c s torit. Doamna este lady Blackwood, o prieten .
Ş i dumneavoastr sînteţi?
— îmi pare r u. Foarte r u.
Omul scoase o batist ş i îş i tampon fruntea.
— Sînt Percival Leverett de la firma Cragmont, Hopkins,
Topkins ş i Leverett.
Se aplecase î nainte ş i rostise mai ap sat propriul nume.
—Am veş ti foarte importante pentru dumneavoastr . Foarte
importante.
Dunford f cu o miş care larg din mîn .
— S le auzim.
Leverett îi arunc o privire fugar lui Belle, apoi se uit iar la
Dunford.
— Poate c am putea s vorbim în particular, domnule?
Presupun c doamna nu v este rud ?
— Sigur, spuse Dunford întorcîndu-se spre Belle. Nu te
deranjeaz , nu-i aş a?
— Deloc, îl asigur ea, zîmbind într-un fel care spunea c
avea de gînd s -i pun o mie de întreb ri dup aceea. O s
aş tept.
Dunford f cu semn spre o uş care ducea în biroul lui.
— Pe aici, domnule Leverett.
Au ieş it amîndoi, iar Belle s-a bucurat s constate c nu
închiseser uş a cum trebuia. Imediat se ridic ş i se aş ez pe
fotoliul cei mai apropiat de uş a întredeschis . întinse gîtul ş i ciuli
urechile.
10 JULIA QUINN
Voci murmurate. Alte murmure, apoi Dunford:

— Care v r al meu?
Murmure.
— De unde?
Murmure ş i ceva ce sem na a „Cornw all” .
— De ce grad?
Nu se putea s fi auzit „opt”.
— Ş i ce mi-a l sat?
Belle b tu din palme. Ce încînt tor! Dunford tocmai primise
o moş tenire neaş teptat . Spera s fie ceva frumos. Una dintre
priet enele ei moş tenise f r s vrea treizeci ş i ş apte de pisici.
Restul conversaţiei fu imposibil de descifrat. Dup cîteva minute,
cei doi b rbaţi ieş ir ş i îş i strînser mîinile. Leverett înghesui
cîteva acte în servieta pe care o ducea ş i spuse:
— Trimit restul documentelor cît pot de repede. O s fie
nevoie de semn tura dumneavoastr , bineînţeles.
— Bineînţeles.
Leverett d du aprobator din cap ş i ieş i din salon.
— Ei bine? întreb Belle.
Dunford clipi de cîteva ori, de parc înc nu i-ar fi venit s
cread ce auzise.
— Se pare c am moş tenit un titlu.
— Un titlu! Dumnezeule, doar n-o s fiu nevoit s -ţi spun lord
Dunford de acum încolo, nu?
El d du ochii peste cap.
— Cînd ţi-am spus eu ţie ultima dat lady Blackwood?
— Nu mai departe de acum zece minute, îi aminti ea cu
îndr zneal . Atunci cînd m-ai prezentat domnului Leverett.
— Touche, Belle.
Se scu fund pe canapea f r s mai aş tepte ca ea s se
aş eze prima.
— Presupun c poţi s -mi spui lord Stannage.
— Lord Stannage, murmur ea. Cît de distins sun . William
Dunford, lord Stannage, ad ug zîmbind di avoleş te. William te

cheam , nu?
Dunford pufni. I se spunea atît de rar pe nume încît ei doi se
pref ceau în glum , de mult vreme, c Belle nu ş i-l amintea.
— Am întrebat-o pe mama, a r spuns el într-un sfîrş it. Ea
spune c aş a crede, c e William.
— Cine a murit? întreb Belle cu îndr zneal .
— Plin de tact ş i rafinament, draga mea Arabella.
— Evident c nu poţi s fii foarte îndurerat de moartea... rudei
tale de departe, dat fiind c habar n-ai avut de existen ţa ei pîn
mai devreme.
— Un v r. Un v r de gradul opt, ca s fim exacţi.
— Ş i n-au g sit pe nimeni mai apropiat? rosti ea nevenindu-i
s cread . Nu c aş fi invidio as pe norocul t u, desigur, dar e
destul de greu de crezut.
— Se pare c sîntem o familie de iepş oare.
— Frumos spus, rosti ea sarcastic, pentru sine.

— L sînd metaforele la o parte, r spunse el ignorîndu-i
împuns tura, sînt acum în posesia unui titlu ş i a unei mici
propriet ţi în Cornwall.
Deci auzise corect.
—Ai fost vreodat în Cornwall?
— Niciodat . Tu?
Ea cl tin din cap.

— Am auzit c e un peisaj destul de impresionant. Stînci ş i
valuri care se izbesc de ele ş i toate celelalte. Foarte neciviliz at.
— Cît de necivilizat poate s fie, Belle? Este, totuş i, în Anglia.
Ea ridic din umeri.
— Te duci acolo s faci o vizit ?
— Presupun c trebuie, r spunse el b tînd cu degetele
deasupra coapsei. Necivilizat, zici? Probabil c o s mi se par
adorabil.
12 JULIA QUINN
— Sper s nu-i plac deloc aici, spuse Henrietta Barrett,

muş cînd sup rat dintr-un m r. Spe r s urasc locul sta.
— Haide, Henry, spuse pocnind din buze doamna Simpson,
menajera de la Stannag e Park. Nu eş ti prea m rinimoas .
— Nu m simt m rinimoas în clipa asta. Am muncit mult
pentru Stannage Park.
Ochii lui Henry sclipir cu nostalgie. Locuise acolo, în
Cornwall, de la opt ani, de cînd p rinţii îi muriser într-un accident

de tr sur în oraş ul lor natal, Manchest er, l sînd- o orfan ş i
s rac lipit p mîntului. Viola, r posata soţie a baronului, fusese
veriş oara m amei ei ş i acceptase cu m rinimie s o primeasc .
Henry se îndr gostise de Stan nage Park, de tot ce era acolo, de
la piatra palid a cl dirii ş i de la ferestrele str lucitoare ş i pîn la
ultimul om dintre cei care locuiau acolo. într-o bun zi, servitorii o
g sis er chia r lustruind argint ria.

— Vreau ca totul s str luceasc , spusese. Trebuie s fie
perfect, pentru c aici e un loc perfect.
Aş a devenise Cornwall casa ei, mai mult decît fusese
vreodat Manches terul. Viola o îngrijise cu mult dragoste, iar
Carlyle, soţul ei, îi devenise un fel de figur patern distant . Nu
petrecuse mult vreme cu ea, dar o mîngîia mereu pe cap cînd
se întîlneau pe coridoare. Atunci cînd Henry împlinise paisprezece
ani, îns , Viola murise, iar Carlyle fusese devastat. Se retr sese
în sine ş i l sase la o parte toate treburile care ţineau de moş ie.
Henry îi luase imediat locul, fiindc iubea Stannage Park la
fel de mult c a toţi ceilalţi de acolo ş i avea idei stricte legate de
cum trebuia con dus. în ultimii ş ase ani nu doa r c fusese doamna
conacului, da r ş i lordul lui, acce ptat de toat lumea drept
autoritate. Ş i îi pl cea viaţa ei. Dar Carlyle murise, iar titlul d e
baron ajunsese la un v r de departe, din Lond ra, care era probabil
un filfizon ş i un dandy.
Nu mai fusese niciodat în Cornwall, aş a auzise Henry, uitînd

conve nabil c nici ea nu fuse se niciodat acolo îna inte de
moartea p rinţilor s i, cu doisp rezec e ani înainte.
— Cum ziceai c îl cheam ? întreb doamna Simpson în timp
ce fr mînta coca pentru pîine c u mîinile ei pricepute.
— Dunford. Cumva-sau-altcumva Dunford, r spunse Henry
pe un ton iritat. Nu au g sit de cuviin ţ s m inform eze care este
numele lui mic, cu toate c presu pun c nu conteaz acum, c e
lord Stan nag e. Proba bil c o s insiste s folos im titlul. Cei
proasp t ajunş i în aristocraţie aş a fac.
— Vorbeş ti de parc ai fi tu îns ţi de viţ nobil , Henry. S
nu-l tratezi de sus pe domn.
Henry oft ş i mai lu o muş c tur din m r.
— Probabil c o s -mi spun Henrietta.
—Aş a ş i trebuie. Eş ti prea mare ca s ţi se mai spun Henry.
— Tu îmi spui Henry.
— Eu sînt prea b trîn ca s mai schimb ceva, dar tu nu eş ti.
Ş i e timpul s renunţi la felul t u masculin de-a fi ş i s -ţi g seş ti
un soţ.
— Ş i ce s fac? S m mut în Anglia? Nu vreau s plec din
Cornwall.
Doamna Simpson zîmbi ş i se abţinu s -i atrag atenţia c ş i
Cornwall f cea parte din Anglia. Henry îi era atît de devotat
acelei regiuni înc ît nu putea s-o vad ca f cînd parte dintr-un

întreg mai mare.
— Sînt domni ş i aici, în Cornwall, spuse în loc de asta. Destul
de mulţi în satele din apropiere. Ai putea s te m riţi cu unul dintre
ei.
Henry pufni cu indignare.
— Nu e nimeni mai ac t rii acolo, ş i tu ş tii prea bine, Simpy.
în plus, cine m-ar vrea pe mine? N-am nici un ş iling acum, c
Stan nag e Park a ajuns pe mîna str inu lui stuia, iar ei toţi m
cons ider un monstru de bîlci.
14 JULIA QUINN
— Ba sigur c nu! r spunse repede doamna Simpson. Toat

lumea te admir .
— Ş tiu asta, spuse Henry dînd peste cap ochii ei argintiu-
cenuş ii. M admir ca pe un b rbat, ş i le sînt recuno sc toare
pentru asta. Dar s ş tii c b rbaţii nu vor s se îns oare cu alţi
b rbaţi.
— Poate dac ai purta o rochie...
Henry se uit în jos, la pantalonii ei uzaţi.
— Port rochii. Atunci cînd este cazul.
— Nu pot s -mi imaginezi cînd crezi tu c este cazul, rosti
amu zat doam na Simpson, pentru c nu te-am v zut niciodat
îmbr cat într-una. Nici m car la biseric .
— Bine c am noroc ş i pastorul e un domn cu vederi largi.
Simp y îi arunc o privire viclea n femeii mai tinere.
— Bine c ai noroc ş i pastorului îi place foarte mult coniacul
franţuzesc pe care i-l trimiţi o dat pe lun .
Henry se pref cu c nu aude.
— Am purtat rochie la înmormîntarea lui Carlyle, dac -ţi
aminteş ti. Ş i la balul cîmpenesc de anul trecut. Port rochii oricînd
primim oaspeţi. Am cel puţin cinci în ş ifonier, mu lţume sc foarte
mult. Ş i le port ş i cînd merg în oraş .
— Ba nu.
— Poate nu cînd merg în s tucul nostru mic, ci în orice alt
oraş . Oricine ar fi de acord c sînt cu totul lipsite de utilitat e cînd
ies pe moş ie.
„Ca să nu mai spun că toate-mi vin îngrozitor”, se gîndi
Henry amuzat .
—Ai face bine s îmbraci una cînd soseş te domnul Dunford.
— Nu sînt cu totul lipsit de minte, Simpy.
Henry azvîrli cotorul m rului în ceala lt parte a buc t rie i,
direct într-o g leat cu resturi. Aces ta c zu direct în ea, iar Henry
scoase un chiot de mîndrie.
— N-am ratat o aruncare de luni de zile.
Doamna Simpson cl tin din cap.

— Dac te-ar înv ţa ş i pe tine cineva cum s fii fat !
— Viola a încercat, r spunse Henry cu obr znicie, ş i ar fi
reuş it, probabil, dac tr ia mai mult, dar adev rul este c mie-mi
place de mine aş a cum sînt.
„De cele mai multe ori”, se gîndi. Din cînd în cînd vedea cîte
o doamn fin , îmbr cat într-o rochie superb , care-i venea
perfect. Astfel de femei nu aveau picioare, decisese Henry, ci roţi,
fiindc aproa pe c pluteau ş i oriunde ar fi mers erau urmate de
cîte o duzin de b rbaţi fermeca ţi. Henry îi privea cu melancolie,
imaginî ndu-ş i cum ar fi fost s o doreasc ş i pe ea. Dup care
rîdea. Acel vis n-avea s se împlineasc vreodat . Plus c ei îi
pl cea viaţa pe care o avea.
— Henry? spuse doamna Simpson aplecîndu-se înainte.
Henry, vorbeam cu tine.
— Cum? spuse tîn ra clipind ş i ieş ind din reverie. Vai, îmi
pare r u. Tocmai m întrebam ce e de f cut cu vitele, minţi ea.
Nu sînt sigur c avem suficie nt loc pentru toate.
—Ar trebui s te gîndeş ti la ce-ai s faci cînd soseş te domnul
Dunford. A trimis vorb c ajung e în dup -amiaz a asta, nu-i aş a?
— Da, fir-ar el al naibii.
— Henry! spuse doamna Simpson cu reproş .
Tîn ra cl tin din cap ş i oft .
— Dac a existat vreodat un moment potrivit pentru
blesteme , acesta este acela, Simpy. Dac vrea s încea p s se

ocupe de Stannag e Park? Sau ş i mai r u, dac vrea s preia el
conducerea?
— Dac vrea, e dreptul lui. Ş tii doar c el este proprietarul.
— Ş tiu, ş tiu. Cu atît mai r u.
Doamna Simpson form o franze l din coc , apoi o puse la
o parte, la crescut. î n timp ce se ş tergea pe mîini, spuse:
— Poate c o s vînd proprietatea. Dac i-ar vinde-o cuiva
din zon , n-ai avea de ce s -ţi faci griji. Toat lumea ş tie c nimeni
nu se price pe mai bine ca tine s-o conduc .
16 JULIA QUINN
Henry s ri de pe dulap, a colo unde st tuse, puse mîinile în

ş olduri ş i începu s mearg în sus ş i-n jos prin buc t rie.
— Nu poate s o vînd , pentru c este legat de titlul nobiliar.

Dac nu ar fi fost, îndr zne sc s spun c r posatul Carlyle mi-ar
fi l sat-o mie.
— Ei, atunci o s fie nevoie s facem tot ce putem ca s ne
înţelegem bine cu domnul Dunford.
— Acum este lord Stannage, rosti ap sat Henry. Lord
Stannage, pro prietar al case i mele ş i decident al viitorul ui meu.
— Ş i asta ce vrea s însemne?

— înseamn c mi-e tutore.
— Poftim? spuse doamna Sim pson sc pînd f c leţul din
mîn .
— Sînt protejata lui.
— Dar... e imposibil. Nici m car nu-l cunoş ti pe b rbatul sta.
Henry ridic din umeri.
— Aş a merge lumea, Simpy. Femeile nu au minte, ş tii doar.

Avem nevoie de tutori care s ne ghideze.
— Nu pot s cred c nu mi-ai spus.
— Nu-ţi spun tot, s ş tii.
— Dar aproape tot, pufni doamna Simpson.
Henry zîmbi s tingher. E ra ade v rat c aveau o relaţi e mai
apropiat decît te-ai fi aş teptat. îş i r suci absent pe dege te o
ş uviţ din p rul lung, ş aten, care era una dintre puţinele concesii
pe care le f cea orgoliul ui feminin. Ar fi fost mai potrivit s -l tund
scurt, dar era des ş i moale, iar pe ea n-o l sa inima s se
despa rt de el. în plus, avea obice iul s -l înf ş oar e pe dege te
cînd se gîndea din r sputeri la cîte ceva, aş a cum f cea în acel
moment.
— Stai puţin! exclam .
-Cee?
— Nu poate s vînd locul sta, dar nu înseamn c trebuie
s locuiasc aici.
Doamna Simpso n o privi b nuitor.

— Nu sînt sigur c înţeleg ce vrei s spui, Henry.
— Trebuie s ne asigur m c nu vrea sub nici o form ş i în

nici un caz s locuia sc aici. Probab il c nici n-o s fie prea dificil,
îmi imaginez c oricum este unul dintre acei londonezi moi, dar
cu sigu ranţ n-a r strica s -l facem s se simt pu ţin... ei bine,
incomod.
— La ce Dumnezeu te gîndeş ti, Henrietta Barrett? Ai de gînd
s -i pui bietulu i om pietre în saltea ?
— Nimic atît de necizelat, te asigur, pufni Henry. O s d m

dovad de foarte mare bun voinţ . O s fim politeţea în
persoan , dar o s ne str duim s -i ar t m c nu se potriveş te
vieţii în provincie. Ar putea s înveţe s -ş i iubeasc rolul de lord
absent. Mai ales dac -i trimit profiturile tr imestriale.
— Credeam c investeş ti profiturile tot în proprietate.
— Aş a este, dar de acum încolo o s fie nevoie s le împart
în dou . O s -i trimit jum tate noului lord Stannage ş i o s

reinvestesc restul aici. Nu o s -mi plac s fac asta, dar o s fie
mai bine decît s -l am pe el aici.
Doamna Simpson cl tin din cap.
— Ce ai de gînd s -i faci?
Henry îş i r suci o ş uviţ pe deget.
— Nu ş tiu sigur înc . Trebuie s m gîndesc.
Doamna Simpson se uit la ceas.

—Ar fi cazul s te gîndeş ti repede, pentru c o s ajung aici
în cel mult o or .
Henry se îndrept spre uş .
— Ar fi cazul s m sp l, atunci.
— Doar dac nu vrei s faci cunoş tinţ cu el mirosind a
natur , r spu nse doamna Simpson. Ş i nu a aceea cu flori ş i
miere, dac înţe legi ce vreau s spun.
Henry îi zîmbi obraznic.
— Rogi pe cineva s -mi preg teasc o cad ?
18 JULIA QUINN
Menajera d du din cap, iar tîn ra se repezi în sus, pe scara

de serviciu. Doamna Simpson avea dreptate, nu mirosea prea
bine. Pe de alt parte, la ce puteai s te aş tepţi dup ce toat

dimineaţa supervizase construirea unui nou coteţ pentru porci?
Fusese o treab murdar , dar Henry se bucura s o fac , sau,
recunoscu în sinea ei, s o suprave gheze. Nu era chia r pe gustul
ei s intre în murd rie pîn la genunchi.
Se opri brusc, pe sc ri, cu ochii str lucind. Nu era pe gustul
ei, dar tocmai asta îi trebuia noului lord Stannage. Ar fi putut chiar
s fie ea îns ş i mai implicat în proiect, dac asta ar fi însem nat

s -l conving pe acest Dunford c asta f ceau tot timpul lorzii din
provincie.
Se simţi entuzia smat ş i fugi în sus pe sc ri, spre dormitorul
ei. Avea s dureze cîteva minute pîn se umplea cada, aş a c
lu peria ş i se apropie de fereastr , ca s se uite afar . Avuses e
p rul strîns în coad de cal, dar vîntul îl încurcase ş i-l desf cuse.
Deznod funda, fiindc avea s fie mai uş or de sp lat dac nu

era încurcat. îş i trecu peria prin p r ş i se uit spre cîmpurile v erzi
care înco njurau conacul. Soarele tocmai începea s asfinţeasc
ş i d dea cerului culoarea pier sicii. Hery oft , îndr gostit . Nimic
nu avea pu terea s-o impresio neze la fel ca acele t rîmuri. Dup
aceea, de parc ar fi ales exac t momen tul potrivit ca s -i strice
dispoziţia, ceva sclipi la orizont. Dumnezeule, doar nu era... Era
sticl , sticl de la ferea stra unei tr suri. Fir-ar s fie, venise mai
devreme.
— Prost ş i nes buit, murmur pentru sine. Cît lips de
respect din partea iui!
Se uit peste um r. Baia nu era gata. Se lipi mai mult de
fereas tr ş i se uit în jos, la tr sura care acum intra pe alee. Era
destul de elegant . Probabil c domnul Dunfor d avea suficiente
resurse ş i înainte s moş teneasc Stannage Park.
Ori asta, ori avea prieteni bogaţi, dispuş i s -l ajute. Hen ry se
uit la scen f r s clipeasc , piept nîndu-se în acelaş i timp.
Din cas ap rur ime diat doi serv itori, gata s aju te la
desc rcarea valizelor. Tîn ra zîmbi cu mîndrie. Casa funcţiona ca
un mecanism de ceas sub supravegherea ei.
Portiera tr sur ii se deschise . F r s -ş i dea seama, ea se
apropie ş i mai mult de geamul ferestrei. Din vehicul ap ru un
picior înc lţat în cizm . O cizm frumoa s , b rb teasc , observ
Henry, iar ea ş tia destul d espre cizme. Curînd deveni evid ent c
înc lţ mintea era tras pe un picior lung, la fel de masculin ca ş i
ea.
— Vai de mine, murmur Henry.
Nu era un filfizon moale. P roprieta rul picio rului s ri afar , iar
ea îl v zu cu totul. Ş i sc p peria din mîna.
— Dumnezeule, rosti cu r suflarea t iat .
Era frumo s. Nu, nu frumos , se corect , pentru c asta ar fi
implicat tr s turi efeminate, iar acel b rbat nu avea deloc aş a
ceva. Era înalt, cu trup puternic ş i umeri laţ i. Avea p rul des ş i
ş aten, ceva mai lung decît se pur ta pe atunci. Iar chipul lu i...
Poate c îl privea ea de la în lţimea ferestrei dormitorului, dar îş i
d dea seama c era exact aş a cum trebuia s fie. Avea pomeţii
înalţi, nasul drept ş i puternic ş i gura fin sculptat , cu un zîmbet
uş or ironic. Nu-ş i d dea seama ce culoare a veau och ii lui, dar se
gîndi cu spaim c , probabil, în ei se citea o inteligenţ viclea n .
Ş i era mult , mult ma i tîn r decît se aş teptase ea . Sperase la
cineva de cinciz eci de ani. Acel b rbat nu putea s aib o zi peste
treizeci de ani.
Henry gemu. Avea s fie mult mai greu decît anticipase. Avea
s fie nevoit s imagineze c i foarte iscusite ca s -l p c leasc .
Oftînd, ridic peria de pe podea ş i se îndre pt spre baie.
în timp ce inspecta în t cere faţada noii sale case, o miş care
la etaj îi atrase lui Dunford privirea . Soarele str lucea în geam,
20 JULIA QUINN
da r i se p ru c v zuse o fat cu p rul lung, ş aten. îna inte s

apuc e s-o vad mai bine, îns , ea disp ruse în camer . Ciudat.
Nici o servitoa re nu avea de ce s stea degeab a la fereas tr la

ora aceea din zi, mai ales cu p rul desf cut. Se întreb puţin cine
era, apoi l s gîndul s -i dispar din minte. Avea suficie nt timp
s afle despre ea dup aceea. în acel mom ent avea lucruri mai
impo rtante de f cut.
întregul personal de la Stannage Park se adunase în faţa
casei, ca el s -i cunoasc . Erau cam dou duzini de oameni cu
totul - un num r mic dup standardele nobi limii londoneze, dar

Stannage Park era un c min modest pentru un aristocrat.
Majordomul, un b rbat pe nume Yates, f cea tot posibilul ca
procesu l s decurg într-un mod cît mai formai. Dunford încerc
s -i fac pe plac, adoptînd o manier uş or auster , fiindc se
p rea c asta aş teptau servitorii din partea noului l ord al
conacului. îi fu greu s -ş i ascund totuş i zîmbetul cînd camerist
dup camerist se înclin în faţa lui. Nu se aş teptase niciodat

s primeasc un titlu sau p mînturi ale sale ş i nici un cona c care
s le însoţeasc . Tat l lui fusese fiul mai mic al unui fiu mai mic.
Numai Dumnezeu ş tia cîţi b rbaţi din familia Dunford trebuiser
s moar ca el s ajung primul la rînd pentru acea moş tenire.
Dup ce ş i ultima camerist f cuse o plec ciune, el îş i
îndrept din nou atenţia spre majordom.
— Conduci excelent casa, Yates, dac ar fi s m iau dup

aceste prezent ri.
Yates, care nu reuş ise s st pîneasc aparenţa aceea
neclintit a majordom ilor londonezi, roş i de pl cere.
— Mulţumesc, milord. Noi încerc m din r sputeri, dar s ş tiţi
c îi dator m totul lui Henry.
Dunford ridic o sprîncean .
— Lui Henry?
Yates înghiţi în sec. Ar fi trebu it s -i spun domniş oara
Barrett. Aş a se aş tepta noul lo rd Stannage, fi ind el din Londr a ş i
toate celelalte. Plus c era noul tutore al lui Henry, nu? Doamna
Simpson îl tr sese la o parte ş i-i ş optise acea informaţie cu nu
mai mult de zece minute înainte.

— Ei bine, Henry este...
T cu. îi era greu s se gînd easc la ea altfel decît ca fiind
„Henry”.
— Vreau s spun...
Dar atenţia l ui Dunford fuses e deja atras de doamna
Simpson, care îl asigura c era la Stann age Park de peste
dou zeci de ani ş i c ş tiat totul despre domeni u, sau cel puţin
despre conac, iar dac el avea nevoie de cev a...
Dunford clipi, încercînd s se conce ntreze la spusele
menajerei. îş i d du seama ca prin ceaţ c femeia avea emoţii.
Probabil de aceea vorbea ca o. .. ca o ceva. Nu ş tia sigur ca o ce
ş i oricum, c e spunea? O miş care brusc la grajdur i îi atrase
atenţia, iar el se uit în acea direcţie. Aş tept o clip . Poate c i
se p ruse. Se întoarse din nou spre menajer , care spunea ceva
despre Henry. Cine era Henry? întreba rea i se form pe limb şi
i-ar fi sc pat de pe buze dac un porc imens n-ar fi ieş it deodat ,
ca o explozie, prin uş ile întrede schise ale grajdului .
— Fi-ar s ... spuse Dunford, f r s reuş easc , îns , s
termine blestemul.
Era fascinat de absurdul situaţiei. Creatura alerga peste
pajiş tea din faţa conacului mai repede decît ave a dreptul s-o f ac
oricare porc. Era o bestie porcin imens - cu siguranţ c aş a
trebuia s se numeasc , fiindc nu era un porc obiş nuit. Dunford
era convin s c ar fi putut s hr neasc toat nobilimea dac ar fi
ajuns pe mîna unui m celar iscusit.
Porcul ajunse la adunarea de servitori, iar cameristele
strigar speriate ş i fugir în toate direc ţiile. Ş ocat de miş carea
brusc , animalul se opri, ridic rîtul ş i scoase un guiţat ca din iad,
apoi înc unul ş i înc unul ş i...
— Taci din gur ! comand Dunford.
22 JULIA QUINN
Porcul, simţind autoritatea , nu doar c t cu, ci se culc pe

jos. Henry se v zu nevoit s se uite de dou ori spre el. Se
repezise în jo s pe sc ri imedia t ce v zuse porcul ieş ind de la
grajduri ş i ajunsese pe aleea d in faţa conacului în momentul în
care noul lo rd Stannage îş i testa autoritatea de baron pe
animalele de curte.
Fugi înainte, uitînd c nu reuş ise s fac baia de care ş tia c
avea nevoie, uitînd c era înc îmbr cat b ieţeş te. în haine
murdare, b ieţeş ti.
— îmi pare r u, milord, spuse încet, zîmbindu-i scurt, apoi
aplecîndu-se ş i apucînd porc ul de zgard .

Probabil c n-ar fi trebu it s se amestece, ar fi treb uit s lase
porcul s se plictiseasc de stat pe jos ş i s rîd cînd animalul s-
ar fi apropiat ş i le-ar fi f cut lucrur i de n erostit cizme lor lor dului
Stannag e, da r era prea mîndr de con ac ca s nu înce rce s
repare cumva dezastrul. Nimic pe lume nu însemna pentru ea la
fel de mult ca acea proprieta te atît de bine ordonat ş i n-ar fi
supo rtat ca altcineva s cread c acolo porcii alergau des prin
curte, ch iar dac acel cineva er a un lord londonez d e care îş i
dorea din toat inima s scape. Un ajutor de gr jdar veni în fug ,
lu porcul ş i îl conduse înapoi de unde ieş ise. Henry se îndrept
de spate, deodat conş tient c toţi servit orii se uitau la ea, ş i îş i
ş terse palmele de pantal oni. Se uit la b rbatul întunec at ş i
atr g tor care st tea de cealalt parte a drumului.
— Bun ziua, lord Stannage, spuse, zîmbind a bun-venit.
Pîn la urm , nu era nevo ie ca el s ş tie c ea voia s -l

gonea sc de acolo.
— Bun ziua, domniş oar ...
Henry îl privi b nuitor. Nu ş tia cine era? Cu siguranţ c se
aş teptase ca fata care-i fuses e l sat în grij s fie o copil
alintat ş i f r griji, care nu se aventura niciodat în afara
conaculu i, dar mite s conduc un întreg domeniu de provincie .
— Domniş oara Henrietta Barrett, spuse, aş teptîndu-se ca el
s -i recunoasc numele . Dar puteţi s -mi spuneţi Henry. Toat
lumea îmi spune aş a.
Capitolul doi
Dunford ridic o sprincea n . Aceas ta era Henry?

— Eş ti fat , spuse, dîndu-ş i seama cît de stupid sunau
cuvintele exact cînd acestea-i p r seau buzele .
— Ultima dat cind am verificat, da, spuse ea cu obr znicie.
Undeva în fundal, cineva scoase un icnet. Henry era destul

de sigur c fuses e doamn a Simpson.
Dunford clipi de cîteva ori, cu ochii la creatura bizar care
st tea în faţa lui. Purta o pereche de pantaloni lar gi, b rb teş ti, ş i
o c maş din bumbac, simpl , alb ş i util , care fusese utilizat
foarte de curînd dac jud ecai dup cît era de p tat . P rul ei
ş aten era desf cut, proasp t piept nat ş i îi curgea pe spate. Era
un p r frumos, foa rte feminin ş i cumva în opoziţie cu restul e i.

Dunford nu reuş ea s se decid dac tîn ra era atr g toare sau
numai inter esa nt sau dac ar fi putu t s fie de-a drep tul
frumoa s îmbr cat în ceva mai puţin înfior tor. Nu avea cum s
o inspecteze prea curînd mai de aproape, fiindc fata mirosea cu
totul... nefeminin.
Sincer, Dunford nu voia s se apropie la nici doi metri de ea.
Henry purta „eau de purceluş ” de dimineaţ ş i se obiş nuise cu

asta. îl v zu pe noul lord Stannage încru ntîndu-se ş i se gîndi c
reacţia se datora îmbr c mintei ei neortodox e. Ei bine, acum nu
mai avea ce s fac , mulţumit fap tului c el ajun ses e prea
devreme ş i apariţ iei nefaste a porcului, aş a c se hot rî s fac
tot ce putea ş i zîmbi din nou, încercînd s -l fac s cread c se
bucura de întîlnire.
Dunford îş i drese glas ul.
— îmi ierţi surpriza, domniş oar Barrett, dar...
— Henry, v rog s -mi spuneţi Henry. Toţi îmi spun aş a.
24 JULIA QUINN
— Henry, atunci. Te rog s m ierţi c sînt surprins, dar mi s-

a spus doar c o s am în grij de cineva pe nume Henry, aş a
c , normal, am presupus c ...
— Nu conteaz , spuse ea fluturînd mîna. Se întîmpl tot
timpul. De cele mai multe ori este în avantajul meu.
— Sînt sigur c aş a este, murmur el, f cînd discret un pas
mai departe de ea.
Henry îş i puse mîinile în ş olduri ş i se uit printre pleoapel e
îngustate la grajduri, de cealalt parte a pajiş tii, ca s se asigure
c argatu l lega bine porcul. Dunford o privi pe ascuns, gîndindu-
se c treb uia s existe ş i alt Henry, c acea fat nu putea s fie
cea care se ocupa de tot domeniul. Pentru Dumnezeu, nu p rea
s aib mai mult de cincis prezec e ani.
Ea se întoarse spre el cu o miş care brusc .
— Nu se întîmpl des aş a, trebuie s v spun. Construim un
ad post nou pentru porci, iar porcii sînt în grajd ca m sur
temporar .
— înţeleg.
Vorbea de parc ea ar fi ţinu t frîiele, se gîndi Dunford.
— Da. Mai avem cam jum tate, spuse Henry zîmbind larg.
Ce bine c aţi ajuns cînd aţi ajuns, milord. Ne-ar folos i înc dou
mîini.
Undeva în spatele ei, cineva tuş i, iar de aceast dat Henry
era sigur c fusese doamna Simpson. Bun mom ent s aib un
atac de conş tiinţ , se gîndi ea, dîndu-ş i ochii peste cap în mintea
ei. îi zîmbi din nou lui Dunford ş i spuse:
— Mi-ar pl cea s v d coteţul gata cît mai repede. Nu vrem
s se repete incidentul nefericit din dup -amiaza asta, nu-i aş a?
De aceast dat Dunford nu mai avu de ales ş i se v zu
nevo it s accepte c acea creatur era cea care se ocupa de
domeniu.
— înţeleg c tu conduci lucrurile pe aici, spuse într-un final.
— Mai mult sau mai puţin.

— Dar nu eş ti cam prea... ei bine, tîn r ?
— Probabil c sînt, r spunse Henry f r s se gîndeasc .
Fir-ar s fie. Greş ise, oferin du-i un motiv ca s scape de ea.
— Dar eu sînt omul potrivit pentru asta, ad ug repede. M
ocup de Stannage Park de ani de zile.
— Femeia, murmur Dunford.
— Poftim?
— Femeia. Femeia potrivit pentru asta, spuse el cu o
str lucire amuzat în privire. Eş ti femeie, nu?
Henry, f r s -ş i dea abs olut deloc seama c el o tachina,
so înroş i pîn în vîrful urechilor.
— Nu exist nici un b rbat în tot Cornwall-ul care ar putea s
se descurce mai bin e decît m des curc eu, spuse încet.
— Sînt sigur c ai dreptate, r spunse Dunford. Excluzînd
situaţia de mai devreme, cu porcul. Dar destul. Stannage Park
pare splendid condus. Sînt sigur c faci o treab foarte bun . De
fapt, poate c tu ar trebui s -mi prezinţi conacul ş i împrejurimile.

Iar în acel moment se folosi de cea mai puternic arm pe
care o avea: zîmbetul lui.
Henry înce rc din r spu teri s nu se tope asc din cauza
forţei pe care o avea doar zîmbetul lui. Nu avusese ocazia s
întîlneasc pîn atunci un b rbat care s fie atît de... b rbat pe
cît era acela, ş i nu-i pl cea felul în care inima îi tres rea. El nu
p rea deloc afectat de prezenţa ei, observ cu iritare, altfel decît
c o g sea, evident, ciudat . Ei bine, n-avea s-o vad leş inînd în
urma lui.
— Cu siguranţ , spuse pe un ton indiferent. M-aş bucura
foarte mult. începem chiar acum?
— Henry! spuse doamna Simpson venind repede al turi de
ea. Alteţa sa a c l torit tocmai de la Londra. Sînt sigur c doreş te
s se primen easc puţin. Probabil c -i este ş i foame.
Dunford le arunc am îndu rora unul dintre acele zîmbete
letale ale lui.
26 JULIA QUINN
— STnt h mesit.
— Eu, dac tocmai aş fi moş tenit un întreg dom eniu în
provincie, aş vrea s -l v d imediat , spuse H enry pe un ton
superior. Aş vrea s aflu totul despre el.
Dunford o privi b nuitor.
— Sigur, vreau s aflu totul despre Stannage Park, dar nu v d
de ce n-aş putea s încep de mîine dimineaţ , dup ce m nînc ş i
m odihnesc.
Se întoa rse din nou spre Henry ş i înclin capul numai o
sutime de centimetru.
— Ş i dup ce m sp l.
Henry se f cu roş ie ca sfecla, dîndu-ş i seama c proasp tul
lord Stannag e îi spunea cît putea de politicos c mirosul ei era
doborîtor.
— Sigur, milord, rosti pe un ton glacial. Dorinţa domniei
voastre este, bineînţeles, porunc pentru mine. Sînteţi noul lord
de aici, normai.
Dunford se gîndi c , dac o mai auzea rostind o singur dat
ceva ase m n tor cu „bin eîn ţele s”, avea s-o strîng de gît. Ce
punea la cale? De ce, deodat , p rea s -l urasc atît? îi zîmbise
ş i-i urase un c lduros bun-ve nit cu numai cîteva minute înainte.
— Nici nu pot s -ţi spun cît m bucur c eş ti la dispoziţia mea,
domniş oar Barrett. Pardon, Henry. Ş i din discursul t u frumos,
nu pot decît s deduc c eş ti cu totul la dispoziţia mea. Ce
interesant.
Zîmbi f r c ldur ş i o urm pe doamna Simpson în cas .
„Fir-a rsă fie’’, se gîndi Henry agitat , rezistînd imp ulsului de-
a bate din picior. De ce Dumnezeu îş i l sase temperam entul s
se vad ? Acum el ş tia c nu-l voia acolo ş i avea s fie b nuitor
orice ar fi f cut sau ar fi spus ea. Nu era nici prost.
Aceea era principala ei problem . Trebuia s fie prost.
B rbaţii de felul lui aş a erau de obicei, sau cel puţin ea aş a auzise.
A doua problem : era prea tîn r. Avea s o urmeze f r

probleme a doua zi dimineaţ . Nu putea s -l epuizez e ş i s -l
conving astfel c n-avea s -i plac la Stannag e Park.
A treia problem , desigur, era legat de cît era de atr g tor:
mai atr g tor decît toţi b rbaţii pe care-i cunoscuse ea vreodat .
Nu cunoscuse prea mulţi, era adev rat, dar asta nu diminua deloc
faptul c o f cea s se sim t ... Henry se încrunt . Oare cum o
f cea s se simt ? Oft ş i cl tin din cap. Nici nu voia s afle.
A patra problem era evident . în ciuda faptului c nu voia
s recunoasc , doamne ap r , c lordul Stannage avea dreptate
în vreo privinţ , nu avea cum s ocoleasc adev rul.
Mirosea îngrozitor. F r s se obose asc s se ascund ,
Henry gemu, se întoarse în cas ş i urc sc rile spre camera ei,
cu pas ap sat.
Dunford o urm pe doamna Simpson în timp ce ea îl conduse

spre apartamentele lui.
— Sper s g siţi camerele confortabile, îi spunea ea. Henry
a f cut tot ce a putut ca s ţin casa în pas cu vremurile.
—Ah, Henry, rosti el pe un ton misterios.
— Ea e Henry a noastr !
Dunford îi zîmbi, înc una dintre acele com binaţii
devastatoare de buze ş i dinţi cu care nimicise femeile ani d e zile.
— Ş i cine anume este Henry?
— Nu ş tiţi?
El ridic din umeri ş i din sprîncene.
— Ei bine, locuieş te aici de ani buni, de la moartea p rinţilor
ei încoace. Ş i se ocup de conac ş i de dom eniu ... s m gîndesc.
Cred c sînt cel puţin ş ase ani, de la moartea lui lady Stannage,
Dumnezeu s-o ierte.
— Dar lordul Stannage unde era? întreb Dunford curios.
28 JULIA QUINN
Era bine s afle cît mai mult, cît mai curînd posibil. Crezuse
întotdeauna c s fii informat era cea mai bun arm .
— O jelea pe lady Stannage.

— Timp de ş ase ani?
Doamna Simpson oft .
— Ş i-au fost devotaţi unul altuia.
— Permiteţi-mi s m asigur c înţeleg bine situaţia. Henry,
adic domniş oara Barrett, conduce Stannage Park de ş ase ani?
Nu era posibil. Preluase frîiele cînd avea zece ani?
— Ce vîrst are?
— Dou zeci de ani, milord.
Dou zeci. Cu sigura nţ c nu ar ta de dou zeci de ani.
— înţeleg. Ş i ce leg tur de rudenie are ea cu lordul
Stannage?
— Ei bine, dumneavoastr sînteţi lordul Stannage acum.
— Cu fostul lord, vreau s spun, rosti Dunford, atent s nu
lase s se vad c deven ise ner bd tor.

— Era o veriş oar de departe a soţiei sale. Nu avea unde
altunde va s se duc , biata de ea.
— Aha. Cît de generos din partea lor. Ei bine, v mulţumesc
c m-aţi cond us în camerele mele, doam n Simpson. Cred c o
s m odih nes c puţin ş i o s m schim b pentru cin . Mîncaţi la
ora la care se m nînc de obicei în provin cie?
— Sîntem în provincie pîn la urm , spuse ea dînd aprobator

din cap, apoi îş i ridic rochia ş i ieş i.
O rud s rac . Foarte interes ant. O rud s rac , îmbr cat
b rb teş te, care mirosea înfior tor ş i care f cuse Stannage P ark
s funcţioneze la fel de bine ca o locuin ţ elega nt din Anglia . Cu
sigu ranţ c n-avea s se plic tisea sc în Cornwa ll. Tot ce mai
avea de f cut era s afle cum ar ta Henry îmbr cat în rochie.
Dou ore mai tîrziu, Dunford îş i dori s nu se fi întreb at aş a

ceva. Cuvintele nu puteau descrie felul în care ar ta domn iş oara
I lenrie tta Barrett în rochie. Nu mai v zuse niciod at vreo femeie,

ş i v zuse destule, care s arate atît de ... ei bine, de greş it.
Rochia avea o nuanţ ene rvan t de lavand ş i mult prea
multe funde ş i fasoane. în plus faţ de urîţenia ei general , era ş i
evident incomod , pentru c Henrietta tot tr gea de material. Ori
asta, ori rochia pur ş i simplu nu-i era pe m sur , ceea ce, observ
Dunford uitîndu-se mai atent, era adev rat. Tivul era puţin prea
scurt, corse tul, cam prea strîm t ş i, dac n-ar fi ş tiut mai bine,
Dunford ar fi putut s jure c în mîneca dreapt v zuse o mic
gaur .
Ba, la naiba! Ş tia mai bine, iar rochia era într-a dev r rupt .
Simplu spus, domniş oara Henriett a ar ta de speri at. Cu toate
astea, partea plin a paharului era c mirose a destul de pl cut.
Aproape a l mîie, gîndi el adulmecînd-o discret.
— Bun seara, milord, spuse ea cînd îl întîlni, înainte de cin ,
în salon. Sper c v-aţi acomodat repede.
El f cu o plec ciune elegant .
— Foarte bine, dom niş oar Barrett. Permiteţi-mi s v felicit
din nou pentru felul în care merg lucrurile în acest conac.
— Spuneţi-mi Henry, rosti ea din obiş nuinţ .
— Toat lumea face asta, încheie el.
în ciuda ei înseş i, Henry simţi c -i venea s rîd . Doamne,
nu se gîndis e niciodat c ar putea ajung e s -l plac . Ar fi fost un
dezastru.
— îmi permiteţi s v însoţesc la cin ? întreb Dunford
politicos, oferindu-i braţul.
Henry îl apuc de braţ, iar ei o condu se în sufrag erie.
Hot rîndu-se c nu avea ce r u s -i fac dac petrecea seara în
comp ania acestui b rbat,care era de fapt, inamicul ei, se gîndi
s fie amabil cu el, pîn la urm voia s -l am geasc ş i s -l fac
s cread c se împrieteneau, nu-i aş a? Ace st domn Dunford nu
30 JULIA QUINN
i se p rea un netot ş i era destul de sigur c , dac ar fi b nuit c

încerca s scape de el, ar fi fost nevoie de jum tate din armata
maie st ţii sale regele ca s -l scoat din Cornw all. Nu. Era mai
bine s -l lase s ajung sin gur la con cluzia c viaţa de la
Stannage Park nu i se potrivea deloc.
în plus, nici un b rbat nu-i mai oferise braţul lui. Cu pantaloni
sau nu, Henry era femeie ş i nu putea s -i reziste unu i gest atît de
curtenitor.
— V simţiţi bine aici, milord? întreb dup ce se aş ezaser .
— Foarte bine, cu toate c abia dac au trecut cîteva ore,
spuse Dunford, scufundînd lingura în supa de vit ş i luînd o
înghiţitur . Delicios.
— Da, aş a este. Doamna Simpson e o comoar . N-aş ş ti ce
s fac f r ea.
— Credeam c doamna Simpson e menajera.
Henry, simţind o ocazie potrivit , abord o expres ie
nevinovat .
— Aş a e, dar g teş te adesea. Nu avem personal extins aici,
dac n-aţi observa t.
Zîmbi, aproap e convins c el observase.
— Mai mult de jum tate dintre servitorii pe care i-aţi întîlnit
dup -amiaz lucreaz în afara casei, la grajduri, în gr din ş i aş a
mai departe.
— Chiar aş a?
— Presupun c ar trebui s mai angaj m cîţiva servitori, dar
ei pot s fie teribil de scumpi, ş tiţi.
— Nu, rosti el încet. Nu ş tiu.
— Nu? r spunse Henry gîndind foarte, foarte repede. Poate
pentru c n-a fos t niciodat nevoie s admin istraţi o cas .
— Nu una atît de mare ca aceasta, nu.
— Asta trebuie s fie cauza atunci, spuse ea puţin cam prea
entuziasm at . Dac ar fi s angaj m mai mulţi servitori, ar trebui
s renunţ m la altele.
— Chiar aş a ar trebui s facem?

Un colţ al gurii lui Dunford se ridic într-un zîmbet leneş , iar
ol lu o înghiţitur de vin.
— Da. Chiar ş i aş a, nu avem bugetul necesar pentru mîncare.
— Serios? G sesc delicioas masa asta.
— Ei bine, sigur c da, spuse Henry tare.
îş i drese glasul, forţîndu-se s vorbeasc pe un ton mai
delicat.
— Am vrut ca prima dumneavoastr noapte aici s fie
special .
—Cît de frumos din partea voastr .
Henry înghiţi în sec. Avea un aer misterios, de parc toate
secretele universului ar fi fost ascunse în mintea lui.
— Începînd de mîine, spuse ea, mirat c vocea îi sun
perfect normal, o s fie nevoie s ne întoarc em la ceea ce
mînc m de obicei.
—
—Adic ? o alta,
Ei, una, îndemnspuseel ea
s fluturînd
continue.din mîn ca s trag de
timp. Destul de mult oaie. Le mînc m dup ce lîna nu le mai este
bun .
— Nu ş tiam c lîna se stric .
— Ba da, ba da.
Henry zîmbi crispat, întrebîndu-se da c el îş i d dea seama
c era minţit.oileîmb trînesc, lîna le devine... sîrmoas . Nu putem

— Cînd
s cerem un preţ bun pentru ea, aş a c folosim animalele pentru
mîncare.
— Carne de oaie.
— Da. Fiart .
— Mare minune c nu eş ti ş i mai subţiric .
sfrijit Din reflex,
? Simţi Henr y ciudat
o durere se uit , în jos, espre
aproap ca ş sine.
i cînd Credea c era
ar fi pierdut pe
cineva, dar apoi o goni din minte.
32 JULIA QUINN
— Nu facem rabat la masa de dimineaţ , izbucni, fiindc nu

dorea s renunţe la cîrnaţii cu omlet . Pîn la urm , e nevoie s
te hr neş ti bine de dimineaţ , dup ce nu ai mîncat atîtea ore. Ş i
avem ne voie de forţ aici, la Stannage Park, la cîte trebu ri facem.
— Desigur.
— Deci avem un mic dejun îmbelş ugat, spuse Henry aplecînd
capul, urmat de terci de ov z la prînz.
— Terci? Dunford aproape c se înec .
— Da. O s înceap s v plac . Nu v fie team . Iar cina
const de obicei din sup , pîine ş i oaie, dac avem.
— Dac aveţi?
— Nu t iem în fiecare zi cîte o oaie. Trebuie s aş tept m s
îmb trîneasc . Primim, totuş i, bani frumoş i pe lîn .
— Sînt sigur c oamenii buni din Cornwall sînt foarte
recunosc tori c -i îmbr caţi.
Henry arbor din nou expresia nevinovat .
— Sînt sigur c majoritatea nu ş tiu de unde vine lîna din care
sînt f cute ha inele lor.
El o privi fix, încercînd, evident, s -ş i dea seama dac putea
s fie într-a dev r atît de obtuz . Henry, simţind u-se stînjenit în
t cerea brusc , spuse.
— Da. Deci de asta mînc m oaie. Uneori.
— înţeleg.
Henry încerc s -ş i dea seama d e ce gîndea Dunf ord din
tonul lui oarecum nedefin it, dar nu reuş i. întindea o coard subţire
cu el ş i ş tia asta. Pe de o parte voia s -i arate c nu era potrivit
pentru viaţa la ţar , iar pe de alta, dac îi l sa impre sia c
Stannag e Park e ra un domen iu cu pr ea puţini servi tori ş i prost
adm inistrat, el ar fi putut s -i conce dieze pe toţi ş i s-o ia de la
cap t cu oamen i noi, ceea ce ar fi fost un dezastru.
Se încrun t . Pe ea nu putea s-o concedie ze, nu? Puteai s
scapi de cineva care ţi-era l sat în grij ?
— Ce-i cu figura asta îngrijorat , Henry?
—Nu, nimic, spuse ea repede. F ceam puţin matematic în

minte. M încru nt întotd eaun a cînd fac asta.
„ Minte”, se gîndi Dunford.

— Ş i în leg tur cu ce erau ecuaţiile, dac nu ţi-e cu
nu pâra re?
— Cu chiriile pentru p mînturi, lucruri de genul sta.
Illiinn ag e Park e o ferm la care se munceş te, s ş tiţi. Toat
lumea munce ş te din greu.
Deodat , lunga explicaţie legat de mîncare c p t un sens
nou. Oare încerca ea s -l sperie ş i s -l fac s plece?

— Nu, n-am ş tiut.
— Da. Avem destul de mulţi chiriaş i, dar avem ş i oameni care
lucreaz direct pentru noi, culeg recolta ş i cresc vite ş i aş a mai
departe. E destul de mult de munc .
Dunford zîmbi cu tristeţe. Chia r încerca s -l fac s plece.
Dar de ce? Avea nevo ie s afle mai multe desp re acea femeie
ciudat . Dac voia r zboi, el ar fi fos t fer ici t s -i fac pe plac,

indiferent sub ce masc de inocenţ ş i-ar fi ascun s atacurile. Se
aplec înainte ş i se decise s o cucereasc pe domniş oara
I lenrietta Bar rett în acelaş i fel în care le învins ese pe multe altele
de-a lungul ş i de-a latul Marii Britanii.
Fiind, pur ş i simplu, el însuş i. începu cu înc unul dintre acele
zîmbete devastatoare. Henry n-avea nici o ş ans . Crezuse c era
puternic . Reuş i chiar s -ş i spun în minte „Sînt puternică ” ]n timp

ce ş armul lui o înv luia. Evident, puterea ei nu era chiar atît de
mare, pentru c inima îi tres ri ş i-i ajunse aproape în stomac.
Spre oroarea ei, se auzi oftînd.
— Spune-mi despre tine, Henry, rosti Dunford.
Ea clipi, de parc s-ar fi trezit deod at dintr-un vis languros.
— Despre mine? M tem c nu sînt prea multe de spus.
— M îndoiesc, Henry. Eş ti o femeie destul de neobiş nuit .
— Neobiş nuit ? Eu?
Ultimul cuvînt fusese mai mult un ciripit.
34 JULIA QUINN
— P i hai s vedem. Evident, porţi mai mult pantaloni decît

rochii, pentru c n-am v zut niciodat vreo femeie mai stingherit
de îmb r c minte a ei decît eş ti tu în seara asta...

Henry ş tia c era adev rat, dar nu-i veni s cread cît de
dureros era s aud asta din gura lui.
— Sigur, s-ar putea s fie doar din cauz c rochia nu-ţi este
pe m sur sau pentru c materialul te înţe ap ...
Henry se înveseli puţin. Rochia era veche de patru ani, iar în
acest timp ea crescuse considerabil. Dunford întinse mîna
dreapt , par c preg tit s -i numere exce ntricit ţile. Degetul din
mijloc i se desf cu ş i i se al tur ar t torului cînd spuse:
— Conduci un domeniu mic, dar, din cîte se pare, profitabil,
ş i faci asta de ş ase ani.
Tîn ra înghiţi în sec ş i-ş i mînc supa în timp ce el mai
întindea un deget.
— Nu ţi-a fost fric ş i nici m car nu te-a tulburat ceva ce nu
pot s descriu dec ît ca fiind cel mai mare animal porcin pe care I-
am v zut eu vreodat , lucru care ar fi f cut-o s leş ine ş i s aib
nevoie de s ruri pe oricare femeie dintre cîte cunosc. Pot numai
s deduc c -l cunoş ti personal pe respectivul animal.
Henry se încrun t , nu tocma i sigur de cum s înţeleag
cuvintele lui.
—Ai un aer poruncitor pe care de obicei îl au numai b rbaţii,
dar eş ti suficie nt de feminin încî t s nu-ţi tunzi p rul care, dac
tot a venit vorba, este destul de frumos.
înc un deget. Henry roş i la auzul complimentului, dar nu
înainte s se întrebe dac el avea de gînd s înceap s numere
ş i pe dege tele de la cealalt mîn .
— Ş i în sfîrş it, spuse el întinzînd degetul mare, r spunzi la
neobiş nuitul nume de Henry.
Ea zîmbi pierdut. El îş i privi mîna, acum desf cut precum o
stea de mare.
— Dac lucrurile astea nu te fac s fii o femeie neobiş nuit ,
atunci chiar nu ş tiu ce te-ar putea face s fii aş a.
— Ei bine, începu ea pe un ton ezitant, poate c sînt puţin

nmi ciudat .
—Nu spune despre tine asta, Henry. Las -i pe alţii s o fac ,
duc vor neap rat. Spune c eş ti srcinal , fiindc sun mult mai
bine.
Original . Tinerei îi pl cu asta.
—îi cheam Porkus.
— Poftim?
— Pe porc. Chiar ne cunoaş tem personal, spuse zîmbind
fitînjenit . îl cheam Porkus.
Dunford îş i d du capul pe spate ş i rise.
— Vai, Henry, rosti cu r suflarea t iat . Eş ti o comoar .
— Cred c o s iau asta ca pe un compliment.
— Chiar te rog.
Tîn ra lu o înghiţitur de vin, f r s -ş i dea seama c b use
deja mai mult decît de obicei. Servitorul care se ocupa de mas
lusese foarte aten t s -i reumple p aharul dup aproa pe fiecare
sorbitur .
— Presupun c am fost crescut altfel decît altele, spuse f r
s se gîndeasc prea mult. Probabil c de asta sînt atît de diferit .
— Cum aş a?
— N-am avut prea mulţi copii prin preajm , aş a c n-am avut
ocazia s v d cum sînt alte fete. De cele mai multe ori m jucam
cu fiul gr jdarului -ş ef.
— Ş i ei mai este la Stannage Park?
Dunford se întreb dac nu cumva Henry avea vreun iubit
ascuns pe undeva. Era destul d e probabil fi indc , aş a cum
stabiliser , ea era destul de neobiş nuit ş i renunţase destul de
devreme la conve nţii. Ce ar mai fi conta t dac ar fi avut ş i un
amant?
— O, nu. Billy s-a însurat cu o fat din Devon ş i a plecat. Mi
se pare mie sau îmi puneţi întreb rile astea doar ca s fiţi
politicos?
36 JULIA QUINN
—Absolut deloc, spuse el zîmbind malefic. Sigur, sper c sînl

politi cos chiar ş i aş a, dar m interesezi cu adev rat.
Ş i aş a era. Dunf ord fusese întotdeauna curi os în privinţa

celo rlalţi ş i se întreba se mereu ce-i f cea pe oam eni sâ
funcţio neze . Acas , în Londra, s e uita adesea pe ferea str cu
orele, privindu-i pe oamenii care treceau jos, pe strad . La
petreceri era un foarte bun inter locuto r nu pentru c îş i propunea
s fie, ci pentru c , de cele mai multe ori, era sincer interesat de
lucrurile pe care i le spuneau oamenii. Era o parte a motivului
pentru care atît de multe femei se îndr gostise r de el. Pîn la
urm , nu mulţi b rbaţi obiş nuiau s le asculte.
Iar Hen ry cu sigu ranţ nu era imun la farm ecele sale.
B rbaţii o ascultau în fiecare zi, era adev rat, dar pentru c lucrau
la Stann age Park, pentru ea. Puţ in stinghe rit de interesu l lui
Dunford, ea îş i ascunse tulburarea adoptînd atitudinea sa
caracteristic , îndr zneaţ .
— Dar dumneavoastr , milord? Aţi avut o copil rie
neobiş nuit ?
—M tem c dimpotriv , am fost crescut cît se poate de
normal. Cu toate c mama ş i tata ţineau într-o oarecare m sur
unul la cel lalt, lucru cumva neob iş nuit în rîndul aristocraţiei, da r
în afar de asta, am fost un copil britanic tipic.
— M îndoiesc.
— Serios? întreb el aplecîndu-se înainte. Ş i de ce spui asta,
domniş oar Henrietta.
Ea mai lu o înghiţitu r mare de vin.
—V rog s nu-mi spuneţi Henrietta. Nu pot s suf r numele
sta.
— M tem c de fiecare dat cînd îţi spun Henry îmi amintesc
de un coleg de ş coal de la Eton, un fl c u tare nepl cut.
Ea îi zîmbi cu jum tate de gur .
— Iar eu m tem c o s fie nevoie pur ş i simplu s v
obiş nuiţi.
I >ui ordine de prea mult vreme.

Nu poate, dar e clar c dum neavoastr nu le-aţi acceptat
ilfiniulil vrome.
louche, Henry. Ş i s nu crezi c n-am obs erva t cum te-ai
m i liivnl ca s nu-mi explici de ce crezi c n-am fost un copil tipic.
I lunry ţuguie buze le ş i se uit în jos, la paharul cu vin, care
In mod paradoxa l era destul de plin. Ar fi putut s jure c b use
i «I puţin dou pahare. Mai lu o înghiţitur .
—Ei bine, nu sînteţi un b rbat tocmai tipic.
—Chiar aş a?
—intr-adev r.
(ş i flutur furculiţa în aer, ca s sub linieze ce spunea, ap oi
inul h u puţin vin.
— Ş i cum sînt eu atipic?
Henry îş i muş c buza de jos, dîndu-ş i pe undeva seama c
futiese încolţit .
— Ei bine, sînteţi destul de prietenos.
— Ş i majoritatea englezilor nu sînt?
— Nu cu mine.
El zîmbi puţin ironic.
— Ei bine, evident nu ş tiu ce pierd.
—M i s fie, rosti ea privindu-l b nuitor, nu cumva sînteţi
sarcastic?
— Crede-m , Henry, c nu am fost niciodat mai puţin
sarcastic decît sînt în momentul sta. Eş ti cea mai interesant
persoan pe care am cunos cut-o de luni bune încoace.
Ea îl privi atent , încerc înd s g seasc pe chipul lui semn e
de duplicitate, d ar nu reuş i.
— Cred c vorbiţi serios.
El se abţinu s zîmbea sc ş i o privi în t cere pe femeia
aş ezat de cealalt parte a mesei. Expresia ei era o combina ţie
delicioas de arogan ţ ş i îngrijorare, puţin umbrit de ameţeala
dat de alcool. îş i flutura furculiţa în ae r în timp ce vorbea, p rînd
38 JULIA QUINN
s nu-ş i dea seama c în ea r m sese puţin fazan, care se cl tina

acum periculos de colo, colo.
— De ce nu sînt b rbaţii prietenoş i cu tine? întreb el pe un

ton blînd.
Henry se întreb de ce-i era atît de uş or s -i vorbeasc acelui
b rbat, dac era din cauza vinului sau datorit iui însuş i. Oricum
ar fi fost, se hot rî ea, vinul nu strica. B u înc puţin.
— Cred c sînt un monstru, spuse pîn la urm .
Dunford r mase mut în faţa sincerit ţii ei.
— Cu siguranţ c nu eş ti aş a ceva. Ai doar nevoie de cineva
care s te înveţe cum s fii femeie.
— Dar ş tiu cum s fiu femeie. Doar c nu sînt genul de femeie
pe care s o doreasc b rbaţii.
Vorbea suficient de deschis încît s -l fac s se înece. îş i
reaminti c ea nu ş tia ce vorbeş te, înghiţi ş i murmur :
— Sînt sigur c exagerezi.
— Iar eu sînt sigur c dumneavoastr minţiţi. Aţi zis, doar,
c sînt ciudat .
— Am spus c eş ti neobiş nuit , iar asta nu înseamn c
nimeni nu te-ar vrea... c nimeni n-ar fi interesat de tine.
Dup aceea, spre oroarea sa, Dunford îş i d du seama c era
foarte posibil ca pe el s -l intereseze. Destul de mult chiar, dac
st tea s se gîndea sc mai bine. Gemu în gînd ş i încerc s uite
acea idee. Nu avea timp în viaţa sa de o domniş oar de la ţar .
în ciuda comportamentului ei neobiş nuit, Henry nu era genul de

femeie cu care s faci altceva decît s te însori, iar el cu siguranţ
nu voia s o ia de soţie. Cu toate astea, tîn ra avea ceva
interesant...
— Taci din gur , Dunford.
—Aţi spus ceva, milord?
— Nimic, Henry, ş i te rog s nu te mai oboseş ti s -mi spui
„milord” . Nu sînt obiş nuit cu titlul ş i, mai mult, mi se pare deplasat,
mai ales c eu îţi spun ţie Henry.
—Atunci cum s -ţi spun?
—Dunford. Toat lumea îmi spune aş a, r spunse el, repetînd

tiln'i s -ş i dea seama chiar cuvintele e i.
—Nu ai ş i un prenume? întreb ea, sim ţindu-se uimit de

li ii iul seduc tor pe care-l folosise.
—Nu chiar.
—Cum adic , nu chiar?
— Presupun c oficial, da, am, dar nimeni nu-l foloseş te
vreodat .
—Dar care este?
El se aplec înainte, nimicind-o cu înc unul dintre zîmb etele
Iul letale.
— Conteaz ?
— Da, r spunse ea.
— Pentru mine nu, rosti el sec, mestecînd niş te fazan.
— Poţi s fii destul de enervant, domnule Dunford.
— Doar Dunford, dac nu te deranjeaz .
— Foarte bine. Poţi s fii destul de enervant, Dunford.
— Mi s-a mai spus din cînd în cînd.

— Nu am nici o îndoial .
— Presupun c oamenii au comentat ocazional ş i despre cît
poţi tu s fii de enervant , domn iş oar Henry.
Tîn ra zîmbi ruş inat . Dunford avea foarte mare dreptate.
— Presupun c de asta ne înţelegem atît de bine.
—Aş a este.
Dunford se întreb de ce-l mira s -ş i dea seama c , într-
adev r, se înţele geau bine, dar hot rî c nu avea rost s piard
vremea cu astfel de întreb ri.
— S toast m, atunci, spuse ridicînd paharul. Pentru cei mai
enervanţi doi oameni din Cornwall.
— Din Marea Britanie!
— Foarte bine, din Marea Britanie. Fie s -i enerv m pe ceilalţi
cît mai mult vreme!
Mai tîrziu în acea noapte, în timp ce se piept na înainte de
culcare, Henry încep u s se întreb e de ce, dac Dunford era atît
de pl cut ş i de amuzan t, mai voia ea s -l gone asc de la conac.
Capitolul trei
Henry se trezi a doua zi dimineaţ cu o durere de cap foarte

sup r toare. Se chinui s coboare din pat ş i se stropi pe faţ cu
puţin ap rece, în tot acest timp întrebînd u-se de ce limba îi era,
parc , str in în gur . P rea f cut din lîn .
Probabil c vinul era de vin , gîndi lipindu-ş i limba de cerul
gurii. Nu era obiş nuit s bea la cin , iar Dunford o obliga se s
toastez e cu el. încerc s -ş i frece limb a de dinţi. Tot p rea ca de
lîn .
îş i trase pe ea c maş a ş i pantalonii, îş i prinse p rul cu o
fund verde ş i ieş i pe coridor ul de sus la timp ca s intercepteze
o camerist ce p rea s fie în drum spre camera lui Dunford.
— Bun dimineaţa, Polly, spuse Henry aş ezîndu-se ferm în
calea servitoarei. Cu ce te ocupi tu acum?
—A sunat domnul, domniş oar Henry. M duceam s v d ce
vrea.
— M ocup eu de el, spuse tîn ra, zîmbindu-i larg slujnicuţei.
Polly clipi.
— Bine, spuse rar. Dac dumneavoastr v gîndiţi c ...
—M gîndesc cu siguranţ , o întrerupse Henry, punîndu-ş i
mîinile p e umerii l ui Polly ş i r sucind -o pe loc. M gînd esc tot
timpul, de fapt. De ce nu fugi s-o g seş ti pe doamna Simpson?
Sînt sigur c are ceva urgent care trebuie f cut.
Henry o împinse puţin pe Polly ş i o privi disp rînd în jos, pe
sc ri. Trase aer în piept ş i încerc s -ş i dea seama ce era de
f cut în continuare. Se gîndi c ar fi putut s -i ignore chemarea
lui Dunford, dar nemern icul n-ar fi f cut decît s trag din nou de
cordonul c lopoţelului ş i, cînd ar fi întreb at de ce nu r spunsese
nimeni chem rii lui de dinainte, sig ur c Polly ave a s -i spun c

o oprise ea.
F cînd paş i foarte lenţi, ca s apuc e s gîn dea sc un plan,

Henry se îndrept spre camera lui. Servitorii n u b teau înainte s
intre. Oare trebuia s procedeze ş i ea la fel? Pîn la urm f cea
treaba unei servitoare. Dar nu era servitoare ş i, din cîte ş tia ea,
el ar fi putu t s fie gol ca în ziua în care se n scuse.
B tu. O clip nu se auzi nimic, apoi vocea lui:
— Intr .
Henry deschise u ş a numai puţin ş i b g capul pr in spaţiul
creat.
— Bun , domnule Dunford.
— Numai Dunford, spuse el automat.
Dup aceea o privi din nou, strînse halatul mai bine ş i spuse:
— Exist vreun motiv anume pentru care eş ti în camera mea?
Henry îş i adun curaj ul ş i intr cu totul, arunc înd o privire
scurt c tre valetul lu i, care preg tea într-un co lţ spuma de
b rbierit. Se uit din nou la Dunford care, observ ea, ar ta foarte
bine numa i în hala t. Avea niş te glezne foarte frumoa se. Tîn ra
mai v zuse glezne, ba chiar ş i picioare întregi. Er a, pîn la urm ,
la o ferm . Ale lui, oricum, erau foarte, foa rte frum oase.
— Henry! se r sti el.
—Ah, da, spuse ea revenind din visare. Ai sunat.
El ridic o sprin cean .
— Ş i de cînd r spunzi tu la clopoţelul se rvito rilor? Mi se

p ruse c eş ti în poziţia cuiva care trage de cordon , nu care
r spunde la chemare.
- A ş a este. Sigur c da. Voiam s m asigur c ai tot ce îţi
trebuie. A trec ut atît de mult vrem e de cînd nu am avut un
oaspete aici, la Stannage Park!
— Mai ales unul care s fie proprietarul locului, spuse el sec.
— Ei bine, da, sigur. Nu vreau s crezi c ducem lips de
ceva, aş a c m-am gîndit s m ocup eu îns mi de orice nevoie
ai avea.
42 JULIA QUINN
El zîmbi.
— Ce interesant. A trecut ceva vreme de cînd am fost îmb iat
ultima dat de o femeie.
Henry înghiţi în sec ş i f cu, din reflex, un pas în spate.
— M scuzi?
Pe chipul lui ap ruse o expresie cu totul nevinovat .
—Am sunat ca s -i cer cameristei s -mi preg teasc o baie.
— Dar credeam c ai f cut baie ieri, spuse ea, încercînd din
r spute ri s nu zîmbeasc .
B rbatul acela nu era pe cît de deş tept credea c este. N-ar
fi putu t s -i dea o ocazie mai bun nici dac ar fi încercat.
— De data asta m tem c o s spun eu „m scuzi”!
— Apa este foarte preţioas , s ş tii, rosti ea din tot sufletul.
Avem nevoie de ap ca s ad p m animalele. Au nevoie s bea,
iar acum, c se înc lz eş te vremea, trebuie s ne asigur m c
avem destu l ca s se r coreasc .
El nu r spunse nimic.
— Cu siguranţ nu avem destul cît s ne sp l m în fiecare
zi, contin u Henry pe un ton dezolat, l sîndu -se prins de spiritul
farsei.
Dunford strînse din buze.
— Dup cum a dovedit-o mirosul t u încînt tor de ieri.
Henry îş i înfrîn tendinţ a s strîng pumnul ş i s -l loveasc .
— Exact.
Se uit la valetul lui Dunford, care p rea s aib palpitaţii la
gîndul c st pînul lui avea s fie murdar.
— Pot s te asigur, spunea Dunford f r nici o urm de umor
în glas, c nu am nici o intenţie s ajung s miros ca o cocin de
porci în timpul vizitei mele în Cornwall.
— Sînt sigur c nu o s se ajung la asta, r spunse Henry.
Ieri a fost o excepţie. Cons truim un ad post pentru porci, pîn la
urm .
— Cît de igienic din partea ta.
Ei nu-i sc p sarcasm ul din vocea lui. Pîn ş i celui mai obtuz

l nt l u i-ar fi fost greu s nu-l observe.
— Da. Deci mîine, desigur, o s poţi s faci baie.
— Mîine?
— Cînd ne întoarcem la construirea coteţului. Ast zi este
duminic ş i nici chia r noi nu facem ceva atît de obositor duminica.
Dunford fu nevoit s fac un efort ca s nu rostea sc înc
un come ntariu acid. Fetiş cana p rea s se distreze. S se
distreze pe seam a nepl cerii lui, mai bine spus. O privi b nuito r
şi mai atent. Ea clipi ş i se uit la el cu un aer nevinovat.
Poate c nu se bucura, totuş i, de nepl cerea lui. Poate chiar
nu aveau destul ap ca s fac baie în fiecare zi. Nu mai auzise
niciodat despre aş a o problem într-o cas bine condus , dar
poate c în Cornwa ll ploua mai rar decît în restul Angliei.
Stai puţin, îi strig un gînd. Erau, totuş i, în Anglia. Unde ploua
mereu. Peste tot. Arunc o privire b nuitoare în direcţia ei. Henry
zîmbi. Dunford îş i alese cuvintele cu grij ş i f r grab .

— Cît de des pot s m aş tept s fac baie cînd sînt aici,
Henry?
— Cu siguranţ o dat pe s pt mîn .
— O dat pe s pt mîn nu o s fie destul, r spunse el pe un
ton intenţionat egal.
O v zu ezitînd. Foarte bine.
— înţeleg, r spunse muş cîndu-ş i o clip buza de jos.

Presupun c aceasta este casa ta pîn la urm ş i mai presupun
c , dac doreş ti s te speli mai des, este dreptu l t u s-o faci.
El se st pîni s zic „ba bine c nu” . Henry oft . Fusese un
oftat adînc, din tot sufletul. Fetiş cana enerv ant p rea c duce
greutatea a trei lumi pe umerii ei.
— Nu vreau s le iau apa animalelor, spuse ea. E din ce în
ce mai cald, ş tii, ş i...
— Da, ş tiu. Animalele trebuie s se r coreasc .
44 JULIA QUINN
— Da, aş a este. Anul trecut a murit o purcic din cauza

c ldurii. N-aş vrea s se întîmple din nou, aş a c , dac tu vrei s
te speli mai des...

T cu dramatic, iar Dunford se gîndi c nu prea voia s afle
continuarea.
— Ei bine, presupun c aş putea s m sp l eu mai rar.
Dunford îş i aminti mirosul ei din ziua de dinainte.
— Nu, Henry, spuse el repede. Cu siguranţ c nu vreau s
faci aş a ceva. O doamn ar trebui... adic ...
— Ş tiu, ş tiu. Eş ti un domn pîn -n vîrful degetelor de la
picioare. Nu vrei s iei nimic din ce i-ar putea folosi unei doamne,
dar te asigur c eu nu sînt o doamn ca toate celelalte.
— Acest lucru n-a fost niciodat pus la îndoial , dar chiar ş i
aş a...
— Nu, nu, spuse ea fluturînd din mîn . Nu avem ce altceva
s facem. Nu pot s iau apa de la animale. Iau foarte în serios
poziţia pe care o am aici, la Stann age Park, ş i n-aş putea s m
eschivez de la datorie. O s v d cum facem ca s poţi s te speli
de dou ori pe s pt mîn , iar eu...
Dunford se auzi gemînd.
— Iar eu o s m sp l o dat la dou s pt mîni. N-o s fie
foarte greu.
— Poate pentru tine, spuse el în barb .
— Bine c am f cut baie ieri.
— Henry, începu el, întrebîndu-se cum s abordeze problema
f r s fie impardon abil de nepoliticos. Nu vreau s -ţi iau apa de
baie.
— Dar asta e casa ta. Dac vrei s te speli de dou ori pe
s pt mîn ...
— Vreau s m sp l în fiecare zi, se r sti el, dar o s m
opres c la de dou ori pe s pt mîn , cu condiţia ca ş i tu s faci la
fel.
Renunţ la orice speranţ s fie politicos. Aceea era cea mai
hi/ar conversa ţie pe care o avusese vreodat cu vreo femeie,
nu c Henry ar fi fos t femeie în vreun se ns pe care el s -l fi

cunoscut înainte. Avea p rul acela frumos, sigu r, ş i nimeni n-a r fi
putut s treac uş or cu vederea ochii ei cen uş iu-argintii... Dar

femeile pur ş i simplu nu discutau pe la rg despre sp lat. Mai ales
in dormitorul unui domn. Mai ales, mai ales cînd domnul în
chestiune er a îmb r cat numai în halat. Lui Dunford îi pl cea s
se considere deschis la minte, dar, serios, era deja prea mult.
Henry expir .
—O s iau în considerare ce ai spus. Dac -ţi face pl cere,
pot s verific rezervele de ap . Dac avem destul de mult , s-ar

putea s reuş esc s -ţi fac pe plac.
—Aş aprecia asta. Chiar foarte mult.
— Da, spuse ea, punînd mîna pe clanţ . Acum, c ne-am
l murit, te las s te ocupi de igiena de dimineaţ .
— Sau de lipsa ei, spuse el, nereuş ind nici m car s
zîmbeasc trist.
— Lucrurile nu stau chiar atît de r u. Avem destul ap ca s

umplem un vas mic în fiecare dim ineaţ . Te-ai mira cît bine poate
s fac .
— Probabil c nu m-aş mira deloc.
— Dar poţi s fii curat ş i cu puţin ap . Pot s -ţi dau cu
bucurie cîteva indicaţii detaliate în sensul sta.
Dunford simţi un firicel de amuz amen t. Se aplec înainte, cu
o str lucire poznaş în privire.

— S-ar putea dovedi a fi o discuţie interesant .
Henry roş i imedi at.
— Indicaţii detaliate în scris, vreau s spun. Eu... eu...
— N-o s fie nevoie, spuse Dunford, f cîndu-i-se mil de ea.
Poate c era mai femeie decît crezuse el.
— Foarte bine, spuse ea recunosc toare. îţi mulţumesc. Nu
ş tiu de ce am des chis subiectul. Eu ... Plec la micul dejun. S vii
repede. E masa noastr cea mai îndestu lat ş i o s ai nevoie de
putere...
46 JULIA QUINN
— Da, ş tiu. Mi-ai explicat în detaliu asear . Aş face bine s

m nînc destul dimine aţa, pentru c la prînz avem terci de ov z.
— Da. Cred c a mai r mas ş i ceva fazan, aş a c prînzul n-
o s fie la fel de auster ca de obicei, da r...
El ridic o mîn , fiindc nu voia s-o mai aud spunînd nimic
despre cum pl nuia s -l omoa re de inaniţie.
— Nu mai spune nimic, Henry. Ce-ar fi s cobori la micul
dejun ? Vin ş i eu curînd. Igiena d e dimineaţ , aş a cum ai spus
foarte delicat, n-o s dureze prea mult ast zi.
— Da, sigur, spuse ea, gr bindu-se s ias .
Henry reuş i s ajung la jum tate a treptelor înainte s se
vad nevoit s stea pe loc ş i s se sprijine de perete. întregul
corp îi tremu ra de rîs ş i abia dac mai putea s stea în picioare.
Expresia de pe chipul iui cînd îi spusese c nu putea s se spele
decît o dat pe s pt mîn fusese nepreţuit ! O întrecuse doa r
expres ia de cînd îi spusese c ea avea s se spele o dat la dou
s pt mîni.
N-avea s -i ia pe cît de mult crezuse ca s scape de Dunford.
N-avea s fie distra ctiv s nu se spele, mai ales c Hen ry era
destul de dedic at cur ţeniei, dar nu era un sacrific iu prea mare
pentru Stannag e Park. în plus, avea impres ia c lui Dunford avea
s -i fie mai dificil decît ei s suporte lipsa de cur ţenie.
Coborî în sala mic de mese. Micul-de jun nu fuses e înc pus
pe mas , aş a c se îndrept spre buc t rie. Doamna Simpson
st tea în faţa aragazului ş i muta cîrnaţii în tigaie, ca s nu se ard .
— Bun dimineaţa, Simpy.
Menajera se întoarse.
— Henry, ce faci aici? Credeam c eş ti ocupat cu oaspetele
nostru.
Tîn ra d du ochii peste cap.
— Nu e oaspetele nostru, Simpy. Noi sîntem oaspeţii lui. Sau
cel puţin eu sînt, fiindc tu ai o poziţie oficial .
— Ş tiu c este dificil pentru tine.
Henry nu f cu decît s zîmbeasc , gîndind u-se c ar fi fost

imprudent s -i dea doamnei Simpson impresia c pîn atunci se
distrase. Dup o pauz lung , spuse:

— Micul-dejun miroase minunat, Simpy.
Menaje ra îi arunc o privire ciudat .
— E aceeaş i mîncare din fiecare zi.
— Poate c mi-e mie mai foame decît de obicei. O s fie
nevoie s m nînc pe s turate, pentru c noui lord Stann age este
ceva mai... s spune m auster.
Doamna Simpson se întoarse încet cu faţa spre ea.

— Henry, ce Dumnezeu încerci s -mi spui?
Tîn ra ridic neputinc ioas din umeri.
— Vrea s mînc m terci de ov z la prînz.
— Terci! Henry, dac sta este unul dintre planurile tale
nebun eş ti...
— Z u, Simpy, crezi c aş merge atît de departe? Ş tii cît
detest eu terciu l de ov z.
— Cred c putem s preg tim terci. O s fac ceva special la
cin , în cazul sta.
— Oaie.
— Oaie? întreb doamna Simpson, f cînd ochii mari ş i
nevenindu-i s cread ce auzea.
Henry îş i l s umerii s se ridice ş i s cad , într-un gest care
exprima multe.
— îi place carnea de oaie.
— Nu te cred nici o clip , domniş oar Henrietta Barrett.
— Bine, oaia a fost ideea mea. Nu-i nevoie s ş tie el cît de
bine se m nînc aici.
— Planurile astea o s te omoare.
Henry se aplec mai aproa pe de menajer .
— Vrei s fii dat afar ?
— Nu v d cum...
— Poate s fac asta, s ş tii. Poate s ne goneasc pe toţi.
48 JULIA QUINN
Mai bine s sc p m noi de el, înainte s scape el de noi.

Urm o pauz lung , apoi doamna Simspon spuse:
— Oaie s fie, atunci.

Henry se opri înain te s deschid uş a care ducea spre restul
casei.
— Ş i s n-o g teş ti prea bine. S fie puţin uscat . Sau s faci
sosul puţin prea s rat.
— Trag linie la...
— Bine, bine, spuse Henry repede.
Fusese o lupt destul de grea s-o conving pe doamna
Simpson s g teasc oaie cînd avea la dispo ziţie vit , miel ş i
carne de porc. N-avea cum s-o fac s ş i g teasc prost.
Dunford o aş tepta î n sufrage ria mic . St tea în faţa unei

feres tre ş i se uita în gol, peste cîmpuri. Evident, n-o auzi intrînd,
pentru c tres ri cînd Henry îş i drese glasul. Tîn rul se întoarse,
zîmbi, f cu semn cu capul spre fereas tr ş i spuse:
— Domeniul e minunat. Te-ai descurcat excelent s -l
administrezi.
Henry roş i la auzul complimentului neaş teptat.
— Mulţumesc. Stannage Park înseamn foarte mult pentru
mine.
îi permise s o ajute cu scaunul ş i se aş ez exact în clipa în
care un servitor aducea micul dejun.
Mîncar aproape în liniş te. Henry ş tia c trebuia s m nînce
cît mai mult, fiindc masa de la ora prînzu lui avea, cu sigura nţ ,
s fie una extrao rdina r de nepl cut . îi arunc o privire lui
Dunford, ca re mînca la fel de hot rît ca ş i ea. Foarte bine. Nici el
nu aş tepta cu ner bdare terciul.
Henry înţep ultimul cîrnat din farfurie cu furculiţa ş i se forţ
s se opreasc din a mai inhala mîncarea.
— M-am gîndit s -ţi ar t Stannage Park în dimineaţa asta.

Dunford nu reuş i s r spund imediat, fiindc avea omlet
In gur . Dup o clip , spuse:

—O idee excelent .
— M-am gîndit c o s vrei s cunoş ti mai bine domeniul t u
col nou. Sînt multe de înv ţat despre cum s -l administrez i corect.
— Chiar aş a?
De acea st dat , Henry se v zu nevoit s r spund abia
dup ce termin de mîncat cîrnatul.
— Vai, da. Sînt sigur c -ţi dai seama c este nevoie s te

ocupi de chirii, de culturi ş i de nevoile chir iaş ilor, dar, dac vrei s
ui cu adev rat succes, trebuie s faci ş i mai mult.
— Nu sînt sigur c ş tiu ce înseamn acest „ş i mai mult”.
— Una, alta.
Henry zîmbi, apoi se uit la farfuria goal a lui Dunford.
— Mergem ?
—Cu siguranţ .
Se ridic imedia t dup ea ş i îi d du voie s îl conduc afar
din conac.
— M-am gîndit c am putea s începem cu animalele, spuse
Henry.
— Presupun c le cunoş ti pe toate dup nume, r spunse el,
glumind doar p e jum tate.
Ea se r suci spre el, cu chipul luminat de un zîmbet
str lucitor.
— Bineînţeles!
B rbatul acela f cea lucrurile s fie prea uş oare, oferindu-i
cele mai minunate ocazii.
— Un animai fericit este un animal care produce.
— Nu cunosc aceast axiom , rosti Dunford în barb .
Henry deschise o poart din lemn, care ducea spre un cîmp
mare, m rginit de tufiş uri.
— Este evident c ai petrecut prea mult timp în Londra. Pe
aici e o fraz foarte folosit .
50 JULIA QUINN
— Li se aplic ş i oamenilor?
Ea se întoarse ş i întreb :
— Poftim?
El zîmbi nevinovat.
— N-am spus nimic.
Se leg n pe c icîie, încerc înd s-o înţeleag pe acea femeie
atît de neobiş nuit . Oare chiar era posibil s fi dat nume fiec ruia
dintre animale? Doar pe acel t pş an erau treizeci de oi. Zîmbi din
nou ş i ar t spre stîng .
— Pe asta cum o cheam ?

Henry p ru surprins de întrebarea sa.
— Pe ea? Margaret.
— Margaret? rosti el ridicînd din sprîncene. Ce nume
încînt tor, englezesc.
— E o oaie englez , rosti Henry ş treng reş te.
— Ş i pe asta? întreb Dunford ar tînd spre dreapta.
— Thomasina.
— Dar pe aceea? Ş i pe aceea? Ş i pe aceea?
— Sally ş i... Esther ş i...
Dunford înclin capul într-o parte, bucurîndu-se s-o vad c
nu ş tia ce s spun .
— Isoscel! încheie ea triumf tor.
El clipi.
— Presupun c pe aceea de acolo o cheam Echilateral.
— Nu, spuse ea de sus, ar tînd undeva peste cîmp. Aceea
este Echilateral.
îş i încruciş braţele la piept.
— Mi-a pl cut întotdeauna geometria.
Dunford t cu un moment, lucru pentru care Henry se simţi
extrao rdinar de recunosc toare. Nu-i fusese uş or s inventeze
nume atît de repede. încerca s o încurce întrebînd-o despre
numele fiec rei oi. Oare îş i d duse seama de planurile ei?
— Nu credeai c le ş tiu numele, spuse, sperînd c abordarea
ei direct avea s -i destra me b nuielile.
— Nu, recunoscu el.

Ea zîmbi cu îngîmfare.
— M-ai ascultat atent?
—Poftim?
—Care dintre ele este Margaret?
Dunford r mase cu gura c scat .
— Dac o s administrezi Stannage Park, trebuie s ş tii
numele fiec reia.
încerc din r sputeri s -ş i ascund orice not de dispreţ din
dins. I se p ru c reuş ise. Avea impresia c vorbise ca una a c rei
(lingur preoc upare era buna adm inistrare a fermei.
Dup un mom ent de concentrare, Dunford spuse:
—Aceea.
La naiba! Avea dreptate.
— Ş i Thomasina?
Lui înce puse s -i plac exerciţiu l, eviden t, pentru c ar t cu
degetul, jovial, apoi spuse:
—Aceea.
Henry se preg tea s -i spun c greş ise, cînd îş i d du
seama c nu avea nici cea mai vag idee dac avea sau nu
dreptate. C reia dintre oi îi spusese, oare, Thomas ina? Crezuse
c aceleia de lîng copac, dar animale le se plimbau pe p ş une
Şl...
—Am avut dreptate?

— Poftim?
— Este sau nu este acea oaie Thomasina?
— Nu, nu este, rosti Henry pe un ton hot rît.
Nu-ş i mai amintea care dintre ele era oai a cu pricin a, d ar se
îndoia c el ş tia mai bine decît ea.
— Cred c aceea este Thomasina.
Se sprijini de poar t , p rînd foarte sigu r de sine ş i foarte
masculin.
52 JULIA QUINN
— Aceea este Thomasina, se r sti ea ar tînd spre o oaie la

întîmplare.
Dunford zîmbi cu toat gura.

— Nu. Aceea este Isoscel. Sînt convins.
Henry înghiţi în sec.
— Ba nu, e Thomasina. Sînt sigur , îi spuse. Dar nu-ţi face
probleme. Sînt sigur c o s înve ţi curînd toate numele. Nu-i
nevoie decît s faci puţin efort. Acum ce-ai zice s ne continu m
vizita?
Dunford se ridic de unde st tea sprijinit.

—Abia aş tept.
Fluiera pentru sine cînd o urm peste t pş an. Avea s fie o
dimin eaţ foarte interesant .
Poate c „interesant ”, se gîndi la o vreme dup aceea, nu

era cuvîntul potrivit. Pîn cînd el ş i Henry ajunser înapoi la conac
pentru prîn z, un castron ap etisa nt de terci fierb inte ş i lipicios,
cur ţase grajdurile, mulsese o vac , fusese ciugu lit de trei g ini,
cur ţase de buruieni o gr din de zarzavaturi ş i c zuse într- o
troac .
Iar dac accidentul se datorase într-ad ev r faptulu i c Henry
se împ iedica se de o creang ş i îl lovise, ei bine, n-avea cum s

doved easc asta. Nu? Avînd în ved ere c acea scufun dare era
lucrul cel mai apropiat de o baie de care avea parte , se h ot rî s
nu se supere înc .
Henry punea ceva la cale ş i era foarte interesan t de privit,
chiar dac Dunford înc nu-ş i d dea seama care era ţelul ei.
Se aş ezar la mas , iar doamna Simpson aduse d ou
castroane cu terci aburind. îl puse pe cel mai mare în faţa lui
Dunford ş i spuse:
— L-am umplut pîn sus, dat fiind c v place atît de mult.
Uunford încli n capul înc et ş i se uit la Henry, cu o

npiîncean ridicat aproape întreb tor. Tîn ra îi arunc o privire
«lipul doamnei Simpson, aş tept ca menajera s plece, apoi
yoptl:
— Se simţea foarte stînjenit c trebuie s -ţi serveasc terci.
Mii lom c am p c lit-o doa r un pic ş i i-am spus c -l adori. S-a
Biiiijil mult mai bine. Cu sigu ranţ c o minciu n mic şi
nevinovat este în interesu l binelui omenirii.
Dunford scufund lingura în ames tecul nepl cut de cereale
ş l ap .
- Cumva , Henry, am impresi a c eş ti puţin cam prea
convins de asta.
* * *
Ziua aceea fusese, se gîndi Henry î n timp ce-ş i piept na

p rul mai tîrziu în acea sear , înainte de culcare, fusese un
micces fulminant. Aproa pe. Probabil c Dunford nu-ş i d duse

noama c se împiedicase ş i-l împins ese înadins în troac , ş i
întregul episod cu terciul fusese, dup p rerea ei, aproape genial.
Dar Dunford era ş iret. Nu puteai s petreci o zi întreag cu
ol ş i s nu-ţi dai seam a de asta. De parc n-ar fi fost de-ajuns, se
purtase ş i atît de frumo s cu ea! La masa de sear îi fusese o
compani e minunat , o întrebase atent despre copil ria ei ş i se
amuzase de ane cdotele sale desp re cum era s creş ti la ferm .

Dac n-ar fi avut atîtea calit ţi ar fi fost mult mai uş or s
pl nuiasc alunga rea lui.
Dar, îş i reaminti Henry cu asprime, chiar dac p rea un om
do isprav , asta nu schim ba cu nimic faptu l c avea puterea s-o
goneasc de la Stann age Park . Se cutremur . Ce ar fi f cu t
departe de c minul ei mult iub it? Nu ş tia nimic al tceva, nu avea
Idee cum s se descurce în lumea larg .
Nu. Treb uia s g seas c o cale s -l fac s plece din
Cornwall. Trebuia. Din nou hot rît , puse jos peria ş i se ridic în
54 JULIA QUINN
picioar e. F cu un pas spre pat, dar se opri din cauza zgomotului

pe care i-l scoase stomacul. Doamne, cît de foame îi era!
I se p ruse inspirat s -l fac pe Dunford s moar de foame,

ca el s plece din cauza asta, dar neglijase aspe ctul destul de
pertinen t c avea s se înfom eteze ş i pe sine.
„Ignoră stomacul”, îş i spuse. Stomacu l scoase di n nou un
sunet. Tîn ra se uit la ceas. Era miezul nopţii. în cas era, cu
sigura nţ , liniş te. Putea s se strecoare la buc t rie, s ia ceva
de mîncare ş i s m nînce înapoi în camera ei. Ar fi putut s intre
ş i s ias în doa r cîteva minute. Nu se obosi s -ş i pun halat
peste c maş a de noa pte ş i ieş i pe vîrfuri din dormitor, apoi coborî
treptele.
Doamne, ce foame îi era! Dunford st tea întins în pat ş i nu

reuş ea s adoarm . Stomacul îi scotea cele mai hidoase
zgom ote. H enry îl tîrîse dup ea pe tot domeniul în acea zi, pe un
traseu menit s -l epuizeze, ş i avusese obr znicia s zîmbeasc
ş i s -i dea s m nînce terci ş i oaie. Oaie rece? Cîh! Chiar dac
nu fuse se oribil la gust, tot nu îi ajunse se.
Cu sigu ranţ c mai exista ceva în cas ce ar fi putu t s
m nînce f r s le pun în pericol pe preţioas ele anim ale. Un
biscuite. O ridiche. Poate doar o lingur de zah r.
S ri din pat, îş i puse un halat, acoperindu -ş i goliciune a, apoi
se strecu r afar din înc pere. Merse pe vîrfuri prin faţa camerei
lui Henry - nu voia s trezeasc micul tiran. Un tiran pl cut ş i
adorabil, dar, f r doa r ş i poate, era mai bine s nu ş tie despre
c l toria lui la buc t rie.
Co borî treptele, alunec dup colţ ş i se strecur prin
sufrage ria mic pîn la... Aş teapt ! Era lumin în buc t rie?
Henry.
Netrebnica mic mînca. Purta o c maş de noapte alb ,

lung , din bumbac , care plutea ca aripile unui îng er împre jurul ei.
Ilnnry? înge r? Ha! Dunford se lipi de perete ş i se uit pe furiş

ilup.î colţ, atent s r mîn ascuns în umbr .
- Doamne, rostea ea încet, nu pot s suf r terciul,
îndes un biscuite în gur ş i b u un pahar de lapte, apoi
iltllcâ o felie de... era cumva ş unc ? Dunford o privi b nuitor. Cu
siguranţ nu era carne de oaie.
I lenry mai lu o înghiţ itur mare, de lapte, ş i oft satisf cut
li minte s înceap s strîng resturile.

Primul impuls al lui Dunford era s intre cu paş i ap saţi în
buc t rie ş i s cear o explicaţie, dar în acel moment stomacul îi
«coase din nou un zgo mot puternic. Oft ş i se ascunse în spatele
unui dulap îna inte ca Henry s treac merg înd pe vîrfuri prin
Miiliageria mic . Aş tept pîn cînd îi auzi paş ii pe sc ri, apoi fugi
In buc t rie ş i termin toat ş unca r mas .
Capitolul patru
— Trezeş te-te, Henry!

Maryanne, camerista de la etaj, îi scutura umerii cu blîndeţe.
— Henry, trezeş te-te!
Tîn ra se r suci pe partea cealalt ş i spuse ceva neclar, care
p rea a fi un „pleac ş i las -m în pace” .
— Dar ai insistat, Henry. M-ai pus s ju r c te dau jos din pat
la cinci ş i jum tate.
— N-am vorbit serios.
—Ai spus c aş a o s zici ş i mi-ai ordonat s te ignor.
Maryanne o împinse.
— Trezeş te-te!
Henry, care era mai mult decît pe jum tate adormit , tres ri
deodat ş i începu s tremure.
— Ce? Cine? Ce s-a întîmplat ?
— Sînt doar eu, Henry. Maryanne.
Tîn ra clipi.
— Ce naiba cauţi aici? E înc întuneric afar . Cît e ceasul?
— Cinci ş i jum tate, explic Maryanne cu r bdare. Mi-ai cerut
s te treze sc mai devreme în dimine aţa asta.
— Chiar aş a?
A, da... Dunford.
—Aş a e. Ei bine, mulţumesc, Maryanne. E suficient.
— M-ai pus s ju r c r mîn în camer pîn te dai jos din pat.
Era prea inteligent pentru binele ei, hot rî Henry cînd îş i
d du seama c tocmai se preg tea s se ghemu iasc înapoi sub
cuvertur .
— Da. înţeleg. Ei bine, asta este, presupun,
îş i coborî picioarele peste marginea patului.
- Mulţi se trezesc l a ora asta...

C sc . Se împiedic de m suţa de toalet , unde o aş teptau
n poreche de pantaloni curaţi ş i o c maş alb .

- S-ar putea s ai nevoie ş i de o jachet , spuse Maryanne.
I l coare afar .
- Sigur c este, bomb ni Henry în timp ce se îmbr ca.
Oricît ar fi fost de devotat vieţii în provincie, niciodat nu se
ildica din pat înainte de o ra ş apte, ş i chiar ş i atunci, aceea era o
m pe care încerca s o evite cu tot dinadinsul. Dac voia, îns ,
n I conving pe Dunford c nu era potrivit vieţii la Stannage Park,

«vita nevoie s eludeze puţin adev rul.
Se opri în timp ce-ş i încheia c maş a. înc mai voia ca el s
ploce, nu? Sigur c da!
Se apropie de lavoar ş i îş i împroş c ap rece pe faţ , sperînd
rut |>ar mai treaz . B rbatul acela îş i propusese s o farmece.
Nu conta c reuş ise, se gîndi ea cu ş iretenie. Nu conta decît c o
f cuse intenţionat, probabil fiindc voia ceva de la ea.
Pe de alt parte, ce ar fi putut s vrea de la ea? Nu avea
absolut nimic care s -i fie lui de folos.
Asta doar dac nu cumva îş i d duse seama c încerca s
scape de el ş i voia s-o opreasc .
Henry se gîndi la asta în timp ce-ş i prinse p rul în coad de
cal. P ruse sincer cînd îi spusese c îl interesa copil ria ei. Pîn
la urm , îi era tutore , chiar dac numai cîteva luni de atunci
înainte. Nu era nimic neobiş nuit în preocuparea lui.
Dar era el preocupat de protejata sa? Ori voia doar s afle
cum s sece resurse le noii sale prop riet ţi? Henry gemu. Ce
ciudat cum lumina lumîn rilor reuş ea s fac totul s par
nevinovat ş i trandafiriu! în lumina aspr a dimineţii, lucrurile erau
mai clare.
Scoase un sunet de iritare. Pe naiba lumin aspr . Afar era
înc întuneric. Dar chiar ş i aş a Henry îş i d dea seama c el
58 JULIA QUINN
punea ceva la cale - chia r dac nu ş tia exact ce. Oare avea
planuri secrete la rîndul lui? Se cutrem ur numai la gîndul acesta.
Hot rît , î ş i trase cizmele în picioare , apuc o lumînare ş i

ieş i pe coridor. Dunford st tea în apartame ntul principal, la numai
cîteva uş i distanţ de camera ei. Trase aer în piept, ca s -ş i adune
curajul, ş i b tu tare la uş a lui.
Nici un r spuns.
B tu din nou.
Tot nimic.
S îndr zne asc ? îndr zni.
Apuc ş i r suci clanţa rotund , deschizînd uş a camerei ş i
intrînd. Dunford dormea profund. Foarte profund.
Henry aproape c se simţi vinova t pentru ce avea de gînd
s fac .
— Bun dim ineaţa! spuse cu un ton care spera s fie
enervant de vesel.
El nici nu se clini.
— Dunford?
Dinsp re el se auzi o morm ial , dar în afar de asta nu d du
nici un semn c s-ar fi trezit vreun pic.
Henry p ş i mai aproape ş i încerc din nou.
— Bun dimineaţa!
El mai scoase un sunet ado rmit ş i se r suci cu faţa spre ea.
Tinerei i se t ie r suflarea. Doamne, cît era de chipeş ! E xact
genul de b rbat care nu-i d dea niciodat atenţie l a balurile
cîmpeneş ti. F r s se gîndeasc , întinse mîna ca s -i ating
buzele frumo s modelate, apoi îş i d du seama ce f cea, la numai
cîţiva cen time tri distanţ de el. Tres ri ş i se retrase ca ars , o
reacţie ciudat , fiindc nici nu-l atinsese.
„Nu-ţipierde curajul tocmai acum, Henry .” înghiţi în sec ş i
întinse din nou mîna, de aceasta dat spre um rul lui. îl împunse
încet.
— Dunford?
Mmm, rosti el adormit, ce p r frumos.

I l<;nry duse imediat mîna la p rul ei. Vorbise despre ea? Cu
»rtV Imposibil, fiindc omul înc dormea.

Dunford?
înc o împuns tur .
—Miroş i frumos, bomb ni el.
Acum era clar c nu despre ea vorbea.
—Dunford, e timpul s te trezeş ti.
—Taci din gur , scumpete, ş i treci înapoi în pat.
Scumpete? Cine era aceast scumpete?
—Dunford...
înainte s -ş i dea seama ce se întîmpla, mîna lui ateriz grea
pn um rul ei, iar Henry se împiedic ş i c zu pe pat.
— Dunford!
—Taci, scumpete, ş i s rut -m .
S -l s rute?se gîndi ea agitat . înnebunise? Sau era ea
niibun fiindc o fracţiu ne de secund se simţis e tentat s -i dea
nscultare?
— Ce dulce eş ti!
îş i ascunse faţa în curbura um rului ei ş i o atinse cu buzele
Iii s u s , spre b rbie.
— Dunford, rosti ea cu glas tremurat, cred c eş ti înc
adormit.
— Cum spui tu, scumpete.
Mîna i se strecur spre posteriorul ei, iar Dunford o trase mai

aproape, strîns lîng el. Henry tres ri. îi separau hainele ş i
p turile, dar tot îi simţi trupul arzînd de dorinţ . Cresc use la ferm
ş i ş tia ce însemna ast a.
— Dunford, cred c greş eş ti...
El p ru s n-o aud . Buzele i se miş car spre lobul urechii
ei, pe care încep u s -l s rute dr g stos, cu atîta dulceaţ încît
ea simţi c se topeş te. Doamne, Dumnezeule, se topea în braţele
unui b rbat care, eviden t, o confund a cu alta. Ca s nu mai
spunem despre fa ptul neînsem nat c -i era un fel de duş man.
60 JULIA QUINN
Dar fiorii care o cuprin seser se doved ir mai puternici dectt

bunul-simţ. Cum ar fi fost s fie s rutat ? S rutat cu adev rat,
profund, direc t pe gur ? Nici un b rbat n-o pupase nici m car din
vîrful buzelor ş i nu era probabil c avea s-o s rute vreunul prea
curînd. Dac trebuia s profite de faptul c Dunford era adormit,
ei bine, aş a s fie. îş i întinse puţin gîtul, întoarse chipul spre al Iul
ş i-i oferi buzele.
El le s rut cu poft , miş cîndu-ş i buzele ş i limba ca un
adev rat cunosc tor. Henry simţi cum i se taie r suflarea ş i cum
tot trupul îi cere mai mult. Ezitînd, îl atinse cu mîna pe um r. El
tres ri la atingere, gemu ş i o trase mai a proape.
Aş adar, aş a era pasiunea. Cu siguranţ c n-avea cum s
fie un p cat prea mare. Cu siguranţ c putea s -ş i dea voie s
se bucure, cel puţin pîn cînd se trezea el.
Pîn cînd se trezea? Henry încremeni. Cum avea s -i explice
situaţia ? Speriat , începu s se zbat în braţele lui.
— Dunford! Dunford, opreş te-te!
Cu toat forţa, îl împinse ş i reuş i s se desprind , îns c zu
din pat ş i ateriz pe covor cu un zgo mot puternic.
— Ce naiba?
Henry înghiţi în sec, speriat . P rea treaz. Chipul lui ap ru
de dup marginea patului.
— Fir-ar s fie, femeie! Ce naiba faci aici?
— Te trezesc?
Cuvintele ei sunaser a întrebare mai mul t decît ş i-ar fi dorit.
-Ce...
Spuse un cuvînt pe care Henry nu-l mai auzise niciodat ,
apoi explod :
— Pentru Dumnezeu, e înc întuneric afar !
— La ora asta ne trezim noi pe aici, spuse ea pe un ton de
superioritate, minţ ind cu neruş inare.
— Ei bine, bravo vou . Acum ieş i afar !
— Credeam c vrei s -ţi ar t domeniul.
—De dimineaţ , se r sti el.

—Dar este dimineaţ .
—E înc noapte, diavol mic ş i neastîmp rat ce eş ti!

Dunford strînse din dinţi, înfrînînd u-ş i pornirea s se ridice,
«A Imverseze came ra cu paş i mari ş i s trag draperiile, ca s -i
«into c soa rele nu se ridica se înc pe cer. Adev rul era c îl
iiprlne numai faptu l c nu avea haine pe el. Nu avea haine ş i
mu .. aprins. Ce naiba?
Se uit din nou la ea. Era tot pe jos, cu ochii mari ş i o
«xpresie undeva între spaim ş i dorinţ . Dorinţ ?

O privi mai atent. Ş uviţe mici de p r îi pluteau î n jurul chipul ui.
Nn ş i imagina c o persoan atîtd e eficient ca ea ş i-ar fi aranjat
uş ii p rul dac avea de gînd s petre ac între aga zi pe afar .
Hii/ele î i erau insup ortabil de trandafirii ş i puţin bo sumflate, de
pnrc tocmai ar fi fost s rutat .
— Ce faci pe podea? întreb pe un ton foarte sc zut.
—Ei bine, dup cum am spus, am venit s te trezesc...

—Nu mai minţi, Henry. Ce faci pe podea?
Ea avu delicateţea ca m car s roş easc .
—Ah, asta. Ei bine, s ş tii c e o poveste lung .
— Evident, rosti el rar, am toat ziua la dispoziţie.
— Da, aş a este.
Gîndurile îi alergar prin minte pîn cînd înţeles e c nu avea
<;o s spun care s fie cît de cît plauzibil, nici m car adev rul.
Cu siguran ţ c n-ar fi crezut c el iniţiase s rutul.
— Henry...
în vocea lui se auzea clar ameninţarea.
— Ei bine, trase ea de timp, hot rînd oripilat c era nevoie
n -i spun ade v ru l ş i s suporte reacţia lui de groaz , eu am
venit s te... trezesc, iar tu se pare c dormi destul de profund.
îl privi plin de speranţ , rugîndu-se ca el s decid c -i era
de-ajuns explicaţia. Dunford îş i încruciş braţel e la piept,
aş teptînd, evident, mai m ult.
62 JULIA QUINN
— Tu... cred c m-ai confundat cu altcineva, continu ea,

durer os de conş tient c roş ea.
— Cu cine, rogu-te s -mi spui?

— Cu cineva c reia îi zici „scumpete”. Aş a m tem.
Scum pete? Aş a-i spune a lui Christine, amanta lui r mas în
Londra. Un sentim ent incomod începu ş i se formez e în capul
pieptului.
— Ş i dup aceea ce s-a întîmplat?
— Ei bine, m-ai apucat de um r, iar eu am c zut pe pat.
- Ş i?
— Ş i asta e tot, spuse ea repede, dîndu-ş i seama deodat c
putea s evite întreg ul adev r. Te-am împin s, tu te-ai trezit, iar eu
am c zut pe podea.
El o privi b nuitor. Oare l sa ceva nespus? Dunford ş tia c
era destul de acti v în somn. Nici nu-ş i amintea de cîte ori se
trezis e f cînd dragoste cu Christine . Nici nu voia s se gîndeasc
la ce ar fi putut s iniţieze cu Henry.

— înţeleg, rosti sec. îmi cer scuze pentru orice fel de
comp ortamen t nepotrivit am avut împotriva persoanei tale cît timp
dormeam.
— N-a fost nimic, te asigur, rosti Henry recunosc toare.
El o privi aş teptînd. Ea îl privi înapoi, z îmbind nevin ovat.
— Henry, spuse el pîn la urm . Cît este ceasul?
— Cît este ceasul? repet ea ca un ecou. Cred c s-a f cut

deja ş ase.
— Exact.
— M scuzi?
— Ieş i afar din camera mea.
—Ah, rosti ea ridicîndu-se repede. Vrei s te îmbraci, desigur.
— Vreau s m culc la loc.
— Da, ei bine, sigur c o s faci asta. Dar, dac nu te superi
c -ţi zic, e foarte puţin probabil s reuş eş ti s adormi din nou. Ai
putea foarte bine s te îmbraci.
—Henry?
-Da?
afară.
— Ieş i
Henry zbur din înc pere .
Dou zeci de minute mai tîrziu, Henry i se al tur lui Dunford

In micul dejun. Era îmb r cat nepretenţios, dar se vedea de la o
poş t c hainele îi erau prea fine ca s fie potrivite la construirea
unui coteţ pentru porci. Se gîndi s -i spun , apoi decise s n-o
înc . Dac -ş i strica hainele, avea s vrea cu atît mai mult s
plece.
în plus, probabil c Dunford nu avea haine potrivite ca s
construiasc un coteţ. El se aş ez de cealalt parte a mesei ş i
lu o bucat de pîine pr jit cu o miş care atît de rapid încît ea
Iş i d du seama c era foarte furios.
— N-ai reuş it s mai adormi? murmur Henry.
El îi arunc o privire ucig toare, pe care tîn ra se pref cu a
iu i o observa.
— Vrei s citeş ti „The Times”? Aproape am terminat cu el.
F r s aş tepte r spunsu l lui, împ inse ziarul pe mas .
Dunford îi arunc o privire ş i f cu o grimas .
— L-am citit acum dou zile.
—îmi pare foarte r u, r spunse ea, nereuş ind s -ş i ascund

Ionul ş trengar. Dureaz cîteva zile pîn ajung ziarele la noi.
Sîntem la cap tul lumii, s ş tii.
— încep s -mi dau ş i eu seama de asta.
Henry se abţinu s zîmbea sc , mulţumit de cît de bine-i
mergeau planurile. D up scena bizar din acea dimineaţ ,
hot rîrea ei s -l vad plecat înapoi la Londra crescuse de patru
ori.
inimiiEra
ei şîng roz
i nu itor sdeş conş
voia tie cetient
i-ar fi de efectul
f cut acel szîmbetulu
rut, dac i ar
lui fiasupra
ajuns
In finalul s u.
64 JULIA QUINN
Ei bine, nu era cu totul adev rat. Voia din tot sufletu l s ş tie
ce putere aveau s ruturile lui, doar c era dureros de convins
c Dunford n-ar fi vrut s -i dea voie s afle. Singura cale s-o
s rute din nou ar fi fost s-o confu nde cu o alta, iar ş ansa s se
întîmple acelaş i lucru de dou ori era foarte mic într-adev r. în
plus, Henry avea oarecare orgoliu, chia r dac uitase, convenabil,
de el în acea dimine aţ . Oricît de mult i-ar fi pl cut s rutul lui, nu
se bucura ş tiind c el o dorise pe alta. B rbaţii asem enea lui nu
le voiau pe fem eile ca ea , ş i cu cît pleca mai repede, cu atît mai
curînd putea ea s se simt din nou bine în propria piele.
— la te uit ! exclam cu o expresie foarte vesel pe chip.
R sare soarele!
— Nu mai pot de bucurie.
Henry se înec în timp ce îngh iţea o bucat de pîine pr jit .
Cel puţin avea s fie interesa nt s scape de el. Se hot rî s nu-l
provoa ce mai mult pîn nu termina micul-dejun. B rbaţii sînt r i
dac au stomacul gol. Cel puţin aş a-i spuse se mereu Viola. înghiţi
niş te omlet ş i îş i îndrept atenţi a spre r s ritu l str lucitor care
se vedea prin geamul ferestrei. La început, c erul c p t o nuanţ
de lavand , apoi la orizont ap rur dungi portocalii ş i trandafirii.
Henry era convins c nic ieri în lume nu era mai frumos dec ît la
Stannage Park în acea clip . Neputînd s se abţin , oft .
Dunford auzi sunetul ş i o privi curios. Se u ita, fermeca t ,
afar pe fereastr . Expresia de uimire de pe chipul ei te f cea s
te simţi mic. Lui îi pl cuser întotd eaun a activit ţile în aer liber,
dar nu mai v zuse niciodat o fiinţ uman atît de plin de respect
ş i uimire în faţa forţelor naturii. H enry a lui era o femeie
complicat .
Henry a lui? Cînd înce puse s se gîndeasc la ea în terme ni
atît de posesivi? „De cînd ţi-a căzut din pat azi-dimineaţă”, îi
r spuns e un gînd amuzat. „Şi nu te mai preface. îţi aminteşti că
ai sărutat-o!"
îş i amintise în timp ce se îmbr ca. Nu intenţionase s o

s rute, nici nu-ş i d duse seama c ea era în braţele sale, dar nu
însemna c nu-ş i amintea fiecare mic detaliu acum: curbura

buzelor ei, senzaţia pielii ei m t soase pe pieptul lui gol, parfumul
ei, acum familiar. L mîie. Din tr-un motiv sau altul, Henry mirosea
a l mîie. Dunford nu reuş i s nu zîm beasc puţin la gînd ul c
spera ca parfumul de l mîie s fie cel obiş nuit pentru ea, ş i nu
acela de porcuş or, ca în ziua în care se cunosc user .
— Ce-i aş a de amuzant?
Ridic privirea. Henry se uita la el, curioas . îş i schimb
repede expresia, arb orînd-o din nou pe cea indignat .
—Ar t de parc m-ar amuza ceva?
—Aş a ar tai adineauri, spuse ea ca pentru sine, întorcîndu-
se la micul dejun.
Dunford o privi cum mînca. Lua cîte o îngh iţitur , apoi se uita
din nou spre fere astr , spre locul unde soa rele înc mai picta
cerul. Oft din nou. Era evide nt c iubea foa rte mult Stanna ge
Park, se gîndi el. Mai mult decît v zuse vreodat pe cineva iubind
0 bucat de p mînt.
Asta era! Nu-i venea s cread cît de prost fusese s nu-ş i
dea sea ma înain te. Bineînţe les c voia s scape de el. Ea
administra domeniul de ş ase ani încoace. î ş i dedicase î ntreaga
viaţ de adult ş i o mare parte din copil rie acelei moş ii. Nu avea
cum s se bucure de sosirea unui str in. La naiba, probabil c ar
li putut chi ar s-o alunge dac voia. Doa r nu erau rude.

Avea nevoie de o copie a testamentului lui Carlyle, ca s
vad clauza cu privire la dom niş oara Henrietta Barrett, dac
exista aş a ceva. Avocatul care venise s -i spun despre
moş tenire... cum îl chema? Leveret t, da. El spusese c avea s -
1trimit o copie a testamentului, d ar docu men tul nu ajunse se la
el înainte s plece spre Cornwall.
Biata fat probabil c era speria t de moarte. Ş i furioas .
Ridic privirea spre chipul ei imposibil de vesel. Ar fi putut s pun
pariu c era mai mult furioas decît speriat .
66 JULIA QUINN
— îţi place mult aici, aş a e? întreb Dunford deodat .

Surprins de dorinţa lui subit de a face conversa ţie, Henry
tuş i puţin înainte s r spund într-un sfîrş it.

— Da. Da, sigur. De ce întrebi?
— F r un motiv anume. Eram doar curios. Se vede pe chipul
t u, s ş tii.
— Ce se vede? întreb ea ezitant.
— Cît de mult ţii la Stannage Park. M uitam la tine cînd
priveai r s ritul.
— D-da?
— îhm.
Ş i, aparent, numai atît avea el de gînd s spun despre asta.
îş i îndrept din nou atenţia spre micul-dejun ş i o ignor complet.
Henry îş i muş c îngrij orat buza de jos. Era un semn r u. De ce
s -i fi p sat de sentim entele ei, dac nu pl nuia s le folosea sc
împotriva sa? Dac voia r zbunare, nimic nu ar fi fost mai dureros
dec ît s fie gonit din casa ei drag .
Pe de alt parte, de ce ar fi vru t el s se r zbu ne pe ea?
Poate c nu o pl cea, poate c o g sea chiar enervant , dar nu-i
d d use nici un motiv s-o urasc , nu? Sigur c nu! îş i l sase
imaginaţia s-o duc într-o direcţi e greş it .
Dunford o privi pe ascuns, pe deasupra omletei. Era
îngrijorat . Foarte bine. Merita s se chinuiasc puţin, dup ce-l
tr sese jos din pat de dimin eaţ la o or atît de necivilizat . Ca
s nu mai amin tim de planul ei isteţ s -l fac s moar de foam e
ca s plece din Cornwal l. Ş i treaba cu baia... i-ar fi adm irat
ingenioz itatea dac n-ar fi folosit-o împo triva lui.
Dac credea c putea s -l man ipuleze ş i s -i dea afar din
casa lui pîn la urm , era nebun . Zîmbi. Cornwall avea s fie
distract iv. Continu s m nînce cu îngh iţituri mici, deliberate,
bucurîndu-se cu totul de chinul ei. Henry începu de trei ori s
spun cîte ceva, apoi se gîndi mai bine. De dou ori îş i muş c
buza de jos. O dat , Dunford chiar o auzi spunînd ceva pentru

sine. I se p ru c auzise „prostul na ibii” , dar nu putea s fie sigur.
într-un sfîrş it hot rî c o l sase s aş tepte suficient, îş i l s

ş ervetul pe mas ş i se ridic .
— Mergem?
— Sigur, milord.
Nu reuş ise s -ş i ascund nota de sarcasm din voce. E a
terminase micul-dejun de mai bine de zece minute. Dunford nu
era suficie nt de nobil încît s nu simt o satisfacţie pervers cînd
o auzi iritat .
— Spune-mi, Henry, care-i primul lucru din programul de
ast zi?
— Nu-ţi aminteş ti? Construim un coteţ pentru porci.
Un sentime nt deos ebit de nepl cut îl cuprinse.
— Presupun c asta f ceaţi cînd am sosit eu.
Nu era nevoie s adau ge „cînd miroseai înfior tor” . Ea zîmbi
cunosc tor, privindu-l peste um r, ş i ieş i înaintea lu i. Dunford nu

era sigur dac s se înfurie sau s se amuze. Avea de gînd s -l
poarte de colo, colo pe moş ie, era sigur. Ori asta, ori voia s -l
pun la munc pîn la epuizare. Chia r ş i aş a, se gîndi c putea
s fie mai isteţ decît ea. Pîn la urm , el ş tia ce punea ea la cale,
iar ea nu ş tia c el îş i d duse seama. Sau ş tia?
Ş i dac ş tia, asta însemna c acum ea avea avantajul? Nu
era nici ş apte dimineaţa înc , aş a c mintea lui refuza s

calculeze toate implicaţiile acelui gînd.
O urm pe Henry pe lîng grajdu ri, pîn la o structur despre
care ghici c era hambarul. Experienţa lui cu viaţa la ţar era altfel
decît aceea a unuia care lucra la o ferm . De ferme se ocupau
arendaş ii, iar înalta s ocietat e nu voia s -i vad pe aceş tia decît
pentru plata chiriei. De unde ş i neş tiinţa sa.
— Ă sta e un hambar? întreb el.
Ea p ru uluit de nedumerire a lui.
— Bineînţeles. Tu ce-ai crezut c este?
68 JULIA QUINN
— Un hambar, se r sti el.

—Atunci de ce-ai mai întrebat.
— Eram curios dac dragul t u prieten, Porkus, e la grajduri
sau aici.
—Aici nu e suficient loc, r spunse ea. Uit -te în untru. Avem
multe vaci.
Dunford decise s-o cread pe cuvînt.
— E destul loc la grajduri, continu ea. Nu avem prea mulţi
cai. Arm sarii buni sînt scumpi, s ş tii.
îi zîmbi cu nevinov ţie, sperînd c el visase s moş teneasc

un grajd plini de cai arabi. Dunford îi arunc o privire iritat .
— Ş tiu cît cost caii.
— Bineînţeles. Cei doi care trag la tr sura ta sînt foarte
frumoş i. Sînt ai t i, nu?
El o ignor ş i merse înainte, pîn cînd c lc pe p mînt
moale, umed.
— Rahat, bomb ni.

— Exact.
Dunford îi arunc o privire urît , gînd indu-se c era un sfînt
fiindc nu o strîngea de gît. Ea se abţinu s zîmbea sc ş i se uit
în alt parte.
—Aici o s fie coteţul.
— Mi-am dat seama.
-Da.
Se uit în jos, la piciorul lui acum nu atît de elegant, ş i zîmbi.
— Probabil e de la o vac .
— M ulţumesc foarte mult c m-ai informat. Sînt sigur c
aceast distincţie o s se dove deas c a fi foarte edificatoare.
— Riscurile vieţii la ferm , rosti ea f r obid . M mir, de fapt,
ml nu a cur ţat nimeni. încerc m s p str m locul curat.
IJuniorii îşi dorea cu disperare să-i amintească de felul în
i mu niMii şl mirosea cu două zile înainte, dar chiar ş i în starea
iln iiilnin mi|imnul i i i o h m» ora, onoarea nu-i permitea să facă una
ca asta. Se mulţumi s spun cu îndoial :

— Un coteţ?
— Porcii nu sînt atît de murdari pe cît cred cei mai mulţi

oameni. Le place noroiul, e adev rat, da r nu...
Se uit în jos, la piciorul lui.
— înţelegi tu.
El zîmbi crispat.
— Mult prea bine.
Henry puse mîinile în ş old ş i se uit în jur. începu ser un zid
din piatr , care avea s -i ţin pe porci în untru, dar nu era înc
suficient de mare. Dura mult vreme fiindc Henry insistase ca
lundaţia s fie deose bit de rezistent . Din cauza fundaţiei sl abe
se pr buş ise coteţul de dinainte.
— M întreb unde sînt ceilalţi, spuse ea încet.
— Dorm, dac ş tiu ce-i bine pentru ei, r spunse Dunford pe
un ton ap sat.
— Presupun c putem s începem noi doi, rosti ea nu tocmai
sigur .
Pentru prima dat în acea dim ineaţ , Dunford zîm bi larg,
sincer.
— Ş tiu mai puţin decît nimic despre construcţii, aş a c votez
s mai aş tept m.
Se aş ez pe zidul pe jum tate terminat, p rînd mulţum it de
sine. Henry refuz s -l lase s cread c avea dre pta te în
leg tur cu orice, aş a c p ş i ap sat în zona de construcţ ie,
ludreptîndu-se spre o gr mad de pietre. Se aplec ş i lu una.
Dunford ridic din sprîncene, dîndu-ş i seama c ar fi trebuit
nrt o ajute, da r nedorind s fac asta. Era destul de puternic .
Surprinz tor. D du ochii peste cap. De ce-l mai mira orice avea
leg tur cu ea? Sigur c putea s ridice o piatr mare. Era Henry.
I 'loba bii c ar fi putut s -l ridice ş i pe el.
O privi cum ducea piatra spre unul dintre ziduri, apoi cum o
eş eza jos. Henry expir ş i se ş terse pe frunte, dup care îi arunc
70 JULIA QUINN
o c ut tur urît . El zîmbi. Unul dintre cele mai bune zîmb ete ale
sale, aş a evalu Dunford.
— Ar trebui s îndoi genunchii atunci cînd ridici pietrele, îi

strig . E mai bine pentru spate.
— E mai bine pentru spate, îl îngîn ea pentru sine. Prost mic,
leneş ş i incapa bil...
— Poftim?
— Mulţumesc pentru sfat.
Vocea ei fusese dulceaţa în persoan . Dunford zîmbi din nou,
de acea st dat pentru sine. începea s-o afecteze.
Henry c r aproape dou zeci de c r mizi înain te ca
muncitorii s soseasc într-un sfîrş it.
— Unde aţi fost? se r sti ea. Noi sîntem deja de zece minute
aici.
Unul dintre b rbaţi clipi scurt.
— Dar am venit mai devreme, domniş oar Henry.
Ea strînse imediat din buze.
— Noi am început la ş apte f r un sfert.
—Am ajuns abia la ş apte, le s ri Dunford în ajutor.
Henry se întoarse ş i îi arunc o privire letal . El zîmbi ş i ridic
din umeri.
— Sîmb t am început abia la ş apte ş i jum tate, spuse unul
dintre muncitori.
— Sînt sigur c te înş eli, minţi Henry. Am început mult mai
devreme.
Altul dintre muncitori se sc rpin în cap.
— Nu cred, domniş oar Henry. Cred c am început la ş apte
ş i jum tate.
Dunford zîmbi.
— Se pare c viaţa în provincie nu începe, totuş i, chiar atît
de devreme.
Nu menţion c el evita s se trezea sc înainte de prînz cînd
era în Londra. Ea se uit din nou urît.
— De ce eş ti atît de sup rat ? întreb el, str duindu-se s

adopte o masc de nevinov ţie copil reasc . Eu credeam c m
placi.
— Te pl ceam, se r sti ea.
— Ş i acum? M-ai f cut foarte nefericit.
— Data viitoare ai putea s te gîndeş ti s m ajuţi, nu s te
uiţi la mine cum car pietre prin coteţ.
El ridic din umeri.
— Ţ i-am spus c nu am experienţ în construcţii. Nu vreau
s distrug întreg proiectul.
— Presupun c ai dreptate, rosti Henry.

Vocea îi sunas e puţin prea amabil. Dunford se îngrijor ş i
ridic între b tor din sprînce ne.
— Pîn la urm , continu ea, dac ad postul de dinainte ar
li fost construit cum trebuie, n -ar fi nevoie s facem ast zi unul
nou.
Dunford simţi c -l ia cu r u. Henry p rea mult prea mulţumit
do ea îns ş i.
— Ca atare, probabil c nu e înţelept s l s m pe cineva atît
de lipsit de expe rienţ ca tine s se aprop ie de aspectele
siructurale ale coteţului.
— Dar pot s m apropii de cele ne-structurale? întreb el pe
un ton sec.
Ea zîmbi fericit .
— Exact!
— Ş i asta ce înseamn ?
— înseam n ...
Henry travers spaţiul coteţului ş i ridic o lopat .
— Felicit ri, lord Stannage. Eş ti noul comandant al lopeţii,
st pîna mizeriei.
Dunford nu credea c zîmbetul ei ar fi putut s fie mai larg,
dar realitatea era alta. Ş i nu se pref cea deloc. î i f cu semn din
cap spre o gr mad urît miros itoare de ceva ce Dunford nu mai
v zuseTîn niciodat , apoi
rul îş i folosi merse
toat înapoi de
st pînirea spre muncitori.
sine ca s nu se repead
ş i s-o loveasc în spate cu lopata.
Capito lul cinci
Dup alte dou ore, era preg tit s o omo are. Chia r ş i în
starea aceea de indignare, îns , îş i d dea seama c omorul nu
era o opţiun e viabil , aş a c se mulţumi s ţeas diferite planuri
ca s-o fac s sufere.
Tortura era, probabil, prea banal , se decise, iar el n-avea

inim s tortureze o femeie . Cu toate c ... O privi pe individ a în
pantaloni largi. P rea s zîmbea sc în timp ce c ra pietre. Aceea
nu era o femeie ob iş nuit .
Cl tin din cap. Existau ş i alte feluri în care ar fi putut s -i
fac viaţa gr ea. Un ş arpe în pat, poate? N u. A naibii femeie
probabil c iubea ş erpii. Un p ianjen? N u ura toat lumea
p ianjenii?
Se sprijini de lopat , conş tient c se purta copil reş te, dar
f r s -i pese deloc.
încercase tot ce se putea ca s scape de treaba dezgus
t toare pe care o f cea, ş i nu doar pentru c munca era dificil şi
mirosul, ei bine, revolt tor. Oricum nu putea s evite asta. în
principiu nu voia ca ea s simt c -l dovedise.
Dar îl dovedise, dr cuş orul împeliţat. îl pusese pe el, st pînul

moş iei (chi ar dac un st pîn foa rte nou), s dea cu lopata la
îngr ş mînt, noroi ş i ceva ce probabil nici Dumnezeu n-ar fi vrut
s ş tie ce. Era încolţit, pentru c ar fi fost nevoie s admit c era
un dom niş or sensibil din Londra ca s scape.
îi atr sese atenţia c mormanul de mizerie avea s îi încurce
la construir ea peretelui, iar ea îl instru ise s -l mute în centru.
— Poţi s -l netezeş ti dup aceea, spusese.
— Dar ai putea s calci în el.
Ea se amuzase.
— Vai, dar sînt obiş nuit cu aş a ceva.

Din tonul ei se subîn ţelegea c era mult mai dur decît el.
Dunford strînse din dinţi ş i arunc o lopat de mizerie într-o

gr mad de pe p mînt. Duhoarea era mai mult decît copleş itoare.
— Parc ai spus c porcii sînt curaţi.
— Mai curaţi decît cred oamenii de obicei, dar nu la fel de
curaţi ca mine ş i ca tine.
Se uit la cizmele lui murdare cu o privire amuzat în ochii
cenuş ii.
— Ei, adic în mod normal.

El bomb ni ceva neelegant, apoi r spunse:
— Credeam c nu le place... ş tii tu.
— Nu le place.
— Ei bine? întreb el ap sat, plantînd lopata în p mînt ş i
ducînd o mîn în ş old.
Henry se apropie ş i adulmec aerul de deasupra mormanului
pe care-l strîngea el.
— Vai de mine. Cred c a nim erit aici din întîmplare. Se
întîmpl des, s ş tii. îmi pare foarte r u.
îi zîmbi ş i se întoarse la munc . Dunford scoase un mîrîit
neauzit, mai mult ca s se simt el însu ş i mai bine, apoi se
apropie de gr mada mare de mizerie. Crezuse despre sine c se
putea controla. în general se considera un b rbat relaxat, dar cînd
iî auzi pe unul dintre b rbaţi spunînd: „Merge mult mai repede
acum, c ne ajuţi ş i tu, Henry” , abia dac reuş i s nu se repead
s-o strîng de gît. Nu ş tia de ce mirosea ea atît de r u în ziua în
care se cunoscuser , dar acum era evid ent c mirosul nu era din
cauz c Hen ry fuses e pîn la genun chi în mizerie, ajutînd la
construirea c oteţului. O ceaţ roş ie de furie îl orbi cînd se trezi
întrebîndu-se ce alte sarcini dezgust toare avea ea de gînd s -i
mai dea, doar ca s -l con vin g c aceea era treab a ziln ic a
lordului de la conac.
74 JULIA QUINN
Strînse din dinţi ş i înfip se lopata în amestecul urît mirositor,

ridic din el ş i încep u s -l duc spre centrul coteţului. Pe drum,
îns , mizeria alunec din lopat direct pe pantofii lui Henry. Ce
p cat!
Ea se r suci repede, iar el se aş tept s o aud strigînd u-i
c o f cuse intenţionat , dar tîn ra r mase t cut ş i nemiş cat , cu
excep ţia privirii uş or b nuitoare p e care i-o arunc . Dup aceea
miş c scurt din glezn , iar mizeria ajunse pe pantalon ii lui
Dunford.
Henry zîmbi batjocoritor, aş teptînd ca el s o acuze c f cuse

intenţionat, îns ş i Dunford t cu. Dup care zîmbi, iar ea îş i d du
seama c d duse de bucluc. înainte s apuce s reacţione ze, el
ridic piciorul ş i îş i lipi talpa de pantalon ii ei, l sînd o urm de
noroi pe partea din faţ a coapsei ei. înclin capul ş i aş tept ca
ea s se r zbune.
Henry se gîndi s ridice niş te mizerie ş i s i-o întind pe faţ ,
dar hot rî c lui i-ar fi r mas prea mult timp ca s reacţion eze. în
plus, nu purta m nuş i. Se uit repede spre stînga, ca s -l induc
în eroare, apoi îl c lc pe picior cu toat puterea.
Dunford url de durere.
—Ajunge!
— Tu ai început!
— Tu ai început înc de dinainte s ajung eu aici, femeie
parş iv ş i...
Ea aş tept ca el s-o fac nemernic , dar Dunford nu reuş i,
în loc de asta, o lu pe dup mijloc, o ridic pe um r ş i plec
ducînd-o în spate.
— Nu poţi s faci aş a ceva! strig ea lovindu-i umerii cu niş te
pumni surprinz tor de puternici. Tommy! Harry! Cineva! Nu-I l saţi
s fac una ca asta!
Dar b rbaţii care lucraser pîn atunci la construcţie nu se
miş car . Cu gurile c scate, se uitau la imaginea de necre zut a
domniş oarei Henrietta Barrett, care n u mai l sase de ani buni pe

nimeni s-o dovedeasc , s fie luat pe sus de la coteţul porcilor.
—Poate ar trebui s-o ajut m, spuse Harry.

Tommy cl tin din cap, uitînd u-se cum ea disp rea peste
i Im. tl.
— Nu ş tiu. El e baronul acum. Dac vrea s-o ia pe sus, are

ilmptul, cred.
Henry, evident, nu era de acord, fiindc înc mai ţipa.
— Nu ai dreptul s faci aş a ceva!
Dunford o l s pîn la urm jos, al turi de un ş opron mic în

cure se ţineau uneltele. Din fericire nu era nimeni în apropiere.
— Cum aş a? o întreb pe un ton poruncitor.
—Ş tii cît mi-a luat s cîş tig respectul oamenilor de aici? Ş tii?
I oarte mult timp, îţi spun eu. Al naibii de m ult timp. Ş i tu ai stricat
toiul! Totul!
—M îndoiesc c populaţia de la Stannage Park o s decid
c nu meriţi respec t din cauza acţiu nilor mele, se r sti el, cu toate
c acţiunile tale ar putea s -ţi fac probleme cu ei.
— Cum adic acţiunile mele? Tu ai aruncat cu mizerie pe
pantofii mei, dac nu mai ş tii.
— Ş i tu m-ai pus s dau cu lopata!
Lui Dunford îi trecu prin cap c era prima dat cînd îi vorbea
atît de direct unei femei. Era uimitor cît de tare îl înfuria.
— Dac nu te pricepi s conduci o ferm , atunci n-ai decît s

te duci acas , la Londra. O s supravieţuim bine mersi ş i f r tine.
— Despre asta e vorba, nu? Micuţa Henry e speriat de
moarte c o s -i iau juc ria, ş i din cauza asta încearc s scape
de mine. Ei bine, d -mi voie s -ţi spun ceva. E nevoie de mai mult
decît o fat de dou zeci de ani ca s m sperie pe mine.
— Nu-mi vorbi de sus, îl avertiz ea.
— Sau ce? Ce o s -mi faci? Ce ai putea tu s -mi faci ca s
m r neş ti?
Spre oroare a lui Henry, buza de jos înce pu s -i tremure.
76 JULIA QUINN
—Aş putea... Aş putea...

Trebuia s se gînde asc la ceva. Neap rat. Nu putea s -l
lase s cîş tige. Ar fi aruncat-o cît colo, depart e de moş ie, ş i
singurul lucru mai r u decît faptul c nu avea unde s se duc ar
fi fos t s nu mai vad niciod at Stannage Park. Pîn la urm , din
disperare, strig :
—Aş putea s fac orice! Cunosc locul sta mai bine decît tine!
Mai bine decît oricine! Nici nu ai...
Repede ca fulgerul, el o lipi de peretele ş opronu lui ş i o
împunse cu degetul în um r. Henry simţi c i se taie r suflarea...
Uitase cu totul cum s respire, iar privirea uc ig toare din ochii lui
îi f cu genunchii s se înmoaie.
— Nu face greş eala s m înfurii, se r sti el.
— Acum nu eş ti furios? întreb ea cu o voce spart ,
neven indu-i s cread .
El îi d du brusc drumul ş i zîmbi, ridicî nd o sprincea n , iar ea
alunec în jos, pe vine.
— Deloc, spuse pe un ton amabil. Voiam doar s stabilesc
cîteva reguli.
Henry r mase cu gura c scat . B rbatul acela era nebun.
— în primul rînd, f r mici planuri machiavelice ca s scapi
de mine.
—Ş i f r minciuni!
Tîn ra se str dui s trag aer în piept.
- Ş i-
Se opri ca s se uite în jos, sp re ea.
— Doamne! Nu plînge.
Ea hohoti.
— Nu, te rog, nu plînge.
Dunford întinse mîna dup batist , dar îş i d du seama c era
murdar de noroi ş i o b g la loc în buzunar.
— Nu plînge, Henry.
— Eu nu plîng niciodat , reuş i ea s spun printre suspine.

—Ş tiu, rosti el pe un ton menit s-o aline, aplecîndu-se al turi
do ea. Ş tiu.
— N-am plîns de ani buni.
O credea. îi era imposibil s ş i-o imagineze pl îngînd - îi era
imposibil chiar ş i s cread c ea plîngea în acel mom ent în faţa
Im Era atît de competen t , de ca lm ... d elo c genu l care s
l/bucneasc în lacrimi. Iar faptul c el o f cuse s plîng îi frîngea
Inima.
— Uş urel, murmur , b tînd-o stingher pe um r. E în regul .

Ea tr gea aer în piept, încercînd f r succes s -ş i potoleasc
suspinele. Dunford se uit agitat în jur, de parc dealurile verzi ar
li putut s -i spun cumva cum s-o opreasc din plîns.
—Nu face asta.
Era îngrozitor.
— N-am unde s m duc, jeli ea. Nic ieri. N-am pe nimeni.
Nu am familie.
— Sst, e în regul .
— Nu voiam decît s r mîn aici.
Suspin ş i îş i trase nasul.
— Nu voiam decît s r mîn aici. E atît de r u?
— Sigur c nu, draga mea.
—Asta e casa mea.
Se uit în sus, spre el, cu ochii cenu ş ii acum argintii d in

cauza lacrimilor.
— Sau cel puţin a fost. Acum e casa ta ş i poţi s faci ce vrei
cu ea. Ş i cu mine. Ş i... D oamne, sînt aş a proast ! Cred c m
ur ş ti.
— Nu te ur sc, r spunse el automat.
Era, desigur, adev rat. îl iritase, îl enervase din cale-afar ,
dar nu o ura. De fapt, cumva, ea reuş ise s -i cîş tige respect ul,
ceva ce el nu oferea pe nem eritate . Poate c meto dele ei
luseser greş ite, dar se lupta pentru unicul lucru pe care-l iubea
78 JULIA QUINN
cu ade v rat pe lume. Puţini b rbaţi puteau s spun c aveau

scopuri atît de nobile.
O b tu din nou pe mîn , încercînd s-o ajute s se calmeze.
Ce spusese? C el putea s fac orice voia cu ea? Nu avea nici
un sens. Pro babil c ar fi putut s-o alunge de la Stannage Park
dac dorea, da r asta nu era chia r „orice”. Cu toate c , probabil,
aceea era cea mai rea soart pe care Henry putea s ş i-o
imagineze . Era de înţele s atitud inea ei melo dramatic . Ceva i se
p rea îns ciudat, chiar ş i aş a. îş i propuse s ţin minte ş i s
discu te cu ea mai tîrziu, cînd avea s fie mai liniş tit .
— Henry, spuse, gîndindu-se c era momentul s -i calmeze
temerile. Nu aveam de gînd s te alung. De ce naiba s fac aş a
ceva? Ba mai mult, ţi-am dat eu vreun semn c asta ar fi intenţia
mea?
Ea îngh iţi în sec. Pres upu sese c avea s fie nevoit s
atace în acea b t lie a voinţei. Ridic privirea spre el. în ochii lui
c prui se citea îngrijorarea. Poate c nici nu fusese vreodat
nevoie s se lupte. Poate c ar fi trebu it s aş tepte ş i s -l

cunoasc pe noul lord de la Stannage Park înainte s se decid
c era cazul s -l trimit înapoi la Londra, de unde venise.
— Spune-mi, ţi-am dat vreun astfel de semn?
Ea cl tin din cap.
— Gîndeş te-te, Henry. Aş fi prost s te alung. Sînt primul care
recunoaş te c nu ş tie nimic despre ferm . Ori aş distruge totul,
ori aş angaja
un str in, cîndpam
e cineva care care
p e cineva s-o administreze. Ş ieste
deja ş tie tot ce de ce
desş tiut?
aduc
Henry se uit în jos, incapabil s -l priveasc . De ce trebuia
s fie atît de rezonabil ş i atît de ama bil? Se simţi nefericit şi
vinovat din cauza plan urilor pe care ş i le f cuse s -l alunge din
ţinut, inclusiv din cauza celor pe care nu le dusese înc la bun-
sfîrş it.
— îmi pare r u, Dunford. îmi pare foarte r u.
El f cu un semn din mîn . Nu voia ca ea s se simt mai r u
decît se simţea deja.
— N-ai f cut nici un r u.

Se uit în jos, spre sine însuş i.
— Ei bine, poate doar hainelor mele s le fi f cut puţin r u.
— Vai! îmi pare atît de r u!
Henry izbucni din nou în lacrimi, de aceast dat de oroare.
Probabil c hain ele lui fuses er ex trao rdi nar de scump e. Nu
vrt/use niciodat , în toat viaţa ei, veş minte atît de fine. Nici nu
i rodea c se croia astfel de îmbr c minte în Cornwall.
—Te rog s nu-ţi faci probleme din cauza asta, Henry, spuse
ol, surprins s se aud aproape implorîn d-o s nu se simt prost.
Cînd ajuns eser sentim entele ei s fie chiar atît de
Importante pentru el?
— Dac dimineaţa asta n-a fost tocmai pl cut , a fost, cel
puţin... interesant , ia r hainele mele a u meritat sacrificate da c
uş a am ajuns la vreun fel de arm istiţiu. Nu dores c s fiu trezi t
înainte de cr patul zorilor, o s pt mîn întreag , doar ca s fiu
mlormat c trebuie s sacrific o vit .
Ea f cu ochii mari. De unde ş tia? Dunford surprinse
schimbarea expres iei de pe chipul ei, o interpret corect ş i tres ri.
—Tu, fat drag , probabil c ai putea s -l înveţi un lucru sau
dou pe Napoleon.
Buzele ei tres rir într-un zîmbet. Era înl crimat, dar era cu
siguranţ un zîmbet.
—Acum, continu el ridicîndu-se, ce-ai zice s ne întoarcem
in cas ? Sînt mo rt de foame.
—Vai! spuse ea, înghiţind în sec, stînjenit . îmi pare r u.
El d du ochii peste cap.
—Acum pentru ce-ţi mai pare r u?
— Pentru c te-am f cut s m nînci carnea aia înfior toare
do oaie. Ş i terciul. Nu pot s suf r terciul.
El zîmbi cu blîndeţe.
— A fost o dovad a iubirii tale pentru Stannage Park faptul
c ai reuş it s m nînci un castron întreg din mocirla aia ieri.
80 JULIA QUINN
— Nu l-am mîncat, m rturisi ea. Am luat doar cîteva linguri.

Restul l-am scurs într-o urn , cînd nu te uitai tu. A trebuit s m
întorc ş i s fac curat mai tîrziu.
El chicoti, fiindc nu reuş i s se abţin .
— Henry, eş ti altfel decît oricine dintre toţi cei pe care-i
cunosc.
— Nu sînt sigur c sta este un lucru atît de bun.
— Prostii. Ba sigur c este. Acum ce zici, mergem?
Ea întinse mîna ş i apuc palma pe care i-o întindea el, apoi
se ridic încet în picioare.

— Simpy face niş te biscuiţi foarte buni, spuse încet, tonul în
sine fiind o ofert de pace. Cu unt, ghim bir ş i zah r. Sînt delicioş i.
— Splendid. Dac nu are unii gata preg tiţi, trebuie s-o forţ m
s coac o tav . Spune-mi, nu trebuie s termin m coteţul, nu?
Ea cl tin din cap.
— Am lucrat la el sîmb t , dar mai mult i-am supravegheat
pe oam eni. Cred c au fost puţin surprinş i c i-am ajutat de

dimineaţ .
— Eu ş tiu c au fost surprinş i. Tommy a c scat gura pîn la
genunchi. Te rog, spune-mi c nu te trezeş ti atît de devrem e de
obicei.
— Nu. Sînt îngrozitoare dimineaţa. Nu pot s fac nimic înainte
de ora nou dac nu trebuie neap rat.
Dunford zîmbi amuzat, dîndu-ş i seama cît de hot rît fusese

ea s scape de el. Probabil c voia neap rat s -l alung e dac se
trezise la cinci ş i jum tate dimi neaţa.
— Dac îi deteş ti pe cei care se trezesc devreme la fel de
mult ca ş i mine, atunci cred c o s ne înţelege m de minune.
— Aş a cred.
Zîmbi timid în timp ce se îndreptau spre conac. Un prieten.
Asta avea s -i fie. Era un gînd interesant. Nu avusese nici un
prieten de cînd era adult. Da, se înţelegea foarte bine cu servitorii,
dar întotdeauna exist a între ei acea di stanţ dintr e st pîn ş i
servitor, aş a c nu se puteau apropia mai mult. în Dunford, îns ,
g sise un prieten, chiar dac începutul fusese mai dificil. Mai era
Ins un lucru pe care voia s -l afle. îi rosti încet numele.
-Da?
— Cînd ai spus c nu erai furios...
-Da?
— Erai furios de fapt?
— Eram destul de iritat, recunoscu ei.
— Dar nu furios?
Vorbise de parc nu l-ar fi crezut.
— Henry, o s ş tii cînd o s fiu cu adev rat furios.
— De ce? Ce se întîmpl atunci?
în privirea lui ap ru o umbr înainte s spun :
— Nu vrei s ş tii.
Henry îl crezu.
Cam la o or mai tîrziu, dup ce f cuser fiecare cîte o baie,

Henry ş i Dunford se întîlnir în buc t rie, în faţa unui platou cu
biscuiţi cu ghimbir preparaţi de doamna Simpson. în timp ce se
certau pe ultimul, ap ru Yates.
— A sosit o scrisoare pentru dumneavoastr de dimineaţ ,
milord, inton el. De la avocat. Am l sat-o în birou.
— Excelent, r spunse Dunford, ridicîndu-se de pe scaun.
Probabil c sînt restul documente lor de la Stann age Park. Un
exem plar al testamen tului lui Carlyle, aş a cred. Vrei s -l citeş ti,
Henry?
Nu ş tia dac ea se simţea prost fiindc el moş tenise
domeniul. Venea cu titlul oricum, ş i n-ar fi putut s -i r mîn ei, dar
asta nu însemna c nu putea s se supere din cauza asta.
Întrebînd-o dac voia s citeasc testamentul, Dunford încerca
s o asigure c înc era o persoan important la Stannage Park.
82 JULIA QUINN
Henry ridic din umeri ş i-l urm pe coridor.

— Dac doreş ti. E destul de simplu, aş a cred. Primeş ti totul.
— Carlyle nu ţi-a l sat nimic?
Dunford ridic ş ocat din sprîncene. Era de neînchipui t s laş i
o tîn r f r nici un ban ş i f r cas .
— Cred c s-a gîndit c o s ai tu grij de mine.
—O s m asigur c ai tot ce-ţi trebuie ş i aici o s fie
întotdeauna casa ta, dar Carlyle ar fi trebuit s -ţi lase ceva. Nici
m car nu m cunoş tea. N-avea de unde s ş tie dac am sau nu
principii morale solide.
— îmi imaginez c s-a gîndit c n-aveai cum s fii atît de r u,
fiind rud cu el, îl tachin ea.
— Chiar ş i aş a...
Dunford deschise uş a biroulu i ş i intr , dar cînd ajunse l a
mas , acolo nu-l aş tepta nici o scrisoare, ci doar o mîn de hîrtie
f cut mici-f rîme.
— Ce Dumnezeu?
Henry p li.
— Nu se poate!
— Cine ar face aş a ceva?
Puse mîinil e în ş olduri ş i se întoarse cu faţa sp re ea.
— Henry, tu îi cunoş ti personal pe toţi servitorii? Cine crezi
c ...
— Nu au fost servitorii.
Oft .
— Rufus?
— Cine naiba e Rufus?
— Iepurele meu, spuse ea încet, aş ezîndu-se în palme ş i
genunchi.
-Ce?
— Iepurele meu. Rufus? Rufus, unde eş ti?
— Vrei s spui c ai un iepure de cas ?
Dumnezeu le, femeia aceea f cea vreun lucr u normal?
— De obicei e foarte scump, rosti ea cu un glas pierdut.

Hufus!
Un ghem mic de bl niţ , alb cu negru, se repezi de-a lungul
înc perii.
— Rufus! Vino înapoi aici! Iepuraş r u ce eş ti!
Dunford începu s rîd în hohote. Henry alerga dup iepure
prin camer , aple cat , cu mîinile întins e. De fiec are dat cînd
încerca s -l prind , îns , animalul îi sc pa.
— Rufus! rosti ea pe un ton ameninţ tor.
— Presupun c nu puteai s fii ş i tu un om normal ş i s -ţi iei
o pisic sau un cîine.
Henry, dîndu-ş i seama c el nu aş tepta un r spuns, r mase
t cut . Se ridic în picioare, puse mîinile în ş olduri ş i oft . Unde
st; ascunsese iepurele?
— Cred c a fugit în spatele bibliotecii, spuse Dunford ca s
o ajute.
Henry merse pe vîrfuri ş i se uit cu grij în spatele dulapului
mare, din lemn.
— Sst. Mergi ş i aş teapt în cealalt parte.
El îi ascult ordinele .
— Sperie-I cumva.
Dunford se uit nedu merit la ea, dar pîn la urm se aş ez
In genunc hi ş i rosti pe un ton îngroş at:
— Bun , iepuraş micuţ. în seara asta preg tim tocan de
iepure pentru cin .
Rufus se gr bi în braţele lui Henry. Dîndu-ş i seama c fusese
prins, începu s se zbat , da r ea îl ţinu ferm ş i îl ajut s se
calmeze scoţînd un sune t liniş titor.
— Ce o s faci cu el?
— îl duc înapoi la buc t rie, unde-i e locul.
— Eu cred c locul lui e afar . Sau în oala cu tocan .
— Dunford, e animalul meu de companie!
Henry p rea foarte jignit .
84 JULIA QUINN
— Iubeş te porcii ş i iepurii, bomb ni ei. O fetiş can cu inima

bun .
Merser înapoi la buc t rie în t cere. Singuru l sunet care se
auzi fu mîrîitul lui Rufus cînd Dunford înce rc s -l mîngîie.
— Dar iepurii mîrîie? întreb ei, nevenindu-i s -ş i cread
urechilor.
— Evident c da.
Cînd ajunser în buc t rie, Henry l s ghemul de blan pe
podea.
— Simpy, îmi dai un morcov pentru Rufus?
— Iar a sc pat piticul? Probabil c s-a strecurat afar cînd s-
a deschi s uş a.
Menajera lu un morcov dintr-o gr m joar de r d cinoase
ş i îl leg n în faţa iepurelui. Acesta înfipse dinţii în el ş i i-l trase
din mîn . Dunford se uit curios cum Rufus roase morcovul pîn
cînd leguma disp ru.
— îmi pare foarte r u pentru documentele tale, spuse Henry,
conş tient c îş i ceruse scuze mai des în acea zi decît în ultimul
an.
— Ş i mie la fel, rosti el absent, dar pot s -i trimit un bilet lui
Leverett ca s -l rog s -mi trimit înc un exemplar. Nu se întîmpl
nimic dac aş tept m înc o s pt mîn .
— Eş ti sigur? Nu vreau s -ţi stric planurile.
El oft , întrebîn du-se cum ajunse se viaţa lui s fie întoars
cu susul în jos de acea femeie, în mai puţin de dou zile. Mai bine
spus: de acea femeie, de un porc ş i de un iepure.
O asigur pe Henry c docum entele distruse nu îl încurcau,
apoi îş i lu r mas-bun ş i se întoarse l a el în camer , ca s
citeas c niş te acte pe care le adusese cu el ş i s se odihneasc
pe furiş , d ar bine -meritat.
Cu toate c ajunsese la un armistiţiu cu Henry, înc nu i-ar fi
pl cut delo c s admit c îl epuizase . S-ar fi simţit mai puţin
b rbat, l-ar fi pl cut s ş tie, îns , c ş i Henry se retr se se în
camera ei din exact acel eaş i motive.
Mai tîrziu în acea sear , Dunford citea în pat cînd îi trecu prin
mintea c avea s mai treac o s pt mîn înain te s afle exact
co-i l sase Carly le lui Henry în testame nt. Numai din acel motiv
Iş i dorise s citeasc documentul. Cu toate c tîn ra insistase c
r posatul Carlyle nu se deranjase cu ea, lui îi venea greu s
cread aş a ceva. Cel puţin ar fi trebu it s -i aleag un tutore, nu?
Pîn la urm , Henry avea numai dou zeci de ani.
Era o femeie uluitoare Henry a lui. Trebuia s -i admiri

hot rîrea înc p ţînat . Dar, cu toat competenţa de care d duse
dovad , Dunford tot se simţea responsabil pentru ea. Poate c
din cauza tremu rului pe care-l auzise î n vocea ei cînd tîn ra îş i
ceruse scuze pentru plan urile pe care le f cuse ca s -l alunge de
la Stannage Park. Sau, poate, agonia din privirea ei cînd
recunoscuse c nu avea unde altundev a s se duc .
Oricum ar fi fost, el voia s se asigure c Henry avea un loc
pe lume. îna inte , îns , s poat face asta, trebu ia s afle ce îi
l sase Carlyle în testam ent, dac -i l sase ceva. O s pt mîn n-
;ivea s conte ze prea mult, nu? Ridic din umeri ş i se întoa rse la
cartea pe care o citea. Petrecu astfel cîteva minute, pîn cînd un
zgomot pe covor îi întrerupse concentrarea.
Ridic privirea, dar nu v zu nimic. îş i spuse c trosneau
podelele din cauz c era o cas veche ş i începu s citeasc din
nou.
Trop, trop, trop. Se auzis e din nou. De acea st dat , cînd
Dunford ridic privirea, v zu o pere che de urechi lungi, negre,
ling marginea patului.
— Ei, pentru Dumnezeu! gemu el. Rufus.
Ca la comand , iepurele s ri pe pat ş i ateriz direct pe cartea
lui. Se uit la Dunford cu nasul mic frem tînd în sus ş i-n jos.
— Ce vrei, iepuraş ule?
86 JULIA QUINN
Rufus ciuli o ureche ş i se aplec înainte, de parc ar fi spus

„mîngîie-m ”. Dunford puse mîna între urechile iepurelui ş i începu
s -l scarpine. Oft ş i spuse:

— Clar nu sînt în Londra.
Dup aceea, cînd iepurele îş i puse capul pe pieptul lui, tîn rul
constat cu surprinde re c nici nu voia s fie în Londra. De fapt,
nu voia s fie în nici o alt parte în afar de acolo unde era deja.
Capito lul şase
Henry petrecu urm toarele cîteva zile prezentîndu-i lui

I Junford Stannage Park. El voia s afle fiec are mic detaliu despre
noua sa proprietate, iar ei nu-i pl cea nimic mai mult decît s
vorbeasc despre nenum ratele calit ţi ale acesteia. în timp ce
(flceau turul casei ş i al p mînturilor di mprejur, vorbeau d espre
una, despre alta, uneori despre nimic neap rat, alteori, despre
marile mistere ale vieţii. Pentru Henry, Dunford era prima
porsoan care doris e s petrea c astfel timpul cu ea. îl interes au
opiniile ei, nu doar despr e problemele moş iei, ci ş i legat d e
filozofie, religie ş i viaţ în general. Ch iar mai flatan t era faptul c
lui p rea s -i pese de opinia ei despre el. înce rca s par ofen sat
dnd ea nu rîdea la glumele lui, d dea ochii peste cap cînd nu
rldea el la glume le ei ş i o împ unge a cu cotul cînd nici unu l dintre
oi nu g sea amu zant o glum a altcuiva. Pe scurt, îi devenise
prieten. Iar dac inima ei f cea lucruri ciudate de fiecare dat cînd
ol zîm be a... ei bine, Henry era convin s c putea s tr iasc
bine-mersi chia r ş i aş a. Probabil c el avea acelaş i efect asupra
tuturor femeilor.
Lui Henry nu-i trecu prin min te c ace lea erau cele mai
loricite zile din viaţa ei, cu toate c , dac s-a r fi gînd it puţin, ş i-ar
fi dat seama c aş a era.
Ş i Dunford era le fel de ferm eca t de prietena lui. Iubirea lu i
Henry pentru Stann age Park era contagi oas , iar el se trezi nu
doar interesat, ci de-a dreptul imp licat în detaliile legate de moş ie
ş i oamenii de acol o. Cînd una dintre arendaş e avu primul copil,
lui îi veni ideea s -i duc un coş cu mînca re, ca ea s nu fie
nevoit s munceasc la buc t rie în s pt mîna urm toare. Se
surprinse chia r ş i pe sine cînd se o pri în faţa nou-co nstruitului
88 JULIA QUINN
coteţ pentru porci ca s -i streco are lui Porkus o tart cu zmeur .

Porcului p reau s -i plac dulciurile, se gîndi Dunford, ceea ce,
la m rimea animalului, era o însuş ire dr g laş . S-ar fi simţit bine
acolo chia r dac Stannag e Park n-ar fi fos t a lui. Henry era o
partener de conversaţie delicioas . Avea o prospeţim e ş i o
sinceritate pe care el nu le mai întîlnise de ani buni. Dunford
fuse se binecu vînta t cu prieteni minunaţi, dar dup atîta timp
petrec ut la Londra, încep use s cread c nici un suflet nu era
lipsit de m car o urm de cinism . Henry, pe de alt parte, era
minunat de deschis ş i de direct . Nici m car o dat nu v zuse
pe chipul ei masca familiar a plictiselii celor s tui de lume. Henry
p rea s ţin prea mult la tot ş i la toate ca s apuce s se
plictiseasc .
Ceea ce nu însemna c era o inocent cu ochii mari, dispus
s cread c toat lumea era bun . Avea o inteligenţ r ut cioas
ş i nu se sfia s o folosea sc uneori, atunci cînd îi ar ta cîte un
s tean pe care-l g sea extrem de prost. Dunford era înclin at s -
i scuze aceast sl biciune, fiindc de cele mai multe ori era de
acord cu evalu rile ei în ceea ce-i privea pe proş ti.
Ş i, dac din cînd în cînd se trezea c o privea ciudat ş i se
întreba cum de p rul ei ş aten devenea auriu în razele soarelui
sau de ce mirosea ea mereu vag a l mîi... ei bine, era de aş teptat
s se întîm ple asta. Trecuse mult vreme de cînd Dunford fusese
cu o femeie. Amanta lui era plecat la Birm ingham dou
s pt mîni, la mama ei, cînd p r sise el oraş ul. Iar Henry era
destul de fermec toare în felul ei neconvenţiona l.
Nu c sentimentele lui faţ de ea ar fi sem nat cu dorinţa.
Dar era femeie, iar el, b rbat, aş a c era în mod natural conş tient
de prezen ţa ei. Ş i, sigur, o s rutase o dat , chiar dac din
greş eal . Era de aş teptat s -ş i aminteas c de acel s rut uneori,
cînd ea era aproape.
Astfel de gînduri, îns , erau departe de el cînd îş i turn ceva
de b ut în salon, într-o sear , la o s pt mîn dup sosirea sa în
Cornwall. Era aproape ora cinei, iar Henry avea s soseasc în

orice moment.
Dunford tres ri. Avea s arate înfior tor. Pe cît era de

oeconvenţional , Henry tot se îmbr ca special pentru cin , iar
osta însemna c -ş i punea una dintre acele piese de îmbr c minte
hidoase, pe care el nu le putea numi „rochii” f r s se înfioare .
Spre lauda ei, Henry p rea s -ş i dea seama c erau îngrozitoare.
Mai mult, reuş ea chia r s se poarte de parc n-ar fi contat. Dac
n-ar fi ajuns s-o cunoasc atît de bine în ultimele cîteva zile, nici
n-ar fi visat c ea credea altfel decît c hainele ei erau, dac nu

chiar croite dup ultima mod , atunci cel puţin suficient de pl cute
privirii.
îns Dunford observase cu cît grij evita ea s se uite în
oglinzile ce împodobeau pereţii salonului unde se întîlneau înainte
de cin , iar cînd se surprinde a în cîte una dintre ele, nu reuş ea
să-şi ascund grimasa chinuit de pe chip.
îş i d du seama c voia s o ajute. Voia s -i cumpere rochii

ş i s-o înveţe s danseze ş i... era uluitor! Voia cu tot dinadinsu l s-
o ajute.
— Iar furi din b utur ?
Vocea ei cald ş i glumeaţ îl trezi din reverie.
— E b utura mea, dac nu cumva ai uitat, neobr zata.
întoarse capul ca s se uite la ea. Henry purta din nou acea
creaţie îngrozitoa re, de culoarea lavandei. Dunford nu reuş ea s
s e decid dac aceea era cea mai frum oas sau cea mai urît
dintre toate.
— Chiar aş a, r spunse ea ridicînd din umeri. îmi dai ş i mie
din el?
F r s spun nimic, el îi turn un pah ar de vin de Xeres.
Henry b u cu o expresie gînditoare pe chip. începu se s bea cîte
un pahar de vin cu el, seara, înainte de cin , dar nu mai mult decît
atît. Descoperise c nu ţinea la b utur chiar din seara sosirii lui
la Stann age Park. Henry b nuia cu team c ar fi ajuns s se uite
90 JULIA QUINN
la el cu ochii mari tot timpul mesei dac -ş i permitea mai mult decît
un pahar mic.
— Ai petrecut o dup -amiaz pl cut ? întreb Dunford

deodat .
Petrecus e cîteva ore singur, citind docu men tele propriet ţii.
Henry îl l sase cu bucurie singur cu hîrtiile umede. Ea le
examinase deja, iar el cu siguranţ c nu avea nevoie de ajutorul
ei ca s le citeasc .
— Da, a fost destul de pl cut . Am fost în vizit la cîţiva
arendaş i. Doamna Dalrymple m-a rugat s -ţi trans mit mulţumiri
pentru mîncare.
— M bucur c i-a pl cut.
— Vai, da. Nu-mi dau seama de ce nu ne-am gîndit ş i eu s
facem asta. Bineînţele s c trimitem de fiecare dat cîte un cadou,
dar mîncarea pe o s pt mîn e o idee mul t mai nimeri t , aş a
cred.
Parc ar fi fost un cuplu demult c s torit, se gîndi Dunford,
surprins. Ce ciudat.
Henry se aş ez pe o sofa elegan t , dar uzat , tr gînd
stingherit de rochie.
—Ai terminat cu documentele?
—Aproape, spuse el cu un aer distras. Ş tii, Henry, m-am tot
gîndit.
— Chiar aş a? spuse ea zîmbind poznaş . Cît de dificil trebuie
s -ţi fi fost!
— Obr znic tur . Taci ş i ascult ce-am de spus.
Ea înclin capul cu o miş care de parc ar fi spus „ei bine ?”.
— Ce-ar fi s facem o c l torie în oraş ?
Ea îi r spun se cu o privire nedumerit .
— Am fost în sat acum dou zile. Nu mai ş tii? Ai vrut s -i
cunoş ti pe negustorii loc ali.
— Ba sigur c -mi amintesc. Nu sînt genul uituc, Henry. Nu
sînt suficient de în vîrst .
— Ş tiu ş i eu? spuse ea cu o expresie indescifrabil pe chip.

Cred c ai cel puţin treizeci de ani.
— Dou zeci ş i nou , se r sti el, înainte s -ş i dea seama c
na îl tachina.
Henry zîmbi.
— Uneori eş ti atît de uş or de atins...
— L sînd la o parte faptul c eu sînt credul, Henry, mi-ar
pl cea s facem o c l torie în oraş . Ş i nu m refer la satul din
npropiere. Cred c ar trebui s mergem în Truro.
—Truro?
Era unul dint re oraş ele mai mar i din comitatul Cornwall, iar
I lenry îl evita ca dracul t mîia.
— Pari nu tocmai entuziasmat .
— Eu... doar c ... Ei bine, sincer s fiu, tocmai m-am întors
de acolo.
Nu era în întreg ime o minciun . Fusese cu dou luni înainte,
dar parc trecuse doa r o zi de atunci. Se simţise foarte stingher
printre str ini. Cel puţin localnicii se obiş nuiser cu excentricit ţile
oi ş i le accep taser . M ajoritatea chiar o respectau întrucîtva.
Str inii erau cu totul altfel, ia r în Truro era cel mai r u. Cu toate
c nu era la fel de cuno scut ş i c utat ca în secolul de dinainte,
membrii înaltei societ ţi înc mai mergeau acolo în vacanţ .
Henry aproa pe c putea s -i aud cum ş opteau lucrur i
r ut cioase despre ea. Doamnele îmbr cate în haine la mod
rîdeau de rochia ei. B rbaţii pufneau dispreţuitor la lipsa ei de
maniere elegante. Iar apoi, inevitabil, cîte un localnic îi informa
discret c ea era dom niş oara Henrietta Barrett, c i se spunea
Henry, un nume de b iat, ş i c purta tot timpul pantaloni.
Nu, sigur nu voia s mearg la Truro. Dunford, care nu ş tia
despre situaţie, spuse:
— Dar eu n-am fost niciodat acolo. Fii o prieten bun şi
însoţeş te-m .
— Chiar aş prefera s nu fac asta, Dunford.
92 JULIA QUINN
El o privi b nuitor cînd v zu în sfîrş it stinghereala din postura

ei. Ade v rul era c Henry p rea mereu stingherit în rochiile
acelea ridicole, dar în acel mom ent p rea mai stînjenit dec ît de
obicei.
— Z u, Henry, n-o s fie chiar atît de r u. F -mi o favoare ş i
vino, te rog?
îi zîmbi, cucerind-o.
— Bine.
— Mîine, atunci?
— Oricînd doreş ti. * * *
Henry simţi un nod în stomac cînd tr sura lor se apropie de

Truro a doua zi. Dumn ezeule mare, avea s fie îngrozitor. Urîse
întotdeauna c l toriile în oraş , dar aceea era prima dat cînd îi
era de-a dreptul r u de la stomac.
Nici m car nu încer c s se p c leasc ş i s -ş i spun c
spaim a nu avea de-a face cu b rbatul care st tea vesel al turi de
ea. Dunford îi devenise prieten, fir-ar s fie, ş i nu voia s -l piard .
Ce-a r fi crez ut el dac i-ar fi auzit pe oameni ş optind despre ea?
Dac vreo doamn ar fi f cut vreun comentariu pe un ton sc zut
despre rochi a ei, comentariu despre care Henr y ar fi ş tiut c i se
adresa? Ar fi fost el stînjenit de prezenţa ei? S -ar fi simţit umilit în
comp ania ei? Tîn ra nu voia deloc s afle.
Dunford îş i d dea seama c era agitat , dar se pref cu a nu
observa. S-ar fi simţit stînjenit dac el ar fi spus ceva, ş i nu voia
s-o r neasc . în loc de asta p str aparenţa de veselie ş i vorbi
despre peisajul care s e vedea de pe fereastr , f cînd din cî nd în
cînd comentarii despre lucrurile care se întîmplau la Stannage
Park.
Sosir într-un final la Truro. Henry crezu se c n-avea cum s
i se fac ş i mai r u decît îi era, dar afl curînd c se înş elase.
— Hai, Henry, rosti Dunford pe un ton gr bit. Nu-ţi st în fire

«rt pierzi vremea.
Ea îş i prinse b uza de jos între di nţi ş i-i permise s o ajute s

coboare. Exis ta o oarecare ş ans , îş i d du ea seama, ca el s
ou vad felul în care o priveau ceilalţi oameni. Poate c doamnele
nvoau ghearele retras e în perniţe în acea zi, iar el n-avea s aud
nici o ş oapt r ut cioas .
Henry îş i ridic puţin b rbia. în speranţa c , poate , nici unul
dintre coş marurile ei n-avea s se îndeplinea sc , decise s se
poarte de parc n-ar fi avut nici o grij pe lume.

— îmi cer scuze, Dunford.
îi arunc un zîmbet obraznic. Zîmbetul acela specific ei.
Dunford îi spuse se în mai multe rî ndu ri c nu mai v zus e
niciodat altul la fel. Henry spera ca asta s -l asig ure c nu mai
ora tulburat .
— M tem c am visat cu ochii deschiş i.
— Ş i la ce anume ai visat? întreb el, aruncîndu-i o privire

diavoleasc .
Dumnezeule, de ce er a mereu atît de amabi l? Aş a avea s
lie ş i mai dureros dac vreodat avea s-o p r seasc . „Nu te
gîndi la asta”,strig la sine îns ş i, în gînd. „Poate că n-o să se
intîmple”.Forţ durerea s îi dispar din privire ş i ridic indiferent
din umeri.
— La Stannage Park, la ce altceva?
— Ş i de ce eş ti atît de îngrijorat , vulpiţo? Te temi c Porkus
n-o s -ş i nasc în siguranţ puii?
— Porkus e mascul, prostuţule.
El îş i duse mîna la inim , pref cîndu-se speri at.
— Cu atît mai mult trebuie s ne îngrijor m. S-ar putea dovedi
a fi o naş tere foarte dif icil .
în ciuda ei înseş i, Henry zîmbi.
— Eş ti incsrcibil.
94 JULIA QUINN
— Pentru c ş i tu eş ti incsrcibil , îmi imaginez c intenţia t£

a fost s -mi faci un compliment.
— B nuiesc c tu o s iei cuvintele mele drept complimen
indiferent c e altce va aş spune eu despre el e.
Dunford o lu de braţ ş i porni.
— Ş tii cum s frîngi inima unui b rbat, Henry.
Ea îl privi nedumerit . Nu crezuse niciodat c din repertoriul
ei f cea parte ş i priceperea s îi manipulez e pe exponenţii sexului
opus. Pîn la Dunford, nu reuş ise s -l convin g pe nici unul dintre
ei s o conside re o femeie normal .
Dac el îi obse rv exp resia , atunc i nu come nt nimic.
Merser mai departe, iar Dunford pus e întreb ri despre fiecare
vitrin pe lîng care trecea u. Se opri în faţa unei pr v lii mici cu
de-ale gurii.
— Ţ i-e foame. Henry? E bun ceain ria asta?
— N-am fost aici niciodat .
-Nu?
Dunford p ru surprins. în toţi cei doisprezece ani de cînd
locuia în Cornwall, n u se oprise niciodat acolo ca s ia ceaiul ş i
s m nînce o pr jitur ?
— Nici cînd tr ia Viola?
— Ei nu-i pl cea Truro. Spunea mereu c pe aici sînt prea
mulţi dintre cei din înalta societate.
— E ceva adev r în asta, r spunse el, întorcîndu-se deodat
cu faţa spre o vitrin , ca s evite s fie recunoscut de o cunoş tinţ
care trecea pe cealalt parte a str zii.
Nimic nu era mai puţin pl cut decît mome ntul acela în care
erai nevoit s faci conversaţie despre subiec te banale. Nu voia
deloc s se abat de la scopul s u. Pîn la urm , o tîrîse pe Henry
pîn acolo dintr-un motiv.
Tîn ra se uit surprin s la obiectele din vitrin .
— Nu ş tiam c te intereseaz dantela.
El se uit surprins în vitrin . Aparent privea cu nesaţ marfa

unoi pr v lii care f cea nego ţ doar cu dantel .
— Ei, da, exist mai multe lucruri pe care nu le ş tii despre
mine, murmur el, sperîn d ca discuţia s se opreasc acolo.
Henry nu se simţi teribil de încurajat de faptul c el era un
( unosc tor al dantel riei. Probabil c f cea ast fel de cadouri
tuturor metreselo r sale. Ş i ea nu se îndoia c avusese de stule.
Cine era, oricum, „scumpete”? Pe undeva, Henry înţelegea . Omul
nvea dou zeci ş i nou de ani. Nu te puteai aş tepta s -ş i tr iasc
viaţa precum un c lug r. Mai era ş i incredibil de chipeş . Probabil

r:A putea s -ş i aleag orice femeie dorea. Oft nefericit , deodat
dornic s se îndep rteze de pr v lia cu dantel . Trecur pe lîng
un p l rier, pe lîng o libr rie ş i pe lîng un aprozar, apoi Dunford
nxclam deodat :
— la te uit , Henry! Un magazin de rochii. Exact ce-mi trebuia.
Tîn ra se încrunt , nedumerit .
— Cred c aici se fac doar haine pentru doamne, Dunford.

— E xcele nt!
O trase de mîn , în untru.
— Trebuie s -i cump r un cadou surorii mele.
— Nu ş tiam c ai o sor .
El ridic din umeri.
— Cred c tocmai ţi-am spus c sînt multe lucruri pe care nu
le ş tii despre mine.
Ea îi arunc o privire veninoas .
—Atunci eu te aş tept afar . Detest magazinele de rochii.
Dunford nici nu se îndoia.
— Dar o s am nevoie de ajutorul t u, Henry. Eş ti exact cît
ea.
— Dac nu sînt exact cît ea, nimic n-o s -i vin bine.
F cu un pas înapoi. El o lu de braţ, deschise uş a ş i o
împinse înainte.
96 JULIA QUINN
— Sînt dispus s -mi asum riscul, spuse cu veselie. Bun ziual

strig spre modista din cealalt parte a înc perii. Trebuie s
cum p r m o rochie sau dou pentru sora mea, aici de faţ .
Ar t din cap spre Henry.
— Dar eu nu sînt...
— Taci, vulpiţo. O s fie mai simplu pentru toat lumea aş a.
Henry se v zu nevoi t s recunoasc - proba bil c avea
dreptate.
— Ei, foarte bine atunci, spuse sup rat . Presupun c asta
este ceva ce faci pentru un prieten.

— Da, aprob Dunford, uitîndu-se în jos, spre ea, cu o
expresie ciudat . Presupun c asta este.
Croitoreasa , evaluînd repede calitatea ş i croial a expe rt a
hainelor lui Dunford, se gr bi lîng ei.
— Cum pot s v fiu de folos? întreb .
— Mi-ar pl cea s cump r cîteva rochii pentru sora mea.
— Desigur.
Se uit la Henry, care nu fuse se nicioda t , în toat viaţa ei,
mai stînje nit de felul în care ar ta. Rochia mov, de zi, pe care o
purta era cu ade v rat înfior toare, iar ea nici m car nu ş tia de ce
o p strase. Car lyle i-o alesese, îş i aminti. Ş tia ş i ocazia. Pleca la
Truro cu ceva treburi, iar Henry, care-ş i d duse seama c hainele
nu-i mai veneau, îl rugase s -i cumpere o rochie. Probabil c el
luase prima rochie pe care-i c zuser ochii, dar care ar ta foarte

r u pe ea. Din expresia de pe chipul croitorese i, se vedea c ş i
aceasta era de aceeaş i p rere. Henr y ş tiuse c rochia nu era
potrivit înc din clipa în care o v zuse, dar ca s-o returneze ar fi
fost nevoie ca ea s mearg în oraş . Nu putea s sufere s
mearg la Truro, mai ales pentru un lucru atît de stînjenitor, aş a
c se forţase s cread c orice rochie era bun ş i c singura ei
funcţie era s -i acopere c orpul.
— Ce-ar fi s te duci acolo ş i s te uiţi la cîteva materiale?
întreb Dunford, strîngînd-o puţin de braţ.
— Dar...
-Ş ş t.
Vedea în ochii ei c se preg tea s -i spun c nu ş tia ce i-ar

fl pl cut surorii lui.
—F -mi pe plac ş i arunc o privire.
— Cum doreş ti.
Se apropie ş i inspect m t surile ş i muselina. Vai, ce moi
urau. Le l s repede din mîn . Era o prostie s ofteze din cauza
materialel or frumoase , cînd ea nu avea nevoie decît de c m ş i
ş l d e pantaloni. Dunford o privi cum atingea dr g stos buc ţile

de material ş i îş i d du seama c procedase corect. Luînd-o la o
parte pe croitor eas , ş opti:
—M tem c garderoba surorii mele a fost neglijat , din
p cate. A locuit cu m tuş a mea care, se pare, nu are deloc simţul
modei.
Femeia d du aprob ator din cap.
— Aveţi ceva gata f cut, ce se poate purta ast zi? Nu mi-ar

pl cea nimic mai mult decît s scap de rochia pe care o are acum
pe ea. Puteţi s -i luaţi m surile ca s -i faceţi înc niş te rochii.
— Am una sau dou pe care aş putea s le modific repede,
ca s fie pe m sura ei. De fapt, una e chiar aici.
Ar t spre o rochie de un galben deschis, îmbr cat pe un
manechin. Dunford se preg tea c e destul de bun cînd privirea
îi c zu pe chipul lui Henry. Se uita la rochie de parc ar fi fost gata
s-o m nînce din ochi.
— Rochia asta e perfect , ş opti ap sat. Henrietta, draga mea,
ce-ar fi s probe zi rochia galben ? întreb mai tare. O rug m pe
doamna...
F cu o pauz , aş teptînd ca femeia s umple t cerea.
— Trimble, spuse aceasta.
— Pe doamna Trimble s-o modifice dup cum e nevoie.
— Eş ti sigur? întreb Henry.
— Foarte sigur.
98 JULIA QUINN
Tinerei nu-i trebui alt încurajare. Doamna Trimble lu repede

rochia de pe manech in ş i îi f cu semn s-o urmeze într-o înc pere
din spate. Dunford hot rî c , probabil, r ochia galben avea s -l
vin bine lui Henry.
Lu o bucat de material albastru ca safirul. Ş i acela i-ar fi
veni t bine. Nu era sigur. Nu mai f cuse niciodat aş a ceva ş i nu
ş tia cum se procedeaz . Presupusese mereu c femeile ştiau
cumva ce s poarte. Dumnezeu îi era ma rtor c prietene le lui
bune, Belle ş i Emma, erau mereu perfect aranjate.
îş i d du seama c ele erau mereu atît de la mod fiindc
mama lui Belle le înv ţase cum s fac , ea fiind un exem plu de
doam n elegant . S raca Henry nu avuse se pe cineva care s-o
îndrume în astfel de probleme. Nu avusese pe nimeni care s-o
înveţe pur ş i simplu cum s fie ca feti J , ş i cu siguranţ pe nimeni
care s-o înveţe ce s fac odat ce ajungea femeie. Se aş ez şi
aş tept ca ea s se întoarc . Totul p ru s dureze la nesfîrş it.
Pîn la urm , cedînd în faţa ner bd rii, strig :
— Henry?
— Doar o clip ! r spunse doamna Trimble. Trebuie doar s
mai iau puţin din talie. Sora dum neav oastr e foarte subţire.
Dunford ridic din umeri. El n-avea de unde s ş tie. De cele
mai multe ori, ea purta haine largi, b rb teş ti, iar rochiile îi veneau
atît de r u încît era greu s -ţi dai seama ce se ascundea
dedesubt. Se încrunt , amintind u-ş i vag senzaţia trupului ei atunci
cînd o s rutase. Nu-ş i amintea ma re lucru, fiindc atunci era pe
jum tate adormit, dar ş tia c i se p ruse c Henry avea forme,
c era proasp t ş i feminin .
Exact în acel moment , doamna Trimble intr înapoi.
— lat-o, domnule.
— Dunford? întreb Henry, scoţînd capul de dup colţ.
— Nu fii timid , vulpiţo.
— Promiţi s nu rîzi?
— De ce Dumnezeu aş rîde? Acum vino încoace.
Henry p ş i înainte, cu ochii plini de speranţ , team şi

iidKifjuranţ , toate în acelaş i timp.
Lui Dunford i se t ie r suflarea. Se transformase cu totul.

Onlbenul rochiei i se potrivea perfect, îi scotea în evidenţ nuan-
|«lu luminoase ale p rului, iar croiala, cu toate c nu l sa absolut
nimic nepo trivit vederii, reuş ea s dea la iveal promisiun ea
(imunit ţii ei inocente.
Doamna Trimble îi schimbase chia r ş i coafura, desf cînd
coada împletit ş i prinzîndu-i p rul într-un coc înalt. Henry îş i
muşcă timid buza de jos în timp ce el o studia, emanînd o

dmg l ş enie care era nu doar atr g toare, ci ş i neaş teptat , dat
bind c ă el nu ş i-ar fi imaginat c ar fi putut vreodat s fie timid .
— Henry, rosti blînd, ar ţi... ar ţi...
C ut cuvîn tul potrivit, dar nu-l g si. Pîn la urm spuse
repede:
— îţi st atît de bine!
Era cel mai frumos lucru pe care i-l spusese ei vreodat
cineva.
— Crezi? rosti cu r suflarea t iat , atingînd rochia cu uimire.
Chiar crezi?
— Ş tiu sigur, spuse el ferm. O lu m, ad ug , uitîndu-se la
doamna Trimble.
— Excelent. Pot s v aduc cîteva schiţe de rochii, ca s v
uitaţi peste ele.
— Chiar v rog.
— Dar, Dunford, ş opti Henry repede, rochia e pentru sora ta.
— Cum aş putea s i-o dau ei, cînd vine atît de bine pe tine?
întreb el pe un ton care spera s fie pragmatic.
— în plus, acum, c m gîndesc, probabil c ş i ţie ţi-ar folosi
o rochie sau dou .
— E adev rat c acelea pe care le am mi-au r mas mici,
spuse ea, p rînd puţin trist .
—Atunci a ta este.
100 JULIA QUINN
— Dar nu am bani deloc.

— E un cadou din partea mea.
— Nu pot s te las s faci asta, spuse ea repede.

— Oare de ce nu? Sînt banii mei.
Henry p rea indecis .
— Nu cred c se cade.
Dunford ştia c nu se c dea, îns nu avea de gînd s -i spun
ei asta.
— Priveş te lucrurile aş a, Henry. Dac nu te-aş avea pe tine,
ar trebui s angajez pe cineva ca s administrez e Stannag e Park.
— Probabil c te-ai descurca tu însuţi, rosti ea vesel ,
b tîndu-l cu c ldur pe braţ.
Dunford aproa pe c icni. Numai Hen ry era în stare s -l
dezarmeze cu blîndeţea ei.
— Probabil c nu aş avea timp. Am obligaţii la Londra, s ş tii.
Aş a c , din punctul meu de vedere, m scuteş ti de un salariu.
Poate chiar de trei. O rochie sau dou pot s -ţi cump r, avînd
asta în vedere.
Astfel pus problema, situaţia nu mai p rea la fel de
nepotrivit , decise Hen ry. Ş i chia r îi pl cea rochia. N u se mai
simţise ni ciodat atît de feminin . în acea rochie ar fi putut chiar
s înveţe s mearg de parc plutea, ca acele femei-pe-ro ţi, atît
de la mod , pe care le invidia atît.
— Bine, rosti încet. Dac tu crezi c se cade.
— Ş tiu c se cade. Ş i, Henry?
-Da?
— Nu te deranjeaz s -i d m voie doamnei Timble s scape
de rochia cu care ai venit pe tine, nu?
Ea cl tin recunosc toare din cap.
— Foarte bine. Acum vino aici, dac vrei, ca s te uiţi la
schiţele astea. Unei femei îi trebuie mai mult de o rochie, nu
g seş ti?
— Probabil, dar cred c nu mai mult de trei, spuse ea

întret iat.
Dunford înţelegea . Atît îi permitea mîndria s accepte.
—Se poate s ai dreptate.
Petrecur urm toarea or alegînd înc dou rochii pentru ea,
una din materialul ac ela de culoarea safirului, care-i pl cuse lui
Dunford, iar una de un albastru ca spuma m rii, despre care
doamna Trimb le insis tase c îi f cea o chii lui Hen ry s
nlr luceasc . Avea u s fie livrate la Stan nag e Park într-o
« pt mîn . Tîn ra aproa pe c spus e c se bucura s vin ea
îns ş i s le ia dac era nevoie. Nu visase niciodat c avea s
ţjinde asc una ca asta, dar nu o deranja ideea s fac înc un
diurn la Truro. Nu îi pl cea s se considere atît de superficial
Incit o simp l rochie s-o bucure atît, da r se v zu nevoit s
incunoasc - avea altfel de încredere în sine acum.
Cît despre Dunford, acesta înţelese un lucru: oricine îi
nlesese rochia aceea hidoas , acel cineva nu fusese Henry
îns ş i. El ş tia cîte ceva despre mod ş i îş i d duse seama din

alegerile ei c tinerei îi pl cea elega nţa reţinut , c reia nimeni nu-
l putea g si cusur.
Ş i îş i mai d du seama d e ceva: era incredibil d e fericit s-o
vad pe ea atît de fericit . Era uluitor.
Cînd aju nse r la tr sur , ea nu spu se nim ic mult vreme.
Fin la urm se uit la el, cu aerul c înţelesese un lucru, ş i rosti:
— Nu ai nici o sor , aş a e?
— Nu, spuse el încet, incapabil s o mint .
Henry r mase t cut o vreme, apoi îş i puse timid mîna peste
mîna lui.
— Mulţumesc.
Capitolul şapte
Dunford se trezi ciud at de dezam git cînd Henry coborî In

micul dejun, a doua zi, purtînd c maş a ş i pantalonii ei obiş nuiţi,
b rb teş ti. Cînd v zu expresia de pe chipul lui, zîmbi obrazn ic ş l
spuse:
— Doar nu te aş tepţi s -mi murd resc singura rochie bun ,

nu? Nu avem în plan s mergem pe jos pîn la graniţa moş iei
ast zi?
— Sigur, ai dreptate. Toat s pt mîna am aş teptat cu
ner bdare s facem asta.
Ea se aş ez ş i îş i lu omlet de pe platoul din mijlocul mesei.
— Tipic masculin s vrei s ş tii exact ce ai, spuse pe un ton
arogant.
El se aplec înainte, cu o str lucire în ochi.
— Sînt rege pe domeniul meu. S nu uiţi asta, vulpiţo.
Ea izbucni în rîs.
— Dunford, ai fi fost un lord medieval pe cinste. Cred c ai o
latur autocratic adînc îngropat undeva.
— Ş i e foarte distractiv cînd iese la iveal .
— Poate pentru tine, r spunse ea înc zîmbind larg.

Dunford surîse la rîndul lui, f r s -ş i dea seama cît o afecta
pe ea aces t lucru. Henry îş i simţi inima tres rind ş i înghiţi repede
puţin mîncare, sperînd s se liniş teasc .
— Mai repede, Hen, spuse el ner bd tor. Vreau s începem
devreme.
Doamna Simpson scoase un pufnit zgomoto s. Era deja trecut
de zece ş i jum tate.
— Abia m-am aş ezat, protest Henry. Probabil c o s leş in
la picioarele tale dup -amia z dac nu m hr nesc cum trebuie.
Dunford rîse scurt.

—Mi-e greu s -mi imaginez sau s accept c tu ia putea s
loş lni.
B tu cu degete le în mas , b tu din picior, fluier o melodie
vtind , îş i lovi coapsa cu palma, b tu iar cu degetele î n mas ...
—înceteaz ! spuse Henry aruncînd cu ş ervetul în el. Uneori
iui eşti decît un b ieţel mai mare.
Se ridic .
— D -mi un moment, s pun pe mine o jachet . E cam frig
rtlnrâ.
El se ridic .
— E o binecuvîntare s te ş tiu la ordinele mele.
Ea îi arunc o privir e cel puţin r zboinic .
— Zîmbeş te, Henry. Nu pot s suf r cînd eş ti bosumflat ,
înclin capul ş i încerc s par stingher ş i copil ros.
— Spune c m ierţi. Te rog. Te rooog.
— Pentru Dumnezeu, termin ! rîse ea. Sigur ş tii c nu m-am
înfuriat deloc.
— Ş tiu.
O apuc de mîn ş i începu s-o trag spre uş .
— Dar m amuz s te provoc. Vino, avem mult de mers
ast zi.
— De ce mi se pare deodat c m-am înrolat în armat ?
Dunford s ri, ca s evite s -l calce pe Rufus.
— Eu am fost cîndva soldat.
— Chiar aş a?
îl privi surprins .
— Da. în peninsul .
—A fost îngrozitor?
— Foarte.
Dunford deschise uş a ş i ieş ir împreun afar , unde era frig,
dar însorit.
104 JULIA QUINN
— S nu crezi poveş tile pe care le auzi despre cît de glorios

e r zboiul. Cea mai mare parte a lui e îngroz itoare.
Ea se cutrem ur .
—Aş a cred ş i eu.
— E mult mai frumos aici, în Cornwall, la cap tul lumii, cum
spui tu, în com pan ia celei mai fermec toare tinere pe care am
avut pl cerea s-o cunosc.
Henry roş i, apoi se întoarse c u spatele, pe ntru c nu reuş i
s -ş i ascund stinghereala. Doar nu vorbea serios. Nu credea c
o minţea, nu era genul care s fac asta. Spunea doar, în felul
lui, c erau prieteni, c ea era prima femeie de care se simţea atît
de apropia t. Pe de alt parte, îl auzis e vorb ind despre d ou
doamne m ritate cu care era prieten, aş a c nu putea s fie vorba
despre asta.
Chiar ş i aş a, doar nu începea s aib sentimente tandre
pentru ea. Dup cum spu sese ş i înainte, ea nu era genu l de
fem eie pe care b rbaţii s o dorea sc , sau cel puţin nu cînd
aveau de ales dintre toate domniş oarele londoneze. Oftînd , goni
gîndul din minte ş i se decise s se bucure de acea zi.
— Am presupus mereu c o moş ie aici are dealuri ş i ape
tulburi ş i altele asemenea, spuse Dunf ord.
-Cele mai multe au. Se întîmp l doar ca noi s fim în mijlocul
comitatului.
Henry lovi cu piciorul o piatr de pe drum, trimiţînd -o în linie
dreapt , apoi o lovi din nou cînd ajuns e în dreptul ei.
— Dar nu trebuie s mergi prea mult ca s ajungi la ocean.
—îmi imaginez c nu. S facem o excursie pîn acolo curînd.
Henry se bucur atît de tare încît începu s roş easc . Pentru
a îş i ascun de reacţia, se uit fix în jos ş i se concen tr la pietricica
ei.
Merser în plimb are pîn la graniţa de est a domeniului.
— Avem un gard pe partea asta, îi explic Henry cînd se
aprop iar de un zid de piatr . Nu e al nostru, ci a dom nului
Mlnson. l-a intrat în cap acum cîţiva ani c îi înc lc m

(imprietatea ş i a ridicat zidul sta ca s ne ţin la distanţ .
—Ş i aş a era?
— Dac îi înc lc m proprietatea? Sigur c nu. E mult
Inferioar moş iei noastre. îns perete le ne este foarte de
trebuinţ .
— îl ţine departe pe odiosul de Stinson?
Ea înclin capul.
— E ş i sta un lucru bun, cu siguranţ , dar eu m gîndeam la
nsta.
Se c ţ r pe zid.
— E foarte distractiv s mergi pe el,
— V d.
S ri în spatele ei ş i merser în ş ir indian spre nord.
— Pîn unde se întinde peretele?
— Nu prea departe. Cam un kilometru. Acolo unde se termin
moş ia lui Stinson.

Spre surprinderea sa, Dunford se trezi uitîndu-se la locul în
care se termina ea. La posteriorul ei, mai exact. Spre surprinderea
lui ş i mai mare, consta t c îi pl cea foarte mult priveliş tea.
Pantalonii ei erau largi, dar de fiecare dat cînd p ş ea, i se lipeau
de trup ş i-i scoteau în evidenţ formele. Cl tin dezam git capul.
Ce era în neregul cu el? Henry nu era genul care s doreasc o
aventur , iar ultimul lucru pe care-l voia el era s strice prietenia

dintre ei trans form înd-o într-o relaţie romantic .
— Ce s-a întîmplat? strig Henry. Eş ti foarte t cut.
— M bucur de priveliş te.
Dunford îş i muş c buza.
— E minunat , nu-i aş a? Aş putea s m uit la ea toat ziua.
— La fel ş i eu.
Dac n-ar fi fos t în echilibru pe un zid de piatr , ş i-ar fi dat
una. Se plimbar aş a cam zece minute, pîn cînd Henry se opri
deodat ş i se r suci pe loc.
106 JULIA QUINN
—Asta e partea mea preferat .

— Care anume?
— Copacul sta.
îi f cu semn spre un arbore imens, care creş tea de pe
proprietatea lor, dar ale c rui ramuri se aventurau de cealalt
parte a zidului.
— D -te la o parte, spuse ea încet.
F cu un pas spre copac, se opri ş i se întoarse c tre el.
— Mai departe.
Dunford era curios, dar se îndep rt . Henry se apropie cu
grij de copac, ridicînd încet mîna, de parc s-a r fi temut s nu
fie muş cat .
— Henry! strig Dunford. Ce...
Ea trase mîna înapoi.
— Taci!
Din nou, pe chip i se citea concentrarea. întinse mîna spre
un nod de pe trunchi. Deodat , Dunford auzi un zumzet sc zut,
aproape ca aceia al unor... albine. Speriat, o privi cum b ga
degetul în stupu l plin de viet ţi. O ven încep u s -i pulseze la
tîmpl , iar inima îi b tea atît de tare încît o auzea în timpane. A
naibii fetiş can , avea s fie înţepat de o mie de ori, iar el nu
putea s fac nimic, fiindc dac ar fi înc erca t s o opreasc n-
ar fi reuş it decît s înfurie insectele.
— Henry, spuse pe un ton sc zut, dar autoritar. Vino imediat
înapoi.
Ea îş i folosi mîna liber ca s -i fac semn s tac .
—Am mai f cut asta.
— Henry, repet el.
Simţea o pelicul fin de sudoare pe sprîncean . în orice
moment, albinele aveau s -ş i dea seama c stupul le fusese
Jnvadat. O s înţep e iar ş i iar. Putea s înce rce s o trag înapoi,
dar dac miş ca stupul? P li.
— Henry!
Ea retras e înc et mîna, cu o bucat mare de fagu re între

degete.
— Vin, vin acum.

Se retrase spre e l, zîmbind ş i s rind de-a lungul zidului.
Teama care-l paralizase pe Dunford ced imediat, cînd o v zu în
siguranţ , depa rte de stup, dar fu repede înlocuit de o furie
primitiv . Furie pe ea, fiindc îndr znise s riş te atît de prosteş te,
de inutil, chia r sub ochii lui. S ri jos de pe zid ş i o trase dup el.
lagunele lipicios c zu pe p mînt.
niciodată
— S nu mai faci aş a ceva ! M auzi?
O scutur violent, cu degetele ap sîndu-i pielea cu cruzime.
— Ţ i-am spus c am mai f cut asta. N-am fost în pericol...
— Henry, am v zut b rbaţi în toat firea murind din cauza
unei înţep turi de albin .
Vorbise pe un ton întret iat. Ea înghiţi în sec.
— Am auzit despre aş a ceva. Cred c doar foarte puţini
oameni reacţione az aş a la înţep turi, ş i eu nu fac parte dintre

ei. Eu...
— Spune-mi c n-o s mai faci asta.
O scutur cu ş i mai mult putere.
— Jur !
—Au! Dunford, te rog, implor ea. M doare.
El îş i sl bi strînsoa rea, da r vorbi pe un ton la fel de ap sat.
— Jur .
Ea îl privi întreb tor, încercînd s înţeleag ce se întîmplas e.
Un muş chi i se zb tea sp asmodic de-a lungul gîtului. Era furios,
mult mai furios de cît îl v zuse cînd se certaser din cauza
coteţului de porci. Ş i, mai înfior tor, si mţi c el se lupta s -ş i
ascund adev rata intensitate a furiei. încerc s vorbeasc , dar
cuvintele ieş ir ca o ş oapt .
— Mi-ai spus cîndva c , atunci cînd o s fii cu adev rat furios,
o s -mi dau seama.
— Jur .
108 JULIA QUINN
—Acum eş ti furios.
— Jur , Henry.
— Dac înseamn atît de mult pentru tine...

— Jur .
— Jur, spuse ea cu ochii mari, nedumerit . Jur c nu mai intru
în stup.
Dur cîtev a clipe, da r pîn la urm resp iraţia lui reveni la
normal, ia r Dunford se simţi în stare s -i dea drumul.
— Dunford?
Nu ş tia de ce f cuse ce f cuse. Dumnezeu îi era martor c

nu aceea fusese intenţia lui. Nici nu se gîndise la asta înainte ca
ea s -i rosteas c numele pe tonul acela pierdut, tremurat, ş i ceva
din el plesnise. O strivi la piept, murmurîndu-i numele cu buzele
ascun se în p rul ei.
— Doamne, Henry, rosti r guş it. S nu m mai sperii niciodat
aş a, ai înţeles?
Ea nu înţe legea decît c el o strînge a atît de tare în braţe.

Era ceva la care nici nu îndr znise s viseze. D du din cap la
pieptul lui, orice ca s -l oprea sc s-o ţin astfel. Forţa braţe lor lui
era uluitoare, p arfumul s u o ameţea , iar simplul fapt c , în acel
moment, ar fi putut s fie atît de iubit era suficient cît s -i ajung
pentru tot restul zilelor sale.
Dunford se lupt s înţelea g de ce reacţionase atît de
violent. Mintea încerc s -i spun c ea nu fuse se vreo clip în

pericol cu adev rat, da r restul trupulu i s u, inima, sufletul, strigau
altceva. îl cupr insese o team zgud uitoare, mai puternic decît
simţise vreoda t în b t liile din peninsul . Atunci îş i d du brusc
seama c o ţinea în braţe, mult mai aproape decît s-ar fi cuvenit.
Ş i, al naibii lucru, nici nu voia s -i dea drumul. O dorea.
Acel gînd era suficient de uim itor încît s -l fac s -i dea
drumul. He nry merita mai mult decît o simp l aventur , iar el
spera s fie suficien t de b rbat încît s -ş i ţin pornirile sub control.
Nu era prima dat cînd îş i dorise o domniş oar cumseca de ş i
limbabil c nu avea s fie ultima. Diferenţa dintre el ş i nemernicii

societ ţii, îns , era c el nu le privea pe tinerele virgin e ca pe un
vln.it Nu avea de gînd s înceap nimic cu Henry.

—S nu mai faci niciodat asta, spuse brusc, neş tiind dac
wnprimea din glasu l s u i se adresa ei sau lui însuş i.
—Nu mai fac. Ţ i-am promis.
El d du scurt din cap.
— Hai s mergem.
Henry se uit în jos, spre fagurele uitat.
— Vrei... nu conteaz .
Se îndo ia c el ar fi vru t s guste din fagure. Se uit la
degetele ei, care erau înc lipicioa se. N-avea ce s fac , doar s
In bage în gur ca s le cureţe.
T cerea care urm îi copleş i pe amîndoi, în c l toria înapoi
de la marginea de est a domeniului Stannage Park. Henry se
gîndi la o mie de lucruri de spus, v zu o mie de lucruri pe care ar
li vrut s i le arate, dar pîn la urm nu avu curaju l s deschid

«jura. Nu-i pl cea acea nou tensiune dintre ei. în ultimele cîteva
zile se sim ţise cu totul relaxat în preajm a lui. Putea s spun
orice, iar el n-ar fi rîs dac ea n-ar fi intenţionat s -i provoace rîsul.
Putea s fie ea îns ş i. Putea s fie ea îns ş i, iar el ar fi pl cut-o
în continuare.
Acum, îns , i se p rea un str in, întunecat ş i periculos, ş i se
simţea stingher ş i timid , la fel cum se simţise în toate acele d ţi
la Truro - cu excepţia ultimei, cî nd el îi cump rase rochia galben .
îi arunc o privire pe furiş . Se purta aş a de frumos! Probabil
c ţinea des tul de mult la ea. Nu s-a r fi sup rat atît de tare la stup
dac n-ar fi fost adev rat.
Ajunser în partea de nord a graniţei estice, iar Henry rupse
în sfîrş it t cerea.
—Aici începem s mergem spre vest, spuse ar tînd spre un
stejar b trîn.
110 JULIA QUINN
— Presupun c ş i acolo e un stup, spuse el, sperînd c

reuş ise s strecoare o not suficient de glumeaţ în cuvinte.
Se întoarse spre ea. Henry se lingea pe degete. Dorinţa i se

desf ş ur în piept, întinzîndu-se repede spre restul trupului.
— Cum? Nu. Acolo nu e nici unul.
Zîmbi timid înspre el, rugîndu-s e ca prietenia lor s revin la
normal sau, dac nu, m car ca el s-o ţin din nou în braţe, fiindc
nu se mai simţise niciod at atît de în sigu ranţ ca în acel
moment.
F cur stînga ş i începu r s mearg spre graniţa de nord.

— Dealul sta marcheaz marginea domeniului, explic
Henry. Se întinde pe toat lungimea lui. Graniţa de nord e destul
de scurt , are mai puţin de un kilometru, cred.
Dunford se uit peste teren, peste p mînturile lui, cu mîndrie.
Era frumos, verde ş i nesfîrş it.
— Unde locuiesc arendaş ii?
— De cealalt parte a conacului. Sînt toţi în sud-vest. O s le
vedem casele spre finalul plimb rii.
—Atunci acolo ce este? întreb el, ar tînd spre o c suţ cu
acoperiş din paie.
— E abandonat . Aş a era ş i cînd am venit eu aici.
— Vrei s explor m?
îi zîmbi, iar Henry aproape c reuş i s se conving pe sine
c scena de la copac nici nu se întîmplase.
— Vreau, rosti cu veselie. N-am fost niciodat în untru.
— Mi-e greu s cred c exist un centimetru de la Stannage
Park pe care tu nu l-ai explorat, inspectat, evaluat ş i reparat.
Ea zîmbi stingher.
— N-am fost în untru cînd eram mic , fiindc Simpy mi-a
spus c e bîntuit .
— Ş i tu ai crezut-o?
— Eram foarte mic . Iar dup aceea... nu ş tiu. E greu s
renunţi la obiceiurile vechi, cred. N-am avut nici un motiv s intru
acolo.
—Adic înc ţi-e fric , spuse el cu o str lucire în ochi.

—Ba sigur c nu. Am spus c vreau s intru, nu?
—Atunci, milady, condu tu.
—Aş a o s fac!
Henry porni în marş de-a latul cîmpului deschis ş i se opri cînd
njunse aproape de u ş a c suţei.
— Nu intri?
— Tu nu intri? r spunse ea.
—Credeam c m conduci tu.
— Poate c ţi-e fric , îl provoc ea.
— Sînt îngrozit, r spunse el, zîmbind într-o parte ş i dîndu-i de
înţeles c nu era deloc serios.
Henry se întoa rse spre el, c u mîinile în ş old.
— Toţi trebuie s înv ţ m s ne înfrunt m fricile.
— Exact, rosti el încet. Deschide uş a, Henry.
Ea trase adînc aer în piept, întrebîndu-se de ce îi era atît de
greu. Probabil c tem erile din copil rie r mîn în sufletele
oamenilor ş i la vîrsta adult . Pîn la urm împinse uş a ş i se uit
în untru.
— la te uit ! exclam uluit . Cineva probabil c a iubit foarte
mult casa asta.
Dunford o urm în untru ş i se uit în jur. Interiorul era umed,
dovad a faptu lui c acolo nu locuise nimeni de mult vreme, dar
casa înc mai p stra un aer primitor. Pe pat era o p tur viu
colorat , uzat , da r înc vesel . Mici lucruş oare cu valoare
sentimental împodo beau un set de rafturi ş i, prins de un perete,
era un desen pe care d oar un copil ar fi putut s -l fac .
— M întreb ce s-a întîmplat cu ei, ş opti Henry. Evident, aici
a locuit o familie.
— Poate au murit de vreo boal , suger Dunford. Nu e
neobiş nuit ca o singu r boal s omoare un sat întreg, dar mite
o familie.
112 JULIA QUINN
Ea îngenunche în faţa unei laviţe din lemn, de la picioareln

patului.
— M întreb ce-o fi în untru, spuse ridicînd capacul.
— Ce ai g sit?
— Haine de bebeluş .
Ridic o rochie mic ş i simţi cum îi dau lacrimile.
— E plin de haine mici. Atît.
Dunford se aş ez în genunchi al turi de ea ş i se uit sub pat,
—Aici e ş i un leag n.
Henry simţi un val de tristeţe.
— Probabil c le-a murit copilul, ş opti. Cît de trist.
— Uş or, Hen, spuse Dunford, evident atins de durerea ei. S-
a întîmplat acum mulţi ani.
— Ş tiu.
încerc s zîmbeasc de propria naivitate, dar buzele îi
tremurau.
— Doar c ... Ei bine, eu ş tiu cum e s -ţi pierzi p rinţii.
Probab il c e de o sut de ori mai r u s -ţi pierzi copilul.
Dunford se ridic , o lu de mîn ş i o condu se spre pat.
— Stai jos.
Ea se aş ez pe margine, apoi, fiindc nu reuş ea s g seasc
o poziţie confortabil , se urc pîn aproap e de t blie ş i se sprijini
cu spatele de perne. îş i ş terse o lacrim din colţul ochiului ş i
spuse:
— Probabil c m crezi foarte prostuţ .
Dunford se gînd ea c Henry era foarte, foarte special . O
v zuse aspr , eficient ş i glumeaţ , tachinînd u-l, dar nu ghicise
c avea ş i o latur sentimen tal . Era adînc îngropat , trebuia s
recunoasc , sub hainele b rb teş ti ş i atitudinea îndr zneaţ , dar
era acolo, f r îndoial , ş i îi d dea un aer foarte feminin. V zuse
puţin din ea ş i cu o zi înainte , la croito reas , cînd He nry se uitase
la rochia galbe n cu atîta dor nest vilit. Dar acum ... îl cuceri cu
totul.
Se aş ez pe margine a patului ş i-i atinse obrazul cu mîna.

—O s fii o mam grozav într-o bun zi.
Ea îi zîmb i recunosc toare.

— Eş ti atît de bun, Dunford, dar probabil c eu nu o s am
niciodat copii.
— De ce nu?
Ea chicoti, chiar dac plîngea.
— Vai, Dunford, dar trebuie s ai un soţ ca s poţi s ai copii,
ţi cine o s m vrea pe mine?
Pe oric are alta ar fi b nuit-o c înce rca s smulg un

complime nt de la el, dar ş tia c Henry nu avea nici o urm de
pref c torie. Vedea clar în ochii ei cenuş ii, luminoş i, c tîn ra nu
credea c vreun b rbat avea s o doreasc drep t soţie. îş i dori
« ş tearg durerea resemnat de pe chipul s u. Voia s-o scuture,
B -i spun c era prostuţ , dar cel mai mult îş i dorea s-o fac s
se simt mai bine.
îş i spuse c acela era singurul motiv pentru care se aplec

spre ea, cu obrazul aproape de obrazul ei.
— Nu vorbi prostii, Henry, ş opti. Un b rbat ar trebui s fie
nebun ca s nu te vrea.
Ea îl privi fix, f r s clipe asc . îş i umezi buzele, care se
uscaser deod at . Neobiş nuit cu tensiun ea intens care o
înconjura, încerc s rîd , îns vocea îi sun trist, tremurat:
—Atunci sînt mulţi nebuni în Cornwall, pentru c nici unul nu

s-a uitat la mine de dou ori.
El se aplec ş i mai aproape.
— Provinciali idioţi.
Ea desf cu surprins buzele. Dunford pierdu uzul raţiunii,
orice simţ al drept ţii ş i al decenţei. Ş tia doar c era necesar,
deodat , s o s rute. Cum de nu v zuse pîn atunci cît de
trandafirii erau buzele ei? Oare mai tremurase r vreodat niş te
buze astfel? Oare aveau gust de l mîie, ca parfumul ei vag,
înnebunitor, care o urma peste tot?
114 JULIA QUINN
Nu doar c voia s afle, ci simţea c era nev oie s afle. îl

atinse cu blîndeţe buze le cu gura lui, ş ocat de tremu rul electr ic
care-l travers la o atingere atît de suav . Se retra se puţin, destul
cît s -i vad chipul. Avea ochii larg deschiş i, iar în adînc urile lor
cenuş ii se citeau dorul ş i nedume rirea. P ru c pe buze i se forma
o întrebare, dar Dunford v zu c Henry nu ş tia cum s o pun în
cuvinte.
— Doamne, murmur el. Cine ar fi ghicit?
Gura lui coborî din nou, iar ea ced celei mai aprige dorinţe
ş i îi atinse lui Dunford p rul. Era incredibil de m t sos, iar ea nu
se îndur s -i dea drumul, nici m car cînd limba lui începu s -i
ating conturul buz elor ş i tot trupul ei se topi de dor. El miş c
buzele într-o parte, c l torind încet pest e obrazul ei, spre ureche.
Ea înc îi ating ea p rul.
— E atît de fin, rosti pe un ton uluit, r guş it. Aproape la fel de
fin ca bl niţa lui Rufus.
Dunford rîse încet.
— Vai, Henry, spuse. E, cu siguranţ , prima dat cînd am fost
comparat cu un iepure. Sînt mai prejos ca el?
Henry, deodat intimida t , nu f cu decît s clatine din cap.
- Ţ i- a mîncat iepurele limba? o tachin el.
Ea cl tin iar din cap.
— Nu. E din cauza ta.
Dunford gemu ş i se aplec s o s rute din nou. în timpul
ultimelor dou s rut ri fusese atent, îş i d du seama, de dragul
inocenţ ei ei. Deodat , tot autocontrolul îl p r si, ş i îş i strecur
limba în gura ei cald , explorîn d-o intim. Doamne, cît era de dulce
ş i cît de mult o vo ia... îş i dorea fiecare p rticic din ea. Trase cu
greu aer în piept ş i-ş i strecur mîna pe sub jach eta ei , ca s -i
cuprind sînul în palm . Era mai plin decît se aş tepta el, ş i foarte
feminin. Iar p c toasa de c maş era atît de subţire! îi putea simţi
prin ea c ldura trupului, ritmul inimii, deo dat gr bit, sfîrcul
strîngîndu-se la atingerea lui. Gemu din nou. Era pierdut.
Henry tres ri din cauza noii intim it ţi dintre ei. Nici un b rbat
n o mai atinses e vreodat acolo. Ea îns ş i nu îş i atingea sî nii
ilncît atunci cînd f cea baie. Era... pl cut, dar ş i greş it, iar în piept
începu s -i creasc spaima.
—Nu! strig , smucindu-se de lîng el. Nu pot.
Dunford îi rosti ap sat numele, cu glasul dureros d e r guş it.
Honry nu f cu decît s clatine din cap ş i s se ridice în picioare.
Nu mai putea s spun nimic. Cuvintele nu reuş eau s scape din
npatele nodului care i se pusese în gît. Nu putea s fac aş a ceva.
Nu putea, chia r dac o parte din ea îş i dorea cu disperare ca el

mi ş i apese iar buzele deasu pra gurii ei. Putea s accepte c se
l sase s rutat . S rut rile lui o f ceau s se simt atît de bine,
nlît de iubită , încît reuş ea s se conv ing c nu erau atît de pline
de p cat, c ea nu era o femeie dec zut , c Dunford ţinea cu
Hdev rat la ea...
îi arunc o privire, pe furiş . El se ridicase din pat ş i înjura
violent, dar cu voce sc zut , pentru sine. H enry nu înţele gea de

ce o dorea el. Nici un alt ul n-o mai doris e înainte, ş i cu sigura nţ
c nimeni, nici m car o clip , nu o iubise. îl privi din nou. Avea o
expresie chinu it pe chip.
— Dunford? rosti cu ezitare.
— N-o s se repete, rosti el ap sat.
Henry simţi cum inima îi e strivit ş i îş i d du seama deodat
c ea ar fi vrut s se repete, doar c ... doa r c voia ca el s o

iubeasc . De asta, probab il, fugis e de lîng el.
— Nu-i nimic, spuse cu blîndeţe, întrebîndu-se de ce încerca
oa s -l conso leze pe el.
— Ba este, se r sti el, intenţionînd s spun c ea merita mai
mult, dar atît de plin de ur pentru sine însuş i încît nu suport s -
ş i aud vocea.
Henry auzi doar duritatea din tonul lui ş i înghiţi în sec. Pîn
la urm nu o voia. Sau cel puţin nu voia s-o dorea sc . Era o
ciudat , o ciudat b ieţoas , care vorbea simplu ş i era
116 JULIA QUINN
resping toare. B ineînţeles c Dunford era oripilat de ceea ce

f cuse. Dac ar fi existat vreo alt femeie disponibil în apropiere
de Stann age Par k, cu siguranţ c el n-ar fi b ga t-o delo c în
seam pe Henry. Nu, se gîndi tîn ra. Nu era adev rat. Ar fi fost
prieteni, Dunford nu se pref cuse în acea privinţ , dar cu
siguranţ c n-ar fi s rutat-o vreodat .
Henry se întreb dac avea s reuş easc s nu plîng pîn
cînd ajungeau înapoi la conac.
Capitol ul opt
Cina din acea sear se desf ş ur în liniş te. Henry purt noua
ni rochie galbe n , iar Dunford o compliment pentru ea, dar mai
ilnparte de asta nici unul dintre ei nu reuş i s converseze.
Cînd îş i termina u ltimele cîteva firimituri din deser t, Dunford
an gîndi c nu i-ar fi pl cut nimic mai mult decît s se retrag la

nl In camer cu o sticl de whisky, dar, dup ce fusese nevoit s -i
pi iveasc figura trist lui Henry întreaga c in , îş i d du seama c
tmbuia s acţione ze ş i s repare ruptura dintre ei. Puse jos
ţorvetul, îş i drese glas ul ş i rosti:
— M-am gîndit s beau un pahar de vin de porto. Cum nu
nxlst doam ne aici, al turi de care s te retragi tu îns ţi, aş fi
onorat dac m-ai însoţi.

Henry îl privi repede. Cu siguranţ nu voia s -i spun c se
glndea la ea ca la un b rbat, nu?
— N-am mai b ut niciodat vin de porto. Nu ş tiu dac avem.
Dunford se ridic .
— Trebuie s fie. Orice cas are aş a ceva.
Henry îl urm din privire cînd el ocoli masa ca s -i trag
ncaunul. Era atît de chipeş , atît de atr g tor, iar pentru o clip ea
chiar crezuse c o dorea. Sau cel puţin aş a se purtase, de parc
nr fi dorit-o. Iar acum ... Acum nu mai ş tia ce s cread . Se ridic
ţfi observ c el o privea aş teptînd.
— N-am v zut niciodat aici, spuse, hot rîndu-se c el voia
ca ea s -i dea un r spuns în leg tur cu vinul de porto.
— Carlyle nu primea niciodat oaspeţi?
— Nu foarte des, s ş tii, cu toate c nu v d ce leg tur are
asta cu vinul de porto... sau cu domnii.
El o privi curios.
118 JULIA QUINN
— Dup cite o petrecere, se obiş nuieş te ca doamnele sâ n»

retrag în salon cît timp domnii se bucur de puţin vin de porto,
—Aha.
— Cu siguranţ nu-ţi lipsea aceast informaţie.
Henry roş i, conş tient dureros de lipsa ei de sofistic ri*
social .
— Nu ş tiam. Cît de prost-crescut trebuie s m fi considerai
s pt mîna asta, pentru c nu m mai ridicam odat de la mas»
de sear . Te las acum.
F cu un pas spre uş , dar Dunford o prinse de braţ.
— Henry, spuse, dac nu m-ar fi interesat compania ta, crede-
m , te-aş fi f cut s înţele gi asta. Am men ţionat vinul de porto
fiindc m-am gîndit c ar fi pl cut s bem un pahar împreun , nu
fiindc voiam s scap de compan ia ta.
— Ş i doamnele astea despre care vorbeş ti ce beau?
— M scuzi?
Dunford clipi, complet nedumerit.

— Cînd se retrag în salon, explic Henry. Ce beau doamnele?
El ridic neputincios din umeri.
— N-am nici cea mai vag idee. Nu cred c beau ceva.
— Mi se pare oribil de necinstit.
El zîmbi pentru sine. începe a s vorbe asc mai mult ca acea
Henry la care ajunsese s ţin mult.
— Poate c n-o s ţi se mai par aş a dup ce guş ti vinul de

porto.
— Dac este atît de înfior tor, tu de ce-l bei?
— Nu e înfior tor, dar are un gust care se educ .
Henry p ru pierdu t în gînduri o vreme.
— Tot mai cred c e o practic oribil de necinstit , chiar ş i
dac vinul de porto ar avea gustul la fel de oribil ca l turile pentru
porci.
— Henry!
Pe Dunford îl oripil propriul ton. Parc ar fi fost mama sa.

Iliulra ridic din umeri.
—îmi scuzi limbajul, te rog. M tem c am fost educat s fiu

înnnlerat numai în compania oaspeţilor, iar tu chiar nu mai intri
In categoria asta.
Conversaţia ajunse se atît de depa rte pe t rîmul
Improbabilului încît Dunford simţi lacrimi de amuzament
imiozindu-i ochii.
—Cît despre vinul de porto, continu ea, mi se pare c voi,
domnii, v distra ţi bine dup ce pleac doa mn ele de la mas ,

vorbind despre vin, femei ş i tot felul de alte lucr uri interesante.
—Mai interesante decît vinul ş i femeile? o tachin el.
—Pot s m gîndesc la o sut de lucruri mai interesante decît
ncostea dou .
El îş i d du seama, surprins, c nu ş tia nimic mai interesant
ilocît femeia din faţa lui.
— Politica, de exemplu. încerc s citesc despre ea în ziarul

„Times”, dar nu sînt atît de toant înc ît s nu pricep c se petrec
mult mai multe lucruri decît se scrie în ziare.
— Henry?
Ea înclin capul.
— Ce leg tur are asta cu vinul de porto?
— Ei bine, încercam s -ţi explic de ce voi, domnii, v distraţi
pe cinste, în timp ce doam nele sînt obliga te s stea în saloane

vechi ş i îmbîcsite ş i s converseze despre broderii.
— Nu am idee despre ce discut doamnele cînd pleac de la
mas , murmur el zîmbin d ş ters, dar, nu ş tiu de ce, m îndoiesc
c subiectu l este broderia.
Ea îi arunc o privire care spunea c nu-l credea deloc. El
oft ş i ridic mîinile, pref cîndu-se învins.
— Dup cum vezi, încerc s rectific aceast nedreptate
invitîndu-te s mi te al turi la un pahar de porto în seara asta.
Se uit în jur.
120 JULIA QUINN
—Asta dac g sim vreun pic.

— Nu e nimic aici, în sufragerie, spuse Henry. De asta sînl
convins .
— Atunci s mergem în salonul de oaspeţi. Ar trebui s fio
al turi de celelalte b uturi.
— Merit s încerc m.
El îi d du voie s -l conduc acolo, obse rvînd satisf cut cit
de bine îi venea rochia cea nou . Prea bine. Se încrunt . Avea o
form tare frumo as , iar el nu prea voia ca alţii s descopere
aces t lucru.
Ajunser în salonul de oaspeţi, iar Henry se aplec s caute
în vitrin .
— Nu v d, spuse ea, deş i, cum nu am v zut vreodat vreo
sticl de vin de porto, n-am nici cea mai vag idee ce caut.
— Ce-ar fi s -mi dai mie voie s arunc o privire
Ea se ridic ş i sch imba r locurile, iar sînul ei îi atins e din
greş eal braţul lui Dunford. Acesta se str dui s nu scoat nici
un sunet. I se p rea o glum crud . Henry era fem eia cel mai
puţin intenţiona t seduc toare imaginabil , dar iat -l pe el, deodat
aprins, chinuit, dorindu -ş i doa r s o arunce iar ş i peste um r, de
data asta ca s-o duc sus, în apartamentele lui.
Tuş ind puţin, ca s -ş i ascund disconfortul, Dunford se
aplec ş i se uit în vitrin . Nici un strop de vin de porto.
— Ei bine, presupun c un pahar de coniac o s fie la fel de

bun.
— Sper c nu eş ti dezam git.
El îi arunc o privire aspr .
— Nu sînt atît de îndr gostit de alcool încît s fiu distrus la
pierderea unui pahar de vin de porto.
— Sigur c nu, spuse ea repede. N-am vrut s sugerez c ai
fi. Cu toate c ...
— Da? se r sti el.
Dorinţa permanent pe care-o suporta trupul s u îl f cea s
lie mai uş or de scos din s rite.
— Ei bine, spuse ea pe un ton gînditor, cred c o persoan
Îndr gostit de alcool ar fi exact genul de om c ruia nu-i pas de
care alcool bea.
El oft . Henry se aş ez pe o canape a din apropie re,
simţindu-se mult mai bine în propria piele dec ît se simţise la cin .
T cerea i se p ruse foarte dificil de suportat. Dup ce Dunford
începuse s -i vorbeasc , ei îi era uş or s r spund . Reveniser
pe teren familiar, rîzînd ş i tachinîndu-se unul pe altul f r mil -
Iar ea aproape c -ş i simţi încrederea disp ru t revenindu-i în
suflet.
Dunford turn un pahar de coniac ş i i-l întinse.
— Henry, spuse, apoi îş i drese glasul ş i continu . Legat de
dup -amiaza asta...
Tîn ra strînse atît de tare paharul încît se mir cînd acesta
nu se sparse. D eschise gura ca s vorbe asc , dar nu se auzi
nimic. înghiţi în sec, încercînd s -ş i umezeasc gîtui. Sentimentul
de confort în propria piele disp ruse. Pîn la urm reuş i s spun :
-Da?
El tuş i din nou.
— N-ar fi trebuit s m port aş a cum m-am purtat. Eu... Am
f cut ce nu trebuia, ş i pentru asta-mi cer scuze.
— Nu-ţi bate capul, r spunse ea, încercînd din r sputeri s
par nonş alant . Eu n-o s mi-l bat pe al meu.
El se încrunt . Intenţiona s uite s rutul, fiindc ar fi fost un
nemernic ş i jum tate dac s-ar fi gîndit s profite de ea, dar era
ciudat de dezam git c ea avea de gînd s -l uite de tot.
— Probabil c aş a e cel mai bine.
îş i drese iar glasul ş i ad ug :
— Presupun.
-S pune-m i, ai ceva în gît? Simpy preg teş te un remediu de
cas excelent. Sînt sigur c ar putea...
122 JULIA QUINN
— N-am nimic la gît. Sînt doar puţin...

C ut un cuvînt potrivit.
—Am doar o mic jen . Atîta tot.
—Aha.
Henry zîmbi pierdut. Era mult mai uş or s încerce s fie util
decît s accep te faptul c el era atît de dezam git de s rutul lor.
Sau poate c fusese dezam git pentru c ea îl întrerupsese.
încrunt din sprîncene. Cu siguranţ c Dunford nu o credea
genul de femeie care s ... Nici nu reuş i s termine gîndul. îl privi
speriat , deschise gura, iar cuvin tele îi n v lir afar :
— Sînt sigur c ai dreptate. Aş a e cel mai bine, presupun,
s uit m totul, pentru c , vezi tu, n-aş vrea s crezi c eu ... c
eu sînt genul de femeie care...
— Nu cred aş a ceva despre tine, o întrerupse el pe un ton
ciudat de aspru.
Ea suspin , uş urat .
— Ce bine! M tem c nu ş tiu ce-a fost cu mine.
Dunford ş tia exact ce fusese cu ea ş i ş tia c era numai ş i

numai vina lui.
— Henry, nu-ţi face griji...
— Dar îmi fac! Vezi tu, nu vreau ca întîmplarea asta s ne
strice prietenia... sîntem prie teni, aş a e?
— Sigur c sîntem.
El p ru jig nit de întrebarea ei.
— Ş tiu c sînt prea direct , dar nu vreau s te pierd. îmi place

s te am drept prieten, ş i adev rul este c ...
Rîse înecat.
—Adev rul este c eş ti cam singurul prieten pe care-l am, în
afar de Simpy, dar nu e acelaş i lucru, ş i...
— Destul!
Dunford nu mai supo rta s -i aud glas ul trist, s simt
r
singur tatea care se prelingea din fiecare cuvînt al ei. Henry
crezuse întotde auna c viaţa ei de la Stann age Park era perfect .
ll spusese ş i lui asta cu numeroase ocazii. Nici m car n u-ş i

d duse seam a c exista o lume între ag dup graniţa din
Cornwall, o lume plin de petreceri, baluri ş i... prieteni. Puse jos,

po o mas , paharul d e coniac, ş i travers camera, împins doa r
de dorinţa s-o liniş teasc pe ea.
— Nu vorbi aş a, spuse, uimit de asprimea din propriul glas.
O trase în braţe, f r nici o intenţie ascuns , ş i îş i sprijini
b rbia de creş tetul ei.
— O s -ţi fiu întotdeauna prieten, Henry. Orice s-ar întîmpla.
— Chiar?
—Chiar. De ce nu?
— Nu ş tiu.
Se retrase sufic ient încît s poat s -i vad chipul.
— Mulţi oameni par s g seasc destule motive.
—Taci, vulpiţ . Oi fi tu neobiş nuit , dar eş ti mai mult simpatic
decît resping toare.
Ea f cu o grimas .
— Ce fel minunat de-a spune asta.
El rîse tare ş i-i d du drumul.
— Ă sta e motivul, drag Henry, pentru care te plac atît de al
naibii de mult.
Dunford se preg tea de somn, mai tîrziu în acea sear , cînd

Yates b tu la uş a sa. De obicei, servit orii intrau în camere f r s
bat , dar lui Dun ford i se p ruse în totde aun a o practic
deran jant atunci cînd camera în disc uţie era dormitorul cu iva,
aş a c -i instruise pe servitorii de la Stannage Park în consecinţ .
Cînd st pînul r spunse, Yates intr , ducînd un plic mare.
— Ă sta a sosit azi de la Londra, milord. L-am pus pe biroul
domniei voastre, dar...
124 JULIA QUINN
— Dar nu am intrat azi acolo, încheie Dunford în locul lui, luînd

plicul din mîin ile sale. Mulţum esc c l-ai adus. Cred c e
testamentul r posatul ui lord Stannage. Abia aş teptam s -l citesc.

Yates d du din cap ş i ieş i. Prea leneş ca s se ridice ş i s
caute un cuţit pentru scrisori, Dunford strecur degetul ar t tor
pe sub clapa plicului ş i rupse sigiliul. Testamentul lui Carlyle, dup
cum se aş tepta. îl citi t pe diagonal , c utînd numele lui Henry.
Putea s citeas c restul pe înd elete a doua zi. în acea clip ,
principala lui preocup are era cum se ocupase Carlyle de protejata
sa. Ajunse la pagina a treia înainte ca numele ei s -i sar în ochi.
Atunci, spre surpriza sa, îş i v zu ş i propriul nume. R mase cu
gura c scat . El era numit tutorele lui Henry. Henry era protejata
sa. Asta-I f cea... Dumnezeu le mare! Era unul dintre acei b rbaţi
înfior tori care profita de cineva care-i fusese l sat în grij .
Bîrfitoarele vorbeau mereu despre b rbaţi scîrboş i, în vîrst , care
fie le seduceau pe protejatele lor, fie le vindeau celui care oferea
mai mult. Dac mai devreme îi fusese ruş ine de comportamentul
lui din acea dup -am iaz , în acel mom ent emoţia se tripl în
intensitate.
— Vai de capul meu, ş opti. Vai de capul meu!
De ce nu îi spusese chiar ea?
— Henry! strig .
De ce nu îi spusese ? S ri în picioare ş i apuc halatul.
— Henry!
De ce nu-i spusese?
Cînd ieş i pe coridor, Henry era deja acolo, cu sil ueta subţire
îmbr cat într-o c maş de noapte uzat , verde.
— Dunford, spuse speriat . Ce s-a întîmplat?
—Asta! spuse el, b gîndu-i testamentul sub nas. Asta!
— Ce? Ce este? Dunford, nu-mi dau seama ce ai în mîn
- dac -mi lipeş ti hîrtiile de obraz.
— E testamentul lui Carlyle, domniş oar Barrett, se r sti el.
Cel care m numeş te tutorele t u.
Ea clipi.
- Ş i?
—Asta înseamn c tu eş ti protejata mea.
Henry îl privi de parc mintea lui tocma i ş i-ar fi luat zborul ş i
I nr fi ieş it pe o ureche.
—Da, spuse pe un ton împ ciuitor, aş a se întîmpl de obicei.
— De ce nu mi-ai spus?
— Ce s -ţi spun? întreb ea, uitîndu-se dintr-o parte într-alta.
Dunford, z u, chia r trebuie s purt m conversaţia asta în mijlocul
coridorului?
El se întoarse pe c lcîie ş i merse cu pas ap sat spre camera
•ii Henry se gr bi dup el, nesig ur dac era o idee bun s fie
tiinguri în dormitor. Alternativa era ca Dunford s se r steasc la
•ia pe coridor, varia nt foarte nepl cut de altfel.
Dunford închise uş a cu o mîn ferm , apoi se întoarse iar
spre ea.
— De ce, o întreb cu o furie abia controlat , nu mi-ai spus
c sînt tutorele t u?
— Credeam c ş tii.
— Credeai c ş tiu?
— Ei bine, de ce s nu fi ş tiut?
El desch ise gura, apoi o închise. Fir-ar s fie, fetiş cana avea
Ireptate. De ce nu ş tiuse?
— Chiar ş i aş a, tot ar fi trebuit s -mi spui, bomb ni.
— Ţ i-aş fi sus dac mi-ar fi trecut vreo clip prin minte c tu
iu ş tii.
— Doamne, Henry, gemu el. Doamne. E un dezastru!
— Ei bine, se r sti ea, s ş tii c nu sînt chiar atît de
nfior toare.
El îi arunc o privire iritat .
— Henry, te-am s rutat în dup -amiaza asta. Te-am s rutat!
nţelegi ce înse amn asta?
Ea îl privi nel murit .
126 JULIA QUINN
— înseamn c m-ai s rutat?

El o apuc de umeri ş i o scutur .
— înseamn ... lisuse, Henry, aproape c e incest.

Ea îş i prinse o ş uviţ de p r între deget e ş i începu s -o
r suceasc . Miş carea era menit s-o liniş teasc , dar mîna îl
tremura ş i era rece.
— Nu ş tiu dac aş spune c e tocmai incest. Nu poate s fio
aş a un p cat mare. Cel puţin nu cred. Ş i, cum am c zut de acord
c nu o s se mai repete...
— Fir-ar s fie, Henry! Taci din gur , vrei? încerc s m

gîndesc.
îş i trecu mîna prin p r. Ea se trase înapoi, jignit , ş i strînse
din buze.
— Nu înţelegi, Henry? Acum eş ti responsabilitatea mea.
Cuvîntul îi ieş i cu dezg ust de pe buze.
— Eş ti prea amabil, spuse ea sup rat . Nu sînt atît de rea,
s ş tii, ca responsabilitat e.
— Nu asta e ideea, Hen. înseamn c ... La dracu',
înseamn ...
Scoase un rîs ironic, ca un l trat. Cu numai cîteva ore înainte
se gîndise s o ia la Londra, s le-o prezinte prietenilo r s i ş i s -
i arate c exista mai mult pe lume decît viaţa la Stann age Park.
Acum se p rea c era nevoit s fac asta. Trebuia s -i ofere
ocazia s debuteze î n societate, în sezonu l de baluri, ş i s -i
g seasc un soţ. Trebuia s g seasc pe cineva care s-o înveţe
cum s fie o lady. La naiba, spera ca persoana aceea s n-o
schim be prea mult. El o pl cea aş a cum era.
Lucru care-l aduse la un alt subiect. în acel moment, mai mult
decît oricînd, era foarte n ecesar s stea departe de ea. Ar fi fost
distrus dac înalta socie tate ar fi aflat c locuiser împreun ,
nesupravegheaţi, în Cornwall. Dunford trase cu greu aer în piept.
— Ce naiba ne facem?
întrebarea fusese, evident, pentru sine însuş i, dar Henry se

holrtrî s -i r spund oricum.
—Nu ş tiu ce o s faci tu, spuse strîngîndu-ş i braţele la piept,

ilar ou nu o s fac nimic. Nimic altceva dec ît am f cut deja. Ai
io< unoscut c sînt calificat s administre z Stann age Park.
Expresia de pe chipul lui spunea c o considera ireparab il de
naiv .
—Henry, nu putem s r mînem amîndoi aici.
—Pentru care motiv?
—Nu se cuvine, spuse, tres rind de uimire.
De cînd ţinea el atît de mult la ce se cuvenea?
—Ah, la naiba cu ce se cuvine! Nu-mi pas absolut deloc, în
rit / c nu ai...
—Am observat.
—Observat. în cazul nostru nu are nici un sens. Locul sta e
al t u, aş a c n-ar trebui s pleci, iar eu îl administrez, aş a c nu
pots plec.
— Henry, reputaţia ta...
Acea replic p ru s o amuze copios.
— Vai, Dunford, spuse ş tergîndu-ş i lacrimile din ochi, ce
amuzant. Ce amuzant! Reputaţia mea.
— Ce naiba e în neregul cu reputaţia ta?
—Vai, Dunford, dar eu nu am o reputaţie. Bun sau rea. Sînt
atît de ciudat încît oamen ii au despre ce s vorbea sc şi f r
n -i preocupe felul în care m port cu b rbaţii.
— Ei bine, Henry, poate c e momentul s începi s te
tjîndeş ti la reputaţia ta. Sau cel puţin la cum s faci s eviţi aş a
ceva.
Dac Henry n-ar fi fost atît de nedum erit de felul ciudat în
care alesese el s spun lucrurile, poate c a rfi sesiz at nota dur
din vocea lui.
— Ei bine, spuse ea nep s toare, ideea e c locuieş ti aici
deja de o s pt mîn . Dac aş fi fost îngrijor at din cauza vreunei
128 JULIA QUINN
repu... din cauza reputaţiei mele, adic , aceea ar fi denuill

distrus .
— Chiar ş i aş a, eu o s -mi iau o camer la un han din sat.
— Nu spune prostii! Nu ţi-a p sat nici cît negru sub unghie (In
necu viinţ sau de felul în care-am locuit o s pt mîn întreagA
Acum de ce ţi-ar p sa?
— Pentru c , se r sti el, cu nervii întinş i la maximum, acum
eş ti responsabilitatea m ea.
— Ă sta e motivul cel mai prostesc pe care l-am auzii
vreodat . Dup p rerea mea ...

—Ai prea multe p reri, se r sti el.
Henry r mase cu gura c scat .
— Ca s vezi! rosti ap sat.
Dunford începu s se plimbe prin camer cu paş i mari.
— Situaţia noastr nu poate s r mîn aş a cum este. Nu poţi
s te porţi ş i mai departe ca o deş nţat . Cineva trebuie s te
înveţe bunele maniere. O s fie nevoie s ...

— Nu-mi vine s cred cît eş ti de ipocrit! izbucni ea. A fost
foarte bine s fiu ciudata satului cînd eram doa r o cunoş tinţ de-
a ta, dar acum, c sînt o respo nsa bilitate...
Cuvin tele i se oprir în gît, fiindc Dunford o apuca se de
umeri ş i o lipise de perete.
— Dac mai spui o singur dat despre tine c eş ti o ciudat ,
rosti pe un ton periculo s, pentru D umnezeu, nu mai r spund de

acţiunile mele.
Chiar ş i în lumina lumîn rilor, Hen ry vedea furia abia reţin ut
din privirea lui, aş a c înghiţ i în sec, destul de speriat . Cu toate
astea, cum ea nu fusese niciodat teribil de prudent , continu
s vorbeasc , deş i pe un ton mult mai sc zut:
— Nu e lucru de laud c nu ţi-a p sat de reputaţia mea pîn
acum. Sau îngrijorarea ta e doar pentru cei care-ţi sînt daţi în grij
ş i nu pentru prieteni ?
—Henry, spuse el, cu un muş chi zvîcnindu-i la gît. Cred c a

vnml momen tul s te opreş ti din vorbit.
—E un ordin cumva, tutore drag ?

El trase foarte adîn c aer în piept înainte s r spund .
—Exist o diferenţ între un tutore ş i un prieten, cu toate c
spor s pot s -ţi fiu amîndou .
— Cred c te pl ceam mai mult cînd îmi erai numai prieten,
bomb ni ea pe un ton beligerant.
— Presupun c aş a este.
— Presupun c aş a este, îl imit ea, f r s încerce nici un
pic s -ş i ascun d indignarea.
Dunford înce pu s se uite în jur, dup ceva cu care s -i
nstupe gura. D du cu ochii de patul ei ş i clipi, dîndu-ş i deodat
seama cît de prosteş te îi sunas er cuvin tele dat fiind c , iat -l,
ora în dormitorul ei, dar îi predica despre bun cuviinţ . Se uit la
Henry ş i observ în sfîrş it c ea era în c maş de noapt e. în
c maş de noapte! Ş i era uzat ş i deş irat în locuri pe unde i se
vedeau mult prea mult picioarele.
îş i st pîni un icnet ş i o privi în ochi. Avea gura strîns închis ,
într-o linie dreapt , rebel , ş i deodat lui îi trecu prin minte c i-ar
fi pl cut s o s rute din nou, mai ap sat ş i mai repede. Inima îi
b tea tare din cauza ei ş i îş i d du seama pentru prima dat ce
graniţ subţire era între furie ş i dorinţ . Voia s-o domine.
De zgus tat cu totul de sine însuş i, f cu stînga împr ejur,
travers înc perea ş i puse mîna pe clanţa rotund . Trebuia s
plece rapid din acea cas . Deschis e uş a cu o miş care furioas ,
apoi se întoarse spre H enry ş i spuse:
— Mai discut m de dimineaţ .
— M aş tept la asta.
Mai tîrziu, tîn ra se gîndi c era, probabil, foarte bine c el
p r sise dormito rul înain te s -i aud r spunsul, fiindc nu p rea
prea dornic s mai aud ceva.
Capitolul nouă
A doua zi sosir ş i celelalte rochii noi ale lui Henry, dar ea so

îmbr c tot în c maş a alb ş i în pantaloni, doar din înc p ţînare.
— B rbat nechibzuit, spuse pentru sine în timp ce se îmbr ca
f cînd miş c ri bruş te.
Cre dea c o s poat s-o schimbe pe ea? S-o transfor me
într-o viziune delicat de feminitate? Credea c avea s suspine
şi s bat din gene ş i s -ş i petreac zilele pictînd acuarel e?
— Ha! se r sti ea.
N-avea s -i fie prea simplu. Ea nu ar fi putut s înveţe toate
acele luc ruri nici dac ar fi vrut. Dac nu voia, era mai mult decît
impos ibil. Stomacul îi s coase un sunet d e ner bdare, aş a c
Henry îş i trase cizmele ş i coborî în camer a pentru mi cul-dejun.

Se mir s -l g seasc pe Dunford deja acolo, fiindc ea se trezise
excepţional de devreme, iar el era unul dintre puţinii oameni,
dintre cîţi cunoş tea ea, c rora le pl cea dimineaţa ş i mai puţin
decît îi pl cea ei.
Dunford o privi din cap pîn în picioare înainte s se aş eze,
dar Henry nu reuş i s desluş easc nici o emoţie în adîncuri le
ochilor lui ciocolatii.

— Pîine pr jit ? întreb el pe un ton sec, întinzîndu-i un
platou.
Ea lu o felie ş i o puse în farfuria din faţa sa.
— Gem?
îi întinse ceva roş u. Zmeur , se gîndi Henry absent . Sau
, poate coa c ze . Nu-i p sa prea tare, aş a c nu f cu dec ît s
întind gemul pe pîine.
— Ou ?
Henry l s cuţitul din mîn ş i lu cu o lingur puţin omlet ,

|ui care o puse apoi în farfuria din faţa ei.
—Ceai?
— Termin ! izbucni tîn ra.
— încerc doar s te ajut, murmur el, ş tergîndu-se discret în
i olţul gurii, cu un ş ervet.
— Pot s m hr nesc singur , milord, se r sti ea, întinzînd
Mia eleganţ mîna pe deasupra mesei, dup o farfurie cu bacon.
El zîmbi ş i lu înc o înghiţitur , conş tien t de faptul c o
Inluria ş i bucurîndu-se nespus. Era sup rat pe el. Nu-i pl cea

atitudinea de st pîn pe care o avea. Dunford se îndoia c -i
upusese cineva, în toat viaţa ei, ce s fac . Din ce auzise despre
Carlyle, omul îi l sase indecent de mult libertate. Era convins c
na nu ar fi recuno scut niciodat , dar avea sentimentul c Henry
ne sup ra se puţin pentru c lui nu-i p sase de reputaţia ei ş i
înainte.
în aceast privinţ , gîndi resemnat, era într-adev r în culp .

Se distrase atît de bine înv ţînd despre noua sa moş ie încît nu
se gîndise deloc la statutul de femeie nem ritat al însoţitoarei
sale. Henry se comporta atît de ... ei bine, de ciudat - nu exista
alt cuvînt mai potrivit - încît nu-i trecus e prin cap c ea era, sau
ar fi trebuit s fie, sub incidenţa aceloraş i reguli ş i convenţii ca ş i
oricare alte tinere domniş oare pe care le cunoş tea el.
în timp ce prin minte îi treceau toate aceste gînduri, începu

s bat cu furculiţa în mas , absent. Sunetul monoton continu
pîn cînd Henry se uit spre el, iar din expresia ei se citi clar: era
convins c singura lui intenţie era s-o supere pe ea.
— Henry, spuse Dunford pe un ton care, spera el, era foarte
amabil. M-am mai gîndit.
— Chiar aş a? Ce nemaipomenit!
— Henry...
în vocea lui se auzise un inconfundabil ton ameninţ tor. Pe
care ea îl ignor .
132 JULIA QUINN
— l-am admirat mereu pe aceia care îş i l rgesc orizonturllo

Gîndire a e un bun punct de plecare, cu toate c ar putea s no
dovedeasc dificil ...

— Henry.
Era momentul s tac .
— M gîndeam...
F cu o pauz , de parc ar fi provocat-o s spun ceva. Cîntl
ea, înţelept, r mase t cut , el continu :
— Mi-ar pl cea s plec la Londra. Chiar în dup -amiaza asta,
cred.
Henry simţi un inexplicabil nod de tristeţe în gît. Pleca? Era
adev rat c se sup rase pe el, ba chiar se înfuriase , dar nu voia
s plece. începuse s -i plac prezen ţa lui acolo.
— Vii ş i tu cu mine.
Tot restul vieţii Dunford îş i dori s fii avut o cale s -l
imorta lizeze expresia de pe chip. Ş ocul nu era un cuvînt potrivit
ca s-o descrie. Nici oroarea. Nici dezam girea , furia sau
exasperarea. într-un final, ea izbucni:
— Ţ i-ai pierdut minţile?
— Se prea poate.
— Nu merg la Londra.
— Eu spun c mergi.
— Ce s fac eu acolo? întreb ridicînd braţele spre cer. Ş i,
mai important, cine o s m înlocu iasc aici?
— Sînt sigur c o s g sim pe cineva. Exist foarte mulţi
servitori buni la Stannage Park. Pîn la urm , tu i-ai preg tit.
Henry alese s ignore faptul c el tocm ai îi f cus e un
compliment.
— Nu merg la Londra.
— Nu ai de ales.
Vocea lui era înş el tor de calm .
— De cînd?
— De cînd ţi-am devenit tutore.
Ea îl privi furio as . Dunford lu o îng hiţitu r de cafea ş i o

miVmr din privire peste marginea ceş tii.
—îţi sugerez s îmbraci una dintre rochiile cele noi înainte

sil plec m.
—Ţ i-am spus c nu plec.
—Nu forţa nota, Henry.
—Nu forţa tu nota cu mine! se r sti ea. De ce m tragi dup
line la Lond ra? Nu vreau s merg! Sentim ente le mele nu
conteaz deloc?
— Henry, n-ai fost niciodat la Londra.

— Exist milioane de oameni pe lumea asta, milord, care
IrAiesc vieţi foa rte feric ite f r s calce nicioda t în capitala
noţiunii noastre. Te asigur c ş i eu fac parte dintre ei.
— Dac n-o s -ţi plac , atunci poţi s pleci.
Ea se cam îndoia de asta. îl credea în stare s spun cîteva
minciuni nevinovate ca s-o convin g s -i fac pe plac. Hot rî s
richimbe tactica.
— Dac m duci la Londra n-o s fie nimic diferit în privinţa
cuiva care s m suprave gheze , spuse încercînd s par
rezonabil . De fapt, s m laş i aici ar fi o soluţie mult mai potrivit ,
fotul o s se întoarc la normal, ca înainte s fi sosit tu.
Dunford oft trist.
— Henry, spune-mi de ce nu vrei s mergi la Londra.
—Am prea multe de f cut aici.

— Motivul adev rat, Henry.
Ea îş i prinse buza de jos între dinţi.
— Eu... Nu cred c mi-ar pl cea. Petreceri, baluri ş i toate
astea. Nu sînt pentru mine.
— De unde ş tii? N-ai fost niciodat .
— Uit -te la mine! exclam ea furioas ş i umilit . Uit -te ş i tu
la mine.
Se ridic ş i ar t spre îmbr c mintea pe care o purta.
— Lumea ar rîde de mine chiar ş i în cel mai neş tiutor salon.
134 JULIA QUINN
— Nu e ceva ce s nu se repare cu o rochie. Nu ai primii

chiar azi-dimineaţ dou astfel de piese de îmbr c minte?
— Nu m lua peste picior! E mai mult decît atît. Nu e vorba
de hainele mele, Dunford, ci de mine!
Lovi sup rat cu piciorul în scaun ş i se apropie de fereastr ,
Trase de cîteva ori aer în piept, încercînd s -ş i potolea sc inima
care gonea, dar nu reuş i. Pîn la urm spuse pe un ton foarte
sc zut:
— Crezi c i-ar amuza pe amicii t i de la Londra? Despre asta
e vorba? Nu doresc deloc s devin un fel de ciud ţenie de bîlci.
Ai de gînd s ...
El se miş c repede, t cut, iar ea nici nu-ş i d du seama c se
ridicase decît cînd îl simţi atingînd -o, r sucind-o cu faţa spre el.
— Cred c ţi-am spus asear s nu mai spui despre tine c
eş ti ciudat .
— Dar asta sînt!
Henry se simţi extrem de umilit din cauza vocii plîng reţe ş i
a lacrim ilor care-i curge au pe obraji. încerc s sca pe din
strînsoa rea lui. Dac trebuia s fie o toant vulnera bil , nu putea
m car s-o lase s fie aş a în intimitate?
Dar Dunford o ţinu strîns.
— Nu înţelegi, Henry? spuse pe un ton dureros de tandru. De
asta te iau la Londra. Ca s -ţi dovedesc c nu eş ti o ciudat , c
eş ti o femeie minunat , dorit , pe care orice b rbat ar fi mîndru
s-o aib de soţie.
Ea îl privi fix, f r s clipeasc , abia înţelegîn du-i cuvintele.
— Ş i orice femeie, continu el cu blîndeţe, ar fi mîndr s te
numea sc prietena ei.
— Nu pot, ş opti ea.
— Ba sigur c poţi. Dac îţi pui în cap, spuse rîzînd cu veselie.
Uneori, Henry, mie mi se pare c tu ai putea s faci orice.
Ea cl tin din cap.
— Nu, spuse încet.
Dunford îş i l s braţele s cad ş i se apropie de fereas tr .

I ra uluit de profunzimea grijii pe care o simţea pentru ea, uimit
do dorinţa adînc s îi repare încre derea în sine.
— Nu-mi vine s cred c te aud vorbind aş a, Henry. Eş ti
aceeaş i care adminis treaz probabil cel mai bine condus domeniu
pe care l-am v zut eu vreodat ? Aceea care s-a l udat la mine
c poate s c l reasc orice arm sar din Cornwall? Aceeaş i care
mi-a luat zece ani din viaţ cînd a b gat mîna într-un stup de
dlhine? Dup toate astea, mi-e greu s -mi imaginez c Londra ar
II aş a o provo care pentru tine.
—E altceva, spuse ea doar puţin mai tare decît o ş oapt .
— Nu chiar.
Henry nu r spunse.
— Ţ i-am povestit vreodat c , atunci cînd ne-am întîlnit prima
dat , mi s-a p rut c eş ti cea mai calm ş i încrez toare femeie
pe care o cunosc?
— Evident, nu sînt, rosti ea înecat.
— Spune-mi un lucru, Hen. Dac poţi s supraveghezi o
duzin de servitori, s conduci o ferm ş i s construieş ti un coteţ
de porci, pentru Du mnezeu, de ce crezi c nu te-ai descurca s
faci faţ unui sezon de baluri la Londra?
— Pentru c pot s fac toate lucrurile astea! izbucni ea. Ş tiu
cum s c l resc ş i ş tiu cum s construiesc un coteţ ş i ş tiu cum
s conduc o ferm . Dar nu ştiu cum să fiu fată!
Dunford r mase t cut, ş ocat de vehemen ţa r spunsul ui ei.

— Nu-mi place s fac lucruri pe care nu le fac bine, se r sti
ea.
— Mie mi se pare, începu el lent, c nu ai nevoie decît de
puţin exerciţiu.
Ea îi arunc o privire furioa s .
— Nu m lua de sus.
— Nu fac asta. Eu sînt primul care recunoaş te c habar n-
aveai s porţi o rochie, dar uite ce bine te-ai descu rcat cu aceea
136 JULIA QUINN
galben . Ş i, evident, ai gusturi foarte bune cînd te decizi s Io

ar ţi. Ş tiu cîte ceva despre moda doamnel or, s ş tii, iar rochiile
pe care le-ai ales tu sînt minunate.
— Nu ş tiu s dansez, rosti ea, încruciş înd braţele la piept într-
un ges t sfid tor. Ş i nu ş tiu cum s flirtez, nu ş tiu cine al turi de
cine trebuie s stea la cin ş i... nu ş tiam nici m car despre vinul
de porto!
— Dar, Henry...
— Ş i nu merg la Londra s m fac de rîs. Refuz!
El nu putu decît s-o priveasc ieş ind în grab din înc pere.
Dunford stabili data plec rii pentru ziua urm toare, dîndu-ş i
seama c nu avea cum s mai insiste pe lîng Henry ş i s -ş i
p streze conş tiinţa curat , cînd ea era într-o astfel de stare. Trecu
de mai multe ori, în liniş te, pe lîng camera ei, încerc înd s aud
dac nu cumva ea plîngea, dar nu auzi decît t cerea. Nici m car
sunetul vreunei miş c ri nu r zb tea din spatele uş ii închise.
Henry nu coborî la prînz, ceea ce-l surprinse. Nu avea un
apetit delic at ş i el crezuse c avea s fie foarte înfometat . Pîn
la urm nu apucase s m nînce prea mult la micul-de jun. Merse
spre buc t rie, s întrebe dac nu cumva ceruse s i se aduc o
tav cu mîn care sus, în came ra ei. Cînd afl c nu era cazul,
blestem înc et ş i cl tin din cap. Dac nu ap rea nici la cin ,
avea s urce la ea în camer ş i s-o trag el însuş i jos.
Se întîmpl ca astfel de m suri drastice s nu fie necesare,
fiindc Henry ap ru în salon la ora ceaiului, cu ochii puţin roş ii de
la plîns, dar f r lacrimi. Dunford se ridic imedia t ş i îi f cu semn
spre fotoli ul de lîng el. Ea îi zîm bi rec uno sc toa re, probab il
fiindc rezistase tentaţiei s glum easc pe seama com por
tamentului ei din acea dimineaţ .
— îmi pare r u c m-am purtat ca o netoat la micul-dejun,

npuse. Te asigur c sînt preg tit s discut proble ma ca un adult
civilizat. Sper s reuş im s facem asta.
Dunford se gîndi amuz at c o parte din motivul pentru care o
pl cea atît de mult era c nu sem na deloc cu adulţii civilizaţi pe
care-i cunoş tea el. Ş i nu putea s sufere limbajul acela exagerat
de corect pe care-l folosise. Poate, dac o ducea la Londra, f cea
o greş eal , poate c societatea avea s scoat din ea ş i ultima
f rîm de prospeţime ş i spontaneitate. Oft . Nu. Avea s fie atent
la ea, ca s nu piard acea str lucire. De fapt, avea s se asigure
c Henry va fi ş i mai str lucitoare. îi arunc o privire. P rea
intimidat . Parc aş tepta ceva.
— Da? întreb el înclinînd puţin capul.
Ea îş i drese gla sul.
— M-am gîndit... M-am gîndit c , poate, ai putea s -mi spui
de ce vrei s merg cu tine la Londra.
— Ca s g seş ti motive logice pentru care s nu mergi? ghici
el.
— Aş a ceva, recunoscu ea, zîmbind doar puţin în felul acela
obraznic al ei.
Sinceritat ea ş i str lucirea di n privirea s a erau dezarmante.
Dunford surise la rîndul lui, altul dintre acele zîmbete
devastatoa re, ş i se bucur s vad c buzele ei se desf cur
puţin drept r spuns.
— Te rog, ia loc, spuse f cînd semn spre fotoliu.
Ea se aş ez , iar el îi urm exemplul.
— Spune-mi ce ai vrea s ş tii, rosti f cînd un semn larg din
mîn .
— Ei bine, în primul rînd, cred c ...
Se opri, iar pe chip îi ap ru o expresie consternat .
— Nu te uita aş a la mine.
— Cum?
— Ca ş i cum... ca ş i cum ai fi...
138 JULIA QUINN
Doamne, fuse se cît pe ce s spun „ca ş i cum te-ai preg ti

s m devorezi”.
— Nu conteaz .
El zîmbi din nou, ascundu -ş i expresia de pe chip în spatele
unui acces de tuse ş i acoperindu-ş i gura cu palma.
— Te rog, continu .
-Da.
îl privi în ochi, apoi decise c aceea era o greş eal , fiindc
Dunford era aş a de chipeş , ochii îi str luceau ş i...
— Ce spuneai? întreb el.
Henry clipi ş i reveni la realitate.
— Da. Spuneam c ... mi-ar pl cea s aflu exact ce speri s
se întîmple dac m duci la Londra.
—Am înţeles.
Nu continu , lucru care o irit în aş a m sur încît se v zu
nevoit s r spund cu:
— Ei bine?
Dunford, evident, încercase s g seasc un r spuns.
— Presupun c aş obţine multe lucruri, r spunse. în primul ş i
cel mai important rînd, mi-ar pl cea s te distrezi puţin.
— Pot s m distrez...
— Nu, te rog, spuse el ridicînd o palm . D -mi voie s termin,
apoi vine ş i rîndul t u.
Ea d du repede din cap ş i aş tept ca el s continue.
— Dup cum spuneam, mi-ar pl cea s te distrezi puţin. Cred
c te-ai bucura de sezonul de baluri dac ţi-ai da voie s faci asta.
Ai atît de mult nevoie de o garderob nou , ş i te rog s nu m
contraz ici în privinţa asta, fiindc ş tiu bine c am dreptate.
F cu o pauz .
—Asta e tot?
El nu reuş i s nu rîd puţin. Abia aş tepta s -ş i susţin cauza.
— Nu, r spunse. Am f cut doar o pauz de respiraţie.
Cînd ea nu zîmbi la auzul glumei sale, ad ug :
— Ş i tu respiri din cînd în cînd, nu-i aş a?

Reuş i s smulg o privire sup rat de la ea.
— Bine, capitul . Spune-mi ce obiecţii ai pîn aici. închei dup
ce termini tu.
— Da. Ei bine, în primul rînd, m distrez de minune aici, în
Cornwall, ş i nu v d de ce aş avea nevoie s c l toresc în cealalt
parte a ţ rii ca s caut ş i alte lucruri distractive. Mi se pare ai naibii
de p gîn.
—Al naibii de p gîn? repet el, nevenindu-i s cread c ea
spusese asta.
— S nu rîzi, îl avertiz ea.
— Nu rîd, o asigur Dunford. Dar al naibii de p gîn? De unde-
ai scos expresia asta?
—încercam doar s subliniez c am responsabilit ţi aici ş i c
nu-mi doresc un stil de viaţ frivol. Unii dintre noi au lucruri mai
important e de f cut decît s -ş i iroseasc timpul în c utare de
activit ţi care s ne distreze.
— Desigur.
Ea îl privi b nuitor, încercînd s detecteze vreo not de
sarcasm în tonul lui. Ori vorbea serios, ori era un maestru al
pref c toriei, pentru c p rea foarte sincer.
—Ai ş i alte obiecţii? întreb politicos.
— Da. Nu te contrazic, am nevoie de haine noi, dar ai uitat
un lucru pertinen t. Nu am deloc bani. Dac nu mi-am putut
permite rochii aici, în Cornwall, nu v d cum aş putea s mi le
permit la Londra, unde cu siguranţ c totul e mai scump.
—O s le pl tesc eu.
— Chiar ş i eu ş tiu c aş a ceva nu se cade, Dunford.
— Probabil c nu se c dea s pt mîna trecut , cînd am fost
la Truro, recunoscu el ridicînd din umeri, dar acum sînt tutorele
t u. Nici n-ar putea s fie mai potrivit.
— Dar nu pot s -ţi dau voie s cheltuieş ti bani pentru mine.
— Poate c vreau s fac asta.
140 JULIA QUINN
— Dar nu se poate.
— Cred c ş tiu ce vreau, rosti el sec. Probabil ceva mai bine
decît ş tii tu ce vreau.
— Dac îţi place s -ţi cheltuieş ti banii, aş prefera s -i
investeş ti în Stann age Park. Am avea nevoie de reparaţii l a
grajduri ş i avem un teren la graniţa de sud pe care am pus ochii...
— Eu nu asta aveam de gînd.
Henry încruciş braţele la piept ş i strînse buzel e, t cînd,
fiindc nu mai avea obiecţii la planul lui.
Dunford îi privi expresia indignat ş i ghici, corect, c îi cedase
cuvîntul.
— Dac -mi dai voie s continui... S vedem, unde
r m sesem ? Distracţie, haine ... da. Ar putea s -ţi fac bine s ai
parte de ceva cizelare la oraş . Chia r dac , spuse tare cînd o v zu
deschizînd gura, consternat , chiar dac nu ai nici o intenţie s
revii vreodat la Londra. E bine întotdeauna s le faci faţ celo r
mai buni - ş i mai snobi, cred - de pe lume, ş i n-o s poţi s faci
asta dac nu ş tii nimic despre nimic. Vinul d e porto a fost un
exemplu bun.
Ea roş i.
— Ai ceva obiecţii aici?
Ea cl tin din cap, t cut . Nu simţise niciodat nevoia înainte
s fie mai sofisticat , fiindc îi ignorase ş i fusese ignorat la rîndul
ei de cei din societatea din comitat. Era destul de mulţum it de
aranjament, dar se v zu nevoit s recunoasc - Dunford avea
dreptate. Cunoş tinţele erau de folos ş i n-avea cum s fie r u dac
înv ţa s se poarte ceva mai frumos.
— Bine, spuse el. Am ş tiut mereu c ai un bun-simţ de
excepţie. M bucu r c dai acum dovad de asta.
Lui Henry i se p ru condescendent tonul lui, dar decise s
nu comenteze.
— De asemenea, continu Dunford, cred c ţi-ar face foarte
bine s cunoş ti oameni de vîrsta ta ş i s -ţi faci cîţiva prieteni.
— De ce vorbeş ti de parc i-ai face moral unui copil

obraznic? spuse ea ca pentru sine.
— lart -m . De vîrsta noastr , aş a ar fi trebuit s spun. Nu
sînt cu mult mai în vîrst dec ît tine, presupun, ş i cele mai
apropiate prietene ale mele nu sînt nici cu un an mai mari decît
tine.
— Dunford, spuse Henry, încercînd s st pîneasc roş eaţa
care îi urcase spre obraji, motivul pentru care m opun cel mai
tare vizitei mele la Londra este c nu cred c oamenii o s m
plac . Nu m deranjeaz s fiu singur aici, la Stannage Park,
unde sîn t cu adev rat singur . îmi place, de fapt. Dar nu cred c
mi-ar pl cea s fiu singu r într- o sal de bal plin de sute de
oameni.
— Prostii, spuse el pe un ton care nu accepta r spuns. O s -
ţi faci priete ni, doar c nu ai mai fos t în situa ţia potrivit pîn
acum. Ş i n-ai avut hainele potrivite, ad ug sec. Sigur, nu e cazul
s jude c m oamenii dup îmbr c minte, dar pot s -mi dau
seama de ce lumea ar putea s fie puţin b nuitoa re în privinţa
unei femei care nu pare a avea nici o rochie.
— Iar tu, desigur, o s -mi cumperi un dulap întreg.
— Exact aş a, r spunse el, ignorîndu-i replica sarcastic . Ş i
nu te teme, o s -ţi faci prieteni. Prietene le mele o s te adore, sînt
convins , ş i o s te prezi nte altor oamen i amabi li, ş i aş a mai
departe.
Henry nu avea argum ente isteţe în acea privinţ , aş a c se
v zu nevoit s se mulţume asc s bomb ne ceva neinteligibil
ca s -ş i exprime nemulţ umirea.
— Ş i în sfîrş it, spuse Dunford, ş tiu c adori Stannage Park ş i
c ai vrea s -ţi petrec i tot restul vieţii aici, dar poate, doar poate,
Henry, ţi-a r pl cea într-o bun zi s ai o familie a ta. Ar fi exagerat
de egoist din partea mea s te ţin aici, pentru mine, cu toate c
Dumnezeu ş tie cît mi-ar pl cea s te am în preajm , fiindc n-aş
putea s g sesc un adm inistrator care s se descurce mai bine...
142 JULIA QUINN
— Sînt mai mult decît bucuroas s r mîn, interveni ea

repede.
— Nu te-ai gîndit niciodat s te m riţi? întreb el cu blîndeţe.
Sau s ai copii? Nici una dintre cele dou nu e foarte probabil
dac r mîi aici, la Stann age Park. Aş a cum bine ai spus, nimeni
din sat nu e prea r s rit, ş i cred c ai reuş it s -i sperii de tot pe
majoritatea n obililor din Truro. Dac mergi la Londra, ai putea s
g seş ti un b rbat care s -ţi plac . Poate, rosti pe un ton glumeţ,
o s fie chia r cineva din Cornwall.
Ea voia s -i strige c pe el îl pl cea, dar se sperie, fiindc

nu-ş i d duse seama pîn atunci cît de mult îl pl cea. Mai departe
de faptul c era puţin îndr gostit de el, ş i nu voia s recuno asc
nimic mai mult, Dunford atinsese o coard sensibil . Henry chiar
îş i dorea copii, cu toate c refuzase s se gîndeasc prea mult la
aş a ceva. Posibilita tea s g seasc un b rbat care s o ia de
soţie, s o ia pe ea de soţie, gîndi sec, fusese atît de îndep rtat
încît gîndul la copii nu-i adusese decît durere. Dar acum,

Doamne, de ce-ş i imagina copii care-i sem nau lui Dunford? C u
totul, pîn la ochii c prui, calzi, ş i zîmb etul devastator. Er a mai
dureros decît orice ş i-ar fi putut imagina, pentru c ş tia c acei
dr c uş ori adorabili n-aveau s fie niciodat ai ei.
— Henry? Henry?
— Poftim? M scuzi. M gîndeam la ce ai spus.
— Ş i nu eş ti de acord? Vino la Londra, chiar dac numai

pentru puţin vreme. Dac nu-ţi place nici unul dintre b rbaţii de
acolo, te întorci în Cornwall, dar cel puţin o s poţi spune c ai
epuizat toate opţiunile.
— Aş putea foarte bine s m m rit cu tine, spuse ea pe
neaş teptate.
îş i acoperi gura cu mîna, oripilat . De unde scosese aş a
ceva?
— Cu mine? rosti el ascuţit.
—Adic ...
Vai de ea, cum s repare aş a o gaf ?

—Vreau s spun c , dac m-aş m rita cu tine, n-ar trebui s
m mai duc la Londra ş i s -mi caut un soţ ca s fiu fericit , iar tu
n ar trebui s m pl teş ti ca s adm inistrez Stannage Park ca s
Iii tu fericit ş i...
-Eu?
— V d c te miri. Ş i eu m mir. Nu sînt tocmai sigur de ce
iun sugerat aş a ceva.
— Henry, spuse el cu blîndeţe, eu ş tiu exact de ce.
Chia r aş a? Deodat , tinerei i se f cu foarte cald.
— Nu cunoş ti prea mulţi b rbaţi, continu el. Cu mine te simţi
In largul t u. Sînt o varia nt mult mai sigur decît s ieş i în lume
ş i s cunoş ti domni londonezi.
„Ba deloc!" îi venea ei s strige, dar sigur c nu f cu asta. Ş i
sigur c nu recuno scu nici ade v ratul motiv pentru care acele
cuvinte îi sc paser de pe buze. Era mai bine ca el s-o cread
prea speriat ca s p r seasc Stannage Park.
— C s toria e un pas foarte important, spuse el.

— Nu atît de important, rosti ea, gîndindu-se panicat c deja
f cuse o gaf colosal , aş a c de ce s nu persiste? Vreau s
spun c , da, trebuie luat în con side rare noaptea nunţii, ş i
recunosc c nu am experienţ în afar de ce... ei bine, de ce ş tii
deja, dar am fost crescut la ferm ş i nu sînt cu totul neş tiutoare.
Aici avem oi, care se înmulţesc, ş i nu v d de ce ar fi cu mult diferit
ş i...
El ridic o sprîncean , cu o expresie arogant .
— M compari cumva cu o oaie?
— Nu! Sigur c nu, eu...
Se opri, înghiţi în sec, apoi înghiţi iar.
-Eu...
— Ce, Henry?
Ea nu-ş i d dea seama dac vocea lui era rece ca gheaţa,
dac îl ş ocase ş i nu-i venea s cread ce auzise sau dac pur ş i
simplu se amuza.
144 JULIA QUINN
— Eu, ei bine...
Doam ne, aceea avea s r mîn în istorie dre pt ziua, nu,
drept clipa cea mai urît din viaţa ei. Era o proast . Avea minte
de g in . Era nebun , nebun , nebun !
— Cred c ... cred c ar fi mai bine s merg la Londra.
„Dar mă întorc la Cornwall cît pot de repede”,jur în gînd. N-
avea s -l lase s-o smulg din casa ei.
— Splendid!
Dunford se ridic , p rînd foarte mulţum it de sine însuş i.
— O s -i spun valetului s înceap imediat împachetatul. îl
pun s se ocupe ş i de lucrurile tale. Nu v d nici un motiv s lu m
mai mult dec ît cele trei rochii pe care le-am cum p rat s pt mîna
trecut la Truro. Nu eş ti de acord?
Ea d du a prob ator din cap, încet.
— Bine, spuse el mergînd spre uş . Aş adar, împacheteaz
orice lucruri personale vrei s iei cu tine. Ş i, Henry?
Ea ridic privirea, cu un aer întreb tor.
— S uit m conversaţia asta, bine? Ultima parte, adic .
Ea reuş i s -ş i forţeze bu zele într-un zî mbet, dar c e voia cu
adev rat era s arunce în el cu paharul de coniac.
Capitolul 10
A doua zi la ora zece, Henry era îmbr cat , preg tit şi

aş tepta pe treptele din fa ţa conacului. Nu se bucura prea tare c
fusese de acord s -l însoţeasc pe Dunford la Londra, dar avea
de gînd s se poarte cu toat demnitate a de care era în stare.
Dac el credea c avea s-o tîrasc din cas cu ţipete ş i chin, se
înş ela. îş i pusese rochia nou , verde, ş i boneta asortat , ba chiar
reuş ise s g seasc ş i o pereche de m nuş i mai vechi ale Violei.
Erau puţin uzate, dar folositoare, ia r Henry descoperi c -i pl cea
senzaţia fin ş i moale a lînii.
Boneta, îns , era cu totul alt poveste. O gîdila pe urechi, îi
bloca vedere a periferic ş i era o corvoad . Avea nevoi e de toat

r bdarea, care ş i aş a nu era mult , ca s nu-ş i smulg nemernicul
lucru de pe cap.
Dunford sosi cîteva minute mai tîrziu ş i d du aprob ator din
cap în direcţia ei.
—Ar ţi minunat, Henry.
Ea zîmbi dre pt mulţu mire dar dec ise s nu ia prea mult în
seam com plimen tul lui. P rea genul de lucru pe care-l spunea
autom at oric rei femei d in preajma lui.
—Asta e tot ce iei? întreb el.
Herny se uit la valiza sa mic ş i d du apro bator din cap. Nu
avea destul cît s umple un gea mantan în toat regula. Doar
rochiile ei noi ş i cîteva haine b rb teş ti bine uzate. Nu c ar fi avut
nevoie de pantaloni ş i jach et în Londra, dar n-avea cum s fie
sigur .
— Nu conteaz . Repar m curînd situaţia.
146 JULIA QUINN
Urcar în tr sur ş i pornir . Henry îş i ag ţ boneta de tocul

portierei cînd urca, situaţie care-o f cu s bomb ne lipsit de
elega nţ . Lui Dunford i se p ru c o aude spunîn d:

— Fir-ar a dracului de bonet p c toas !
Dar nu era sigur. Oricum, trebuia s-o avertizeze c era nevoie
s -ş i ţin gura odat ajunş i la Londra. Nu reuş i s se abţin şi o
tachin , p strînd o atitudine uluitor de nonş alant :
— Ti-a intrat o albin în bonet ?
»
Henry se întoa rse spre el cu o privire ucig toare.
— E o invenţie înfior toare, spuse vehement, tr gîndu-ş i de

pe cap elementul ofensator. Nu are nici un scop, din cîte-mi dau
eu seama.
— Cred c scopul ei e s -ţi apere chipul de soare.
Ea îl privi ca ş i cum i-ar fi spus c era ceva nou. Dunford nu
ş tia cum de nu izbucnise în r îs.
— S-ar putea s ajung s -ţi plac pîn la urm , spuse calm.
Majoritatea doamnelo r nu prefer soarele pe chip.

— Eu nu sînt ca ele, r spunse ea. Ş i m-am descurcat foarte
bine f r bonet ani la rînd, mulţumesc.
— Ş i ai pistrui.
— Ba nu am!
— Ba da. Chiar aici, spuse el atingîndu-i nasul, apoi mutînd
degetul deasupra unui loc de pe obrazul ei.
— Ş i aici.
— Cred c te înş eli.
— Hen, nici nu pot s -ţi spun cît de bucuros sînt s aflu c ai
puţin orgoli u feminin pîn la urm . Sigur, nu te-ai tuns niciodat ,
deci probabil c ş i asta conteaz .
— Nu sînt deloc orgolioas , protest ea.
— Nu, nu eş ti, r spunse el solemn. E unul dintre cele mai
minunate lucruri la tine.
Era de mirare, gîndi Henry oftînd, c se îndr gos tise aş a de
el?
— Cu toate astea, continu Dunford, m bucur s v d c ai

unele dintre defectele pe care noi, ceilalţi oameni, le avem, chiar
dac nu la fel de eviden te.

— B rbaţii, declar Henry pe un ton ferm, sînt la fel de
vanitoş i ca ş i femeile. Sînt convins .
— Probabil c ai dreptate, spuse el amabil. Vrei s -mi dai mie
boneta? O pun aici, ca s nu se mototolea sc .
Ea îi întin se obiectul, iar el îl r suci în mîn înain te s -l lase
jos.
—Al naibii de subţire lucrul sta.
— A fost, evident, inventat de b rbaţi, anunţ Henry, cu
singurul scop de a l e face pe femei ş i mai depend ente de ei. îmi
blocheaz cu totul vederea periferic . Nu ş tiu cum pot doam nele
s fac orice dac nu v d lucrurile care nu sînt direct în faţa lor.
Dunford nu f cu decît s rîd ş i s clatine din cap. P strar
o t cere pl cut cam zece minute, pîn cînd el oft ş i spuse:
—M bucur c am plecat. Mi-era team ca nu cumva s fiu
nevoit s m lupt cu tine din cauza lui Rufus.
— Ce vrei s spui?
— M aş teptam, pe undeva, s insiş ti s -l lu m cu noi.
— Nu fii prostuţ, pufni ea.
El zîmbi la auzul tonului ei deodat rezonabil.
— Probabil c iepurele acela mi-ar fi ronţ it toat casa.
— Nu mi-ar p sa nici dac ar ronţ i indispensabilii prinţului
regent. Nu l-am adus cu mine pentru c m-am gîn dit c ar fi
periculos pentru el. Cine ş tie ce buc tar francez mai tolomac l-ar
face tocan ?
Dunford se scutur de rîs.
— Henry, spuse ş tergîndu-se la ochi, te rog s nu-ţi pierzi
umorul spec ific ţie cînd ajungem la Londra. Cu toate c , ad ug ,
ai putea s g seş ti c este prud ent s nu faci speculaţii despre
indispensabilii regentului.
148 JULIA QUINN
Henry nu putu s nu surîd la rîndul ei. Tipic pentru el, s se

asigu re c ea se simţea bine, nemernicul. Ea nu voia dec ît s -i
urmeze planul cu demnitate, dar asta nu însemna s se simt ş i

bine. Din cauza lui îi era greu s se vad ca o martir chinuit .
Iar el continu s fac asta toat ziua, vorbindu-i f r oprire
pe un ton prietenesc . îi ar t diverse locuri pe drum, iar Henry le
privi ş i ascult cu nesaţ. Nu mai plecase de ani buni din partea
de sud-v est a Angliei, d e cînd r m sese orfan ş i se mutase la
Stan nag e Park. Viola o luase într-o vac anţ scurt în Devon o
dat , da r mai departe de atît, Henry nu ieş ise din Cornwall .

Se oprir puţin la prînz, dar aceea fu singura pauz , fiindc
Dunford îi spuse c voia s ajung repede. Puteau s fac mai
mult de jum tate din drumul spre L ondra ch iar în acea zi, dac
nu t r g nau. Ritmul gr bit îş i spuse cuvîntul, îns , ş i cînd traser
la un han de pe marginea drumului, s se odihneasc , Henry era
extrem de obosit . Tr sura lui Dunford avea arcuri foarte bune,
dar nimic nu putea s ascund unele dintre hîrtoapele mai adînci

de pe drum. Anunţul surp rinz tor al însoţitoru lui ei o scoase, îns ,
din starea în care era.
— O s -i spun hangiului c eş ti sora mea.
— De ce?
— Aş a mi se pare prudent. Nu e tocmai cuviincios s
c l torim aş a, f r cineva care s ne supraveg heze, chiar dac
tu eş ti protejata mea. Aş prefera s nu ridic întreb ri nepotrivi te
în leg tur cu tine.
Henry d du apro bator din cap, recunosc înd c Dunford avea
drepta te. Nu dorea ca vreun beţiv scîrbos s pun mîna pe ea
numai fiindc credea c este o femeie uş oar .
— Cred c putem s sc p m nedescoperiţi, spuse Dunford,
fiindc amîndoi avem p rul ş aten.
— Noi ş i jum tate din populaţia Marii Britanii, rosti ea
obraznic.
— Taci, vulpiţ !
Rezist impulsul ui s-o mîngîie pe creş tet.

— O s fie întuneric ş i n-o s observe nimeni. Pune-ţi boneta
înapoi pe cap.
— Dar atunci nimeni n-o s -mi vad p rul, îl tachin ea. Ş i
toat munca o s fie în zadar.
El zîmbi pozn aş .
— Toat munca, zici? Cred c eş ti foarte obosit dup ce te-
ai chinuit atît s creş ti p rul sta ş aten.
Ea arunc boneta ofens atoa re înapoi spre el. Dunford s e
înveseli ş i începu s fluiere pentru sine. Pîn în acel punct,
c l toria fuses e un adev rat succes. Hen ry, dac nu uitase,
atunci cel puţin îş i suprimase sup rarea p entru c fuses e forţat
s mearg la Londra. Ba mai mult, nu mai spusese nimic despre
s rutul lor din c suţa p r sit . De fapt, toate semne le ar tau c
uitase cu totul des pre s rut.
Lucru care-l deranja. Fir-ar al dracului, ce-l mai deranja!
Nu-I deranja îns nici pe jum tate cît faptul c -l dera njas e
iniţial. Nu mai pricep ea nimic. Renunţ s se mai gîndeasc la
asta ş i o ajut s coboa re din tr sur .
Intrar în han, cu unul dintre argaţi p e urme, duc îndu -le
bagajele. Henry era uş urat s vad c locul p rea destul de
curat. Nu dorm ise în alte aş ternutu ri în afar de acelea de la
Stanna ge Park de a ni bu ni ş i întotd eauna ş tiuse exa ct cînd
fuseser sp late ul tima dat . îi trecu în sfîrş it prin minte c
întreaga sa existenţ fusese aproape în întregim e în mîinile sale
pîn atunci. Londra avea s fie o adev rat aventur . Dac ar fi
putut s treac peste teama paralizant pe care i-o trezea înalta
societate...
Hangiul, rec unoscînd calitatea cînd o vedea, se gr bi lîng
ei.
— Avem nevoie de dou camere, spuse Dunford scurt. Una
pentru mine, una pentru sora mea.
Figura hangiului se f cu lung .
150 JULIA QUINN
— Vai de mine. Speram s fiţi c s toriţi, fiindc am doar o

camer ş i...
— Eş ti convins? întreb Dunford pe un ton ca de gheaţ .

— Vai, milord, aş putea s dau pe cineva afar pentru
dumnea ta, ju r c aş face-o, dar tot locul e plin de lume de clas
în seara asta. Ducesa moş tenitoare Beresford e în trecere pe aici
ş i are ditamai alaiul cu ea . A avut nevoie de ş ase camere, fii ndc
are atîţia nepoţi.
Dunford icni. Clanul Beresford era cunoscut pentru fertilitatea
sa. La ultima num r toare, duc esa m oş tenitoare, o femeie

r ut cioas ş i b trîn , care cu siguran ţ n-ar fi vrut cu mare
uş urinţ s renunţe la vreo camer dintr-ale ei, avea dou zeci de
nepoţi. Numai Du mnezeu ş tia cîţi dintre ei s e aflau la ha n în acea
sear .
Henry, îns , nu ş tia despre clanul Beresford ş i uimitoarea lo r
fecundita te, plus c -i era cam greu s respire din cauza panicii
care o cuprinsese.
— Dar trebuie s aveţi înc o camer , izbucni. Neap rat!
Hangiul cl tin din cap.
— Numai una. Eu ş i aş a dorm în grajd. Dar sînt sigur c
dumn eavo astr n-o s v sup raţi dac împ rţiţi o camer , dac
sînteţi fraţi. Nu e foarte intim , ş tiu, da r...
— Eu sînt o persoan foarte rezervat , spuse Henry cu
disperare, apucîn du-l de braţ. Extraord inar de rezervat .
— Henrietta, draga mea, spuse Dunford, desf cîndu-i cu
blîndeţe dege tele din strînsoarea letal în care prinseser cotul
hangiului, dac nu are alt came r , nu are. Trebui e s ne
descurc m cu ce avem.
Ea îl privi speriat , apoi se calm imediat. Sigur c Dunford
avea un pla n. De aceea vorbise atît de calm ş i de sigur d e sine.
— Sigur, Du... Daniel, improviz , dîndu-ş i seama prea tîrziu
c nu îi ş tia numele mic. Sigur. Ce prostie din partea mea.
Hangiul se relax vizibil ş i-i d du lui Dunford cheia.
— Avem o camer la grajduri pentru argaţi, milord. O s fie

înghesuial , dar cred c e un loc pentru fiecare.
Dunford îi mulţumi, apoi o conduse pe Henry în camera lor.
S raca fat era alb ca ceara. Era adev rat c bone ta îi
ascundea aproa pe tot chipul, da r ar fi fost greu s nu-ţi dai seama
c nu se bucura de aran jamentul din acea noapte.
Fir-ar s fie, nici el nu se bucura. Nu era deloc fericit la gîndul
c trebuia s doarm în aceea ş i cam er cu ea. Trupul lui
blestema t ardea de dorinţ numai la acest gînd. îi ven ise s o
npuce ş i s o s rute de mai mult de dou sprez ece ori numai în
acea zi, în tr sur . A naibii fetiş can nici nu ş tia cît voinţ îi
trebuise ca s se st pîneasc .
Ş i nu se întîm pla cînd vorbea u. Atunci, cel puţ in, mintea lu i
ora atent la discu ţie, nu la trupu l ei. Se întîmpla cînd t ceau, iar
el ridica privirea ş i o vedea uitîndu-se pe fereastr , cu ochii
str lucind, apoi se uita la gura ei, lucru care se dovedea
întotdeauna a fi o greş eal , iar ea îş i umezea bu zele, ş i imediat
Dunford se ved ea nevo it s apu ce pern ele tr sur ii ca s nu o
cuprind în braţe.
Ş i buzele acelea delicioase, trandafirii , erau ţuguiate cînd
Henry îş i puse mîinile în ş olduri ş i se uit de ju r împrejur, prin
înc pere. Dunford îi urm ri privirea pîn la patul care domina
camera ş i renunţ la orice speran ţ . Avea s petreac o noapte
deose bit de dificil .
— Cine-i Daniel? încerc s glumeasc .
—M tem c tu, fiindc nu mi-ai spus niciodat cum te
cheam . Nu-mi spui nimic care te-a r tr da.
— Buzele-mi sînt pecetluite, r spunse el f cînd o plec ciune
adînc ş i dorindu-ş i s o s rute.
— Care este numele t u adev rat?
El zîmbi diavoleş te.
— Secret.
— Te rog! pufni ea.
152 JULIA QUINN
— Serios.
Reuş i chia r s arboreze o expresie at ît de sincer încît ea îl
crezu pentru o clip . Dunford se apro pie tiptil, dintr-o parte, ş i îi

acoperi gura cu mîna.
— E un secret de stat, ş opti, uitîndu-se repede spre fereastr .
Existenţ a mon arhiei depind e de asta. Da c s-ar afla, ne-ar
distru ge politic a din India, ca s nu mai spun despre ...
Henry îş i smulse bonet a de pe cap ş i începu s -l loveasc .
— Eş ti incorigibil! se r sti ea.
— Aş a mi s-a spus, r spunse el cu un zîmbet neruş inat. C

m port adesea foarte lipsit de respect.
—Aş a mi se pare ş i mie.
îş i puse mîinile în ş olduri din nou ş i reîncepu s m soare
camera.
— Ei bine, Dunford, avem o problem . Care-i planul t u?
— Planul meu?
—Ai un plan, nu-i aş a?

— Nu ş tiu absolut deloc la ce te referi.
— La somn, se r sti ea.
— Nu m-am gîndit, recunoscu el.
— Poftim? ţip Henry.
Apoi, dîndu-ş i seama c sunetul fusese prea puternic, coborî
glasul ş i ad ug :
— Nu putem s dormim amîndoi... acolo.
Ar t spre pat.
— Nu, oft el, gîndindu-se c era mort de oboseal şi c ,
dac tot nu putea s fac drago ste cu ea, lucru la care visase de
nenum rate ori în ultimele zile cu toate c ş tia c aş a ceva ar fi
fost imposib il, putea m car s doarm bine, pe o saltea moale.
Se uit spre un fotoliu mare, dintr-u n colţ al camerei. P rea
' al naibii de incomod, exac t genul de obie ct f cut ca s încurajeze
o postur core ct . Nu era prea comod nici la stat, dar mite la
somn. Oft din nou, de aceast dat mai tare.
— Presupun c aş putea s dorm pe fotoliu.

— Pe fotoliu?
El ar t spre piesa de mob ilier în chestiune.
— Patru picioare, o pern . Per total, un obiect folositor la casa
omului.
— Dar este... aici.
-Da.
—Aici o s fiu eu.
— Ş i asta e adev rat.
Ea îl privi de parc n-ar fi vorb it englezeş te.
— Nu putem s dormim amîndoi aici.
—Alternativa este s dorm la grajduri, ceea ce, te asigur, nu
doresc s fac. Deş i...
Arunc o privire spre fotoliu.
— Cel puţin acolo aş putea sta întins. Oricum, hangiul a spus
c grajduril e sînt ş i mai aglomerate decît hanul ş i, sincer, dup
experienţa pe care am avut-o la coteţul de porci, mirosul delicat

al animalelor mi-e pentru totdeauna gravat în memorie. Sau în
nas, mai bine spus. Gîndul la o noapte petrecut printre baligi de
cal este cu totul neatr g toare.
— Poate c tocmai au f cut curat acolo? spuse ea plin de
speranţ .
— Pe cai nu-i opreş te nimic s -ş i fac treaba în miezul nopţii.
închise ochii ş i cl tin din cap. Nici într-un milion de ani nu

ş i-ar fi imaginat c într-o bun zi va discuta despre excremente
de cal cu o doamn .
— Bine, spuse ea uitîndu-se f r convingere la fotoliu. Dar
trebuie s m schimb.
—Aş tept pe coridor.
Dunford îş i îndrept spatele ş i ieş i din camer , hot rîndu-se
c el era cel mai nobil, mai cav aler ş i, posibil, m ai prost b rbat
din toat Marea Britanie.
154 JULIA QUINN
Se spriji ni de peretel e de lîng uş ş i o auzi miş cîndu -se

în untru. încerc din r sputeri s nu se gîndeasc la semnificaţia
acelor sunete, dar desc operi c era imposibil. îş i desf cea

rochia... o l sa s cad de pe umeri. Apo i...
îş i muş c tare buza, sperînd ca durerea s -i alunge gînduriie
în direcţii mai cuviincioase. Nu funcţion .
Problema era c ş tia c ş i ea îl dorea pe el. Nu chiar în
acelaş i fel ş i sigur nu cu aceeaş i intensitate, dar d orinţa era acolo,
în ciuda gurii ei sarcastice, Henry nu ş tia nimic despre dragoste
ş i nu se pricepea s -ş i ascund privirea vis toare din momentele

în care se atingeau întîmpl tor. Iar s rutul...
Dunford gemu. Fusese perfect , r spunsese minunat, pîn
cînd el îş i pierduse st pînirea de sine ş i o speriase. Gîndindu-se
la acel moment, îi mulţum i lui Dumn ezeu c ea se speriase,
fiindc nu era sigur c el ar fi reuş it s se opreasc altfel.
Dar în ciuda setei pe care o simţea pentru ea, cu siguranţ
c nu intenţio na s o seduc . Voia s partic ipe la sezon ul de

baluri, aş a cum i se cuven ea. Voia s cuno asc alte femei de
vîrsta sa ş i s -ş i fac prietene, pentru prima dat în viaţa ei. Voia
s cunoasc niş te domni ş i s ... Se încrunt . Nu, hot rî cu o
exp resie resemn at , ca de copil c ruia i s-a spus c trebuie
neap rat s -ş i m nînce varza de Bruxelle s din farfurie, vo ia ca
ea s cunoasc niş te domni. Merita s aleag dintre cei mai de
seam burlaci englezi.

Dup aceea poate c viaţa lui avea s se întoa rc la normal.
Avea s -ş i viziteze amanta, lucru pe care trebuia neap rat s -l
fac , avea s joa ce c rţi cu priete nii lui, s mearg la un ş ir
nesfîrş it de petrecer i ş i s -ş i conti nue mult-invidiata viaţ de
burlac.
Era unul dintre puţinii oa meni, dintre cîţi cunoş tea, mulţumiţi
cfj adev rat de existen ţa lor. De ce naiba ar fi vrut s schimbe
ceva?
Uş a se deschise, iar chipul lui Henry ap ru din untru.
— Dunford? spuse ea încet. Am terminat. Acum poţi s intri.

El icni, nesigur dac sunetul se datora dorinţei î nfrînate sa u
pur ş i simplu oboseli i, ş i se ridic din locul în care st tea sprijinit

de perete, apoi intr din nou în înc pere. Henry st tea în picioare,
aproape de fereastr , cu halatul subţire ş i uzat strî ns în jurul
trupului.
— Te-am mai v zut în c maş de noapte, spuse el zîmbind
un surîs care spera s fie prietenos ş i neap rat platonic.
— Ş tiu, dar...
Ridic neputincioas din umeri.

— Vrei s aş tept pe hol cît te schimbi ş i tu?
— în c maş de noapte? Nu prea cred. Poate c eu te-am
v zut îmbr ca t aş a, dar cu siguranţ nu vreau s împa rt acest
privilegiu cu restul oaspeţilor acestui han.
— Da, sigur.
— Ş i mai ales nu cu dragonul acela b trîn Beresford ş i cu
descendenţii ei. Probabil c pleac la Londra pentru sezon ul de

baluri ş i n-ar ezita s spun întregii societ ţi c te-au v zut
umblînd pe jum tate dezbr cat printr-un han.
îş i trecu obosit mîna prin p r.
—Ar trebui s facem tot posibilul s -i evit m de dimineaţ .
Ea d du timid din cap.
— Cred c aş putea s închid ochii sau s m întorc cu
spatele.
Dunford se gîndi c probab il acela nu era cel mai bun
mome nt s -i spun c prefera s doarm gol. Ar fi fost totuş i
incomod s doarm îmbr cat. Poate în c maş a de noap te...
— Sau aş putea s m ascund sub cuvertur , spunea Henry.
Atunci ai avea parte de intimitate.
Dunford clipi, neîncre z tor ş i amuzat, cînd e a se ascunse în
pat, sub p turi, sem nînd cu un muş uroi mare.
— Cum e? întreb cu vocea înfundat .
156 JULIA QUINN
El încerc s se dezbrace , dar rîdea ş i umerii-i tremurau din

cauza asta.
— Perfect, Henry. E perfect.
— Spune-mi doar cînd eş ti gata! strig ea.
Dunford se dezbr c repede ş i îş i scoase c maş a de noapto
din valiz . Pentru o clip scurt , r mase gol, splendid, ş i un fior îl
travers tot trupul la vederea gr m joarei din pat. Trase adînc aer
în piept ş i se îmbr c în c maş a de noapte. „Nu acum."îş i spuse
aspru. „Nu acum şi nu cu fata asta. Merită mai mult. Merită să
facă singură alegeri.”
îş i leg strîns cordonul halatului la mijloc. Probabil c ar fi
treb uit s -ş i p streze lenjeria pe el, dar, la naiba cu toate, fotoliul
avea s fie suficient de incomod chiar ş i aş a. Trebuia doar s se
asig ure c halatul nu i se des f cea noaptea. S raca fat ar fi
leş inat probabil or icum la vederea unui b rbat gol. Dumnezeu ş tia
ce s-a r fi întîm plat dac vedea unul aprins, aş a cum el avea s
fie, f r îndoial , toat noaptea.
—Am terminat, vulpiţ , spuse. Poţi s ieş i de-acolo.
Hen ry scoas e capul d e sub aş ternut. Dunford sti nsese
lumîn rile, dar lumina lunii intra prin perdelele subţiri, iar ea îi
vede a bine silueta mare, masculin , al turi de fotoliu. Trase aer
în piept. Totul avea s fie în regul dac el nu-i zîmbea. Dac -i
zîmbea , era pierdut . îi trecu prin cap c probabil n-ar fi avut cum
s -l vad pe întuneric, d ar acele zîmbete ale lui erau atît de
deva statoa re încît tîn ra era convins c ar fi putut s le simt
forţa chiar ş i din spatele u nui perete de c r mid .
Se sprijini de perne ş i închise ochii, încercînd din r sputeri
s nu se gînd easc la el.
— Noapte bun , Hen.
— Noapte bun , Dun.
îl auzi chicotind la auzul alintului. „Doar să nu zîmbeşti”, se
rug ea. Nu crezu c el zîmbise. Ş i-ar fi dat seama din rîs dac
buzele lui s-ar fi extins în surîsul acela larg, ademenitor. Doar ca

ml fie sigur , deschis e ochii ş i se uit spre el.
Nu-i vede a expresia, dar era o scuz minuna t ca s se uite

In el. Dunford tocm ai se aş eza în fotoliul mare, încerc înd s
Urseasc o poziţie confortabil . Henry nu obse rvase înainte cît
de... cît de vertical era acesta. Dunford se miş c o dat , apoi din
nou ş i din nou. Probabil c îş i schimbase pozi ţia de dou sprezece
ori pîn cînd r mase în sfîrş it nemiş cat. Henry îş i muş c buza.
— Stai comod? întreb .
— Destul de comod.
Folosise acel ton anume, f r urm de sarcasm, pe care
oamenii îl folos esc atunci cînd încearc din r sputeri s conving
pe cineva de ceva ce este, evident , o minciun .
— Vai, spuse Henry.
Ce trebuia s fac ? S -l acuze c minţea? Se uit la tavan
timp de treizeci de secun de, apo i se hot rî. De ce nu?
— Minţi, spuse.
El oft .
-Da.
Henry se ridic în capul oaselor.
— Poate am putea... adic ... trebuie s putem face ceva.
— Ai vreo propunere? întreb el pe un ton destul de sec.
— Ei bine, trase ea de timp, eu nu am nevoie de toate p turile
astea.
— Nu c ldura e problema mea.
— Poate c ar fi bine s întinzi una pe jos ş i s faci un fel de
saltea.
— Nu-ţi face griji, Henry. M descurc.
Alt propoziţie mincinoas .
— Nu pot s stau aici ş i s m uit la tine cum nu te simţi bine,
rosti ea cu îngrijorare.
—Atunci închide ochii ş i dormi. N-o s vezi nimic.
158 JULIA QUINN
Henry se întinse la loc ş i reuş i s r mîn în acea poziţie un

minut întreg.
— Nu pot, izbucni, ridicîndu-se din nou în capul oaselor. Nu

pot ş i cu asta, basta.
— Ce nu poţi, Henry? întreb el, oftînd lung, chinuit.
— Nu pot s stau aici în timp ce ţie ţi-e incomod.
— Singurul loc în care mi-ar fi mai comod este patul.
Urm o pauz foarte lung , apoi:
— M descurc cu asta, dac ş i tu te descurci.
Dunford se gîndi c aveau accep ţiuni foarte diferite asupra

ideii de a te descurca.
—O s m aş ez la cap tul foarte, foarte îndep rtat, spuse
ea înce pînd s pun planul în aplicar e. Foarte îndep rtat.
în ciuda mai bunei sale judec ţi, Dunford se gîndi la idee.
Ridic privire a ş i se uit la Henry. Era atît de depa rte încî t un
picior îi ieş ea de sub cuvertur ş i aluneca jos, pe marginea
patului.
— Tu poţi s dormi în partea cealalt , spunea ea. Ş i r mîi la
margine.
— Henry...
— Dac ai de gînd s accepţi, acum e momentul, spuse ea
atît de repede înc ît întreaga f raz p ru un sing ur cuvînt foarte
lung. Cu siguranţ c într-o clip o s -mi revin în simţiri ş i o s
retrag propunerea.
Dunford se uit la locul gol de pe pat, apoi la trupul lui ş i la
erecţia enorm care-l decora. Apoi se uit la Henry. „Nu, nu face
asta!” Privirea i se mut repede la locul gol de pe pat. P rea
foarte, foarte comod. Atît de comod, de fapt, încît ar fi putut s se
relaxeze destul înc ît corpul s i se calmeze.
Se uit din nou la Henry. Nu inten ţiona se s fac asta, dar
privirea ascult comenzil e altei p rţi a lui, nu pe ale minţii. St tea
în capul oaselor ş i se uita la el. P rul des, drept ş i castaniu era
împletit într-o coad care lui i se p ru su rprinz tor de erotic .
Ochii ei, care ar fi trebuit s fie prea umb riţi ca s -i disting ,

«lii'iluceau argintiu în lumina lunii,
— Nu, rosti r guş it. Fotoliul sta e numai bun, mulţumesc.
—Dac ş tiu c o s stai incomod, n-o s pot s dorm.
Vorbise al naibii de asem n tor cu o domniţ la ananghie.
I lunford se cutremur . Nu rezistase niciodat tentaţiei s fac pe
moul. Se ridic încet ş i se apropie de partea goal a patului. Cît
do r u ar fi putut s fie?
Capito lul un spr ezece
Foarte, foarte r u. Foarte, foarte, foarte r u. O or mai tîrziu

Dunford era înc treaz, iar trupu l îi era tare ca o stingh ie de lemn
de team ca nu cumva s-o ating accidental pe Henry. Ba ma
mult, nu putea s stea în nici o alt poziţie decît pe spate, pentrt
c , atunc i cînd se întin sese pe o parte, la începu t, simţis e mirosu
ei pe pern .
Fir-a r ea s fie, nu putea s r mîn într-un loc? Ce motiv
avea s stea într-o parte a patului, apoi s se dea la o parte cs
s -i fac lui loc? Acum toate pernele miroseau a parfumul ei, acea
arom vag de l mîie care îi plutea mereu în jurul chipul ui. Ş
blestemata fetiş can se miş ca atît de mult în somn c nici m cai
statul pe spate nu-l ap ra complet.
„Nu respira pe na s”, îş i repeta într-una în min te. „Nu respira
pe nas".
Henry se rostogoli pe cealalt parte ş i oft încet.
„Astupă-ţi urechile. ”
Ea scoase un plesc it mic, amuzant, din buze, apoi se
rostogoli din nou.

„Nu e din cauza ei”,îi ş opti o p rticic din mintea sa. Probabil
c s-ar fi întîmp lat la fel cu oricare alt femeie.
„N-are rost să te chinuieşti”, r spunse restul minţii sale. „O
vrei pe Henry, şi o vrei tare de tot. ”
Dunford scrîş ni din dinţi ş i se rug s adoarm . Se rug din
tot sufletul. Ş i nu era un b rbat credincio s.
Lui Henry îi era cald. îi era cald, st tea pe moale ş i se simţea

mulţumit . Ba mai visa ş i foarte frumo s. Nu ş tia sigur despre ce
ora visul, dar, orice ar fi fost, îi d dea o senzaţie de pl cere

lunguroas . Se r suci în somn ş i oft mulţumit cînd mirosu l de
lemn cald ş i de coniac plutir pîn la ea. Era o arom minuna t .
Sem na cu parfumul lui Dunford. El mirosea întotde auna a lemn
cald ş i a coniac, ch iar ş i atunci cînd nu bea d eloc. Ce ciudat c
reuş ea una ca asta. Ce ciudat c mirosul lui era la ea în pat.
Henry deschise ochii. Ce ciudat c el era în patul ei.
Scoase u n sunet involun tar de spaim înainte s -ş i
amintea sc unde era, anume la un han, pe drumul spre Londra,
ş i c f cuse un lucru pe care nici o doamn de viţ nobil nu l-ar
li f cut vreodat . Se oferise s -ş i împart patul cu un domn.
Henry îş i muş c buza ş i se ridic în capul oaselor. Lui
Dunford p ruse s -i fie atît de greu! Sigur c nu era aş a mare
p cat s -l scu teasc de o noapte agitat , urmat de mai multe
zile cu dureri de s pate. Ş i doar nu o atinsese. La naiba, se gîndi
ea neelegant, nici nu era nevoie, aş a de mult c ldur emana,
de parc ar fi fost un furnal uman. Probabil c i-a rfi simţit c ldura
corpului ş i din cealalt parte a camerei.
Soarele începea s se ridice pe cer ş i întreaga înc pere era
sc ldat într-o lumin trandafirie . Henry se uit în jos, la b rbatul
care dormea al turi de ea. Spera din tot sufletul ca aceast
întreag aventur s nu-i distrug reputaţia înainte s reuş easc
s -ş i fac una, dar, dac se întîmp la asta.se gîndi cu umor sec,
atunci avea s fie de-a dreptul ironic, avînd în vedere c nu f cuse
nimic de care s se ruş ineze. în afar de faptul c -l dorea pe el,
bineînţeles.
Recuno ş tea în sinea ei acest lucru. Senzaţiile ciudate pe care
Dunford le trezea în ea erau dorinţ , pur ş i simplu. Chiar dac ş tia
c nu putea s dea curs sentimentelor, n-avea nici un rost s se
mint .
162 JULIA QUINN
Oricum, atîta sinceritate devenea dureroas . Ş tia c nu putoii

s -l aib . El nu o iubea ş i nici n-avea s o iubeasc vreodat . O
ducea la Londra ca s o m rite. Doar îi spusese asta.
Dac n-ar fi fost el atît de bine intenţionat!
Dac ar fi putut s îl urasc , i-ar fi fost mai uş or. Putea s fio
rea ca s -l conving s o lase s dispar din viaţa lui. Dac s-ar
fi purtat urît cu ea, atunci dorinţa ei cu siguranţ c s-ar fi topit ş l
ar fi disp rut.
Henry descoperea c iubirea ş i dorinţa erau, cel puţin pentru
ea, irevocabil împletite. Ş i o parte din motivul pentru care era atît
de înnebunit dup el era bun tatea lui ieş it din comun. Dac
ar fi fos t un b rbat mai neispr vit, nu ş i-ar fi asumat
responsabilitate a de tutore ş i n-ar fi insistat s-o duc la Londra,
ca s participe la cel puţin un sezon de baluri.
Ş i cu siguranţ n-ar fi f cut toate lucrurile pe care le f cea
pentru c dorea s o vad pe ea fericită. Evident, nu era uş or s -
I ur ş ti.
Ezitînd, Henry întinse mîna ş i d du la o parte o ş uviţ de p r

ş aten care-i c zuse lui Dunford deasupra sprîncenei. El spuse
încet ceva, pe un ton adormit, apoi c sc , iar Henry îş i retrase
repede mîna, temîndu- se c -l trezise.
Dunford c sc din nou, de aceast dat foarte tare, ş i
deschise len eş ochii.
— îmi pare r u c te-am trezit, spuse ea repede.
— Dormeam?
Ea d du aprobator din cap.
— Deci chiar exist un Dumnezeu, rosti el încet.
— Poftim?
— Spuneam o rug ciune de dimineaţ , drept mulţumire, rosti
el sec.
—Aha, rosti Henry, clipind surprins . Nu ş tiam c eş ti atît de
credincios.
— Nu sînt. Adic ...
Se opri ş i expir .
— E de-a mir rii ce-i poate face pe un om s descopere
religia.
— Sînt convins , murmur ea, neş tiind absolut deloc despre
ce vorbea el.
Dunford înto arse capul pe pern , ca s se uite la ea. Henry
ura foarte frumoas dimineaţa. Ş uviţe subţiri îi sc paser din
coada împ letit ş i f ceau onduleu ri largi în juru l chipulu i ei.
I umina blînd a dimine ţii p rea s transfo rme acele firiş oare
s lbatice de p r în aur curat. Drunford t rase adînc aer în piept ş i

se cutremur , dorindu -ş i din r sputeri ca trupul lui s nu
reacţioneze.
Acesta, bineînţeles, nu se supuse.
între timp, Henry îş i d duse seama c hainele ei erau pe
sp tarul unui scaun din cealalt parte a înc perii.
— M i s fie, rosti timid, ce situaţie stînjenitoare.
— Nici nu-ţi imaginezi.
— Eu... o s vreau s -mi iau hainele, ş i trebuie s m ridic
ca s fac asta.
-Da?
— Nu cred c e bine s m vezi în c maş de noapte, chiar
dac te-ai culc at cu mine asea r . Vai de mine, rosti pe un ton
înecat, n-a ieş it cum intenţionam. Voiam s spun c am dormit în
acelaş i pat, ceea ce cred c e apro ape la fel de r u.
Dunford se gîndi, destul de îndurera t, c diferenţa aproape
c nu conta în ochii societ ţii politicoase.
— Oricum, continu ea s vorbeasc , rostind cuvintele
aproape f r pauz între ele, nu pot s m ridic s -mi iau hainele,
iar halatul e puţin cam prea dep arte ca s -l apuc. Nu ş tiu cum se
face, dar aş a este, aş a c poate ar fi mai bine s te ridici tu primul,
fiindc te-am v zut deja ...
— Henry?
-Da?
164 JULIA QUINN
— Taci din gur .

— Vai.
Henry înc hise ochii, agon izînd. El nu voia decît s sten

nem iş cat sub cuvertur , toat ziua. Bine, nu era complot
adev rat. Ce-ş i dorea de fapt s fac o implica pe tîn ra de lîngrt
el, dar acel lucru n-avea s se întîmp le, aş a c alegea s r mînrt
ascuns. Din p cate, o anume parte a corpului s u nu voia deloc
s r mîn ascuns , iar el nu ş tia cum s se ridice primul f r s
o sperie atît de tare pe Henry încît aceasta s piard zece ani din
viaţ .
Tîn ra r mase nemiş cat o vreme, pîn cînd nu mai rezist .
— Dunford?
-Da?
Era de-a mir rii cum un singur cuvînt putea s transmit atîta
sentiment. Ş i nu unul prea pl cut.
— Ce ne facem?
El trase aer adînc în piept, probabil a dou zecea oar în acea

dimineaţ .
— Tu o s te ascunzi sub p turi, ca azi-noapte, iar eu o s
m îmbrac.
Ea se gr bi s -i asculte porunca. Du nford se ridic , gemînd
f r ruş ine, ş i traver s camer a pîn în locul unde îş i l sase
hainele.
— Valetul meu o s fac o criz de nervi, spuse pentru sine.

— Ce-ai zis? strig ea de sub cuvertur .
— Am spus, repet el mai tare, c valetul meu o s fac o
criz de nervi.
— Nu se poate, gemu ea, p rînd foarte chinuit .
El oft .
—Acum ce mai e, Hen?
—Ar trebui s -ţi poţi chema valetul. M simt îngrozitor.
— S nu, porunci el scurt.
— S nu, ce?
— S nu te simţi îngrozitor, aproape c se r sti el.

— Dar n-am ce face. O s ajungem la Londra ast zi, iar tu o
s vrei s fii preze ntabil în faţa priete nilor t i ş i... ş i a oricui
nltcuiva mai vrei tu ş i...
Cum se f cea, se întreb Dunford, c Henry reuş ea s
vorbeasc de parc ar fi fost irevoc abil r nit dac el nu profita
de prezenţa unui valet?
— Nu e ca ş i cum eu aş avea camerist , deci oricum hainele
mi-ar fi mototol ite, da r nu e nevoie s fie ş i ale tale la fel.
El oft .
— Motiv pentru care trebuie s te întorci în pat.
Aceea, se gîndi el, era o idee foarte proast :
— Gr beş te-te, spuse ea scurt.
Dunford spuse ce avea pe suflet:
— E o idee foarte proast , Hen.
—Ai încredere în mine.
El nu reuş i s se abţin ş i rîse scurt.
— Vino în pat ş i ascunde-te sub cuvertur , explic ea cu
r bdare. Eu o s m dau jos ş i o s m îmbrac, apoi o s cobo r
ş i o s -ţi chem valetul. O s fii foarte frumos.
Dunford se întoarse cu faţa spre movil a mare ş i vorb reaţ
de sub p turi.
— Frumos? repet el.

— Frumos, chipeş , cum vrei tu s ţi se spun .
I se spuse se de multe ori c era chipeş , i-o spuses er multe
femei, dar niciodat nu se simţise ma i bucuros decît se simţea în
acel moment.
— Bine, oft . Dac insiş ti...
Cîteva secun de mai tîrziu se aş ezas e la loc în pat, iar ea se
gr bea spre cap tul opus al camerei.
— S nu tragi cu ochiul, strig ea în timp ce-ş i tr gea rochia
peste cap.
166 JULIA QUINN
Era aceea ş i pe care o purtase ş i cu o zi înainte, dar o

aş ezase cu grij pe scaun ş i era mai puţin mototolit decît aceea
din valiz .
— Nici n-aş visa aş a ceva, minţi el pe un ton egal.
Cîteva clipe mai tîrziu, Henry rosti:
— M duc s -ţi chem valetul.
Dup aceea, Dunf ord auzi uş a închizîndu -se în urma ei.
Dup ce-l trimise pe Hasting sus, la st pînul lui, Henry intr

în sala de mese, sperînd s poat cere micul-dejun. Avea
sentim entul c n-ar fi trebu it s se afle acolo neînsoţit , dar nu
ş tia ce altceva s fac . Hangiul o v zu ş i se gr bi lîng ea. Tocmai
termina se de coma ndat cînd v zu cu coada ochiului o b trîn cu
p rul albastru. Femeia emana un aer incredibil de regal ş i de
superior. Ducesa moş tenitoare Beresford. E a trebuia s fie.
Dunford o avertizase s nu-i dea voie femeii aceleia s o vad ,
orice ar fi.
— în camera noastr , spuse Henry repede, chinuit. Am vrea
micul dejun în camer .
Apoi porni ca din puş c , rugîndu-se ca ducesa s nu o fi
v zut. Fugi în sus pe sc ri ş i d du buzna în camer , f r s se
gînde asc la cine ar fi putut s fie în untru. încet, cu oroare, îş i
d du seama c Dunford era numai pe jum tate îmbr cat.

— Vai de mine, rosti cu r suflarea t iat , uitîndu-se fix la
pieptul lui gol. îmi pare atît de r u!
— Henry, ce s-a întîmplat? întreb el repede, uitînd de spuma
de ras de pe obraz.
—Vai de mine. îmi pare r u. O s stau într-un colţ, cu spatele.
— Henry, pentru Dumnezeu, ce s-a întîmplat?
Ea îl privi cu ochii ei mari ş i argintii. Avea s se apropie , s o
ating , ş i nu purta nici m car c maş . Atunci îl observ , puţin cam
prea tîrziu, pe valetul lui Dunford.
— Cred c am intrat în camera greş it , invent în grab . A

mea e chi ar al turi. Am vrut do ar.. . am v zut-o pe duces ş i...
— Henry, rosti Dunford pe un ton incredibil de r bd tor, ce-ar
li s aş tepţi puţin afar ? Aproap e c am termin at aici.
Ea d du din cap ş i aproape c zbur pe coridor. Cîteva
minute dup aceea, u ş a se desch ise ş i în pragul ei ap ru
Dunford, ar tînd minunat. Inima lui Henry tres ri cu putere.
— Am comandat micul dejun, spuse ea repede. Ar trebui s
ajung imediat.
— Mulţumesc.
Observîndu-i disconfortul, Dunford ad ug :
— îmi cer scuze dac ş ederea noastr neconvenţional de
aici te-a tulburat în vreun fel.
— Vai, nu, spuse ea repede. Pe mine nu m-a tulburat. Doar
c ... Eu... E i bine, m-ai f cut s m gînd esc la reputaţie ş i alte
lucruri asem n toare.
—Aş a cum se ş i cuvine. M tem c Londra n-o s -ţi permit
la fel de mult libertate pe cît ţi-a oferit Cornwall-ul.
— Ş tiu asta, numai c ...
Se opri recunosc toare, v zîndu-l pe Hastings c se strecura
afar din camer . Dunford închis e uş a pe jum tate. Cînd Henry
continu , o f cu ş optind tare.
— Ştiuc n-ar fi trebu it s te v d f r c maş pe tine, oricît
de bine ai ar ta, pentru c m face s m simt ciudat, ş i n-ar
trebui s te încurajez dup ...
— Destul, rosti el pe un ton chinuit, ridicînd o mîn ca s se
apere de cuvintele ei nevinovate, dar erotice.
— Dar...
—Ai spus destul.
Henry d du din cap ş i p ş i la o parte, ca s -i permit
hangiului s intre cu micul dejun. Ea ş i Dunford privir în t cere
cum omul puse masa, apoi p r si camera. Du p ce se aş ez ,
Henry se uit la Dunford ş i spuse:
168 JULIA QUINN
— Tu îţi dai seama c ...

— Henry? o întrerupse el, speriat c ea avea s spun cevii
delicios de nepotrivit ş i convins c n-ave a s -ş i poat st pînl
reacţia.
-Da?
— M nînc -ţi omleta.
* * *
Dup multe ore ajunser la perife ria Londrei. Henry era cu

obrazul aproape lipit de fereastra tr surii, atît era de încîntat .
Dunford îi ar t cîte ceva, asigurînd-o c o s aib destul timp s
vad restul oraş ului. Avea de gînd s-o duc la plimbare imediat
ce angajau o camerist care s -i fie însoţito are. Pîn atunci, avea
s-o roage pe una dintre prietenele lui s-o însoţeasc .
Henry înghiţi în sec. Prietenele lui Dunford erau, f r îndoial ,
sofisticare ş i se îmbr cau dup ultima mod . Ea nu era decît o
provincial orfan . Avea sentimentul nepl cut c nu va ş ti ce s
fac la întîlnirea cu ele. Dumnezeu îi era marto r c avea s ş tie
cu atît mai puţin ce s spun .
Lucru deos ebit de nepl cut pentru o femeie care se mîndrea
cu faptu l c avea mereu replic la orice. în timp ce tr s ura lor
mergea spre Mayfair, casele deveneau din ce în ce mai
impun toare. Henry abia dac reuş ea s -ş i ţin gura închis în
timp ce se holba în jur. Pîn la urm se întoarse spre însoţit orul
ei ş i spuse:
— Te rog s nu-mi zici c nu locuieş ti într-una dintre vilele
astea.
— Nu locuiesc într-una dintre ele, r spunse el, zîmbindu-i din
colţul gurii.
Henry r sufl uş urat .
— Dar tu o s locuieş ti într-una dintre ele.
— Poftim?
— Doar nu credeai c putem s st m sub acelaş i acoperiş ,

nu?
—Adev rul e c nu m-am gîndit la asta.

— Sînt convins c o s poţi locui la una dintre prietenele mele.
Os te las la mine acas cît fac eu aranjam entele necesare
pontru tine.
Henry se simţi ca o geant de voiaj.
— N-o s deranjez?
— într-una dintre casele astea? întreb Dunford, ridicînd o
sprincean ş i f cînd semn cu mîna spre vilele opulente de pe

marginea drumului. Ai putea s locuieş ti acolo s pt mîni întregi
ş i s nu ş tie nimeni de tine.
— Cît de încurajator, murmur ea.
Dunford chicoti.
— Nu te teme, Hen. N-am nici o intenţie s te cazez la vreo
cotoro anţ sau la vreo b trîn nebun . îţi promit c o s -ţi plac
locul unde o s stai.

Vocea lui era atît de pl cut ş i de încrez toare înc ît Henry
nu avu de ales ş i îl crezu. Tr sura întoarse pe str ada Half Moon
ş i se opri în faţa unei vile de oraş . Dunford coborî , apoi o ajut pe
Henry s fac la fel.
—Aici locuiesc eu, spuse el surîzînd.
— E minunat ! exclam Henry, simţindu-se foarte uş urat s
constate c Dunford nu avea o cas prea impun toare.

— Nu este a mea. Eu doar o închiriez. Pare o prostie s
cumperi o cas cînd ai familie aici, în Londra.
— De ce nu locuieş ti acolo?
El ridic din umeri.
— Sînt prea leneş ca s m mut, cred. Probabil c aş a ar
trebui s fac. Casa a fos t rareori locuit de la moa rtea tatei
încoace.
Henry îi d du voie s o conduc într-un salon de oaspeţi
luminos ş i spaţios.
170 JULIA QUINN
— Dar sincer, Dunford, rosti ea, dac nimeni nu foloseş to

casa de aici, din Londra, n-ar fi normal s locuieş ti tu acolo? Asta
e o cas foarte frumoas ş i sînt sigur c e destul de scump . Al
putea s investeş ti toate acele fond uri...
Se opri cînd îş i d du seama c el rîdea.
— Vai, Hen, rosti Dunford, cu r suflarea t iat . S nu te
schimbi niciodat .
— S fii sigur c n-o s m schimb, rosti ea cu îndr zneal .
El o atinse cu degetul sub b rbie.
—A mai existat vreodat vreo femeie cu atîta simţ practic ca
tine, m întreb?
— Nici cei mai mulţi b rbaţi nu au atîta simţ practic, r spunse
ea, iar mie asta mi se pare o calitate.
—Aş a ş i este, dar legat de casa mea...
îi zîmbi în cel mai machiavelic fel cu putinţ , f cîndu-i inima
ş i mintea s ameţeasc de bucurie.
— La dou zeci ş i nou de ani prefer s nu locuiesc sub
privirea atent a p rinţilor. Ş i, apropo, e mai bine s nu discuţi
astfel de probleme cu doamnele din înalta societate. E un subiect
considera t nepotrivit.
—Atunci despre ce pot s vorbesc?
El r mase t cut o vreme.
— Nu ş tiu.
— Aş a cum nu ai ş tiut nici despre ce discut doamnele cînd
se retrag, dup cin . Probabil c e înfior tor de plicticos.
El ridic din umeri.
— Cum nu sînt doamn , n-am fost niciodat invitat s le
ascult conversaţiile. Dar, dac te intereseaz , poţi s-o întreb i pe
Belle. Probabil c o s v cunoaş teţi în dup -amiaz a asta.
— Cine este Belle?
— Belle? O foarte bun prieten de-ale mele.
Henry începu s simt o emoţie foarte, foarte asem n toare
cu gelozia.
— S-a m ritat de curînd. înainte era Belle Blydon, dar acum
n Belle Blackwood. Lady Blackwood, cre d c aş a ar trebui s -i
spun.Încercînd s ignore faptul c se simţea destul de uş urat s

nfle c aceast Belle era c s torit , Henry spuse:
— Ş i înainte era lady Belle Blydon, îmi imaginez?
—Aş a este, da.
Henry înghiţi în sec. Toţi aceş ti lorzi ş i toate aceste lady o
tulburau puţin.
— S nu te sperii de sîngele ei albastru, spuse Dunford

repede, gr bindu -se de ceala lt parte a înc per ii, spre o uş
închis .
Puse mîna pe clanţ ş i deschise.
— Belle este extrem de nepretenţioas . în plus, sînt sigur
c , doar cu puţin exerciţiu, ş i tu o s poţi s ţii capul sus printre
cei mai buni dintre noi.
— Sau cei mai r i, spuse Henry pentru sine. Dup cum cere
situaţia.
Dunford l s impresia c nu o auzise, deş i era posibil s o fi
auzit. Henry îl urm ri din privire în timp ce el intr în ceea ce p rea
s fie un birou. Se aplec deasupra unei mese ş i r sfoi repede
cîteva hîrtii. Curioas , Henry îl urm în u ntru, aş ezîndu-se c u
îndr zneal pe marginea biroului s u.
— Ce cauţi?
— Obr znic tur b g cioas .
Ea ridic din umeri.
— Doar ceva corespondenţ care s-a strîns cît am fost plecat.
Ş i cîteva invitaţii. Vreau s fiu atent la petrecerile l a care participi
iniţial.
— Ţ i-e team s nu te pun în vreo situaţie stînjenitoare?
El ridic brusc privirea, ia r pe chipul Iui se citi imediat
uş urarea cînd v zu c ea nu f cea decît s -l tachineze.
172 JULIA QUINN
— Unele dintre evenimentele înaltei societ ţi sînt incredibil do

plictisitoare. N-aş vrea s -ţi faci o impres ie proast din prima
s pt mîn . Asta, de exemplu, spuse ridicî nd o invitaţie alb ca

z pada. E la un spectacol de muzic .
— Mi-ar pl cea un astfel de spectacol, spuse Henry.
Plus c probabil n-ar fi fost nevoit s discute întreaga sear .
— Nu ş i dac este un spectacol al veriş oarelor Smythe-Smith,
spuse ei ap sat. Eu am mers la dou astfel de specta cole anul
trecut, ş i asta numai pentru c o iubesc pe mama. Cred c s-a
spus c , dup ce le-ai auzit pe draga de Philipa, Mary, Charlotte

ş i Eleanor c întînd din Mozart, ş tii exact cu m ar sun a cîntat d e o
turm de oi.
Cutre murîn du-se dezgustat, el mototoli invitaţia ş i o l s s
cad pe birou.
Henry v zu un coş mic, despre care b nu ia c era folosit
pentru hîrtiile care nu mai erau de folos, ridic invitaţia mototolit
ş i o arunc în untru. Cînd aceasta îş i atinse ţinta, ea scoase un

sune t slab de triumf, str îngîndu-ş i palmele ş i ridicînd braţele, într-
un gest victorios.
Dunford nu f cu decît s închid ochii ş i s clatine din cap.
— Vai de mine, spuse ea cu impertinenţ , doar nu te aş tepţi
s renunţ la obiceiurile mele neobr zate, nu?
— Presupun c nu.
Ş i, se gî ndi el c u un fior de mîndrie, nici nu voi a ca ea s

renunţe la ele.
O or mai tîrziu, Dunford era aş eza t în salonul l ui Belle

Blackwood ş i îi povestea despre pr otejat a sa neaş teptat .
— Ş i tu n-ai ş tiut c eş ti tutorele ei pîn cînd n-a ajuns
testa mentul lui Carlyle acolo, dup o s pt mîn ? întreb Belle
nevenind u-i s cread .
— N-am avut nici cea mai mic idee.

— Nu pot s m abţin ş i rîd, Dunford, la gîndui c tu eş ti
tutorele unei tinere domniş oare. Tu, în rol de ap r tor al virtuţii
feciorelnice? E un scenariu foarte greu de crezut.
— Nu sînt aş a un desfrînat încît s nu pot s ghidez o tîn r
domniş oar prin înalta societate, spuse el îndreptîndu-ş i spatele.
Ş i asta m aduce la dou subiecte. Primul, legat de expresia
„tîn r dom niş oar ”. Ei bine, Henry e puţin neobiş nuit . Ş i în al
doilea rînd, o s am nevoie de ajutorul t u ş i nu doa r de
susţine rea ta moral . Trebuie s -i g sesc o locuinţ , pentru c nu

poate s stea în casa mea de burlac.
— Foarte bine, spuse Belle f r s acorde prea mare
importan ţ subiectului. Sigur c o s o ajut, da r vreau s ş tiu de
ce e neobiş nuit . Ş i de ce i-ai spus Henry?
— E prescurtarea de la Henrietta, dar nu cred c i-a mai spus
cineva pe numele întreg de cînd a înv ţat ea s vorbeasc .
— Are ceva stil, rosti gînditoare Belle, dac ea se comport

ca atare.
— Nu m îndoiesc c ar putea, îns are înc nevoie de ceva
îndrumare. Nu a mai fost niciodat înainte la Londra, iar doamna
care se ocupa de ea a murit cînd Henry avea paisprezece ani.
Nimeni nu a înv ţat-o cum s fie o lady. Nu ş tie nimic despre
majoritate a obiceiurilor soci et ţii pol iticoase.
— Ei bine, dac este isteaţ , n-ar trebui s fie prea dificil, iar
dac tu o placi atît de mult, atunci cu siguranţ c mie n-o s -mi
displac deloc compania ei.
— Dimpotriv , sînt sigur c o s v înţelegeţi de minune.
Poate prea bine, chiar , spuse el cu un presen time nt de r u augur.
îi trecuser deodat prin minte imagini cu Belle ş i Henry ş i
Dumnezeu ş tia ce alte tinere domniş oare aliindu-se într-o coali ţie.
Nu se ş tia ce ar fi putu t obţine - sau dist ruge - dac lucrau
împreun . Nici un b rbat nu avea s fie în siguranţ .
174 JULIA QUINN
— Vai, nu încerca s m r neş ti cu expresia asta de b rbat

chinuit, spuse Belle. Povesteş te-mi, mai bin e, cîte ceva despre
Henry.
— Ce ai vrea s ş tii?
— Nu ş tiu. Cum arat ?
Dunford se gîndi puţin, întrebîndu-se de ce îi era atît de greu
s o descrie.
— Ei bine, are p rul ş aten, începu el. Mai mult ş aten, adic ,
fiindc are ş uviţe blonde. Nu chiar ş uviţe, dar cînd soarele arunc
asupra lui cîteva raze, într-un fel nimerit, pare destul de blond. Nu
ca al t u, dar... Nu ş tiu, nu tocmai ş aten.
Belle se str dui s nu sar pe mas ş i s danse ze de fericire,
dar, bun strateg cum era, îş i st pîni expresia, transformîn d-o într-
o masc a politeţii ş i interesului cînd întreb :
— Ş i ochii ei?
— Ochii? Sînt cenuş ii. De fapt, mai mult argintii decît cenuş ii.
Cred c majorit atea ar spune pur ş i simplu c sînt cenuş ii.
F cu o pauz .
— Argintii. Sînt argintii.
— Eş ti convins?
Dunford deschis e gura, preg tindu-se s spun c , probabil,
erau o combinaţie de cenuş iu ş i argintiu, cînd sesiz tonul glumeţ
din vocea lui Be lle ş i închise brusc gura.
Prietena lui îş i st pîni un zîmbet.
— M-aş bucura s locuiasc aici, sau ş i mai bine, acas la
p rinţii mei. Nimeni n-ar îndr zni s o resping dac ar avea
susţinerea mamei.
Dunford se ridic .
— Foarte bine. Cînd aş putea s o aduc?
— Cu cît mai curînd, cu atît mai bine, eu aş a zic. Nu vrem s
stea la tine nici un minut mai mult dec ît e nevoie. O s îi fac
mamei o vizit chiar acum ş i v aş tept ş i pe voi acolo.
— Excelent, rosti el scurt, f cînd o plec ciune scurt .
Belle îl privi ieş ind din camer , apoi îş i permise în sfîrş it s

r mîn cu gura c scat din cauza uluielii pe care o simţea dup
descrierea lui Henry, f cut de Dunford. Cele o mie de lire erau
ale ei. Aproape c simţea banii în palm .
Capitolul doisprezece
Mama lui Belle, aş a cum era de aş teptat, o lu pe Henry sub

aripa ei. Nu reuş i s -i spun , îns , pe numele de alint, ş i prefer
s o strige cu mai formalu l „He nrietta ”.
— Nu c n-aş fi de acord cu numele t u de alint, spuse
Caroline, dar pe soţul meu îl chea m ş i pe el Henry ş i e
deconce rtant s -l folosesc pentru o domniş oar atît de tîn r ca
tine.
Henry nu f cuse decît s zîmb easc ş i s -i spun c nu se
sup ra deloc. Trecuse atî ta vreme de cînd nu avusese parte de o
figur matern încît ar fi fost dispus s -i dea voie lui Caroline s-
o strige ş i Esmeralda î n cazu l în car e aceasta ş i-ar fi dor it aş a
ceva.
Henry nu se aş teptase s se simt bine la Londra, dar Belle
ş i mama ei nu o l sau deloc s fie sup rat . îi alinar tem erile cu
bun tatea lo r, îi nimicir nesig uranţa c u glume ş i veselie. Lu i
Henry îi era dor de viaţa ei de la Stannage Park, dar trebuia s
recunoasc , prietenii lui Dunford aducea u puţin fericire în viaţa
ei, fericire despre care nici nu-ş i d duse seama c -i lipsea. Uitase
ce însem na s ai o familie.
Caroline avea planuri m ari pentru noua ei protejat , ş i înc
din prima ei s pt mîn în oraş Henry f cuse vizite la croitoreas ,
la p l rier, apoi din nou la croitoreas , la libr rie, la croitoreas ,
la magazin ul de m nuş i ş i, desigur, din nou la croitorea s . Nu
doar o dat , Caroline scuturase din cap ş i declarase c ea era
prima domniş oar pe care o cunoş tea care s aib nevoie de
atîtea haine deodat . Mo tiv pentru care, se gîndi Henry chinuit ,
erau pentru a ş aptea oar la croitoreas în doa r o s pt m în .
Primele dou vizite fuseser pl cute, dar acum devenis er deja

obositoare.
— Cele mai multe dintre noi, îi spuse Caroline b tînd-o

prieteneş te pe min , încearc s fac asta treptat. în cazul t u,
Ins , n-am avut opţiu nea asta.
Henry zîmbi crispat drept r spuns, în timp ce Madame
l ambert înfig ea înc un ac în talia rochie i ei.
— Vai, Henry, rîse Belle. încearc s nu pari atît de chinuit .
Tîn ra cl tin din cap.
— Cred c mi-a dat sîngele de data asta.

Croitoreasa îş i st pîni indi gnarea, dar Caroline, mult-st imata
contes de Worth, îş i ascunse surîsul în spatele mîinii. Cînd
Henry plec s se schimbe, în came ra din spate, ea se întoarse
spre fiica ei ş i ş opti:
— Cred c -mi place fata asta.
— Eu sînt sigur c -mi place, r spunse Belle pe un ton ferm.
Ş i cred c ş i lui Dunford îi place.
— Doar nu vrei s spui c e interesat de ea?
Belle d du aprob ator din cap.
— Nu ş tiu dac el îş i d înc seama sau nu. Dac ş tie, atunci
cu siguran ţ c nu vrea s recunoasc .
Mama ei strînse din buze.
— E timpul ca tîn rul sta s se aş eze la casa lui.
—Am pus r m ş ag o mie de lire pe asta.
— Nu se poate!
— Ba da. Am f cut r m ş ag acum cîteva luni c o s se
însoare înainte de sfîrş itul anului.
— Ei bine, o s fie nevoie s ne asigur m c draga noastr
Henrietta înfloreş te ş i devine o adev rat zeiţ .
în ochii lui Caroline str luci luminiţa ş ireat a peţitoarei.
— Nu vreau ca singura mea fiic s piard aş a o sum mare
de bani.
178 JULIA QUINN
A doua zi, Henry lua micul-dejun al turi de conte ş i contes

cînd Belle veni în vizit , însoţit de soţul ei, lordul Blackw ood.
John era un b rbat chipeş , cu ochii c prui, calzi, ş i p rul întunecat
ş i des. în plus, observ Henry surprins , ş chiop ta.
— Deci dumneaei este domniş oara care a ţinut-o atît de
ocupat pe soţia mea în ultima s pt mîn , spuse el respectuos,
aple cîndu -se ş i s rutîndu-i m îna lui Henry.
Aceasta roş i, neobiş nuit cu un gest atît de curtenitor.
—V promit c o veţi avea înapoi curînd. Aproape c am
terminat studiile pre-debut în societate.
John se abţinu s rîd .
— Vai de mine. Ş i ce aţi înv ţat?
— Lucruri foarte importante, milord. D e exemplu, dac urc un
ş ir de trepte, trebuie s merg în urma domnului care m însoţeş te,
dar, dac eu cobor, el trebuie s fie în spatele meu.
—V asigur, rosti el reuş ind în mod uim itor s -ş i p streze
mina serioas , c acesta este un lucru foarte important de ş tiut.

— Sigur c da. Ş i oroarea este c eu am greş it în toţi aceş ti
ani, f r ca m car s ş tiu.
John reuş i s -ş i p streze expresi a nonş alant pe chip înc
niş te minute.
— Ş i greş eaţi la urcare sau la coborîre?
— Vai, la urcare, desigur. Vedeţi dumneavoastr , spuse ea
aplec îndu-s e cons pirativ înainte, eu sînt extrem de ner bd toare

ş i nu-mi pot imagina cum e s aş tept dup un domn dac vreau
s urc sc rile.
John izbucni în rîs.
— Belle, Caroline, cred c veţi avea mare succes cu
domn iş oara.
Henry se întoarse ş i-o îngh ionti pe Belle c u cotul.
—Ai observat c am folosit „extrem de”? N-a fost foarte uş or,
s ş tii. Ş i ţi-a pl cut cum am flirtat? îmi pare r u c a trebu it s -l
folose sc pe soţul t u, dar era singurul domn de pr in preajm .
Din cealalt parte a mesei se auzi o tuse scurt , zgomotoas .

Henry zîmbi nevin ova t ş i privirea îi zbur spre chipul tat lui lui
Belle.
— Vai, m iertaţi, lord Worth, dar nu pot s flirtez cu domnia
voastr . Lad y Worth m- ar ucide.
— Iar eu nu? întreb Belle privind-o amuzat cu ochii ei
albaş tri, str lucitor i.
— Nu. Tu eş ti mult prea bun .
— Ş i eu nu sînt? o tachin Caroline.
Henry deschis e gura, o închise, apoi o deschise din no u ş i
spuse:
— Cred c mi-am dat singur ş ah mat.
— Cum aş a?
Inima lui Henry tres lt la auzul vocii aceleia dure ros de
familiare. Dunford st tea în prag, extrao rdina r de chipeş în
pantalonii s i bej ş i cu haina verde.
— M-am gîndit s vin în vizit ca s aflu despre progresele
lui Henry, spuse el.
— Se descurc foarte bine, r spunse Caroline. Ş i ne bucur m
foarte mult s o avem aici. N-am mai r îs atît de mult de ani întregi.
Henry zîmbi poznaş .
— Sînt, ce-i drept, foarte amuzant .
John ş i contel e tuş ir amînd oi, proba bil ca s -ş i ascund
zîmbetele. Dunford , pe de alt parte, nu se obosi s -l mascheze
pe al lui.
— M întrebam ş i dac nu ţi-ar pl cea s mergi la plimbare
în dup -amiaza asta.
Henry se lumin .
— Mi-a pl cea asta mai mult decît orice.
Dup aceea stric efectul împ ung înd-o pe Belle din nou ş i
spunînd:
— Ai auzit? Am reuş it s folosesc „mai mult decît orice” . E o
expresie prosteasc , dar cred c încep în sfîrş it s vorbesc
precum o debutant .
180 JULIA QUINN
De aceast dat nimeni nu reuş i s -ş i ascund zîmbetul.

— Excelent, r spunse Dunford. Voi veni s te iau la ora douft
F cu un semn s curt din cap spre conte ş i contes , apoi
spuse c avea s g seasc sing ur drumul spre ieş ire.
—O s plec ş i eu tot acum, spuse John. Am multe de f cui
în dimineaţa asta.
O s rut pe creş tet pe soţia sa ş i-l urm pe Dunford afar
Belle ş i Henry se scuzar ş i se retraser în salon, unde voiau s
repete titlurile ş i regulile de politeţe pîn la masa de prînz. Henry
nu era absolut deloc încîntat de perspectiv .
— Ţ i-a pl cut soţul meu? întreb Belle dup ce se aş ezar .
— E încînt tor, Belle. Este, evident, un b rbat foarte blînd ş l
integru. Se citeş te în privirea lui. Eş ti foarte norocoas c îl ai.
Belle zîmbi ş i chiar roş i puţin.
— Ş tiu.
Henry îi zîmbi din colţul gurii.
— Ş i e foarte chipeş . Ş chiop tatul e fermec tor.

—Aş a mi se pare ş i mie. înainte îi era foarte ruş ine din cauza
asta, dar acum cred c abia dac -ş i mai d seama.
— A fost r nit în r zboi?
Belle d du aprobator din cap, iar expresia de pe chipul e i se
întunec .
— Da. E foarte norocos c a putut s -ş i p streze piciorul.
T cur amîndou un moment, apoi Henry spuse deodat :

— îmi aminteş te puţin de Dunford.
— De Dunford? întreb Belle, clipind surprins . Chiar crezi?
—Absolut. Acelaş i p r ş aten ş i ochi c prui, cu toate c , poate,
Dunford are p rul mai des. Ş i cred c umerii lui sînt ceva mai laţi.
— Chiar? întreb Belle, aplecîndu-se înainte, curioas .
— Da. Ş i ei e foarte chipeş , bineînţeles.
— Dunford? Sau soţul meu?
—Amîndoi, spuse Henry repede, dar...
Cuvintele i se pierdur . îş i d du seama c ar fi fost incredibil

dn nepoliticos s -i atrag atenţia lui Belle c Dunford era, evident,
c.el mai chipeş dintre ei doi.

Sigur, prietena ei ştia c soţul ei era, evident, cel mai chipeş ,
dar nimic pe acea lume n-a r fi putut s o bucure mai mult decît
(aptul c Henry era de acord. Zîmbi ş i scoas e un murm ur slab,
lncurajînd-o discre t pe Henry s continu e s vorbeasc .
— Ş i, ad ug aceasta, f cîndu-i pe plac, a fost foarte frumos
din partea soţului t u s te s rute de la revedere, deş i ş tiu c
înalta societate nu consider neap rat necesar acest gest.

Belle nici nu trebui s se uite la ea ca s -ş i dea seama c
Henry ş i-ar fi dorit ca Dunford s fi f cut la fel cu ea.
Cînd ceasul b tu ora dou , Henry trebu i s fie convins s

nu aş tepte în prag. Belle reuş i s o conving s stea jos, în salon,
ş i încerc s -i expli ce c majoritatea doamnelor ş i domniş oarelor
alegeau s r mîn sus ş i s -ş i lase vizitator ii s aş tepte cîteva
minute. Henry n-o ascult .
O parte din motivul pentru care se bucura atît de mult de
venirea lui Dunford era c înce puse s se aprec ieze mai mult, pe
sine ş i calit ţile sale ca femeie. Belle ş i familia ei p reau s o
plac foart e mult, ş i ea înţelegea c aceş tia erau oameni
respectaţi în înalta societate. Cu toate c lady Caroline, cu agitaţia
pe care o crea în jurul coafurii ş i haine lor ei, era foarte deranjan t ,
Henry încep use s spere c , poate, era totuş i frumoa s . Nu
r v ş itoare, ca Belle, al c rei p r blond ş i ai c rei ochi albaş tri
inspiraser sone te în rîndul celo r mai poeţi dintre l orzi, da r cu
siguran ţ nu cu totul nea tr g toare . Pe m sur ce stima ei de
sine creş tea, în minte îi încolţi ideea c , poate, avea o ş ans cît
de mic s -l fac pe Dunford s-o iubeas c . El o pl cea deja, aş a
c jum tate din b t lie era, cu siguranţ , deja cîş tigat . Poate c
182 JULIA QUINN
ar fi putut s concureze totuş i cu doamne le sofisticate din înalta

soc ietate. Nu era foarte sigur cum ar fi putut s aduc la
îndeplinire un astfel de miracol, dar ş tia c avea s fie nevoit s
petreac destul de mult timp în comp ania lui ca s progreseze
spre aces t scop.
De aceea, atunci cînd se uit la ceas ş i observ c se f cuse
ora dou , inima încep u s -i bat mai repede. Dunfor d sosi cu
dou minute mai tîrziu ş i le g si pe Belle ş i pe Henry studiind o
copie a c rţii „Nobilimea” , scris de Debrett, sau mai degrab o
g si pe Belle încercînd di n r sputeri s-o conving pe Henry s
studieze, ş i pe Henry încercîn d din r sputeri s arunce cartea pe
fereastr .
— V d c v simţiţi bine împreun , rosti Dunford t r g nat.
— Da, foarte mult, r spunse Belle, apucînd cartea înainte ca
Henry s reuş easc s-o arunce într-o scuip toare de anticariat.
— Foarte mult, milord, spuse ş i Henry. Am descoperit c ar fi
trebuit s -ţi spun „miiord”.
— Mi-ar pl cea mie s ş i vorbeş ti serios, spuse el pentru sine.
O astfel de obedienţ din partea ei ar fi fost o surpriz foarte
pl cut într-adev r.
— Nu baron sau baron Stannage, continu ea. Se pare c
nimeni n u foloseş te cuvîntul „baron” decît at unci cînd vorbeş te
despre cineva. Un titlu sîngeros ş i f r nici o noim , cred eu, dac
nimeni nu ş tie c -l ai.
— Henry, cred c ar fi bine s foloseş ti mai rar cuvîntul
„sîngeros” , se simţi Belle obligat s puncteze. Ş i toat lumea ş tie
c are titlul. De asta facem tot ce facem , ad u g ar tînd spre
carte.
— Ş tiu, r spunse Henry strîmbîndu-se. Ş i nu te teme, n-o s
spun „sîngero s” în public decît dac am o arter t iat ş i sînt în
pericol s sîngerez de moarte.
— Da, sta ar fi înc un lucru, spuse Belle.
— Ş tiu, ş tiu. Nu trebuie s vorbesc în public despre anatomie.
M tem c am fost crescut la o ferm , iar noi, cei din provinc ie,
nu sîntem atît de sensibili.
Dunford o lu de braţ ş i îi spuse lui Belle:

—Aş face bine s-o scot la plimbare înainte s ard casa din
cauza plictiselii.
Belle le ur amîndurora distracţie pl cut , apoi plecar , cu o
camerist în urma lor, la o distanţ respectab il de cîţiva metri.
— Foarte ciudat, ş opti Henry cînd ajunser la marginea pieţei
Grosvenor. M simt de parc m-ar urm ri cineva,
— O s te obiş nuieş ti.

Dunford t cu o clip .
— Chiar îţi place aici, la Londra?
Henry se gîndi puţin înain te s r spund .
— Ai avut dreptate în leg tur cu prietenii. O ador pe Belle,
iar lordul ş i lady Worth au fost foarte buni cu min e. Presupun c
nu ş tiam ce pierd r mînînd izolat la Stanna ge Park.
— Foarte bine, r spunse el b tînd-o pe mîna înm nuş at .

— Dar mi-e dor de Cornwall, spuse ea pe un ton melancolic.
Mai ales de aerul curat ş i de cîmpurile verzi .
— Ş i de Rufus, o tachin el.
— Ş i de Rufus.
— Dar te bucuri c ai venit?
Dunford se opri din plimbare. Nu-ş i d du seama, dar îş i ţinea
respiraţia, atît de importan t era pentru el ca r spunsul ei s fie

afirmativ.
— Da, spuse ea încet. Da, aş a cred.
El zîmbi blînd.
— Doar crezi?
— Mi-e fric , Dunford.
— De ce anume, Hen?
O privi fix, atent.
— Dac m fac de rîs? Dac fac vreo gaf ş i nu-mi dau
seama?
184 JULIA QUINN
— N-o s se întîmple asta, Hen.

— Dar s-ar putea. Ar fi atît de simplu!
— Hen, Caroline ş i Belle mi-au spus c faci mari progrese.

Ele ş tiu destul despre societate. Dac ele spun c eş ti preg tit
pentru debut, te asigu r c eş ti.
— M-au înv ţat atît de multe, Dunford! Ş tiu asta. Dar ş tiu ş i
c nu pot s m înveţe totul în numai dou s pt mîni. Ş i dac
greş esc...
Cuvin tele i se pierdur , iar ochii argintii str lucir , mari ş i
luminoş i, tem tori.

Dunford î ş i dorea c u ardoare s-o ia în braţe, s -ş i sprijine
b rbia de creş tetul ei ş i s o asigure c totul avea s fie bine, dar
erau într-o gr din public , aş a c se v zu nevo it s se
mulţum easc s -i spun :
— Ce-o s se întîmple dac greş eş ti, vulpiţ ? O s se
destrame lumea? O s cad Raiul peste noi? Cred c nu.
— Te rog s nu iei lucrurile în rîs, spuse ea cu buza de jos

tremurînd.
— Nu le iau în rîs, Hen. Am vrut doar...
— Ş tiu, îl întrerupse ea cu vocea tremurînd. Doar c ... ei bine,
ş tii deja c nu m prea pricep s fiu fat ş i, dac fac ceva greş it,
o s se reflecte nega tiv asupra t a. Iar lady Worth ş i Belle ş i
întreaga lor familie, toţi s-au purtat aş a de frumos cu mine...
— Henry, opreş te-te, o implor el. Nu ai decît s fii tu îns ţi.

Totul o s fie bine, promit.
Ea se uit în sus, la el. Dup un timp care p ru o eternitate,
d du aproba tor din cap.
— Dac tu spui. Am încredere în tine.
Dunford si mţi ceva din el tres ltînd, apoi aş ezîndu-se la locul
lui, cînd se uit în ochii ei argintii, adînci. Trupul i se leg n spre
trupul ei. Nu voia decît s -ş i treac degetul mare p este buzele ei
trandafirii, s le înc lze asc înain te s le s rute.
— Dunford?
Sunetul blînd al vocii ei îl trezi din reverie. începu repede s

mearg din nou, deodat atît de gr bit încît Henry se v zu nevoit
s alerge ca s ţin pasul cu el. Fir-ar s fie, blestem el în gînd.
Nu o adusese la Londra ca s continu e s o seduc .
— Ş i, cum ţi se potriveş te garderoba nou ? întreb deodat .
V d c porţi una dintre roch iile pe care le-am cump rat în
Cornwall.
Hen ry avu nevoie de o clip ca s r spun d , atît de
nedumerit era de schimbarea brusc de ritm.
— Foarte bine, r spunse. Madame Lambert face ultimele

modific ri. Majoritatea r ochiilo r ar trebui s fie gata la începutul
s pt mînii viitoare.
— Ş i studiile?
— Nu sînt sigur c poţi s le spui studii. Nu pare foarte greu
s memorezi rangul ş i ordinea titlurilor. Presupun c ar trebui s
ş tie cineva c fiii mai mici ai marchizilo r sînt mai jos ca rang decît
fiii cei mai mari ai conţilor, dar nu v d de ce e nevoie ca acea

persoa n s fiu eu.
Se forţ s zîmbeasc , sperînd s -l învesele asc din nou.
— Cu toate c s-ar putea s te intereseze c baronii sînt mai
sus în rang decît purt torul de cuvînt al Camerei Comu nelor, dar
nu, m tem, ş i mai sus decît fiii marchizilor, fie ei mai tineri sau
mai în vîrst .
— Dat fiind c eram cu un rang mai jos ş i cînd eram un simplu

„dom n” , r spunse e l, bucuros c discuţia revenise l a lucruri
banale, n-o s m torturez din cauza faptului c ei sînt înc ş i mai
sus ca mine, ca s zic aş a.
— Dar trebuie s adopţi un aer imperial, de lord, data viitoare
cînd te întîlneş ti cu purt torul de cuvînt al Camerei Comunelor , îl
înv ţ Henry, zîmbind.
— Fetiş can prostuţ .
— Ş tiu. Probabil c ar trebui s înv ţ s fiu mai serioas .
— Nu ş i cu mine, sper. Mie-mi placi aş a cum eş ti.
186 JULIA QUINN
Senzaţia aceea familiar , de bucurie, se întoars e în sufletul

lui Henry.
— Oricum, mai am cîteva lucruri de înv ţat, spuse ea

aruncîndu-i o privire cu coada ochiului.
— Ca de pild ?
— Belle spune c trebuie s înv ţ s flirtez.
— Sigur c Belle ţi-a spus aş a, rosti el pentru sine.
—Am exersat puţin pe soţul ei în dimineaţa asta.
— Ce ai f cut?
— Ei bine, nu asta a fost intenţia mea, spuse Henry repede.

Ş i sigur n-aş fi f cut asta dac n-ar fi fost absolut evident c omul
e foarte îndr gostit de Belie. Mi s-a p rut o alegere potrivit ca
s încerc s -mi m sor talentele.
— Stai departe de b rbaţii c s toriţi, rosti el aspru.
— Tu nu eş ti c s torit, observ ea.
— Ce naiba înseamn asta?
Henry se uit în vitrin a unei pr v lii pe lîng care treceau

înainte s r spund .
— Ei, nu ş tiu. Cred c înseamn c ar trebui s exersez cu
tine.
— Vorbeş ti serios?
— Haide, Dunford. Fii un prieten bun. Vrei s m înveţi cum
s flirtez?
— Eu aş spune c te descurci bine pe cont propriu, rosti el

pentru sine.
— Chiar crezi? întreb ea, iar pe chip i se citi încîntarea.
Trupul lui reacţion imediat la bucuria ei, iar Dunford îş i spuse
c nu era cazul s-o mai priveasc . Vreodat .
Dar Henry îl tr gea de mînec , nu-l l sa s o refuze, ş i se
ruga:
— Te rog, învaţ -m . Te rog!
— Ei, foarte bine, spuse el oftînd ş i ş tiind c era o idee absolut
nefericit .
— Splendid! De unde s începem?

— Azi e o zi minunat , spuse el, nereuş ind s pun nici un
pic de emoţie în cuvinte.

— Este, dar credeam c o s ne concentr m pe flirt.
El o privi, apoi îş i dori imediat s n-o fi f cut, fiindc de fiecare
dat cînd se uita la ea, ochii i se îndre ptau spre buzele ei.
— Majoritatea flirturilor, spuse el tr gînd cu greu aer în piept,
încep cu poiiteţuri benigne.
—Am înţeles. Bine. la-o de la început, dac vrei.
El respir adînc, apoi rosti sec:
—Ast zi este o zi minunat .
— Cu siguranţ ! Te face s -ţi fie dor s petreci timpul afar ,
nu g seş ti?
— Dar sîntem afar , Henry.
— M prefac c sîntem la un bal, explic ea. Am putea s
intr m în parc? Poate g sim o banc pe care s ne aş ez m.
Dunford porni t cut spre Green Park.
— Putem s-o lu m de la cap t?
— N-am f cut prea mari progrese pîn acum.
— Prostii! Cu siguranţ c o s reuş im dup ce începem. Aş a.
Tocmai spune am c ziua asta te face s -ţi doreş ti s petreci
timpul afar .
— Cu siguranţ , r spunse el laconic.
— Dunford, nu m ajuţi deloc.
Henry v zu o banc ş i se aş ez , f cîndu-i ş i lui loc al turi de
ea. Camerista ei se aş ez t cut sub un copac, la vreo zece metri
dep rtare.
— Nu vreau s te ajut. Nu vreau deloc s facem asta.
— Dar sînt sigur c înţelegi de ce e nevoie ca eu s ş tiu cum
s conve rsez cu domnii. Acum te rog s m ajuţi ş i s faci asta
din tot sufletul.
Dunford strînse din dinţi. Era nevoie ca Henry s înveţe s
nu insiste atît. Zîmbi pe jum tate, maliţios. Dac voia flirt, flirt avea
s primeasc .
188 JULIA QUINN
— Bine. Hai s-o lu m de la început.

Henry zîmbi încîntat .
— Eş ti frumoas cînd zîmbeş ti.
Inima ei se opri deodat . Tîn ra se trezi c nu mai reuş ea s
spun nimic.
— E nevoie de doi oameni pentru un flirt, s ş tii, spuse el lent.
O s se cread despre tine c eş ti cam simpl dac nu ai nimic
de spus.
— M-mulţumesc, milord, rosti ea, reg sindu-ş i curajul. Acesta
e cu ade v rat un compliment, venind din partea t a.
— Ş i asta ce, m rog, vrea s însemne?
— Cu siguranţ nu e un secret c eş ti un cunosc tor în ceea
ce le priveş te pe doamne, milord.
—Ai aplecat urechea la zvonurile despre mine.
— Ba deloc, dar nu am ce s fac dac din cauza
comp ortame ntului t u devii adesea subiect de discuţie.
— M scuzi? rosti el pe un ton rece.
— Aud c femeile se arunc la picioarele tale. M întreb de
ce nu te-ai însurat cu nici una dintre ele.
— Nu-i treaba ta s te întrebi despre asta, scumpete.
— N-am ce s fac, dac mintea mi se îndreapt într-acolo.
— Niciodată s nu laş i un b rbat s -ţi spun scumpete.
Lui Henry îi lu o clip ca s -ş i dea seama c el ieş ise din
rol.
— Dar erai doar tu, Dunford, rosti ea pe un ton exagerat de
împ ciuitor.
Cumva, Henry reuş ise s -l fac s se simt ca un b trîn firav,
bolnav de gut .
— Ş i eu sînt la fel de periculos ca oricare altul, rosti el aspru.
, — Pentru mine? Dar eş ti tutorele meu.
Dac n-a r fi fost în mijlocul unui parc public, Dunford ar fi
prins-o ş i i-ar fi ar tat exact cît de periculos putea s fie. Era
uimitor felul în care Henry reuş ea s -l provoace. Acum încerca
s -i fie tutorele înţelept, dar ferm, ş i imed iat dup aceea încerca
din r sputeri s se abţin ş i s nu o seduc .
— Bine, spuse ea tem toare, v zîndu-i expresia întunecat .
Ce zici de asta. Vai, domnu le, n-ar trebui s -mi spun eţi scumpete.
— E un început bun, dar, dac se întîmpl s ai un evantai în
mîn , te sf tuie sc insisten t s îl înţepi pe respectivu l în ochi cu
el.
Henry se simţi încura jat de nota de poses ivitate din glasul
lui.
— Se întîmpl ca tocmai acum s nu am un evantai. Ce s
fac dac domnul în chestiun e nu se supune avertisme ntului meu
verbal?
—Atunci e cazul s fugi în direcţia opus . Cît poţi de repede.
— Dar, de dragul discuţiei, s spunem c n-am pe unde s
fug. Sau poate sînt în mijlocul unei s li aglom erate de ba l ş i nu
vreau s fac scanda l. Dac tu ai flirta cu o tîn r domniş oar care
tocmai ţi-a spus s nu-i spui „sc umpete ”, ce ai face?
— l-aş respecta dorinţa ş i i-aş ura noapte bun , rosti el
înţepat.
— Ba nu! îl acuz Henry zîmbind poznaş . Eş ti un tic los ş i
jum tate, Dunford. Mi-a spus Belle.
— Belle vorbeş te prea mult, bomb ni el.
— Nu f cea decît s m avertizeze în leg tur cu domnii faţ
de care trebuie s fiu prev z toare . în plus, contin u ea ridicînd
delicat din umeri, cînd mi-a vorbit despre fustangii, tu ai fost primul
pe list .
— Ce amabil din partea ei.
— Sigur, tu eş ti tutorele meu, rosti ea cu un aer gînditor. Aş a
c dac sînt v zut cu tine ş i atît n-o s îmi fie distrus reputaţia.
E un mare noroc, pentru c -mi face pl cere comp ania ta.
— Aş spune, Henry, rosti el cu o încetineal intenţionat , pe
un ton egal, c nu ai nevoie de prea mult exerciţiu într-ale flirtului.
Ea zîmbi luminos.
190 JULIA QUINN
— O s consider c mi-ai f cut un compliment. înţeleg c eş ti

un maestru al seducţiei.
Cuvin tele ei îl enervar peste m sur .

— Oricum, continu ea, cred c eş ti prea optimist. Probabil
c -mi mai trebuie ceva exerciţiu. Ca s am destul încred ere în
mine cît s dau piept cu înalta soc ietate la primul meu bal, explic
ea, arborînd o expre sie cît se poate de sincer . Poate c ar trebui
s -i cer ajuto rul fratelui lui Belle. O s termine studiile la Oxford
curînd, aş a am înţeles, ş i o s revin la Londra pentru sezonul de
baluri.
Dunford era de p rere c Ned, fratele lui Belle, era puţin cam
la început, dar cla r pe cale s ajung un mare cuceritor. Ş i mai
era enerv antul fapt c tîn rul era exag erat de chipeş , fiindc
moş tenise aceiaş i ochi albaş tri uluitori ş i aceeaş i structur osoas
ca ş i Belle. Plus c avea s locuiasc , lucru ş i mai deranjant, sub
acelaş i acoper iş cu Henry.
— Nu, spuse Dunford pe un ton foarte sc zut ş i ameninţ tor,

nu cred c ar trebui s -ţi exersezi talentele feminine pe Ned.
— Crezi c ar fi mai bine s nu? întreb ea dezam git . Dar
mi se p rea aleg erea perfect .
—Ar fi foarte periculos pentru s n tatea ta.
— Ce înseamn asta? Nu-mi imaginez c fratele lui Belle mi-
ar face vreoda t vreun r u.
— Dar eu nu m-aş da înapoi de la asta.

— Nu? rosti ea cu r suflarea t iat . Ce mi-ai face?
— Dac ţie ţi se pare, se r sti el, c o s -ţi r spund la
întrebarea asta, atunci îţi lipseş te o doag , dac nu cumva ţi-ai
pierdut minţile cu totul.
Henry f cu ochii mari.
— Vai de mine.
— Vai de mine într-adev r. Vreau s m asculţi cu atenţie,
spuse el uitîndu-s e ameninţ tor în ochii ei. Trebuie s stai departe
de Ned Blydon, trebuie s stai depa rte de b rbaţii c s toriţi ş i
trebuie s stai depa rte de toţi fustangii de pe lista lui Belle.

— Inclusiv de tine?
— Sigur c nu, se r sti el. Eu sînt tutorele t u, fir-ar s fie!
închise gura cu un pocnet, abia venindu-i s cread c -ş i
pierduse cum p tul pîn într-atît înc ît s blesteme în faţa ei.
Henry, pe de alt parte, nu p ru s -i obse rve limbajul colorat.
— Departe de toţi fustangii?
— De toţi.
—Atunci pe cine aş putea s am în vedere ca viitor soţ?
Dunford desc hise gura cu intenţia s îi fac repede o list .
Spre surprin dere a lui, nu reuş i s g seas c nici m car un nume.
— Trebuie s existe cineva, îl îndemn ea.
El îi arun c o privire sup rat , gînd indu -se c i-ar fi pl cut
s -i ş tearg cu mîna expresia imposibil de vesel de pe chip. Sau
ş i mai bine, cu gura.
— Nu-mi spune c o s petrec tot sezonul doar în compania
ta.
Era dificil, da r Henry reuş i s -ş i ascund speranţ a din glas.
Dunford se ridic brusc, aproa pe tr gînd -o cu forţa dup el.
— O s g sim noi pe cineva. între timp, hai s mergem acas .
Nu f cuse r nici trei paş i cînd auzir pe cineva strigîndu-l pe
Dunford. Henry ridic privirea ş i v zu o femeie ext rem de bine
îmbr cat ş i extrem de frumoas , care se îndrepta în direcţia lor.
— O prieten de-ale tale? întreb ea.
— Lady Sarah-Jane Wolcott.
— O cucerire de-a ta?
— Nu, r spunse el arţ gos.
Henry m sur repede privirea de pr d tor a celeilalte femei.
— Dar i-ar pl cea s fie.
El se întoarse brusc spre ea.
— Ce ai spus?
Henry sc p datorit sosirii lui lady Wolcott. Dunford o salut
pe aceasta, apoi le f cu prezent rile.
192 JULIA QUINN
— O protejat ? ciripi lady Wolcott. Ce încînt tor.

„Încîntător?” voia Henry s întrebe, dar ţinu gura închis .
ating— Cît
îndu de Dunford
-i pe domestic din partea
pe braţ, ta,sugestiv,
destul de continu dup
nou-venita,
p rerea
lui Henry.
— Nu ş tiu dac domestic e cuvîntul, r spunse Dunford
politicos, dar cu siguranţ este o experie nţ nou .
— Sînt convins , spuse lady Wolcott umezindu-ş i buzele. Nu
e deloc stilul t u obiş nuit. De obicei primeş ti sarcini mai sportive,
mai masculine.
Henry era livid . Se mir c nu începu s ş uiere precum o
pisic enerva t . Pumnul i se strînse invo luntar, formînd gheare
cu care ar fi vrut s o zgîrie pe faţ pe femeia mai în vîrst .
— Nu v temeţi, lady Wolcott, r spunse Dunford, îmi g sesc
rolul de tutore ca fiind foarte inform ativ ş i cl ditor de caracter.
— Cl ditor de caracter? Prostii. Ce plicticos. O s te plictiseş ti
curînd. S -mi faci o vizit cînd se întîmpl asta. Sînt sigur c o
s g sim ceva mai distractiv de f cut împreun .
Dunford oft . în mod norma l ar fi fos t dispus s acce pte
oferta oarecum direct a lui Sarah-Jan e, dar cu Henry al turi simţi
deodat nevoia s se lase condus de princip ii morale mai înalte.
— Spune-mi, rosti ap sat, ce mai face lordul Wolcott?
— Pierde vremea prin Dorset. Ca de obicei. Nu e deloc
important aici, în Londra.
îi oferi lui Dunford un ultim zîmbet seduc tor, d du scurt din
cap spre Henry ş i plec .
— Aşa trebuie s m port? întreb tîn ra neve nindu-i s
cread .
— în nici un caz.
—Atunci...
— Fii tu îns ţi, spuse el scurt. Fii tu îns ţi ş i stai departe de...
— Ş tiu, ş tiu. S stau departe de b rbaţii însuraţi, de Ned
Blydon ş i de fustangii de or ice fel. D ar fii bun ş i spune-mi dac
mai trebuie s ad ug m pe cineva pe list .
Dunford f cu o grimas , iar Hen ry zîmbi tot drumul înapoi.
Capito lul tr eis pr ezece
O s pt mîn dup aceea, Henry trebuia s deb uteze în

societate. Caroline se hot rîse ca proteja ta ei s apar pentru
prima dat la balul anual Lindsworthy. Era o petre cere foa rte
mare, îi exp licas e ea lui Henry, aş a c , dac va avea parte d e
succes,
— Ş itoat
dac lumea va eş
voi fi un ş ti.ec lamentabil? întrebase Henry.
Caroline îi zîmbise înt r-un fel care spunea c nu are motive
de îngrijorare ş i rostise:
—Atunci o s poţi s te pierzi în mulţime.
Destul de logic, se gîndise Henry.
în seara balului, Belle veni s o ajute s se îmbrace. îi
aleseser o rochie din m tase alb , cusut cu aţ argintie.
— Eş ti foarte norocoas , ş tii? îi spuse ea în timp ce o ajuta,
al turi de o camerist , s îmbrace roc hia. Tinerel e domniş oare
trebuie s poarte alb, dar multora le vine oribil culoarea ast a.
— Ş i mie îmi vine oribil? întreb Henry repede, intrînd în
panic .
Voia s arate perfect. Cît se putea de perfect, cel puţin, cu
acele calit ţi pe care i le d duse Dumnezeu. Voia cu disperare
s -i arate lui Dunford c putea fi genul de feme ie pe care el s-o
doreasc al turi de el, acolo, la Londra. Trebuia s -i demonstreze,
lui ş i ei înseş i, c putea s fie mai mult decît o provincial crescut
la o ferm .
— Sigur c nu, spuse Belle încurajator. Eu ş i mama nu te-am
fi l sa t s cum peri rochia asta dac nu ţi-ar fi ven it încînt tor.
Veriş oara mea, Emma, a purtat viole t la debut, l-a ş ocat pe unii,
dar, dup cum a spus mama, albul o face pe Emma s par
galbe n la faţ . Mai bine s sfid m tradi ţia decît s semene cu o
oal de budinc .
194 JULIA QUINN
Henry d du aprobator din cap în timp ce Belle îi încholn

nasturii de la spatele rochiei. încerc s se r suceasc ş i s so
uite în oglind , dar Belle îi puse cu blîndeţe mîna pe um r,

spunînd:
— înc nu. Aş teapt s vezi tot efectul.
Camerista lui Belle, Mary, petrecu o or aranjî ndu-i cu grijii
p rul lui Henr y, ondu lîndu-l ş i tapîndu -l din loc în loc. Henry
aş tept , suportîn d cu greu suspan sul. Pîn la urm , Belle îi puso
o pereche de cercei cu diamante ş i un colier asortat la gît.
— Dar ale cui sînt bijuteriile? întreb Henry, surprins .
— Ale mele.
Imediat, ea ridic mîinile spre bijuterii, ca s le scoat .
— Vai, dar nu se poate.
Belle îi trase mîna la o parte.
— Ba sigur c se poate.
— Ş i dac le pierd?
— N-o s le pierzi.
— Dar dac , totuş i, le pierd? insist Henry.
— Atunci o s fie vina mea, pentru c ţi le-am împrumutat.
Acum taci din gur ş i uit -te la ce am f cut.
Belle zîmbi ş i o r suci cu faţa spre oglind . Henry r mase
mut de uimire. Pîn la urm reuş i s ş opteasc :
— Eu sînt?
Ochii p reau s -i str luceasc odat cu diamantele, i ar pe
chipul ei se citea expresia promisiunii inocente. Mary îi adunase
p rul des într-un coc elegant, franţuzesc, apoi îi scosese cîteva
ş uviţe care alunecau ondulate ş i poznaş e în jurul chipului e i. Acele
fire aveau o str lucire aurie în lumina lumîn rilor, dîn du-i un aer
aproape diafan.
—Ar ţi magic, spuse Belle cu un surîs.
Henry se ridic încet, înc neputînd s cread c reflecţia din
oglind era a ei. Ş ireturile argintii ale rochiei reflectau lumina cînd
se miş ca prin camer ş i str luceau ş i sclipeau, p rînd nu tocmai
m;ile, aproape prea preţioase ca s le atingi. Tîn ra respir adînc,

lncercînd s ţin sub control emo ţiile puternice care o
( uprinseser . Nu ş tiuse niciodat , nu visa se c ar fi putut s se

tilrnt frumoas . Ş i aş a se simţea. Precum o prinţes , precum o
/'m care avea toat lumea la picioa re. Putea s cuc erea sc
I ondra. Putea s pluteasc pe deasu pra duş umelelor, cu ş i mai
mult graţie decît femeile cu roţi în loc de picioare. Putea s rîd ,
s cînte ş i s danseze pîn în zori. Zîmbi ş i îş i strînse mîinile în
jurul taliei. Putea s fac orice.
Se gîndi c ar fi putut, chiar, s -l fac pe Dunford s se
îndr gosteasc de ea, ş i acela era cel mai tulbur tor gînd dintre
toate.
* * *
B rbatul din gîndu rile ei aş tepta în acel mom ent la parter,

al turi de soţul lui Belle, John, ş i împreun cu prieten ul lor bun,
Alexander Ridgely, ducele de Ashbourne.
— Spune-mi, rostea Alex, am estecînd whisky-ul dintr-un
pahar, cine este tîn ra asta pe care trebu ie s-o cuno sc disea r ?
Ş i cum ai reuş it s faci rost de o protejat , Dunford?
—A venit cu titlul. A fo st un ş oc mai mare decît baronia, ca s
fiu sincer. Mulţumesc c ai venit s m ajuţi. Henry nu a mai fost
în alt parte decît Cornwell de la zece ani, aş a c o însp imînt
ideea unui sezon de baluri la Londra.
Alex îş i imagin imediat o f ptur slab , reţinut , ş i oft .
— O s fac tot ce pot.
John îi surprin se expresia, zîmbi larg ş i spuse:
— O s -ţi plac fata asta, Alex. Garantez.
Ducele ridic o sprîncean .
— Vorbesc serios.
John decise s -i fac lui Henry cel mai mare compliment,
spunînd c -i amintea de Belle, dar apoi îş i aminti c vorbea cu un
b rbat la fel de îndr gos tit de soţia sa pe cît era ş i el de a lui.
196 JULIA QUINN
— Seam n destul de mult cu Emma, rosti John. Sînt sigur

c ele dou o s se înţeleag foarte bine.
— Te rog, spuse Dunford. Nu seam n deloc cu Emma.

— P cat pentru ea, atunci, r spunse Alex.
Dunford îi arunc o privire iritat .
— De ce nu ţi se pare c seam n cu Emma? întreb John
pe un ton nonş alant.
— Dac ai fi v zut-o în Cornwall, ai ş ti. Purta pantaloni tot
timpul ş i admini stra o ferm , pentr u Dumnezeu.
— Mi-e greu s -mi dau seama din tonul t u, spuse Alex, dac
încerci s -mi trezeş ti admiraţia pentru ea, sau dezgustul.
înc o privire urît din partea lui Dunford.
— Nu trebuie decît s -i zîmbeş ti aprobator ş i s dansezi cu
ea o dat sau de dou ori. Oricît mi-ar displ cea, socie tatea te
ador ş i nu m dau în l turi s m folose sc de poziţia ta ca s -i
asigur ei succesul.
— Oricum doreş ti, spuse Alex amabil, ignorînd comentariile
cau stice ale amiculu i s u. Cu toate c nu fac asta pentru tine.
Emma a zis c m omoar dac nu o ajut pe Belle cu noua ei
protejat .
— Ceea ce ar fi foarte bine s faci, rosti Belle cu îndr zneal ,
intrînd în camer în mijlocul unui nor de m tase albastr .
— Unde-i Henry? întreb Dunford.
—Aici.
Belle p ş i la o parte, ca s -i dea voie tinerei s intre. Toţi trei

b rbaţii se uitar spre domniş oara din prag, dar fiecare dintre ei
v zu altceva.
Alex v zu o tîn r atr g toare, cu o expresie remarcabil de
vie pe chip. John o v zu pe femeia pe care ajunsese s o plac
ş i s o admire foarte mult în ultima s pt mîn , ar tînd foarte
frumos ş i foarte matur în rochia ei nou ş i cu coafur a diferit .
Dunford v zu un înger.
— Doamne, Henry, rosti el cu r suflarea t iat , f cînd f r s
vrea un pas spre ea. Ce ţi s-a întîmplat?
Henry se schimb la faţ .

— Nu-ţi place? Belle a spus c ...
— Nu! izbucni el pe un ton neobiş nuit de direct, gr bindu-se

înainte ş i apucînd-o de mîini. Adic ba da! Ar ţi minunat.
— Eş ti sigur? Aş putea s m schimb...
— S nu schimbi nimic! rosti el aspru.
Ea îl privi, ş tiind c i se citeau emoţiile pe chip, dar neputînd
s le ascund . Pîn la urm , Belle îi întrerupse, rostind pe un ton
amuzat:
— Henry, trebuie s i te prezint v rului meu.
Henry clipi ş i se întoarse spre b rbatul cu ochi verzi ş i p r
închis la culoare, care st tea al turi de John. Era foarte
atr g tor,se gîndi ea imparţial, dar nici m car nu-l observ ase cînd
intrase în came r . Nu v zuse pe nimeni altcineva în afar de
Dunford.
— Domniş oar Henrietta Barrett, spuse Belle, ţi-l prezint pe
ducele de Ashbourne.
Alex îi s rut mîna.
— E o pl cere s te cunosc, domniş oar Barrett, spuse el
aruncîndu-i o privire r ut cioas lui Dunford, care, evident, tocmai
îş i d duse seama c se f cuse de rîs. Nu e o pl cere la fel de
mare cum a fost pentru amicul nostru Dunford, poate, dar e o
pl cere oricum.
în privirea lui Henry se citea amuzamentul, iar pe chip îi ap ru
un zîmbet larg.
— Te rog, spune-mi Henry, alteţ ...
— Toat lumea îmi spune aş a, încheie Dunford în locul ei.
Henry ridic neputincio as din umeri.
— E adev rat. Cu excepţia lui lady Worth.
— Henry, spuse Alex, testînd sunetul. Ţ i se potriveş te, cred.
Cu siguran ţ mai mult decît Henrietta.
apoi — Nu cred
îi zîmbi cu cîndrHenrietta
zneal , i iar
se Alex
potriveş
v zute într-o
cuiva,clip
r spunse
de ce ea,
se
îndr gostea Dunford atît de tare de ea.
198 JULIA QUINN
Avea spirit, ş i, cu toate c nu-ş i d duse înc seama, era

frumoas , aş a c Dunford n-avea nici o ş ans .
— Probabil c nu, spuse Alex. Soţia mea aş teapt primul

nostru copil peste dou luni. Trebuie s m asigu r c n-o s -i
spunem fetiţei Henrietta.
— Vai, da, spuse Henry deodat , de parc tocmai ş i-ar fi
amintit ceva important. Soţia t a este veriş oara lui Belle. Probabil
c e încînt toare.
Privirea lui Alex se îmblînzi.
— Da, aş a este. Sper s ai ocazia s-o întîlneş ti. Te-ar pl cea

foarte mult.
— Nici pe jum tate cît de mult aş pl cea-o eu pe ea, sînt
sigur , fiindc a ales bine m ritîndu-se cu dumneata.
Henry îi arunc o privire plin de îndr zneal lui Dunford.
— Vai, dar uit c am spus asta, alteţ . Dunford insist s nu
le vorb esc b rbaţilo r însuraţi.
Ca s -ş i ilustreze idee a, f cu un pas în spate. Ale x izbucni
în rîs.
—Ashbourne îţi este permis, rosti Dunford abia st pînindu-ş i
un icnet.
— Sper c nici eu nu sînt pe lista celor interziş i, ad ug John.
Henry se uit pe sub gene la tutorele ei stînjenit.
— Ş i John e permis, rosti el pe un ton ş i mai arţ gos.
— Felicit rile mele, Dunford, spuse Alex ş tergîndu-ş i lacrimile
de rîs. Prev d c domn iş oara o s aib un succes fulminant.
Peţitorii o s -ţi d rîme uş a.
Dac Dunford se bucur la auzul acestor cuvinte, emoţia nu
i se citi pe figur . Hen ry zîmbea fericit .
— Chiar crezi? M rturisesc c ş tiu foarte puţine despre
societate. Caroline mi-a spus c sînt adesea prea sincer .
— De asta, rosti Alex pe un ton foarte sigur, o s ai atît de
mult succes.
—Ar trebui s plec m, îi întrerupse Belle. Mama ş i Papa au

plecat deja spre bal ş i le-am spus c ajungem cur înd dup ei.
Mergem cu aceeaş i tr sur ? Cred c reuş im s înc pem.

— Eu ş i Henry o s mergem singuri, spuse Dunford pe un ton
calm, luînd-o de braţ. Vreau s discut cîteva lucruri cu ea înainte
s fie prezentat .
O conduse spre uş ş i ieş ir împreun . Probabil c era mai
bine s nu le vad zîmbetele i dentic amu zate prietenilor s i.
— Ce voiai s -mi spui? întreb Henry dup ce tr sura porni.
— Nimic, recunoscu el. M-am gîndit c poate ţi-ar pl cea

cîteva clipe de liniş te înainte s ajungem.
— Foarte frumos din partea ta, milord.
— Vai, pentru Dumnezeu, se strîmb el. Orice ai face, nu-mi
spune „milord”.
— Exersam, murmur ea.
Urm un moment de t cere, apoi el întreb :
—Ai emoţii?
— Puţin, recunoscu ea. Prietenii t i sînt minunaţi, îns , ş i m-
au ajutat s m relaxez.
— Foarte bine, rosti el, b tînd-o pe mîn cu un aer p rintesc.
Henry îi simţi c ldura prin m nuş i ş i îş i dori cu ardoare s
prelungea sc atingerea, dar nu ş tia cum s fac asta, aş a c
zîmbi poznaş , ca întotdeauna cînd emoţii puternice ajungeau pre a
aproape de suprafaţ . Apoi îl b tu ş i ea pe el pe mîn .

Dunford se aplec în spate, gîndindu -se c Henry era
extra ord inar de calm dac putea s -l tachine ze astfel chiar
înainte s debuteze în societate.
Ea se întoarse brusc înspre fereastr ş i se uit fix la Londra
care trece a repede pe lîng ei. El îi studie profilul, obse rvînd
curios c expresia poznaş din privirea ei disp ruse. Se preg tea
s o întrebe despre asta cînd ea îş i umezi buzele.
Inima lui Dunford tres lt violen t. Nu visas e niciod at c
Henry avea s se transform e în numai dou s pt mîni la Londra,
200 JULIA QUINN
c acea fat îndr zneaţ de la ţar avea s se transform e într-o

femeie atît de atr g toare, deş i la fel de îndr zneaţ . îş i dorea
s -i ating decolteul ş i s -ş i adînceasc degetel e în c ldura

minunat de dede subtul marginii rochiei ...
Se cutremur , dîndu-ş i seama c astfel de gînduri îi
conduce au corpul într- o direcţie incomo d . îi devenea dureros de
clar c începuse s ţin prea mult la Henry, ş i nu în felul în care
un tutore treb uie s ţin la cei care-i sînt în grij .
Ar fi fost atît de uş or s o seduc ! Ş tia c avea puterea s
fac asta ş i, cu toate c Henry se speriase ultima dat cînd se

apropiaser mai mult, nu credea c ea ar fi încercat s -l opreasc
din nou. Ar fi putut s o fac s se topeasc de pl cere. Nici n-ar
fi ş tiut ce i se întîmpla.
Se cutremu r din nou, de parc miş carea ar fi putut s -l
împiedice s se aplece spre bancheta de vizavi ş i s fac primul
pas spre ţelul s u. Nu o adu sese pe Henry la Londra ca s o
seduc . Dumne zeule mare, se gîndi amuzat, de cîte ori îş i

repetase acel refren în ultimele s pt mîni? Dar era adev rat, iar
ea avea dreptul s -i cunoasc pe toţi burlacii societ ţii londoneze.
Dunford trebuia s se retrag ş i s -i dea ei voie s cunoasc şi
alţi domni.
Din cauza politeţii sale exagerate. Viaţa ar fi fost mai simpl
dac onoarea nu s-ar fi ame stecat cînd venea vorba despre acea
fat . Henry se întoarse cu faţa la el, iar buzele i se desf cur uş or,
fiindc o speriase puţin expres ia întip rit pe chipul lui.
— S-a întîmplat ceva? întreb încet.
— Nu, r spunse el mai ap sat decît intenţiona.
— Eş ti sup rat pe mine.
— De ce aş fi sup rat? aproape c se r sti Dunford.
— Cu siguranţ îmi vorbeş ti de parc ai fi sup rat.
El oft .
— Sînt sup rat pe mine însumi.
— Cum aş a? întreb Henry cu o expresie îngrijorat pe chip.
Dunford blestem încet. Acum ce s -i spun ? „Sînt supărat

pentru că vreau să te seduc? Sînt supărat pentru că miroşi a
lămîie şi mor de curiozitate să aflu de ce? Sînt supărat pentru

că..."
— Nu trebuie s -mi spui nimic, rosti Henry, simţind c el nu
voia s -i împ rt ş easc emoţiile care-l încercau. D -mi voie doar
s te fac s te simţi mai bine.
Dunford simţi cum pantalonii îi deveneau prea strimţi numai
la acest gînd.
— S -ţi povestesc ce ni s-a întîmplat mie ş i lui Belle ieri? A

fost foarte amuzant. A fost... Nu, v d c nu vrei s ş tii.
— Nu-i adev rat, se forţ el s spun .
— Ei bine, am fost la „Pr v lia de Ceai” a lui Hardiman ş i...
Nu m asculţi.
— Ba da, o asigur el, chinuindu-se s adopte un aer mai
prietenos.
— Bine, spuse ea încet, m surîndu-l cu privirea. A intrat o

doamn , iar p rul ei era destul de verde...
Dunford nu coment nimic.
— Nu m asculţi! îl acuz ea.
— Ba da, începu el s protesteze.
îi v zu expresia b nuitoare ş i recunoscu, zîmbind b ieţeş te:
— Nu te ascultam.
Atunci ea îi surise, nu zîm betul ei obiş nuit, pe care el îl

cunoş tea atît de bine, ci un ul cu adev rat amuzat, lips it de
pref c torie ş i frumos. Dun ford era ca vr jit. Se aplec înainte,
f r s -ş i dea seama ce f cea.
— Vrei s m s ruţi, ş opti ea uluit .
El cl tin din cap.
— Ba da, insist ea. Ţ i se citeş te în ochi. Te uiţi la mine în
felul în care vreau eu mereu s m uit la tine, dar nu ş tiu cum,
ş i...
-Ş ş t.
202 JULIA QUINN
îş i puse un deget peste buzele ei.

— Nu m-ar deranja, ş opti ea din spatele degetului s u.
Dunford simţi cum sîngele i se încinge în vene. Henry era la

un centim etru distanţ , un vis î n m tase alb , ş i-i d dea
permisiun ea ei s o s rute. Permisiunea s fac lucrul pe care ş i-
I dorise cu ardoare...
îş i lu degetul de deasupra gurii ei, atingîndu-i buza de jos,
voluptuoas , în acelaş i timp.
— Te rog, ş opti ea.
—Asta nu înseamn nimic, murmur el.

Ea cl tin din cap.
— Nimic.
Dunford se aplec înainte ş i îi cuprinse obraji i în palme.
— O s te duci la bal ş i o s cunoş ti un domn amabil...
Ea d du repede din cap.
— Orice vrei tu.
— El o s te curteze... poate chiar o s v îndr gostiţi.

Ea nu r spunse. Era la distanţ de un fir de p r.
—Ş i o s tr iţi fericiţi pîn la adînci b trîneţi.
— Sper, spuse ea.
Dar cuvintele i se pierdur în s rutul lui atît plin de dor ş i de
tandre ţe încît ea crezu c o s explodeze de atîta iubire. O s rut
din nou ş i din nou, cu buzele moi ş i blînde, cu palmele cald e pe
obrajii e i. Henry îi rosti numele, iar el îş i strecur limba printre

buzele ei, neputînd s reziste tentaţiei.
Aceast nou intimitate rupse orice st vilar al st pînirii de
sine, iar ultimul lui gînd raţional fu c nu trebu ia s -i strice
coafura... Mîinile sale alunecar pe spatele ei ş i o strînse în braţe,
bucurînd u-se de c ldura trupului ei.
— Doamne, Henry, gemu. Vai, Hen.
Dunford o simţi cedînd ş i ştiu c era un netrebnic. Dac ar fi
fost oriunde altundeva în afar de o tr sur în miş care spre primul
bal al lui Henry, probabil c n-ar fi avut puterea s se opreasc ,
dar acolo era u... lisuse, nu putea s -i distrug reputaţia. Voia ca

ea s se simt minunat.
Nu-i trecu prin minte c ea se simţea deja minunat.
Trase cu greu aer în piept ş i îş i desprinse buzel e de deasupr a
buzelor ei, dar nu reuş i s ajung decît la obrazul lui Henry. Pielea
ei era atît de moale, atît de cald , încît nu rezist s nu o s rute
în sus, spre ureche. Pîn la urm reuş i s se desprind de ea,
urîndu-se pentru c profitase astfel. îş i puse mîinile pe umerii ei,
fiindc avea nevoie s-o ţin la distanţ , apoi îş i d du seam a c
orice fel de atingere a vea poten ţial foarte per iculos, aş a c -ş i lu
palmele ş i se mut de cealalt parte a banchetei pe care st tea.
Henry îş i atinse buzele, prea nevinov at ca s înţelea g c
dorinţa lui era ţinut în frîu numai cu un efort colosal. De ce se
mutase atît de departe? Ş tia c avusese dreptate s întrerup
s rutul. Ş tia c ar fi trebu it s -i mulţum easc pentru asta, dar n-
ar fi putu t s r mîn al turi de ea ş i cel puţin s o ţin de mîn ?
— Sigur n-a însemnat nimic, încerc ea s glumeasc , dar
vocea îi tremura.
— De dragul t u, ar fi bine s nu fi însemnat nimic.
Ce voia s spun ? Henry se blestem pentru c nu avea
curajul s întrebe.
— Probabil c ar t foarte r u, spuse în loc de asta, cu o voce
care suna spart chia r ş i pentru propriile urech i.
— P rul îţi st foarte bine, spuse el sec. Am avut grij s nu-
ţi stric coafura.
Faptul c el fuse se în stare s o s rute cu astfel de r ceal
detaş at o f cu s se simt de parc i-ar fi turnat cineva o g leat
de ap rece în cap.
— Nu, sigur c nu. N-ai vrea s -mi strici reputaţia înc din
prima sear .
Dimpotriv ,se gîndi el amuz at ş i trist în acelaş i timp, voia din
tot suflet ul s -i strice reputa ţia. Voia s îi strice reputa ţia înc o
dat ş i înc o dat . Voia s rîd de dreptatea poetic a situaţiei .
204 JULIA QUINN
Dup doi ani în care fugise el dup doam ne ş i dup o decad în

care fugiser ele dup el, fusese în sfîrş it r pus de o fetiş can
subţire, abia venit din Cornwall, pe care era legat de onoare s-o
protejeze.
Dumnezeule mare, ca tutore era aproape datoria lui sacr s
îi p streze puritatea ş i fecioria pentru viitorul soţ, pe care, din
întîmplare, tot el trebuia s-o ajute s -l g seasc .
Scutur capul, de parc ar fi înce rcat s -ş i aminteasc ferm
c acel incid ent nu trebuia s se mai repete.
Henry îi v zu gestul ş i se gîndi c era r spuns la remarca ei
disperat legat de reputaţie, iar sentim entul c fusese umilit o
f cu s spun :
— Nu, nu trebuie s fac nimic ca s -mi stric reputaţia, fiindc
s-a r putea s nu-mi mai g sesc un soţ, iar scopul nostru sta
este. Nu-i aş a?
Se uit la Dunford. El îi evita intenţio nat privirea ş i avea dinţii
strînş i atît de tare încît ea era convins c avea s ş i-i sparg .
Deci era sup rat. Foarte bine! Sup rarea era un termen prea
blînd pentru ceea ce simţea ea.
Rîse tare, apoi ad ug :
— Ş tiu c tu spui c pot s m întorc la Cornwall dac vreau,
dar ş tim amîndoi c acum nu se mai poate, aş a e?
Dunford se întoarse spre ea, dar el nu-i d du ocazia s
vorbeasc :
— Un sezon, spunea ea pe un ton din ce în ce mai ascuţit,

are doar un singur scop, anume s i se g seasc un soţ doamnei
în chestiune ş i astfel s îl ajute pe cel care o are în grij s scape
de ea. în acest caz, presupun c mîinile sînt ale tale, cu toate c
nu te pricepi prea bine s le ţii departe de mine.
— Henry, taci din gur , îi porunci el.
— Sigur, milord. O s tac. O domniş oar perfect , politicoas
ş i educat . N-aş vrea s fiu altfel dec ît o debutan t perfect .
Dumnezeu s ne apere dac -mi stric ş ansele la un soţ potrivit.
Mai ş tii, aş putea chiar s prind vreun viconte.
— Dac ai noroc, se r sti el.

Henry s e simţi ca ş i cum ar fi primit o palm . Ş tia c
principalul l ui scop era s o vad m ritat , dar durea s -l aud
spunînd asta.
— Poate c nici n-o s m m rit, spuse încercînd s
folosea sc un ton sfid tor, dar f r s reuş easc . Nu sînt obligat .
— Sper c nu ai de gînd s -ţi sabotezi intenţionat ş ansele la
o c s torie, numai ca s -mi faci mie în ciud .
Ea se crisp deodat .
— Te crezi prea special, Dunford. Am lucruri mai importante
de f cut dec ît s -ţi fac ţie în ciud .
— Ce noroc pe mine, spuse el lent, pe un ton leneş .
— Eş ti un nesuferit! se r sti ea. Nesuferit ş i... nesuferit!
— Ce vocabular bogat.
Henry se îmbujor de ruş ine ş i de furie.
— Eş ti un b rbat crud, Dunford. Un monstru! Nici nu ş tiu de
ce m-ai s rutat. Am f cu t ceva care s te fac s m ur ş ti? Ai
vrut s m pedeps eş ti?
„Nu, am vrut să mă pedepsesc pe mine însumi”, r spunse
mintea lui chinuit .
Expir cu greu ş i spuse:
— Nu te ur sc, Henry.
„Dar nici nu mă iubeşti”, îi vene a ei s strige. „Nu mă iubeşti
şi mă doare atît de tare.” Era chiar atît de îngrozitoare? Era ceva
în neregulă cu ea? Ceva ce-l f cea s-o umileasc s rutînd-o atît
de pasional, f r alt motiv decît c ... Doamne, nu se putea gîndi
la nici un motiv. Nu putea s fie mînat de acelaş i fel de pasiune
pe care o simţea ea . Fusese atît de rece ş i detaş at cînd vorbise
despre coafura ei!
Tres ri, dîndu-ş i seama deodat , umilit , c ochii îi înotau în
lacrimi. Se întoarse în grab ş i îş i ş terse lacrimile, f r s -i pese
c , probabil, pic turile s rate îi p tau materi alul fin al m nuş ilor.
— Doamne, Hen, spuse Dunford cu mil în glas. Nu...
206 JULIA QUINN
— Nu ce? izbucni ea. Nu plînge? Frumos din partea ta s -mi

ceri una ca asta!
îş i încruciş a braţele la piept ş i îş i folosi fiecare strop de voinţ

ca s usuce orice lacrim . Dup un minut, simţi c se întorsese
apro ape de norma l. Exact la timp, fiindc tr sura se opri, iar
Dunford spuse pe un ton sec:
—Am ajuns.
Henry nu voia decît s mearg acas . Acas , la Cornwall.
Capitolul 14
Henry ţinu capul sus cît Dunford o ajut s cob oare din
tr sur . Aproa pe c îş i simţi inima frîngîndu -se cînd mîna lui o
atinse p e a ei, dar înv ţa cum s -ş i ascund emoţiile. Dac
Dunford s-a r fi uitat spre ea, n-ar fi v zut decît o expresie calm ,
f r urm de furie sau durere, dar ş i f r urm de bucurie.

Tocmai cobo rîser cînd tr s ura fam iliei Blackwood sosi, în
urma lor. Henry se uit la John, care o ajut pe Belle s coboare.
Aceasta se gr bi al turi de ea, f r s mai aş tepte s coboare ş i
Alex.
— Ce s-a întîmplat? întreb , observînd tensiunea neobiş nuit
de pe chipul prietenei ei.
— Nimic, minţi Henry.

Dar Belle auzi tonul spart al vocii ei.
— Evident c s-a întîmplat ceva.
— E chiar un nimic. Sînt emoţionat , atîta tot.
Belle se îndoia c Henry ajunses e s fie atît de emo ţionat
pe drum ul aş a de scurt cu tr sura.. îi arunc o privire aspr lui
Dunford. El se r suci imediat ş i începu s le vorbeas c lui John
ş i lui Alex.
— Ce ţi-a f cut? întreb Belle furioas .
— Nimic!
— Dac e adev rat, spuse Belle privind-o ca ş i cum n-ar fi
crezut-o nici o clip , atunci tot ar fi bine s -ţi revii înainte s intr m.
—M simt bine, protest Henry. Nu cred c am mai fost
vreoda t atît de bine.
— Atunci fii mai puţin bine, spuse Belle, cuprinzîndu-i mîinile
cu o miş care gr bi t , ca o îmbr ţiş are. Henry, nu am v zut
nicio dat în ochii t i o privire atît de goal . îmi pare r u s -ţi spun
208 JULIA QUINN
asta, dar este adev rul. Nu are de ce s -ţi fie fric . Toat lumea
o s te adore. N-ai decît s intri acolo ş i s fii tu îns ţi.
F cu o pauz , apoi ad ug :
— Cu excepţia blestemelor.
Un zîmbet cam f r voie înflori pe buzele lui Henry.
— Ş i nu discuta despre ferm , ad ug Belle repede. Mai ales
nu despre porc.
Henry simţi cum str lucirea îi revine în privire.
— Vai, Belle, cît de mult te iubesc. Eş ti o prieten foarte bun .
— Mi-e uş or s -ţi fiu ţie prieten , r spunse aceasta,

strîngîndu-i c u afecţiune mî na. Eş ti preg tit ? Bine. Dunf ord ş i
Alex o s te escorteze amîndoi. Aş a o s ne asigur m c apariţia
ta face senzaţie. înain te s se înso are Alex, ei doi erau cei mai
doriţi burlaci din ţar .
— Dar Dunford nici m car nu avea titlu.
— Nu conta. Doamnele îl doreau oricum.
Henry înţelegea prea bine asta. Dar el nu o dorea pe ea. Cel
puţin nu perm anent. Un nou val de umilin ţ o cuprinse cînd se
uit la el. Simţi deodat o nevoie copleş itoare s -ş i dovede asc
sieş i c era demn de iubire, chia r dac Dunford nu era de
aceeaş i p rere. B rbia i se ridic puţin ş i un zîmb et str luci tor îi
ap ru pe buze.
— Sînt preg tit , Belle. O s m simt minunat.
Belle p ru puţin surprin s de vehemenţa subit a lui Henry.
— Atunci s mergem. Dunford! Alex! John! Sîntem gata s
intr m.
Cei trei domni întrerupser cam f r voie discuţia, iar Henry
se trezi între Dunford ş i Alex. Se simţea teribil de mic , pentru c
amîndoi erau înalţi ş i cu umerii laţi. Ş tia c avea s fie invidiat
de toate doamnele din sala de bal. Nu cunoscuse prea mulţi
domni din înalta societate, dar cu siguranţ c majoritatea dintre
ei nu aveau virilitatea celor trei din grupul în care era ea.
Intrar ş i aş teptar la rînd ca majordomul s le anunţe
sosirea. F r s -ş i dea seama, Flenry începu s se apropie tot

mai mult de Alex, retr gîndu -se de lîng Dunford. Pîn la urm ,
ducele se aplec ş i îi ş opti:
— Te simţi bine, Henry? Aproape c e rîndul nostru.
Ea se întoarse ş i-i zîmbi la fel de str lucitor pe cît îi surîse se
lui Belle mai devreme.
— M simt minunat, alteţ . Minunat. Am de gînd s cuceresc
toat Londra. înalta societate o s -mi cad ia picioare.

Dunford îi auzi cuvintele ş i se încord , tr gînd-o înapoi s pre
el.
— Fii atent la cum te porţi, Henry, îi ş opti t ios. N-ar fi frumos
s -ţi faci apariţia sprijinit doa r de braţul lui Ashb ourn e. Toat
lumea ş tie c îi este devo tat soţiei sale.
— Nu te teme, r spunse ea zîmbind nesincer. N-o s te fac
de rîs. Ş i promit c o s scapi de mine cît de curînd se poate. îmi
propun s am parte de duzini întregi de cereri în c s torie. Pîn
s pt mîna viitoare, dac se poate.
Alex avea idee ce se întîmpla, iar buzele îi tres rir într-un
început de zîmbet. Nu avea suficient onoare ca s nu se bucure
de caznele lui Dunford.
— Lordul ş i lady Blackwood! strig majordomul.
Lui Henry i se t ie r suflarea. Ei urmau. Alex o înghionti
prieteneş te.
— Zîmbeş te.
— Alteţa sa, ducele de Ashbourne! Lordul Stannage!
Domniş oara Henriet ta Barrett!
Mulţimea amuţi. Henry nu era atît de vanitoas încît s -ş i
imagineze c înalta societate îş i pierduse darul vorbirii datorit
frumuseţii ei incomparabi le, dar ş tia c toţi voiau neap rat s o
vad pe domniş oara care reuş ise s debuteze la braţul celor mai
doriţi b rbaţi din Marea Britanie.
Cei cinci prieteni se îndre ptar spre Caroline, asigu rîndu-i lui
Henry un ş i mai mare succes, declarînd public c influenta
contes de Worth o susţinea.
210 JULIA QUINN
în cîteva minute, Henry era înconjurat de tineri, toţi

ner bd tori s o cunoasc . B rbaţii erau curioş i s afle cine era
acea domniş oar ş i cum ajunsese ea s le atrag atenţia atît lui
Dunford cît ş i lui Ashbourne . înc nu se aflase c Dunford îi era
tutore. Femeile er au ş i mai curioase, din exact acelaş i motiv.
Henry rîse ş i flirt , tachin ş i str luci. Prin forţa voinţei reuş ise
s ş i-l scoat pe Dunford din minte. îş i imagin c fiecare b rbat
pe care-l cunoş tea era John sau Alex ş i c fiecare doamn era
Belle sau Caroline. în acest fel reuş i s se relaxeze ş i s fie ea
îns ş i, ş i odat ce f cu asta, toat lumea o pl cu imediat.
— E ca o gur de aer proasp t, declar lady Jersey, f r s -
i pese c spunea un cliş eu.
Dunford auzi comentariul ş i încerc s fie mîndru de protejata
sa, dar nu reuş i din cauza sentimentulu i enerv ant de posesivitate
pe care îl avea de fiecare dat cînd cîte un tîn r filfizon îi s ruta
mîna. Ş i asta nu era nimic în compara ţie cu fiorii de gelozie pe
care-i simţea de fiecare dat cînd ea îi zîmbea cîte unuia dintre
b rbaţii mai în vîrst ş i mai experim entaţi care se gr biser ş i ei

s o cunoasc .
în acel moment Caroline i-o prezenta contelui de Billington,
un b rbat pe care, în general, Du nford îl pl cea ş i îl respecta . Fir-
ar s fie, uite zîmbetul îndr zneţ pe care de obicei i-l oferea lui.
Dunford îş i propus e s nu-i mai vînd lui Billington preţiosul cal
arab pe care-l dorise toat prim vara.
— V d c protejata ta are foarte mare succes.

Dunford întoarse ca pul ş i d du cu och ii de lady Sarah- Jane
Wolcott.
— Lady Wolcott, spuse el înclinînd încet capul.
—Are mare succes.
— Da, aş a este.
— Cred c eş ti foarte mîndru.
Dunford reuş i s dea scurt din cap.
— Ce s spun, nu aş fi crezut. Nu c n-ar fi atr g toare, se
gr bi lady Wolc ott s adauge, dar nu are stilul obiş nuit.
Dunford o fix cu o privire ucig toare.

— Te referi la cum arat sau la personalitatea ei?
Sarah-Jane era fie prea nes buit , fie nu observase expresia

furioas din ochii lui.
—Amîndou , presupun. E destul de direct , nu g seş ti?
— Nu, se r sti el. Nu g sesc.
— Vai, rosti ea surîzînd discret. Ei bine, sînt sigur c toat
lumea o s -ş i dea curînd seama de asta.
îi zîmbi cam sup rat , apoi plec . Dunford întoarse din nou
capul spre Henry. Oare chiar era prea direct ? Avea rîsul acela
vibrant. Lui i se p ruse mereu un semn c ea era o persoan
vesel ş i pl cut , dar un altfel de b rba t ar fi putut s -l inter
preteze ca pe o invitaţie. Se aprop ie de Alex, ca s poat s-o
supravegheze mai bine.
între timp, Henry reuş ise s se conving c se distra de
minune. Toat lumea p rea s o considere atr g toare ş i isteaţ ,
ş i pentru cineva care îş i petrecuse aproape întreaga viaţ f r

prieteni, aceea era o situaţie cu adev rat special . Contele de
Billington îi d dea destul d e mult atenţie, iar ea înţele se din
privirile celorlalţi c de obicei acesta nu le curta pe debutantele
tinere. Lui Henry i se p rea atr g tor, pl cut, ş i începu s se
întrebe dac nu cumva ar fi putut s g seasc pe cineva al turi
de care s fie fericit , dac mai existau ş i alţii ca el. Poate chiar
el. P rea inteligent ş i, cu toate c avea p rul ş aten spre roş cat,
ochii lui calzi, c prui, îi aminteau de ai lui Dunford.
Nu, se gîndi ea. Aceea nu era o calitate. Pe de alt parte,
decise în spiritul corectitud inii, n-ar trebui s fie neap rat nici un
defect.
— C l riţi, domniş oar Barrett? întreba contele.
— Sigur, r spunse Henry. Am crescut la o ferm .
Belle tuş i.
— Serios? Nu am ş tiut.
— în Cornwall.
212 JULIA QUINN
Henry se hot rî s nu o mai chinuiasc pe Belle.

— Dar nu vreţi s ascultaţi poveş ti despre ferm . Probabil c
exist mii de ferme la fel. Dumneavoastr c l riţi?
Pusese ultima întrebare cu o privire poznaş . Toţi domnii
c l reau.
Billingotn chicoti.
— îmi faceţi pl cerea s -mi permiteţi s v escortez la o
plimbare c lare prin Hyde Park, cîndva?
— Vai, dar nu aş putea.
— Sînt distrus, domniş oar Barrett.
— Nici m car nu v ş tiu numele, continu Henry, iarzîm betul
îi lumin chipul. N-aş putea s stabilesc o întîlnire cu un b rbat
pe care-l cunosc doar drept „contele”. E foarte greu, eu fiind o
simpl domniş oar . Aş tremura tot timpul de team s nu v
ofensez.
De aceast dat , Billiongton rîse tare, apoi f cu o plec ciune.
— Charles Wycombe, domniş oar , la dispoziţia dumnea
voastr .
— Mi-ar face foarte mare pl cere s merg la o plimbare c lare
cu dum neavoastr , lord Billington.
—Adic eu m-am prezentat, iar dumneata intenţionezi s -mi
spui tot „lord Billington”?
Henry înclin capul într-o parte.
— Nu v cunosc prea bine, lord Billington. Ar fi nemaipomenit
de necuviincios din partea mea s v spun Charles, nu credeţi?
— Nu, spuse el zîmbind leneş . Nu cred.
Un sentiment de pl cere o înv lui, asem n tor, dar nu tocmai
acelaş i cu cel pe care-l simţea cînd îi zîmbea Dunford . Henry
decise c -i pl cea mai mult sentimentul din acel moment. Avea
parte de senzaţia aceea pl cut c era dorit , admirat , po ate
iubit , dar cu Billington reuş ea s p streze oarecare control. Cînd
Dunford alegea s -i zîmbeasc în felul acela special al lui, era ca
ş i cum ar fi c zut într-o cascad .
îl simţi în apropierea ei ş i se uit spre stînga. Era acolo, aş a

cum se aş teptase ş i ea, ş i d du scurt din cap spre ea, într-un gest
batjocoritor. Pentru o clip , tot trupul lui Henry reacţion , iar ea

uit s mai respire. Dup aceea mintea relu contro lul, iar tîn ra
se întoarse hot rît spre Billington.
— M bucur s v ş tiu numele, chiar dac nu intenţionez s -
I foloses c, spu se ea zîmbind numai pentru el. Mi-e greu s m
gîndesc la dumne avoastr ca la „con tele” .
—Asta înseamn c o s te gîndeş ti la mine ca la Charles?
Ea ridic delicat din umeri. în acel moment, Dunford se hot rî

s intervin . Billington parc era gata s o ia de mîn pe Henry,
s-o cond uc afar , în gr din , ş i s o s rute pîn uita de sine.
Dunford g sea senti mentul nep l cut de uş or de priceput. F cu
trei paş i mari ş i ajunse al turi de ea, apoi o lu de braţ cu un aer
de st pîn.
— Billington, spuse cu cît c ldur reuş i s adune, adic nu
prea mult .
— Dunford. înţeleg c tu eş ti responsabil de prezenţa creaturii
steia delicioase în mijlocul nobilimii.
Dunford d du afirmativ din cap.
— Sînt tutorele ei, da.
Orch estra cînt primul acord al unui vals. Dunford îş i l s
mîna s alune ce de-a lungul braţului lui Henry ş i s se opreasc
în jurul încheieturii ei. Billington mai f cu o plec ciune în direcţia

ei.
— îmi oferi pl cerea acestui dans, domniş oar Barrett?
Henry deschis e gura ca s r spund , dar Dunford se dovedi
mai rapid.
— Domniş oara Barrett mi-a promis deja acest dans mie.
— Da, desigur, ca tutore al ei.
Cuvintele contelui îl f cur pe Dunford s -ş i doreasc s -i
smulg m runtaiele cu mîinile goale. Ş i Billington îi era prieten.
Dunford strînse din dinţi ş i rezist impulsului s scoat un mîrîit.
214 JULIA QUINN
Ce naiba avea s fac atunci cînd b rbaţi care nu-i erau prieteni
aveau s înceap s-o curteze?
Henry se încrunt , iritat .
— Dar...
Dunford o strînse mai tare de încheie tur . Protestul ei mu ri
în faş .
— Mi-a f cut foarte mare pl cere s v cunosc, lord Billington,
spuse cu un entuzias m nepref cut. El d du scurt din cap.
— Mare pl cere, într-adev r.
Dunford se uit urît la ei.
— Ne scuzi.
începu s o conduc pe Henry spre ringul de dans.
— Poate c nu vreau s dansez cu tine, se r sti ea.
El ridic o sprînce an .
— Nu ai de ales.
-Pen tru un b rbat inter esa t s m dea dup altul cît mai
repede, te descurci destul de bine s -mi sperii peţitorii.

— Nu l-am speriat pe Billington. Crede-m c mîine dimineaţ
o s fie în prag la tine, cu flori într- o mîn ş i bom boa ne de
ciocolat în cealalt .
Henry zîmbi vis toare, mai mult ca s -l enerveze pe el. Cînd
ajunser la ringul de dans, îns , observ c orchestra începuse
un vals. Valsul era un dans înc nou, iar debutantelor nu le era
permis s valseze f r permisiunea matroane lor societ ţii. Henry

se opri cu înc p ţînare .
— Nu pot, spuse ea. N-am voie.
— S-a ocupat Caroline de asta, rosti el brusc.
— Eş ti convins?
— Dac nu începi s dansezi cu mine într-o secund , o s te
trag cu forţa în braţele mele ş i o s fac aş a o scen în cît ...
Henry îş i puse repede mîna pe um rul lui.
— Nu te înţeleg, Dunford, spuse ea cînd el începu s se
r suceasc pe ringul de dans.
— Nu? rosti el pe un ton întunecat.

Ea îl privi repede. Ce voia s spun ?
— Nu, rosti cu demnitate, pe un ton sc zut. Nu te înţeleg.

El o strînse ş i mai tare de încheietur , inca pab il s rezist e
tentaţiei trupulu i ei moaie sub atingerea sa. La naiba, nici el însuş i
nu se înţelegea pe sine în ultima vreme.
— De ce se uit toat lumea la noi? ş opti Henry.
— Pentru c , draga mea, tu eş ti o ş tire de ultim or .
Incomparabila sezonului. Sînt con vins c -ţi dai sea ma de asta.
Tonul ş i expres ia chipului s u o f cur s roş easc violent.

— Ai putea s încerci s fii puţin mai fericit pentru mine.
Credeam c scopul acestei excursii era s -mi dai o patin social .
Acum c o am, nu poţi s m mai suferi.
—Asta, spuse el, e foarte departe de a fi adev rat.
—Atunci de ce...
Cuvintele i se stinser . Nu ş tia cum s între be desp re ce
avea pe suflet.
Dunford simţi c discuţia se apropia de o zon periculo as
ş i încerc s scape.
— Se spune despre Billington, rosti scurt, c ar fi o partid
bun .
—Aproape la fel de bun ca tine? îl lu ea peste picior.
— Chiar mai bun , îmi imaginez. Dar te sf tuiesc s fii atent
în preajma iui. Nu e vreun dandy tîn r pe care s poţi tu s -l joci
pe degete.
— Exact de asta-mi place atît de mult.
Dunford o strînse iar de încheie tur .
— Dac -I tachinezi, s-ar putea s te trezeş ti c primeş ti ce ai
cerut.
Privirea ochilor ei cenuş ii deveni a spr .
— Nu îl tachinam ş i ş tii bine.
El ridic din umeri cu dispre ţ.
— Lumea vorbeş te deja.
216 JULIA QUINN
— Ba nu-i adev rat! Ş tiu c nu e aş a. Belle mi-ar fi spus covn

— Cînd s fi avut ocazia? înainte sau dup ce l-ai tachinai
pîn cînd a încerca t s te convin g s v spuneţi pe nume?
— Eş ti îngrozitor, Dunford. Nu ş tiu ce s-a întîmplat cu tine, dm
nu prea te mai plac.
Ce ciudat! Nici el nu prea se mai pl cea pe sine. Ş i se pl cu
ş i mai puţin cînd spuse:
— Am v zut cum te uiţi la el, Henry. Te-ai uitat ş i la mine aş a
ş i am ş tiut ce înseamn . înseamn c îl vrei, ş i nu doar ca premiu
matrimonial.
— Nemernicule, ş uier ea, încercînd s scape din braţele lui.
Strînsoarea lui Dunford deveni ca de fier.
—S nu cumva s -ţi treac prin minte s m laş i în mijlocul
ringului de dans.
— Te-aş l sa în iad dac aş putea.
— Sînt convins, rosti el pe un ton rece, ş i nu am nici o îndoial
c o s -l cunosc pe diavol la timpul cuven it, dar cît timp sînt aici,
pe acest p mînt, tu o s dan sez i cu mine ş i o s faci asta cu
zîmbetul pe buze.
— Zîmbetul, rosti ea aprins , nu face parte din înţelegerea
asta.
— Ce înţelegere, drag Hen.
Ea îi arunc o c ut tur urît .
— într-una din zilele astea, Dunford, o s fie nevoie s te

hot r ş ti dac m placi sau nu, pentru c , sincer, nu se poate s
te aş tepţi ca eu s -ţi anticip ez toate schim b rile astea de
dispoziţie. Acum eş ti cel mai amabil b rbat pe care-l cunos c,
imediat dup aceea devii diavolul însuş i.
—Amabil e un cuvînt atît de lipsit de personalitate.
— Nu mi-aş face griji prea mari din cauza lui acum, fiindc nu
acesta e adjectivu l pe care l-aş folosi ca s te descriu acum.
— Te asigur c nu mi-a dat palpitaţii.
— Spune-mi, Dunford, ce te face s te porţi atît de urît cu

mine din cînd în cînd? Mai devreme în seara asta ai fost atît de
minunat...
în privirea ei ap ru o urm de nostalgie.
—M-ai asigurat cu atîta bun tate c ar t cum trebuie.
El se gîndi amuzat ş i trist c ar ta mai mult decît cum trebuia.
Ş i aceea era r d cina problemei.
— M-ai f cut s m simt ca o prinţes , ca un înger. Ş i acum...
— Ş i acum, ce? întreb el pe un ton sc zut.
Ea îl privi direct în ochi.

— Acum încerci s m faci s m simt ca o femeie de
moravuri uş oare.
Dunford simţi c primise un pumn în stomac, dar se bucur
de durere. Nu merita altceva.
— Asta, Hen, spuse într-un final, e din cauza agoniei unei
dorinţe neîmplinite.
Ea pierdu un pas din vals.

— Poftim?
— M-ai auzit. Nu se poate s nu fi observat c te doresc.
Henry roş i, apoi înghiţi în sec, tulburat , întrebîndu-s e dac
era posibil ca emoţiile ei s nu fi fost observa te de ceilalţi cinci
sute de invitaţi la bal.
— Exist o diferenţ între a dori ş i a iubi, milord, iar eu nu pot
s o accept pe una f r cealalt .

— Cum doreş ti.
Muzica se opri, aş a c Dunford f cu o plec ciune scurt , dar
înainte ca Henry s apuce s reacţioneze, el disp ru în mulţime.
Condus de instinct, e a îş i f cu loc prin sal , încerc înd s
g sea sc o sal de baie unde s aib cîteva mom ente de
intimitate ş i s -ş i reg seasc echilibrul. O opri Belle, îns , care îi
spuse c voia s o prezinte cîtorva persoane.
— Poate aş tepta cîteva minute? Am nevoie s merg la
toalet . Cred c mi-am sfîş iat puţin rochia.
218 JULIA QUINN
Belle ş tia exact cu cine dansase Henr y ş i ghici c se

întîmplase ceva.
— Merg ş i eu cu tine, declar spre consternarea soţului ei,
care simţi nevoia s -l întrebe pe Alex de ce doamnele aveau
tendin ţa s mearg la toalet în perechi.
Ducele ridic din umeri.
— Ă sta este unul dintre marile mistere ale vieţii, cred. Eu,
unul, m tem de moarte s aflu exact ce se petrece în camerele
astea.
— Acolo se p streaz b utura de cea mai bun calitate,
spuse Bell e cu îndr zneal .
— Atunci aş a se explic . Apropo, l-aţi v zut cumva pe
Dunford? Voiam s -l întreb ceva.
Se întoarse c tre Henry.
— Nu ai dansat cu el adineauri?
— Nu am nici cea mai vag idee unde este.
Belle zîmbi crispat.
— Ne vedem mai tîrziu, Alex, John.
Se uit la prietena ei.
— Vino dup mine. Ş tiu eu drumul.
îş i f cu loc pe marginea s lii de bal cu o vitez remarcabil ,
oprindu-se numai ca s ia dou pahare de ş ampanie de pe o tav .
— Poftim, spuse întinzîndu-i-l pe unul dintre ele lui Henry. S-
ar putea s avem nevoie de astea.
— în sala de baie?
—F r b rbaţi în jur? E locul perfect pentru un toast.
—Trebuie s -ţi m rturisesc c nu prea am poft de s rb torit.
— Aş a m-am gîndit ş i eu, dar ceva de b ut s-ar putea s te
fac s te simţi mai bine.
Cotir pe un coridor, iar Hen ry o urm pe Belle într-o
înc pere mic , luminat de jum tate de duzin de lumîn ri. O
oglind mare acoperea unul dintre pereţi. Belle închise uş a ş i
r suci cheia în broasc .
—Acum, spuse scurt, te rog s -mi zici ce s-a întîmplat.

-N i . ..
— Ş i s nu spui c nimic, pentru c n-o s te cred.
-Belle...
— Ai putea foarte bine s -mi spui, fiindc sînt cumplit de
b g cioas ş i aflu întotdea una despre ce e vorba, mai devreme
sau mai tîrziu. Dac nu m crezi, poţi s -i întrebi pe cei din familia
mea. Ei sînt primii care s confirme .
— Sînt doar emoţii din cauza petrecerii, îţi spun.
— E din cauza lui Dunford.
Henry se uit în alt parte.
— Mi-e destul de d a r c eş ti mai mult decît pe jum tate
îndr gostit de el, spuse Belle direct, aş a c ai putea foarte bine
s fii sincer .
Henry întoarse capul înapoi spre ea.
— Ş tie toat lumea? întreb într-o ş oapt care era undeva
între teroare ş i umilinţ .
— Nu, nu cred, minţi Belle. Ş i chiar dac ar ş ti, sînt sigur c
ar fi al turi de tine.
— Nu are rost. El nu m vrea.
Belle ridic din sprînc ene . V zuse felul în care o privea
Dunford pe Henry cînd credea c nimeni nu-l observ .
— Ba cred c te vrea.
—Adic nu... nu m iubeş te, se bîlbîi Henry.
— Nici la întrebarea asta nu avem un r spuns sigur, spuse
Belle cu o expresie gîn ditoare pe chip. Te-a s rutat?
Henry roş i, ceea ce era mai mult decît un r spuns.
—Aş adar, te-a s rutat. Aş a credeam ş i eu. E un semn foarte
bun.
— Nu prea cred.
Henry se uit spre podea. Ea ş i Belle devenise r foarte bune
prietene în ultimele dou s pt mîni, dar nu vorbiser niciodat
chiar atît de deschis.
220 JULIA QUINN
— El, ei bine...
— Ce-a f cut? o îndemn Belle s spun mai departe.
— P rea foarte controlat dup ce m-a s rutat. Plus c s-a
mutat tocm ai în cel lalt cap t al tr surii, de parc n-ar fi vrut s
aib de-a face cu mine. Nici m car nu m-a ţinut de mîn .
Belle avea mai mult experienţ decît Henry ş i înţelese
imediat c Dunford se temea ca nu cumva s -ş i piard st pînirea
de sine. Nu era cu totul sigur de ce încerca el s fie atît de
onorabil. Orice prost vedea c ei doi erau un cuplu perfect. O mic
indiscreţie înainte d e c s torie p utea fi foarte uş or trecut cu
vederea.
— B rbaţii, declar ea într-un sfîrş it, luînd o înghiţitur din
ş ampanie, pot s fie idioţi uneori.
— Poftim?
— Nu ş tiu de ce oamenii insist s cread c femeile sînt
inferioare cînd e destul de clar c b rbaţii au minţi mai slabe decît
noi.
Henry o privi f r s priceap .
— Gîndeş te-te la asta: Alex a încercat s se conving pe sine
c nu era îndr gostit de veriş oara mea numai pentru c i se p rea
lui c nu vrea s se însoare. Iar John, ei bine, el a fost ş i mai netot,
a încercat s m îndep rteze pentru c -i intrase în cap c un lucru
din trecutul lui îl f cea s fie nedemn de mine. Evident, Dunford

are un motiv la fel de prostesc ca s încerce s te ţin la distanţ .
— Dar de ce?
— Dac aş ş ti, probabil c aş fi prim-ministru. Femeia care o
s -i înţeleag într-un final pe b rbaţi o s conduc lumea, ţine
minte ce-ţi spun. Doar dac nu cumva...
— Dac nu cumva, ce?
— Nu se poate s fie vorba despre r m ş ag.
— Ce r m ş ag?
— Acum cîteva luni am pus pariu cu Dunford c are s se

însoare în nu mai mult de un an.
Se uit cu p rere de r u la Henry.

— Chiar aş a?
Belle înghiţi în sec.
— Cred c am spus c o s fie legat, cu ghiuleaua de picior
ş i fericit din cauza ast a.
— M face s suf r atît din cauza unui pariu?
Henry ridic mult tonul la ultimul cuvînt.
— S-ar putea s nu fie vorba despre asta, spuse Belle

repede, dî ndu -ş i seama c lucrurile nu st teau mai bine acum.
— Mi-ar pl cea s pot s -i frîng gîtul.
Henry încheie propoziţia dînd peste cap restul paharului de
ş ampanie.
— încearc s nu faci asta aici, la bal.
Henry se ridic ş i îş i puse mîinile în ş olduri.
— Nu te teme, n-aş vrea s -i dau satisfacţia s ş tie c îmi

pas de el.
Belle îş i muş c tulburat buza de jos ş i se uit la prietena ei,
care ieş i cu paş i mari din înc pere. Lui Henry îi p sa. îi p sa
foarte mult, chiar.
Capitolul cincisprezece
Dunford se strecurase în salonul de c rţi, unde cîş tig sume

uluitoare de bani, dar nu pentru c ar fi avut vreun ta le nt la asta.
Dumnezeu ş tia cît de greu i se p rea s fie aten t la joc. Dup
cîteva mîini, Alex se apropie de el.
— V deranjeaz dac m al tur?
Dunford ridic din umeri.
— Absolut deloc.
Ceilalţi b rbaţi de la masa de 21 îş i mutar scaun ele ca s -i
fac loc ducelu i.
— Cine cîş tig ? întreb acesta.
— Dunford, r spunse lordul Tarryton. De departe.
Dunford ridic din nou din umeri, cu o expresie dezinte resa t
pe chip. Alex lu o înghiţitur de whi sky cînd i se împ rţir c rţile,
apoi se uit la una dintre c rţile cu faţa în jos. Aruncîndu-i o privire
cu coada ochiului lui Dunford, spuse:
— Henry a ta s-a dovedit a fi un real succes.
— Nu e Henry a mea, aproape c se r sti Dunford.
— Nu e domniş oara Barrett protejata ta? întreb lordul
Tarryton.
Dunford îl privi, d du scurt din cap ş i spuse:

— Mai d -mi o carte.
Tarryton se execut , dar nu înain te s spun :
— Nu m-aş mira dac Billington ar cere-o de soţie.
— Billington, Farnsworth ş i alţi cîţiva, spuse Alex cu un zîmbet
foarte amabil.
—Ashbourne? rosti Dunford pe un ton mai rece decît gheaţa.
— Dunford?
— Taci din gură.
Alex îş i ascunse zîmbetul ş i mai ceru o carte.
— Ce nu pricep eu, spunea lordul Symington, un b rbat

c runt, la cincize ci ş i cinci de ani, este de ce nu a mai auzit nimeni
de ea pîn acum. Cine e familia ei?
— Cred c Dunford este, acum, spuse Alex.
— Vine din Cornwall, r spunse Dunford sec, uitîndu-se
plictisit la perechea de cinci pe care o avea în mîn . înainte de
asta, a locuit în Manchester.
—Are vreo zestre? continu Symington.
Dunford nu spuse nimic. Nici nu se gîndise la asta. îl v zu
pe duce uitîndu-se întreb tor în direcţia lui, cu o sprîncean

ridicat arogant. Ar fi fost foarte simplu s spun c nu, Henry nu
avea zestre . Era adev rul, pîn la urm . Carlyle o l sase pe fat
f r nici un ban. Ş ansele ei la o c s torie avantajo as ar fi fost
mult mai mici. Ar fi putut aju nge s fie dep end ent de el la
nesfîrş it. Era un gînd al naibii de atr g tor...
Dunford oft , ble stem îndu -se din nou pe sine însuş i pentru
impulsul revo lt tor s fac pe eroul.
— Da, oft el. Da, are.
— Astea sînt veş ti bune pentru ea, r spunse Symington.
Sigur, probabil c nu i-arfi fost prea greu nici f r ea. Norocul t u,
Dunford. Fetele ca ea pot s fie o adev rat corvoad . Eu încerc
s scap de una ca ea de trei ani. De ce-o fi inventat Dumneze u
rudele s race?
Dunford îl ignor intenţiona t, apoi întoarse cartea, un as.
— Dou zeci ş i unu, spuse, absolut deloc încîntat de faptul c
tocmai cîş tigase aproape o mie de lire.
Alex se sprijini de sp tarul scaunului s u ş i zîmbi larg.
— Cred c asta e seara ta norocoas .
Dunford îş i împinse scaunul în spate ş i se ridic , b gînd în
buzun ar chitanţele celorl alţi juc tori.
— Chiar aş a, spuse încet, îndreptîndu-se spre uş a din spate,
care d dea spre sala de bal.
— Cea mai nenorocit de norocoas noapte din toat viaţa
mea.
224 JULIA QUINN
Henry se hot rî s mai cucereasc minimum trei inimi înainte

s fie nevoit s plece, ş i reuş i pe deplin. I se p rea atît de uş or
încît se întreb cum de nu-ş i d duse seama niciodat înainte c

b rbaţii puteau fi gestion aţi cu atîta uş urinţ .
Majorita tea lor, cel puţin. B rbaţii pe care nu-i dorea.
îi d dea voie vicontelui Haverly s o r suceasc pe ringul de
dans cînd îl v zu pe Dunford. Inima îi tres lt ş i picioarele
pierdur ritmul înainte ca Henry s -ş i aminteasc de sup rare.
De fieca re dat cînd Haverly o r sucea, ea îl vedea pe
Dunford, sp rijinit leneş de o coloan a s lii de bal, cu mîinile
încruciş ate la piept. Expresia de pe chipul lui nu-i invita pe ceilalţi
oaspeţi s -i vorbeasc . P rea teribil de sofisticat în hainele lui
negre, de sear , imposibil de arog ant ş i foarte, foarte mascul in.
Iar ochii lui o urm reau cu o privire sed uc toare ce-i trimite a
fiori pe ş ira spin rii.
Dansul se încheie, iar Henry f cu o reverenţ politicoas .
Haverly f cu o plec ciune ş i întreb :
— S te conduc la tutorele t u? îl v d acolo.
Hen ry se gîndi la o mie de lucruri pe care ar fi putut s le
spun - c avea un alt partener pentru dansul urm tor ş i c era
în cealalt parte a s lii, c trebuia s -i vorbeasc lui Belle - dar
pîn la urm d du aprob ator din cap, fiindc parc -ş i pierduse
forţa de a vorbi.
— Poftim, Dunford, spuse Haverly cu un zîmbet amabil,
l sînd-o pe Henry al turi de el. Sau poate c acum ar trebu i s -ţi

spun Stannage. înţeleg c ai primit un titlu.
— Dunford e înc foarte bine, r spunse el pe un ton atît de
sec încît Haverly îş i lu repede la revedere ş i se îndep rt .
Henry se încrunt .
— Nu era nevoie s -l sperii aş a.
— Nu? Mi se pare c în jurul t u s-au adunat o mulţime de
peţitori.
— Nu m-am purtat absolut deloc necuviincios ş i tu ş tii asta,
r spunse ea, cu obrajii arzîndu-i de furie.
— Taci, vulpiţ . Atragi atenţia asupra noastr .

Lui Hen ry îi veni s plîng cînd îl auzi rostind porec la
prieteneasc pe care i-o d duse pe un ton atît de batjocorit or.

— Nu m intereseaz ! Nu-mi pas . Nu vreau decît...
— Ce anume vrei? între b el pe un ton ap sat, plin de
pasiune.
Ea cl tin din cap.
— Nu ş tiu.
— Credeam c nu vrei s atragi atenţia. S-ar putea s pui în
pericol titlul de regin a sezonului la care aspiri.
— Tu eş ti cel care-l pune în pericol, pentru c -i sperii pe
eventualii mei peţitori.
— O s fie nevoie s repar ce-am stricat atunci, nu-i aş a?
Henry îi privi b nuitoar e, neputînd s -ş i dea seama care îi
erau motivele.
— Ce vrei, Dunford?
— Vai de mine. Nimic. Doar s dans m împreun .
O lu de braţ ş i se preg ti s o cond uc înapo i pe ringul de
dans.
— Cel puţin ca s sting zvonul acela urît cum c nu ne
înţelegem bine unul cu altul.
— Dar nu ne înţelegem. Nu ne mai înţelege m, de fapt.
— Da, spuse el pe un ton sec, dar nu e nevoie s afle ş i
altcineva, nu?
O trase în braţele sale, întreb îndu -se ce-l f cus e s danseze

iar cu ea. Era, desigur, o greş eal , fiindc orice conta ct prelungit
cu ea asta era, aducînd u-i doa r un dor intens ş i greu de suportat.
Iar acel dor se muta, inexorabil, de la trup spre suflet.
Senzaţia trupului ei în braţele sale era mai mult decît putea
Dunford s suporte. Valsul îi d dea voie s se apropie suficien t
încît s simt acel parfum înnebunitor de l mîie, iar el inhal de
parc viaţa lui ar fi depins de aroma ei.
începea s ţin la ea ş i îş i d du seama în acel moment. O
voia la braţul lui la astfel de evenimente sociale, nu dansînd cu
226 JULIA QUINN
fiecare filfizon, dandy ş i bog taş desfrînat. Voia s se plimbe pe

cîmpurile de la Stannage Park, cu ea de mîn . Voia s se aplece,
exact în clipa aceea, ş i s o s rute pîn îş i pierdea capul de
dorinţ .
Dar ea nu îl mai voia numai pe el. Ar fi trebuit s o fac a lui
înainte s-o prezinte înaltei societ ţi, pentru c acum ea prinsese
gustul succesului social ş i se bucura de acest triumf. B rbaţii se
strîngeau în jurul ei ş i ea începea s -ş i dea seama c putea s -l
aleag pe oricare de soţ. Ş i, se gîndi Dunfor d sup rat, el doa r c
nu-i promis ese c putea s aleag . Trebuia s -i dea voie s simt
bucu ria de a fi curtat de duzini întregi de peţitori îna inte s
încerce el însuş i s o cear de soţie.
închise ochii, aproape îndurerat. Nu era obiş nuit s -ş i refuze
nimic, sau cel puţin nimic di n lucrurile pe care le voia cu adev rat.
Iar pe Henry o dorea cu adev rat.
Ea privea emoţiile car e-i traversau chipul ş i devenea din ce
în ce mai tem toare. Dunford p rea furios, de parc s-o ţin în

braţe ar fi fost o sarcin foarte dificil . Mîndria îi era r nit , aş a
c adun ce-i mai r m sese din curaj ş i spuse:
— Ş tiu despre ce e vorba, s ş tii.
El o privi repede.
— Despre ce e vorba în ce privinţ ?
— în privinţa asta, a felului în care m tratezi.
Muzica se opri, iar Dunford o conduse spre un alcov liber,

unde puteau s -ş i continue conversa ţia într-o relativ intimitate.
— Ş i cum te tratez? întreb pîn la urm , temîndu-se s aud
r spunsul.
— Oribil. Mai r u decît atît. Ş i eu ş tiu de ce.
El nu putu s nu rîd puţin.
— Chiar aş a? rosti lent.
— Da, spuse Henry, blestemîndu-se pentru c -i tremurase
vocea. Da, ş tiu. E din cauza r m ş agului luia nefericit.
— Care r m ş ag?
— Ş tii care. Acela cu Belle.

El o privi f r s înţeleag .
— Aţi pus pariu c nu o s te însori! izbucni ea, stingherit
peste m sur c prietenia lor ajunse se la astfel de discuţii. Ai pus
pariu pe o mie de lire c nu o s te însori.
— Da, spuse el ezitant, fiindc nu reuş ea s înţeleag logica
gîndurilor ei.
— Ş i nu vrei s pierzi o mie de lire c s torindu-te cu mine.
— Doamne, Dumnezeule, Henry! Asta crezi tu c se întîmp l
aici?
Pe chip ul lui ap ru o exp resie uluit . Vocea ş i postura sa
vorbeau despre aceeaş i nedumerire. Voia s -i spun c ar fi pl tit
cu bucurie cele o mie de lire dac asta ar fi însemnat c putea s
o aib pe ea. Ar fi pl tit o sut de mii de lire dac era nevoie. Nu
se mai gîndise de peste o lun la blestematul de r m ş ag. Nu se
mai gîndise la el de cînd o cunoscuse pe ea, cea care-i r sturnase
viaţa cu susul în jos ş i... Se lupt s spun ceva, neş tiind ce ar fi
fost potrivit ca s repare dezastrul din seara aceea.
Henry era gata s plîng , nu de tristeţe, ci de ruş ine ş i
umilinţ furioas . Cînd auzi uimirea din glasul lui, ş tiu - ştiu - c
lui nu-i p sa nici cît negru sub unghie de ea. Chiar ş i prietenia lor
p rea s se fi dezinte grat în numa i o sear . Nu mia de lira îl
împiedica s fie cu ea. Fusese nebun s cread c o respingea
dintr-un motiv atît de prostesc ca un pariu.
Nu, nu se gîndise la r m ş ag. Nici un b rbat nu ar fi putut s

se prefac atît de surprin s cum îl v zuse ş i-l auzis e pe el. O
îndep rta pentru c pur ş i simplu asta voia s fac , pentru c pur
ş i simplu nu o voia pe ea. Nu voia decît s o vad m ritat , s
scape de ea, s o scoat din viaţa lui.
— Te rog s m scuzi, spuse întret iat, îndep rtîndu-se cu
dispe rare de el. Vreau s mai capturez cît eva inimi în seara asta.
Mi-ar pl cea o duzin întreag .
Dunford o pri vi cum disp rea în mulţi me ş i nici nu-i trecu prin
minte c ea avea s se îndre pte direct spre una dintre toaletele
228 JULIA QUINN
doam nelor ş i s petreac urm toarea jum ta te de or singur ,

nefericit .
* *
Buch etele înce pur s sosea sc devrem e a doua zi:

trandafiri de t oate culorile, iriş i, lalele importate din Ola nda. Florile
umpleau salonul familiei Blydon ş i se întindeau ş i în foaier. Mirosul
era atît de copl eş itor ş i atotcupri nz tor încît buc t reasa spuse
nem ulţumit c nu mai simţea mirosul mînc r urilor pe care le
prepara.
Henry avea, cu siguranţ , foarte mare suc ces.

Tîn ra se trezi relativ devrem e a doua zi dimineaţ . Relativ
com parat cu ceilalţi din cas . Atunci cînd ajunse e a jos se f cuse
aproape ora prînzului. în camera pent ru micul-dejun s e mir s
g seasc un str in cu p rul de culoarea mahonului. Se opri brusc,
surp rins de prez enţa lui, pîn cînd acesta ridic spre ea o
pereche de ochi atît de albaş tri încît Henry ş tiu c era fratele lui
Belle.
— Cred c tu eş ti Ned, spuse ea zîmbind cu bun voinţ .
Acesta se ridic în picioare.
— M tem c sînt în dezavantaj.
— îmi cer scuze. Sînt domniş oara Henrietta Barrett.
întinse mîna, iar el o lu ş i o privi un moment, de parc ar fi
încercat s se hot rasc dac trebuia s i-o strîng sau s i-o
s rute. Pîn la urm o s rut .
— îmi pare foarte bine s te cunosc, domniş oar Barrett,
spuse el, deş i m v d obligat s recunosc c m nedumereş te
puţin prezenţa dumitale aici la aceast or matinal .
— Sînt oaspete aici, explic ea. Sînt protejata mamei tale în
acest sezon de baluri.
El îi trase un scaun.
— Chiar aş a? îndr znesc s spun c o s ai un succes
zdrobitor dac aş a stau lucrurile.
Ea îi zîmbi poznaş în timp ce se aş eza.
— Zdrobitor.
— Aha, acum înţeleg. Tu trebuie s fii motivul pentru toate
buchetele din foaier.

Ea ridic din umeri.
— M mir c mama ta nu te-a informat despre prezenţa mea.
Sau Belle. Mi-a vorbit mult despre tine.
El îi arunc o privire b nuitoa re ş i simţi o und de regret.
— Te-ai împrietenit cu Belle?
Toate speranţele lui c avea s flirteze cu fata aceea se topir
într-un nor de fum ş i cenuş .

— O, da. E cea mai bun prieten pe care am avut-o
vreodat .
îş i puse niş te omlet pe farfurie, cu o lingur mare ş i strîmb
din nas.
— Sper s nu s-au r cit prea mult.
— Le înc lzesc servitorii dac e nevoie, r spunse el fluturînd
din mîn .
Henry gust ezitant.
— Sînt bune.
— Ş i ce anume ţi-a spus Belle despre mine?
—C eş ti un b iat chiar bun, bineînţeles, de cele mai multe
ori, ş i c înce rci din r spu teri s -ţi faci o repu taţie de mare
cuceritor.
Lui Ned îi r mase în gît o buc ţic de pîine pr jit .

— Te simţi bine? Mai vrei niş te ceai?
— N-am nimic, spuse el cu r suflarea t iat . Ţ i-a spus ea
asta?
— Mi s-a p rut c este exact genul de lucru pe care l-ar spune
o sor despre fratele ei.
— Chiar aş a.
— Sper c nu ţi-am stricat planurile de cucerire în ceea ce m
priveş te, spuse Henry sec. Nu c aş avea o p rere atît de bun
despre frumus eţea mea încît s -mi imagin ez c toat lumea vrea
230 JULIA QUINN
s m cucereasc . M-am gîndit do ar c , poate, ţi-a trecut prin

minte din motive de comoditate.
— Comoditate? repet el f r s priceap .

— Da, dat fiind c locuim sub acelaş i acoperiş .
— Vai, domniş oar Barrett...
— Henry, îl opri ea. Te rog s -mi spui Henry. Toat lumea îmi
spune aş a.
— Henry, spuse el încet. Sigur c ţi se spune Henry.
— Mi se potriveş te mai bine decît Henrietta, nu crezi?
— Ba aş a mi se pare, da, spuse el pe un ton foarte convins.
Ea mai lu o înghiţitur de omlet .
— Mama ta insist s -mi spun Henreitta, dar numai pentru
c pe tat l t u îl cheam Henry. Ce spuneai?
El clipi nedumerit.
— Spuneam?
— Da, spuneai. Cred c era ceva ce începea cu „vai,
domniş oar Barrett”, apoi eu te-am întrerupt ş i ţi-am zis s -mi spui
Henry.
El clipi din nou, încercîn d s -ş i amintea sc la ce se gîndise.
— Ah, da. Cred c voiam s te întreb dac ţi s-a spus
vreodat c eş ti o persoan foarte direct .
Ea rîse.
— Vai, toată lumea îmi spune asta.
— Cumva, asta nu m surprinde.
— Nici pe mine. Dunford îmi tot spune c e bine s fii subtil,
dar eu n-am v zut niciodat vreun avantaj în asta.
Imediat se cert pe sine pentru c -l adusese pe el în discuţie.
Nu exista nimeni despre care s vrea s vorbeasc - sau la care
s vrea s se gîndeasc - mai puţin.
— îl cunoş ti pe Dunford?
Ea înghiţi o bucat de ş unc .
— E tutorele meu.
Ned îş i acoperi gura cu ş ervetul ca nu cumva s scuipe
ceaiul pe care-l b use.
— Ce este? întreb nevenindu-i s cread .

—Am parte de reacţii similare peste tot în Londra, spuse ea
cl tinînd uimit din cap. înţeleg c nu e ceea ce majo ritatea ar

considera material bun pentru un tutore.
—Aceasta este, cu siguranţ , o cale de a descrie situaţia.
—Am auzit c e un mare fustangiu.
—Aceasta este o alt cale.
Ea se aplec înainte, cu o sclipire r ut cioas în privire.
— Belle mi-a spus c ş i tu încerci s -ţi faci o reputaţie exact
ca a lui.
— Belle vorbeş te prea mult.
— Ce amuzant. Ş i Dunford a spus exact acelaş i lucru despre
ea.
— Ceea ce nu m surprinde absolut deloc.
— Ş tii ce cred eu, Ned? Pot s -ţi spun Ned, nu-i aş a?
El zîmbi discret.
— Sigur c da.
Henry cl tin din cap.
— Nu cred c tu o s poţi s te prefaci c eş ti ca el.
— Chiar aş a? rosti Ned încet, pe un ton ironic.
— Da. Te str duieş ti din r sputeri, îmi dau seama. Ş i ai spus
„chiar aş a” cu suficient condescen denţ ş i plictiseal politicoas ,
aş a cum te-ai aş tepta de l a un cuceritor bl azat.
— M bucur c m ridic la standardele tale.

— Dar nu e aş a!
Ned începu s se întrebe cum de g sea puterea s nu rîd .
— Chiar aş a? spuse din nou, exact pe acelaş i ton îngrozitor
ca ş i mai înainte.
Henry chicoti.
— Foarte bine, milord, dar vrei s ş tii de ce nu o s fii
niciodat un fustangiu tic los în toat regula?
El îş i puse coatele pe mas ş i se aplec spre ea.
— Vezi ş i tu c aş tept cu o curiozitate arz toare.
232 JULIA QUINN
— Eş ti prea bun! spuse ea f cînd un gest larg din mîn ,

Ned se sprijini la loc de sp tarul scaunului.
— Mi-ai f cut cumva un compliment?
— Cu siguranţ .
Ochii lui str luc ir amuzaţi.
— Nici nu pot s -ţi spun cît de uş urat m simt.
— Sincer, ş i cred c am stabilit deja c sînt destul de
sincer ...
— Chiar aş a.
Ea îi arunc o privire uş or iritat .
— Sincer, încep s g sesc c b rbaţii întunecaţi ş i melancolici
sînt mult supraapreciaţi. Am cunosc ut mai mulţi asear ş i cred c -
mi propun s nu-i prime sc ast zi, dac vor veni în vizit .
— O s fie distruş i, sînt convins.
Henry îl ignor .
— îmi propun s g sesc un b rbat amabil.
—Atunci eu ar trebui s fiu primul pe lista ta. Nu-i aş a?
Ned se mir s descop ere c nu-l deranja deloc ideea. Ea
b u cu nonş alanţ din ceai.
— Nu ne-am potrivi.
— De ce?
— Pentru c , milord, tu nu vrei s fii amabil . Ai nevoie de timp
ca s dep ş eş ti iluzia c o s fii vreodat un zdrob itor de inimi.
De ace ast dat , Ned chiar rîse. Din toat inima. Cînd se
potoli, spuse:
— Dunford al t u e un mare zdrobitor de inimi, dar e un individ
foarte amabil. Puţin autoritar din cînd în cînd, dar cu toate astea
amabil.
Pe chipul lui Henry ap ru o expr esie împietrit .
— în primul rînd, nu este Dunford al meu. Ş i, mai important,
nu este deloc amabil.
Ned îndrep t imediat spatele. Nu credea s fi cunos cut
vreodat pe cineva c ruia s nu-i plac Dunford. Exact din acel
motiv avea at îta succes ş i frîngea atîtea in imi. Era ferm ec tor
mereu, cu excepţ ia cazu rilor în car e cineva reuş ea s -l înfurie
foarte tare, moment în care devenea letal.

O privi pe Henry cu coada ochiului ş i se întreb dac ea nu
cumva reuş ise s -l înfu rie foarte tare pe Dunf ord. Ar fi pus
r m ş ag c da.
— Spune-mi, Henry, eş ti ocupat în dup -amiaza asta?
— Presupun c ar trebui s fiu acas , ca s îi prim esc pe
vizitatori.
— Prostii. O s te doreasc ş i mai mult dac o s li se par

c nu eş ti disponibil .
Ea d du ochii peste cap.
— Dac aş reuş i s g sesc un b rbat bun, n-ar trebui s joc
toate jocu rile astea.
— Poate. Poate c nu. Probabil c nu o s afl m niciodat ,
pentru c nu cred c exist vreun b rbat pe cît de bun ai vrea tu.
Cu excepţia lui Dunford,se gîndi Henry cu tristeţe. înainte s

devin atît de crud. îş i aminti de el la pr v lia de rochii din Truro.
„Nu fii timidă, vulpiţo... De ce Dumnezeu să rîd? Cum să îi
dau rochia asta surorii mele, cînd tu eşti fermecătoare în ea?” Dar
el nu avea nici o sor . O dusese la croitoreas numai ca s o fac
s se simt mai bine. Nu dorise decît s o ajute s aib mai mult
încredere în ea îns ş i.
— Henry?
Tîn ra clipi.
— Poftim? lart -m , Ned. Visam cu ochii deschiş i.
— Ţ i-ar pl cea s mergi într-o excursie? M-am gîndit c am
putea s ne plimb m prin pr v lii, s cump r m cîteva nimicuri.
Ea îl privi atent. Zîmbea larg, ca un copil, cu o privire
ner bd toare în ochi. Ned o pl cea. Ned voia s petrea c timp
cu ea. Dunford de ce nu voia? „Nu, nu te gîndi la omul acela.”
Doa r pentru c o persoan o respingea, nu însem na c era cu
totul de neiubit. Ned o pl cea. St tuse la mas cu el ş i fusese ea
234 JULIA QUINN
îns ş i, iar Ned o pl cuse aş a. Ş i Billington o pl cuse cu o sear

înainte. Ş i Belle sigur o pl cea, la fel ca ş i p rinţii acesteia.
— Henry?
— Ned, spuse ea pe un ton hot rît, mi-ar face foarte mare
pl cere s -mi petrec ziua cu tine. Plec m acum?
— De ce nu? Ce-ar fi s -ţi iei camerista ş i s ne vedem în
foaie r în cincisprezece minute?
— Hai s încerc m în zece.
El îi zîmbi vesel. Henry se gr bi în sus pe sc ri. Poate c
acea st exc ursie la Londra nu avea s fie un deza stru atît de
mare pîn la urm .
La o jum tate de kilometru distanţ , Dunford st tea întin s în

pat, mahm ur nevoie mare. Era înc îmbr cat în hainele de sear ,
spre consternarea profund a valetului. Abia dac b use ceva la
bal, aş a c ajunsese acas dezg ust tor de treaz, dup care se
dec isese s bea o sticl aproa pe întreag de whisky, de parc
alcoolul ar fi putut s -i ş tearg din minte acea noapte blestemat .
Nu funcţionase . în loc de asta, ajunse se s miroas precum
o tavern , s -ş i simt capul de parc ar fi fost c lcat în picioare
de întreaga cavalerie britanic ş i s -ş i murd reasc aş ternuturile
cu cizmele pe care nu reuş ise s ş i le scoat în seara de dinainte.
Ş i toate ast ea din cauza unei femei. Se cutremur . Nu
crezuse vreoda t c avea s p ţeasc aş a ceva. îi v zuse pe
prietenii lu i c zînd, unul cîte unul, atinş i de microbul c s toriei,
îndr gostiţi dezgust tor de soţiile lor. Era o nebunie, de fapt,
fiind c nimeni nu se c s to rea din iubire. Nimeni. Cu exce pţia
prietenilo r lui, ceea ce îl f cuse s se întreb e de ce n-ar fi înce rcat
ş i el acelaş i lucru. De ce s nu se însoa re cu o femeie la care
chia r s ţin ? Dup aceea îi fuses e aruncat în braţe Henry. O
singur privire în ochii aceia argintii ş i ar fi trebuit s -ş i dea seama

c lupta era deja pierdut .
Sau poate c nu. Nu era atît de mahmur încî t s nu rec u
noasc - nu fusese tocmai drago ste la prima vedere. Sigur c nu
începuse s simt acele lucruri pentru ea decît la ceva vreme
după incidentu l de la coteţul porcilor. Poate c în Truro, cînd îi
cump rase rochia galben . Poate atunci începu se totul.
La naiba, oare chiar conta?
Se ridic ş i se aş ez pe un fotoliu de la fereastr , doa r ca s
se uite în gol, spre oamenii care mergeau în sus ş i în jos pe strada
Half Moon. Ce naiba putea s mai fac ? Ea îi ura. Dac n-ar fi
fost atît de hot rît s fac pe eroul, ar fi putut s se înso are cu ea
de dou ori pîn atunci. Dar nu, el trebu ia s o aduc la Londra
şi s insiste ca ea s -i cunoas c pe toţi burlacii nobilimii înainte
s se decid . Se v zuse nevoit s o resping iar ş i iar, pentru c
se temea c n-ar fi putut s stea departe de ea altfel.
Ar fi trebuit pur ş i simplu s o ia în patul lui, apoi s-o trag la
altar înainte ca Henry s apuce s -ş i dea seama ce se întîmpla.
Aş a s-ar fi comportat un adev rat erou.
Se ridic brusc. Putea s-o cîş tige iar. Trebuia doar s nu se
mai poarte ca un nem ernic gelos ş i s fie iar blînd cu ea. Putea
s fac asta. Nu-i aş a?
Capitolul şaisprezece
Aparent, nu putea. Dunford mergea în sus, pe strada Bond,

cu intenţia s cump ere un buchet de flori înainte s se întoarc la
Gro sven or Square ş i s mearg în vizit la Henry.
Atunci îi v zu. Pe Henry ş i pe Ned, mai exact. Fir-ar s fie!
Doar îi spusese cla r s stea departe de tîn rul viconte Burwi ck.
Herny era exac t genul de domniş oar pe care Ned ar fi g sit-o
fascinan t ş i necesar reputaţiei sale de mare cuceritor.
Dunford r mase în urma lor, ascuns vederii, ş i se uit la ei
cum prive au în vitrin a unei pr v lii cu c rţi. P reau s se
înţeleag foarte bine. Ned rîdea la o replic a lui Henry, iar ea îl
împungea glumeţ în braţ. P reau dezgust tor de fericiţi împreun .
Deodat , p ru foarte logic ca Henry s -l aleag pe Ned de

b rbat. Era tîn r, chipeş , pl cut ş i bogat. Ş i cel mai important, era
fratele noii ei prietene bune. Dunf ord ş tia c atît contelui, cît ş i
contesei de Worth le -ar fi pl cut foarte m ult s -i ureze lui Henry
bun venit în familia lor.
îl enervase pe el toat atenţia pe care o primise protejata sa
cu o sear înainte, dar nimic din toat viaţa lui nu-l preg tise
pentru curentul violent de gelozie care-l cuprinse cînd ea se

aplec ş i îi ş opti lui Ned ceva la ureche.
Acţion f r s se gîndeasc - sigur aş a f cuse, îi trecu mai
tîrziu prin cap, pentr u c , dac mintea i-ar fi fun cţio nat cum
trebuia, nu s-ar fi purtat ca un idiot necizelat. în cîteva secunde
reuş i s apar brusc între cei doi.
- Bun , Henry, spuse, zîmbin du-i sec, cu dinţii lui albi, f r
ca m car s se prefac bucuro s c o vedea.
Ea strînse din dinţi, probabil preg tindu -se s îi dea o replic
ustur toare.
—M bucur s v d c te-ai întors de la universitate, Ned,

ad ug Dunford f r ca m car s se uite spre tîn rul c ruia i se
adresase.
— îi ţin lui Henry companie, atîta tot, spuse acesta, înclinînd
din cap.
— Nu pot s -ţi mulţumesc îndeajuns pentru serviciile tale,
r spunse scurt Dunford, îns acestea nu ne mai sînt necesare.
— Eu cred c sînt, îl întrerupse Henry.
Dunford îi arunc o privire letal lui Ned.
—Am nevoie s discut cu protejata mea.
— în mijlocul str zii? întreb Ned, f cînd ochii mari cu o
nevinov ţie pref cut . Sînt sigur c ai prefera s o aduc înapoi
acas . Atun ci ai putea s discu ţi cu ea în confo rtul salo nulu i
nostru, cu ceai ş i...
— Edward, rosti Dunford pe un ton de oţel îmbr cat în catifea.
-Da?
— îţi aminteş ti de ultima dat cînd mi-ai stat în cale?
— Vai, dar acum sînt mult mai în vîrst ş i mai înţelept.
— Nici pe jum tate cît mine.
— Da, dar tu te apropii de senectute, iar eu sînt înc tîn r ş i
puternic.
— Ă sta e un joc? întreb Henry.
— Taci din gur , se r sti Dunford. Nu te priveş te pe tine.
-Nu?
Lui Henry nu-i venea s cread cît de obraz nic era Dunford
ş i cît de reped e intrase Ned în tab ra mas culilor proş ti, lipsiţi de
minte ş i aroganţi. R idic braţele, exaspe rat , ş i se îndep rt . Se
gîndi c ei doi nici n-ar fi obse rvat absenţa ei decît cînd avea s
ajung la jum tatea str zii, atît de obsed aţi erau de lupta lor
cocoş easc . Se înş ela. F cuse numai trei paş i cînd o mîn ferm
o prinse de cing toarea rochiei ş i o trase înapoi.
— Tu, spuse Dunford pe un ton plin de r ceal , nu pleci
nic ieri.
238 JULIA QUINN
întoarse privirea spre Ned ş i continu :

— Dar tu pleci. Dispari, Edward.
Ned se uit la Henry, iar din expresia lui se înţele gea c era
su ficien t ca ea s -i cear asta ş i el ar fi dus-o imediat înapoi
acas . Ea se îndoia c tîn rul ar fi putut s -l bat pe Dunford într-
o lupt corp la corp, cu toate c s-a r fi putut întîmpla într-un duel.
Dar cu siguranţ c Dunford n-avea s fac o astfel de scen în
mijlocul str zii Bond. Ridic b rbia ş i îi spuse chiar asta.
— Crezi c nu aş face o scen , Henry? întreb el pe un ton
sc zut.
Ea d du din cap tem toare. Dunford se aplec înainte.
— Sînt furios, Henry.
Ea f cu ochii mari cînd îş i aminti de cuvin tele lui de la
Stannage Park.
Nu face greşeala să mă înfurii, Henry.
—Acum nu eşti furios?
— Crede-mă, o să ştii cînd o să mă înfurii cu adevărat.”

— Ned, spuse repede, poate c ar fi mai bine s pleci.
— Eş ti sigur ?
— Nu-i nevoie s faci pe cavalerul în armur alb ,
str lucitoare, se r sti Dunford.
— Mai bine pleci, spuse Henry. Nu o s p ţesc nimic.
Ned nu p ru convins, dar ced dorinţei e i ş i se îndep rt
mîndru.
— Ce a însemnat asta? ceru Henry s ş tie, întorcîndu-se spre
Dunford. Ai fost impardonabi l de nepoliticos ş i...
— Taci, spuse el p rînd dezgust tor de calm. O s facem o
scen , dac nu cumva am f cut deja una.
— Tocmai ai spus c nu-ţi pas dac se întîmpl asta.
— Nu am spus c nu-mi pas , am sugerat doar c sînt dispus
la o scen ca s primesc ce doream.
O lu de braţ.
— Vino, Hen. Trebuie s vorbim.
— Dar camerista mea...

— Unde este?
— Acolo.
Ar t spre o femeie care st tea la cîţiva paş i distanţ .
Dunford se apropie ca s -i vorbeasc , iar aceasta se îndep rt
repede.
— Ce i-ai spus? întreb Henry.
— Nimic altceva decît c eu sînt tutorele t u ş i c os fii în
siguran ţ al turi de mine.
— Nu ş tiu de ce, dar nu prea te cred, spuse ea ca pentru sine.
Dunford e ra de acord, dat fiind c -ş i dorea tare mult s o
duc înapoi la el acas , s o trag în sus pe sc ri ş i s -ş i fac de
cap cu ea. Dar r mase t cut, în parte pentru c nu dorea s o
sperie ş i în parte pentr u c îş i d dea seama c gîndurile lui
sem nau cu un roman prost, ş i prefera s nu se poat spune
acelaş i lucru ş i despre cuvintel e sale.
— Unde mergem? întreb Henry.
—S ne plimb m cu tr sura.
— S ne plimb m cu tr sura? repet ea nedumerit , uitîndu-
se în ju r dup vreun astfel de vehicul.
Dunford începu s mearg . O cond use cu pricepere, astfel
ca ea s nu-ş i dea seama c era tras pe urmele lui.
— Mergem la mine acas , ne urc m într-una dintre tr surile
mele ş i ne plimb m prin Londra, pentru c este singurul loc în
care pot s fiu singu r cu tine f r s -ţi distrug definitiv reputaţia.
O clip , Henry uit cum o umilise cu o sear înain te. Uit
chia r ş i cît de furioas era pe el, atît de mult speranţ îi d du
dorinţa l ui s fie sing ur cu ea. Dar dup aceea îş i aminti.
„Doamne, Dumnezeule, Henry. Despre asta crezi tu că e vorba?”
Nu cuv intele sale fuses er cel mai greu de suportat, ci tonul ş i
expresia de pe chipul lui.
îş i muş c buza de jos ş i merse mai repede, ca s ţin pasul
cu el. Nu, cu siguranţ nu era înd r gostit de ea, iar asta însemna
240 JULIA QUINN
c nu trebuia s se bucure c voia s fie sing ur cu ea. Probabil

c pl nuia s o certe aspru pentru com portam entul ei presupus
scandalo s din seara de dinainte. Adev rul era c Henry nu credea

c se purtase în vreun fel necu viincios, da r Dunford p rea cu
siguranţ s cread c ea f cuse ceva greş it, ş i f r îndoial c
avea s -i spun exact ce.
Urc speriat sc rile casei lui ş i cu ş i mai mare spaim le
coborî, cîteva minute m ai tîrziu, pe drumul spre tr sur . Dunford
o ajut s urce ş i cînd ea se aş ez pe pernele moi, îl auzi
spunîndu-i vizitiului:
— Mergi oriunde-ţi place. O s bat cînd sîntem gata s ne
duci înapoi la Grosvernor Squa re, ca s-o d ucem pe domniş oara
acas .
Henry se strecur în colţul tr surii, sup rat pe sine îns ş i
fiindc era atît de laş , altfel decît de obicei. Nu se temea atît de
dojenile lui cît de faptul c pierde a o prietenie . Leg tura care se
crease între ei la Stannag e Park mai atîrna acum de un fir de aţ ,

iar tîn ra simţea c avea s se rup de finitiv în acea dup -
amiaz .
Dunford urc în tr sur ş i se aş ez pe bancheta din faţa ei.
Vorbi ap sat ş i f r preambul:
— Ţ i-am spus foarte clar s stai departe de Ned Blydon.
— Am ales s nu-ţi ascult sfatul. Ned e o persoan foarte
pl cut . Este chipeş , am abil... însoţitoru l perfect.

— Exact de asta am vrut s stai departe de el.
— Vrei s -mi spui, întreb ea privindu-l cu asprime, c nu am
voie s -mi fac prieteni?
—îţi spun, se r sti el, c nu ai voie s -ţi petreci timpul cu tineri
care în ultimul an ş i-au dat toat silinţa s devin adev raţi
tic loş i.
— Cu alte cuvinte, nu pot s fiu prieten cu un b rbat care
este apro ape la fel, dar nu la fel, de r u ca tine.
Vîrfuri le urechilor lui se înroş ir .
— Ce sînt eu, sau ce crezi tu c sînt, este irelevant. Nu eu

sînt cel care-ţi face curte.
— Nu, spuse ea, f r s reuş easc s -ş i ascund urma de
tristeţe din glas. Nu eş ti tu acela.
Poate c vocea ei trist , poate simplul fapt c din privire îi
lipsea orice bucurie, îl f cur pe Dunford s -ş i dorea sc mai mult
decît orice s se aplece ş i s o ia în braţe. Nu ca s o s rute, ci
doar ca s -i aline suferinţa. Nu credea, îns , c ea ar fi acceptat
aş a ceva. Pîn la urm , Dunford trase aer ad în cîn piept ş i spuse:
— Nu am intenţionat s m port ca un nemernic în dup -
amiaza asta.
Ea clipi.
-Eu...
— Ş tiu. Nu prea ai ce s spui la aş a ceva.
— Nu, rosti ea uimit . Nu prea.
— Doar c ţi-am spus clar s stai departe de Ned ş i mi s-a
p rut c l-ai cucerit la fel de mult ca pe Billington ş i pe Haverly.
Nu mai spun de Tarryton, desigur, ad ug el t ios. Ar fi trebuit s -
mi dau seam a ce voia odat ce a înce put s -mi pun o mulţime
de între b ri despre tine la masa de c rţi.
Ea îl privi uimit .
— Nici m car nu ş tiu cine este Tarryton.
— Atunci chiar c se poate spune c ai avut succes, rosti el
rîzînd caustic. Numai incom parab ilele nu ş tiu cine le sînt peţitorii.
Ea se aplec un centim etru, încrunta t , cu un aer perplex.
Dunford nu avea nici cea mai mic idee ce însemn a gestul ei, aş a
c se aplec ş i el înainte ş i întreb :
-Da?
— Eş ti gelos, spuse ea abia auzit din cauza uimirii.
Dunford ş tia c era adev rat, dar o mic parte din sufletul lui
- o parte foarte arogant ş i foarte masculin , s e feri la auzul
acuzaţiei ei, iar el rosti:
— Nu te flata, Henry. Eu...
242 JULIA QUINN
— Ba nu, spuse ea mai tare. Eş ti gelos.

Buzele i se desf cur de uimire, iar colţurile gurii începu r
s i se ridice într-un zîmbet larg.

— Ei bine, lisuse, Henry, la ce te aş teptai? Ai flirtat cu toţi
domnii sub tr eizeci de ani ş i cu cel puţin jum tate dintre cei m ai
în vîrst decît atît. L-ai împuns cu degetul în piept pe Ned ş i i-ai
ş optit la urech e...
— Eş ti gelos.
Henry nu p rea capabil s spun nimic altceva.
— Nu asta a fost intenţia ta? se r sti el, furios pe sine, furios

pe ea, furios ş i pe bleste maţii de cai care tr geau la tr sur .
— Nu! izbucni ea. N-am vrut decît...
— Ce, Henry? rosti el repede, punîndu-ş i palmele pe
genunchii ei. Ce ai vrut?
— Am vrut s simt c totuş i m doreş te ş i pe mine cineva,
spuse cu o voce foarte sc zut . Tu nu m mai voiai ş i...
— lisuse!
în mai puţin de o clip fu al turi de ea, în cealalt parte a
tr surii, o trase în braţele sale ş i o strivi la piept.
— Ai crezut c nu te mai vreau? rosti rîzînd înnebunit.
Doamne, Hen, n-am putut s dorm noa ptea din cauz c te
doresc atît. N-am mai citit o carte. N-am mai fost la niş te curse
de cai. Nu fac decît s zac în pat, s m uit la tavan ş i s înce rc
degeaba s nu mi te mai imaginez lîng mine.
Henry îl împin se în piept, dorind u-ş i cu dispera re s lase
puţin spaţiu între ei. Mintea nu reuş ea s -i cuprind cuvintele lui
incredibile, iar ea nu reuş ea s înţelea g acţiunile lui din ultima
vreme în lumina a ceea ce tocmai îi spusese.
— De ce m-ai tot insultat? îl întreb . De ce m-ai tot respins?
El cl tin nefericit din cap.
— Ţ i-am promis întreaga lume, Henry. Ţ i-am promis c o s
ai ocazia s cunoş ti toţi burlacii din Londra, ş i deodat tot ce
voiam era s te ascund ş i s te p strez pentru mine. Nu înţelegi?
Voiam s -ţi distrug reputaţia, rosti intenţionat direct. Voiam s -ţi

distrug reputaţia, ca nici un altul s nu te poat avea.
— Vai, Dunford, rosti ea blînd, punîndu-ş i mîna peste mîna

lui.
El o prinse ca unul care se îneca.
— Nu erai în siguranţ cu mine, spuse r guş it. Nu eş ti nici
acum.
— Ba eu cred c sînt, ş opti ea, punîndu-ş i ş i cealalt mîn în
mîna lui. Ş tiu c sînt.
— Hen, ţi-am promis... Fir-ar s fie de treab ! Ţ i-am promis.

Ea îş i umezi buze le.
— Nu vreau s -i cunosc pe toţi ceilalţi b rbaţi. Nu vreau s
dans ez cu ei ş i nu vreau s -mi trimit flori.
— Hen, nu ş tii ce spui. Nu e cinstit faţ de tine. Ar trebui s ai
ocazia s ...
— Dunford, îl întrerupse ea, strîngîndu-l de mîn . Nu trebuie
întotdeauna s s ruţi o mulţime de broaş te ca s recunoş ti un
prinţ atunci cînd îl g seş ti.
El o privi de parc ar fi fost o comoar nepreţuit . Nu-i venea
s cread c vedea în ochii ei emoţia pe care o vedea. îi apuc
b rbia cu dou degete ş i îi ridic privirea spre el.
— Vai, Hen, spuse întret iat. Sînt aş a un idiot!
— Ba nu eş ti, rosti ea repede, loial . Ei, poate puţin, se
corect . Dar numai puţin.
Trupul lui Dunford se zgudui de rîs t cut.
— E de mirare c am atîta nevoie de tine? Tu ş tii mereu cînd
am nevoie s fiu adus cu picioar ele pe p mînt.
îi mîngîie buzele cu un s rut blînd.
— Ş i cînd am nevoie s fiu l udat ş i flatat.
Gura lui o atinse din nou pe a ei.
— Ş i cînd am nevoie s fiu atins...
— Ca acum? întreb ea cu vocea tremurînd.
— Mai ales acum.
244 JULIA QUINN
O s rut din nou, de acea st dat cu o pasiu ne blînd ,

menit s -i ş tearg orice dubiu din minte. Ea îl cuprins e cu braţele
pe dup gît ş i îş i înclin trupul spre trupul lui, dîndu-i permisiunea

t cut s adînce asc s rutul.
Iar el asta ş i f cu. Se luptase cu nev oia de ea s pt mîni
întregi ş i nu putea s nege tentaţia trupului ei dornic în braţele
sale. îş i strecur limba în gura ei, gustînd, ap sînd, miş cîndu-se
de-a lungul dinţilor ei... orice, doar s o simt mai aproape. O
cuprinse pe dup mijloc, încercîn d cu disperare s -i simt formele
pe sub materialul rochiei.

— Henry, ş opti r guş it, alunecînd cu buzele pe obrazul ei,
spre ureche. Doamne, cît de mult te doresc. Pe tine.
îi prinse lobul urechii cu dinţii.
— Numai pe tine.
Henry gemu, copleş it de senzaţi e, neputînd s vorbeasc .
Ultima dat cînd o s rutase, simţise c sufletu l lui nu era la fel de
miş cat de aprop iere cum îi fuses e trupul. în ac el moment, îns , îi

simţea toat drago stea. Era în mîini, pe buze, i se citea în privire.
Poate c nu rostise cuvintele, dar emoţia e ra acolo, aproape
palpabil . Deodat se simţi de parc i-ar fi dat cineva voie s -l
iubea sc . Era în regul s -i arate ce simţea, fiind c el îi
împ rt ş ea sentimentele.
Se miş c în braţele lui, ca s poat s îl s rute pe ureche,
aş a cum f cuse ş i el pentru ea. Dunford tres ri cînd Henry îş i
trecu limba pe marginea urechii lui, iar ea se retrase repede.
— îmi pare r u, spuse speriat , emoţionat . Nu ţi-a f cut
pl c ere? M-am gînd it c , dac mie îmi place, s-ar putea s -ţi
plac ş i ţie. Am vrut doar s ...
El îi astup gura cu mîna.
— Taci, vulpiţ . A fost frumos, doar c nu m aş teptam.
— Vai, îmi pare r u, spuse ea cînd el îi lu mîna de la gur .
— S nu-ţi ceri iertare, spuse el zîmbind lent. Doar s faci din
nou asta.
Ea îl privi întreb tor. El d du din cap ş i, do ar ca s o

tachin eze , întoa rse capul pîn cînd urechea îi ajun se la numai
cîteva r sufl ri distanţ de ea. Henry zîmbi pentru sine ş i se
aplec înainte, miş cîndu-ş i limba de-a lungul lobului urechii lui. I
se p rea prea necuviincios s -ş i foloseasc dinţii, aş a cum f cuse
el. Dunford rezist cît putu mîngîierii ei chinuitoa re ş i delicioa se
în nevinov ţia ei, dar la mai puţin de un minut dup aceea era atît
de aprins încît nu reuş i s se st pîneasc ş i îi cuprinse obrajii în
palme, apoi o trase mai apro ape , ca s o s rute din nou cu
pasiune.
îş i strecur mîinile în p rul ei ş i începu s -i desfac agrafele,
îş i ascunse chipul în el, inspirînd parfumul ameţitor de l mîie care-
I tachinase s pt mîni întregi.
— De ce miroase aş a? murmur s rutînd-o pe frunte.
— De ce... ce?
El chicoti v zînd c ochii ei erau înceţoş aţi de dorinţ . Era
aş a o comoar ... f r nici un fel de artificiu. Cînd o s ruta, ea nu
p stra nimic pentru sine. Poate c avea s -ş i dea seama cîndva
de puterea pe care o avea asupra lui, dar n-ar fi folosit-o niciodat
împotriva sa. Apuc între dou degete o ş uviţ din p rul ei ş i îi
gîdil nasul cu ea.
— De ce miroase p rul t u a l mîie?
Spre surprinderea lui, ea roş i.
— Folosesc zeam de l mîie la sp lat, recunoscu Henry.
Viola mi-a spus mereu c o s -l fac s fie mai deschis la culoare.

El o privi cu indulgenţ .
— înc o dovad c ai ş i tu aceleaş i emoţii ca ş i noi, restul,
vulpiţ . Foloseş ti l mîie ca s ai p rul mai deschis la culoare. M i,
m i.
— A fost mereu cel mai frumos lucru al meu, spuse ea
stingher. De asta nu l-am tuns niciodat . Ar fi avut mai mult sens
s -l am scurt la Stannage Park, dar n-am avut inim s -l tai. M-
am gîndit c e bine s profit cît pot de el, dat fiind c în rest sînt
destu l de banal .
246 JULIA QUINN
— Banal ? rosti el pe un ton blînd. Nu prea aş spune.

— Nu e nevoie s m complimentezi, Dunford. Ş tiu c sînt
destul de atr g toare ş i recunos c c îmi st tea bine cu rochia

alb de azi-noapte, dar... Doamne! Probabil crezi c încerc s te
conving s -mi spui cuvinte de laud .
— Nu, spuse el cl tinînd din cap. Deloc.
— Atunci poate crezi c sînt o gîsculiţ fiindc vorbesc atît
despre p rul meu.
El îi atinse chipul ş i îi netezi sprîncenele cu degetele mari.
— Cred c ochii t i sînt lacuri de argint lichid, sprîncenele sînt

aripi de înger, aş a moi ş i delicate.
Se aplec ş i o s rut .
— Gura ta e moale ş i trandafirie ş i are forma perfect , cu o
buz de jos încînt toare, pli n , ş i colţuri care parc mereu sînt
gata s se ridice într-un zîmbet. Ş i nasul t u.. . ei bine, e un nas,
dar recunosc c n-am v zut niciod at unul care s -mi fie mai pe
plac.
Ea îl privi uluit de timbrul gros pe care-l c p tase glasul s u.
— Dar ş tii ce e cel mai frumos? continu Dunford. Sub tot
acest înveliş delicios se ascund o inim bun , o minte frumoas
ş i un suflet l a fel.
Henry nu ş tiu ce s spun , nu ş tiu ce ar fi putut s spun
care s semene m car cu emoţia din cuvintele l ui.
— Eu... eu... Mulţumesc.
El r spunse s rutînd u-o cu blîndeţe pe frunte.
— îţi place mirosul de l mîie? izbucni Henry emoţionat . Aş
putea s nu mai folosesc.
—Ador mirosul de l mîie. Poţi s faci oricum vrei tu.
— Nu ş tiu dac are vreun efect, spuse Henry zîmbind în colţul
gurii. Fac asta de atîta vreme încît nu ş tiu cum ar fi dac m-aş
opri. S-ar putea s arate la fel.
— La fel ar fi perfect, spuse el solemn.
— Dar dac m opresc ş i p rul mi se închide la culoare?
— Ş i aş a ar fi perfect.
— B rbat prostuţ. Nu pot s fie amîndou perfecte.
El îi cuprinse obrajii în palme.

— Femeie prostuţ . Tu eş ti perfect , Hen. Nu conteaz cum
ar ţi.
— Ş i eu cred c tu eş ti perfect, spuse ea cu blîndeţe,
acoperin du-i mîinile cu mîinile ei. îmi amintes c de prima dat cînd
te-am v zut. Mi-ai p rut cel mai ch ipeş b rbat pe care-l
cunoş team.
El o trase în poal , dorindu-ş i s se mulţume asc s o alinte

astfel. Ş tia c nu putea s -ş i dea voie s o mai s rute nici m car
o dat . Trupul s u dorea mai mult, dar trebuia s aş tepte. Henry
era neatins . Ş i, mai important, era a lui ş i merita s fie tratat cu
respect.
— Dac -mi amintesc eu bine, spuse el desenîndu-i încet, cu
degetul, cercuri pe obraz, prima dat cînd m-ai v zut i-ai dat mai
mult atenţie porcului decît mie.

— Nu atunci a fost prima dat . Te-am v zut de la fereastr .
Deodat , expresia de pe chipul ei deveni stingher .
— De fapt, îmi amintesc chiar c m-am gîndit c ai o pereche
de cizme minunate.
El rîse cu veselie.
— Vrei s -mi spui c m iubeş ti pentru cizmele mele?
— Ei bine... acum nu, spuse ea poticnindu-se puţin.

încerca s o tachineze pîn o convingea s -ş i recunoasc
iubirea pentru el? Deodat , Henry începu s se team c ea avea
s -i spun c -l iubea, iar el n-avea s r spund la fel. Vai, ce greu
era! Ştia c el o iubea, se vedea în toate acţiun ile lui, dar nu era
sigur c el îş i d duse deja seama de asta ş i nu era sigur c ar
fi putut s suporte durere a la auzul vreunei banalit ţi din partea
lui, ca de pild un „ş i eu ţin la tine, scumpa mea” .
Se hot rî c el nu avea nici o intenţ ie ascuns , fiindc p rea
s nu-ş i fi dat deloc s eama de tot ce-i trecea e i prin minte.
248 JULIA QUINN
Încercînd s adopte un aer foarte serios, el se aplec ş i îi ridic
rochia cîţiva centimetri.
— Ş i cizmele tale sînt foarte frumoase, spuse, reuş ind în mod
admirabil s nu rîd .
— Vai, Dunford, ce fericit m faci!
Nu se uitase la el cînd vorbise, dar Dunford îi auzi zîmbetul
din glas.
— Ş i tu m faci fericit pe mine, vulpiţ . Din p cate, m tem
c trebuie s te duc înapoi acas înainte s înceap s intre în
panic din cauz c lipseş ti.
— M-ai r pit, ce-i drept.
— Dar în cazul sta scopul clar a scuzat mijloacele.
— Probabil ai dreptate, dar sînt de acord c trebuie s m
întorc. Ned o s fie foarte curios.
— Da, dragul nostru prieten Ned.
Cu o expresie resemnat , Dunford b tu în peretele tr surii,
anunţîndu-l pe vizitiu c era momentul s -i duc la reş edinţa
familiei Blydon, din Grosvernor Square.
— Trebuie s te porţi mai frumos cu Ned, spuse Henry. E o
persoan minunat ş i sînt sigur c o s -mi fie bun prieten.
— O s m port frumos cu el dup ce-ş i g seş te o
domniş oar a lui, bomb ni Dunford.
Henry nu r spunse nimic, pr ea încîn tat de gelozia lui
eviden t ca s -l mai certe. R maser într-o t cere mulţum it
cîteva minute, pîn cînd tr sura ajunse în Grosverno r Square ş i
se opri.
— Mi-aş dori s nu fie nevoie s plec, rosti Henry cu regret.
Aş vrea s pot s r mîn în tr sura asta pentru totdeauna.
Dunford s ri afar , apoi o cuprinse pe dup talie, ca s o
ajute s coboare la rîndul ei. O ţinu ceva mai mult decît era nevoie
dup ce picioarele îi atinser caldarîmul.
— Ş tiu, Hen, spuse, dar avem tot restul vieţii înainte.
Se aplec deasupra mîinii ei ş i o s rut galant, apoi o privi
cum urca treptele ş i intra în cas . Henry r mase cîteva clipe în

foaier, încercînd s înţeleag evenim entele din ultima or . Cum
se putea ca viaţa ei s se schimb e atît de perfect într-un timp atît
de scurt?
„Avem tot restul vieţii înainte. ” Oare c hiar era sinc er? Voia s
o ia de soţie? Henry îş i duse mîna la gur .
— Doamne, Dumnezeule, Henry! Unde ai fost?
Ridic privirea. Ned se îndrepta cu paş i mari c tre ea. Tîn ra
nu r spunse nimic, ci doar r mase pe loc ş i se uit la el, cu mîna
înc la gur . Ned se alarm imediat. P rul îi era desf cut ş i nu
p rea în stare s vorbeasc .
— Ce se întîmpl ? întreb el pe un ton aspru. Ce naiba ţi-a
f cut?
„Avem tot restul vieţii înainte. ”
Henry îş i lu mîna de la gur .
— Cred...
Se încrunt puţin ş i îş i înclin capul într-o parte. Avea o
privire uluit ş i, dac ar fi întreb at-o cineva ce obiecte erau în jurul
ei în foaier, n-ar fi putut s descrie nici unul. Probab il c n-ar fi
ş tiut nici cine era în faţa ei dac nu s-ar fi uitat de dou ori.
-Cred...
— Ce, Henry? Ce?
— Cred c tocmai m-am logodit.
— Crezic te-ai logodit?
„Avem tot restul vieţii înainte.’’
— Da. Cred c m-am logodit.
Capitolul şaptesprezece
— Ş i ce ai f cut? întreb Belle cu o pronunţat not de

sarcasm î n glas. Ţ i-ai cerut ţie însuţi permisiunea s o iei de
soţie?
Dunford zîmbi larg.
— Cam aş a ceva.
— S ş tii c te comporţi exact ca personajul unui roman de
proast calitate. Tutorele care se însoa r cu protejata sa. Nu-mi
vine s cred c faci asta.
Dunford nu credea vreo clip c Belle nu se str duise activ
s ajung la exact acel rezultat timp de mai multe s pt mîni.
— Nu-ţi vine s crezi?
— Ei, de fapt, ba da. Ţ i se potriveş te m nuş .
— Ş tiu.
— Cum ai cerut-o? Sper c a fost teribil de romantic.
— De fapt, nu am cerut-o înc .
—Atunci nu crezi c te gr beş ti puţin?
— Dac -I rog pe Ashbourne s ne invite la Westonbirt? Cum
altfel s aranjez s fiu puţin singur cu ea?
— Nu sînteţi logodiţi înc . Adev rul este c nu meriţi s fii
singur cu ea.
Dunford zîmbi zîmbetul tipic masculin, arogant.
— Henry o s spun da.
Belle îl privi sup rat .
—Ai merita s te refuze.
— Nu o s m refuze.
Belle oft .
— Probabil c ai dreptate.
— Oricum, deş i mi-ar pl cea s fac rost de permisiune
special de c s torie ş i s o iau de nevast s pt mîna viitoare,
trebuie s acce pt o perioad mai conve nţiona l de logodn .

Nobilimea o s fie suficient de intrigat de faptul c sînt tutorele
ei. Nu vreau s se bîrfeasc pe ned rept desp re cara cteru l lui
Henry. Dac ne c s torim în prea mare grab , cineva sigur o s
fac pe detectivul ş i o s afle c am petrecut o s pt mîn
nesupravegheaţi în Cornwall.
— Ţ ie nu ţi-a p sat niciodat prea mult de ş oaptele nobilimii,
rosti Belle pe un ton gînditor.
— înc nu-mi pas , r spunse el ap sat. Nu în ceea ce m
priveş te, cel puţin, dar nu vreau s-o expun pe ea la bîrfe
r ut cioase.
Belle îş i ascunse zîmbe tul.
— M aş tept s -mi pl teş ti curînd cele o mie de lire.
— Ţ i le dau cu bucurie. Atîta timp cît tu ş i Blackwood plecaţi
spre Weston birt în acelaş i timp cu noi. O s semene mai mult a
petrecere dac sînt acolo trei cupluri.
— Dunford, n-am de gînd s locuiesc la Alex ş i la Emma cînd
eu ş i John avem o cas la doar cincisp rezece minute distanţ .
— Dar veniţi în provincie s pt mîn viitoare? Ar însemna mult
pentru Henry.
Ş i orice însemna mu lt pentru Henry evident c însemna mul t
ş i pentru Dunford. Belle zîmbi. Se îndr gostise pîn peste cap de
fata aceea, iar ea era foarte fericit pentru el.
— Orice pentru Henry, spuse cu un gest larg din mîn . Orice
pentru ea.
*
Cîteva zile dup aceea, Dunford ş i Henry plecar , cu

binecuvîntarea lui Caroline, spre Westonbirt, moş ia Ashbou rne
din Oxfordsh ire. La îndem nul insiste nt al lui Dunfor d, Alex ş i
Emma aranjase r repede o petrecere pent ru cei mai apropiaţi
prieteni ai lor, Dunford, H enry ş i fam ilia Balckw ood, care
promise se s vin în fiecare zi în vizit , cu toate c insistaser
s -ş i petreac nopţile în casa lor din apropiere, Persephone P ark.
252 JULIA QUINN
Ocupanţii tr surii erau patru la num r, fiindc lady Caroline

refuza se f r dre pt de apel s o lase pe Henry s plece dac
valetul lui Dunford ş i camerista tinerei nu e rau prezenţi î n timpul
c l toriei în provincie. Dunfor d avuse se prezenţa de spirit s -ş i
ţin obiec ţiile pentru sine. Nu voia s fac nimic ce ar fi putut s
pun în pericol s pt mîna preţioa s pe care o avea la dispoziţie.
Alex ş i Emma, cuplu c s torit, erau potriviţi s le fie supra
veghetori, dar erau ş i suficient de înţeleg tori cu inimile romantice.
Belle, pîn la urm , îl cunoscuse ş i se îndr gostis e de soţul ei sub
privirile lor nu tocmai atente.

Henry t cu aproape tot drumul, fiindc nu putea s g seasc
nimic ce s -i spun lui Dunford de faţ cu servitorii. Mintea îi era
plin de lucruri de spus, dar toate p reau personale acum, chiar
ş i leg natul tr surii ş i culoarea ier bii de afar . Se mulţumi s -l
priveasc des ş i s -i zîmbeasc în secret, lucruri pe care Dunford
le obse rv , pentru c nu reuş ise s -ş i ia ochii de la ea nici un
minut.
Era mijlocul dup -amiezii cînd ajunser pe aleea lung şi
m rginit de copaci care ducea la Westonbirt.
— Vai, e minunat, spuse Henry, reg sindu-ş i în sfîrş it glasul.
Structura imens fusese construit în form de E, în onoarea
reginei Elisabeta. Henry preferase întotdeauna structurile
modeste, ca Stannage Park, da r We stonbirt reuş ea s aib un
aer prim itor în ciuda m rimii sale. Poate c datorit ferestrelor ,

care sclipeau precum niş te zîmb ete vesele, sau datorit florilor,
care creş teau uitate de-a lungul aleii. Oricare ar fi fost motivul ,
Henry se îndr gosti pe loc.
Ea ş i Dunford coborî r din tr sur ş i urcar treptele ce
ducea u la intrare, care fuseser deja desch ise larg de Norwood,
majordomul în vîrst de la Westonbirt.
— Ar t cum trebuie? întreb Henry în ş oapt cînd fur
conduş i într-un sa lon larg.
—Ar ţi foarte bine, r spunse el, amuzat de neliniş tea ei.
— Nu sînt prea mototolit dup c l torie?

— Sigur c nu. Ş i chiar dac ai fi, nu ar conta. Alex ş i Emma
ne sînt prieteni.
O b tu încu rajato r pe mîn .
— Crezi c o s m plac ?
— Ş tiu c o s te plac .
Dunford îş i st pîni impulsul s dea ochii peste cap.
— Ce-i cu tine? Credeam c te bucuri de excursia asta în
provincie.
—M bucur, dar sînt emoţionat , atîta tot. Vreau ca ducesa
s m plac . Ş tiu c e o prieten special a ta ş i...
— Da, este, dar tu eş ti ş i mai special .
Henry roş i de pl cere.
— Mulţumesc, Dunford. Dar ea e duces , ş tii, ş i...
— Ş i ce dac ? Alex e duce, ş i asta nu te-a îm piedicat s -l
farm ed pîn peste cap. Dac te-a r fi cuno scut pe tine înainte s-o
cunoasc pe Emma, aş fi avu t de dus o lupt grea.
Henry roş i din nou.
— Nu vorbi prosti.
El oft .
— N-ai decît s crezi ce vrei, Hen, dar dac mai aud vreun
comentariu îngrijorat de la tine, o s fiu nevoit s te s rut ca s
taci.
Ochii ei se luminar .
— Chiar aş a?
El expir ş i îş i sprijini fruntea în palm .
— Ce m fac eu cu tine, vulpiţo?
— M s ruţi? întreb ea plin de speranţ .
— Presupun c asta o s fie nevoie s fac.
Se aplec ş i îi atinse blîn d buzele cu buzele lui, evitînd s
adînceasc s rutul. Ş tia c , dac trupul lui l-ar fi atins pe al ei
vreun pi c, chiar ş i doa r cu mîna pe obraz, n-ar fi putut s se
opreasc ş i ar fi tras-o br utal în braţele sale. Nu-ş i dorea nimic
254 JULIA QUINN
mai mult, bineînţel es, d ar ducele ş i ducesa de Ashbourne trebuiau

s apar în orice moment, iar Dunford nu avea nici o dorinţ s
fie prins în flagrant delict.
O tuse discret se auzi din prag. Era prea tîrziu deja. Dunford
se retrase ş i v zu cu coada ochiului obrajii îmbujoraţi ai lui Henry,
în timp ce se întorcea spre uş . Emma încerca din r sputeri s
nu zîmbe asc , în timp ce Alex nu înce rca ab solut delo c.
— Vai, Doamne, spuse Henry pe un ton chinuit.
— Nu, sînt doar eu, r spunse Alex amabil, încercînd s-o
liniş teasc .
Henry zîmbi pierdut.
—M bucur s te v d, Ashbourne, spuse Dunford ridicîndu-
se în picioare.
Alex îş i conduse soţia îns rcinat spre un fotoliu comod.
— M aş tept s fi fost ş i mai bucuros dac m vedeai peste
cinci minute, îi murmu r apoi la ureche lui Dunford, cînd travers
înc perea ca s ajung lîng Henry.
— Sînt încîntat s te rev d, Henry. M bucur s v d c l-ai
cucerit pe amicul nostru, aici de faţ . Fie vorba între noi, n-avea
nici o ş ans s scape.
-Eu...
— Pentru Dumnezeu, Alex, spuse Emma. Dac mai zici ceva
care s-o fac s se simt stînje nit o s te fac s -ţi par foarte
r u.
Numai Henry îi v zu chipul lui Alex, care încerca din r sputeri
s par cuminte, ş i fu nevoit s -ş i duc mîna la gur ca s nu
rîd tare.
— Poate ţi-ar pl cea s -i fii prezentat cert reţei de pe fotoliul
galben?
— Eu nu v d nici o cert reaţ , spuse Henry cu un aer regal,
observînd zîmbetul Emmei din cealalt parte a camerei.
— Dunford, spuse Alex luînd-o de mîn pe Henry, care se
ridicase. Fem eia asta e oarb ca un liliac.
Dunford ridic din umeri ş i arunc o privire am uzat spre

Emma.
— Draga mea soţie, permite-mi s ţi-o prezint...

— Tu s -mi spui „draga mea soţie cert reaţ ” , rosti Emma
amuzat , aruncîndu-i o privire poznaş lui Henry.
— Sigur. Cît de neatent sînt. Draga mea soţie cusurgioaic ,
permite-mi s ţi-o prezi nt pe domniş oara Henriett a Barrett din
Cornwall, care de curînd este oasp etele m tuş ii tale, Caroline.
— Sînt foarte bucuroas de cunoş tinţ , domniş oar Barrett,
spuse ducesa, iar Henry simţi c aceasta era sincer .
—V rog s -mi spuneţi Henry. Toat lumea îmi spune aş a.
— Iar tu trebuie s -mi spui mie Emma. Mi-aş dori s -mi spun
toat lumea aş a.
Henry hot rî imediat c îi pl cea ducesa cea tîn r , cu p rul
ca focul, ş i se întreb de ce îi fusese atît de team s o
întîlneasc . Era, pîn la urm , veriş oara primar a lui Belle ş i a
lui Ned, ş i dac aceea nu era o recoma ndare superb , atunci nu
ş tia care ar fi putut s fie mai bun .
Emma se ridic , ignorînd prote stele soţului ei îngrijo rat, o lu
pe Henry de braţ ş i spuse:
— Hai s mergem. Abia aş tept s -ţi vorbesc ş i putem s fim
mult mai desch ise f r ei.
F cu un gest din cap în direcţia domnilor. Henry zîmbi
neajutorat .
— Bine.
— Nici nu pot s -ţi spun cît m bucur s te cunosc în sfîrş it,
spuse Emma ime diat ce ieş ir . Belle mi-a scris totul desp re tine
ş i m bucur foarte mult c Dunford a cunoscut în sfîrş it pe cineva
pe m sura lui. Nu c n-aş crede c eş ti minunat prin tine îns ţi,
dar recunosc c sînt mai mult bucuroas c el ş i-a g sit naş ul.
— Chiar c sînteţi deschis .
— Nici pe jum tate cît eş ti tu, dac e s m iau dup scrisorile
lui Belle. Ş i n-aş putea s fiu mai bucuroas .
256 JULIA QUINN
Emma îi zîmbi ş i o conduse spre un coridor.

— Ce-ar fi s -ţi ar t conacul cît timp vorbim? E o cas
minunat , chia r dac e atît de mare.
— Mi se pare magnific . Nu intimideaz deloc.
— Nu, spuse Emma pe un ton gînditor. E ciudat. Cred c a
fost construit cu aceast intenţie. Oricum, m bucur c ş i tu eş ti
sincer ş i desch is . N-am avut niciodat prea mult r bdare cu
dublele înţelesuri din limbajul nobilimii.
— Nici eu, alteţ .
— Te rog s -mi spui Emma. N-am avut nici un titlu pîn anul
trecut ş i înc nu m-am obiş nuit cu faptul c toţi servitorii fac
plec ciuni cînd trec pe lîng ei. Dac nici prieten ii nu-mi spun pe
nume, probabil c o s mor de atîta forma litate.
— M i-ar pl cea foarte mult s fiu în rîndul prietenilor t i,
Emma.
— Ş i eu în rîndul alor t i. Acum te rog s -mi spui cum te-a
cerut Dunfor d de soţie. Sper c a fos t ceva srcinal.
Henry simţi cum roş eş te.
— Nu sînt sigur . Adic , nu m-a cerut în adev ratul sens al
cuvîntului...
— Nu te-a cerut înc ? izbucni Emma. Mincinos mic ce este!
— Vezi tu... începu Henry, simţind nevoia s -l apere, cu toate
c nu ş tia sigur care erau acuzaţiile.
— N-am vrut s te sup r, spuse Emma repede. Cel puţin nu
prea mult. Probabil c a f cut asta ca s ne prefacem c nu
observ m dac se întîmp l s r mîneţi doar voi doi. Nou ne-a
spus c sînteţi logodiţi, s ş tii.
— Chiar aş a? rosti Henry pe un ton nesigur. Ă sta e un lucru
bun, nu?
— B rbaţii, spuse Emma sup rat . Se gîndesc mereu c
femeile o s se m rite cu ei chiar dac nu le cer asta. Ar fi trebu it
s -mi imagin ez c a f cut aces t lucru.
—înseamn c o s m cear , cred, spuse Henry cu o privire
vis toare. Ş i nu pot s nu m bucur, fiindc vreau s m m rit cu
el.
— Sigur c vrei. Toate femeile vor asta.

— Poftim?
Emma clipi, de parc abia în acel mom ent ar fi revenit cu totul

la conversaţie.
— în afar de mine, bineînţeles.
— Oricum nu ai putea, se simţi Henry obligat s puncteze,
nereu ş ind s -ş i dea exact seama de la ce punct încol o
conve rsaţia deven ise bizar . Fiindc eş ti deja m ritat , desigur.
— M refeream la înainte s fiu m ritat , rîse Emma. Ce
gîsculiţ trebuie c m crezi. De obicei nu mi-e aş a de greu s
r mîn la subiect. Cre d c e din cauza copilului , spuse atingîndu-
ş i burta. Probabil c nu, dar e al naibii de conven abil s pot s -l
las pe el s supo rte vina pentru sc p rile mele.
— Bineînţeles, murmur Henry.
— Am vrut doar s spun c Dunford e foarte pl cut de toat
lumea. Ş i e un b rbat bun. Cam ca Alex. Ar trebui s fii nebun
ca s nu accepţi o cerere în c s torie de la un astfel de b rbat.
— Doar c avem o singur problem mic , anume c nu m-
a ceru t înc , nu cu adev rat.
— Cum adic „nu cu adev rat”?
Henry se întoarse ş i se uit pe o fereastr care d dea spre
curtea interioar .
— Mi-a sugerat c o s ne c s torim, dar nu m-a întrebat
direct dac vreau s m m rit cu el.
— înţeleg, spuse Emma prinzîndu-ş i buza de jos cu dinţii în
timp ce se gîndea . Presupun c o s te cear aici, la Weston birt.
Are mai multe ocazii s fie singur cu tine. Probabil c o s vrea
s te. .. ei bine, s te s rute dup aceea, ş i nu vrea s se team
c apare m tuş a Caroline ca s te salveze.
Henry nu voia în mod deo sebi t s fie salvat din braţele lui
Dunford, aş a c scoase un sune t menit s exprime acordul .
Emma arunc o privire pe sub gene spre noua ei prieten .
— V d din expresia de pe chipul t u c te-a s rutat deja. Nu,
nu roş i, sînt obiş nuit cu astfel de lucruri . Am avut astfel de
probleme cînd a trebu it s o supr aveg hez pe Belle.
258 JULIA QUINN
— Ai supravegheat-o pe Belle?
— Ş i nu m-am descurcat deloc bine. Dar nu conteaz . O s
fii încîntat s afli c probabil voi fi la fel de neatent ş i cu tine.
— Ei bine, da, se bîlbîi Henry. Adic , aş a cred.
V zu un divan acope rit cu dam asc trandafiriu.
— Te deranjeaz dac ne aş ez m un moment? Deodat m
simt foarte ob osit .
Emma oft .
— Te-am obosit, aş a e?
— Nu, sigur c nu... Ei bine, recunoscu Henry aş ezîndu-se,

da.
— Am tendinţa s le fac asta oamenilor, spuse Emma
aş ezîndu-se pe divan. Nu ş tiu de ce.
Patru ore mai tîrziu, Henry avea sentime ntul c ş tia exact de
ce, Emma Ridgely, duces de Ashbourne, era persoa na cea mai
plin de energie pe care o cunoş tea, ş i se includea pe list pe ea
îns ş i. Iar Henry nu se considera o persoan prea letargic de
fel.
Emma nu emana energie nervoas , ci dimpotriv . Femeia
micuţ era expresia vie a elegan ţei ş i sofistic rii, doa r c tot ce
f cea sau spunea av ea atîta vitalitate încît însoţitorii e i r mîneau

f r suflare doar privind-o. Era uş or de înţeles de ce o adora soţul
ei. Henry spera doa r ca Dunford s ajung s o iubeasc ş i pe
ea într-o bun zi cu un astfel de devotament.
Cina se dovedi a fi minunat . Belle ş i John nu sosiser înc
din Londra, aş a c la mas erau numai Dunford, Henry ş i ducii
de Ashb ourne . Henry, înc neo biş nuit s m nînce al turi de
altcineva î n afar de servitorii de la Stanna ge Park, se bucura de
companie, rî dea la auzul poveş tilor despre copil ria cel orlalţi ş i
povestea ş i ea despre si ne.
— Chiar ai încercat s muţi stupul mai aproape de cas ?

întreb Emma rîzînd ş i ducînd mîna la piept în timp ce încerca
s -ş i reg seasc suflarea.
— Am o pasiune nest vilit pentru dulciuri, explic Henry, ş i
cînd buc t reasa mi-a spus c nu-mi mai d nimic dulce, fiindc
nu mai era zah r, m-am hot rît s rezolv eu îns mi problema.
—Asta o s-o înveţe pe doamna Simpson s inventeze scuze,
spuse Dunford.
— Nu s-a ascuns niciodat dup deget cu mine.
— Ş i tutorii t i n-au fost foarte sup raţi pe tine? insist Emma.
— Vai, ba da, r spunse Henry fluturînd animat furculiţa. Am
crezut c Viola o s leş ine. Dar numai dupăce m tr gea pe roat
şi m f cea mici f rîme . Din fericire nu avea cum s m
pedeps easc , fiindc avea dou sprezece înţep turi de albin pe
braţe.
— Vai de mine, spuse Emma. Te-au înţepat ş i pe tine?
— Nu. E uimitor, dar pe mine nu m-au înţepat deloc.
— Se pare c Henry se pricepe bine la albine, spuse Dunford
încercînd din r sputeri s nu-ş i aminteasc de propria sa reacţie
la aventurile ei cu stupi.
Simţi un fior puternic de mîndrie cî nd o v zu întorcîndu-se
spre Emma ca s -i r spund la, se p rea, înc o întrebare despre
stupul de albine. Prieteni i lui o adorau pe Henry. Ş tiuse c aş a
avea s se întîmple, bineînţeles, dar înc simţea o nem rginit
bucurie s o vad aş a de fericit . Probabil c , pentru a suta oar
numai în acea zi, se minun de norocul chior pe care-l avusese
s o g seasc pe singura femeie din lume care i se potrivea atît
de bine, în absolut toate felurile.
Era minuna t de direct ş i de eficient , dar capacitatea ei de
a iubi nu cunoş tea margini. In ima lui înc mai tres rea cînd îş i
amintea despre acea zi în c suţa abandonat , cînd ea plînsese
pentru moa rtea unui copil necunoscu t. Avea o inteligenţ pe
260 JULIA QUINN
m sura lui. Nu era nevoie nici m car s o auzi vorbind ca s -ţi

dai seama c era neobiş nuit de isteaţ - se citea în str lucirea
ochilor ei argintii. Era teribil de curajoas ş i aproa pe neînfricat .

Nu avea cum s fie altfel, dat fiind c încercase - ş i reuş ise - s
conduc o ferm ş i un domeniu de m rime modest , timp de ş ase
ani. Ş i, se gîndi Dunford zîmbind pe jum tate , se topea în braţele
lui de fieca re dat cînd se atingeau, tran sfor mîn du-i sîngele î n
foc. O dorea în fiecare clip din zi ş i nu voia nimic mai mult decît
s îi arate cu mîinile ş i cu buzele cît de mult o iubea.
Deci aceea era iubirea. Aproape c rîse tare, chiar acolo, la
mas . Nici nu era de mirare c poeţii o l udau atît.
— Dunford?
El clipi ş i ridic privirea.
Alex, se pare, încerca s -l întrebe ceva.
-Da?
—Am întrebat, repet ducele, dac Henry ţi-a dat ş i ţie motive
similare de îngrijor are în ultimele s pt mîni.
— Dac nu pui la socoteal aventurile ei permanente cu stupii
de albin e de la Stanange Park, atunc i pot s spun c a fost
sufletul dem nit ţii ş i al decenţei.
— Chiar aş a? întreb Emma. Ce ai f cut?
— Ei, nu a fost nimic, r spunse Henry, neîndr znind s se
uite la Dunford. N-am f cut dec ît s întin d mîna ş i s rup un
fagure de miere.
— Ce ai f cut, spuse el aspru, a fost s te expui pericolului

s fii înţep at de sute de insecte furioase.
— Chiar ai b gat mîna în stup? întreb Emma, aplecîndu-se
înainte cu interes. Mi-ar pl cea s ş tiu cum se face.
— Ţ i-aş fi îndatorat pe vecie, interveni Alex, vorbind cu Henry,
dac ai face tot posibilul s nu o înveţi nicio dat pe soţia mea
cum s fac aş a ceva.
— N-am fost deloc în pericol, îi spuse ea, apoi se întoarse
c tre Emma, de parc ar fi fost nevoit s -i explice. Se sperie
repede.
— Se sperie? repet Emma.

— Dunford? întreb Alex exact în acelaş i timp.
— Cred c glumeş ti, ad ug Emma pe un ton care sugera c
nu exista vreo alternativ .
— Suficient s spunem, interveni Dunford, dornic s scurteze
discu ţia despre acel subiect, c a reuş it s -mi ia zece ani din
viaţ , ş i cu asta, basta.
— Presupun c aş a este, spuse Henry, privind-o pe Emma ş i
ridicîn d din umeri, fiindc m-a pus s prom it c nu o s mai
m nînc niciodat miere.
— Chiar aş a? Dunford, cum ai putut? Nici m car Alex n-a fost
atît de crud cu mine.
Dac soţul ei avea vreo obiec ţie la afirmaţia ei cum c ar fi
fost puţin cam crud, nu o exprim cu voce tare.
— Doar ca s nu r mîn în istorie drept cel mai autoritar b rbat
din Marea Britanie, Emma, nu i-am interzis s m nînce miere.
Dunford se întoarse spre Henry.
— N-am f cut decît s te rog s promiţi c n-ai s-o mai procuri
tu îns ţi, ş i sincer, conversa ţia asta a devenit obositoare.
Emma se aplec spre Henry ş i ş opti, cu o voce car e se
auzea clar pîn în cealalt parte a mesei:
— Nu l-am v zut niciodat aş a.
— Ş i e bine?
— Foarte bine.
— Emma? spuse Dunford pe un ton înfricoş tor de calm.
— Da, Dunford?
— Numai extrem de bunele mele maniere ş i faptul c tu eş ti
o doamn m împiedic s -ţi spun s taci din gur .
Henry se uit speriat la Alex, convins c acesta avea s -l
atace pe Dunford pentru c îi insultas e soţia, dar ducele nu f cu
decît s -ş i acopere gura ş i s se înece cu ceva ce probabil era
un hohot de rîs, pentru c nu mai mîncase nimic de cîteva minute
bune.
262 JULIA QUINN
— Maniere extrem de bune, într-adev r, r spunse Emma

acru.
— Nu poate s fie din cauz c eş ti o doamn , spuse Henry,

gîndindu-se c probabil Dunford era foarte bun prieten al familiei,
dac Alex rîdea la o replic a lui care ar fi putut foarte bine s fie
interpreta t drept insult la adresa Emmei. Nu de alta, dar ş i mie
mi-a spus odat s tac din gur , ş i ş tiu din surse sigure c ş i eu
sînt o doamn .
De aceast dat Alex începu s tuş easc atît de violent încît
Dunford se simţi obli gat s -l bat tare pe spate. Sigu r, este în

întregime posibil s fi c utat cu tot dinadinsul o scuz ca s fac
asta.
— Ş i care este sursa asta sigur ? întreb Dunford.
— Ei, cum? Tu eş ti, bineînţeles, spuse Henry ş i se aplec
înainte, cu o str lucire poznaş în ochi. Ş i ar trebui s ş tii mai
bine.
Emma i se al tur soţului ei într-un conc ert de tuse. Dunford

se sprijini de sp tarul scaunului ş i un zîmb et de admiraţie îi ap ru
pe chip, cu toate c nu foarte convin s.
— Ei bine, Hen, spuse f cînd un semn spre duce ş i duces ,
se pare c i-am doborît pe ei doi.
— N-a fost prea greu, aş a e?
— Deloc. Nu au reprezentat o provocare.

— Emma, draga mea, spuse Alex reuş ind s -ş i recapete
r suflarea , cred c tocmai ne-a fost jignit onoarea.
— S ş tii! N-am mai rîs de mult cu atîta poft .
Emma se ridic ş i-i f cu semn lui Henry s o urmeze în salon.
— Hai s plec m ş i s -i l s m pe cei doi domni s -ş i fumeze
trabucur ile ş i s -ş i bea vinul de porto.
— Poftim, vulpiţ , spuse Dunford ridicîndu-se. O s afli în
sfîrş it ce se întîmpl cînd se retrag doamnele, dup cin .
— Ţ i-a spus „vulpiţ ”? întreb Emma cînd ieş ir .
— Da, aş a îmi spune uneori,

Emma îş i frec palmele una de alta.
— E mai bine decît credeam.

— Henry! Aş teapt numai o clip !
Tîn ra se întoarse ş i-l v zu pe Dunford apropiindu-se c u paş i
mari.
— Dac -mi permiţi s -ţi spun repede ceva, rosti el.
— Da, bineînţeles.
O trase deoparte ş i îi vorbi încet, astfel ca Emma s nu aud ,
indife rent cît de mult s-ar fi str duit s trag cu urechea.

— Trebuie s te v d în seara asta.
Henry se cutrem ur de pl cere la auzul tonulu i s u urgent.
— Chiar aş a?
El d du din cap.
— Trebuie s -ţi vorbesc în intimitate.
— Nu sînt sigur ...
— Eu n-am fost niciodat mai sigur. O s -ţi bat la uş la

miezul nopţii.
— Dar Alex ş i Emma...
— Se retrag mereu la unsprezece, zîmbi el cu ş iretenie. Le
place s fie în intimitate.
— Bine, dar...
— Bine. Ne vedem atunci.
O s rut repede pe frunte.

— Nu spune nici un cuvînt, nim nui, despre asta.
Henry clipi ş i-l privi cum se întorce a în sufragerie. Emma veni
lîng ea cu remarca bil repezic iune pentru o femeie gravid în
ş apte luni.
— Ce-a fost asta?
— Nimic, de fapt, spuse Henry stînjenit , ş tiind c nu era o
mincinoa s prea bun ş i încercînd s treac peste acel mom ent
cu atîta îndr zneal cît putea.
Emma pufni cu neîncredere.
264 JULIA QUINN
- Nu, serios. El a vrut doar... s -mi spun s m port frumos.

- S te porţi frumos? repet Emma pe un ton b nuitor.
- Ş tii, s nu m fac de rîs sau ceva.

-A s ta chiar c e o minciun , sînt sigur , r spunse ducesa.
Chiar ş i Dunford trebuie s -ş i dea seama c nu ai cum s faci o
scen la mine în salon, dac singura de faţ sînt eu.
Henry zîmbi pierdut.
- E clar, îns , continu noua ei prieten , c nu o s scot
adev rul de la tine, aş a c n-o s -mi irosesc preţioasa energie
încercînd.
- Mulţumesc, murmur Henry cînd reîncepur s mearg
spre salon.
P ş i al turi de Emma ş i strînse din pum nii ei mici,
entuziasmat . în acea sear Dunford avea s -i spun c o iubea.
Simţea asta.
Capito lul opts prez ece
11:57
Henry îş i strînse poal ele halatului ş i se uit la ceasul d e pe
noptier . Era nebun fiindc acceptase , proast s fie atît de
îndr gostit de el încît s fie de acord cu un astfel de plan, deş i
ş tia c se comporta mai mult decît indecent. Chicoti în sinea ei
cînd îş i aminti cît de puţin îi p sa de etichet la Stanna ge Park.
Nu ş tia despre ea ş i nu îi p sa. Dup numai dou s pt mîni la
Londra ajunses e s înţeleag c un lucru pe care o domn iş oar
nu trebuia s -l fac nicioda t era s primeasc un domn în
dormitorul ei, mai ales cînd restul casei era întune cat ş i locuitorii
ei dormeau.
Dar ea nu reuş ise s adune sufici ent team feciorelni c

încît s -l refuze. Ce voia ş i ce ş tia c e bine s fac erau dou
lucrur i cu totul diferi te, iar dorinţa c îş tigase de departe în faţa
bunei cuviinţe.
11:58
Se aş ez pe pat ş i atunci, dîndu- ş i seama unde era, s ri ca
ars . „Calmează-te, Henry” îş i spuse î ncru ciş înd braţele, apoi
desf cîndu-le, apoi încruciş îndu-le la l oc. în timp ce mergea dintr-

o parte într-alta a camerei, trecu pe lîng oglind , îş i v zu
expres ia sever , apoi îş i desf cu iar braţele. Nu voia s -l
primea sc întins pe pat, da r nu era nevoie s par atît de
sup rat .
11:59
O b taie discret se auzi la uş . Henry zbur s deschid .
—Ai venit mai devreme, ş opti agitat .
-Da?
Dunford c ut ceasul în buzunar.
266 JULIA QUINN
— Vrei s intri odat ? ş uier ea tr gîndu-l în untru. Poate s

te vad oricine acolo.
Dunford îş i puse ceasul înapoi în buz unar, zîmbind larg în tot
acest timp.
— Ş i nu mai zîmbi! ad ug ea ap sat.
— Pentru c ... îmi trezeş ti tot felul de emoţii.
Dunford se uit la tavan ş i înce rc s nu rîd . Dac ea
credea c acea afirma ţie avea s -l fac s nu mai zîmbeasc , o
luase razna.
— Despre ce voiai s -mi vorbeş ti? ş opti.
El se apropie de ea în doi paş i rapizi.
— într-o clip , murmur . Mai întîi trebuie s ...
îş i l s buzele s completeze propoziţia, s rutînd-o aprins.
Nu ven ise cu intenţia s o s rute imedia t, dar ea ar ta atît de
adorabil în c maş a de noapte, cu p rul desf cut! Henry scoase
un suspin mic ş i trupul i se miş c puţin, sprijinindu-se d e silueta
lui mare.
F r voie, Dunford se retrase.
— N-o s facem nimic dac o s continu m aş a...
Cuvin tele i se stinser cînd surprinse expresia pierdut de
pe chipul lui Henry. Buzele ei p reau insuportabil de trandafirii,
chiar ş i ia lumina lumîn rilor, ş i erau puţin desf cute, umede .
— Ei, poate doar înc o dat .
O trase din nou la piept ş i îi c ut buzele pentru înc un s rut
foarte ap sat. Ea îl s ruta cu la fel de mult pasiune, iar Dunford
îş i d du seama ca prin vis c braţele ei se ridicaser în jurul gîtului
s u. O scînteie de raţiune îş i f cu, îns , loc în mintea lui, iar el se
desprins e din nou din îmbr ţiş are.
— Destul, spuse încet, certîndu-se pe sine.
R sufl tremurat ş i ridic privirea. Mare greş eal . înc un fior
aprins de dorinţ îl travers cînd ochii îi c zur asupra lui Henry.
— Ce-ar fi s stai tu acolo? rosti r guş it, ar tînd cu mîna într-
o direcţie oarecare.
Henry nu avea idee c s rutul îl tulbu rase la fel de mult ca ş i

pe ea, aş a c îl ascult întocmai. Urm ri cu privi rea miş carea
mîinii lui ş i spuse:
— Pe pat?
— Nu, adic ...
Dunford îş i drese gla sul.
— Te rog s nu te aş ezi pe pat.
— Bine, spuse ea lent, aş ezîndu-se pe un fotoliu cu sp tar
drept, tap iţat cu un material în dungi albastre ş i albe.
Dunford se apropie de fereastr ş i se uit afar , încercînd
s -i dea voie trupului s u s -ş i revin . Acum, c era în camera ei
la miezul nopţii, n u mai ş tia sig ur c acela fuse se cel mai isteţ
plan al s u. De fapt, era convin s de contrariul. Iniţial îş i propusese
s o duc pe Henry la picnic a doua zi ş i s o cear acolo de soţie,
dar în acea sear , la cin , îi trec use deo dat prin minte c
sentimentele lui erau mai puternice decît simpla afecţiune sau
dorinţ . O iubea.
Nu, nu doar c o iubea. Avea nevoie de ea. Avea nevoie de
ea aş a cum avea nevoie de ap ş i de mîncare, aş a cum florile de
la Stannag e Park aveau nevoie de s oare. îş i amintea cum, într- o
dimine aţ , la micul-deju n în Cornwall, ea se uitase pe fereastr
cu o expresie de pl cere pur . îş i imagina c aş a ar ta ş i el cînd
se uita la ea.
Aş a c atunci, aş ezat în sufrageria informal de la
Weston birt, cu o bucat de sparan ghel în furculiţ , simţise c
deven ise deodat imperios neces ar s -i spun toate acele lucruri
cît mai curînd. S entimen tele lu i erau pr ea pu ternice ş i prea
dureroase ca s le p streze pentru sine. O întîlnire secret i se
p ruse singura opţiune acceptabil .
Trebuia s -i spun cît de mult o iubea ş i, Dumnezeu îi era
martor, n-avea s p r seasc acea camer înainte s fac
m rturis irea cu pricina.
— Henry, spuse r sucindu-se spre ea.
268 JULIA QUINN
Tîn ra st tea cu spatele drept, în fotoliul pe care-l alesese.

El îş i drese glasul ş i încerc din nou.
— Henry.
-Da?
— Probabil c n-ar fi trebuit s vin aici în seara asta.
— Nu, spuse ea, cu toate c nu p rea deloc convins .
— Dar aveam nevoie s fiu singur cu tine, iar mîine mi se
p rea la distanţ de o eternitate.
Ea f cu ochii mari. Nu era stilul lui s foloseasc astfel de
cuvinte mar i. P rea destul de agitat , aproape emoţionat, ş i cu
sigura nţ c nu îi era car acteris tic s fie emoţiona t din vreun
motiv. Deodat , e l micş or distanţa dintre ei ş i îngenun che la
picioarele ei, pe podea.
— Dunford, spuse ea cu o voce întret iat , neş tiind ce s fac
mai departe.
— Ş ş t, iubirea mea, rosti el.
Apoi îş i d du seama c exact asta încerca s spun . Ea era

iubirea lui.
— Te iubesc, Henry, rosti cu o voce precum catifeaua b tut .
Te iubesc aş a cum n-am visat c voi putea s iubesc vreodat
vreo femeie. T e iubesc ca pe toate lucrurile frumoas e ş i bune de
pe lume. Ca pe stelele de pe cer ş i ca pe fiecar e fir de iarb de la
Stannage Park. Te iubesc ca pe faţetele unui diamant, ca pe
urechile lui Rufus, ş i...

— Vai, Dunford, izbucni ea. Ş i eu te iubesc. Te iubesc atît de
mult!
Alunec pe podea, al turi de el, ş i-l lu de mîini, s rutîndu-
le pe rînd, apoi pe amîndou împreu n .
— Te iubesc atît de mult, murmur din nou. Atît de mult ş i de
atîta vreme!
— Am fost un prost, spuse el. Ar fi trebuit s -mi dau seama
ce comoar eş ti de cînd te-am v zut. Am pierdut atît de mult timp!
— Numai o lun , spuse ea cu emoţie în glas.
— Mi se pare o eternitate.
Ea se aş ez pe covo r ş i-l trase dup ea.
—A fost cea mai frumoas lun din viaţa mea.

— Sper ca ş i restul vieţii tale s fie la fel, iubirea mea.
B g mîna în buzunar ş i scoase ceva.
— Vrei s te m riţi cu mine?
Henry ş tia c avea s o cear de soţie, ba chiar se aş teptase
s fac asta în acea c l torie în provincie, dar tot se simţi
copleş it . îi d dur lacrimil e ş i nu reuş i decît s dea din cap,
pentru c îş i pierduse abilitatea d e a vorbi.

Dunford desf cu deg etele ş i scoase la iveal un diam ant
minunat, oval, aş ezat pe o band simpl din aur.
— N-am putut g si nimic care s concureze cu str lucirea
och ilor t i, spuse blînd . Ă sta e cel mai frumo s inel pe care l-am
g sit.
— E minunat, spuse ea încet. Nu am avut niciodat ceva atît
de frumos.
Ridic privirea, emoţionat .
— Eş ti sigur c ni-l permitem?
Dunford rîse scurt, amuzat de preocuparea ei pentru
finan ţele lo r. Evident, nu ş tia c , deş i nu avusese nici un titlu
înainte, familia lui era una dintre cele mai bogate din Anglia. Era,
de asemenea, absurd de încîntat de felul în care ea spusese „ni-
I pe rm item ”. îi ridic mîna la buz ele sale, o s ru t galan t, apoi

spuse:
— Te asigur, vulpiţ , c ne-au mai r mas suficienţi bani încît
s cum p r m o turm întrea g de oi pentru Stannage Park.
— Dar trebuie s repar m mai multe fîntîni ş i...
— Taci, îi spuse el închizîndu-i buzele. Nu-i nevoie s -ţi mai
faci griji din cauza banilor.
— Nu mi-am f cut niciodat probleme cu adev rat din cauza
asta, încerc ea s spun în timp ce el înc îi ţinea buzele între
degete.
270 JULIA QUINN
El oft ş i-ş i d du drumul, iar ea continu :

— Doar c îmi place s fac economie.
— Foarte bine.
îi ridic b rbia cu degetul ar t tor ş i o s rut pe buze.
— Dar, dac eu vreau cîte ceva extravagant din cînd în cînd,
drep t cadou pentru soţia mea, m aş tept s nu ai obiecţii.
Henry admir inelul pe care i-l puses e pe dege t ş i o travers
un fior de pl cere cînd îl auzi folosind c uvîntul „soţie” .
— Nici una, murmur , simţindu-se frivol ş i feminin .
Dup ce se uit la inel din stînga , din dreap ta ş i de la doi
centim etri distanţ de lumînare, ridic din nou privirea ş i întreb
simplu:
— Cînd putem s ne c s torim?
El îi lu obrajii în palme ş i o s rut din nou.
— Cred c asta-mi place mai mult ş i mai mult la tine.
— Ce anume? întreb ea, f r s -i pese c îl îndemna s o
complimenteze.
— Eş ti foarte sincer , dezarmant de deschis ş i minunat de
direct .
— Ş i toate sînt calit ţi, sper?
— Sigur, vulpiţo, cu toate c ai fi putut s fii, cred, mai direct
cu mine cînd am sosit la Stannage Park. Poate c am fi reuş it s
rezolv m problem a de acolo f r s ne aven tur m în coteţul
porcilor.
Henry zîmbi.
— Dar cînd putem s ne c s torim?
— Cam în dou luni, cred, spuse el, simţind cum un val
agonizant de frustrare îl cuprinde.
— Dou luni?
— M tem c da, iubirea mea.
— Eş ti nebun?
— Se pare, pentru c probabil o s m sting de dorinţ în
acest timp.
— Atunci de ce nu faci rost de un certificat special, ca s ne

c s torim s pt mîna viitoare? Nu poate s fie aş a de greu s obţii
unul. Emma mi-a spus c ea ş i Alex aş a au f cut.

Se opri ş i se încrunt .
— Acum, c m gîndesc, cred c la fel a fost ş i în cazul lui
Belle ş i al lui John.
— Nu vreau s te fac s suferi din cauza zvonurilor legate de
c s toria noastr pripit , spuse el cu blîndeţe.
—O s m r neasc mai tare s nu pot s te am! spuse ea
deloc temperat .
Un nou val de dorinţ îi travers lui Dunford trupul. Probabil
c ea nu spusese „s te am” cu sensul carnal din mintea lui, dar
expresia îl aprinse chiar ş i aş a. îş i forţ glasul s sune egal ş i
spuse:
—O s se discute oricum, pentru c îţi sînt tutore. Nu vreau
s înr ut ţesc lucrurile, mai ales fiindc n-ar fi greu pentru cineva
s des cop ere c am fost singuri mai bine de o s pt m în , în

Cornwall.
— Credeam c nu-ţi pas de bîrfele nobilimii.
— îmi pas de tine, vulpiţ . Nu vreau s te v d suferind.
— Nu o s suf r. Promit. O lun ?
El nu ş i-ar fi dorit nimic mai mult decît s fac nunta într-o
săptămînă, dar încerca s se comp orte matur.
— Ş ase s pt mîni.
— Cinci.
— Bine, spuse el, cedînd fiindc inima îi era de partea ei, chiar
dac mintea nu.
— Cinci s pt mîni, spuse ea, nu prea încîntat de acea
victorie. E atît de mult!
— Nu chiar, vulpiţo. O s ai multe lucruri de f cut.
-Da?
— Caroline o s vrea s te ajute s -ţi alegi trusoul ş i cred c
Belle ş i Emma o s vrea s participe ş i ele. Sînt sigur c mama
272 JULIA QUINN
mea o s vrea s te asiste ş i ea, dar acum e în vaca nţ pe

continent.
—Ai o mam ?
El ridic o sprincea n .
—Ai crezut c m-am n scut prin graţie divin ? Tata a fost un
b rbat remarcabil, dar nici m car el n-a fost atît de talentat.
Henry f cu o grimas , ca s -i arate c n-avea de gînd s -i ia
împuns tura în serios.
— Nu vorbeş ti niciodat despre ea. Spui foarte rar lucruri
despre p rinţii t i.
— Nu prea m mai v d cu mama, acum c tata a murit.
Prefer clima cald a Medite ranei.
O t cere stînjenitoare co bo rî asupra lor. H enry îş i d du
seama deod at c st tea pe podeau a dormitorului, îmb r cat în
halat de noapte, în compania unui b rbat foarte viril care nu
d dea vreun semn c ar fi vru t s plece prea curînd.
Ş i cel mai îngrozitor era c pe ea nu o deranja deloc a sta.

Oft , gîndin du-se c , probabil, avea sufletul un ei femei dec zute.
— De ce ai oftat, draga mea? murmur Dunford atingîndu-i
obrazul.
— M gîndeam c ar trebui s -ţi cer s pleci, ş opti ea.
—Ar trebui?
Henry d du din cap.
— Dar nu vreau s fac asta.
Dunford inspir cu greu.
— Uneori cred c nu ş tii ce spui.
Ea îş i puse mîna în mîna lui.
— Ba ş tiu.
Dunford se simţea ca unul condus la tortur . Se aplec
înainte, ş tiind c totul avea s se termine cu o baie rece, solitar ,
da r incapabil s reziste tentaţiei cîtorva s rut ri furate. Desen
cu limba conturul buzelor ei, savurîndu-i gustul.
— Eş ti atît de minunat , murmur . Exact ce-mi doream.
— Exact? repet ea rîzînd întret iat.

— îhm.
îş i strecur mîna pe sub halatul ei ş i o sprijini deasupra unui
sîn acope rit de c maş a de noapte.
— Nu c ş tiam în acel moment.
Herny l s capul pe spate, în timp ce ei o s rut în jos, pe
gît. C ldura lui p rea s fie peste tot, iar ea abia dac putea s
mai reziste senzaţiilor care o copleş eau. Respir a neregulat, apoi,
deodat , nu mai respir deloc cînd el strînse cu blîndeţe sînul pe
care-l cuprins ese în palm .
— Doamne, Dunford, spuse ea cu glasul întret iat,
str d uindu -se s respire. Doamne!
El îş i l s cealal t mîn s alunece de-a lungul spatelui ei ş i
îi cuprinse posteriorul rotund în palm .
— Nu e destul, spuse ap sat. Dumnezeu s m ajute, dar nu
e suficient.
Strîn gînd -o în braţe, o ajut s se întin d pe covor. în lumina
str lucitoa re a lumîn rilor, p rul ei lucea în tonuri fine, aurii. Och ii
ei erau ca de argint topit, languroş i ş i plini de dorinţ . îl chemau
mai aproape...
Cu mîinile tremurînd, Dunford d du la o parte marginile de
m tase ale halatului. C maş a ei de noap te era din bumbac, f r
mîneci, aproap e fecioreln ic . îi trecu prin minte c el era primul
b rbat care o vedea astfel ş i c avea s fie singurul care avea s-
o vad vreoda t aş a. Nu visas e niciodat c ar fi putut s fie atît
de posesiv, dar la vederea ei, simţindu-i pielea ş i parfumul trupului
neatins, instinctul primitiv îl copleş i, f cîndu-l s -ş i doreasc s o
fac a lui.
Voia s o posede, s o devorez e. Dumnezeu s -l ajute, voia
s o înch id într-un turn ş i nici un alt b rbat s nu o vad
vreodat .
Henry se uit ia chipul lui, care se transforma într-o masc a
emo ţiilor primare.
274 JULIA QUINN
— Dunford? întreb cu ezitare în glas. Ce s-a întîmplat?

El o privi o clip , de parc ar fi înc erc at s -i mem oreze
tr s turile, de la cea mai important ş i pîn la semnul din naş tere
din spatele urechii.
— Nimic, spuse într-un sfîrş it. Doar c ...
— Doar c ?
El rîse aspru, gutural.
— M faci s simt niş te lucruri...
îi duse mîna deasupra inimii sale agitate.
— Niş te lucruri atît de puternice încît m sperii.

Henry nici nu mai respir . Nu visase vreodat c pe el ar fi
putut s -l sperie ceva. în ochi îi str luce a o lumin mai intens
decît de obicei, iar ea se întreb speriat dac ş i ea ar ta la fel.
Dunford nu o mai strîngea la fel de tare de mîn , iar ea îi atinse
buzele, mîngîindu-l cu blîndeţe.
El gemu de pl cere, apoi îi prinse iar mîna, ţinînd-o prizonier
lîng gura lui. îi s rut vîrfuril e dege telor, z bov ind asupra
fiec ruia de parc ar fi fost delicio s de dulci. Dup aceea începu
s dese nez e cercu ri lente cu vîrful limbii în juru l degetu lui ei
ar t tor.
— Dunford, ş opti ea, abia reuş ind s mai gîndeasc limpede
din cauza fio rilor de pl cere din braţ.
El îi trase degetul mai adînc în gur , sugînd cu blîndeţe ş i
trecîndu-ş i limba peste unghia ei.

— Ţ i-ai sp lat p rul, spuse încet.
— De unde ş tii.
El îi supse din nou degetul înainte s r spund .
—Ai gust de l mîie.
— Au oranjerie aici, spuse ea abia recunoscîndu-ş i propria
voce. Au ş i un l mîi, iar Emma a spus c pot s ...
-Hen?
-C e e?
El zîmbi încet, len eş .
— Nu vreau s aud despre l mîiul Emmei.

— Nu credeam c vrei, spuse ea prosteş te.
Dunford se aplec puţin.

— Ce vreau s fac e s te s rut.
Ea nu se miş c , fiindc nu putea, atît de vr jit era de lumina
str lucitoare din privirea lui.
— Ş i cred c ş i tu vrei s te s rut.
Ea d du emoţiona t din cap. Dunford se aplec pîn la ea ş i
îş i sprijini cu blîndeţe buzele de buzele ei. O explor încet,
tach inîn d-o , f r s -i cear nim ic ce ea nu era gata s -i dea.
Henry îş i simţea întreg trupul vi brînd. Fiecare centimetru era c ald
datorit c ldurii lui Dunford. Buzele ei se desf cu r puţin ş i un
geam t ş ters sc p dintre ele.
Schimbarea din Dunford fu instantanee. Acel suspin slab de
dorinţ activ ceva profund ş i disp erat în el, îl f cu s devin un
agre sor de temut, care dorea s -i însemn eze trupul cu trupul s u.
Mîinile lui ajunser peste tot, explorar curbura lin a taliei ei, îi
mîngîiar picioarele de sus pîn jos, se scufunda r în p rul ei
des. Dunford îi gemu nu mele ia r ş i iar, aproa pe ca pe o litanie a
dorinţei. Simţe a c se îneac , iar ea era singura care-l ţinea la
suprafaţ .
Ş i atunci, din nou, simţi c nu-i era de ajuns. Degetele sale,
surp rinz tor de pricepute, îi desf cur nasturii c m ş ii de noapte
ş i desch iser materialul alb. Dunford îş i ţinu respiraţia.
— Doamne, Henry, ş opti uluit. Eş ti foarte frumoas .
Ea încerc s se acopere, din reflex, dar el îi d du mîinile la
o parte, spunînd:
— Nu. Sînt perfecţi.
Henry r mase cu totul nemiş cat , stingher sub ochii lui cu
privirea lor netulburat . Se simţea prea goal , prea expus .
— Nu pot, spuse pîn la urm , încercînd s se acopere la loc.
— Ba da, poţi, murmur el, dîndu-ş i seama c disconfortul ei
izvora mai degrab din vulne rab ilitate decît din teama d e
apropiere.
276 JULIA QUINN
îi acoperi unul dintre sîni cu mîna lui mare, simţind nespus

pl cere cînd sfîrcul ei se strîns e la atingerea lui. Se aplec , abia
v zînd exp resia de uimire de p e chipul ei cî nd îi cuprinse sfîrcul
cu buzele. Henry suspin ş i se zb tu sub el, apoi îi cuprinse capul
în palme, iar Dunford nu ş tiu dac voia s -l împing sau s -l trag
mai aproa pe. îi alint pielea înfiora t , traversînd cu limba dintr-o
parte într-alta ş i strîngîndu-i rotunjimea sînului în palm .
Hen ry nu mai ş tia sigu r dac era moart sau vie. Nu se
simţea neap rat moart , dar nici nu mai fusese aş a vreodat , aş a
c , de unde s ş tie? Ş i nu mai simţise niciodat , de asta era
sigur , astfel de emoţii cît timp fusese î n viaţ .
Dunford ridic privirea ş i se uit la ea.
— La ce te gîndeş ti? întreb r guş it, amuzat ş i curios în
leg tur cu expresia de pe chipul ei.
— N-ai crede dac ţi-aş spune, r spunse ea rîzînd întret iat.
El zîmbi, decizînd c prefera s -ş i continue activitatea
amo roas dec ît s discute mai dep arte despre subiect. Cu un
geam t de pl cere, se mut deasupra celuilalt sîn, alintîndu-l pîn
cînd îl aduse în aceeaş i stare ca ş i pe cel lalt.
— îţi place, nu-i aş a? murmur , auzindu-i micile suspine de
pl cere.
Copleş it de afecţiunea pe care o simţea pentru ea se ridic
ş i îi atinse nasul cu nas ul lui.
— Mi-am amintit în ultimele cinci minute s -ţi spun c te
iubesc?
Ea cl tin din cap ş i nu se putu abţine s zîmbeasc .
— Te iubesc.
— Ş i eu te iubesc, dar...
Cuvintele i se pierdur ş i p ru stînjenit .
— Dar ce?
Dunford îi atinse obrazul, miş cîndu -i puţin capul ca s o
priveasc în ochi.
— M întrebam... adic ...
Se opri ş i îş i muş c buzele înainte s continue:

— Vreau s ş tiu dac pot s ...
— Spune-mi, vulpiţ .
— Dac pot s fac ş i eu ceva pentru tine, încheie ea,
închizînd ochii, fiindc el nu o l sa s -ş i mute privirea.
El se încord . Cuvintele ei timide, nesofisticate, treziser în
el o dorinţ pe care nu ş i-ar fi imagina t-o niciodat .
—Ar fi mai bine s nu faci asta, spuse r guş it.
V zînd expresia ei îndurerat , continu :
— Mai tîrziu, îns , o s poţi. Clar mai tîrziu.
Ea d du din cap, p rînd c înţeleg ea.
— Atunci vrei, te rog, s m s ruţi din nou? întreb ea în
ş oapt .
Era pe jum tate îmbr cat , îmbuj orat de dorinţ , sub el, iar
Dunford era nebun eş te înd r g os tit de ea. Nu avea cum s o
refuze. O s rut din nou, simţindu-ş i sufletul pulsînd de emoţie,
mîngîindu-i cu blîndeţe sînii cu o mîn , în timp ce degetele
celeila lte i se împle teau în p rul ei. O s rut la nesfîrş it. Nu-i
venea s cread c o perec he de buze puteau s fie atît de
fascin ante, c nu simţea nevoia s o mai s rute ş i în alt parte,
poate pe gît, în spatele urechii sau pe sîni.
Mîinile, îns , îi erau altceva, ş i simţi cum una dintre ele s e
strecu ra mai jos, pe deasupra abdomenului ei plat, pîn la p rul
cîrlionţat care-i acoperea feminitatea. Henry se crisp , dar nu prea
mult. Dunford îi cucerise deja toate ap r rile, iubindu -i sînii.
— Ş ş t, dragostea mea, ş opti el. Nu vreau decît s te ating.
Doamne, am nevoie s te ating.
Henry r spun se emo ţiei s lbatice din vocea lui. Simţea ş i ea
aceeaş i pasiune curgîndu-i prin vene. îş i spuse c trebuia s se
relaxeze cînd el ridic privirea ş i se uit fix în ochii ei, apoi întreb :
— îmi dai voie?
Vorbise a tît de supus ş i de plin de respect încît Henry cre zu
c avea s i se frîng inima. D du din cap, gîndindu-se c avea
278 JULIA QUINN
s fie pl cut. Dunford era al turi de ea, iar el nu ar fi f cut nimic

care s o r neasc . Avea s -i plac . Avea s fie bine.
Se înş ela. Aproape c ţip din cauza pulsaţiilor de pl cere

care o cuprinser cînd el o atinse.
— Dumnezeule, suspin .
„Pl cut” nu descria nici pe departe lucruril e pe care i le f cea
el. Era prea bine, prea mult. Trupul ei nu putea s reziste. începu
s se fereas c de el, gîndind u-se c avea s explod eze cu
siguranţ dac el nu se oprea din acea tortur delicioa s .
Dunford chicoti cînd o v zu zb tîndu-se.

— O s te r neş ti de la covor, o tachin .
Henry îl privi f r s înţelea g , fiindc mintea îi era atît de
ameţit de pasiune încît îi lu cîteva momente ca s priceap ce-
i spunea el. Dunford rîse din nou ş i se ridic de deasupra ei, o
lu în braţe ş i o duse spre patul moale.
— Ş tiu c ţi-am spus c patul ar fi o mare greş eal , murmur
el, dar nu pot s te las s -ţi zgîrii spatele , nu?

Ea simţi cum se scufund a în pat, apoi el se aş ez deasupra
ei, iar c ldura sa îi arse pielea. Dunford îş i strecur imediat mîna
în jos, înapoi de unde plecase înainte, ş i o tachin ş i o alint ,
ducînd-o di n ce în ce mai aproape de uitare. îş i strecur degetul
în untrul ei, continuînd s-o mîngîie pe dinafar cu degetul mare,
în locul cel mai sensibil, cu miş c ri de înainte ş i înapoi...
— Dunford, suspin Henry. Eu... Tu...

Greutatea lui o ap sa adîn c în saltea. Dunford era fierbinte,
puternic, iar ea nu reuş i s -ş i controleze tr upul ş i-l cuprinse cu
pulpele.
— Doamne, Henry, gemu el. Eş ti atît de preg tit ... Atît de...
N-am vrut s ... E u...
Ei nu îi mai p sa de intenţiile lui de dinainte. Nu voia decît
s -l aib pe b rbatul din braţele ei, pe b rbatul pe care-l iubea.
Ş i îl voia cu totul. îş i ridic ş olduril e mai mult, lipindu-s e de trupul
lui aprins.
Ceva din sufletul l ui Dunford plesni. îş i lu mîna de pe ea,

apoi îş i def cu pant alonii dintr-o miş care.
— Hen, gemu el. Am nevoie de tine. Acum.

începu s -i mîngîie sînii, apoi spatele, apoi ş oldurile. Mîinile
i se miş cau cu viteza fulgerului, conduse de hot rîrea s îi ating
fiecare p rticic a pielii catifela te.
El îi cuprinse î n palme co apsele su ple ş i i le desf cu mai
mult. Vîrful b rb ţiei lui o atinse, iar el gemu cînd o simţi ud şi
cald .
— Henry, eu...
Buzele refuzar s rosteasc întreba rea pîn la cap t, dar
ea o citea în privirea lui . D du ap rob ato r din cap. El se miş c
înainte, cu blîndeţe, iar pielea ei moale se opuse ap s rii.
— Relaxeaz -te, îi murmur Dunfrod.
Henry d du din cap. Nu visase niciodat c trupul unui b rbat
ar fi putut s par atît de mare în interiorul ei. Era bine, dar
foarte.. . neobi ş nuit.

— Henry, ş opti el îngrijorat. S-ar putea s te doar , dar numai
o clip . Dac aş p utea...
Ea îi atinse obrazul.
— Ş tiu.
Dunford se miş c înainte, p trunzînd -o cu totul. Henry se
crisp din cauza fiorului dureros, neaş teptat.
El r mase imediat nemiş cat, deasupra ei , sprijinit pe coate.

— Te-am r nit? întreb repede.
Ea cl tin din cap.
— Nu chiar. Doar c ... Acum e mai bine.
— Eş ti sigur , Henry? Pot s m retrag.
Pe chipu l lui se citea clar c o astfel de acţiune ar fi fos t
tortur , nu altcev a. Tîn ra zîmbi.
— Nu vreau decît s m s ruţi.
îl privi aplecîndu-se încet deasupra ei.
— S rut -m . Atît.
280 JULIA QUINN
El îi îndeplin i dorinţa. Buzele sale le devorar pe ale ei ş i

trupul lui încep u s se miş te, lent la început, apoi di n ce în ce mai
repede . Pierdea control ul ş i simţea nevoi a ca ş i ea s se

abandoneze la fel. îş i duse mîna între tr upurile lor ş i o atinse.
Henry explod . Senzaţia începu î n abdomen, apoi trupul i se
încord . Tres ri, gîndindu-se c muş chii n-aveau s poat s
reziste ace lei tensiu ni, c avea u s se frîng , apoi, ca prin
minune, si mţi cum totul se relaxeaz , cum trupul îi e cald ş i liniş tit.
Capul îi c zu într-o parte ş i pleoapele i se închiser , dar simţi
privirea at ent a lui Dunford pe chipul ei. Se uita la ea, ş tia aş a
cum ş tia bine cum o chema, ş i îi spunea astfel cît de mult o iubea.
— Ş i eu te iubesc, oft .
Dunford nu crezuse c se putea s simt mai mult tandreţe
pentru ea decît simţea deja, dar declaraţia ei de dragoste rostit
pe un ton atît de blînd era ca un s rut direct în inim . Nu era sigur
ce anu me inten ţionase cînd intrase î n dormitorul ei . Probabil c ,
în subconş tient, îş i dorise s fac dragoste cu ea, dar nu visase
niciodat c avea s simt atîta pl cere doar f cînd u-i ei pl cere.
R mase deasupra ei, mulţum it pentru moment numai s fie
martorul sufletului ei care se întorcea încet pe p mînt. Dup
aceea, len t ş i cu mare p rere de r u, se retrase din corpul ei.
Henry deschise imediat ochii.
— Nu vreau s te las îns rcinat , ş opti el. Nu înc , m car.

Cînd vine momentul, o s -mi fac foarte mare pl cere s te v d
grea, rotund .
Henry se cutremur , fiindc vorbele lui erau neaş teptat de
erotice. Dunford se aplec ş i o s rut pe nas, apoi îş i lu hainele.
Ea întinse mîinile spre el.
— Te rog, nu pleca.
El îi atinse frunt ea ş i îi d du la o parte o ş uviţ de p r
m t sos.
— Aş vrea s nu fie nevoie s plec, murmur . Nu aveam de

gînd s fac asta, cu toate c nu pot s spun c -mi pare r u, spuse
zîmbind.
— Dar tu nu ai...
— Trebuie s mai aş tept m, draga mea.
O s rut blînd, fiindc nu putea s se abţin .
— Pîn în noaptea nunţii. Vreau s fie perfect.
Henry era atît de relaxat încît abia dac putea s se miş te,
îns cumva reuş i s zîmbeasc îndr zneţ.
—Ar fi perfect oricum.
— Ş tiu, dar vreau s m asigur c nou-sosiţii în familia
noastr nu sosesc mai curînd de nou luni dup nunt . Nu vreau
s -ţi murd resc reputaţia.
Ei nu prea îi p sa de reputaţie în acel moment, dar, de dragul
lui, d du înţeleg tor din cap.
— O s fii bine?
El închise o clip ochii.

— Poate peste cîteva ore.
Ea întinse mîna ş i-l atinse cu compasiune, d ar o trase la o
parte cînd el cl tin din cap ş i spuse:
— Mai bine nu faci asta.
— îmi pare r u.
— Te rog s nu-ţi ceri iertare.
Dunford se ridic .
— Eu... cred c o s ies ş i o s merg s înot. E un lac nu
departe de aici ş i aud c e foarte rece.
Spre oroare a ei, Henry chicoti. El încerc s par sup rat,
dar nu reuş i pe de-a-ntregul . Se aplec ş i o s rut o ultim dat ,
atingîndu-i b lînd cu buzele sprincea na. Dup aceea se îndrept
spre uş ş i puse mîna pe clanţ .
— Henry?
-Da?
—Ar fi bine s ne c s torim în patru s pt mîni.
Capitolul nouăsprezece
Dunford trimis e un mesager la Londra a doua zi diminea ţ ,

ca s dea un anu nţ în ziarul „Tim es” . Henry era nem sura t de
fericit de graba cu care el voia s anunţe logodna, pentru c i
se p rea c acela era înc un semn c o iubea cu acela ş i
devo tam ent pe care-l simţea ş i ea pentru el.
Belle ş i John sosir ş i ei a doua zi dimine aţ , la timp ca s li
se al ture celor dou cupluri la un mic-dejun tîrziu. Belle era foarte
mulţumit , deş i nu cu totul surprins , de anunţul lui Dunford ş i al
lui Henry. Ş tiuse, pîn la urm , c el pl nuia s o cear de soţie,
ş i oricine ar fi v zut-o pe Henry ş i doar uitîndu-se l a Dunford ş i-ar
fi putu t da seama c ea avea s accepte propunerea lui. Dup
ora prînzului, cele trei doamne st teau în salon ş i discutau despre
noul statut al lui Henry, acela de femeie logodit .
— Sper c a f cut ceva teribil de romantic, spuse Belle luînd
o înghiţitu r de ceai.
Henry le încînt pe amîndou , roş ind.
—A fo st... suficient de romantic.
— Ce nu înţeleg eu, spuse Emma, e cînd a avut ocazia s te
cear . Nu o f cuse asear , înainte de cin , dac nu cumva
p strai tu secretu l, dar nu cred c a fost cazul, fiindc , sincer, nu
v d cum ai fi putut s p strezi un secret atît de mare.
Henry tuş i.
— Dup care noi dou am mers în salon, apoi toat lumea s-
a culcat, spuse Emma, arun cîndu -i o privire b nuitoa re lui Henry.
Nu-i aş a?
Henry tuş i din nou.
— Ş tii, cred c mi-ar mai trebui niş te ceai.
Emma zîmbi parş iv ş i îi mai turn .
— la o înghiţitur , Hen.
Henry se uit de la o veriş oar la alta, apoi duse ceaş ca la
gur .
— Ţ i-ai revenit cu gîtul? întreb Belle pe un ton exagerat de
amabil.
— înc puţin ceai, cred, trase Henry de timp, întinzîndu-i
ceaş ca gazdei. Cu înc niş te lapte.
Emma ridic laptele ş i turn puţin din el în ceaş ca lui Henry.
Aceasta mai lu o înghiţitur , apoi, uitîndu-se la cele dou perechi
de ochi care o priveau diavoleş te, goli c eaş ca.
— Presupun c nu ai ceva coniac.
— Spune tot, Henry, porunci Emma.
— Eu... E vorba de ceva tare personal, nu credeţi? Nu v aud
pe nici una dintre voi povestind des pre cum v-au cerut soţii v oş tri.
Spre surpriza lu i Henry, Emma roş i.
— Foarte bine, spuse ducesa. Nu îţi mai pun întreb ri. Dar
trebuie s -ţi spun...
Cuvintele i se stinser ş i pe chipul ei ap ru o expresie care
spunea c încerca s pun în cuvinte ceva extrem de nedelicat.
— Ce anume? întreb Henry, bucurîndu-se f r nici un regret
de disconfortul Emmei.
Ducesa se bucurase ş i ea, pîn la urm , de stînjen eala ei,
cu nici dou minute înainte.
— îmi dau seama, spuse Emma rar, c o parte din motivul

pentru care Dunford ne-a rugat s v g zduim la o petrec ere la
noi este c ş tia c noi nu sîntem cei mai aspri supraveghetori.
Belle pufni în rîs. Emma se uit urît la veriş oara ei, apoi
înapoi la Henry.
— Sînt sigur c s-a gîndit c o s g seasc o cale s r mîn
sin gur cu tine, iar eu înţele g de ce vrea asta. Pî n la urm , e
adev rat c te iubeş te.
Se opri ş i ridic privirea.
284 JULIA QUINN
— Te iubeş te, nu? Adic , sigur c te iubeş te, dar ţi-a spus
asta? B rbaţii pot s fie foarte neciopliţi în privinţa asta.
Henry roş i puţin ş i d du afirmativ din cap.
— Bun, spuse Emma repede.
îş i drese glasul ş i continu :
— Dup cum spuneam, înţeleg dorinţa... poate c nu e cel
mai potrivit cuvînt.
— Ba dorinţ cred c e cuvîntul perfect, spuse Belle zîmbind
vesel .
Emma îi mai arunc o privire letal . Belle îi r spunse cu un
surîs superior, ş i ele dou continuar s fac asta pîn cînd Henry
îş i drese glasul. Emma se îndrept imediat, se uit la ea ş i apoi,
pentru c nu putu s reziste, îi mai arunc o ultim privire plin
de reproş lui Belle. Belle r spunse cu unul dintre cele mai
obraznice zîmbete pe c are le ş tia.
— Ce spuneai? întreb Henry.
— Da, spuse Emma, nu la fel de vesel ca înainte. Voiam
doar s spun c ai, cu siguranţ , dreptul s -ţi doreş ti s fii singur
cu el, ş i...
Roş i, efectul fiind aproape comic al turi de p rul ei ca focul.
— Probabil c e în regul chiar s fii singur cu el din cînd în
cînd, dac înţele gi ce vreau s spun.
Henry nu ar fi înţeles înainte de noaptea trecut , dar acum
înţelegea, aş a c roş i mult mai intens decît Emma.
Din expresia ducesei se înţelegea c avea impresia c
mesajul ei venea prea tîrziu.
— Lucrurile astea ajung, nu se ş tie cum, la m tuş a Caroline,
spuse ea încet.
Henry începu s se simt stînjenit , dar îş i aminti c Belle ş i
Emma erau priete nele ei. Cu toate c nu avea prea mult
expe rienţ cu prietenele, ş tia c , dac te tachinau, o f ceau
numai fiindc le p sa de tine. Ridic privirea cu veselie ş i se uit
mai întîi în ochii viole ţi ai Emmei, apo i în cei albaş tri ai lui Belle,
ş i spuse:
— Eu nu-i spun nimic dac nu-i spuneţi nici voi.
Restul timpului petrecut în provincie trecu repede pentru

Henry. Ea ş i noii ei prieteni ieş ir de cîteva ori în excursii în satul
din apropiere, juca r c rţi pîn la orele mici ale nopţii, rîser ş i se
tachinar pîn cînd toţi muş chii îi dureau. Dar cele mai speciale
momente erau cele petrecute cu Dunford, cînd el reuş ea s se
strecoare al turi de ea ş i se bucurau de cîteva momente furate
împreun .
Aceste întîlniri clandestine p reau mereu s înceap cu cîte
un s rut pasional, cu toate c el insista c niciodat nu se apropia
cu aceast intenţie.
— Te v d ş i îmi pierd uzul raţiunii, spunea, întotdeauna
ridicînd din umeri f r nici un regret.
Henry încerc ase s -l dojen easc , dar bineînţeles c nu cu
prea mare convingere. Prea curînd, îns , se întoarse la Londra
ş i se trezi asaltat de vizitat ori curioş i, care susţine au insistent c
veniser numai ca s -i ureze cas de piatr ş i s o felicite. Henry
era puţin nedumerit de atenţia lor, dat fiind c pe majoritatea nici
nu-i cunoş tea.
Contele de Billington veni ş i el, plîngîndu-se cu vesel ie c nu
avusese ocazia s o curteze.
— Dunford a cam furat startul, spuse zîmbind lent.
Henry zîmbi ş i ridic din umeri cu modestie, nesigur de ce
ar fi putut s r spund .
— Presupun c trebuie s -mi repar inima frînt şi s merg
cura jos la înc un bal în seara asta.

— Vai, te rog, pufni ea. Inima nu ţi-a fost frînt deloc.
El zîmbi larg, încîntat de felul direct în care-i vorbise ea.
—Ar fi fost dac aş fi avut ocazia s te cunosc mai bine.
— Ce noroc pe mine c n-ai avut-o, rosti lent o voce adînc .
Henry se întoarse ş i-l v zu pe Dunford în pragul uş ii salonului
preferat al lui Caroline. P rea mare ş i înalt ş i foarte masculin, în
haina albastr ş i pantalonii be j. El o privi ş i zîmbi din colţul gurii,
foarte discret, numai pen tru ea. în ochii ei ap ru pe loc o privire
vis toare, din argint satinat, ş i Henry oft încet.
286 JULIA QUINN
—V d c n-aveam oricum nici o ş ans , murmur Billington.

— Nici m car una, spuse Dunford amabil, traversînd camera
ş i aş ezîndu-se al turi de Henry.

Acum, c ea era în siguranţ , logodit cu el, îş i amintise în
sfîrş it c -l pl cea pe Billington.
— Ce te aduce pe la noi? îl întreb Henry pe Dunford.
— Voiam s te v d. Ai avut o zi frumoas pîn acum?
— M tem c au fost prea mulţi vizitatori.
Henry îş i d du deodat seama de gafa pe care o f cuse ş i
se întoa rse spre Billington, gr bit s adauge:
— Persoanele de faţ se exclud, bineînţeles.
— Bineînţeles.
— Te rog s nu m consideri nepoliticoas , milord, dar au
venit s m vad aproap e o sut de oameni pe care nu-i cunosc.
Am fost destul de uş urat cînd ai venit dumneata, fiindc te
cunos c ş i, mai impor tant, te plac.
— O scuz minunat , draga mea, spuse Dunford b tînd-o pe
mîn de parc ar fi încercat s -i spun c se scuzase suficient.
La cum începuse, mai avea puţin ş i i-ar fi declarat dragoste
etern con telui. Billington surprin se expre sia puţin iritat a lui
Dunford ş i se ridic , zîmbind înţeleg tor.
— M-am mîndrit întotdeauna cu faptul c ş tiu cînd sînt în plus.
Dunford se ridic ş i îl condus e pe Billington la uş , unde îl
lovi prieteneş te cu palma pe spate.
—Am admirat eu însumi calitatea asta a ta, Billington.

Contele surîse, apoi f cu o plec ciune scurt în direcţia lui
Henry.
— Domniş oar Barrett.
Cîteva secu nde mai tîrziu, ea ş i Dunford erau singuri.
— Credeam c nu mai pleac , spuse el oftînd dramatic ş i
închizînd uş a în spatele lui.
— Fiar ce eş ti. Mai c l-ai dat afar . Ş i nu cred c uş a o s
r mîn închis mai mult de dou minute, înainte ca lady Worth
s afle ş i s trimit o flot de servito ri care s ne supravegheze.
El oft iar.
— Un b rbat poate s spere.
Henry zîmbi delicat.
— La fel ş i o femeie.
— Serios?
Se aplec spre ea pîn cînd Henry îi simţi r suflarea pe piele.
— Ş i tu ce sperai?
— Ei, una ş i alta, spuse ea cu r suflarea t iat .
— Una de aici? întreb el s rutîndu-i colţul gurii. Sau alta de
aici? continu s rutîndu-i ş i cel lalt colţ al gurii.
— Cred c eu am spus una şi alta.
—Aş a este.
Dunford repet ambe le s ruturi. Henry oft mulţumit ş i se
lipi de trupul lui. El o cuprinse într-o îmbr ţiş are platonic ş i îş i
lipi nasul de gîtul ei, dîndu-ş i voie s simt pl cerea aceea cîteva
clipe. Curînd îns ridic privirea ş i întreb :
— Cît crezi c mai avem la dispoziţie înainte s dea Caroline
drumul cîinilor de paz ?
— Cred c în ju r de jum tate de minut.
El se desprins e f r voie de ea ş i se aş ez pe un scaun de
vizavi, apoi îş i scoase ceasul de bu zunar.
— Ce faci? întreb Henry rîzînd încet.
— Te pun la încercare, draga mea.
Urm o t cere lung de dou zeci de secunde, apoi el scoase
un sunet dezap robator ş i cl tin din cap.
— Ai greş it, vulpiţ . Se pare c aş fi putut s te ţin în braţe
cîteva secunde în plus.
Henry d du ochii peste cap. B rbatul acela era incorigibil. în
acel mome nt, uş a se deschise brusc. Nici unul dintre ei nu v zu
cine fusese f ptaş ul. O mîn cu livrea o împinsese pur ş i simplu,
apoi disp ruse. Amîndo i izbucnir în rîs.
—Am fost r zbunat ! exclam Henry triumf toare. Spune-mi,
cît de aproape am fost?
288 JULIA QUINN
El d du din cap admirativ.

—Ai o eroare de ş ase secunde, vulpiţ .
Ea îi zîmbi mulţumit de sine ş i se sprijini de sp tar, Dunford

se ridic .
— Se pare c timpul nostru s-a terminat. Cît mai avem? Dou
s pt mîni?
Ea aprob dînd din cap.
— Nu te bucuri c te-am convins s ne c s torim în patru
s pt mîni, nu în cinci?
— Mai mult decît îţi pot spune, iubirea mea.

Se aplec ş i îi s rut mîna.
— Am încredere c ne vedem disear , la balul lui lady
Hampton.
— Dac tu o s fii acolo, o s fiu ş i eu.
— Mi-aş dori s fii mereu atît de ascult toare.
— Pot s fiu foarte ascult toare cînd serveş te scopurilor mele.
— Da, aş a este. Atunci cred c o s te rog s -ţi alegi scopuri

care s fie aceleaş i cu ale mele.
— Cred c în situaţia de faţ sîntem de acord, milord.
El rîse.
— Trebuie s plec. M-ai dep ş it cu mult în arta flirtului. Sînt
în pericol serios s -mi pierd inima.
— Eu sper c ai pierdut-o deja, rosti ea tare, privindu-l cum
se îndrepta spre uş .
El se întoa rse ş i o privi emoţionat.
— Nu am pierdut-o, dar i-am dat-o unei femei ca s o
p streze.
— Ş i o p streaz în siguranţ ? întreb Henry, f r s
reuş easc s -ş i ascund tremurul vocii.
— Da, da. Iar eu i-aş p zi ei inima ş i cu viaţa mea.
— Sper s nu se ajung la asta.
— Ş i eu, dar asta nu înseamn c n-aş fi dispus s -mi ofer
inima.
Se întoarse, apo i se opri chia r înainte s ias .

— Uneori, Hen, spuse f r s se întoarc spre ea, m
gîndesc c mi-aş da viaţa ş i doar pentr u unul dintr e zîmbetele

tale.
* * *
Cîteva ore mai tîrziu, Henry termina preg tirile pentru balul
din acea sear . Ca de obicei, simţi un mic fior de entuziasm la
gîndul cî avea s -i vad pe Dunford acolo. Era ciudat cum acum,
c -ş i m rturi siser dragostea u nul pentr u cel lalt, momentele

împreun deveniser ş i mai pl cute. Fiecare privire, fiecare
atingere erau atît de pline de se ns... Era destul ca el s îi arunce
ei o privire, se gîndi Henry amuzat , iar ea uita cum s respire.
Aerul era rece în acea sear , aş a c îş i puse o rochie din
catifea albastru-închis. Dunford veni s o conduc , la fel ş i Belle
ş i John, care sosir cu tr sura lor separat.
— Perfect, declar Caroline b tînd din palme. Dac avem
deja dou tr suri aici, nu e nevoie s o mai chem ş i pe a mea. O
s merg cu Dunford ş i Henrietta.
Dunford se schimb imedia t la faţ .
— Ş i Henry, Henry, explic lady Worth, o s mearg cu Belle
ş i John.
Belle spuse ceva c e p rea a fi c nu avea nevo ie de
supra veg here dac era m ritat , dar numai Henry era suficie nt
de aproa pe ca s o aud .
C l toria spre conacul Hampton se desf ş ur f r prea
multe eveniment e, aş a cum Henry se ş i aş teptase s fie, de altfel.
Nu prea exista ocazia unui „eveniment” cu Caroline în tr sur .
Odat ajunş i la bal, Henry fu imed iat luat pe sus de mulţime,
care hot rîse c probabil ea era cea mai interesa nt tîn r a
anului dac reuş ise s -l cucereasc pe Dunford atît de uş or.
Dunford o privi ap rîndu-se de comentarii ş i v duve curioase,
de debu tante la fel de curioase, decise c se descurca foar te bine
290 JULIA QUINN
singur ş i ieş i s ia o gur de aer curat. Oricît de mult ş i-ar fi dorit

s petreac fieca re momen t al turi de ea, nu se f cea s o
r peasc prea mult. Erau logodiţi, într-adev r, aş a c oame nii se

aş teptau s -i dea mai mult atenţi e decît altfel, dar exista u ş i
bîrfele mai puţin decît pl cute legate de felul în care se
cun osc user ei doi. Pîn la urm se logo diser la numai dou
s pt mîni de la sosirea ei în Londra. Dunford nu credea c Henry
auzise ceva înc , dar nu voia nici s fac vreun lucru care s aţîţe
gura lumii. Decise s o lase s se împ rieten eas c mai bine cu
prietenii lui Car oline, toţi f oarte influenţi ş i cu reputaţi i imaculate,
apoi s se întoarc ş i s o invite la un vals. Nimeni nu putea s -i
reproş eze un dans.
Se apropie de uş ile franceze care duceau spre gr din . Lady
Hampton luminase zona cu felinare chinezeş ti ş i afar era
aproape la fel de mult lumin ca ş i în untru. Dunford se sprijini
nep s tor de o coloan ş i începu s se gîndeas c la marele s u
noroc cînd auzi pe cineva rostindu-i numele. întoarse capul.
Contele de Billington se îndrepta spre el, zîmbind într-un fel
batjocoritor ş i autoironie în acelaş i timp.
— Voiam doar s te felicit din nou, spuse acesta. Nu ş tiu sigur
cum ai reuş it, dar meriţi toate ur rile de bine.
Dunford d du cu elega nţ din cap.
— O s g seş ti pe altcineva.
— Nu anul sta. Recolta e stînjenitor de proast . Henry e
singura care avea m car jum tate de minte.
Dunford ridic o sprincea n :
— Jumătate de minte?
— Imagineaz -ţi bucuria mea cînd am descoperit c aceea
dintre debu tante care are cel puţin jum tate de minte are, de fapt,
una întreag .
Billington cl tin din cap.
— Trebuie s aş tept pîn la anul.
— De ce atîta grab ?
— Crede-m , Dunford, c nu vrei s ş tii.

Lui Dunford co mentariu l i se p ru destul de misterios , dar nu
insist , respectîndu-i celuilalt intimitatea.
— Cu toate c , mai spuse contele, fiindc se pare c nu o s
m leg de mîini ş i de picioare sezonul sta, probabil c o s caut
pe cineva care s -mi ţin companie.
— Companie, zici?
— Da. Clarise s-a întors la Paris acum cîteva s pt mîni. A
spus c aici plou prea des.
Dunford se ridic de unde se sprijine a.
— S-ar putea s te pot ajuta eu.
Billington f cu un gest spre locurile mai întunecate de pe
pajiş te.
— M-am gîndit eu c s-ar putea s fie aş a.
Lady Sarah -Jane Wolco tt îi v zu pe cei doi b rbaţi

îndreptîndu-se spre partea din spate a gr dinii ş i imediat simţi un
fior de curiozitate. Vorbeau deja de cîteva minute. Despre ce
anu me ar fi putu t s fie vorb a ca s aib nevoie de mai mult
intimitate? Binecuvîntînd î n gînd faptul c alesese o rochie verde
închis în acea sear , se strecur în umbr , apropiindu-se pe furiş
de ei, pîn cînd g si un loc unde putea s se ascund sub o tuf
mare. Dac se apleca înain te putea s aud aproape toat
conversaţia domnilor.
— Trebuie s scap de Christine, desigur.
Aceea p rea a fi vocea lui Dunford.
— Nu credeam c o s continui s întreţii o metres dac ai
aş a o soţie minunat .
— Ar fi trebuit s m despart de ea acum cîteva s pt mîni.
Nu am mai fost s o v d de cînd m-am întors la Londra. Trebuie
totuş i s fii discre t cu astfel de lucruri . Nu vreau s -i r nesc
sentimentele.
292 JULIA QUINN
— Sigur c nu.
— Contractul de închiriere pentru casa ei expir abia peste
cîteva luni. Ar trebui s fie suficie nt timp ca s -ş i g seasc un alt

protector.
— M gîndeam s m ofer eu pentru rolul sta.
Dunfod chicoti.
—Am pus ochii pe ea de acum cîteva luni. Aş teptam doar s
te plictiseş ti tu de ea.
—Aveam de gînd s m întîlnesc cu ea vineri seara, la miezul
nopţii, ca s -i spun c m însor, deş i sigur a aflat deja. O s pun
o vorb bun pentru tine.
Billington zîmbi ş i lu o înghiţitur din paharul pe care-l avea
în mîn .
—Aş a s faci.
— Trebuie s -ţi m rturisesc c m bucur s aflu c te
intereseaz . E o femeie bun . N-aş vrea s o las singur pe lume.
— Foarte bine.
Billington îl b tu pe Dunford pe spate.
— Aş face bine s m întorc la petrecere. Nu se ş tie cînd
apare vreo debu tant cu mintea întreag . Vorbim s pt mîna
viitoare, dup ce discu ţi cu Christine .
Dunford d du din cap ş i se uit la contele car e se îndrepta
înapoi spre teras . Dup alte cîteva momente, f cu ş i el acelaş i
lucru.
Sarah-Ja ne zîmbi ş i se gîndi la ce auzise ş i la cum ar fi putut

s foloseasc acea informaţie . Nu ş tia sigu r ce anum e o deranja
atît la domn iş oara Henrietta Barrett, d ar ceva o deranja. Poate c
era simplul fapt c Dunford era destul de evident îndr gos tit de
fata aceea cînd ea, Sarah-Jane, îl dorea de cel puţin un an. Iar
micuţa domn iş oar Henry simţea, evident, la fel. De fiecare dat
cînd se uita la ea, o surprindea privindu-l pe Dunford ca pe un
zeu.
Sarah-Ja ne se gîndi c probabil asta o enerva atît la acea
fetiş can - era atît de nevi novat ş i de neaf ectat , aş a cum
fuses e ş i ea la acea vîrst , îna inte ca p rinţii ei s o m rite cu

lordul Wolcott, un cunoscut fusta ngiu de trei ori mai în vîrst decît
ea. Sarah-Jane se consolase cu un lung ş ir de aventu ri,

majoritatea cu b rbaţi însura ţi. Henry urma s aib parte de o
trezire brutal la realitate cînd avea s -ş i dea seama c b rbaţii
însuraţi nu le r mîneau credincioş i soţiilor lor prea mult vreme.
Lady Wolcott ridic brusc privirea. Oare nu era mai bine s o
înveţe pe Henry acea lecţie cît mai devreme? Doar nu f cea
vreun lucru r u, se gîndi ea. Hen ry avea s fie nevo it s afle
tristul adev r despre c s toriile din nobilime, mai devreme sau

mai tîrziu. Ş i poate c era mai bine dac afla mai devreme. Dac
priveai aş a lucrurile, era evid ent c ea îi f cea lui Henry o favoare.
Mai bine s o lase s se m rite preg tit ş i ş tiind ce o aş tepta
decît s fie oribil deziluz ionat la numai cîteva luni dup aceea.
Sarah-Jan e se îndrept zîmbin d înapoi spre sala de bal.
Henry încerc din r sputeri s nu întind gîtul ca s se uite
prin mulţime dup Dunford. Unde Dumnezeu disp ruse? Ea îş i

petrecuse ultima jum tate de or r spunzînd la întreb ri despre
iminenta lor c s torie ş i se gîndea c era momentul s participe
ş i el.
— îmi dai voie s te felicit pentru vestea cea mare?
Henry oft ş i se întoa rse cu faţa spre cea care venis e s o
felicite, apoi f cu ochii mari, recun oscînd-o pe lady Wolcott.
— Lady Wolcott, rosti, nereuş ind s -ş i ascund r ceala din
glas.
Doamna aceea se aruncase, totuş i, în braţel e lui Dunford la
ultima lor întîlnire.
— Ce surpriz .
— De ce surpriz ? r spunse Sarah-Jane înclinînd capul. Doar
nu crezi c aş invidia fericirea altei doamne ?
Henry voia s -i spun c n-avea idee de ce era sau nu era
ea în stare, dar atent la ochii curioş i ş i la urechile ciulite din jur,
nu f cu decît s zîmbeasc ş i s spun :
294 JULIA QUINN
— Mulţumesc.
— Te asigur c nu am decît dorinţe de bine pentru tine ş i
logodnicul t u.
— V cred, spuse Henry printre dinţi, dorindu-ş i ca femeia
aceea s dispar pur ş i simplu.
— Bun, dar aş vrea s -ţi dau un sfat mic. Ca de la o femeie
la alta, bineînţeles.
Henry avu un presentimen t nepl cut.
— Foarte amabil din partea dumitale, lady Wolcott, dar lady
Worth, lady Blackwood ş i ducesa de Ashbourne au fost, toate trei,
foarte dr guţe ş i mi-au dat sufic iente sfaturi legate de viaţa de
femeie m ritat .
— Foarte frumos din partea lor, sînt sigur . Nici nu m
aş teptam la altceva din pa rtea u nor astfel de doamne.
Henry înghiţi gustul amar pe care-! avea în gur ş i se abţinu
s spun c doam nele în chestiun e nu o admirau la fel pe lady
Wolcott.
— Sfatul pe care-l am pentru tine, continu Sarah-Jane cu o
r sucire afectat din încheietur , e unul pe care nimeni altcineva
nu poate s ţi-l dea.
Lipindu-ş i pe chip un zîmbet luminos , nenatur al, Henry se
aplec înainte ş i spuse:
—Aş tept cu sufletul la gur s -l aud.
— Sigur c da, murmur Sarah-Jane. Dar hai s ieş im puţin
din mulţime. Ce am eu de zis e menit numai urechilor tale.

Dornic s fac orice ca s scape de acea feme ie, Henry
f cu amabil cîţiva paş i înapoi.
— Te rog s m crezi c nu aş face nimic ca s te r nesc,
spuse Sarah-Jane pe un ton sc zut. îţi spun asta numai pentru
c nu cred c vreo femeie trebu ie s se m rite altfel dec ît în
deplin cunoş tinţ de cauz . Eu nu am avut aces t privilegiu.
— Ce este, lady Wolcott? rosti Henry ap sat.
— Draga mea, m-am gîndit c ar trebui s ş tii c Dunford are
o amant .
Capitolul douăzeci
— Asta e tot, lady Wolcott? întreb Henry pe un ton rece ca

gheaţa.
Sarah-Jan e nu trebui s se prefac surprins .
— Deci ş tiai deja. Probabil c eş ti o tîn r excepţional ca s
ţii atît la el cînd ş tii c în viaţa lui exist înc o femeie.
— Nu te cred, lady Wolcott. Cred c eş ti extrem de maliţioas .
Acum, dac vrei s m scuzi...
Sarah-Jan e o prinse de mînec înainte s apuce s scape.
— îţi înţeleg reţinerea s accepţi adev rul spuselor mele.
Probabil crezi c eş ti îndr gostit de el.
Henry aproape c îi spuse c nu credea nimic, c era într-
ade v r îndr gostit de el, dar fiindc nu voia s -i dea celeilalte
satisfacţia s vad c o tulburase, nu f cu decît s tac .
Sarah-Ja ne înclin capul într-o manier extrem de con des 
cendent , iar Henry, pentru c nu mai suporta, îş i trase mîna ş i
spuse:
— Te rog s -mi dai drumul.
— Numele ei este Christine Fowler. O s se duc la ea vineri.
La miezul nopţii.
—Am spus d -mi drumul, lady Wolcott.
— Fie ca tine, atunci, domniş oar Barrett, dar gîndeş te-te la

asta: dac mint, cum aş putea s -ţi spun exact ora la care o s
se întîlnea sc ? Ai putea s mergi pur ş i simplu la ea acas la
miezul nopţii, s vezi c greş esc ş i s declar i c sînt o minci
noas .
îi d du brusc drumul lui Henry.
— Dar eu nu sînt mincinoas .
Henry, care cu numai cîteva minute înain te voia s fug , se
trezi ţintuit pe loc. Cuvintele lui l ady Wolcott erau mai mult decît
rezonabile.
296 JULIA QUINN
— Poftim, spuse Sarah-Jane întinzîndu-i o bucat de hîrtie.

Aici ai adresa ei. Domniş oara Fowler e destul de bine cunoscut .
Pîn ş i eu ş tiu unde locuieş te.

Henry se uit la buc ţica de hîrtie de parc ar fi fos t un
monstru.
— la-o, domniş oar Barrett. Poţi s alegi ce faci cu ea.
Henry continu s se uite fix, incapabil s -ş i dea seama
care erau acele emoţii îngro zitoare care o încercau. Pîn la urm ,
lady Wolc ott îi apuc mîna, îi desf cu degetele ş i îi strecur hîrtia
în palm .
— în caz c nu o citeş ti, domniş oar Barrett, eu o s -ţi spun
adresa. L ocuieş te la num rul paisprezece, în Russell Square,
cartieru l Bloomsbury. E o cas frumoa s . Cred c viitorul t u soţ
i-a f cut rost de ea.
— Te rog s pleci, îi spuse Henry pe un ton sec.
— Cum doreş ti.
—Acum.
Lady Wolcott înclin elegant capul ş i disp ru în mulţime.
—Aici erai, Henry!
Tîn ra ridic privirea ş i o v zu pe Belle apropiindu-se.
— Ce faci în colţul sta?
— încerc s scap un moment din mulţime.
— Nu pot s te învinov ţesc pentru asta. Poate s fie obositor

s fii atît de la mod , nu? Dar nu te teme, sigur apare curînd
Dunford ca s te salveze.
— Nu! spuse Henry ap sat. Adic , nu m simt prea bine. Ar
fi foarte nepoliticos din partea mea dac aş pleca acas ?
Belle o privi îngrijorat .
— Sigur c nu. Eş ti cam îmbujorat . Sper c nu ai febr .
— Nu, doar c ... vreau s m întind.
— Bineînţeles. Ce-ar fi s te îndrepţi spre ieş ire? Eu îl g sesc
pe Dunford ş i îl pun s te conduc .
-Nu.
Cuvîntul ieş i cu mai mult forţ ş i mai repede decît
intenţionase Henry.
— Nu e nevoie. Probabil c e cu prietenii lui ş i nu vreau s -l
întrerup.
— Sînt sigur c nu l-ar deranja. De fapt, s-ar ş i sup ra pe
mine dac nu i-aş spune c nu te simţi bine. Ar fi foarte îngrijorat.
— Dar vreau s plec acum, imediat, spuse Henry, auzind ea
îns ş i nota de isterie din propriul glas. Vreau s m odihnesc ş i
ar putea s durez e foarte mult pîn îl g sim.

— Bine, spuse Belle încet. Vino cu mine. O s te duc tr sura
mea acas . Ba nu, te însoţesc chia r eu. Nu prea ai echilibru.
Henry nu se mir . Nici nu simţea vreun echil ibru, fiz ic sau de
alt fel.
— Nu e necesar, Belle. O s m simt mai bine dup ce m
aş ez în pat.
— Ba este absolut necesar, r spunse Belle ferm. Ş i nu e nici
o problem . Te conduc, apoi m întorc la petrecere.
Henry d du din cap, f r s obse rve c hîrtia îi alune case
din mîn .
Ieş ir din mulţime ş i din cona c ş i îl rugar pe un amic s le
spun iui John ş i lui Dunford c ele plecau. Cînd aju nse r la
tr sur , Henry îş i d du seama c tremura. Tremuratul nu o p r si
pîn acas .
Belle era din ce în ce mai îngrijorat , aş a c întinse mîna ş i
îi atinse fruntea.
— Sigur nu ai febr ? Eu am f cut odat . A fost oribil, dar
putem s te trat m mai repede dac ne d m seama din prip .
— Nu, spuse Henry strîngînd braţele la piept. E doar
oboseal . Sînt convins .
Belle nu p rea convins , ş i cînd ajunser la conacu l Blydon
o împinse pe Henry în sus pe sc ri, apoi în pat.
298 JULIA QUINN
— Nu cred c ar trebui s plec, spuse aş ezîndu-se pe un

scaun, lîng patul lui Henry. Nu ar ţi deloc bine ş i nu vreau s fii
singur dac ţi se face ş i mai r u.

—Te rog s nu r mîi, o implor Henry, gîndindu-se c trebuia
s fie singur cu nefericirea ş i confuzia ei.
— Nu o s fiu singur . P rinţii t i au în slujba lor o armat de
servitori, ş i nu am de gînd s fac altceva decît s dorm. în plus,
John te aş teapt înapoi la bal. Ai l sat vorb c o s te întorci.
— Sigur te culci imediat?
— Sigur încerc.
La cîte gînduri îi alergau prin minte, Henry nu credea c avea
s mai poat s doarm liniş tit vreodat .
— Bine atunci, dar s nu crezi c o s m simt bine.
Belle zîmbi, încercînd s- o tachineze ş i s-o fac ş i pe ea s
surîd . Henry reuş i s zîmbeasc pierdut.
— Vrei te rog s sufli în lumînare înainte s ieş i?
Belle d du din cap ş i f cu ce i se ceruse, apoi ieş i. Henry

r mase treaz în întuneric cîteva ore. Se uit în sus, spre tavanul
pe care nu-l vedea, cu mintea alergîndu-i într-un labirint care
p rea s se întoarc mereu în acelaş i loc.
Cu sigu ranţ c lady Wolc ott minţea. Era, evide nt, o
persoan r u-intenţionat , iar Henry ş tia c aceasta îl voia, sau îl
dorise cîndva, pe Dunford pentru sine îns ş i. Avea toate motivele
s încerce s -i distrug ei fericirea.

Plus c Dunford o iubea. îi spusese c o iubea, iar Henry îl
crezus e. Nici un b rbat nu ar fi putut s o priveasc atît de tandru
ş i nu ar fi putut s fac drago ste cu ea atît de devotat dac n-ar
fi iubit-o. Doar dac , poate, nu îi f cuse pl cere? Cînd f cuser
dragoste, Dunf ord se oprise înainte s termine. îi spusese c era
pentru c nu voia ca ea s r mîn îns rcinat . în acel moment,
Henry se minunase de cît st pînire de sine avea el.
Dar oare un b rbat îndr gos tit avea atîta autocontrol? Poate
c nu simţise la fel de mult pasiune ca ş i ea. Poate c ş i-ar fi
dorit mai mult o femeie mai sofisticat . Poate c ea era înc mult
prea necizelat ş i prea provincial . Un b ieţoi. Poate c nu era
suficient de feminin .
Dac st tea s se gîndeasc bine, ş tia foarte puţine despre
ce înse mna s fie feme ie. Trebuia s se cons ulte cu Belle în
aproap e orice chestiu ne mai important .
Se ghemui ş i îş i puse mîinile la urechi, de parc ar fi putut s
fac s tac vocea pesimist din mintea ei. Nu avea de gînd s -
ş i permit sieş i s se îndoiasc . O iubea. îi spusese, i ar ea îl
crezuse.
Numai un b rbat îndr gostit ar fi putut s vorbeasc pe un
ton atît de intens, de grav, „mă gîndesc că mi-aş da viaţa şi doar
pentru unul dintre zîmbetele tale”.
Dac Dunford o iubea, iar ea era sigur că o iubea, atunci n-
avea cum s aib o amant . N-ar fi f cut niciodat ceva care s -
i provoace atîta suferinţ .
Dar atunci cum de îi spusese lady Wolco tt locul ş i ora acelei

presupuse întîlniri cu Christi ne Fowler? Du p cum zicea ş i ea,
dac ar fi minţit, lui Henry i-ar fi fost uş or s afle. N-avea decît s
aş tepte în faţa casei lui Christine Fowler la ora stabilit ş i s vad
dac Dunford sosea. Dac lady Wolcott o minţise, atunci Dunford
n-avea s apar acolo.
Deci trebuia s existe vreun sîmbure de adev r în povestea
lui lady Wolcott, hot rî Henry. Nu ş tia de unde avea informaţia,

dar o credea în stare pe acea femeie s fi tras cu urechea sau s
fi citit scrisorile altora. Indiferent de înş el toriile acesteia, îns , un
lucru era sigur: ceva avea s se întîm ple vineri la miezul nopţii.
Deodat , Henry simţi un val de vinov ţie. Cum putea s se
îndoiasc astfel de Dunford? Ea ar fi fost foarte furioas pe el
dac el ar fi dat dovad de o neîncredere similar în ea. Ş tia c
n-ar fi trebuit s se îndoia sc de el, ş i nu voia s simt asta, dar
nu putea pur ş i simplu s îi pun întreb ri despre acea chestiune.
Atunci ş i-ar fi dat seama c ea nu avea încredere în el. Nu ş tia
300 JULIA QUINN
dac nu cumva el ar fi reacţion at înfurii ndu-se sau fiind dezam git

ş i rece, dar Henry nu era sigur c ar fi putut s suporte vreuna
dintre cele dou alternative.
Se învîrtea în cerc. Nu putea s îl confrunte , pentru c ar fi
fost furios pe ea fiindc d duse crezare cuvinte lor lui lady Wolcott.
Dac nu f cea nimic, avea s -ş i petreac tot restul vieţii cu umbra
îndoielii plutind deasupra sa. Nu credea cu adev rat c el avea o
amant , ş i s -l acuze ar fi fost prea îngrozito r. Pe de alt parte,
dac nu vorbea cu el, n-avea s ş tie niciodat cu siguranţ .
Henry închis e ochii, dorind u-ş i s plîng . Lacrimile ar fi
epuiza t-o ş i, poate, ar fi putut s adoarm .
— Cum adic nu se simte bine?

Dunford f cu un pas ameninţ tor spre Belle.
— Pur ş i simplu, Dunford. Nu se simţea bine, aş a c am dus-
o acas ş i am ajutat-o s se aş eze în pat. Au fost dou s pt mîni
obositoare pentru ea, în caz c nu ţi-ai dat seama. Jum tate din
Londra a decis s o cunoa sc în acest r stimp, apoi tu ai l sat-o
prad lupilo r imediat ce am ajuns aici.
Dunford tres ri la auzul reproş ului din vocea lui Belle.
—încerc s reduc la minimum bîrfele. Dac îi dau prea mult
atenţie în public, o s înceap s se vorbeas c din nou despre
ea.
—înceteaz s vorbeş ti despre bîrfe ş i zvonuri, se r sti Belle.
Ş tiu c spui c faci totul pentru Henry, dar ei nu-i pas deloc de
toate astea. Ei îi pas numai de tine, iar tu ai disp rut ast -sear .
Privirea lui se aprinse, iar Dunford încerc s o ocolea sc .
— M duc s o v d.
— Ba nu, spuse Belle prinzîndu-l de mînec . S raca fat e
epuizat . Las-o s doarm . Ş i cînd ţi-am spus s nu te mai temi
atît de bîrfe, n-am vrut s sugerez c e acceptabil s dai buzna
în camera ei, în casa mamei mele, nici mai mult, nici mai puţin, în
toiul nopţii.
Dunford se opri, dar strînse din dinţi, simţindu-se neputincios

ş i netrebnic. Nu se mai simţise nicioda t astfel. Parc l-ar fi ros
ceva pe din untru. Doar pentru c ş tia c Henry era bolnav , ş i,
chiar dac nu era singur , cel puţin nu era cu el, avea fiori calzi
ş i reci de team ş i Dumnezeu mai ş tia de ce altceva.
—O s se simt mai bine? reuş i s întrebe pe un ton cu
atenţie ales ca s fie egal.
— O s -ş i revin , spuse Belle cu blîndeţe, atingîndu-l pe braţ.
Are doar nevoie de puţin somn. O s m asigur c o rog pe mama
s intre la ea mai tîrziu.
El d du scurt din cap.
— Aş a s faci. O s merg s-o vizitez mîine.
— Sînt sigur c o s -ţi fie recunosc toare. O s vin ş i eu la
ea.
începu s se îndep rteze, dar el o strig . Belle se întoarse ş i
întreb :
-Da?
— Vreau s -ţi mulţumesc, Belle.
Se opri ş i înghiţi în sec, emoţionat.
— Pentru c te-ai împrietenit cu ea. Nici nu ş tii cît de mult îi
lipsea o pri eten . A însem nat foarte mult pentru ea. Ş i pentru
mine.
— Vai, Dunford. Dar nu trebuie s -mi mulţumeş ti. E foarte
uş or s -i fii prieten .
Dunford oft ş i plec de la bal. Petrecerea fusese suportabil
numai pentru c ş tia c avea s danseze curînd cu logodnica sa.
Acum, c ea nu mai era acolo, n-avea nici ei de ce s mai aş tepte.
Uluitor, cît de goal i se p rea viaţa în lipsa ei.
Ce-i trecea prin minte? Cl tin din cap ş i alung acel gînd.
Nu avea nici un motiv s se gîndeasc la viaţa f r Henry. El o
iubea, ea îl iubea pe el. Ce altceva ar mai fi putut s cear ?
302 JULIA QUINN
—Aveţi un oaspete, domniş oar Barrett.

Hen ry ridic privirea spre cam erista care o anu nţase de
vizit . Belle venise de dimineaţ s -i ţin companie, iar ele dou

tocmai se uitau împreu n pe schiţe de rochii.
— Cine e, Sally? întreb Belle.
— Lordul Stannage, milady. Spune c vrea s vad cum se
simte logodnica lui.
Belle se încrunt .
— Nu se cuvine ca el s urce aici, dar este adev rat c nu te
simţi bine, iar eu sînt aici ş i pot s v supraveghe z.

Hen ry nu apuc s spun c nu era sigur dac voia s -l
vad , pentru c Belle ad ug :
— Sînt sigur c abia aş tepţi s -l vezi. E în regul doar pentru
cîteva momente.
F cu o miş care de aproba re spre camerist , iar aceasta fugi
jos ca s -l aduc pe Dunford.
El ap ru atît de repede încît Henry se gîndi c , probabil,

urcase treptele dou cîte dou .
— Cum te mai simţi? întreb el ap sat, apropiindu-se de ea.
Henry înghiţi în sec, încercînd s scape de nodul din gît. O
privea cu atîta iubire încît se simţi ca o tr d toa re fiind c se
gîndise, oricît de puţin, c lady Wolcott spunea adev rul.
— M simt puţin mai bine.
El îi lu mîna într-ale lui.
— Nici nu pot s -ţi spun cît de mult m bucur s aud asta.
Belle îş i drese glasul.
— O s aş tept chiar lîng uş , pe coridor.
Se aplec ş i îi spuse lui Dunford:
— Numai dou minute.
El d du ap rob ator din cap. Belle ieş i din camer , da r nu
închise uş a.
— Cum te simţi cu adev rat? întreb el.
— Mult mai bine, recunoscu sincer Henry.
Se simţea într-a dev r mult mai bine acum, c -l rev zuse. Se

simţea ca o gîscu liţ pentru c se gîndise c el ar fi putut s o
tr deze.
— Cred c a fost numai de la epuizare.
— Pari puţin obosit , spuse el încruntîndu-se. Ai cearc ne
întunecate.
Probabil c acelea erau rezultatul faptului c Henry nu putuse
s doarm deloc în noaptea de dinainte.
— Cred c o s petrec ast zi toat ziua în pat, spuse. Nu-mi
amintesc de ultima dat cînd am f cut asta. M simt p c tos de
leneş .
El îi atinse b rbia.
— Meriţi asta.
-Da?
— îhm. Vreau s fii odihnit cînd ne c s torim, spuse zîmbind
p c tos. Am de gînd s te obosesc eu.
Ea roş i puţin, dar nu se sfii s spun :
— Mi-aş dori s fim c s toriţi chiar acum.

— Ş i eu la fel, iubirea mea.
Se aplec ş i îi privi buzele cu ochi languroş i.
— Bun ! spuse Belle strecurînd capul pe uş .
Dunford blestem cursiv, dar în surdin .
— Momentul pe care l-ai ales este, ca de fiecare dat , perfect.
— E unul dintre talentele pe care le cultiv.
— Mi-aş dori s -l cultivi ceva mai puţin, spuse Henry pentru
sine.
Dunford duse una dintre mîinile lui Henry la buze ş i o s rut ,
apoi se ridic .
— O s te vizitez mîine, s v d cum te mai simţi. Poate atunci
putem s ieş im ş i la o plimbare dac poţi.
— Mi-ar pl cea.
Dunford f cu un pas, apoi se înto ars e ş i se aplec mai
aproape de ea.
304 JULIA QUINN
— îmi faci o favoare?

Henry d du aprob ator din cap, tulburat de privirea l ui
serioas .
— îmi promiţi c , dac starea ta se înr ut ţeş te oricît de puţin,
o s consu lţi un medic?
Ea aprob din nou din cap.
— Vreau s te vad cineva, dac nu te simţi mai bine pîn
mîine.
—M simt deja mult mai bine. Mulţumesc c ai venit s m
vezi.
El zîmbi, unul dintr e acele zîmb ete sec rete care-i înmuiau lui
Henry genunchii. Dup aceea, cu o plec ciune scurt , el ieş i.
— A fost o vizit pl cut ? întreb Belle. Nu, nici nu te obosi
s -mi r spunzi, fiindc v d cu ochii mei. Str luceş ti.
— Ş tiu c doamnele n-ar trebui s fac afaceri, Belle, dar
dac am putea s vindem zîmbetele lui pe post de medicamen t,
am face o avere.
Belle surîse indulgent ş i îş i aranj poalele rochiei.
— Oricît l-aş adora pe Dunford, m simt obligat s observ
c zîmbetele lui nu sînt nici pe departe pe cît de speciale sînt ale
soţului meu.
Henry f cu o grimas .
— Obiectiv vorbind, oricine poate vedea c zîmbetele lui
Dunford sînt net superioare.
— Pe naiba obiectiv.
Henry zîmbi larg.
— Avem nevoie de un observator imparţial. Am putea s o
rug m pe Emma, dar am senza ţia c ne-ar face nebune p e
amîndou ş i ar zice c Alex are cel mai frumos zîmbet.
— îmi imaginez c aş a trebuie s stea lucrurile, spuse Belle.
-Da.
Henry culese cîteva scame imag inare de pe p tur înainte
s spun :
— Belle? Pot s -ţi pun o întrebare?

— Bineînţeles.
—Are leg tur cu viaţa de femeie c s torit .
— Aha, spuse aceasta cu un aer atoateş tiutor. M-am gîndit
eu c o s vrei s -mi vorb eş ti desp re asta. Cum nu ai o figur
matern , nu eram sigur cui aveai s -i pui aceste întreb ri.
—A, vai, nu, nu despre asta vreau s vorbesc, spuse Henry
repede, simţind de-acum familiara îmbujorare cuprinzîndu-i
obrajii. Despre ast a ş tiu tot ce e de ş tiut.
Belle tuş i, ascunzîndu-ş i chipul în spatele m îinii.
— Nu din experienţ , minţi Henry. Nu uita c am crescut la o
ferm , unde creş tem destul de multe animale.
— Eu... simt c e nevoie s te întrerup puţin.
Belle t cu, parc încercînd s -ş i dea seama ce era mai bine
s spun în continuare.
— Eu nu am crescut la ferm , dar am idee despre c s toriile
la animale, ş i trebuie s spun c , deş i mecanic vorbind lucrurile
stau la fel...
Henry nu o v zuse niciodat pe Belle roş ind atît de puternic.
Decise s aib mil de prietena ei ş i spuse repede:
— Ceea ce voiam eu s te întreb e puţin diferit.
-Da?
— înţeleg... adic , am auzit c mulţi b rbaţi au metrese.
Belle d du încet din cap.
— E adev rat.
— Ş i c mulţi dintre ei continu s le vad ş i dup ce se
însoar .
— Vai, Henry, despre asta era vorba? Te temi ca nu cumva
Dunford s aib o aman t ? Te pot asigura c nu o s fac aş a
ceva. Nu cînd te iubeş te atît de mult. îmi imaginez c o s -l ţii atît
de ocupat înc ît nici nu o s aib timp de alt femeie.
— Dar acum are pe cineva? insist Henry. Ş tiu c nu pot s
m aş tept s fi dus o viaţ de c lug r înainte s m cunoasc pe
306 JULIA QUINN
mine. Nici m car nu sînt geloas pe femeile cu care poate c a

avut leg turi înainte s m cunoasc . Nu pot s fiu sup rat pe
el dac nici m car nu ş tia c exist. Dar dac are acum o amant ?
Belle înghiţi în sec.
— Nu pot decît s fiu foarte sincer , Henry. Ş tiu c Dunford
avea pe cineva cînd a pleca t spre Cornwall, dar nu cred c a fost
la ea de cînd s-a întors. Jur. Sînt sigur c s-au desp rţit deja.
Sau dac nu, asta o s fac .
Henry îş i umezi buzele, pierdut în gînduri , simţindu-se
uş urat pîn în adîncu l sufletulu i. Sigur, asta era. Avea de gînd
s o vad pe acea Chrsitine Fowler vineri noaptea ca s îi spun
c trebuia s -ş i g seasc alt protector. Henry ar fi prefe rat ca el
s se ocupe de acea sarcin cînd ajunseser la Londra, dar nu-l
putea jud eca fiindc amînase ceva ce, probabil, avea s fie
nepl cut. Tîn ra era convins c amanta lui n-avea s fie dispus
s se despa rt de el. Nu-ş i putea imagina vreo femeie care s
doreasc s se despart de el.
— John avea amant înainte s te cunoasc pe tine? întreb

ea curioas . Vai, iart -m . A fost o întreb are foarte person al .
—Nu-i nimic, o asigur Belle. Adev rul este c John nu avea
amant , dar nici nu locuia la Londra. E o practic destul de des
întîlnit aici. Ş tiu c Alex avea o amant , îns , ş i c nu s-a mai
v zut cu ea imediat ce a cunoscut-o pe Emma. Sînt sigur c e
la fel în cazul t u ş i al lui Dunford.
Belle p rea atît de con vins înc ît Henry nu putu s nu o

cread . Asta ş i voia s cread , de altfel. Iar în adîncul sufletului,
ş tia c era adev rul.
* * *
Cu toate c era convin s de nevinov ţia lui Dunford, Henry

se trezi neob iş nuit de agitat vineri. De fiecare dat cînd cineva
îi vorbea, ea tres rea, ş i orice sunet, oricît de mic, o speria.
Petrecu trei ore citind aceeaş i pagin din Shakespeare, iar gîndul
la mîncare îi f cea r u.
Dunford o lu la plimba rea lor zilnic la ora trei dup -amiaz a,

iar cînd îl v zu, ea nu mai reuş i s spun nimic. Nu putea s se
gînde asc decît la faptul c logodnicul ei avea s se vad cu EA

în acea sear . Se întreb ce aveau s -ş i spun unul celuilalt.
Oare cum ar ta EA? Era frum oas ? Sem na cu Henry?
„ Doamne, te rog, să nu semene cu mine”,gîndi Henry. Nu ş tia
sigur de ce însemna acel lucru atît de mult pentru ea, dar i se
f cea r u la gîndul c sem na cu Christin e Fowler în vreun fel.
— Ce te preocup atît de tare? întreb Dunford zîmbind cu
blîndeţe.
Henry tres ri.
— M tem c visam cu ochii deschiş i.
— Sînt curios la ce.
— Nim ic special, spuse ea mai ap sat decît era nevoie.
Crede-m .
El o privi nedumerit. Mai f cur cîţiva paş i, apoi el spuse:
—Am auzit c ai citit din biblioteca lordului Worth.
— Da, spuse Henry uş urat , sperînd c acel subiect
nevinovat o s-o ajute s -ş i ia gîndul de la Christin e Fowler. Belle
mi-a recomandat cîteva dintre piesele lui Shakespeare. Ea le citit
pe toate, s ş tii.
— Ş tiu, murmur el. Cred c în ordine alfabetic .
— Serios? Ce ciudat.
Urm o alt t cere, iarg înd urile lui Henry se întoarser exact
acolo unde nu le dorea. Pîn la urm , ş tiind c f cea un lucru
foarte r u, da r f r s se poat abţine, se întoarse spre el ş i
întreb :
—Ai planuri speciale în seara asta?
Vîrfurile urech ilor lui se înroş ir , semn sigur de vinov ţie, se
gîndi Henry.
— Ei bine, nu, spuse el. Aveam de gînd doar s m întîlnesc
cu niş te prieteni la Wh ite’s, pentru un jo c de whist.
— Sînt sigur c o s te simţi bine.
308 JULIA QUINN
— De ce întrebi?
Ea ridic din umeri.
— Cred c de curiozitate. Asta e prima sear în care planurile

noastre nu coincid. Cu excepţia serii în care nu m-am simţit bine,
desigur.
— Ei bine, nu m aş tept s -i v d la fel de des pe prietenii mei
dup ce ne c s torim, aş a c m simt obliga t s m al tur lor
acum la un jo c de c rţi.
„Pun pariu că te simţi obligat”, gîndi ea cu ironie, dup care
se cert pe sine îns ş i fiindc gîndis e atît de urît desp re el. Se

ducea acas la amant ca s se despa rt de ea. Henry îş i spuse
c ar fi trebu it s fie bucuroas . Ş i dac o minţea, ei bine, era
normal. De ce s vrea ca ea s ş tie c se ducea acolo?
— Tu ce planuri ai? o întreb el.
Ea f cu o grimas .
— Lady Worth m oblig s merg la un spectacol muzical.
Pe chipul lui se citi oroarea.

— Doar nu la...
— Ba m tem c da. Veriş oarele tale, Smyth-Smith. Caroline
crede c e cazul s -ţi cun osc cîteva dintre rude.
— Da, dar nu înţelege c ... Henry, e o soart prea crud .
Niciod at , în toat istoria Insule lor Britanice, nu au existat patru
femei mai puţin talen tate la muzic .
— Aş a am auzit. Belle a refuzat pur ş i simplu s ne

însoţeasc .
— M tem c am tras-o eu dup mine la un spectacol de-al
lor anul trecut. Nu cred nici c o s mai treac pe strada lor de
team s nu le aud la repetiţii.
Henry zîmbi.
— Acum sînt din ce în ce mai curioas .
— Nu fi! spuse el foarte serios. în locul t u aş încerca s am
o rec dere grav în seara asta.
— Z u aş a, Dunford, nu se poate s fie atît de lipsite de talent.
— Ba da, spuse el ap sat, se poate.

— Ş i nu cumva ai putea s vii s m salvezi în seara asta?
întreb ea aruncîndu-i o privire cu coada ochiului.

— Mi-aş dori s pot. Sincer, aş vrea. Ca viitor soţ al t u, e
datoria mea s te ap r de toate nepl cerile, ş i crede-m , cvartetul
de corzi S mythe-Sm ith e mai mult dec ît nepl cut, dar
angajamentele mele din seara asta sînt foarte presante. Nu pot
s le reprogramez.
Henry era deja convins c el pl nuia s o vad pe Christine
Fowler la miezul nopţii. „Se duce să se despartă de ea”,îş i repet
în gînd. „Se despart”. Aceea era unica explicaţie.
Capitolul douăzeci şi unu
Poate c era singura explicaţi e, dar asta nu însem na c

Henry se simţea prea bucuroas . Pe m sur ce se apropia miezul
nopţii, gîndurile ei se îndreptau tot mai des spre întîlnirea lui
Dunford cu Christine Fowler. Nici chiar spectacolul muzical
Smythe-Smith, înfior tor cum era, nu reuş i s -i distrag atenţia.

Pe de alt parte, poate c întîlnir ea lui Dunford cu Christine
Fowler era o binecuvîntare ascuns . Cel puţin îi distr gea atenţia
de la cvartetul de corzi din faţa ei.
Dunford nu le subestimase talentul muzical. Spre lauda sa,
Henry reuş i s asculte tot specta colul, conce ntrîndu-s e ca s
desc opere o metod s -ş i astupe urechile din interior spre
exterior. Arunc o privire discret spre ceas. Era zece ş i un sfert.
Se întreb dac el era la White’s, jucînd c rţi înainte de întîlnire.
Con certul se înche ie într-un final, cu o ultim not
discord ant , iar publicul r sufl uş urat ia unison. Cînd se ridica,
Henry auzi pe cineva spunînd:
— Slav Domnului c nu au cîntat o compoziţie srcinal .
Henry apro ape c rîse, dar ime diat d du cu ochii de una
dintre fetele Smythe-Smith, care auzise ş i ea comentariul. Spre
surprinde rea sa, aceasta nu p rea gata s izbucne asc în lacrimi.
P rea furioas în schimb. Hen ry se trezi dînd aprobator din cap.
Cel puţin tîn ra avea personalitate. Atunci îş i d du seama c
privirea nimicitoare nu era aţintit spre oaspete le nepoliti cos, ci
spre mama fetelor. Curioas , Henry se hot rî s se prezinte. îş i
f cu loc prin mulţime, spre scena imp rovizat . Celela lte trei fiice
ale familie Smythe-Sm ith înce puse r s se am estece printre
invitaţi, dar cea cu expresia furioas cînta la violoncel ş i sig ur c
EŞ TI PREA FRUMOASA 311
nu putea s -l care dup ea ş i nu p rea prea dornic s -l lase

nesupravegheat.
— Bun , spuse Henry întinzînd mîna. Sînt domniş oara

Henrietta Barrett. Ş tiu c e un semn de îndr zn eal din partea
mea s m prezint eu îns mi, dar m-am gîndit c am putea s
facem o excepţie, dat fiind c vom fi veriş oare curînd.
Fata o privi o clip f r s priceap , apoi spuse.
—Ah, da. Probabil c eş ti logodit cu Dunford. A venit ş i el?
— Nu, are alte angajamente. E foarte ocupat în seara asta.
—Te rog, nu trebuie s -i g seş ti scuze. Asta e o treab foarte
urît , spuse f cînd semn cu mîna c tre scaunele ş i partiturile înc
r mase la locurile lor. E foarte amabil c a venit deja de trei ori la
cîte un spectaco l. De fapt, s ş tii c m bucur c nu-i aici. N-aş
vrea s fiu cea responsabil dac surzeş te, lucru care sigu r c s-
arî ntî mpla dac ar veni la prea multe dintre spectacolele noastr e.
Henry îş i ascunse un chicotit.
— Nu, te rog, rîzi, spuse fata. Prefer s faci asta decît s m
complime ntezi, aş a cum sigur o s fac toţi aceş ti oameni curînd.
— Dar spune-mi, rosti Henry aplecîndu-se spre ea, de ce
continu lumea s vin ?
Fata p ru nedumerit .
— Nu ş tiu. Cred c din respect pentru r posatul meu tat . Dar
îmi cer scuze, nici m car nu ţi-am spus cum m cheam . Sînt
Charlotte Smythe-Smith.
— Ş tiu.
Henry f cu semn cu mîna spre programul în care erau
trecute numele fetelo r ş i instrumentul la care cînta fiecare.
Charlo tte d du ochii peste cap.
— Mi-a f cut pl cere s te cunosc, domniş oar Barrett. Sper
s ne mai întîln im curînd, d ar te rog, te implor, nu mai veni la
vreun spectacol de-al nostru. Nu vreau s fiu respon sabil de
pierderea s n t ţii tale mintale, lucru care sigur s-ar întîmpla. Asta
dac nu ai surzi înainte.
Henry îş i ascunse un zîmbet.
312 JULIA QUINN
— Nu e chiar atît de r u.
— Dar eu ş tiu c este.
— Ei, cu siguranţ nu e un spectacol bun, recunoscu Henry,

dar m bucur c am venit. Eş ti prima dintre rudele lui Dunford pe
care am cunoscut-o.
— Ş i tu eş ti prima dintre logodnicele lui pe care am cunoscut-
o eu.
Inima lui Henry tres ri dureros.
— M scuzi?
— Vai de mine, spuse Charlotte repede, roş ind. Iar am f cut
o gaf . Cumva , lucrurile pe care le spun sun cu totul altfel în
mintea mea decît rostite cu voce tare.
Henry zîmbi, reg sindu-se î n ceea ce spunea veri ş oara lui
Dunford.
— Eş ti, bineînţeles, prima ş i, sper, singura lui logodnic . M
bucur s aflu c s-a logodit. A fost mereu aş a un fusta ngiu ... Vai
de mine, nu voiai s auzi asta, aş a e?
Henry înce rc s zîm beas c din nou, dar nu mai reuş i.
Ultimul lucru despre care voia s aud în acea sear era reputaţia
de cuceritor a lui Dunford.
Caroline ş i Henry plecar curînd dup aceea. Contesa îş i

f cu viguros vînt cu evantaiul în tr sur ş i declar :
— Ju r c nu mai merg niciodat la vreun spectacol din sta.
— La cîte aţi fost pîn acum?
—Acesta este al treilea.
— S-ar zice c ar fi trebuit s înv ţaţi lecţia pîn acum.
— Da, aş a s-ar zice, oft Caroline.
— De ce mergeţi?
— Nu ş tiu. Fetele sînt dr g laş e ş i nu vreau s le r nesc
sentimentele.
— M car seara se încheie devreme. Tot zgomotul acela m-a
epuizat.
— Ş i pe mine la fel. Dac avem noroc, o s fim în pat înainte

de miezul nopţii.
„Miezul nopţii”. Henry îş i drese vocea.

—Acum cît e ceasul?
— Probabil aproape unsprezece ş i jum tate. Era ş i un sfert
cînd am plecat.
Henry îş i dori s aib cum s -ş i forţeze inima s bat mai
încet. Probabil c Dunford se preg tea s plece de la club chiar
în acel moment. Curînd avea s fie pe drum spre Bloomsbury,
spre num rul paispre zece, în Russel Square. O bleste m în gînd
pe lady Wo lcott pentru c îi d du se adresa. N u reuş ise s se
opreasc ş i se uitase pe o hart . îi era ş i mai greu dac ş tia exact
unde se ducea el.
Tr sura opri î n faţa conacu lui Blydon ş i un se rvitor veni
imediat s le ajute pe cele dou doamne s coboare. Cînd intrar
în foaier, Caroline îş i scoase obosit m nuş ile ş i spuse:
— M duc direct în pat, Henry. Nu ş tiu de ce, dar sînt
epu izat . Vrei s fii bun ş i s le ceri servito rilor s nu m
deranjeze?
Henry d du apro bator din cap.
— Cred c eu o s caut ceva de citit în bibliotec . Ne vedem
de dimineaţ .
Caroline c sc .
— Dac m trezesc pîn atunci.
Henry o privi urcînd sc rile, apoi se îndrep t spre bibliotec .

Lu un suport de lumîn ri de pe o mas ş i intr în camer , ducînd
flac r a mai aproape de c rţi, ca s poat s citeas c titlurile. Nu,
se gîndi, nu avea poft de înc un Shak espe are. „Pam ela ” iui
Richardson era mult prea lung . Acel tom p rea s aib mai mult
de o mie de pagini.
Se uit la pendu la din colţ. Lumina lunii p trunde a prin
fereastr ş i c Unsprezece
s vad ora. dea exact peş cadran, aş a Scrîş
i jum tate. c luiniHenry nu-i era
din dinţi. greu
Sigur n-
avea s reuş easc s adoarm în acea noapte.
314 JULIA QUINN
Minutar ul f cu o miş care lent spre stînga. Henry se uit fix

la ceas pîn cînd se f cu ora unspreze ce ş i treizeci ş i trei de
minute. Era o nebunie. Nu putea s stea acolo ş i s se uite toat
noapte a la ceas. Trebuia s fac ceva.
Fugi în sus pe sc ri, spre camera ei, nu tocmai sigur care
era planul p în nu deschise larg uş ile dulapului ş i nu v zu
pantalonii b rb teş ti ş i jacheta, împ turite într-un colţ. Camerista
încercase s le ascund . Henry lu hainele ş i le mîngîie cu un
deget, c zut pe gînduri. Jacheta era bleumarin, iar pantalonii,
gri-c rbune. Amîn dou erau greu de v zut noaptea.
Odat luat hot rîrea, îş i scoase în grab rochia de sear ş i
se îmbr c în hainele b rb teş ti, dup care b g cheia casei într-
unul dintre buzunarele pa ntalonilor. îş i strînse p rul în coad , apoi
îl ascunse în gulerul hainei. Nimeni care s-ar fi uitat atent n-ar fi
confund at-o cu un b iat, dar de depa rte nu atr gea atenţia.
Puse mîna pe clanţ , apoi îş i aminti cum fusese fermecat
de ceasul din bibliotec . Se gr bi în cea lalt parte a camerei,
ridic un ceas foarte mic de pe m suţa de toalet ş i fugi înapoi la
uş . Scoa se capul afar , pe coridor, ş i se asigur c nu trecea
nimeni, apoi se gr bi s ias . Ajuns e la parter f r s fie v zut
ş i plec în pas vioi, asigurîndu-se c mergea de parc ar fi ş tiut
unde se duce. Ma yfair era partea cea mai sigur a oraş ului, dar,
femeie fiind, tot trebuia s aib grij . Ş tia un loc unde ş aretel e
st teau în ş ir, aş teptînd, la numai cîteva str zi distanţ de locuinţa
ei. Avea de gînd s ia una pîn în Bloomsbury, s aş tepte în ea
cît o spiona pe Christin e Fowler, apoi s se întoarc în Mayfair.
Ajunse repede la destinaţie, cu mîna pe ceasul mic. Se uit
la el. Era ora 11:44. Trebuia s traverseze repede oraş ul.
în rînd erau mai multe ş arete, iar Henry urc în prima ş i îi
d du vizitiu lui adresa lui Christine Fowler.
— Ş i gr beş te-te, spuse ap sat, încercînd s imite tonul lui
Dunford cînd voia ceva cît mai repede.
Vizitiul cot i pe Oxford, apoi merse înainte cîteva m inute ş i
pîn la urm f cu o serie de întoarceri ş i curbe care aveau s -i
aduc în Russell Square.
EŞ TI PREA FRUMOASA 315
—Am ajuns, spuse el, evident aş teptînd ca ea s coboare.

Henry se uit la ceas. Era 11:56. Dunford nu ajunsese înc .
Era extrem de punctual , d ar nu genul care s -ş i inop ortuneze
gazdele ajungînd prea devreme.
— O s aş tept o vreme, strig ea. Aş tept pe cineva care n-a
venit înc .
— O s v coste mai mult.
— O s -ţi pl tesc cît s merite efortul.
Vizitiul o privi atent, hot rî c numai cineva cu bani de dat ar
fi fost îmb r ca t în aş a niş te hai ne scandaloase ş i se relax ,
gîndindu-se c era mai bine s stea pe loc în Bloomsbury decît
s caute înc o curs acolo.
Henry se uit la ceasul ei mic, aş teptînd ca min utaru l s
ajung încet la dou sprezece. Pîn la urm auzi trop it de copite
ş i, ridicînd privirea, recu nosc u tr sura lui Dunford, care s e
apropia.
îş i ţinu r suflarea. Logodnicul ei coborî, elegant ş i, ca de
obicei, foarte chipeş . Henry pufni sup rat . Amanta lui nu avea
s vrea s -l lase s plece cînd el ar ta aş a.
—Asta e persoana pe care-o aş teptaţi? întreb vizitiul.
— Nu tocmai, spuse ea. O s fie nevoie s mai aş tept o
vreme.
El ridic din umeri.
— Sînt banii dumitale.
Dunford urc treptele ş i b tu la uş . Sunetul mînerului din

cupru r sun în jos pe strad , atingîndu-i lu i Henry nervii ş i aş a
întinş i la maximum. Tîn ra lipi faţa de fereastra tr surii. Christine
Fowler avea, probabil, un se rvitor care s deschid uş a, dar
Henry voia oricum s se uite mai îndea proap e. Uş a se deschise
ş i în spatele ei se ivi o femeie uluitoare, cu p r des, negru, care -
i c dea în cascad de bucle pe spate. Evident, nu era îmbr cat
s primeas c oaspeţi obiş nuiţi. Henry se uit în jos, spre
costumaţia ei nefeminin , ş i încerc s ignore sentimentul de r u
care o cuprinsese.
316 JULIA QUINN
Chiar înainte s închid uş a, Christine îş i puse mîna pe dup

gîtul lui Dunford ş i îi trase buzele în jos, spre ale ei. Henry strî nse
pumnii, iar uş a se închise înainte ca ea s vad cît de mult dur
s rutul.
Se uit în jos , la mîinile sale. Unghiile îi l saser urme de
sînge în palm .
— Nu e vina lui, spuse încet. Nu el a iniţiat s rutul. Nu e vina
lui.
—Aţi zis ceva? strig vizitiul.
-Nu!
Omul se relax , hot rînd, desi gur, c toate teo riile sale
desp re prostia gene ral a fem eilo r erau adev rate. Henry b tu
agitat din degete. Cît avea s dureze s -i spun c trebu ia s -
ş i g seasc un nou protector? Cincisp rezece minute? Jum tate
de or ? Cu siguranţ nu mai mult decît atît. Patruzeci ş i cinci de
minute, poate, ca s fie gene roas ş i în caz c aveau de f cut
aranjam ente b neş ti. Lui Henry nu îi p sa prea mult ce sum îi
d dea, atîta timp cît sc pa de ea. Definitiv.

Respirînd adînc ş i încercînd s controleze tensiunea care o
cup rinse se, Hen ry l s ceasul în poal . Se uit fix la el pîn
începu s vad dublu ş i îi l crimar ochii. Se uit la minutar cum
ajungea la trei ş i îş i spuse aspru c fusese mult prea optimist .
Nu avea cum s încheie toat afacerea în numai cincisprezec e
minute.
Se uit la minutarul care coborî ş i mai jos, f cînd o pauz la
ş ase. înghiţi în sec, spunîndu- ş i c , probabil , logodnicul e i voia
s -i dea cu blîndeţe vestea amante i sale, fiindc era un om bun.
De asta dura atît, cel mai probabil.
Mai trecur cincisp rezece minute, iar ea se str dui s nu
plîng . Pîn ş i cel mai blînd om ar fi putut s scape de o amant
în patruzeci ş i cinci de minute. Undeva, la distanţ , un ceas b tu
ora unu.
Apoi ora dou .
Apoi, incredibil, se auzir trei b t i.
Henry ced pîn la urm disper rii, îl împunse pe vizitiul care

adormise ş i spuse:
— Grosvernor Square, te rog.
El d du din cap ş i pornir .
Henry se uit drept înainte tot drumul spre cas , cu o privire
goal , dezolat . Exista un singur motiv pentru care un b rbat
petrecea at îta timp cu amanta lui. Nu ieş ise nici dup trei ore. Se
gîndi la cele cîteva mom ente furate al turi de el la Westonbirt. Cu
ea nu fusese trei ore.
Dup toate astea, dup toate lecţiile de bun purtare ş i de
st pîn ire de sine, ea înc nu era suficie nt de fem inin ca s -i

p streze interesu l. Nu putea s fie mai mult dec ît era. Fusese
nebun s cread c avea rost s încerce.
La indica ţiile ei, ş areta trase la cîteva case distanţ de
conacul Blydon. Henry îi d du vizitiului mai multe monede decît
era nevoie ş i merse orbeş te spre cas . Se strecur f r zgomot
în untru ş i urc în camera ei, unde îş i scoase hainele, le împinse
sub pat ş i scoase din dulap o c maş de noapte. Prima era aceea
pe care o purtase cî nd ea ş i Dun ford ... Nu, nu putea s o mai
poarte vreoda t . I se p rea cumva întinat . O mototoli ş i o arunc
în ş emineu, luînd alta.
în camera ei era cald, dar ea tremura cînd se aş ez în pat,
sub cuvertur .
* * *
Dunford co borî în sfîrş it trepte le casei lui Christi ne la ora

patru ş i jum tate dimineaţ a. O consider ase întotdeauna o femeie
rezonabil , fapt pentru care, presupunea , r m sese atît de mult
vreme cu ea, dar în acea sear aproape c se v zuse nevoit s -
ş i revizuiasc opinia. La început, ea plînsese, ia r el nu era genul
de b rbat care s plece ş i s lase o feme ie plîngînd.
Dup aceea Christine îi oferise de b ut, iar cînd el termina se
paharul, ea îi mai oferise cîteva. Dunford o refuzase, zîmbind
ironic ş i spunînd c , deş i ea era o femeie excepţ ional , alcool ul
nu-l seducea dac el nu voia s fie sedus.
318 JULIA QUINN
Dup aceea ea începuse s -ş i exprime îngrij or rile. Avea

ceva bani puş i deoparte, dar dac nu reuş ea s g se asc un alt
protector? Dunford îi povestise despre contele de Billington, apoi
petrecuse urm toarea or asigurînd-o c avea s trimit niş te
fond uri ca ea s poat s locu iasc în cas pîn cînd expira
contractul de închiriere.
Pîn la urm , ea oftase ş i îş i accep tase soar ta. El se
preg tise s plece, dar ea îi pusese mîna pe braţ ş i îl întrebase
dac nu voia o ceaş c de ceai. Fuseser ş i priete ni, nu doar
amanţi, spun ea ea. Nu avea mulţi prieteni, fiindc meseria ei nu
încuraja prieteniile. Nu dorea decît s bea ceai împreun şi s
vorbeasc . Nu voia decît s aib cu cine conversa.
Dunford se uitase în ochii ei negri. Nu minţea. Christine era
o femeie sincer . Aş adar, fiindc o simpatizase întotdeauna, e l
mai r m sese ş i vorbiser despre nimicuri, despre politic . Ea îi
povestise despre fratele pe care-l avea în armat , iar el îi
povestise despre Henry. Ea nu p rea absolut deloc sup rat din
cauza logodnei sale. De fapt, chiar zîmbise cînd el îi povestise
despre incidentul cu coteţul de porci ş i îi spusese c era fericit
pentru el. Pîn la urm , Dunford o s ru tase uş or, fr ţeş te, pe
buze.
— O s fii fericit cu Billington, îi spusese. E un b rbat bun.
Ea zîmbise trist, pierdut.
— Dac tu spui, atunci înseamn c aş a este.
Dunford nu intenţionase s r mîn atît de mult. Avea s fie

obosit a doua zi. Ei bine, probabil c ar fi putut s doarm pîn
dup prînz dac voia. Nu avea planuri înainte de plimbare a de
dup -amia z cu Henry. Henry. îl f cea s zîmbe asc pîn ş i
gîndul la ea.
Cînd se trezi a doua zi dimineaţ , Henry îş i g si faţa de pern
ud de lacrimi. Se uit fix la ea, f r s pricea p . Nu adormise
plîngînd. Ba din contr , se simţise ciudat de goal pe din untru

ş i de uscat . Nu mai auzise desp re o durere atît de mare încît un
om s plîng în somn.
Cu toate astea nu-ş i imagina c putea s existe durere mai
mare decît a ei. Nu putea s se m rite cu el. Acela era singurul
gînd limpede din mintea ei. Ş tia c majoritatea c s toriilor nu se
bazau pe iubire, dar cum putea s -ş i dea întreaga viaţ unui
b rbat care era atît de nesince r încît s -ş i declare iubir ea pentru
ea, apoi s fac drag oste cu amanta, la numai dou s pt mîni
înainte de nunt ?
Proba bil c o ceru se de soţie d in mil , din cauza
sentimentului c era responsabil pentru ea. De ce altceva s-ar fi
legat de o ciudat b ieţoas care nu ş tia diferenţa dintre o rochie
de zi ş i una de sear ? îi spusese c o iubea, iar ea îl crezus e. Ce
proast fusese! Doar dac nu cumva...
Henry se înec ş i suspin . Poate chia r o iubea. Poate c nu
înţelesese greş it. Poate c pur ş i simplu nu era suficient de
fem inin ca s -l mulţu measc . Poate c el avea nevoie de mai

mult decît putea ea s fie vreodat .
Sau poate c pur ş i simplu o minţise. Nu ş tia nici ea ce ar fi
preferat s cread .
Uluitor era c nu îl ura. F cuse foarte multe pentru ea, fusese
prea bun ca s poat s -l urasc vreod at . Nu crede a c se
culcas e cu Christine ca s îi fac ei vreun r u. Ş i nu credea c o
f cuse nici dintr-o înclin aţie sadic , pervers . Nu. Probabil c se
culcase cu ea pentru c i se p ruse c era dreptul lui. Era b rbat,
iar b rbaţii f ceau astfel de lucruri.
Poate c nu ar fi durut atît de tare dac nu i-ar fi spus c o
iubea. Poate c ar fi reuş it chiar s se m rite cu el. Dar cum s
rup acum logodna? Toat Londra vuia. Ar fi fost foarte ruş inos
s con tram and eze . Nu o deranja u prea mult bîrfele desp re ea.
Avea de gînd s se întoarc la ţar , dar nu la Stannage Park, se
gîndi îndu rerat . Probabil c el nu i-ar fi permis s se întoarc .
Dar putea s se duc undeva unde nobilime a s nu o g seasc .
320 JULIA QUINN
El, pe de alt parte, nu putea face la fel. Viaţa lui era acolo,
la Londra.
— Doamne! izbucni Henry. De ce nu poţi s -i faci r u?

înc îl iubea. Undeva, cineva sigur rîdea din cauza asta.
Treb uia s fie el cel care rupea logodna. Astfel n-a r fi sufe rit
ruş inea de a fi fost p r sit. Dar cum s -l fac s se despart de
ea? Cum?
R mase o or în pat, uitîndu- se cu aten ţie la o mic
surp tur din tavan. Ce putea ea s fac astfel încît el s o urasc
destul
pîn cîncîtd...
s Da,
rup asta
logodna. Nici unul
era. Exact asta.dintre planuri nu p rea bun,
Cu inima grea, se apropie de birou ş i deschise se rtarul î n
care Caroline pusese cu grij hîrtie de scris, cerneal ş i o pan .
Dintr-o dat , Henry îş i aminti de prietena ei imag inar din
copil rie. Rosalind. Acel nume era la fel de potrivit ca oricare altul.
„Conacul Blydon, Londra, 2 mai 1817
Dragă Rosalind,
îmi cer iertare că nu ţi-am scris de atîta vreme. Singura mea
scuză e că viaţa mi s-a schimbat atît de mult în ultimele cîteva
luni încît abia dacă am avut vreme să gîndesc. Mă mărit curînd!
îmi imaginez că eşti surprinsă. Carlyle a murit nu demult, iar noul
lord Stannage a venitla Stannage Park. E un văr foarte îndepărtat
de-ai lui Carlyle. Nu se cunoşteau. Nu am timp să detaliez, dar
ne-am logodit şi ne vom căsători. Mă bucur foarte mult, după cum
îţi imaginezi, fiindcă asta înseamnă că pot să rămîn tot restul vieţii
la Stannage Park. Ştii cît de mult îmi place acolo.
Numele lui este Dunford. Acela e numele de familie, dar
nimeni nu-i spune pe numele de botez. Este foarte amabil şi se
poartă foarte frumos cu mine. Mi-a spus că mă iubeşte.
Bineînţeles că i-am răspuns la fel. Aşa mi s-a părut politicos.
Sigur, mă mărit pentru draga mea moşie de la Stannage Park,
dar îmi place destul şi el şi n-aş vrea să-i rănesc sentimentele.
Cred că o să ne înţelegem bine. Nu am timp să-ţi scriu mai multe.
Rămîn în Londra, la nişte prieteni de-ai lui Dunford, pentru încă
două săptămîni. După aceea poţi să-mi trimiţi corespondenţa la

Stannage Park. Sînt sigură că pot să-l conving să ne retragem
acolo imediat după căsătorie. O să fim în luna de miere o vreme,
cred, apoi probabil că el o să vrea s se întoarcă la Londra. Nu
m-ar deranja nici dacă ar rămîne, fiindcă, aşa cum ţi-am spus, e
un bărbat destul de plăcut. îmi imaginez, însă, că o să se
plictisească repede de viaţa din provincie, lucru care o să-mi fie
pe plac, fiindcă o să pot să mă întorc la viaţa mea de dinainte fără
să mă tem că o să ajung guvernanta sau însoţitoarea cuiva.
Rămîn buna ta prietenă,
Henrietta Barret”
Cu mîna tremurînd, Henry împ turi scrisoarea ş i o puse într-
un plic adre sat lordului Stannage. înainte s apuce s îş i
regîndeasc acţiunile, se gr bi în jos pe sc ri ş i îi d du plicul unui
servitor, cu instru cţiunea s -l livreze imediat.
Dup aceea se întoars e ş i urc din nou sc rile, cu efort
nespus de mare la fiecare treapt . Ajun se în camera ei, î nchise
ş i încuie uş a, apoi se întinse pe p at.
Se ghemui c u genunchii l a piept ş i r mase aş a ore în ş ir.
Dunford zîmbi cînd majordomul îi întinse plicul alb. Cînd îl
ridic de pe tava de argint, recuno scu scrisu l lui Henry. Sem na
cu ea, curat, direct, f r înflo rituri inutile.
Desf cu plicul ş i biletul.
„Draga mea Rosalind...”
Prostuţa încurcase scrisorile ş i plicurile . Dunford spera ca el
s fie motivul pentru care ea era atît de necaracteris tic de cu capul

în nori. începu s împ tureasc la loc scrisoarea, dar îş i v zu
numele scris în ea. Curiozitatea învins e în faţa scrupulelor, aş a
c netezi foaia de hîrtie. Cîteva clipe mai tîrziu, aceasta îi alunec
dintre degetel e amorţite ş i c zu pe duş umea.
„Sigur, mă mărit cu el pentru Stannage Park...
Sigur, mă mărit cu el pentru Stannage Park...
Sigur, mă mărit cu el pentru Stannage Park...”
Dumneze ule, ce f cuse? Ea nu îl iubea. Nu-i iubise niciodat .
Probabil nici n-avea s -l iubeas c vreodat .
322 JULIA QUINN
Cum trebuie s mai fi rîs! Se scufund înapoi în fotoliu. Nu,

nu se putea s fi rîs. în ciuda comportamentului s u calculat, nu
era o femeie crud . Iubea, doar, Stannage Park mai mult decît
putea s iubeasc orice altceva sau pe oricine altcineva.
Era o iubire care nu avea r spuns. Ce ironic. El înc o iubea.
Chiar ş i dup asta, o iubea. Era foarte furios pe ea ş i aproap e c
0 ura, dar o iubea. Ce naiba avea s fac ?
Se ridic în picioare ş i îş i turn ceva de b ut, uitînd cît era
ceasul ş i c înc nu b tuse de ora prînzului. Degetele îi strînser
atît de tare paharul încît era mare minune c sticla nu se sparse.
D du alcoolul peste cap ş i, cînd acesta nu-i amorţi durerea, mai
b u înc un pahar.
îş i imagin chipul ei, desenînd cu mintea sprîncenele delicate
de deasupra ac elor ochi spectaculoş i, argintii. îi vedea p rul de
parc era aievea, cu fiecare dintre nuanţele acelea multe care
compuneau ceea ce era insuficient num it ş aten deschis. Apoi
gura ei, mereu în miş care, zîmbind , rîzînd, bosumflat . S rutat .
îi simţea buzele sub buzele lui. Erau atît de moi, de pline ş i
de dornice s îi r spund ! Trupul i se aprinse numai la gîndul
atingerii ei. Era nevinovat , dar ş tia din instinct cum s -l lege cu
pasiunea ei. O dorea. O dorea cu o intensitate care amenin ţa s -
1copleş easc . Nu putea s rup logodna înc . Trebuia s-o mai
vad o dat . Trebuia s o ating ş i s -ş i dea seama dac putea
s suporte acel chin. O iubea suficient ca s se însoare cu ea,
ş tiind ce ş tia? O ura suficient ca s se însoare cu ea numai ca s-
o controleze ş i s-o pedepseasc pentru cum îl f cuse s se
simt ? Numai o singur , ultim dat . Trebuia s-o mai vad o dat .
Atunci avea s ş tie.
Capitolul douăzeci şi doi
— A venit lordul Stannage s v vad , domniş oar Barrett.

Inima lui Henry tres ri d urer os la auzul cuvin telo r
majordomului.
— S -i spun c nu sînteţi acas ? întreb acesta v zînd-o c
ezit .
— Nu, nu, r spunse ea umezindu-ş i emoţionat buzele.
Cobor imediat.
Henry l s jos scrisoarea pe care i-o scria Emmei. Duce sa
de Ashb ourn e avea, probabil, s -ş i retrag prietenia dup ce afla
vestea logodnei rupte. Henry decis ese s -i scrie o ultim
scrisoa re cît înc o putea num ra pe Emma printre prietenele ei.
„Asta a fost”, îş i spuse, încercînd s înghit nodul dureros
din gît. „Te urăşte acum”. Ş tia c îl r nise, poate la fel de mult
cum o r nise ş i el pe ea.
Se ridic ş i îş i netezi rochia galben-deschis, d e dimineaţ .
Era aceea pe care el i-o cump rase din Truro. Nu era sigur de
ce îi ceruse cameristei s o scoat din dulap în acea dimineaţ .
Poate era o încerca re disperat s p streze o f rîm de fericire.
Acum se simţea prostuţ . De parc o rochie ar fi putut s
repare o inim frînt . îndrept umerii ş i ieş i pe coridor, închizînd
cu grij uş a în urma ei. Trebuia s se poarte normal. Avea s fie
cel mai dificil lucru pe care-l f cuse vreoda t , dar trebuia s se
poarte ca ş i cum nimic r u nu s-a r fi întîmplat. N u trebuia s ş tie
c Dunford primise un bilet destin at lui Rosalind, iar ei ar fi devenit
b nuito r dac ea s-ar fi purtat diferit.
Ajunse în cap tul sc rilor ş i piciorul îi r mase suspendat
deasupra primei trepte. Doamne, deja simţea durerea. Ar fi fost
atît de uş or s se întoarc şi s se ascund în camera ei.
324 JULIA QUINN
Ma jordom ul ar fi putut spune c nu se simţea bi ne. Dunfor d

credea c fuse se bolnav cu o s pt mîn înainte, iar o rec dere
era plauzibil .
„Trebuie să-l vezi, Henry.”
Henry îş i blestem conş tiinţa ş i p ş i în sfîrş it în jos pe trepte.
Dunford se uita afar , pe una dintre ferestrele din salonul

familiei Blydon, aş teptînd ca logodnica lui s vin ş i s -l salute.
Logodnica . Ce glum ! Poate c ar fi putut s suporte dac ea nu
l-ar fi minţit. Era, oare, atît de naiv încît s vrea ce aveau p rietenii
lui? Era nebun încît s cread c un nobil putea s g seasc pe
cineva care s -l iubea sc ? Suc cesul lui Alex ş i al lui Bell e îi
d duse speranţe. Cînd ap ruse Henry în viaţa lui, bucuria nu
cunoscuse margini.
Iar acum tr darea ei îl distrusese . O auzi intrînd în camer ,
dar nu se întoa rse, pentru c nu avea încre dere în sine dac nu-
ş i controla m ai întîi emoţiile. R mase cu privirea aţintit afar . Pe
strad , o d dac împin gea un c rucior. Trase cu greu aer în piept,
îş i dorise copii cu ea...
— Dunford?
Glasul îi era neobiş nuit de ezitant.
— închide uş a, Henry.
înc nu se întoarse cu faţa la ea.

— Dar Caroline...
—Am spus s închizi uş a.
Henry d du s spun ceva, dar de pe buze nu-i ieş i nici un
cuvînt. Se î ntoarse ş i închise uş a, apoi r mase î n mijloc ul
înc perii, ca s aib cum s fug dac ar fi fost nevoie. Era o laş
ş i ş tia, dar nu-i p sa prea mult în acea clip . îş i împreun mîinile
în faţ ş i aş tept ca el s se întoarc . Dup un minut în care
Dunford nu se miş case ş i nu scosese nici un sunet, ea se forţ
s -i roste asc din nou numele.
El se r suci brusc, surprin zînd-o cu un zîmbet.

— Dunford?
Nu intenţi onase s ş opteasc .
— Henry. Iubirea mea.
P ş i spre ea. Henry f cu ochii mari. Zîmb etul lui era acelaş i
pe care-l cunoş tea, buzele frumoase aveau aceeaş i curbur ş i
dinţii erau tot albi, dar ochii l u i... privirea lor era dur .
Se forţ s nu fac un pas înapoi ş i îş i lipi pe chip zîmbetul
ei îndr zneţ.
— Ce voiai s -mi spui, Dunford?
— Am nevoie de un motiv ca s -mi vizitez logodnica?
Hen ry era sigur c numai în imag inaţia ei el ap sas e pe
ultimul cuvînt. Dunfor d începu s se apropie cu paş i mari, care
aminteau de mersul unei feline. Henry se retrase puţin, ceea ce
se dovedi a fi o miş care înţeleapt , fiindc el trecu pe lîng ea.
Tîn ra întoa rse capul, surprins . Dunford mai f cu doi paş i ca s
ajung la uş , apoi r suci cheia în broasc .
Lui Henry i se usc gura.
— Dar, Dunford, reputaţia mea... o s fie distrus .
— Ei o s înţeleag .
— Ei? întreb ea prosteş te.
El ridic din umeri cu suprem nonş alanţ .
— Oricine ar fi aceia care distrug reputaţii. Sigur am voie s
îmi asum unele libert ţi. O s ne c s torim peste dou s pt mîni.
„Chiar aşa?”, strig mintea ei. Dunford ar fi treb uit s o
urasc . Ce se întîmplase ? Cu siguranţ c primise scrisoare a ei.
Se purta atît de ciudat! Nu ar fi privit-o atît de dur dac n-ar fi fost
acolo ca s rup logodna.
— Dunford?
P rea a fi singurul cuvînt pe care putea s -l spun . Ş tia c
nu se purta aş a cum ar fi trebuit. Ar fi trebuit s fie obraznic ş i
nep s toare, aş a cum se aş tepta el, dar Dunford se comporta at ît
de ciudat încît ea nu ş tia ce s fac . Se aş teptase ca el s -ş i
piard cump tul, s vin ca o furtun şi s rup logodna. în loc
de asta, el o privea fix, în t cere.
326 JULIA QUINN
Iar ea se simţea ca o vulpe încolţit .

— Poate c nu vreau decît s te s rut, spuse el, scuturînd
absen t niş te scame inexistente d e pe mîneca hai nei.

Henry înghiţ i în sec, apoi clipi înainte s spun :
— Nu cred. Dac ai fi vrut s m s ruţi, nu ţi-ai fi cules scame
de pe hain .
Mîna lui încremeni deasupra mînecii.
— Poate c ai dreptate, murmur .
-Am?
Dumnezeule mare, lucrurile nu mergeau deloc cum trebuia.

— îhm. Dac aş fi vrut cu adev rat s te s rut - cu adev rat,
nu altfel, probabil c te-aş fi luat de mîn ş i te-aş fi tras în braţe.
Acela ar fi un gest potrivit de afecţiune, nu g seş ti?
— Potrivit, r spunse ea, sperînd c vocea îi suna natural. Asta
dac ai vrea cu adev rat s te însori cu mine.
îi d duse ocazia perfect . Dac avea de gînd s o
p r seasc , putea s fac asta în acel moment. Dar el nu acţion

aş a. în loc de asta, ridic o sprîncean într-un gest ironic ş i începu
s se apropie de ea.
— Dac vreau s m însor cu tine, murmur . O întrebare
interesant .
Henry f cu un pas în spate. Nu intenţio nat, d ar nu se putuse
abţine.
— Doar nu ţi-e fric de mine, Hen, nu?

F cu un pas înainte. Agitat , ea cl tin din cap. Era greş it,
totul era greş it. „Doamne, fă-l să mă iubească sau să mă urască,
dar să nu fie aşa”, se rug ea. „Vai, să nu fie aşa.”
— Nu te juca, milord.
El o privi b nuitor.
— S nu m joc cu tine? Ce cuvinte ciudat alese.
Mai f cu un pas spre ea, încerc înd s -i descifreze expre sia
din privire. Nu o înţelegea î n acea dup -amiaz . Se aş teptase ca
ea s intre vesel în camer , zîmbind ş i rîzînd ca de obicei cînd
EŞ TI PREA FRUMO ASA 327
o vizita. In loc de asta ea era tem toare ş i retras , de parc s-ar

fi aş teptat s primeasc veş ti proaste.
Ceea ce era o prostie. N-avea cum s -ş i fi dat seama c -i

trimise se o scriso are menit prietenei ei, Rosalind. Oricine ar fi
fost acea persoan , ea nu locuia în Londra, fiindc Dunford ar fi
auzit despre e a. Ş i nu se putea ca acea femeie s fi primit
scrisoarea lu i Henry ş i s -i fi r spuns în aceeaş i zi.
— S m joc cu tine? repet el. De ce crezi c aş vrea s fac
asta, Henry?
— Nu... nu ş tiu, se bîlbîi ea.
Minţea. Dunford vedea în privirea ei, dar nu-ş i imagina de ce
ar fi f cut asta. Ce s fi ascuns? închise och ii o clip ş i trase aer
adîn c în piept. Poate c interpreta greş it ce vedea în ea. Era atît
de furios ş i atît de îndr gostit încît nu mai ş tia ce s cread .
Deschise ochii. Ea înc se mai uita în alt parte, la un tablou
din cealalt parte a înc perii. Dunford îi observ linia elegan t ,
sinuoas , a gîtului ş i felul în care o singur ş uviţ ondulat ş i
m t soas îi c dea pe decolteul rochiei.

— Cred c vreau într-adev r s te s rut, Henry, murmur .
Ea îl privi din nou.
— Eu nu cred c vrei, spuse ea repede.
— Cred c te înş eli.
— Ba nu. Dac ai fi vrut s m s ruţi nu m-ai fi privit aş a.
F cu un pas înapoi ş i ocoli un fotoliu, încercînd s se
ascund în spate le lui.
— Nu? Dar cum te-aş fi privit?
— Ca ş i cum...
— Cum, Henry?
Dunford puse palmele pe braţele fotoliului ş i se aplec
înainte, cu faţa periculos de aproape de faţa ei.
— Ca ş i cum m-ai dori, spuse ea nu mai tare decît o ş oapt .
— Vai, Henry, dar te doresc.
— Ba nu.
Henry voia s fug , s se ascund , dar nu reuş ea s -ş i ia
ochii de la el.
328 JULIA QUINN
— Vrei s m faci s suf r.

El o apuc de braţ ş i o ţinu pe loc în timp ce ocolea fotoliul.
— Poate c ş i asta, doar puţin, rosti cu o blîndeţe

ameninţ toare.
Buzele lui le capturar pe ale ei. Era un s rut ap sat, crud,
altfel decî t toate celelalte, iar ei, evident, nu-i pl cea.
— De ce-mi reziş ti aş a, Hen? Nu vrei s te m riţi cu mine?
Ea întoa rse capul în alt direcţie.
— Nu vrei s te m riţi cu mine? repet el cîntat, rece. Nu vrei
s ai tot ce pot s -ţi ofer eu? Nu vrei siguran ţ , o viaţ comod ,
o cas ? Ah, da, o cas . Nu vrei asta?
O simţi zb tîndu -se în braţele lui, apoi r mase nemiş cat , iar
el ş tiu c ar fi treb uit s -i dea drumul. S -i dea drumul, s se
întoarc ş i s plece din camer ş i din viaţa ei. Dar o dorea atît de
mult...
Doamne, cî t o dorea! Acea dorinţ îl copleş i, îi transform
furia în pasiune. Buzele îi devenir moi, cerînd numai pl cere. O
s rut pe obraz, pîn la ureche, apoi pe gît ş i în jos, pîn la pielea
moale a decolteului.
— Spune-mi c nu simţi asta, ş opti provocator. Spune-mi.
Hen ry cl tin doa r din cap, nesig ur dac îi cerea s se
opreasc sau recunoş tea nevoia care o cuprinsese. Dunfor d o
auzi suspinînd de dorinţ ş i, pentru o secund , nu ş tiu dac
învinsese sau pierduse. Dup aceea înţelese c nici nu conta.
— Doamne, sînt un m gar, ş opti aspru, furios pe sine fiindc

l sase dorinţa s -i controleze trupul.
Ea îl tr dase, îl trădase, iar el tot nu putea s stea departe.
— Ce ai spus?
Dunford nu v zu nici un motiv ca s -i r spund . Nu era
nece sar s -i explice pe larg cît de mult o dorea ş i, fir-ar s fie, cît
o iubea în ciuda minciu nilor ei. Nu f cu decît s murmure:
— Taci din gur , Hen.
Apoi o trase dup el pe canapea. Henry se încord . Tonul lui
fusese blî nd, d ar nu ş i cuvintele. Chiar ş i aş a, probabi l era ultima
dat cînd avea s -l mai ţin în braţe, ultima dat cînd mai putea
s -ş i imagineze c el înc o iubea.
Simţi cum se scufunda în pernele moi, îi simţi c ldura trupului

cînd el se ridic deasupra ei. Mîinile lui îi cuprinse r fundul ş i o
traser spre trupul s u aprins. O s rut pe lobul urechii, apoi pe
gît, apoi pe clavicu l . Cobo ra tot mai jos.
Henry nu reuş i s îl cuprin d cu braţele, dar nici nu avu
putere s se smulg din îmbr ţiş area lui. Oare o iubea? Gura lui
sigur o iubea. O iubea cu o intensitate uluitoare, îi cuprindea
sfîrcul cu buzele prin rochia de muselin . Se uit în jos, cu mintea

neobiş nuit de detaş at de trupul aprins. S rut rile lui l sar o pat
indecent pe rochia ei. Nu c i-arfi p sat lui Dunford. F cea asta
ca s-o pedepsea sc . Avea s ...
— Nu! strig ea, împingîndu-l atît de violent încît el c zu pe
podea, surprins.
Nu spuse nimic cînd se ridic în picioare. Cî nd se uit în
sfîrş it la ea, Henry simţi o panic greu de imaginat. Avea ochii c a
dou fante înguste.
— Sîntem deodat îngrijorat din cauza virtuţii noastre?
întreb nepoliticos. E cam tîrziu pentru asta, nu crezi?
Henry se gr bi s se ridice ş i refuz s r spund .
— O atitudine cam grijulie din partea unei fete care mi-a spus
c nu d doi bani pe reputaţie.
—Asta a fost înainte, r spunse ea pe un ton sc zut.
— înainte de ce, Hen? înainte s vii la Londra? înainte s afli
ce ar trebui s -ş i doreasc o femeie de la m ritiş ?
— Nu ş tiu despre ce vorbeş ti, spuse ea ridicîndu-se în
picioare.
Dunford rise furios. Doamne, nici m car nu se pricepea s
mint . Se bîlbîia, nu-l pr ivea în ochii ş i roş ise. Sigur, ar fi putut s
fie din cauza pasiunii. Putea s o fac s simt pasiune. Poate
c era singurul lucru pe care-l trezea în ea, dar ş tia c putea s -
i fac trupul s ard . Putea s o fac s aib nevoie de el, s o
lege de el cu buzele, cu mîinile, cu c ldura pielii sale.
330 JULIA QUINN
Trupul i se aprinse pe m sur ce gîndurile îi deven eau tot

mai erotice. O vede a aş a cum fuses e ia Wes tonbirt, cu pielea
moale str lucind în lumina iumîn rilor. Gemuse de dorinţ ş i îş i

arcu ise trupu l spre al lui. Strigase, cu prins de pasiune. El îi
oferise toate acele lucruri.
Dunford p ş i înainte.
— M doreş ti, Henry.
Ea r mase nemiş cat , incapabil s nege.
— M vrei chiar ş i acum.
Ea reuş i s clatine din cap. Dunfor d îş i d du seama c
avuse se nevoie de toat puterea ca s fac asta.
— Ba da, spuse pe un ton seduc tor. M vrei.
— Nu, Dunford, nu...
Dar cuvin tele îi fur st vilite de ap sarea buzelo r lui peste
buzele ei. Era necruţ tor, aspru. Henry simţi c se sufoca sub
greutate a furiei lui ş i a dorinţei ei. Nu putea s -i dea voie s fac
aş a ceva. Nu putea s -l lase s -ş i folosea sc furia ca s o fac
s -l doreasc . îş i smuci capul ş i îş i dezlipi buzele de buzele lui.

— Nu-i nimic, murmur el cuprinzîndu-i un sîn în palm . Nu
gura ta mincinoas m interes eaz la trupul t u.
— Termin !
îl împinse, dar el o lu în braţe cu forţa unei menghine.
— Nu poţi s faci asta!
Colţul gurii lui se ridic într-un zîm bet pref cut, batjocoritor.
— Nu pot?
— Nu eş ti soţul meu, spuse ea cu vocea întret iat de furie,
în timp ce se ş tergea la gur cu dosul mînecii. Nu ai drepturi
asupra persanei mele!
El îi d du drumul ş i se spriji ni de tocul uş ii, într-o postur
am gitor de nonş alant .
— Vrei s -mi spui c doreş ti s contramand m nunta?
— De ce ai crede c vreau asta? întreb ea, ş tiind c el
credea c -l voia de soţ numai pent ru Stann age Park.
— Nu-mi vine nici un motiv în minte, spuse el pe un ton foarte
dur. De fapt, se pare c eu am tot ce doreş ti tu de la un soţ.
— Ne simţim foarte superiori ast zi, aş a e? se r sti ea.

El se miş c precum fulgerul, o lipi de perete ş i puse palmele
de-o parte ş i de alta a umerilor e i.

— Noi, rosti cu un sarcasm nedisimulat, ne simţim doar puţin
nel muriţi. Noi ne întreb m de ce logodn ica noastr se poart atît
de ciudat. Ne întreb m dac nu cumva are s ne spun ceva.
Henry simţi cum r suflarea îi p r seş te trupul. Nu asta îş i
doris e? De ce se simţea atît de r u?
— Henry?
îi privi în ochi, amintindu-ş i de toate momentele în care

fusese bun cu ea. îi cump rase o rochie cînd nimeni altcinev a nu
se gîndise s fac asta. O convinsese s vin la Londra, apoi se
asigura se c ea se simţea bine acolo. Ş i îi zîmbise tot timpul. Era
greu s împace acea imagine a lui cu omul crud ş i batjocoritor din
faţa ei. Cu toate astea, nu putea s -l umileasc public.
— Nu o s contramandez nunta, milord.
El înclin capul.
— Nu pot s presupun din tonul t u decît c vrei s fac eu
asta.
Ea nu spuse nimic.
— Sînt sigur c -ţi dai seama c , fiind un domn de onoare, nu
pot s fac aş a ceva.
Ea desf cu puţin buzele. Trecur cîteva secunde înainte s
rosteasc nedumerit :
— Ce vrei s spui?
Dunford o privi atent. De ce o interesa atît de mult dac putea
sau nu s o p r sea sc ? Era sing urul lucru pe care sig ur nu-l
voia. Dac el ar fi f cut asta, ea ar fi pierdut Stannage Park pentru
totdeauna.
— De ce nu poţi s m p r seş ti? insist ea. De ce?
— V d c nu te-am educat pe cît de bine am crezut în spiritul
regu lilor societ ţii politicoase. U n domn de onoare nu p r seş te
nicio dat o doa mn cu care este logodit. Nu dac ea nu s-a
doved it a fi infidel , ş i poate nici atunci.
332 JULIA QUINN
— Nu te-am tr dat niciodat , izbucni ea.

„Nu cu trupul”, gîndi el. „Numai cu sufletul.” Cum ar fi putut
ea s -l iubea sc vreodat pe cît de mult o iubea el? Nimeni nu
avea o inim atît de mare. Dunford oft .
— Ş tiu c nu m-ai tr dat.
Din nou, ea nu spuse nimic, ci r mase acolo t cut , chinuit .
Cît de uimit trebuie s fi fost de furia lui, gîndi el. Nu avea de
unde s ş tie c el îi aflase adev ratele motive.
— Ei bine, spuse obosit, temîndu-se de r spunsul ei, tu ai de
gînd s m p r seş ti pe mine?

— Vrei s fac asta? ş opti ea.
— Nu e decizia mea, spuse el crispat, neputînd s -i spun
cuvin tele care ar fi obligat-o s -l p r seasc . Dac ai de gînd s
pui cap t logodnei , atunci f -o.
— Nu pot, spuse ea frîngîndu-ş i mîiniie.
Cuvintele parc -i fuseser smulse din suflet.
—Atunci tu s fii r spunz toare, spuse el sec.
Plec din camer f r s arunce m ca r o privire înapoi.
în urm toarele dou s pt mîni, Henry nu ş tiu mare lucru în

afar de durerea surd care-i înv luise inima precum un giulgiu.
Nim ic nu p rea s -i mai aduc bucurie. Se gîndi c , probabil,
prietenii ei credeau c e într-o ast fel de disp oziţie d in cauza
apropiatei nunţi.
Din fericire, îl v zu doar rareori pe Dunford. El p rea s ş tie
exact cum s se întîlneasc la petreceri doar pentru foarte puţin
timp. Sosea c u suficient timp înainte de final ca s apuce s
danseze o dat înainte ca ea s plece. Nu dansa r nici un vals.
Ziua nunţii se apropia tot mai mult, pîn cînd, într-o bun zi,
ea se trezi cu un sentimen t foarte intens de team . Aceea era ziua
în care avea s se lege pe vecie de un b rbat c ruia numai ea
nu îi era de-aju ns. Un b rbat care acum o ura. Cu miş c ri lente
se ridic din pat ş i se îmbr c în halat. Singura ei cons olare era

c avea s locuia sc la mult-iu bita ei Stannage Park.
Cu toate c nici asta nu i se mai p rea atît de importa nt.
Nunta se dovedi a fi o adev rat agonie . Henry crezuse c

avea s fie o cerem onie scurt ş i lipsit de suferinţ , dar
descoperi c era mai greu s pari fericit în faţa unei duzin i de
prieteni buni decît î n faţa a trei sute de cunoş tinţe.

Henry îş i juc rolul, spuse „da” la timpul potrivit, dar prin minte
îi alerga un singur gînd. De ce f cea el toate astea?
Cînd îş i adun curajul s -l întrebe, pr eotul tocmai îi spunea
lui Dunford c putea s ruta mireasa . Henry abia dac apuc s
întoarc privirea înainte ca el s se aplece ş i s o s rute f r
pasiune.
— De ce? întreb ea cu buzele lipite de buzele lui. De ce?
Dac o auzi, el nu r spunse. Nu f cu decît s o ia de mîn
şi s o trag dup el spre ieş irea din biseric . Henry spera c
prietenii nu o v zuser împie dicîn du-se cînd încerca s ţin pasul
cu proasp tul ei soţ
* * *
în seara urm toare, Henry se trezi în pragul conacului

Stannag e Park. Acum, o verig het de aur însoţea inelul de
logod n de pe dege tul ei. Nici unul din tre servito ri nu ieş i s -i
întîmpine. Era trecut de ora unsprezece, aş a c , se gîndi ea,
probabil c dormeau cu toţii.
în plus, le scrisese c aveau s soseasc a doua zi. Nu
visas e niciodat c Dunford va insista s plece spre Cornwall
imed iat dup nunt . St tuser la petrecere exact treizeci de
minute înainte ca ea s fie luat pe sus ş i urcat în tr sur .
Drumul de-a latul Anglie i fusese lung ş i stînjenitor. Dunford
aduse se cu el o carte ş i o ignorase tot timpul. Cînd ajunse ser la
334 JULIA QUINN
han, acelaş i pe care-l vizitaser ş i înainte, nervii ei erau întinş i la

maximum. Petrec use toat ziua temîndu-se de acea noapte. Cum
avea s fie s fac dragoste cu un b rbat furios? Nu credea c
avea s suporte.
Apoi el o uluise complet cînd îi luase o camer în cealalt
parte a hanului, spunînd:
— Cred c noaptea nunţii noastre ar trebui s fie petrecut la
Stannage Park. Pare foarte... potrivit , nu crezi?
Ea d duse din cap cu recuno ş tinţ ş i fugise în camera ei.
Dar acum ajunsese r , iar el avea s -i cear noaptea nunţii.
Focul din ochii lui era destul de gr itor. Henry se uit la gr dina
din faţ . Nu era prea mult lumin în conac, dar ea cun oş tea
fiecare parte a peisajului atît de bine încît putea s -ş i imaginez e
fiec are ramur de copac. îl simţi pe Dunford privin d-o în timp ce
se uita la vîntul care adia printre frunze.
— Te bucuri c ai ajuns înapoi, Henry?
Ea d du emoţion at din cap. Nu avea curaju l s -l priveasc .
— M-am gîndit eu c aş a o s fie, spuse el încet.
Henry se r suci spre el.
— Tu te bucuri c ne-am întors?
Urm o pauz lung , apoi el spuse:
— Nu ş tiu înc .
Dup aceea ad ug pe un ton mai aspru:
— Vino în untru.
Ea se crisp la auzul tonu lui s u, dar intr . Dunford aprin se

mai multe lumîn ri ş i rosti:
— E timpul s mergem sus.
Henry se uit înapoi, prin uş a înc deschis , spre tr sura
plin de bagaje, c utînd ceva care s amîne inevitabilul.
— Lucrurile mele...
— Servitorii or s le aduc sus de dimineaţ . E timpul s
mergem în pat.
Ea înghiţi în sec ş i d du din cap, tem îndu-s e de ce urma. îi
era dor de intimitatea dintre ei de la Westonbirt, acel sentiment
E Ş T I PRE A FRUMOASĂ 335
de drago ste ş i mulţumire pe care-i g sise în braţele lui. Dar aceea

fuse se o minciu n . Trebuia s fi fost, altfel ei nu ar fi avut nevoie
de o noapte în plus cu amanta sa.

Henry urc treptele ş i se îndrep t spre dormitorul ei.
— Nu, spuse Dunford prinzînd-o de umeri. Am trim is vorb
ca lucrurile tale s fie aduse în dorm itorul mare.
Ea se r suci pe c lcîie.
— Nu aveai nici un drept.
— Aveam toate drepturile, se r sti el, pe jum tate tr gînd-o
în urma sa spre dormitorul lui. înc am toate drepturile.
Se opri, apoi contin u pe un ton mai blînd, de parc ş i-ar fi
dat seama c exagerase.
— în acel moment am crezut c o s -ţi plac ideea.
—Aş putea s m mut înapoi, se oferi ea cu speranţ în glas.
Dac nu m vrei aici, nu trebuie s r mîn.
El rîse r guş it.
— Vai, dar te vreau, Henry. Te-am vrut întotdeauna. M
omo ar dorinţa pentru tine.
Ei îi d dur lacrimile.
— N-ar trebui s fie aş a, Dunford.
El o privi fix cîteva clipe, cu furie, suferinţ ş i uimire în ochi.
Dup aceea se întoarse ş i p ş i ap sat spre uş .
— S fii gata în dou zeci de minute, spuse scurt.
Nu se uit înapoi.
Capitolul douăzeci şi trei
Degetele lui Henry tremurau cîn d se schimb din hainele de

drum. Ş i Belle, ş i Emma o ajutaser s -ş i aleag trusoul, ş i drept
urmare acum ea avea o valiz plin de c m ş i de noapte foarte
subţiri. Toate i se p reau in dece nte unei tinere care nu purtase î n
viaţa ei altceva în afar de bumbac alb ş i gros în pat, dar, cumva,
avea sentim entul c trebuia s le poarte acum, c se m ritase,
aş a c trase una dintre ele peste cap.
Se uit în jos, tres ri ş i se ascunse în pat. M tasea trandafiriu
desch is nici m car nu se pref cea c îi ascund e contu rurile
trupului sau culoarea m ai întune cat a sfîrcurilor. Henry îş i trase
p tura pîn sub b rbie.
Cînd se întoarse, Dunford era îmb r cat numai într-un halat
verde închis care-i ajungea pîn la genunch i. Henry înghiţi în sec
ş i se uit în alt parte.
— De ce eş ti atît de speriat , Hen? întreb el pe un ton egal.
Doar am mai f cut asta ş i înainte.
— Atunci a fost altfel.
— De ce?
Dunford o privi cu atenţie, gîndindu-se la tot felul de lucruri
triste. Era altfel fiindc acum nu mai trebuia s se prefac ? Putea
s admit c nu-l iubea? Stannag e Park era acum al ei, aş a c
probabil Henry se întreba cum s fac s -l alung e cît mai repede.
Ea t cu un minut întreg înainte s spun :
— Nu ş tiu.
Dunford o privi, v zu min ciuna din ochii ei ş i simţi cum se
înfurie.
— Ei bine, nu-mi pas , aproape c se r sti la ea. Nu-mi pas
c e altfel.
îş i scoase halatul ş i se urc în pat cu o eleganţ s lbatic .

R mase deasup ra ei, în genu nchi ş i pe palme, privindu-i ochii
mari de spaim .
— Pot s te fac s m doreş ti, ş opti. Ş tiu c asta pot s fac.
Se aş ez pe o parte, înc deasu pra cuve rturilor sub care era
ea ascuns . O cuprins e pe dup gît ş i o trase mai aproape . Henry
îi simţi r suflarea cald pe buze cu o secund înainte ca ei s o
s rute. O îndemn s -i r spund , iar ea încerc s înţeleag de
ce se purta el astfel. Cu siguranţ com portam entul lui spune a c
o dorea. Cu toate astea, ea ş tia c nu era adev rat. Cel puţin nu
destul încît s uite de oricare alta.
Ceva din ea n u era suficient, dar Henry nu ş tia ce. Deodat
timid , se retrase ş i ridic mîna ca s -ş i ascund buzele. El ridic
o sprîncean , ironic.
— Nu m pricep la s rutat, spuse ea repede.
Dunford rîse.
— Eu te-am înv ţat cum s s ruţi, Hen. Te descurci destul de

bine.
Dup aceea, ca s -i dovedeasc , o s rut din nou, fierb inte
ş i ner bd tor. Ea nu reuş i s -ş i ascund reacţia, simţi cum o
cuprind ea c ldura ş i cum îi ardea pielea din untru spre în afar .
Mintea, îns , îi r mase curios de detaş at . Cînd îl simţi
explo rîndu-i cu limba conturu rile feţei, ea îş i trecu repede corpul
în revist , încercînd s -ş i dea seama care parte din el nu era
destul de interesan t pentru Dunford.
El nu sesiz neaten ţia ei ş i îi mîngîie trupul cald cu mîinile lui
fierbinţi , arzîndu-i pielea pe deasupra c m ş ii de noapt e,
încheietorile se desf cur ş i o l sar goal în aerul rece al nopţii.
Dunford o mîngîie încet în sus, pe deasupra abdomenului, pîn
ajunse la... Sîni!
— Doamne, izbucni Henry. Nu!
Dunford o privi.
— Ce naiba s-a mai întîmplat acum, Henry?
— Nu se poate. Nu pot.
338 JULIA QUINN
— Ba poţi, se r sti el.

— Nu, sînt prea...
Se uit în jos, realitatea trecînd prin valul de durere. St ai

puţin. De fapt, sînii ei nu erau prea mici. De ce naiba nu se putea
el bucura de o pereche perfect de sîni? înclin capul, încercînd
s le ana lizeze forma.
Dunford clipi. Fata, soţia lui, îş i sucea gîtul într-un unghi
probabil foarte incom od ş i se uita la proprii sîni de parc n-ar mai
fi v zut nimic asem n tor niciodat .
— Ce faci? întreb , prea uimit ca s mai fie furios.
— Nu ş tiu.
Se uit la el cu o comb inaţie ciudat de ezitare ş i iritare.
— E ceva în neregul cu ei.
Exasperat, e l întreb :
— Cu ce?
— Cu sînii mei.
Dunford n-ar fi fost mai surprins nici dac ea ar fi înc eput s
discute despre difere nţele dint re iudaism ş i islam ism.
— Cu sînii t i? repet pe un ton mai aspru decît intenţionase.
Pentru Dumne zeu, Henry, n-au nimic în neregul .
N-au nimic în nereg ul ? Nu voia s aib nimic în neregul .
Henry voia s fie perfecţi, spectac uloş i, nemaipomeniţi. Voia ca
el s o dorea sc atît de mult înc ît s o consid ere cea mai
frumoa s femeie din lume, chiar dac ar fi fost gras ş i ar fi avut
nasul plin de negi. Voia ca el s o doreasc atît de mult încît s

uite de sine.
Ş i cel mai mult îş i dorea ca el s o vrea într-atî t încît s nu îl
mai intere seze nici o alt femeie.
„Nimic în neregul ” nu era acceptabil, chia r dac el tocmai îi
s ruta fierbinte u n sfîrc. Se zb tu în îmb r ţiş area lui ş i cobo rî din
pat, strîngîndu-ş i agitat c maş a de noapte la piept.
Dunford respira greu. Trupul îi era du reros de aprins ş i,
eviden t, nu mai avea r bdare cu proasp ta lui soţie.
— Henry, porunci el. Treci înapoi în pat imediat.
Ea cl tin din cap, urîndu-se pentru c se ascun dea într-un

colţ, dar f cînd as ta chiar ş i aş a.
El s ri jos din pat, f r s -l dera njeze c era gol ş i aprins.

Henry îl privi fix, speriat ş i minunîndu -se. Speriat pentru c se
apropia de ea ca un zeu amen inţ tor ş i minunîndu -se pentru c
era evid ent c un lucru tot îi pl cea la ea. B rbatul acela o dorea,
asta era clar.
Dunford o apuc de umeri ş i o scutur . Cînd nu reuş i s o
fac s vorbeasc , o scutur din nou.
— Ce naiba e cu tine?
— Nu ş tiu, strig ea, surprins de volumul r spunsului ei. Nu
ş tiu ş i asta m omoar .
Firicelul care-i ţinea lui Dunford furia sub control ced . Cum
îndr znea s se cread tocmai ea victima acelei sordide leg turi?
— îţi spun eu ce naiba e cu tine, rosti pe un ton sc zut ş i
ameninţ tor. O s -ţi spun exa ct ce e cu tine. Tu...
Se poticni, nepreg tit pentru expresia dezolat de pe chipul
ei. Nu. Nu. N-avea s -ş i dea voie s simt mil pentru ea. Se
str dui s ignore durerea din privirea ei ş i continu :
— Ş tii c am aflat de jocul t u, aş a e? Ţ i-a scris Rosalind ş i
acum ş tii c ş tiu ce-ai pus la cale.
Henry îl privi fix, abia putînd s mai respire.
— Ş tiu totul despre tine, rîse el gutural. Ş tiu c tu crezi c sînt
destul de plăcut. Ş tiu c te-ai m ritat cu mine pentru Stannage
Park. Ei bine, ai reuş it. Ai preţioasa ta ferm . Dar eu te am pe tine.
— De ce te-ai însurat cu mine? ş opti ea.
El pufni.
— Un domn nu poate s p r seasc o lady. Mai ş tii? E lecţia
363 din cum s te comporţi în...
— Nu! izbucni ea. Asta nu te-ar fi oprit. De ce te-ai însurat cu
mine?
îl implora s îi r spund , dar el nu ş tia ce voia ea s aud .
La naiba, nici nu ş tia dac voia s -i spun ceva. Las-o s se
chinuia sc o vreme. S sufere cum suferise ş i el.
340 JULIA QUINN
— Ş tii ceva, Henry? spuse pe un ton îngrozitor. N-am nici cea

mai mic idee.
V zu cum lumina din ochii ei dispare, dezgustat de sine

însuş i pentru c se bucura de durerea ei, dar prea furios ş i, da,
aprin s ca s fac altceva în afar de s o ia în braţe ş i s -i
striveas c gura cu gura lui. Trase de c maş a ei de noapte pîn
cînd ş i ea r mase la fel de goal ca ş i el, cu pielea fierbinte ş i
îmbujorat lipit de pielea lui.
-Eş ti prea frumoas . D ar acum eş ti a mea, ş opti a prins,
mîngîindu-i gîtul cu vorbele sale. A mea, pentru totdeauna.
O s rut cu o fervoare n scut din furie ş i disperare ş i simţi
clipa în care pe Henry o copleş i dorinţa. Buzele ei începu r s îi
s rute tîmpla, mî inile îi mîngîiar spatele put ernic ş i ş oldurile i se
lipir de ale lui. Era tortur , iar el nu se mai s tura de ea.
Voia s se simt înco njura t de ea, s se afunde în trupul ei
ş i s nu-i mai dea drumul niciodat . Lipsit de raţiune, nu ş tiu sigur
cum ajuns eser din nou în pat, dar cumv a ajunseser , pentru c
se trezi curînd deasupra ei, ap sîndu -i trupul cu trupul lui.
— Eş ti a mea, Henry, ş opti el. A mea.
Ea gemu incoerent în loc de r spuns. Dunford se rostogoli
pe o parte ş i o trase dup el. O apuc de glezn ş i îi ridic piciorul
deasupra ş oldului s u.
— O, Dunford, oft ea.
— O, Dunford ş i mai ce? murmur el, muş cîndu-i blînd lobul
urechii.
-Eu...
Tres ri cînd el îi cuprinse fundul în palm .
—Ai nevoie de mine, Henry?
— Eu nu...
Nu reuş i s termine propozi ţia. Respir a repede ş i abia dac
putea s mai vorbea sc . El o mîngîie mai jos pe spate, apoi o
atinse intim.
—Ai nevoie de mine?
— Da, da!
Deschise ochii ş i îl privi aprins.

— Te rog.
Furia ş i r zbunarea îi fugir lui Dunford din minte cînd se uit

în ochii ei adînci, cenuş ii. Nu simţea decît iubire, nu-ş i amintea
decît rîsul ş i intimitatea pe care le împ rt ş ise cu ea. O s rut pe
buze ş i îş i aminti de prima dat cînd o v zuse zîmbind, sur îsul
acela obraz nic, îndr zneţ al ei. O mîngîie p e braţele subţiri ş i îş i
aminti cum c rase ea cu înc p ţînare piet re ca s constru iasc
un cote ţ pentru porci, în timp ce el st tea ş i se uita la ea.
Era Henry, iar el o iubea. Nu se putea abţine.

— Spune-mi ce-ţi doreş ti, Henry, ş opti.
Ea îl privi f r s înţele ag , f r s poat vorbi.
— Vrei asta?
îi strînse sfîrcul între degetul mare ş i ar t tor, privindu-l cum
se înt rea. Ea d du din cap, cu r suflar ea t iat .
— Vrei asta?
Se aplec ş i îi mîngîie cel lalt sfîrc cu limba.

— Doamne, gemu ea. Dumnezeule.
— Dar asta?
O întinse cu blîndeţe pe spate ş i îi puse palmele pe coapse,
apoi le desf cu încet, iar ea nu se opuse. Zîmbin d arogan t, el se
aplec ş i o s rut delica t pe buze, mîngîind u-i pielea fierbinte
dintre pulpe.
Tres rirea ei îi r spunse pe deplin. Dun ford zîmbi diavoleş te.
— Spune-mi, vulpiţ , vrei asta?
O s rut , l sînd o urm de foc între sînii ei, pe abdomenul
plat, pîn cînd gura îi ajunse în dreptul degetelor.
— Vai, Dunford! Doamne! spuse ea cu r suflarea t iat .
Dunford ar fi putut s petrea c ore întregi iubind -o astfel. Era
dulce ş i misterioas ş i feminin . O simţea apropiindu-se de final
ş i voia s îi fie al turi în momen tul climaxului. Avea nevoie s -i
simt trupul strîngîn du-l pe al lui.
Se ridic deasupra ei pîn cînd ajunse r din nou faţ în faţ .
342 JULIA QUINN
— M doreş ti, Henry? ş opti. Nu vreau s fac asta dac nu m

doreş ti.
Ea îl privi cu ochii înceţoş aţi de pasiune.
— Dunford. Da.
El aproape c se cutremur de uş urare. Nu ş tia dac ar fi
putut s -ş i ţin cuvîntul în faţa unui refuz. îş i simţea trupul tare ş i
greu, strigînd dup eliberare. Se miş c înainte, p trunzînd-o
puţin. Era cald ş i umed , dar avea corpul strîmt din cauza lipsei
de experienţ , iar el se v zu nevoit s -ş i menţin controlul.
Henry, îns , nici nu voia s aud de aş a ceva. Se ridica spre
el, îş i arcuia ş oldurile ca s -l primeasc în întregime. Era mai mult
decît putea el s suporte, aş a c se miş c brusc ş i o p trunse cu
totul.
Simţi c ajunsese acolo unde îi era locul. Se ridic pe coate
ca s poat s o priveasc . Deodat nu mai ş tia de ce fusese
furios pe ea. O privea ş i nu vedea decît rîsul, zîmbetul ei, buzele
tremurînd de durere la gîndul bebeluş ului care murise în c suţa
p r sit .
— Henry, gemu el.
O iubea. îş i împinse din nou trupul înainte, pierzîndu-se pe
sine în acel ritm primord ial. O iubea. Se miş c iar. O iubea. îi
s rut sprînceana, încercînd cu disperare s ajung mai aproape
de sufletul ei.
O iubea.
Simţi cum ea se apropia mai mult de final. înce puse s se
miş te ş i sunete scurte îi ieş eau de pe buze. Dup aceea îl strig

pe nume, cu ultima pic tur de energie.
Senzaţia trupului ei care pulsa în jurul lui îl trimise direct în
braţele extazului.
— Doamne, Henry! strig , incapabil s -ş i controleze gîndurile,
faptele sau cuvintele. Te iubesc!
Henry r mase nemiş cat ş i o mie de gînduri îi trecur prin
minte în spaţiul strîmt al unei singure secunde.
îi spusese c o iubea. îş i aminti de el în pr v lia de rochii,
insistînd cu blînd eţe ca ea s prob eze haine pentr u sora lui
inventat . Oare vorbise ser ios?
îş i aminti de el la Londra, gelos pentru c ea se plimbase cu

Ned Blydon.
Oare putea s o iubeasc pe ea ş i cu toate astea s aib

nevoie ş i de o alt femeie?
îi v zu chipul tandru cînd îl întrebase dac îl dorea. îi spusese
c nu voia s fac asta dac ea nu îl dorea.
Puteau acelea s fie cuv intele unui b rbat care nu era
îndr gostit? O iubea. Henry nu se mai îndoia de asta. O iubea,
dar ea tot nu era suficie nt de feminin pentru el. Dumnezeule , era
aproape mai dureros decît dac n-ar fi iubit-o deloc.

— Henry? întreb Dunford gutural, înc tulburat de pasiune.
— Te cred, spuse încet.
El clipi nedumerit.
— Ce crezi?
— Pe tine.
O lacrim îi ap ru în ochi ş i curse spre tîmpl , apoi disp ru

în perna de dedesubt.
— Cred c m iubeş ti.
El o privi uluit. îl credea? Ce naiba însemna asta? Henry
întorsese capul ca s nu se uite la el.
—Aş vrea... începu ea.
— Ce ai vrea, Henry? întreb Dunford.
Inima îi b tea tare în piept, înţelegînd cumva c toat soarta

lui atîrna de un fir de aţ .
—Aş vrea... aş vrea s pot...
Se înec în cuvinte, dorindu-ş i s spun c ar fi vrut s poat
s fie femeia de care avea el nevoie. Nu putu s -ş i recunoasc
defectele dintr-o postur atît de vulnera bil . Oricum nu mai conta.
Dunford n-avea s mai aud fraza pîn la cap t, pentru c
se ridicase deja în picioare ş i era la jum tatea drumului s pre uş .
Nu voia s aud mila din glasul ei cînd avea s -i spun c ar fi vrut
s poat s -l iubeasc ş i ea.
344 JULIA QUINN
Henry se trezi a doua zi dimin eaţ cu o durere în tîmple. O

usturau ochii, probabil din cauz c plînsese toat noaptea.
Merse încet spre lavoar ş i îş i stropi obraj ii cu ap , dar durere a nu

ced .
Reuş ise cumva s distrug noaptea nunţii. Probabil c nu
trebuia s se mire. Unele femei se n ş teau cu farme c ş i graţie,
dar ea nu f cea parte dintre ele. Fusese o prostie s înce rce s
înveţe. Se gîndi cu dor la Belle, care p rea întotdeauna s ş tie
ce s spun ş i cum s se îmbrace. Dar lucruri le erau mai
profunde decît atît. Belle avea un instinct pentru feminitate pe
care, oricît de mult ar fi înce rcat minunata de ea, nu reuş ise s i-
I transm it ş i lui Henry. Belle îi spusese c f cuse progrese mari,
dar Henry ş tia c prietena ei era prea bun ca s spun altfel.
Merse încet spre gardero ba care lega cele dou dormitoare mar i
ale apa rtame ntului baronial. Carlyle ş i Viola nu doriser
dorm itoare separate, aş a c unul dintre ele fusese transform at în
salon. Henry se gîndi c , dac nu voia s petreac fiecare noapte
cu Dunford , avea s fie nevoit s aduc un pat acolo.
Oft , ş tiind c ar fi vrut s petreac fiecare noapte cu soţul ei
ş i urîndu-se pe ntru as ta.
Intr în garderob ş i v zu c i se despa chetase r deja
rochiile pe care le adusese cu sine de la Londra. Probab il c era
nevoie s anga jeze o camerist acum, pentru c multe dintre ele
erau imposibil de îmbr cat f r ajutor.
C ut în spatele rochiilor ş i g si o gr m joar mic de haine

b rb teş ti, frumos împ turite ş i l sate pe un raft. Lu o pereche
de pantaloni. Erau prea mici pentru Dunford - probabil o pereche
pe care o l sase ea în urm .
Mîngîie pantalonii, apoi se uit cu drag la rochiile noi. Erau
minunate, în toate nuanţele curcubeului ş i croite din cele mai m oi
materiale imaginabile. C u toate astea, ele fuseser f cute pentru
femeia care spera ea s devin , nu pentru femeia care era.
înghiţi în sec cu durere ş i întoarse spatele rochiilor, apoi trase
pe ea o pereche de pantaloni.
Dunford se uit cu ner bdare la ceas în timp ce mînca. Unde

naiba era Henry? El coborîse de o or deja.
Mai lu o îngh iţitur de omle t acum rece. Avea un gus t
înfior tor, dar el nu observ . O tot auzea în amintire pe Henry, atît
de tare încît toate celelalte simţuri îi erau asurzite.
„Aş vrea să pot... Aş vrea să pot... Aş vrea să pot să te
iubesc. ”
Nu era greu s termin e fraza aceea în locul ei.
Auzi sunetul paş ilor ei pe sc ri ş i se ridic înainte ca soţia lui
s apar în prag. Cînd ajunse, p rea obosit , chinu it ş i retras .
O privi insolen t de sus pîn jos. Purta vechile e i haine ş i avea
p rul prins în coad de cal.
—Abia aş teptai s te întorci la treab , aş a e, Henry? se auzi
Dunford rostind.
Ea d du scurt din cap.
— Doar s nu porţi hainele astea în afara moş iei. Acum eş ti
soţia mea, iar comportamentul t u se reflect asupra mea.
Dunford auzi batjocura din propriul glas ş i se urî pentru asta.

Adorase întotdeauna spiritul ei independent ş i admirase spiritul
practic care o îndemna s poarte haine b rb teş ti cînd lucra la
ferm . Acum el încerca s o r neasc , s o fac s simt aceeaş i
durere care-i str ivea iui inima. Dunfor d ş tia asta ş i se simţea
dezgu stat de sine însuş i.
— O s încerc s m comport ca atare, spuse ea rece.
Se uit la farfuria cu mîncare din dreptu l locului ei la mas ş i
o împinse. Dunf ord ridic întreb tor din sprincean .
— Nu mi-e foame.
— Nu ţi-e foame? Z u aş a, Henry, tu m nînci precum un cal.
Ea tres ri.
— Ce frumos din partea ta s -mi atragi atenţia asupra unuia
dintre multe mele atribute feminine.
— Nu eş ti tocmai îmbr cat ca o doamn a conacului.
— Se întîmpl s -mi plac aceste haine.
Dumn ezeule mare, îi d duser cumva lacrimile?
346 JULIA QUINN
— Pentru Dumnezeu, Henry, eu...

Dunford îş i trecu m îna prin p r. Ce i se întîmpla? Devenea
un om pe care nu-l pl cea deloc. Trebuia s plece de acolo.

Se ridic .
— Plec la Londra, spuse deodat .
Henry îl privi repede.
— Poftim?
— Ast zi. în dimineaţa asta.
— în dimineaţa asta? ş opti ea, atît de încet încît el nu ar fi
putu t s o aud . în ziua de dup nunta noastr ?
El ieş i din camer ş i aş a se termin totul.
în urm toarele cîteva s pt mîni, Henry se simţi mai singur

decît ş i-ar fi putut imagina vreodat . Viaţa ei era la fel ca înainte
s -l cun oas c pe Dunford, cu o singu r exc epţie colosal .
Gustas e din iubire, o avuse se al turi puţin vreme, ş i pentru o
secun d atinsese fericirea pur .
Acum tot ce avea era patul mare ş i gol ş i amintirea b rbatului
cu care petrecuse acolo doar o noapte.
Servitorii o tratau excepţional de blînd, atît de mult încît Henry
simţea c o s se frîng sub greuta tea bun t ţii lor. îş i dorea ca
ei s nu se mai poarte cu ea ca ş i cum ar fi fost un ou cu coaja
subţir e ş i s fie ca înainte, ca atunci cînd ea era Henry cea care

umbla peste tot pe moş ie în pantaloni, f r nici o grij , aceea care
nu ş tia ce pierdea îngropîndu -se în Cornwall.
Auzea ce spuneau:
— Dumnezeu s -l pedepseasc pentru c a l sat-o singur
pe s rmana Henry.
— Un om nu merit s fie atît de singur.
Numai
pe mîn ş i sdoamna
-i spun Simpson
: era destul de direct încît s o bat
— S r cuţa de tine.
Cînd auzise cuvintele de consolare, lui Henry i se pusese un

nod în gît ş i fugise ca s -ş i ascund lacrimile. Cînd r m sese f r
lacrimi, se aruncase înapoi în munca de la Stannage Park.

Moş ia, îş i spunea cu mîndrie, dar cu prea puţin mulţumire,
la o lun dup plecare a lui Dunford, nu ar tase niciod at atît de
bine.
* * *
— Ţ i-i dau înapoi.

Dunford ridic privirea de la paharul de whisky ş i se uit la
Belle, apoi la gr m joara de bani pe care ea o pusese pe mas ,
apoi din nou la Belle. Ridic o sprînce an .
— E mia de lire pe care am cîş tigat-o de la tine, explic ea,
iritat . Cred c r m ş agul spunea c o s fii legat, cu ghiuleaua
la picio r ş i foarte fericit.
De aceast dat el ridic din amîndo u sprîncenele.
— Este clar c nu eş ti foarte fericit, aproape c se r sti Belle.
Dunford mai lu o înghiţitur de whisky.
—Ai de gînd s spui ceva?
El ridic din umeri.
— Nu, evident c nu.
Belle puse mî inile în ş olduri.
— Nu ai nimic de spus? Nimic care s explice de ce te porţi
atît de r u?
El arbor o expre sie de gheaţ .
— Nu v d de ce eş ti tu în postura de a îmi cere mie explicaţii.

Belle f cu un pas înapoi ş i-ş i duse mîna la gur .
— Ce ai devenit? ş opti.
— O întrebare mai bun , se r sti el, ar fi „ce m-a f cut ea s
devin”.
— Nu se poate ca Henry s fi f cut asta. Ce ar fi putut s fac
încît tu s devii atît de necruţ tor? Henry e cea mai dulce ş i mai...
— Mercenar femeie pe care o cunosc.
Belle scoase un sunet care era pe jum tate rîs, pe jum tate
suspin, plin de neîncredere.
348 JULIA QUINN
— Henry? Mercenar ? Cred c glumeş ti.

Dunford oft , conş tient c era pe undeva necinstit cu soţia
lui.
— Poate c mercenar nu e cuvîntul cel mai potrivit. Soţia
mea... ea...
Ridic braţele, învins.
— Henry nu o s iubeasc niciodat nimic ş i pe nimeni mai
mult decît iubeş te Stannage Park. Nu înseam n c e un om r u,
ci doar... doar...
— Dunford, ce tot spui?
El ridic din umeri.
— Ş tii ce e dragostea neîmp rt ş it , Belle? Ai iubit vreodat
f r s fii iubit ?
— Henry te iubeş te, Dunford. Ş tiu asta.
El cl tin din cap f r s r spund .
— Era atît de evident. Ş tiam cu toţii c te iubeş te.
—Am o scrisoare scris de mîna ei care dovedeş te contrariul.
— Trebuie s fie o greş eal .

— Nu e nici o greş eal , Belle.
Dunford rîse autoironie, dur.
— Alta decît greş eala pe care am f cut-o eu cînd am spus
„da” în faţa altarului.
* * *
Belle îi mai f cu lui Dunford o vizit la o lun dup

întoarcerea lui la Londra. El ş i-ar fi dorit s spun c se bucura,
dar adev rul era c nimic nu-l putea scoate d in starea î n care
ajunsese.
O vedea pe Henry peste tot. Sunetul vocii ei îi r suna în
minte. îi era dor de ea cu o forţ dureroas . Se dispre ţuia fiindc
o dorea, fiindc era atît de demn de mil îneît s iubeasc o
femeie care nu-l iubea la rîndul ei.
— Bun ziua, Dunford, spuse Belle scurt cînd fu condus în
biroul lui.
— Belle, r spunse el înclinînd capul.

— M-am gîndit c ţi-ar pl cea s afli c Emma a adus pe lume
un b ieţel, acum dou zile. M-am gîndit c lui Henry i-ar pl cea
s ş tie, spuse ap sat.
Dunford zîmbi pentru prima dat într-o lun .
— B iat spui? Ashford îş i dorea fetiţ .
Belie se îmblînzi.
— Da, a spus c Emma reuş eş te mereu s obţin ce-ş i
doreş te, dar e pe cît de mîndru poate s fie un tat .
—Atunci înseamn c b iatul e s n tos?
— Mare ş i trandafiriu, cu un smoc de p r negru.
— Sînt sigur c o s fie foarte alintat.
— Dunford, spuse Belle cu blîndeţe, cineva ar trebui s -i
spun lui Henry. O s vrea s ş tie.
El o privi f r expresie.
— O s -i scriu.
— Nu, rosti prietena lui pe un ton aspru. Ar trebui s i se
spun personal. O s fie foarte fericit şi o s vrea s
s rb toreas c al turi de cineva.
Dunford înghiţi în sec. Voia foarte mult s -ş i vad soţia. Voia
s o ating , s o îmbr ţiş eze ş i s -i simt parfumul p rului. Voia
s îi astupe gura cu mîna, ca ea s nu mai spun nimic, ş i s fac
dragoste cu ea pref cîndu- se c îl iubea la rîndul ei.
Era demn de mil , ş tia, iar Belle tocmai îi d duse un motiv
ca s mearg la Cornwall f r s sac rifice restul de orgoliu pe

care-l mai avea.
— O s -i spun.
Uş urarea lui Belle era atît de evid ent încît parc s-ar fi
dezumflat pe scaun, ca un balon.
—O s m duc în Cornwall. Trebuie s afle despre copil. O
s vrea s ş tie, spuse el. Dac nu m duc eu, nu ş tiu cine o s se
duc .
Se uit la Belle, aproa pe cerînd u-i aprobarea.
350 JULIA QUINN
— Vai, da, spuse ea repede. Dac nu te duci tu, nu ş tiu cum

o s afle. Trebuie neap rat s mergi.
— ales.
am de Da, da, spuse el distras. Neap rat. Trebuie s o v d. Nu
Belle zîmbi înţeleg tor.

— Vai, Dunford, nu vrei s ş tii cum îl cheam pe b iat?
Ei o privi stînjenit.
— Ba da, ar fi de ajutor.
— l-au spus William. Ca pe tine.
Capitolul douăzeci şi patru
Henry d dea cu lopata. Nu îi pl cea prea mult s fac asta.

Nu îi pl cuse niciodat . I se p ruse întotdeauna c , fiind cea
respon sabil de Stannage Park, trebuia s participe la sarcinile
moş iei, dar nu mai fusese niciodat atît de dem ocratic încît s
aleagAcum
sarcinile celederanja
nu o mai mai dificile.
atît de mult. Activitatea fizic îi golea
mintea. Ş i cînd se aş eza seara î n pat, trupul îi era atît de obosit
încît adormea imediat. Era o binecuvîntare. înainte s decid c
epuiza rea era tratamentul cel mai potrivit pentru inima sa frînt ,
z cuse treaz în pat ore în ş ir, uitîndu-se la tavan. Uitîndu-se în
gol, la nesfîrş it, dar v zînd doa r r m ş iţele vieţii ei distruse.
împinse lopata în mizerie, încercînd s ignore murd ria care-
i curgea pe cizme. Se concentr la baia pl cut pe care avea s-
o fac dup -amia z . Da, o baie. O baie cu... lava nd . Ba nu, cu
petale de trandafir. Voia s miroa s a trandafiri?
Henry petrecea major itatea dup -amiezilor aş a, încercî nd s
nu se gîndea sc deloc la Dunford. îş i termin treburile, l s lopata
la o parte ş i se îndrept încet spre conac, spre intrarea servitorilor.
Era murdar ş i, dac aducea mizerie pe covorul din foaier, n-ar
mai fi scos nicioda t mirosul din el.

O came rist aş tepta pe trepte ş i îl hr nea pe Rufus cu un
morcov. Henry îi ceru s preg teasc o baie ş i se aplec s
mîngîie animalul pe cap. Deschise uş a. Nu se simţea în stare s
o salute ca de obicei pe doam na S impson. Zîmbi spre menajer ,
întinse mîna dup un m r, muş c din el, apoi se uit din nou la
femeie. E xpresi a de pe chipul acesteia er a cam neobiş nuit ,
aproap e de suferinţ .
— S-a întîmplat ceva, Simpy? întreb Henry înainte s duc
iar m rul la gur .
352 JULIA QUINN
— S-a întors.
Henry înlemni, cu dinţii înfip ţi în m r. Scoase înce t fructul din
gur , l sînd urme perfecte de dinţi pe coaja lui.

— Presupun c te referi la soţul meu? întreb cu grij .
Doamna Simpson d du din cap ş i deschise z gazurile u nui
torent de cuvinte:
— l-aş fi spus eu ce cred despre el ş i la naiba cu consecinţele.
Trebuie s fii un monstru ca s laş i pe cineva cum te-a l sat el pe
tine. El...
Henry nu mai auzi restul cuvintelor ei. Picioarele, acţionînd
cu de la sine putere, deja o duceau afar din buc t rie ş i în sus
pe sc ri. Nu ş tia dac fugea la el sau de el. Nu avea idee unde
era D unford. Ar fi putu t s fie în bibliotec , î n salon sau în
dormitor.
înghiţi în sec, sperînd c nu era în dormitor. Deschise uş a.
înghiţi în sec din nou. Nu fusese niciodat excepţional de
norocoas . El st tea la fereast r ş i era insuport abil de chipeş . îş i
scosese haina ş i îş i desf cuse cravata. înclin capul.
— Henry.
—Ai venit acas , rosti ea prosteş te.
El ridic din umeri.
— Trebuie s fac baie.
El aproape c zîmbi.
—Aş a este.
Se apropie de cordonul clopoţelului.
—Am cerut deja s se preg teasc una. Cameristele ar trebui
s apar imediat.
Dunford l s mîna jos ş i se întoa rse spre ea.
— Presupun c te întrebi de ce am venit.
— Ei bine, da. Nu cred c are de-a face cu mine.
El tres ri.
— Emma a n scut un b iat. M-am gîndit c ţi-ar pl cea s
afli.
V zu cum expresia de p e chipul ei trecea de la neîncrede re
ş i distanţ la bucurie complet .
— Cît de minunat! exclam , l-au pus nume?

— William, rosti el stingherit. Ca pe mine.
— Cred c eş ti foarte mîndru.
— Sînt destul de mîndru. O s -i fiu naş , ceea e o onoare
foarte mare.
— Da. Cred c eş ti încîntat. La fel ş i ei.
— Ş i eu sînt, da.
în acel moment nu mai avur ce s -ş i spun . Henry se uit
fix la picioarele lui, el, la fruntea ei. Pîn la urm , ea izbucni:
— Am nevoie de o baie.
Se auzi o b taie la uş ş i dou cameriste intrar cu o g leat
cu ap . Traser cada din locul în care era ş i începu r s o umple.
Henry se uit fix la cad . Dunford se uit fix la Henry,
imaginîndu- ş i-o în cad . Pîn la urm blestem ş i ieş i.
Cînd He nry îl v zu din nou, mirosea mai mult a flori ş i mai

puţin a cocin de porci. îmbr case chiar una dintre rochii, ca nu
cum va el s cread c era în haine b rb teş ti numai ca s -l
scoat din s rite. Nu voia s -i dea satisfac ţia s ş tie c se gîndea
atît de des la el.
O aş tepta în salon, înainte de c in , cu un pahar de whisk y
al turi, pe o mas . Se ridic atunci cînd ea intr ş i o privi cu o
expresie care nu se putea numi altfel decît chinuit .
—Ar ţi minunat, Hen.
Parc ş i-ar fi dorit s nu fie aş a.
— Mulţumesc. Ş i tu ar ţi bine. Tu ar ţi întotdeauna bine.
— Vrei ceva de b ut?
— Eu... da. Nu. Nu. Adic , da. Da, aş vrea.
Ei se întoarse cu spatele ş i îş i f cu de lucru cu sticla, ca ea
s nu-i vad zîmbetu l.
— Ce ai vrea s bei?
— Orice, spuse ea încet, aş ezîndu-se. Orice e bine.
354 JULIA QUINN
Dunford îi turn un pahar de vin.

— Poftim.
Ea lu paharu l din mîna lui întins , asig urîn du-se c nu-l

atinge a. Lu o înghiţitur , l s vinul s -i dea curaj, apoi întreb :
— Cît r mîi la noi?
El f cu o grimas .
—Atît de ner bd toare eş ti s scapi de mine, Hen?
— Nu, spuse ea repede. Cu toate c am crezut c tu nu vrei
s r mîi prea mult cu mine. Eu m bucur dac r mîi.
Dup aceea ad ug din orgoliu:

— N-o s -mi întrerupi rutina.
— Da, sigur c nu. Sînt un individ destul de pl cut. Uitasem.
Henry se crisp la auzul vocii sale amare.
— Nu aş vrea s vin eu la Londra s -ţi întrerup ţie rutina, se
r sti la rîndul ei. Doamne fereş te s te reţin de la viaţa ta social .
El o privi f r s priceap .
— Nu ş tiu despre ce vorbeş ti.
—Asta fiindc eş ti prea politicos ca s vorbeş ti despre asta,
spuse ea încet, dorindu-ş i ca el s vorbeasc despre metresa lui.
Sau poate crezi c sînt eu prea politicoas .
Dunford se ridic .
— Am c l torit o zi întreag ş i sînt prea obosit ca s -mi
irosesc energia încercînd s înţeleg ghicitorile tale. Dac vrei s
m scuzi, m duc la cin . Poţi s mi te al turi dac doreş ti.
Se îndep rt .
Henry ş tia destul despre etichet ca s îş i dea seama c el
fusese nepoliticos. Ş i ş tia destule despre el ca s ş tie c o f cuse
intenţionat. Ie ş i p ş ind ap sat în urma Iui, se întoarse spre e l ş i
strig :
— Nu mi-e foame!
Dup aceea se repezi în sus pe sc ri, spre came ra ei,
ignorîndu-ş i stomacul care scot ea sunete de protest.
Lui Dunford i se p ru c mîncarea avea gust de rumeguş . Se

uit drep t înain te cît timp mînc , ignorîndu-i pe serv itorii care
f ceau semne spre tacîmu l din faţa lui, întrebînd u-se dac era
cazul s -l strîng sau nu.
Termin de mîncat în zece minute, dup ce gust doar din
primul fel ş i ignor restul. Era îngrozitor s stea vizavi de locul în
care ar fi treb uit s fie Henry, sub privirile ostile a le servitorilor,
care o iubeau cu toţii nespus.
împinse scaunul, se ridic ş i se retrase în birou, unde-ş i turn
un pahar de whisky. Apoi înc unul. Apoi înc unul. Nu suficient
cît s fie beat mort, dar destul cît s -i dea o stare de melancolie.
Destul ca s treac timpul pîn cînd Henry avea s adoarm .
Urc în dormitorul lui, cl tinîndu-se puţin în timp ce mergea.
Ce s fac el cu soţia sa? Doamne, ce încurc tur . O iubea, dar
nu voia s o iubeasc . Voia s o urasc , dar nu putea, deş i ea nu
îi iubea pe el. Era o femeie bun ş i nimeni nu ar fi putut s-o
învinov ţeasc pentru c iubea moş ia cu devotament. Dunford o
dorea ş i se dispreţuia pentru sl biciunea sa. Ş i cine naiba putea
s ş tie ce gîndea ea?
în afar de faptul c nu-l iubea. Atîta lucru era clar.
„Mi-aş dori să pot... mi-aş dori să pot să te iubesc. ”
Ei bine, nu putea s spun c nu încercase. Deschise uş a ş i
intr împiedicat în odaie. Privirea îi c zu pe pat. Henry! I se t ie
r suflarea. Oare îl aş teptase? însemna c îl dorea?
Nu, se gîndi cu ur , însemna doar c nu era un pat în cel lalt
dormitor. Ea st tea acolo, adormit , iar pieptul i se miş ca încet,
în ritmul respiraţiei. Era lun aproape plin , iar lumina intra pe
ferea str . Hen ry era perfect , tot ce-ş i dorise el vreodat . Se
aş ez pe un fotoliu ş i o privi f r oprire.
Trebuia s fie destul pentru moment. Doar s o priveas c
dormind.
Henry clipi ş i deschise ochii a doua zi dimineaţ . Dormise
neobiş nuit de bine, surprinz tor dat fiind agitaţie zilei de dinainte.
C sc , se întinse ş i se ridic în capul oaselor. Ş i atunci îl v zu.
356 JULIA QUINN
Adorm ise într-un fotoliu din cealalt parte a înc perii. Era
înc îmbr cat ş i p rea teribil de incomodat. De ce f cuse asta?
Oare se gîndis e c ea nu voia s -l primeasc în pat? Sau era atît

de dezgu stat de ea încît nu suporta gîndul s o ating ?
Oft pe t cute, se d du jos din pat ş i se aprop ie de
garderob . Scoase o pereche de pantal oni ş i o c maş , apoi se
strecur în dormitor.
Dunford nu se miş case. P rul înch is la culoa re îi c dea în
continuare deasupra sprîncenei, buzele erau la fel de bune de
s rutat ş i silueta lu i mare st tea incomod pe fotoliul m ic.
Henry nu mai suport . Nu-i p sa c el o p r sise imediat ce
ajuns eser în Cornwall. Nu-i p sa c fusese foarte nepoliticos cu
ea în seara de dinainte. Nu-i p sa nici c nu o dorea destul încît
s renun ţe la amant .
Singuru l gînd din inima ei era c îl iubea înc , în ciuda tuturo r
ace lor lucruri, ş i c nu putea s -l vad atît de chinuit. Se apropie
de el, îl apuc de subţiori ş i trase.
— Sus cu tine, Dunford, murmur , încercînd s -l ridice în

picioare.
El clipi de cîteva ori, adormit.
— Henry?
— E timpul s te culci.
El zîmbi larg, ameţit.
— Vii ş i tu?
Inima ei tres ri.
— Eu... Nu, Dunford. Sînt îmbr cat . Eu... am lucruri de
f cut. Da, lucruri.
„Nu te opri din vorbit, Henry, ca nu cumva să fii tentată să te
aşezi alături de el. ”
Dunford p ru dezola t ş i se aplec înainte, înc beat.
— Pot s te s rut?
Henry înghiţi în sec, nesigu r c el era cu adev rat treaz. O
mai
mai fs cea
rutase ş i alt
od at ? Iardat în somn.
ea voia Ce de
asta atît r umu
ar lt...
fi putut s fiepedac
îl dorea o
el atît
de mult!
Se aplec ş i îş i lipi buzele de buzele lui. îl auzi gemînd, apo i

îl simţi cum o lua în braţe, mîngîind-o pe spate.
— Vai, era
Dac vulpiţo,
înc gemu el. se gîndi ea, cel puţin visa la cine
adormit,
trebuia de data asta. Cel puţin o voia pe ea. în acel moment, o
voia pe ea. Numai pe ea.
C zur pe pat, cu braţele ş i picioar ele împle tite, aproap e
rupîndu-ş i hainele în c dere. El o s rut cu disperare, gustîn du-i
pielea cu dispera re. Ş i ea era le fel de agitat . îl cupr inse cu
pulpele ş i încerc s -l trag cît mai aproape, s -l fac una cu ea.
înainte s -ş i dea seama cum se întîmplase, el era în untrul
ei, iar Henry simţi c Raiul cobo rîse în dorm itorul lor ş i-i
cuprinsese pe amîndoi.
— Vai, Dunford, te iubesc, te iubesc, te iubesc.
Cuvintele îi ieş ir din gur , venite direct din inim , ş i la naiba
cu mîndria. Nu îi mai p sa c nu era destul de femeie pentru el.
îl iubea, iar el o iubea în felul s u, ş i ea ar fi spus orice, ar fi f cut
orice era nevoie ca s -l p streze al turi de ea. Avea s -ş i calce
pe orgoliu, s se um ileasc ... orice ca s evite singur tatea
durero as pe care o înduras e în ultima lun .
El nu p ru c o auzis e, atît de viole nt îi era dorinţa. O
p trunse din nou ş i gemu la fiecare miş care. Henry nu-ş i d dea
seama din expresia de pe chipul lui dac era vorba despre agonie
sau extaz. Pîn la urm , exact cînd încep use s tremure sub el,
Dunford se miş c înainte cu o putere uluitoare ş i îi strig numele,

l sîndu-ş i viaţa îns ş i s curg în trupul ei.
Henry nici nu mai respir , copleş it de forţa propriei eliber ri.
Se bucura de greutate a lui deasupra ei, de miş c rile pe care le
f cea el respirînd.
R maser aş a mai multe minute, t cuţi ş i mulţumiţi, pîn cînd
Dunford gemu ş i se rostogoli la o parte.
Erau unul al turi de cel lalt, faţ în faţ , iar Henry nu reuş ea
s -ş i ia ochii de la el. Dunford se aplec ş i o s rut .
— Mi-ai spus c m iubeş ti? ş opti el
358 JULIA QUINN
Ea nu spuse nimic, simţindu-se prins în capcan . El o apuc

strîns de ş old.
—Aş a ai spus?
Ea încerc s r spund c da, c nu, dar nu reuş i nici una,
nici alta. Se înec în cuvinte ş i se smulse din braţele lui, ca s se
ridice din pat.
— Henry.
Vocea lui sc zut cerea un r spuns.
— Nu pot s te iubesc! strig ea, îmbr cîndu-se în c maş a
de care fusese dezbr cat de curînd.
— Ce vrei s spui?
Deja ea îş i b ga c maş a în pantaloni.
— Tu ai nevoie de mai mult decît pot eu s -ţi ofer, spuse
str duindu-se s nu plîng . Ş i din cauza asta nu poţi s fii b rbatul
de care am eu nevoie.
Inima lui r nit ignor prima ei propo ziţie ş i o ţinu minte
numai pe a doua. Expresia de pe chipul s u împietri, iar el se
ridic din pat ca s se îmbrace la rîndul lui.

— Foarte bine, atunci, spuse pe un ton t ios, ca unul care
încerca din r sputeri s nu-ş i dea emoţiile la iveal . O s plec
spre Londra imediat. în dup -amiaz a asta, dac se poate.
— E destul de curînd pentru tine?
— Pleci? întreb ea cu o voce mic .
— Nu asta vrei? se r sti el, apropiindu-se periculos de ea, ca
un zeu gol. Nu?
Ea cl tin din cap. Era o miş care firav , dar el o v zu.
—Atunci ce naiba vrei? se r sti. Ş tii m car?
Ea îl privi mut . Dunford blestem cu patos.
— M-am s turat de jocurile tale, Henry. Cînd te hot r ş ti ce
vrei de la c snicia asta, scrie-mi un bilet. O s fiu la Londra, acolo
unde prietenii mei nu încearc s -mi rup sufletul în buc ţele.
Henry nu îş i d du seama cî nd se înfuriase. Su p rarea o
cupri nse deodat ş i, înainte s ş tie ce se întîmpla, se trezi
strigînd:
— Pleac atunci! Pleac ! Du-te la Londra, la femeile tale! Du-

te ş i culc -te cu Christine!
Dunford r mase neclintit, pali d la faţ .

— Despre ce vorbeş ti? ş opti.
— Ş tiu c înc ai amant , se înec ea spunînd. Ş tiu c te-ai
culca t cu ea chiar ş i cînd eram noi logodiţi, chiar ş i cînd mi-ai spus
c m iubeş ti pe mine. Ai spus c te duci s joci c rţi cu prietenii
t i, pentru c nu aveai s -i vezi prea des dup nunt , dar eu te
am urm rit. Te-am v zut, Dunford. Te-am văzut!
El f cu un pas spre ea ş i hainele îi alunecar din min .
— S-a f cut o greş eal teribil .
— Da, aş a este, spuse ea tremurînd de emoţie. Am greş it cînd
am crezut c aş putea s fiu destul ca s -ţi fac pe plac, cînd am
crezu t c aş putea s înv ţ cum s fiu altfel decît sînt.
— Henry, ş opti el r guş it, nu vreau pe nimeni altcineva în
afar de tine.
— Nu m minţi! strig ea. Nu-mi pas ce spui, doar nu m
minţi! Nu pot s -ţi fiu pe plac. Am încercat din r sputeri, am

încercat s înv ţ regulile, am purtat rochii, ba chiar mi-au pl cut,
ş i tot n-a fost destul. Nu pot. Ş tiu c nu pot, dar... vai, Doamne!
Se pr buş i într-un fotoli u, copleş it de forţa lacrimilor. Tot
trupul i se zguduia din cauza suspinelor. Se ghemui, încercînd s
nu se fac mici f rîme.
— N-am vrut decît s fiu singura din viaţa ta, spuse întret iat.
Atîta tot.
Dunford îngenunche în faţa ei, o lu de mîn ş i o s rut cu
adoraţie.
— Henry, vulpiţo, iubirea mea, numai pe tine te vreau. Numai
pe tine. Nici nu m-am mai uitat la alt femeie de cînd te-am
cunoscut.
Ea ridic privirea, cu lacrimi br zdîndu -i obrajii.
— Nu ş tiu ce ai crezut c ai v zut la Londra, continu ei. Pot
numai s deduc c a fost în noa ptea în care i-am spus lui
Christine c trebuie s -ş i g se asc alt protector.
—Ai stat cu ea foarte mult timp.
360 JULIA QUINN
— Henry, nu te-am înş elat.

îi strînse mîinile în mîinile lui.
— Trebuie s m crezi. Te iubesc.

Ea se uit adînc în ochii lui c prui ş i simţi cum lumea se
pr buş ea în jurul e i.
— Doamne, ş opti, ş ocat , cu inima frînt .
Se ridic în picioa re cu greu.
— Doamne. Ce am f cut? Ce am f cut?
Dunford o v zu cum p leş te.
— Henry? întreb ezitant.
— Ce am f cut?
Vocea ei era din ce în ce mai ridicat .
— Vai de mine!
Ş i fugi din camer .
Dunford, din nefericire, era puţin cam prea dezbr cat ca s
o urmeze. H enry fugi în jos pe treptele din faţ ş i disp ru în
negur . Alerg pîn la ad postul copacilor, pîn cînd fu sigur c
nici un suflet nu putea s o aud .

Ş i acolo plînse. Se scufund în p mîntul umed ş i suspin
f r consulare. I se d duse ocazia s aib parte de cea mai mare
fericire din lume, iar ea o distrusese cu min ciuni ş i neîncredere.
Dunford nu avea s o ierte niciodat . Cum ar fi putut, cînd nu se
putea ierta nici ea îns ş i?
Patru ore mai tîrziu, Dunford era gata s smulg vopseaua
de pe pereţi cu mîinile goale. Unde putea s fie?
Nu se gîn dis e s trimit pe cinev a s o caute. Henry
cunoş tea moş ia mai bine decît oricine. Era puţin probabil s aib
vreun accident, dar începu se s plou , fir-a r s fie, ş i ea era atît
de sup rat ...
Jum tate de or . Avea de gînd s o mai lase doa r jum tate
de or . Inima îi tres ri cînd rev zu cu ochii minţi expres ia chinuit
de pe chipul ei, în acea dimineaţ . Nu v zuse nicioda t o privire
atît de torturat , cu excepţia, desigur,a nenum ratelor ocazii în
care se privise pe sine în oglind în ultima lun . Deodat nu mai
înţelegea de ce era atît de nefericit c snicia lor. El o iubea ş i era
din ce în ce mai evident c ş i ea îl iubea pe el.

Dar exist au atîtea întreb ri f r r spuns! Ş i singura care
putea s r spund era ea, care nu era de g sit.

Henry se îndre pt ameţit spre conac. Ploaia o udase, dar
ea abia dac simţea. Se uita tot înain te ş i repeta:
— Trebuie s -l fac s priceap . Trebuie.
St tuse ore în ş ir la poalele unui copac, plî ngînd pîn cînd
lacrim ile i se uscaser . Atunci, cînd putuse s respire normal, se
întrebase dac nu cumva merita o a doua ş ans . Oamenii puteau
s înveţe din greş eli ş i s tr iasc mai departe , nu?
Ş i, mai presus de orice, îi datora soţului ei adev rul.
Cînd ajunse la treptele de la Stannage Park, uş a se deschise
cu brutalitate înainte ca ea s apuce clanţa. Dunfo rd. Sem na cu
un zeu r zbun tor ş i tulburat. Era încruntat, îmbujorat, iar o ven
i se zb tea rapid pe grum az... ş i c maş a nu-i era încheiat bine.
O trase f r ceremo nie în foaier.
—Ai idee ce mi-a trecut prin minte în ultimele cîteva ore? tun
el.
Ea nu f cu decît s clatine din cap, mut . Dunford încep u s
numere pe degete:
— Un ş anţ, se r sti la ea. Ai fi putut s cazi într-un ş anţ. Nu,
nu-mi spune, ş tii terenul, dar tot ai fi putut s cazi într-un ş anţ. Ar
fi putut s te muş te un animal. Ar fi putut s cad pe tine vreo
creang de copac. E furtun , s ş tii.
Henry îl privi, gîndindu-se c acea ploaie cu vîntice l nu era
deloc o furtun .
— Exist tot felul de criminali, continu el. Ş tiu c sîntem în
Cornwal l. Ş tiu c sîntem la cap tul p mîntului, dar ş i aici exist
ucigaş i. Care nu s-ar gîndi de dou ori înainte s ... înainte s ...
lisuse, Henry, nici nu vreau s m gîndesc!
Ea îl privi cum îş i trecea mîna prin p rul deja umed.
— O s te încui în camera ta.
Speranţa începu s -i înfloreasc tinerei în piept.
— O s te închid, o s te leg ş i o s ... Pentru Dumnezeu,
spune ceva!
362 JULIA QUINN
Henry deschise gura.

— Nu am nici o prieten pe nume Rosalind.
El o privi f r s priceap .
— Cum?
— Rosalind. Nu exist . Eu...
Se uit în alt parte, prea stingherit ca s -l priveasc în ochi.
— Am scris scrisoarea aceea ş tiind c o s o primeş ti. Am
scris-o ca s încerc s te fac s rupi logodna.
El îi lu b rbia ş i o forţ s -l priveasc .
— De ce, Henry? întreb într-o ş oapt r guş it . De ce?
Ea înghiţi în sec, intimidat .
— Credeam c ai fost la amant . Nu înţelegeam cum ai putea
s fii cu mine, apoi cu ea ş i...
— Nu te-am înş elat, spuse el feroce.
— Ş tiu. Acum ş tiu. îmi pare atît de r u!
îl cuprinse în braţe ş i se ascunse la pieptul lui.
— Poţi s m ierţi?
— Dar, Hen, de ce nu ai avut încredere în mine?
Henry înghiţi în sec, iar ruş inea îi color obrajii. Pîn la urm
îi povesti despre minciunile lui lady Wolcott. Dar nu putea s dea
vina pe aceasta pentru tot. Dac ar fi crezu t în iubirea lui, nu s-ar
fi l sat p c lit . Dunford o privi nevenindu-i s cread .
— Ş i tu ai ascultat-o?
— Da. Nu. Nu de la început. Dar dup aceea te-am urm rit.
Henry se opri ş i se forţ s -l priveasc . î i datora aceast
sinceritate.
—Ai stat acolo atît de mult! N-am ş tiut ce s cred.
— Henry, de ce ai crede c vreau alt femeie? Te iubesc. Ş tiai
asta. Nu ţi-am spus-o destul?
Se aplec ş i îş i sprijini b rbia de creş tetul ei, inspirînd aroma
p rului ei ud.
—Am crezut c nu-ţi sînt pe plac, spuse ea. C nu sînt destul
de frumoas sau de feminin . Am încerc at din r sputeri s înv ţ
cum s fiu o ade v rat doam n . Mi-a pl cut s înv ţ asta. La
Londra a fost minunat, dar în sinea mea ş tiam c eu o s fiu
mereu aceeaş i. Ciudata b ieţoas ...
El o strînse în braţe.
— Cred c ţi-am spus o dat s nu te mai referi la tine îns ţi
aş a.
— Dar nu o s fiu niciodat ca Belle. Nu o s fiu...
— Dac aş fi vrut-o pe Belle, aş fi cerut-o pe ea de soţie, o
întrerupse el, tr gînd-o mai aproape. Henry, te iubesc. Te-aş iubi
ş i dac ai purta un sac. Te-aş iubi ş i dac ai avea mustaţ .
Se opri ş i îi atinse nasul cu degetul.
— Ei bine, ar fi greu cu mustaţa. Te rog s nu-ţi laş i mustaţ .
Henry chicoti.
— Chiar nu vrei s m schimb?
El zîmbi.
— Tu vrei s m schimb eu?
— Nu! spuse ea foarte repede. Adic , îmi placi foarte mult aş a
cum eş ti.
De aceast dat el zîmbi larg, acel surîs atît de familiar, care
o f cea mereu s se topeasc .
— M placi doar?
— Ei bine, spuse ea timid, cred c am spus c te plac foarte
mult.
El îş i împleti degetele în p rul ei ş i trase puţin, ca s -i ridice
chipul spre al lui.
— Nu-i destul, vulpiţ , murmur el.
— Te iubesc. îmi pare r u c am stricat totul. Cum s fac s
m ierţi?
—Ai putea s -mi spui din nou c m iubeş ti.
— Te iubesc.
—Ai putea s -mi spui ş i mîine.
Ea zîmbi larg.
— Nici n-o s fie nevoie s -mi aminteş ti. Ba chiar aş putea
s -ţi spun de dou ori.
— Ş i în ziua de dup .
— Cred c se poate, da.
— Ş i în ziua urm toare...
Epilog
— îl omooooor!
Emma îl atinse pe Dunford pe braţ.
— Nu cred c a vorbit serios, ş opti.
Dunford înghiţi î n sec. Era palid ş i avea o expresie chinuit
pe chip.
— E acolo de atîta vreme!
Emma îl lu de încheietur ş i-l trase din faţa uş ii.
— Eu am stat mai mult cu William, spuse ea, ş i sînt s n toas
tun. Acum hai cu mine. Nu trebuia s vii aici. O s te îmboln veş ti
dac o asculţi ţipînd.
Dunford o l s pe duces s îl trag mai departe. Le luase,
lui ş i lui Henry, cinci ani ca s fac un copil. îş i doris er cu
disperare u n bebeluş , aş a c li se p ruse un miracol cînd se
întîmplase, dar acum, c Henry n ş tea, copilul nu mai p rea chiar
atît de necesar.
Henry suferea, iar el nu avea ce s fac ş i asta îi frîngea
inima. El ş i Emma coborîr în salon, unde Alex se juca împreun
cu copiii lui. William, de ş ase ani, se duela cu ducele ş i îl b tea
m r pe tat l s u, care era pe undeva încu rcat de prezenţa fiului
s u de patru ani, Julian, pe spatele s u. Ca s nu mai spune m

de Claire, de doi ani, care îl ţinea de glezna stîng ş i rîdea fericit .
— A n scut? întreb Alex puţin cam prea nep s tor pentru
gustul lui Dunford.
Acesta scoase un fel de mîrîit ameninţ tor.
— Cred c a vrut s spun c nu, rosti Emma.
— Te-am omorît! strig fericit William, împungîndu-l cu sabia
pe Alex.
Acesta îi arunc prietenului s u o privire lung .
— Ş i eş ti sigur c vrei unul din ş tia?
Dunford se pr buş i într-un fotoliu.

— Dac ea nu p ţeş te nimic, oft . Numai asta m
intereseaz .
— O s -ş i revin , spuse Emma pe un ton liniş titor. O s vezi.
Vai, Belle!
Belle era în prag, puţin asudat ş i cu hainele în dezordine.
Dunford s ri în picioare.
— Cum se simte?
— Henry? Este...
Belle clipi.
— Unde e John?
— în gr din , o leag n pe Letitia, spuse Emma. Cum se
simte Henry?
—Aterm inat, spuse Belle zîmbind larg. Este... m i s fie, dar
ce-a p ţit Dunford?
Proasp tul t tic plecase deja din camer .
Dunford se opri la uş a camerei lui Henry. Ce trebuia s fac

acum? Putea s intre? R mase acolo un moment, cu o expres ie
nesigur pe chip, pîn cînd Belle ş i Emma ajunser în dreptul lui,
amînd ou cu r suflarea t iat fiindc alergaser în sus pe sc ri.
— Ce mai aş tepţi? întreb Emma.
— Pot s intru pur ş i simplu? întreb Dunford cu îndoial în

glas.
— Ai putea s baţi înainte, suger Belle.
— Nu o s fie prea... feminin?
Belle pufni în rîs. Emma lu iniţiativa ş i b tu la uş .
— Poftim, spuse ferm. Acum trebuie s intri.
Moaş a deschise, dar Dunf ord nici nu o v zu. Nu v zu nimic
altceva în afar de Henry ş i de micul bebeluş din braţele ei.
— Henry? rosti el speriat. Te simţi bine?
Ea zîmbi.
366 JULIA QUINN
— Foarte bine. Vino aid.

Dunford travers camera ş i se aş ez al turi de ea, pe pat.
— Sigur nu te simţi r u? Te-am auzit strigînd vehement c
vrei s mor.
Henry întoarse capul ş i-l s rut pe um r.
— Aş prefera s nu nasc în fiecare zi, dar cred c a meritat.
Tu nu?
îi ar t bebeluş ul.
— William Dunford, f cunoş tinţ cu fiica ta.
— O fiic ? ş opti el. O fiic . Avem o fetiţ ?

Henry d du aprob ator din cap.
—Am verificat îndeaproape. E cu siguranţ fetiţ .
— O fat , repet el cu uimire nest pînit .
D du cu blîndeţe p turica la o parte, ca s -i vad chipul mic.
— E foarte frumoas .
— Mi se pare c seam n cu tine.
— Ba nu, cu tine.
Henry se uit la bebeluş .
— Poate.c seam n cu ea îns ş i.
Dunford îş i s rut soţia pe obraz, apoi se aplec ş i f cu la
fel cu fiica lui.
— Nu m-am gîndit la o fetiţ , spuse Henry. Nu ş tiu de ce, dar
eram sigur c os fac b iat. Poate pentru c se miş ca atît de
mult.
Dunford o mai s rut o dat pe fiica lui, ca ş i cum ş i-ar fi dat
deodat seama cît de pl cut era.
— Nu m-am gîndit decît la nume de b ieţi, continu Henry.
Nu ş i la nume de fete.
Dunford zîmbi de sus.
— Eu m-am gîndit.
— Chiar?
— îhm. Ş tiu exact cum o s -i spunem.
— Chiar aş a? Ş i eu nu am nimic de zis?
— Nimic.
— înţeleg. Ei bine, ai de gînd s -mi spui ş i mie numele sta?

— Georgiana.
— Georgiana? repet Henry. E aproape la fel de urît ca
Henrietta.
Dunford zîmbi leneş .
— Ş tiu.
— Nu aş putea s-o încarc vreodat cu un astfel de nume. La
cîte am îndurat eu...
— Nu îmi imaginez ceva care s ţi se potriveasc mai bine,
Henry.
Dunford se aplec ş i o s rut din nou pe fiica lui. Apoi, ca s
nu se simt ignorat , o s rut ş i pe soţia sa.
— Nu ş tiu cum cineva ca tine ar putea s aib o fiic pe care
s o chem e oricum altcum va în afar de Georgie.
— Georgie?
Henry o m sur cu privirea pe fiica ei.
— Ş i dac o s vrea s poarte pantaloni?
— Ş i dac o s vrea s poarte rochii?

— Bine zis.
Atinse n sucul copilului.
— Ei bine, micuţo, tu ce zici? Pîn la urm e numele t u.
Bebeluş ul gînguri fericit. Dunford întinse braţele ca s ia
fetiţa.
— îmi dai voie?

Henry zîmbi ş i îi d du copilul. El o leg n puţin pe fiica sa,
parc testînd u-i greutatea, apoi se aplec ş i îi g si urechea mic .
— Bine ai venit, micuţ Georgie, ş opti el. Cred c o s -ţi plac
la noi.
Sfîrşit

Julia Quinn - Esti Prea Frumoasa

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Julia Quinn - Esti Prea Frumoasa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EA ESTE O

în vîrstă, preferă să se îmbrace în pantaloni, nu m

Wiliam Du nford pufni cu dezgus t v zînd cum prietenii lu i se

erau pe drumul spre un bal. Tr sura lor avusese un mic accident,

John ş i Belle îş i luar în sfîrş it privirea unul de la cel lalt ş i

—Ai înnebunit? exclam John.

— M r neş ti, r spunse acesta ducînd mîna la inim într-un

Cîteva luni mai tîrziu, Dunford st tea la el în salon ş i bea ceai

Voci murmurate. Alte murmure, apoi Dunford:

Dunford, lord Stannage, ad ug zîmbind di avoleş te. William te

— Frumos spus, rosti ea sarcastic, pentru sine.

Ea cl tin din cap.

— Sper s nu-i plac deloc aici, spuse Henrietta Barrett,

Cornwall, de la opt ani, de cînd p rinţii îi muriser într-un accident

g sis er chia r lustruind argint ria.

Nu mai fusese niciodat în Cornwall, aş a auzise Henry, uitînd

acelei regiuni înc ît nu putea s-o vad ca f cînd parte dintr-un

— Ba sigur c nu! r spunse repede doamna Simpson. Toat

Doamna Simpson cl tin din cap.

blesteme , acesta este acela, Simpy. Dac vrea s încea p s se

Henry s ri de pe dulap, a colo unde st tuse, puse mîinile în

— Nu poate s o vînd , pentru c este legat de titlul nobiliar.

— Ş i asta ce vrea s însemne?

— Aş a merge lumea, Simpy. Femeile nu au minte, ş tii doar.

Doamna Simpso n o privi b nuitor.

— Trebuie s ne asigur m c nu vrea sub nici o form ş i în

— Nimic atît de necizelat, te asigur, pufni Henry. O s d m

în dou . O s -i trimit jum tate noului lord Stannage ş i o s

Doamna Simpson se uit la ceas.

Menajera d du din cap, iar tîn ra se repezi în sus, pe scara

bine. Pe de alt parte, la ce puteai s te aş tepţi dup ce toat

s fie ea îns ş i mai implicat în proiect, dac asta ar fi însem nat

Deznod funda, fiindc avea s fie mai uş or de sp lat dac nu

da r i se p ru c v zuse o fat cu p rul lung, ş aten. îna inte s

Nici o servitoa re nu avea de ce s stea degeab a la fereas tr la

totul - un num r mic dup standardele nobi limii londoneze, dar

dup camerist se înclin în faţa lui. Nu se aş teptase niciodat

— Conduci excelent casa, Yates, dac ar fi s m iau dup

mai mult de zece minute înainte.

Porcul, simţind autoritatea , nu doar c t cu, ci se culc pe

aplecîndu-se ş i apucînd porc ul de zgard .

Pîn la urm , nu era nevo ie ca el s ş tie c ea voia s -l

Dunford ridic o sprincea n . Aceas ta era Henry?

Undeva în fundal, cineva scoase un icnet. Henry era destul

un p r frumos, foa rte feminin ş i cumva în opoziţie cu restul e i.

Henry purta „eau de purceluş ” de dimineaţ ş i se obiş nuise cu

— Henry, atunci. Te rog s m ierţi c sînt surprins, dar mi s-

— Mai mult sau mai puţin.

fapt, poate c tu ar trebui s -mi prezinţi conacul ş i împrejurimile.

A doua problem : era prea tîn r. Avea s o urmeze f r

Dunford o urm pe doamna Simpson în timp ce ea îl conduse

— O jelea pe lady Stannage.

lase s se vad c deven ise ner bd tor.

— Sîntem în provincie pîn la urm , spuse ea dînd aprobator

Dou ore mai tîrziu, Dunford îş i dori s nu se fi întreb at aş a

I lenrie tta Barrett în rochie. Nu mai v zuse niciod at vreo femeie,

i se p rea un netot ş i era destul de sigur c , dac ar fi b nuit c

— Chiar aş a ar trebui s facem?

c era minţit.oileîmb trînesc, lîna le devine... sîrmoas . Nu putem

— Nu facem rabat la masa de dimineaţ , izbucni, fiindc nu

—Nu, nimic, spuse ea repede. F ceam puţin matematic în

„ Minte”, se gîndi Dunford.

nou. Oare încerca ea s -l sperie ş i s -l fac s plece?