f

at
Z1.1.
400- 1 I LITERARE.
ANUL X.
1 Aprilie 1876 1 Martie 1877.

Redactor: Tacob b 11

lali, 1877.
TIPOGRAFIA NATIONALA. STRADA S. ILI&

www.dacoromanica.ro
 Anul X.No. 9..
CONVORBIRI LITERARE,
Apare la 1 a fie carei luni.
CANELE BALAN.
NOVELA.
Ce poate ft mai vesel decat un §colar in
vacanle ? Imi aduc aminte ca acuma caul
profesorul me chem in salonul de a§teptare
si imi dadA o scrisoare a Ord pecete purta
piste iniOale bine bunoscute mie, §i a carei
adresit era scrisa, de o mama, asemene bine
cunoscuta, mie, maim parintelui men. Cu ce
stringere de inima deschisei scrisoarea! Prin
ea mi se vestea a Constantin vezeteul, o
slug veche si credincioasa, sosise cu trasura
spre a me duce la mosia parinteasca, pentru
timpul vacantelor. Scrisoarea era scurta dar
intovarlisitä de citteva gavanoase cu dulceti,
o cutie cu rahat §i cAti-va galbeni de chel.
tuealA pe drum. Prin post-scriptum tatl-meu
imi zicea st len sama st flu recesc.
0 dulci §i sfinte tinerete De mi-ar fi
! Gavanoasele cu dulceti mi le-a luat profe-
pus cineva la picioare comorile lumii, n'a§
fi fost mai fericit cleat gAndind la Oletoria
ce aveam st fac pan a cast, §1 la cele doue
luni de vacante, doue luni marl, pline de
desfattri.
Aveam et vtd pe tatit-meu care totdeauna
www.dacoromanica.ro
1 Decemvrie 1876.
era scurt la vorba si la scrisori, dar in ochii
caruia de =He ori am zarit lacrimi curgend
pe furis and se uita la mine. Nu puteam bine
sa-mi dau soma pentru ce erau acele lacrimi,
dar §tiu atata cit par'ca-mi incalzeau ini-
ma, si atunci me apropiarn incetisor de el,
ear el Wend me desmierda.Apoi aveam sl
ved pe frate-meu cel mai mic, un dragt4 de
copila§, cu ochi plini de veselie, care se juca
Inca cu mingea §i era cel mai mare a cask.
Apoi pe baba llinca cea stirba care m'a crescnt
pe brge §i m'a invecat tatal-nostru ; apoi pe
canele Balan din ograda care me lingea pe
obraz §i-mi fura pima din mani, insfir§it o-
daea in care m'am trezit, gradina cu brazii
§i stejarii cei nal# la umbra carora me da-
deam in scranciob, dealul cel din dosul casei
unde ridicam zmei in inaltul cerului trimi-
tendu-le ntfrArai prin inele ; aceste Oats a-
veam sit le ved in scurt timp 91 de bucurie
par'ca nu atingeam parnentul cu picioarele.
sorul, de§i in buimAceala mea nu tin minte
st i le fi dat, inst el rai-a multAmit ; ear
rahatul §tiu bine cit l'am impArtit cu cama-
razii mei. Apoi imi aduc aminte cum 0311-
stantin vezetul a intrat in odaea uncle imi pre-
gitteam lada, intrebAndu-me: Gata e§ti, Cu-
43
828 CANELE BALAN.
conasule ?" ear en de bucurie i-am sirit
. . . toare: abie trecusem poarta si cu multi pa-
in gat, si en inteala cu care cad stropii de
gilt intr'o cascadi, incepui sk-1 intreb de tata,
de frate, de baba Ilinca, de Balan, de casi,
de gridini, de toate insfirsit cite imi tre-
cuse prin minte la primirea scrisorii, incit
bietul om simtindu-se aproape zugrumat, si
neas6nd chip s6.-mi respundi pe rind la toate
intrebarile, imi zise numai aceste citeva cu-
vinte : Bine, bine .cuconaple toti cu
bine te asteapti ; ear Balan e cu noi." Martu-
risese cA aceste cuvinte imi merser6 mai mult
la him& decit toate versurile §i discursurile
oratorice ce inv6tasem pe de rost in §coali...
Ce om cum se cade era Constantin ve-
zeteul1 Nasul lui cel coroet de care ri-
deam odati in copiliria mea, cici avea
un negel tocmai pe v6rf, 6i §edea acum asa
de bine, incit nu era nas sA-mi placi mai
mult cleat a Ini. Tula, fata lui era invese-
MI de veselia ce simteam i eu.§i ce fru-
moasi era trisura in care aveam sA cAl6to-
resc ! 0 nadiceanci pe dricuri care scutura
de minune, cu rope galbene, cosul verde,
si capra neagri at6rnati in curele ; ear caii
erau tot cei suri ai tati-meu, cai de nidejde
care acum se facuse albi dar care nu limn
pe ()al la nevoe.
Imi luAi zioa bunä de la toti camarazii
mei, si de la Prd-nel, i de la Tuflic, §1 de
la Poriu-imperat, §i de la Scormolici, §i de
la Befleaga, chiemindn-i pe fiecare dupi po-
recli, §i sirutindul din toati inima ; ear
Poriu-impgrat care umbla cu o chivera de
hartie pe cap §i era cel mai mic diutre toti,
incepa si plangi cAnd i1i 6 v6za suindu-m6 in
trasuri. Mo simtii foarte induiosat de la-
oxtails ml, dar Inima tinerilor e Iesne WM-
www.dacoromanica.ro
rere de rOn uitai pe iubitul meu Poriu-im-
pOrat.
Am scapat din vedere a spune ci in mo-
mentul Mud vroii sit m6 urc in trasuri, m6
pomenii deodati cu Balan care imi puse, dui%
obiceiul lui, amundou6 labele pe pept cercind
numai cleat si m6 lingi pe nas, i plesnind
cu coada pe toti eiti se ingrimidiser6 in jn-
ru:mi la zioa bung. In trisuri, pusei pe Ba-
lan din a dreapta mea ca pe un prieten mai
vechin al easei, si cum mergeam prin cotitu-
rile nlitilor mi se pirea ci Bunt cel mai mare
in ora§. MO uitam en mindrie la cei ce
nmblan pe jos strigind : alvit, alnne de
Tarigrad, marfi miruntusnri !" §i gindeam
in .gindul men : Voi vO duceti &care dupi
nevoile voastre, ear eu m6 due acasli
! cite mari §i nenumOrate bunuri cuprinde
in sine cuvOutul acasti! . . . Imi era degrabi
sA es din ora§ ca si m6 apropiin mai curOnd
de acel colt al pimOntului care se nume§te
acasi, nude aveam sA petrec done luni dupi
cheful men, firi pedagogi en ochi pinditori,
fix% clopotul cel supArAcios care m6 trezea
in toate diminetele din somn, fari latineasca
§i greceasca care-mi ficeau capul cAlindar.
Acasl, fie zis in treadt, rnO mai a§tepta
MAriuca lui mo, Terinte, o fatA oache0 §i
subtiriciE care a crescut cu mine imprennA qi
care totdeauna plAngea dud plecam la stir§itul
vacantelor.Ce dor imi venl de MAriuca ...I
Atunci simtind el thi mergem destul de rApede,
zisei lui Constantin sA mai indemne caii. Ei
Aveam i en dragostele mele, cid doar imi
resirise musteata i eram acum om in tot load.
Intru una din zile, imi adnc aminte
cl Vriveam la a ; ear MArinCa care
 OANELE BALAN.
inota in valurile grlului On/ la bran se a-
propie de mine si me intrebA incetisor : CAnd
pleci cuconasule de la noi ?
MAni, respunsei eu.
,,i clnd te Word?
Peste goo luni.
sCe mult e de astazi On in sese Inn',
adause ea cu Ufl glas dnios.
Aceste cuvinte nu-mi mai eseau din cap.
Deschisei gura sA intreb pe Constantin des-
pre Marinca, dar imi ven1 o Ws/ care-mi
curma vorba. Apoi indreptlndu-mi glasul gi
clutlnd s11,-1 prefac pe cat se poate mai ne-
pasator zisel:
Dar Mgrinca noastrA, Constantine, ce
mai face ?
Mariuca noastrA e bine, mai bine decal
totdeauna.
Nu s'a mai mAritat ? intrebli eu glu-
mind spre a inlltura ori ce prepus din mintea
lui Constantin, stiind bine ca. una ca aceasta
nu putea s se fi intamplat.
Ba sà. fiti slnAtos, cuconasule, s'a mAri-
tat dupI dascalul Gheorghie de la strana
dreaptA din sat.
Atunci sIngele imi nlvall la cap si dad%
n'ar fi fost Balan lAngl mine de Vital carnia
sl me sprijin, de sigur as fi can't din trA-
surA. Am trecut un sat, done sate, mai
multe pArae, mai multe lunci, far/ sit pot
rostl un caveat; numai ate un oftat din
vreme in vreme imi ridiea pieptul. Nu stiu
dacA Constantin vezeteul va fi inteles ceva,
vezend rApedea me schimbare, dar eau ants,
el nu-mi mai pasa chiar de-ar fi inteles. Ba
era cat pe ce s me jaluese lui in gura mare
gi sl-i spun tot ce aveam pe iniml, insI ru-
www.dacoromanica.ro
829
sinea me opri, rusinea de a mesturisi biru-
inta dascalului Gheorghie asupra mea.
Vra sA zicl MArinca acea oachesl si sub-
prick aclrei glas ii auzearn in toate sunetele,
ackrei chip il vedeam pretutindene, i pe tablele
de aritmetick gi'n dictionare, s'in gramatici §i
mai cu saml in inima mea, Marinca aceea care
suspina dud plecam de acasl, s'a mftritatL..
Prin urmare ea nu . . . da! da I de sigur ea
nu m'a iubit.
Atunci simteam in peptu-mi o durere atAt
de sfasiitoare vezeada-me despretuit de dean,
inclit me credeam eel mai nenorocit om din
lume. In zadar imi cAntau ciocArliile dea-
supra capulni, in zadar Balan care pricepuse
si el, se vede, durerea mea data sl me ling/
pe nas in chip de mIngIere, inzadar se as-
terneau dinaintea mea fenatele inflorite si la-
nurile de grAn, in zadar imi curgeau paraele
limpezi de-a cnrmezisul drnmulai chemlndu-
me par'ca anume sa-mi recorese inima in
nude lor, eram nesimtitor la toate, ba chiar
imi era ciudl sA ved in jaru-mi natura ye-
Bel/ si zimbitoare clad ea cram asa de trist.
Mersei ace mai multe ciasuri cugetAnd cAnd
la MAriuca cea dragalasl, oachesl si sub-
tide/ cu flori pe cap, care-mi zisese odinioarl
cu glas induiosat : Ce malt e de astAzi pAnl
in sese luni," clad la Marinca cea mAritatl
pe care mi-o inchipueam acum incunjuratl
de copii, invertind mhmAliga, ghilind pAnzA
la pArAu sau facead oblojele dascalnlui Gheor-
ghie de la strana dreaptit.Ce prost e das-
calul Gheorghie de la strana dreaptA !... La
aceastl din urmk inehipuire, ce-i drept, sirn-
team potolindu-se intru cIt va flaara amorului
men, dar in lupta ce se petrecea in mintea-mi
tulburatA, Mlriuca cea dragllasl cu flori pe
880 CANELE BALAN.
cap biruea uneori pe cealalta Mariuca, pe
Mitriuca cea cu oblojele, i atunci focul se
aprinclea earag yin in inima mea.
Inteun rand strigatul cel obicinuit veze-
teesc : tbrrr... imi resuntt in urechi i nadi-
ceanca se opri dinaintea unei crape. Era
soarele pe la miazazi i caldura nesuferith.
Balan scotea o limba de-un cot. Constantin
vezetenl imi zise cft avem de poposit nfl cias.
Ce-mi pasa mie de ciasul acela 0 de toate
ciasurile ce aveau sit curga, in viitor ! Ag
fi putut sit stau acolo, san sit merg inainte,
sau sit me intorc indarat, imi era tot una,
caci nici o bucurie nu m'agtepta nicaiurea
clad eata c nu tigan negru ca lin fund de
ceaun, cret, la cap ca o oae tigae 0 slut ca
Scaraoski, imi egl inainte en o scripcit in man;
zic6ndu-mi :
Cuconagelnle, mancali-ag ochii! Sa-ti
cant un clan peutr' un gologan.
Nu-i respnnsei nimic cad tocmai atunci
se petrecea in inchipuirea mea hipta critncenit
intre Mariuca cea cu fled pe cap, 0 Mariuca
cea cu oblojele, lupta de la care athrna li-
nigtea a done luni de vacante ; insa el de
frica si nu pearzit gologannl, incept sa, scartie
cn arcugul pe strune Wit sit mai agtepte in-
voirea mea, 0 in acelag timp prinse a canto
0 din guru cu nigte strimbaturi ago, de ciu-
date incat nu me putui oprl de a zimbl cu
tot amarul ce sirnleam in mine. Bietul Ba-
lan nedeprins en asemene sunete ce-i suparau
nervele prinse 0 el sit hamleasca gi s uric
de resuna vecinatatea, tiind astfel ison can-
tecului tiganesc.
Schimba altul, striga, Constantin astupan-
du-gi urechile.
Lida% respunse tiganul ; am sa ve
www.dacoromanica.ro
cant un cantec de inima albastra sit vi se
topeasca ochii in lacrimi :
Dragostea de fad mare
Ca fasola din caldare
Nici o yin' incoace n'are.
MO simtii atins in onoare de aceastit iro-
nie a tiganului care 10 rinjea thi4ii i se
uita Vnta, la mine parc'ar fi &it necazul
ce me rodea ; ear Balan ne mai puthndu-si
stapanl nervele, se rapez1 ca o sageata asnpra
obrazuicalui lautar si-si infipse coltii in an-
tereul lui. Atunci incept o invitImitgeala
groznicit, nu fad ()are care parti cornice, intre
tigan gi cane. Tiganul, dud se culca la pament,
and se ridica in sus, sau se invertea imprejur
ca un sfredel; cand striga, scuipa asupra citnelui
aparandu-se cu areugul, cu scripca cn caciula,
ear Balan häritea ca un desperat i scntura
din cap aga de vrajmag incat i spinteci an-
tereul de la guler i IAA la calcite, fart sit
fi avnt vreme Constantin sau eu sit sarim in
ajutorul lui. Paguba nu era mare, cad abie
se mai tinea in icele ei invechita habil a litu-
tarului, saraband mai mult a voloc cleat a
antereu, insa tiganul nu era tocmai de pa-
rerea mea.
Vai de mine, cnconagelule, striga, el
dupit ce Balan se linigtise, ce me gtin eu face
de acuma fart antereu? Eaca earna e la ugit,
cum o al stan cu spetele goale ?
nA cui e vina daca, sternegti canii cu can-
tecele tale ? ei respunsei en.
Cuconagelule mancali-ag gäinele ! An-
tenni meu plategte cat o movie boereaset,
cum pot eu st reman pagubag de el, ca, doar
nu l'am furat ?
 CANELE BALM
Da mai §tiu eu ...
Cucong§elule, mInca ti-a§ curcaniiI Pig-
te§te-mi antereul el te trag la judecatg, §i
pe Maica Precista nu scapi cu camp, §i to-
legarii de la ham.
Treaba incepea s se incurce intro tigan
§i mine nu doar c iganul nu ar fi avut
dreptate, Wit despagubirea ce pretindea era
a§a de mare, incgt pricina dintre noi intea-
dev6r nu se putea mantul cleat prin judecatg
san bathe. M6 hottirii deci pentru cel de pe
urmit mijloc de a deslega gglceava, fiind mai
grabnic §i mai potrivit cu onoarea mea de
om in tot locul. Cine nu se credo viteaz la
vörsta de §esesprezece ani!
Ascult mM igane ! 13i zisei eu, apropiin-
du-m6 de el cu pa§i mdreti i cu ochii plini
de fulgerele mäniei, prime§te cgt face intea-
dev6r ruptura ta de antereu §i nu te obrgz-
niel mai mult, cad te vein cgrpl, Ormane,
de-ti vei cnlege singnr mIselele de pe jos.
In acela§ timp facui in aer §1 mi§carea tre-
buitoare pentru a-mi indeplini faggdninta.
Anion, cucong§elule, manca-te-a§ fript
§i impanat en slaning ! SIL te fereascg maica
de la care ai supt lapte sg m6 atingi en de-
getul eel mic, el zeu. ! crede-m6, voiu mgtura
toti cmpii cu trupu§orul matale ! Eaca sg-ti
argt
Si atunci ca netigru fact o sariturg in-
darapt i§i sufleci manecele lgsgnd sa se vazg
ni§te mu§chi sdraveni de care insu§ profesorul
meu de gimnasticg s'ar fi minunat, §i cand
sg se rapadg asupra mea care a§teptam sa-1
prithesc in gazdg cu un pumn in päntece,
lovitura bine cunoscritg, camarazilor mei de
la §coalg, eatg a Constantin vezeteul care
se mania incet, dar dud se mania, i se in-
www.dacoromanica.ro
881
ro§ea chiar negelul de pe virful nasului, se
puse intro mine §i tigan ar6t1nd acestuia
buza unui pistol cu done tevii ce sta ascuns
in buzunarul su. Atunci ca prin farmec
tiganul se tupila la plm6nt §i incept sa se
gudure i sit se hlizeaseg dinaintea mea vroind
sg, m6 incredinteze el amenintarile lui de adi-
nioarea fusese numai o §agg.--E curios cum
iganii sl tem mai mult de pistol, decat de
ori ce altg armg de foc, cici pistolul, zic ei,
av6nd tevia scurtg, numai dealt te improard
in obraz, ear de purg i§i inchipuesc cg au
timp sa se fereas§g. Aceasta idee Angtoasg
e inrldlcinata in fiecare cap tiggnesc.
V6z6nd deci pe du§manul men sgrutandu-mi
acum ciubotee en felurite iinguiri intre care
cnvintele: meinca-ti-af ochiforii cei frumoqi ;
manca-ti-g obrajeii cei rumeni ; sa tr4efti o
mie de ani luminate Beizadea; s i dea Dum-
nezeu de fiecave gologan cte o mie de gal-
beni, curgeau nesfir§ite ca o ploae cu grin-
ding, 6i aruncgi la pam6nt pretul intreit al
antereului seu, ear tiganul imi sgrutA mlna
pe amundon6 fetele, §i tkrAindu-se pe brgnci
Ong la locul uncle cgzuse paralele, le puse
in buzunar §i dispgrt.
-A§a dar, multilmitg pistolului lui Constantin
vezeteul cearta se isprIvi cu bine §i in fo-
losul ambelor pAri, caci dad tiganul priml
cu prisosinta pretul antereului seu sfilliat de
Balan, §i eu nag o buna parte din durerea
mea. Chipul Mariucgi cei cu flori pe cap era
acum mai departat de mine intr'o ceatg azu-
rie din care uneori abie ii puteam deosebi, §i
cand se mai apropia, atunci ca prin minune
se prefacea in Mgriuc-a cealaltg, in ochii ca-
reia inalneam o privire ce nu era nici de
dragoste, nici de supgrare, nici de caintg, ci
88$ OANELK BALAN.
o Doamne ! ... era, deed nu me insel, de hare
in rift. Par'el-mi zicea : ,,Copilule ce te-ai
aprins ass, de lute ?"
Auzi ! . SA-mi zicl copil mie care stin
merge calare, stin vena, mie care aunt om
in tot locul ; aeeasta era cea mai mare
lovire ce mi se puiea face. Fugi dinaintea
mea mea umbrA nereennoscetoare care res-
plAtesti cu bathe de joc nn amor asa de fer-
binta! Atunci umbra se mai depArta ceva in
nourul ei azuriu hand forme mai plAcute ca
sa me imbuneze putin, dar nu se depArta in-
deajuns spre a o perde en total din vedere.
S'ar fi zis cft se joaca en mine inadins, ca
uneori s1L ing mlnie, alte ori sl me Imbln-
zeascA.
DupA o oarA bung, de repaos Constantin
vezeteul inhami ear call ; Balan si en ne sui-
rem in trlisurft i plecarem, Incepni acum sA
me impac cu ciocArliile, en cAmpul, cu pi-
raele, mai ales de cAnd zarii in depArtare
muntii de pe nn deal pe care il urclii in
sudoarea cailor.
Privelistea muntilor mi-a fled totdea-
una cea mai vie plAcere fiindce, la poalele
lor m'am nAseut si pe densii mi-am pre-
umblat cele intli priviri copilAreti. i Delelenlui ca nu ware non zAmislit din dxa-
revedeam acum earls eu o nespusl bucurie
insirAndu-se ea un lent de uriesi la marginea
orizonnlni mAndri, tainici si plini de doine.
EatA colo Delelenl pe virful carnia de atatea
ori mi-am odihnit copoii in goana cAprioare-
lor, eatl Sihla pAduraticA uncle i astAzi sAlts-
luecte an betrAn sahastru nitat de moarte, cu
barba Ont la genunchi, eatl muntii Neam-
tului marturi de vitejiile strAmosilor nos-
tri ; eatI, colo mai in depArtare i Ceah-
lAul, imperatul Carpatilor cu monastirea Du-
www.dacoromanica.ro
rAil pe coaste i cu Pan aghia pe frunte,
despicand falnie albastrul *cerului. Pe toti ei
stieam scat de bine, en numebe lor, cu poves-
tele lor, en ciobanii lor, bit stieam chiar §i
anume cutare brad, cutare stinck caterer po-
tick unde se primejduise iarna vre-un cAldtor
sau clzuse vre o flara selbatiel in Male yea-
toresti, inclt, mi se reinfAtisA, deodatl intreg
trecutul meu nedespArtit de acele locuri, i me
revezui atunci ca prin vis, copil vesel
fara grija, precum eram in vremea aceea, ear
flu ca acuma tradat i amArit, cu vermele
durerei in mine pe care nu 1 puteam smulge
de si me simteam om in tot locul.
Dincoace de munti curgea de-a lungul ge-
sulni apa Moldovei Wend nenumerate coti-
turi si ostroave pintre luncile de Bald!, ear
mai incoace, mai aproape de mine, si'n dreapta
si'n stinga mea se intindea cImpul in valuri
nesfirsite dc dAmbari si valcele imbracate an
sAmenAturii un adeverat rain, do verdeatl in
care cAntan, se jun si se Mean un popor
de gAndaci si plserele. Dar ce atrdgea mai
mult vederea mea, era tot icoana MAriucti
cei oachesA en ilori pe cap, in nonrul ei a-
zurin, care plutea zimbitoare colo pe verfnl
gostea inimei mele. Insit asta date, vederea
ei nn-mi inspira dusmAnie ea mai inainte,
asnpra celorlalte frumuseti ale naturei ; din-
contra plrea cit o infrAtire se statornicise in-
tro mine si munti i vai §i ape. Chiar a -
mintirea negrei sale tradAri nn-mi facea acum
un reu aca, de mare numai dact as fi fost
signr ca scopul ei n'a fost vre odinioart de
a me lua in ris.
Dar aceasti idee dud se destepta in mine,
imi amArea sufletul, mai ales in.chipnindu-mi
 CANELS BALAN.
eg iMpfenni en denaa a trebuit sit Hdi ne-
gtoit i rotaticul cel de dascalnl Gheorghie
de la sttana dreapti. §i avean dreptate sit
ridg, fie vorba intre noi, dlci am iubit-o flirA
si-i bpun un =vent, ba tremuram ea frunza
and se apmpia de mine. Ah ! dascalnl
Gheorghie de la strana dreapt s vede ci
tin e a§a de prost precum credeam.
Astfel impresurat de felurite ginduri ina-
int= meren pe ne§tiute. Balan dormea Maga
mine multitmit de isbanda ce Meuse cu ante-
renl tiganului. Constantin vezeteul, cAnd ples-
nea cu biciul in aer Wit nici o con§tiinta
de fapta sa, and i§i apAra negelul de mu§te,
cAnd picura de somn, ear caii, lisati in voe,
mergeau mersul lor, pia and intenn tarzin
ne pomenirem en noaptea in cap. Pilni la
casa parinteasa aveam de mers done zile in-
tregi ; prin nrmare trebuea sA ne gAndim la
popasul de noapte.
He! He ! am trecut, f&rA sa bigAm de
samA, de curtea lui Talpan unde era sa tra-
gem la gazda, zise Constantin vezeteul.
SI ne intoarcem indirapt, i respunsei en.
Ba nu, cucona§ule, nu- i bine sA ne in-
toarcem indaript.
Pentru ce ?
Pentru a di, se zice la noi cei pro§ti
CA nu-ti merge bine daa te intorci din drum
precum nici daa intalne§t1 pop, epure san
cofA de§arta.
Vorbit sit fie ! Haide inapoi pe respun-
derea mea
Eaca avem cale de jumatate cias ina-
inte un rato§ chiar in drum, uncle ne putem
foarte bine odihni.
Nu, nu, voin s morg la curtea lui Talpan.
Fie §1 a§a, dact pornneiti, zise Con-
www.dacoromanica.ro
888
stantin sarpinIndu-se in cap, nutnai di! SA
nu fin en vinovat.
Constantin intoarse caii, i pe and Inse-
rase bine ajunserem dinaintea curtii lui Tal-
pan.
Curtea lni Talpan era cu done rAnduri, pe
temelii nalte, cu fere§ti mici, cn aceperementul
de §indila ascutit dupa moda vechie §1 ziclita
la o parte de drum, spre a nu ft oare cum
in vederea treeetorilor.
Dinaintea easei se ridica un rand de plopi
drepti §i nalti in§irati la linie, care in amur-
gul zilei pireau ni§te fantasme. Ograda era
mare imprejmuita cu zici, inlluntrul areia se
vedea o fintana en math i o hulubarie, ear
la poarta un zavod voinic videa legat in laq.
Cand ajuusei la scara vatavul curtii imi
e§1 inainte, §i afiAndu-mi numele, Intl fact
cinstea sit me gAzdneasa in insa§i odaea stA-
pAuuhui seu care dimpreuni eu sotia sa era
dus in stritinittate. 0 femee Mama vent sa
me slujeasa, insa mana ei tremnra astfel, in-
cAt voind sA aprinda o luminare, stinse yr' o
trei patru chibrituri in drumul de la cntie
§i pang, la muc ; a trebuit sa-i vin en in
ajutor. Dar nu numai mAna, ci i nasal §1
barba §1 toate arnurile pe (Musa tremu-
rau intocmai ea ni§te recituri. S'ar fi zis
ek. I e frig de anii ce-i purta in spate. Fara
voea mea comparai figura fragedl §i vioae a
Marinai cu baba care me slnjea,- §1 un oftat
imi ineci pieptul. Baba imi fad a§ternutul,
imi puse dinainte ni§te usaturi, un pin fript,
ochinri i o glrafioara cu vin, apoi se alezi
pe nn scaun in fundul oditei i m privea
cum mancam.
M iertati, encona§ule, cA m'am pus jos,
im1 218e ea, in8u§ boerul imi da voe sa led
834 CANELE BALAN.
dinaintea lui, caci sunt mai mult cleat o sluga
in casa. Boerul imi zice mama Acsinie.
Sezi, §ezi, mama Acsinie de mine nu te
ingriji. i a§a cum §edea tremurand intr'o
jum6tate de lumina in fundul odaei, iucepui
sb o observ mai bine. Era garbova, §i uscata,
cu o pestelca dinainte, c'un smoc de chei la
brau §i la cap legata turce§te c'un tulpan
ro§ avhd in partea sting un fiong bine al-
eatuit. Fata-i stralucea ea o piele de saftian,
§i dintre ochii ei stin§i, pe jumatate inchi§i, re-
Area un nas coroet intors spre gura ea pliscul
unei cocoveice ; ear gurki farit dinti abia sa
mai area dintre nas §i. Mrbie. Dad aceasta
a fost vre odinioara frumoasa, gandii eu in
mine, trebue s fie foarte de mult de atunci.
Intiparirea ce-mi fac4 baba nu era bunk, cad
b6träneO1e adanci, v6zute prea de aproape ne
aduc fiori §i un oare care miros de morm6nt.
In acela§ timp prinsei s observ §i odaea in
care aveam sa petrec noaptea. Toate erau vechi
imprejurul meu: Scaunele erau de nuc, cu spa-
tare nalte §i cu razamatori pentrn mad sam6-
nand mai mult a strani cleat a scaune, crivatul
asemene era a§a de nalt, incat in copil nu s'ar fi
putut sul in el ; un ciasornic cu cue care Wee,
jumatatile §i. §ferturile era aninat deasupra unui
scrin asemene vechiu, ear pe scrin ardeau doue
luminari alezate in ni§te sfe§nice de argint,
de o forma cum numal pe la biserici se v6d.
La fere§ti spanzurau ni§te perdele de adamasca
aninate. in mid verigute ce se in§iran pe o
varga de fer. Intr'un cuv6nt inf4i§area odaei
imi amintea timpurile cele b6trine despre
care cetisem nnmai prin carti. Dar ce m6
interesa mai malt in imbracamintea acestei
oda, er in portret vechiu de familie zu-
gravit in oloiu I afumat, care infati§a o eu-
www.dacoromanica.ro
coana b6träna cu zulufi dinainte, en Ufl mo-
toc deasupra capului, cu horbote imprejurul
gatului a§a de mari incat capul ei /Area a-
§ezat pe o tipsie; insa, lucrn curios, daca i-ai
fi scos zulufii, motocul §1 horbotele, ai fi zis
ca-i buca4ica, rupta, baba care tremura pe scaun
dinapoea mea.
Asem6narea era a§a de mare, incat era cat
pe ce sa m6 scol §i sa-i fac o inchinaciune
adanca cer6ndu-mi ertare di am luat-o drept
o sluga.
A cui e portretul acela? o intrebai eu
cam en indoeala.
Seiraea'n de mine ! N'o cunoa§teti ?
E sora boerului nostru.
TrIte§te ori a murit?
Ba a murit, s nu spun mincinui, de
zece ani. Ce mearte a mai avut
,Ce moarte ?
Ii va fi somn, cucona§ule, mai bine
culca-te decat sa asculti o istorie care nu-i
prea vesela.
Ba nu-mi e somn de loc §1 doresc foarte
mult sit o §tiu.
Apoi daca-i a§a, de nna vreme ce e§ti
feciorul cnconului Petrachi Voinea care e bun
prieten en boerul nostru, cuconul Grigorie
Talpan, §i dea putere-a fi rudenii de pe o ne-
poata de vara al doilea, apoi cred c nu fac
vre-un r6u spuindu-ti aceasta istorie
Bunt §eptezeci de ani, ba nu, spun min-
ciuui, sunt §eptezeci §i unul de ani §i doue
luni de and in aceasta curte precum o vezi,
o tiganca, care a fost frumoasa pe vremea ei,
nasca o fata. Acea &tit, sit nu banue§ti, eram
en, §i, pot sa zic fara p6cat, c eram fru-
mu§icA in pelinci de-p venea sit ra6 sorbi
intr'o lingua de apit. Atia spuneau to0 cati
 CANELE BALAN.
m'au vezut. Trei zile dupe, aceea, cucoana
Ana Talpan stapana casei nasca si ea o fate,
care e acea din portret. Inse, eu, fata ti-
gancei si ea, fata cucoanei Ana Talpan se-
menam asa de bine ce, par'cl eram doue su-
rori de gemene.
La aceste cuvinte baba se uta peste guru
zicend : Taci pardalnica de gull., nu spune
minciuni ! ... Cum puteam fi surori, ea fatit
de cucoana si eu fata de tiganca! Insg, era
la mijloc o : Taal fetei cucoanei
Ana Talpan se §tiea cine-i : era, sg, nu spun
minciuni, cuconul Miron Talpan sotul cu-
coanei ; ear tatul meu nu se stiea cine-i, §i
nici era voe sa se stie. Intelegi acum ?
Ba nu! Esti un copil dea puterea-fi, §i nu
poti intelege de aceste. Destul zis cg, fata
cucoanei Ana Talpau, duduca Safta, cad asa
i s'a dat numele din botez, tot crestea si se
facea mai frumasica si eu ear tot cre§team,
si nu zic c me faceam mai frumusica, dar
zic ca-i semenam tot mai malt, n'ar fi de-o
mesura. Par'ca eram doue picaturi de apa,
si de n'am fi fost imbracate, ea in rochie de
matasa si eu in catrinta, nu ne-ar fi deose-
bit cine-va una de alta. Insit de ce crestea
duduca Safta, de ce nu avea ochi s me vaza;
ear fratele d-sale, boerul nostru de astazi
cuconul Grigorie Talpan, care s'a nescut en
vr'o doisprezece ani mai tarziu, ba nu, spun
minciuni, cu treisprezece ani si o lung, dud
a cleschis ochii in lume ne-a vezut pe amen-
done mgricele si frumusele si, flu stiu pentru
ce si cum, dar ne iubea pe amandouo de-o
potriva ca pe surorile d-sale. Asemene bo-
erul cel betran, Dumnezeu si-I erte ne iubea
de-o potrivit Ca pe fiicele d-sale, clea puterea-
www.dacoromanica.ro
835
fi,si din aceasta pricing. se certa aclese ori
cu sotia d-sale.
A vroit Dumnezeu si pe la niste pasti s'a
savirsit din viate, cucoana Ana, Dumnezeu s'o
erte ; si nu mult dupg, aceea pe la ispas
s'a savirsit din vista si cuconul Miron, fie-i
terna usoara, ca de multe oH m tinea pe
brate si me desmierda pe ascuns ; si asa re-
maserem numai noi trei ; duduca Safta cea
din parete, cuconul Grigorie boerul nostru de
astgzi §i eu. Adicit en ce me mai numer
intre d-lor, adaose ea bItendu-se earls peste
guri. Cuconul Grigorie a luat mo§ia in sta..
panire, a infrumusetat casa precum o vezi, a
marit gradina, a largit tarinele cumperand
pament de la vecini, intr'un cuvent a imbu-
natatit i inmultit averea cad e om priceput
pi spornic la treabl. Nu ca-1 laud, dar asa
spun toti cati ii cunosc. Si a vrat Dumnezeu
de s'a insurat acum douezeci si cinci de ani
la Craciun, aceasta o tin minte ca zioa de
eri, cad la nunta d-sale m'ain chefaluit El
nu banuesti;§i Dumnezeu i-a Emit doi co-
pilasi care acum se afla in nuntru la inve-
tatura. Ear duduca Safta, fie vorba intre
noi, tot a ales, tot a ales pan' ce n'a mai
cules.
Treceau zilele, septemanile si anii, cad
vremea trece nu sugueste, adica noi trecem
prin trtnsa ear ea stft locului, §1 duduca Safta
imb6tranea, i de ce imb6tranea mai mult, de
ce mai mult me prigonea §i mö urea. Intr'o zi,
n'ar mai fi fost acea zi intre zilele mele, pe
dud cuconul Grigorie si sotia d-sale nu erau
a casa imi gasi pricina de la te mieH ce, de
la un rod de zahar care se zaharise, si poronci
s me pue jos, Dumnezeu s'o erte, si sin-
gurA cu mama ei ma. biciul i me batit cu
44
888 CANELE BALAN.
lira de soil, si peste cap, si peste pept, si
peste sele, pana, ce biciul ei chit din maul
de osteneall; si tot m'ar fi batut inainte de
ar fi avut putere, dar nu mai avea. Done
luni am fost bolnava de moarte de-mi tinuse
luminarea la cap, dar am avut zile si am
scapat. Ear apoi, punct la anul, chiar in zioa
de astäzi Mercuri, zise baba, facenduli cruce,
§i daca nu me insel chiar pe la ceasul acesta,
ba nu, spun minciuni, en done ceasuri mai
tArziu, adause ea uitandu-se la ciasornicul
cu cue, adica taman pe la miezul noptii pe
cAnd duduca Safta dormea mai bine, awl,
sarmana, o batae la usa : odatA, de done ori,
de trei ori. Ea nu vol sa deschida, dar u§a
de§i incueta pe din nauntru, se deschise sin-
guru ca prin minune si ce vezt 1 . Doamne
fereste-me de asemene intemplare 1. . . vëzui un
secrin care intra singur in odae, §1 dupa, ce
intra, capacul se ridica singur si o umbra
alba esl din nanntru ; si umbra ceea eine
era ?.. . era insu§ ea, duduca Safta asa cum
trebue sft fie acum pe ceea lume, si cu un
biciu in mama inaifita spre densa, si inceph
sit o bata si peste cap, si peste pept, si peste
§ele, intocmai cum me batuse ea pe mine,
pang, ce sarmana le§ina de spaima si de du-
rere. Apoi umbra si secriul se flcure neve-
zute.
A dona zi up se gasl tot ineneta pe din
nanntru ; duduca Safta n'avea nici o venatae
pe trup, dar avea niste friguri asa de stras-
nice incat tremura cum tremur en acuma,
n'ar fi de-o mesura. Toti credeau el are sa
moarA. Doftorul carnia duduca Safta ei des-
tainuise intamplarea, nu dadea nAdejde de in-
dreptare, cuconul Grigorie era foarte ingri-
jit ; insa a treia zi frigurile o *bird, re-
www.dacoromanica.ro
maindu -i numai slabaciunea tremurului, ear a -
patra zi a fost deplin sanatoasa, si sanatoasa
a fost unsprezece luni si donezeci si none de
zile.Ear cand s'a implinit anul punct la
miezul noptii, mils s'a vezut pe sine esind
din secrin, §i earls a suferit bataea cea cum-
plite, care-i pricinuise frigurile ; si asa in fie-
care an in aceeasi zi si la acelas ceas i se
infatisa aceeasi vedenie, pana and la al cinci-
lea an o gasirem a doua zi moarta in aster-
nut. Dumnezen s'o erte sarmana, ca en pe-
catoasa de mult am ertat-o 1 ..."
Baba urma, mnit timp pe tonul acesta a-
mestecAnd mereu cuvintele : sti nu spun min,-
eiuni, dea putere- a fi, Damnezeu s'o erte, n'ar
fi de o mesura, dar en nu o mai azeam ; ochii
mei erau pironiti pe portretul eel afumat, §i
and me intorsei intr'un tazin, baba nu mai
era. Rapede am incuet up, pe din natintru
invertind cheea de done oH in broascA, m'am
desbracat si m'am culcat, insA n'am stins a-
mandoue luminarile, ci numai una puind pe
cealalta langA capAtaittl meu.Cui nu s'a in-
tamplat A caza de somn inainte de a se culca,
si indata ce se pune in asternut sa-i fuga
somnul ca si cand i l'ar lua cineva cu mana ?
Asa mi s'a intamplat §i mie.---Cu toate aceste
me hotarii en ori ce pret sa dorm, cAci aveam
trebuintA de repaos pentru caletoria de a doua
zi, insa toemai cAnd vrea cineva sa doarml
atunci nu poate. Me inverteam in dreapta,
me inverteam in stinga, imi asezam perina
in tot feliul si spre marea mea nemultamire
me sitnteam destept ca la mieznl zilei. Cand
cineva nu doarme, ce face ? . , . gandeste, si
adese ori gandeste fara voe la lncruri nepla-
cute. .A.stfel incepure sa me impresoare si pe
mine feliarite genduri care de care mai ne.
 CMITA; BALL/41.
potrivite pentru un om ce dore§te somnul ;
cand mi se 'Area ea tiganul cel en scripca
m6 in§faca in v6rtoasele sale brge §i m6 a-
pnea peste cra§ma, cand vedeam pe baba
Acsinia tremurand in. co101 ei lank soba §i
voind par'ca si, m6 vrajeasca, and imi re-
venea in minte istoria duducai Saftei cei din
portret cu toate amtinuntimile ei in care se
intelege a umbra §i secriul aveau, in jocul
inchipuirii mele, partea cea mai insemnatk ;
§i toate aceste m6 turburau astfel incat mai
ca a§ putea zice ca-mi era frica ... Mi e frica ?
Anzi vorba! ... Eu om in tot local. Voini-
ce§te m6 sculai §i stinsei lnminarea intordn-
du-m6 en ftqa la parete, hotarit sit alung din
mintea mea odata pentru totdeauna pe tigan,
pe baba §i pe cluduca Safta.
Pupa, ce facui aceasta isprava, ingrijit sa
nu mai am earl§ vre o intaluire cu aceste
sup6ratoare fiinti, incepui sa gandesc la tata-
men, la frate-meu, la Mariuca. Ala! Mariuca
cea ginga§a cu flori pe cap I... Ce frnmos
suspina ea and plecam de a casa ... Deodata
auzii un sgomot deasupra scrinului, §i ini-
ma-mi sari din loc. Era u§a cuculni de la
ciasornic care se deschisese cu vuet, vestind
ca oarele au sa sane. In adev6r unsprezece
oare sunar6, §i cucul de unsprezece oH can*
apoi u§a earl§ se inchise. 0 ! cue netrebnic ..
gandii en, sa-mi alunge pe Mariuca tocmai
cand era sa-mi zica : Ce mult e de astazi
pang in §ese luni!" Dar Marinca se facuse
nev6zuta §i ea §i norul ei azuriu ; nici chiar
pe Mariuca cea cu oblojele n'o mai gaseam
nicaiurea, de§i o cant= cu dor in toate un-
gherurile inchipuirii mele.
De vreme ce §i Mariuca m'a paraait nu-mi
remane decat sa dorm, zisei eu, cu 0 in-
www.dacoromanica.ro
837
treita putere de vointa ; §1 intors cum eram
cu faca la parete, m6 acoperii cu plapoma
pe cap.
Mi s'a intamplat sa and in copilaria mea
ca odinioara un viteaz care retezase trei ca-
pete de turci s'a culeat noaptea intr'o casa
pustie, §i i-a fost a§a de frica incat pang, u
doua zi a murit. I-a fost frica de ce ? .
§tiu §i en ? Deodata ideea pustiului care este
mai infioratoare decat toate, m'a cuprins. Si
en sunt intr'o casa pustie, imi zisei ; caci
nn-i nici stapanul casei, nici femeea lui, nici
macar o slug, de zare ; nn-i cleat o baba
care sam6na mai mult a stafie decat a fiinta
omeneasca. Vatavul are casa lui in sat, Con-
stantin vezeteul qi Balan dorm in quit
0 ce n'a§ fi dat sa am pe Constantin san
macar pe Balan Maga mine ! ... bunul Balan!
Cum l'a§ fi lasat sa m6 linga pe nas ! Apoi
fac6ndu-mi singur curaj incepui sa judec, nu
fara cavinte bine intemeiate, cumea nu e pustie
casa lui Talpan. Pustii sunt numai casele
acele cu fere§ti sparte, cu ziduri ruinate, cu
acopereminte risipite, in care locuesc bahnele ;
ear casa lui Talpan, multamita Domnului, nu
e in randul acelora. InsA en cat mai mult
voe§te cineva sa scape de o idee, cu atata
ideea aceea se indarapnice§te a remane.
Astfel pustiul en popoarele sale de naluci
nu-mi e§ea din minte, in ciuda cuvintelor
ce-mi dadeara. 0 peratura de v6nt ce auzii
fara veste prin horn intocmai ca un suspin
de jale, m6 faca sa cred un moment ca sunt
in mijlocul unei stepe incunjurat de dihanii.
Toate aceste se petrecur6 pe cand aveam
capul sub plapoma. Din nenorocire insa nu
puteam s stau multa vretne a§a. Cäldura, ne-
ast6mp6rul, frica m6 facur slL asud a§a de
838 CANE.LE BALAN.
cumplit ; inat cu ori ce pret trebuea sit me
descoper, pentra a nu murl inAdu§it. Dar
spre a nu face multe migari de fria sit nu
stárnesc dihAniile din stepA, prinsei sit trag
cu degetele picioarelor incet, incet plapoma
in jos ... and 0 1 intamplare ! ... 0 ! cias
reu 1 ... plapoma care din nebAgarea mea de
saml avea un colt ce aterna de pe pat in
jos, lnned de pe mine 0 ... deodatA me trezil
gol, desarmat §i pritpldit in mijlocul inta-
nericului, expns la toate fantomele. Ca nu i
s'a intImplat una ca aceasta, nu §tie ce vra
sA zia spaima. Imi auzeam inima bittend
mai tare deat limba ceasornicului en cuc,
resuflareo mi se oprl in pept. Dar o ne-
norocire nu vine niciodatti singua 1 .. . In
acela§ timp vezui la fereasta in zarea lunei
un ce alb, lung 0 transparent, care se mi§ca
necontenit, 0 aarei forme se schimbau cAnd
in om, and in elefant, and in §erpe 0 a-
tunci in desperarea mea, neremAindu-mi altit-
ceva de &cut, cleat sau a aprind lumicarea
spre a me incredinta de realitatea acestei ye-
denii, sau sit Wept soarta celni ce a retezat
trei capete de turd, me hotArii, s3 intelege
pentru cel d'intAi mijloc, de§i nu aveam multA
incredere in el. Cu mitna tremurAndl aprinsei
lnminarea 0 ... spre marea mea mAnglere
vent a nitluca cea albit, lungA 0 transpa
rentit nu era deal un prosop aninat de fp-
reastrA, asupra aruea se reversau prin gea-
muri paliclele raze a le lunei.
Fatit cu aceastA realitate, dinaintea cAreia
se risipirA pentru moment fantomele ce me
impresurau, me simtii mai lini§tit. Avui cu-
rajul a fac ati-va pa§i prin odae fArA insA
sit me prea nit imprejurul meu, me snii earA§
in pat §i me invelii numai pAnA la gat, cre-
www.dacoromanica.ro
zendu-me astit data in afar% de ori ce pri-
ricol. Incepui chiar de bucurie a per un
antec in amintirea MArinai, dar glasul men
tree intro pitretii odlei an eco atAt de ciudat
inat spaima nAvAll earl§ in inima mea, tot
atunci din nefericire ochii mi se pironire fla
voie pe portretul eel afumat ce sta aternat
tocmai dinaintea crivatului men. i
Dumnezeille ce vezui ! .. . m'apueit 0 acuma
grozile mortii cAnd gAndese ... vezni cu ochii
mei, treaz fiind ca zioa, vezui capul duduciti
Saftei tremurAnd in privazal de lemn ; par'cit
era capul vin a babei Acsiniei; §i tremura
a§a de tare inelt 0 zuluflii, §i motocul, 0
horbotele di tremuraus'ar fi zis a era en-
prinsit de frigurila mortii. Perul mi se ridia
mAcincit in verful capului. 0 sudori reci imi
cuprinsere tot trupul. Acum nu mai era de
§agit; simteam de groazit cit-mi venea sufletul
la gurit. SA me aped asupra portretului ca
sit-1 pipAiu, a me incredintez d'e-i adeverat
ce vedeam en ochii, nu puteam, fiincicit pi-
cioarele imi erau paralizate ; wend, nevrend
trebuea sit §ed in pat dinaintea figurei hide
a duduciti Saftei care din ce in ce se strimba
0 tremura mai mult, §i a carol ochi stin0
se pironeau asupra mea.
ToatA istoria ce-mi spusese baba Acsinia
imi revenl earl§ in cap mai inspitimIntittoare
decAt ori cAnd ; mii de fantome care de care
mai slate pAreau eit-mi ine" unjurit patul, and
deodatA cucul e§1 din tainita sa §1 cAnta de
donesprezece ori. Era tocmai oara and se-
criul intrase in odaea cluducAi Saftei, 0 cu,
vai ! me aflam chiar in casa ei, in aniversara
mortii ei 0. dinaiutea portretului ei, care prin un
farmec neinteles, tremura precum a trebuit sA
tremure and a vezut up deschizendu-se sin-
 CANELE BALASSTRIG011.
gurl Atunci I . o grozAvie I .... auzil o
bathe la .usit: una, done, trei
In acest moment suprem picioarele mi se
desmor0r6, sample card pug, atunci fusese
inchegat in vinele rade incepà sa circule en
strAsnicie, ars Aril drept in mijlocul odAei,
ad in primejdia mare vine si bArbAcia mare,
si en un curaj desperat deschisei usa . . . .
Era anele Balan care scArpinAndu-se la
ureche lovea cu cotul piciorului in usit.
Dumnezeule ce limbA omeneasch ar putea sA
spue bucuria ce simtii I Mi se pArt a din
.
fundul iadului Bunt ca priu inantec trans-
portat in mijlocul fericirilor din rain Umbra,
s6criu1 se fAcur6 nev6zute ; capul duduciti
Saftei din portret incetA de a se clAtina san
poate c nici s'a clAtinat vre odatA ; Balan,
bunul Balan dupA ce m6 linse de done, trei
oH pe nas, se cula Ring path! meu, ear en
dormii dus pinit se fAcii zioa mare.
A doua zi cAnd m6 desteptai, adusei
aminte de cele petrecate, simii in mine foarte
sdruncinata credinta, cA sunt om in tot locul.
Fiind insl cA, nici un r6u in lume nu i at%
partea sa cea bunk apoi trebue sA mArturi-
sese ch, spaimele ce suferii, m6 fAcur6 s. uit
pe MArinca ; ear Constantin vezeteul cAnd aflA
despre lupta mea cu nAlucele, imi zise Ap6-
rAndu i negelul de muste Spusu-v'am eu
cA nu-i bine sa se intoarcA cineva din drum L."
N. Gane.
www.dacoromanica.ro
889
..
STRIG011.
.,.011 trace aoeeta cm furcul de
pre pamiint. Ca floarea au inflo.
tit, cm iarba !eau tMat, ou pAnz
Be infitfurA, cu pamtnt cc aco-
pere.
I.
Sub bolta cea inaltA a unei vechi biserici,
Intre fAclii de cearA, arzAnd in sfesnici mari,
E 'ntinsA 'n haine albe eu fala spre altariu
Logodnica lui Arald stApAn peste Avari;
Incet adAnc resunft cAntArile de clerici.
Pe pieptul moartei luce de petre scumpe salbA
Si peru-i de-aur curge din raclA la pAmAnt,
CAzq in cap Bunt ochii. C'un zimbet trist i sfAnt
Pe buzele-i lipite, ce vinete i Bunt,
Ear fills, ei frumoasA ca varul este albA.
Si lAngA ea 'n genunche e Arald, mAndrul rege
ScAntee desperarea in ochi-i cruq de sAnge,
Si incAlcit e pArul lui negru gurali stringe,
El ar rAcnI ca leii, dar vai! nu poate plAnge ;
De zile trei ii spune povestea viei 'ntrege :
Eram un copilandru. Din codri vechi de brad
FlamAnzii ochi rotindu-i eu mistueam pAmAntul,
Eu resvrAteam imperii, popoarele cu gAndul .
VisAnd cA toatA lumea imi ascultA cuvAntul
In valurile VolgAi cercam cu spada vad.
Domnind sum4 i tAnAr pe roinicele stoluri,
CAror a mea fiin0 un Semizeu pAreat
Simieam cA universul la pasu-rni tresArea,
$i na4ii calAtoare, impinse de a mea,
Umplut-au spArioase pustiul pAn' la poluri.
CAci Odin pArAsise de ghiaiA nalta-i domA,
Pe zodii sAngeroase porneau a lui popoare;
Cu creltetele albe preoi cu pleata rarA,
840
Trezeau din codri vednici, din pace seculara
Mii roiuri vorbitoare, curgAnd spre vechea Roma.
$,Pe Nistru tAbArisem pop orul tAu sa 'mpil,
Cu sfetnini vechi de zile milt 'ntimpinaiii in cale
Ca marmura de alba, cu pAr de aur moale;
In jos plecat-am ochii 'naintea felii tale,
Stat And un indöratnicun sfiiicios copil.
,La blanda ta mustrare simt glasul cum imi seaca...
Eu caut a respunde, nu ltiu ce sa respund,
nMi-ar fi pArut mai bine 'n pAmAnt sA më cufund,
Cu mAnele amundouë eu fata
77
)
imi ascund;
ni 'ntAia-datA 'n via4A un plans amar mA'neacA.
Zimbirë intre dö9ii bötrAnii tAi prietini
Ai singuri ne lasart . .. Te 'ntreb intr'un tArziu
Uitandu-m a. la tine, privind fArA sti t?tiu:
nLa ce-ai venit reginA aicia in pustiu?
,Ce cai4 la barbarul sub str9ina-i de cètini?
Cu glasul plin de lacrimi, de 'nduiosare cald,
7
n Privindu-m6 cu ochii in care-aveai un cer,
7 7
Mi-ai zis : ATtept din parte-ii o rege cavaler
CA-mi vei da prins pe-acela, ce umilit f-1 cer...
Eu vreau sl-mi dai eopilul sburdalnicpe Arald."
Si intorcAndu-mi faia, eu spada li-am intins,
Pe plaiuri dunArene poporuli oprl mersul,
Arald eopilul rege uitat-a Universtd,
Urechea-i fa menita, ca sAli asculte versul,
De-atunci invingAtoare-o, iubit-ai p3 invins.
De-atunci fecioara blonde ca spicul cel de grAu;
Veneai la mine noaptea ea nimeni sA te vadA
Si 'nlAntaindu-mi gatul cu brale de zapadA
Imi intindeai o gura, deschisa pentru sfadA:
17Eu vin la tine rege sA cer pe-Arald al meu.""
1)
De-al fi cerut pAmAntul cu Roma lui anticA,
Coroaneley ce regii pe frunte le alaza,
Si stelele, ce vecinic pe ceruri colindeazA
www.dacoromanica.ro
8TRIGOIL
Cu toate la picioareli eu le puneam in vazA,
11
Dar nu-I mai vrei pe Arald, cAci nu mai vrei
nimicA.
Ahl unde-i vremea ceea, and eu:cercam un vad
SA es la lumea largit ... 0 fost-ar fi mai bine
, Ca niciodata 'n viaitt sa nu te vAd pe tine
SA fumege nainte-mi oraple 'n ruine,
SA se 'mplineascA visu-mi din codri cei de brad.°
FAcliile ridicAse 'nip' in line pasuri,
Duand la groapA trupul reginei dunArene,
Monachi, cunosatorii vieiei pamAntene
Cu barb ele kr albe, cu ochii stintli sub gene,
Preoii bAtrAni ca lama cu gAngavele glasuri.
0 due cAntAnd prin tainiii li pe sub negre boll'',
A misticei religii intunecoase cete,
Pe funii lungi coboarA sicriul sub parete,
Pe peatra prAvAlita pun crucea drept pecete
Sub candela, ce arde in umbra unui co4.
II.
In numele efiMului
Taci, Vaud cum latra
Cilelul pamöntului
Sub cruces' de peetrii.
Arald pe un cal negru sbura, Ti dealuri, vale
In juru-i fug ea visuriprin nouri joacA lunl
La peptu-i manta neagra in falduri rti-o adunA,
Movili de frunze 'n drumu-i le spulberA de sunA,
Ear steaoa eea polarA i-aratA a lui cak.
Ajuns'a el la poala de codru 'n mu4i vechi,
Isvoare, vii murmurA li. saltA de sub peatrA,
Colo cenusa)
sura in pArAsita vatrA
In codri-adAnci cAlelul pAmAntului tot latrA,
LAtrat cu glas de zimbru resunA in urechi.
Pe-un ji4 Wet in .slincA stA .apAn, palid, drept
Cu cArja lui in mAnA preotul eel pagan
 STRIG011.
De-un veac el sede astfelde moarte-uitat, bètrAn
7
In plcte-i creTte murhiul li muTchiu pe a lui sin,
Barba 'n pAme'nt i-ajnnge Ti genele la pept...
Asa
;
fel zi si; noapte de veacuri el stA orb.
Picioarele lui vechie cu peatra 'mpreunate,
El num6rA in gAndu-i zile nenum6rate
$i fAlfAe d.easupra-i gonindu-se in roate
Cu-aripele-ostenite un alb ii'un negru corb.
Ara Id atunci coboarA de pe-a lui cal. C'o mAnA
El seuturA din visu-i mopeagu 'ncremenit:
O mag, de zile vednic, la tine am venit,
DA-mi inapoi pe-aceea ce moartea mi-a rApit,
Sl de-astAzi a mea via ia. la zeii tAi se inching."
BAtrAnul cu a lui cArjA sus genele-fi ridicA
Se uitA lung la dAnsul, dar gura'nchisl-i tace,
Cu greu a lui picioare din peatrA le desface
Din tronu-i se coboarl, cu miina semn Ai face
Ca 'n sus sit il urmeze pe a codrllor poticl.
In poarta prAb9iti, ce duce'n fund de munte
Cu cArja lui cea vechie el bate de trei ori
Cu sgomot sare poarta din vechii ei urri
B6trfinul se inching, pe rege '1 prind fiori,
Un stol de gAnduri aspre trecb peste-a lui frunte.
In dom de marmur negru ei intrA, linifItii
$i poitle in urmA in vechi iii.ini s'aruncA.
0 candelA bètrAnul aprindepara lungA
Se 'nalia 'n sus albastrA, de flacAre o dungA
Lucese in juru-i ziduri ea tuciullustruiii.
$i in tAcere crudA ei nu Ou ee aftept' ...
Cu mAna 'ntinsA magul Ai face semn sit ladA
Arald, cu moartea'n suflet, a gandurilor pradA,
Pe jei tAcut se lasA, ea dreapta pe-a lui spadA
In zid de marmur negru se uitA crunt li drept.
Fantastic pare-a creitte betrAnul alb sti blAnd
In aer ifi ridioA a farmecelor vargA
www.dacoromanica.ro
841
$i o suflare rece prin dom atunci aleargA
$i mii de glasuri slabe incep sub bolta largA
Un cAnt frumos li dulceadormitor sunAnd.
Din ce in ce cAntarea in valuri ea tot creste
; )
Se pare cA furtuna riclicA al ei glas,
Ca vental trece 'n spaimA pe al mArlior talaz,
CA 'n sufietu-i pAmentul se sbate cu necaz
CA ori ce viu in lume acum incremen9te
Se sgudue tot domul de pare-a fi de scAnduri,
$i stinci in temelie clAtindu-se vedem,
PlAnsori sfAsietoare
;
impinse de blAstem
Se urmArese prin bolte se chiamI, fulger', gem
$i eresc tumultuoase in valuri rAnduri, rAnduri...
Din inimft-i pAmëntul la moqi sa dee viaiii
77
In ochi-i sA se scurgA seAntei din steaoa linA,
A pArului lucire s'o dee luna plinA
Ear duh dA-i tu Zamolice, sëmAniA de luminA;
Din duhul gurei tale ce arde yi inghiatA.
Stiliii a lumei patru supuse lui Arald,
StrAbateci voi pAmAntal li a lui mAruntaie
Facqi din peatrA aur_5ii din inghet vapae,
Se 'nchege apa 'n sAnge, din petre foc sA saie.
77
Dar inima-i fecioarA hrAniii cu sAnge cald.
Atuncea dinaintes lui Arald zidul piere
El vede toati flrea amestecat' afarA
Iiinsoare, fulger, ghia01 vent arzetor de varA
Departe vede ormul pe sub un arc de parA
Si hunea nebunise geniend din resputere.
Biserica oreotinAl a ei catapeteasmA
De un fulger drept in doue e ruptA li tresare
Din tainill mormentul stance& ei apare
$i peatra de pe groapA crApand in doue Bare,
Ineet plutind se 'nayt mireasa-i o fantasmA...
0 dulce intrupare de-omAt. Pe peptu-i salbA
De petre ;mumps ... pArill iAjtuige le, eilloile
842
Ochii camp in capu-i i buze viorie
Cu mAnile-i de ceara ea tompla §i-o mAngAe
Dar faia ei frumoasä ca varul este alb&
Prin vent, prin neguri vine-0 nourii s'9tern
Fug fulgerele 'n lAturi lAsAnd-o ca sA treacA
Si luna inegr9te i ceriu 'ncet se pleacA
Si apele cu spaima tug in pament i seacA
PArea cit'n somn un anger ar trece prin infern.
Priveliftea se stinge. In negrul zid s'aratA
Venind ea, 'n somn lunatec in pasuri line ea,
Ara ld nebun se uitecu ochii o'ngh4ea,
Puternicele brt4e spre densa intindea
§i 'n nesimiire cade pe-a ji1ului sell spate.
Ii simte gatu-atuncea cuprins de briqe reci
Pe pieptul gol el simte un lung serut de ghiaSA
Parea unjunghiu ca-i curma suflare 0 vialA...
Din ce in ce mai vie o simte 'n a lui brale
Si 'tie el deacuma a lui remAne 'n veci.
Si sufletul ei dulce din ce in ce-i mai cald...
Pe ea o Sine-aeuma ce fu a moriii pradA?
Ea 'nlAntuelte gAtu-i cu brale de zapadA
Intindea ei gurA, deschisA pentru sfad.A:
7,Rege-a venit Maria 0-Si cere pe Ara ldl"
,,Arald, iiu vrei tu fruntea pe sinul meu s'o eulei
,Tu zeu eu ochii negri... o ee frumoili ()chi ail
,Las sail inleniui getul cu perul meu bAlaiu,
ViaSa, finer+ mi-ai prefacut-o 'n raiu,
Las se me uit in ochiiiucizetor de dulci."
Si blAnde triste glasuri din vuet se disfac,
Ae9a la ureche-i un cAntee vechiu strAbate
Ca murmur de isvoare prin frunzele uscate,
Acuff o armonie de-amor gi voluptate
Ca moleoma oadeactt a undelor pe leo.
www.dacoromanica.ro
STRIG011.
... cum de multo on child mor
oamenii, mulct &Antenna morli
zic se scoall, do so fao Strigoi..."
Inderoptarea legii 1652.
In salele pustie lumine r9i de torSii
RAnese intunecitnea ca pete de jeratic;
Arald se primbla singur rizend, vorbind selbatic
Arald tenerul rege, e-un rege singuratic
Palatu-i parc'9teaptA in veci sA-i vie morSii
Pe oglinzi de marmuri negre un negru nimitez,
A faclelor lucire resbind prin pAnza finA
ResfrAng o dureroasA luminr din luminA
Zidirea cea pustie de jale pare plinA
Si chipul moriii pare cA'n ori ce co1 ii vezi.
De cAnd cAztl un tritsnet in dom... de atunci in
somn
Ca plumbul surd i rece el doarme zioa toatA,
Pe inimA-i de-atuncea s'a pus o neagrA patA
Dar noaptea se trezeitte i Sine judecatA
Si 'n negru 'mbracA toate al noplii palid domn.
Un obrazar de cearA pArea cA poartA el
Atilt de albA &Sit-4 g'atAt de nemiratA,
Dar ochi-i ard in friguri 9i buza-i sangeratA
Pe inima sa poartA deatanci o neagrA patA
EarA pe frunte poartA coroanA de oSel.
De-atunci in haina molii el fi-a'mbritcat viaia
ni plao adance cAnturi, ea glasuri de furtunA.
Ades ealare pleacA in mandre nopli cu lung
Si cAnd se'ntoarce, ochil luceso de voie bunA,
PAn' ce-un fior de moarte il prinde dimineaSa.
Arald ce insemneazA pe tine negrul port
Si faia ta cea albA ea ceara, neschimbatA?
Ce ai, de cAnd pe sinuli tu porSi o neagrA patA
Deli plac fAclii de moarte, cAntare 'ntunecatA?
Araldl de nu md '941A privirea) tu eft' inert!
 STIUGOII.
§i azi. el se aventa pe calul seu arab,
§i drumul, ca sa'getii, ei di peste pustie,
Care sub luna plina, lucep argintie
El vede de departe pe mandra lui Marie
§i ventu 'n codri suna cu glas duios qi slab.
In perul ei de aur rubine 'nflacarate
§i 'n ochii ei s'aduna lumina sfintei marl
S'ajung curénd in cale, s'alatura calari
unul inspre altul se pleaca 'n desmerclari
Dar buzele ei roqii pareau ea-s scingerate.
Ei tree ea vijelia cu aripi fara numer
Caci caii lor alearga alaturea 'nspumati,
Vorbind de-a lor iubire, iubire farA sat
Ea se lasase duke i greu pe a lui brat
razimase capul balaiu de a lui umer.
Ara ld, nu vrei pe tu fruntea ta s'o culci?
Tu-zeu cu ochii negri. , a! ce frumoth ochi ai..
7) 7
Las sa4 inlantuiu gatul cu perul meu
Viata, tinereta mi-ai prefacut-o 'n raiu
Las sit me uit in ochi-tiucizetor de dulci!
Miroase-adormitoare vezduhul II ingrèun',
Caci ventul adunat-a de flori de teiu troiene
§i le 9terne 'n calea reginei dunarene.
Prin frunze aiureaza optirile-i a len()
Cand gurile 'nsetate in sarutari se 'mpreun'.
Cum oi mergend ea ventul se .cearta i se'ntreaba
Nu ved in fundul noppi o umbra de roleaVt
Dar simt ca'n a lor suflet treca fior de ghiata
De-a mortii galbeneala periti ei aunt la fata.
Ei simt c'a lor vorbire-i mai slaba tot mai slaba.
Arald! striga craiasalas' fata sa-mi ascund
N'auzi tu de departe cucosul raguyit?
7
nO zare de lumina s'arata 'n resarit
Viata trecetoare din peptu-mi a rang...
,,A zilei raze r9ii in inima-mi petrund.
www.dacoromanica.ro
843
Arald incremenise pe calu-iun stejar,
Painjenit e ochiu-i de-al mortei glas etern
Fug caii, d9i de spaima i ventului s'9tern
Ca umbre stravezie elite din infern
Ei sboara... Ventul geme prin codri cu amar.
Ei sboar' o vijelie, tree ape far de vad
Naintea lor se 'nalta puternic vechii munti
Ei tree in rapejune de riuri fara punti,
Coroanele in fuga le fulgera pe frunti
Naintea Ion se mila pAdurile de brad.
Din tronul lui de peatra betranul preot vede
§i 'n venturi el ridica adancul glas de-arama
Pe soare sA-1 opreasca el noaptea o rechiamal
Furtunelor da sborul, pamentul de-I distrama...
Tarziu! caci faptul zilei in slava se rapede!
Porneste vijelia adancu-i cant de pile
Cand ei soseau alaturi pe cai incremeniti
Cu genele lasate pe ochi painjiniti
Framoyi erau yi astfel de moarte logoditi;
§i 'n done laturi templul deschisea lui portale.
Calari ei intra 'nuntra i portile recad
Pe veci perire 'n noaptea maretului morment
In sunete din urmA petrunde 'n fire cant
Jelind-o pe craiasa cu chip frumos i dant
Pe-Aralci, copilul rege al codrilor de brad.
Betranu-li pleaca geana yi ear remane orb
Picioarele lui vechie cu peatra se 'mpreuna
El numera in gandu-i i anii ei aduna
Ca o poveste-uitata Arald in minte-i sunA
$i peste capu-i sboara un alb 9'un negru corb.
Pe jilu1 lui de peatra iniepen9te drept
Cu carja lui cea veche preotul cel pagan
$1 veacuri inainte el lede-uitat, betran
In plete-i crelte m9chiul i m9chiu pe a lui sin
Barba 'n piment i-ajunge i genele in pept.
111. Eminescu.
45
844 MOV1LA RABlEl.
MOVILA RABIEI.
In districtul Mein, la 12 kilom. spre
NNE. de la orasul Husi, in §esul Prutului,
pe mosia Risetii, proprietate a d-lui Teodor
Carchez, se aflA movila RAbiei, ridielturA de
de plant colosalA, a clrei forml §i positie
aratA ea nii natura, ci mänele oamenilor au
inaltat-o, pentru amintirea vre unui eveniment
de acele pe care vechiele popoare, in lipsA de
istorie, voeau in primënt sA le tipareascl spre
a le transmite veacnrilor urmAtoare.
Traditia Anc vie printre oamenii din sa-
. pi
tele invecinate, aminteste cA movila a fost ridi-
catl, in timpul poediei (migratia popoarelor)
deasupra morm6ntu1ui unei impërltese moarte
acolo §1 cA toatA horda pribeagg, a carat
cu traistele cailor pAnAntul din care ea este
formath ; ci numele acelei imphAtese ar fi
fost RAblea, de la care §i movila si-ar fi luat
numele s'du. BelrAnii spun in unire en Can-
temir (descrierea Moldovei pag. 64) c acea
movilA se numea mai inainte si Han- tipes,
ceea ce insemneazA movila Hanului.
RAblea este insl nnmele istoric ce se dit
de cronicari nu numai movilei, ci chiar lo-
curilor invecinate, ackor punct de orientare,
in lipsit de denumiri precise, era acea movill
ce se vede de mai multe po§te departe.
Acea generalizare a numelui de Rablea
a fcut poate pe d. Hasdëu sit vadA in el
o legAturl cn nnmirea de Basa-Rabia ce s'a
dat mai in urmA provinciei dintre Prut §1
Nistru, ear mai inainte intregii RomAnii.
Cei ce dupg vremi au trecut prin aceste
locuri i an vorbit despre movila Ribtei, au fost
www.dacoromanica.ro
surprin§i de mArimea ei, si au engetat asupra sco-
pului celor ce au flcut-o. Regele Sobieski in
campaniele sale asupra Moldovenilor §i asupra
Turcilor, credea eg, acel tumul acoperea mor-
mintele regilor Daci, este ins& de crezut ca
Sobieski nu avea nici o a1t1 probA spre a-§i
basa presupunerea sa, decat monumentalitatea
movilei §i el istoriografal ce urma armata
polonl §i care ne-au transmis acea regalA
reftexie, au avut in vedere mai mult au-
toritatea celui ce emisese acea opinie, cleat
probabilitatile istorice, care ne face a nu o
admite.
Campania dintre Ru§i sub Petru eel mare
dintre Turd, la incepntul veaculni al 18
dàdi movilei RAMei o nouti insemnAtate. Rusii
invin§i la StAnile§ti se retrag la acea movill,
dimpreunit cu oastea Moldovenilor, ce en
Domnul kr Cantemir se unise en imperatul
Petrn, care v6z6ndu-se trimtorat in acel loc
pe de o parte de Tnrcii ce-1 urmlrean de a-
proape, ear pe de alta de Tatarii, ce din Bugeag
inaintau pe malnl sting al Prutului §i ajunsese
la movilele gemene din dreptul RAbiei, fn
nevoit sA cumpere en bani o pace nmilitoare,
ca sA scape remit§itele armatei sale invinse.
Acea pace costa capul vizirulni ce o incheiese,
fArl §tirea Sultanulni §i incontra vointei re-
gelui Svedez ce de la Bender indemna pe trA-
dAtortil vizir la continnarea resboinlui.
Hatmanul Neculcea ce se afla atunci cu
oastea la acel resboiu, istorise§te in chronica
sa acea interesantA campanie.
Din acest resboiu san poate din altele ante-
rioare, movila RAviei i§i schimbA forma sa,
spre a II prefAcutA in o cetate, care nu
pare a fi fost int/0.a sa menire. Din corpul
movilei, ce la inceput avusese de sigur formA
 MOVILA RABIEI. 845

coated, s'a tras phmht, 9i facendu-se im- cute; en cat mai mare insemnatate are ea hash
prejur valari, s'au Dint intre aceste §i in- pentru veacurile remase nescrise 9i despre care
tre piscul central, ce are nunaele de imp& din temeliile ei am putè sa afiam poate ceva.
meta, un §ant, care dach nu se putea umplé Fost-a ea oare din fire astfel lasata, sau
cu aph, servea la acoperirea trupelor adhpos- vre-o ginta in pribegirea ei prin aceste locuri
tite in ele, incontra focurilor infanteriei 9i. ar ridicat-o spre amintire ?
chiar ale artileriei, care nu avea pe atunci o Care a fost acel neat') ? Este oare din a-
batae a§a de dephrtath, inat sa fi fostde temnt cele pe acaror num istoricii cei mai vechi
lovirile ei de pe inlçimi1e invecinate. Astfel ni le-a plistrat?
aceasta inthrire servea 9i de cap de pod peste Ce eveniment an vroit el a transmite ge-
Prut, care pe atunci trecea pe la poalele ei; ner4iilor urmatoare prin acest monument, ri-
ear fii4a podului in acel loc se dovede§te dicat de ni§te barbari 9i in modul cum numai
atat din drumurile ce amundoue malurile du- barbarii aveau obiceiul a ridica ?
ceau la treatoarea de acolo, at qi din intd- Este el un merm6nt al vre-unui din acei
riturile ridicate de amundoue phrtile movilei capi ai gintilor pribege, care nu lasau in
9i de undo aphratorii i9i incruci§au focurile trecerea lor cleat phmOntul 9i ate un nume
asupra vadului. pe care popoarele sdrobite sub picioarele lor
TradiOa zice ch vizirul ce au incheiet pacea invqau a4 b1ast6ma ? sau al vre-unei dom-
de la 1711 cu Petrn, ocupand_cetatea dupa nice care a 9tiut a itnblAnzl shngeroasele na-
retragerea Ru9ilor, a facut mai multe sapa- ravuri ale socului ei 9i prin o privire au
turi, dupa cum se presupunea de popor, pen- avut darul a opri desavir9ita stingere a uuui
tru aflare de comori, de care movila in tot neam invins ? Mari au trebuit sa fie crimele
timpul s'a crezut plink ear in realitate pen- sau virt%ile acoperite sub acest cumplit mor-
till a face acolo o fabrica de praf, dupa cum man de pament, pe care un popor l'a carat
se dovede9te din cuptoarele de carbuni, din cu traistele cailor lor, spre a nu se lhsa uithrii.
sgura ce se gase§te 9i din silistra ce se afla Sh nu fie oare una din acele ascunatori
in multe parçi pe malul garlei ce a remas subterane, in care se ascundeau vechii begini-
dupa e§irea Prutului din vechia lui match. tori, care spre a isbi itnaginatia naivelor po-
Daca aceste din urma fapte, cn care mo- poare, se puneau ca Zatnolxe in un mor-
vila Rablei are o legatura, fac din ea un mo- mènt dinainte preghtit, spre a face sh se
nument istoric, chci de la pacea incheiata a- creaza ca legile date de ei au fost inspirate
colo dateaza venirea Domnilor Fanarigi in mai presus de firea omeneasca ?
tara, §i decatierea totala a puterii militare Fie pentru istorie, fie pentru poesie, an
a Moldovei, a carei oaste fusese infranta la popor ce tinde sh se cultive §i s cunoasch
casele Banului 9i la StAnile§ti ; daca acel invechitele sale urziri este dator sa caute phnh
monument nu ne poate spune nimic mai mult, in fundul phmentului aceste file ne§tinte a
decat ceea ce din istorie putem inveta 9i istoriei sale a chrei inceputuri zac ill intu-
nu este cleat o amintire a unei fapte cunos- nericul veacurilor.
www.dacoromanica.ro
846 MOVILA
Dorinta de a se putb respunde la toate
aceste intrebtri au indemnat pe guvern de a
aproba cererea ce i se aclresase de a se in-
treprinde oare care cercetAri asupra acestei
movili ; d. Ministru de resboiu puind 16 oa-
meni din Regimental al 54e, sA. conlucreze
la acest scop a inlesnit acea intreprindere,
care dad n'ar aye de resultat descoperiri in-
semnate, And, ar fi o dovadt de dorinta ce au
RomAnii de a face in jurul lor lumina, de care
istoria erei are atAta nevoe.
Inainte de-a incepe lucrarea un stadia pre-
gatitor al terenulni era de trebuintt, spre a
se stl care din cloud ipoteze ce se presintA, este
de admis San ca movila este naturala, sau
lucru mai mult cleat, probabilcl este artificiall.
Ca st fie naturalt ea ar fi trebuit st fle
sapatt de cursul apei Pratului, care in
timpuri malt indepArtate isi avea de sigar
matca pe acel tapsan pe care astAzi se afla
movila, si care de la satul DrAncenii se in-
tinde pInt, la Rilesti in o lungime de trei
kilom. ; dar pentruca Prutul sa lase in mij-
locul sAu o astfel de insult, ar fi trebuit
st intAlneasca in cursu-i, o piedect, fie o
stincA, fie o rAdAcint in jurul ctreia st adune
nisip, prund, petris de care apele sale aduc
in mersul lor ; inst asemene depozite nu se
aft in susul movilei.
Dact movila ar fi o veche insula, remast
pe uscat, plmAntul sAu ar forma straturi deo-
sebite pe care apa in cursul ei, le-ar fi de -
MIS pe coastele sale ; insfirsit magura ar aye
forma lungtreata, ear nu exact rotunda, forma
care din netezirea fireasca a §esului in jurul
movilei, este de crezut cA au avat-o de la
inceput.
0 nedumerire remAne de lAmurit : de uncle
www.dacoromanica.ro
RAMI.
ar venl stratul de 1m50. de plmAnt vegetal
ce se aila pe valul exterior din partea NE.
CAnd din movilA s'a facut o cetate, se vede
a s'a lAsat deasupra santului, pentru inles-
nirea transporturilor de tunuri sau masini cu
care se arma piscul central, un pod natural
care unea, ca s. zicem asa, glacial cu piscul;
acest pod s'a dArimat lasand in culmea va-
WWI o taietara verticala, actrei strat supe-
rior este de plmAnt negro, ear in jos galbAn
ntsipos ca restul movilei Aceasta se explicA
Eau prin aducerea nnui pAm6nt sapat in urnit
din strata vegetal de prinprejur, sau prin
aceea CA creasta valului in acea parte fiind
mai latA, ploaca si zapada, ptstrAndu-se mai
mult, a fAcut acel strat de humus.
Acei care Bustin ca movila este naturalA,
se intreaba unde s'ar fi luat atat plmAnt, and
la cea mai mare depArtare nu se glise§te nici o
escavatie care st fie in raport cu masa estrasa
pentru formarea movilei ; aceasta obiectie inst,
in urma color zise, nu pare a fi temeinict
cAci plm6ntu1 s'a estras de sigur de pe
malurile de atunci ale Prutului, dap& cum
se dovedeste din petricelele de apit ce se
gAsese amestecate in mic num& pintre pa-
mAntul nAsipos din care movila este formata
si apoi riul prin schimbArile matcei sale au a-
coperit acea escavatie, asa bleat acum nici
urmA nu se mai cunoaste.
Asa dar movila este artificiall si in Aceasta
crediz4A ne intarWe §i probele ce ne le-au
dat sApitura din acest an.
A doua chestie este : dacA se poate pre-
supuue cA movila a fost ridicat t ca lucrare
mihtar 1, spre a include trecerea din valea
Prutului, care pe acele timpuri se putea privi
ca 0 strimtoare, prin care era nevoita a trece
 &MITA RABIEL
o armata ce din stepele Rusiei meridionale
si din Bugeag ar fi volt sa strAbata in Mol-
dova de sus, caci amundoue coastele ce mar-
ginesc acea vale erau acoperite cu codri ne
stab/WV, prin care, in timpuri relativ apro-
piate treceau cAi transversale de comunicatie.
Dar asemene consideratii strategice nu ar
fl putut BA se nascA in capetele poporului
barbar, de care, dupg modul primitiv al ri-
die/U.11 movilei, nude nici fer, nici lemn, nici
peatra nu se v6d intrebuintate, au fost fa,-
cuta aceasta lucrare. RomAnii, spre a1i apara
drumul militar ce dinspre Bolgrad se indreapta
pe la sudul Mingirului, dar a carui urma nu
se mai gaseste pe malul drept al Prutului,
an ridicat cetatui la Hu§i, unde movilele a-
fiatoare pe clealul Lohanului in care s'au gasit
urme invederate de zidiri romane ; precum §1
mai sus la satul Mosna, la local numit Ce-
tatea nude temeliele de peatrA, Anca neesplo-
rate, atesta, ca, aceste formau a doua linie
de intariri, ce aparau Dacia despre rAsarit
in contra nävalirii barbarilor.
Movila Rablei insa, desi asezata pe un tap-
san ce domina valea 'Prutului, dar prin for-
ma ei rotunda, cea mai putin proprie pen-
tru o intArire militark prin nomolul pa-
mëntului fara folos carat, nemarind intru ni-
mic valoarea ei militara ; fara apA, clef intl.-
untrul ei nici o Natalia nu se afia, departe
de Prut, caci dupa cum am zia vorbind de
formarea ei, pAnAntul a trebuit sa fie luat
de pe cAmpia ce se aflA intro ea §i Prut,
movila Rabid zic nu au putut fi menita a
servi de cetate ; §i numai in urma, and Prutul
s'au apropiat sapandu-si patul in escavatiile
acute pe malul sOu drept, a fest transfer-
www.dacoromanica.ro
847
mata in intArire ce servea de cap de pod pen-
tru trecötoarea acestui riu.
Forma, ce a trebuit sA aibl la inceput
acest tumul, a fost conicl ; forma insA ce o
are acum este a unei tave rotunda cu margi-
nile ridicate, in mijlocul cAreia s'ar afla an
con trunchiat. Marginile sau valul exterior,
nu sunt deopotrivA de nalte ; in partea r6-
saritului despre Prut acel val este mai mic
si are o deschiz6turA, ce a trebuit sl fie
poarta principalA, pe care se intindea drumul
ce vine de la pod. Urmele unei alte porti
mai mici se v6d la sud.
Circonferenta valului este de 520 metri,
m6suratA la poalele lui. Circonferenta pis-
cului central la basa sa de acum este de 200
metri ; inAltimea lui de-a lungul pAretilor va-
riaza intro 30 si 40 metri ; inaltimea valului
este de 25 metri in partea apuseang si de
20 in cea r6sAriteana. Toate aceste dimensii
s'au schimbat de cum erau la inceput, din
causa nArniturilor produse de ploi.
Bdtranii spun CI cu 40 ani inainte era §i
copiilor foarte anevoeos a se sal in v6rfu1
piscului central sau a intra inAuntru decAt
prin deschiaturele portdor.
Atat valurile cat si santurile si piscul sant
acoperite cu o earbA rara ; multele petre ce
se v6d arata sapaturele ce in toate timpurile
§i in foarte multe locuri s'au facut de can-
tatorii de comori.
Un drum lat de trei metri ducea odinioara,
de la poarta resAriteanA, suindu-se in jurul
piscului, pAnA aproape de v6rful lui ; acest
drum a disparut insa in pArtile de la sud
si de la apus din causa naruirii pAretilo.r pis-
cului.
Pentru a ajunge la centrul movilei in ni-
848 MOVIL it RABIEIIMMENSEE.
velnl plim6ntu1ui natural, dou6 mijloace sa
presintau : 1) de a sapa un tnnel la basa pis-
eului eentral.Aceasta luerare hug era foarte
anevoioasa din causa tariei pamëntului nasi-
pos, care la sapat este mai tot asa de resis-
tenta ca §i peatra, §i numai cu easmale se
poate sfarima ; totodata acest mod presinta in-
convenientul de a lam partea de sus en total
neesploratit, si dupg, cum se stie din deschi-
derea multor alte tunele, mormintele din ase-
mene movili se aill sau la basa lor sau la
mijloc.
Al 2-le mod era de a tle din ea o felie
care de la vgrf sa mearga la bask ; acest mod
are insa §i el inconvenientul de a face a se
pearda en vremea forma monumentului.
Totu§ modal acesta, ca mai practic, fu adop-
tat pentrn saparea movilei Rablea si la 1 Sept.
1876 ineelA luerarea: din intaiele zile chiar, lu-
crab era foarte anevoios, atat din causa täriei
pAm6ntului at si a largimii ce trebuea data tae-
turei, pentru ea a nu se narueasca, and lu-
cratorii ar ajunge la o mai mare adaneime.
In 9 zile se sapa o taetura de 8°50. a-
d6nea, lea sus de 3m 50 §1 en inelinqie de
1 pe 20, taria plimèntnlui nefadnd penal-
load lncrarea sub niste pareti astfel aproape
verticale.
Pamëntul estras din acea sapatura, este tot
de acela§ fel, nasip impetrit, avgnd la inter-
vale mai mari sau mai mici, snbtiri paturi de
vegetatie putrezita, care se vM a fi brazdele
hate de pe eampul sapat, de ate oH luera-
torii incepeau a tai6 o noug portie din cam*,
spre a nu adlinel malt eseavatia de unde se
estragea panAntul eu care se inal0 tumulul.
La central movilei se afla o gaura verti-
call de un diametra de 0,05, a earei part*
www.dacoromanica.ro
rugin4i arata san ea un lemn an fost pus
acolo, spre a insemna directia ce trebuea data
vërfului magarei, sau ea este vre-o sfredeli-
tura. Medi cle demult, ceea ce pare insti pa-
lin probabil din cansa largimii gaurei, care
ar fi trebuit sa fie facuta eu un sfredel mare,
ce nu s'ar fi putut purta cleat en o masina.
In tot eursul lncrarii nu s'au &it decht
harburile uuei oale, cate-va oase desparechete
de animal, fart ca A fie vre-un sehelet, si
bucatele de silitra, care toate dovedesc a a-
eeste an fost hate odatit ea panAntul din
care s'au ridicat tumulul.
La 11 Septemvrie luerarea inceta, remilind
ea ea sa se termino in anul viitor.
M. C. C.
IMMENSEE
de Theodor Storm.
(sfirilit.)
MAICAMEA M'A HOTARIT.
Cate-va zile mai tarziu, inspre sara, fa-
milia 9edea impreunä in sala de gradin g. ea
indeobste pe aceasta vreme. Usile erau des-
chise; soarele se coborise pana in dosul pa-
durilor de peste lac.
Familia rugase pe Reinhardt O. eeteasca
eate-va eanteee populare, ce primise dupa a-
miaza-zi de la un amic al seu, care locuea
la Ora. El merse in odaea sa si se intoarso
eu un pachet de hartii, care pares, a cu-
 IMMENBEE.
prinde mai multe foi deosebite, scrise cu in-
grijire.
Se a§ezar6 la masa. Elisabeta se puse läng
Reinhardt. SA cetim de la intimplare, zise
el, nici eu insumi And. nu le cunosc.
Elisabeta desfich. manuscriptul. Aici sunt
§i note; pe aceasta trebue si o cinp, Rein-
hardt.
Si Reinhardt cetl inainte de toate citte-va
cAntece tiroleze, ear cite odati in cursul cetirii
data cu jumnate de voace melodiile cele ve-
sele. Mica societate se inveselise.A.r fi curios
si se stie cine a &cut aceste cintece frumoase,
zise Elisabeta.
Aceasta se vede at de colo, gal Erich,
croitora§i, barbieri §i alte soinri de oameni
veseli.
Reinhardt zise : Poesiile aceste nu se fac
de fel ; ele resar, ca din senin, ele sboari
peste ar ca painjenii tomnatici, aici §i colo,
cAntate deodati in o mie de locuri. Cele mai
ascunse fapte §i suferige ale noastre le ga-
sim in aceste cinteee ; e ca §i cAnd en topi
am fi hat parte la intocmirea lor.
El lu 6 anti foaie: En stam pe naltnl
munte
Aceasta o §tiu I strigi Elisabeta. Incepe
numai, Reinhardt ; en am sl-p ajut. Apoi
cintard acea melodie, care e att de tainici,
hien iP vine sit crezi, el ea nu a fost gttn-
ditft de om.
In vremea aceasta muma lucra cu hArnicie,
ear Erich impreunase minele §i asculta. CAnd
cAntecul se sfir§I, Reinhardt puse foaea la o
parte in Were. De pe malnl lacului se auzea
in lini§tea serei sunetele talangelor unei tur-
me. El ascultar fArA voie i indati auzir6 o
voace sonora de copill cAntAnd:
www.dacoromanica.ro
849
Eu stam pe naltul munte
Privind in valea-adencA...
Reinhardt zimbl : Ei, auzip ? Astfel trece
poesia de la unul la altul.
Cintecul acesta se aude adeseori in pAr-
tile noastre, zise Elisabeta.
Da, respunse Erich, e Cispirel pistorul;
el mini juncanii a mi.
Ei ascultar6 Inca putini vreme, pini ce
sunetul talangelor se perda in dosnl arborilor.
Reinhardt scoase o noni foaie.
Se intunecase; insfir§it razele soarelui
se fringean, aruncAnd asupra pidurilor de
peste lac o lumina, ce din depArtare pArea
o spumi ro§ietici. Reinhardt deschise foaea ;
§1 in vreme ce Elisabeta privea peste §ire,
el cetl :
Maicl-mea m'a hotarit,
SA-mi aleg un alt iubit;
Si pe cel de mai nainte,
SA mi-1 sterg pe veci din minte
7
Dar inima n'a voit.
Eu m plang de maicl-mea,
Ea m'a dus la fapta rea.
CAci iubirea nepatati
Azi e faptA neiertatA
$i vi+-mi este grea.
Din trecute bucurii
Cu amarul in trezii,
Ah 1 De n'ar fi fost sA fie!
Mai bine-9 cer911 vai male!
Pe intinsele cAmpii 1
In vremea aceasta Reinhardt simp, cA hirtia
tremurft in mina Jui, Clad sflrI cetirea, Eli-
850 IMMENSEE.
sabeta se ridica incet, ii dete scaunul inapoi
si se coborl 'n grading in Were. Muma o
urraa cu privirea. Erich vol sa mearga, dupa
ea; dar muma ii opri ziandu-i : Elisabeta, are
afara de lucru. El remase.
Sara se coborea tot mai mult peste gra-
ding si lac. Fluturii de noapte se rapezeau
pe dinaintea usilor deschise, prin care mirosul
florilor si al erbei strabittea tot mai tare
in salt ; de pe apa se auzea cantecul broas-
telor, sub fereastrg canta o privighitoare, mai
incolo in gradina o alta ; luna stralucea peste
copaci. Reinhardt mai privl catri-va vreme
inspre locul, pe uncle esise chipul ginga§ al
Elisabetei ; apoi i§i strinse manuseriptul, sa-
luta pe Erich §1 pe soacra sa §i. merse in-
spre lac.
Muffle aruncau umbrele lor pe partile
apropiate ale lacului, in vreme ce mijlocul
stralucea de lumina lunei. Din and in cand
lenesa aburire a v6ntului trecea ca un fior
pintre arbori; nu era ling v6nt, ci numai
resuflarea noptii de vara. Reinhardt mergea
mereu de-a lungul malului. h&c, mica de-
partare de la term deosebi o alba lilie de
apa. Indat ii apnea dorinta de a o vedea
mai de aproape ; el se desbraca si intra in
apa. Apa nu era addra, ; plante ascutite
si petre i tgeau picioarele si tot nu mai da
de ad6ncimea trebuincioas1 pentru a inota.
Apoi deodata i se perdA parOntul de sub
picioare, apa se fact volvura deasupra lui §i
trect cita-va vreme pana ce el se ridica ea-
ras la fata apei. Acum didli din mani si
picioare §i inota imprejur, pang ce nu-si dete
sama de locul unde se disbracase. Peste pu-
tina, vreme earls vat lilia ; ea sta singura,
intre frtuizele netede. El inota incet ina-
www.dacoromanica.ro
iute. Cate odata ii ridica mitnele din apa,
incat picaturile strecurate de pe ele strain-
ceau in lumina lunei ; dar era ca si dud de-
partarea intro el si floare ar remanè tot aceea ;
privind hid in darat, vedea, c maltil se
perdea in tras6turi tot mai nehotgrite dina-
intea lui. El bad nu se abatit de la hotgri-
rea, ce luase, ci inota mereu cu brat puter-
nic in directia, apucata. Insfirsit se apropie
de floare, incat, in lumina luuei, putea deo-
sebl frunzele ei argintii; in aceeasi vreme
insa se simtl prins intr'un fel de mreja, ra-
clacinile ce se ridicau din fund se impletean
in jurul trupului sou. Din daratul seu auzl
un peste Wind peste fata apei; deodata ii
cuprinse un flor:in mijlocul aeestui element
strain, incat rupse cu puterea erburile imple-
tite i inota intr'o resutlare pan la mal. Cand
privl earas spre lac, lilia zacea ca mai nainte,
departata si singuratica deasupra intunLcatei
adancimi. El se imbratt si apnea, incet calea
spre casa. Cand din gradina intra in sea,
gasi pe Erich intelegöndu-se cu soacra-sa a-
supra unei cal6torii, ce aveau s facg in o
alta zi pentru trebi casnice.
Dar d-ta uncle ai fost atat de tarziu il in-
tirnpina muma.
Ea ? zise el, vroeam sa vèd lilia de pe lac ;
dar a trebuit s renunt.
And o vorba, pe care suflet de om nu
o pricepe ! zise Erich. Ce treabg ai avut
cu lilia de pe lac ?
Am fost odata un cunoscut al ei, zise
Reinhardt ; e insa de mult de atunci.
ELISASETA.
In o alta zi, clupa pranz, Reinhardt si Elisa-
beta se primblau impreuna pe cealalta, parte a
 IMMENSEE.
lacului, cAnd prin pIdure dad pe malul ridicat.
Erich se intelesese cn Elisabeta, ca in vreme
ce el §i mama vor lipsi, ea BA arate lui
Reinhardt cele mai frumoase locuri din im-
prejmuiri si mai ales priveli§tile de pe cela-
lalt mal al lacului privind spre curte. Deci
ei treceau de la un punct la altul. Insfirsit
Elisabeta se obosi si se asezi in umbra pl-
durii. Reinhardt stAtt in fata ei, rAzIm6n-
du- se de copae.Mai &thine in Ware auzea
antecul cucului, §i deodata i se part ca si
cAnd toate aceste ar fi mai fost odatl intoc-
mai aga. El o privl cu un zimbet deosebit.
Nu cAntArn fragi ? intrebA, el.
Nu e vremea fragilor, respunse ea.
Dar in cur6nd are sa vie.
Elisabeta dAdt din cap in tAcere ; apoi se
ridicA si amundoi isi urmarë calea. In vreme
ce mergean astfel impreunl, privirea lui se
intorcea mereu spre ea, cad ea plsea frumos,
ca si cAnd ar fi purtatA, de imbrAdmintea ei.
El adese ori se oprea fárA, voie, pentru a
cuprinde en privirea intregal ei chip. Astfel
ajunser6 la un loc deschis, sadit cu deosebite
erburi. Ochii lor strAbAteau in departe im-
prejur. Reinhardt se aplecA si rupse un fir
din erburile, ce cre§teau pe jos. Mid earl§
Had ochii, in fata lui se oglindea o durere
adind. Cunogti aceasttt floare ? o intrebit el.
Ea il privl cu indoeaRLE o crid. Adese-
ori am mai cules flori de aceste prin pltdure.
Am a casti, o carte vechie ; in ea aveam obi-
ceinl s scriu tot felul de versuri i dntece,
dar de mult nu am mai scris intetInsa. Intre
foile acestei Wild de asemene este o cried,
dar numai ma, vestezitl. t1i tu cine m-ia
dat-o ?
Elisabeta pled capul in tkere; dar a-
www.dacoromanica.ro
851
rune& privirea pe earba din mAna lui. Astfel
steter6 elta-va vreme. Cand apoi Elisabeta
ii ridicA privirea el vezt ochii ei plini de
lacrimi.
Elisabetl, zise el, dincolo de acei munti
albastri sunt tineretele noastre. Uncle au re-
mas ele ?
Nu mai vorbirë nimic, ci isi urmar6 calea
in Were pAnA jos pe malul lacului. Aerul
era ingreueat ; inspre apus se ridicau nouri
negri. Se apropie o furtunA, grAl. Elisabeta.
grAbindu-si pasul. Reinhardt dete din cap si,
teuti ca mai nainte, trecur6 de-a lungul ma-
lului, pitna -ce ajunser6 la luntrigoarl.
In vreme ce treceau lacul, Elisabeta isi
läsà mAna pe dunga luntrei. Vislind, el pri-
vea la ea ; ea insA arunca privirea in depar-
tare. El i§i opri ochii pe mama ei ; §i. aceasta
mlna palidA a distAinui, aceea ce fata i as-
cunsese. El vaii pe ea acea trligturg, gin-
gasI de durere tannitA, care atAt de adeseori
se ive§te pe frumoasele mäni ferneesti, care
noaptea zac pe inima bolnava.Cand Elisa-
beta simp privirea lui atintita pe mAna ei,
ea o lAsA inset de pe dunga luntriparei in apI.
Sositi la carte, ei gAsir6 rotilele unui as-
eutitor de foarfeci naintea casei ; un 'Mat
cu p6r negru lung calca pe roata cu httrnicie
§i dondtinea pintre dinti o melodie tigAneascl,
in vreme ce, culcat in apropiere, glfala un
cane inhtimat. In foigor sta inv6litl in drente
o fatl cu trls6turi1e unei frumuseti vegtezite
in fatl. Ea intinse mlna spre Elisabeta.
Reinhardt btiga mtina in bnsunar ; dar Elisa-
beta se grAbl gi igi vörsa intreaga pungti in
mluele cercitoarei. Apoi se intoarse grabnic,
gi Reinhardt auzl, cum ea plangea urdnd
setae,
40
852 IMMENSEE.
El vol s'o opreasca ; dar se resgAndi si re-
maze la capëtul scrii. Fata sta nc in foisor,
nerniscatA, tiind in mAn1 pomana ce se priml.
Ce mai voesti? intrebâ Reinhardt.
Ea tregrl. Nu mai voese nimic, grM ea ;
apoi intorc6ndu-si capul spre el, merse incet
spre esire, privindu-1 atintit cu ochii ei tur-
burati. Un nume trecii peste buzele lui, dar
ea nu-1 mai auzl ; cu capul plecat, cu bratele
incracisate pe pept el incet din curte.
Moarte, o moarte
Vin de ma ia!
Un vechiu cantec i resunit in urechi, re-
suflarea i se opri : putink vreme mai stete,
apoi se intoarse indrepth pasii spre o-
daea sa. El se puse la ken, dar 6i lipseau
cugettirile. Dupg ce un cias se incercase in
zadar, el se duse jos in odaea familiei. Nu
era nimeni intr'ënsa; pe masa de cusut a Eli-
sabetei era asverlita o cordea rosie pe care
dupg amiag-zi o purtase la gat. El o luA in
mAnA, dar p6truns de induio§are, o a§ezA
earl§ la loc. Nelini§tit, precum era, se co-
borl jos la lac, deslegA luntrea §i vèsli in
cealaltI parte, trech. apoi Ancl odatl toate
chile, pe care umblase mai nainte cu Elisa-
beta. ClAnd se intoarse -era intuneric ; in
eurte intAlnl pe viziteu, care voea sA duel
caii deshAmati la pA§une. Erich §i soacra-sa
sosiser6 abie acum. IntrAnd in foi§orul easel
in sala de grldink auzl pe Erich umbllnd
in dreapta §i in stinga. Nu intra la el ; stete
o eliptt linictit, apoi urcA incet scarile la o-
daea sa. Aid se asezi in jiltul, ce sta la
fereastrl; ar fi volt stt asculte privighitoarea
www.dacoromanica.ro
ce anta in pAretii do taxns ; n'anzea insa
decAt bataea inimei sale.
Sub el, in casA, totul se linisti, noaptea
trecea, dar el nici simtea aceasta. Astfel
petrech ateva ciasuri. Insfirsit se ridica si
se puse la fereastra deschisA. Roua noptii,
sir6ia pintre frunze, privighetoarea incetase sg,
cante. Din ce in ce albastrul adInc al cern-
lui de noapte se perda in fatl cu o palida
razg galbena, ce se ivea la resarit ; un v6nt
recoros se ridich i atinse in treacKt fruntea
aprinsit a lui Reinhardt ; cea d'intli eiocArlie
se inAltA in aer cu veselie; Reinhardt se
intoarse in pripI §i se pnse la mask ettutA
un plumb §i gIsindu-1 scrise en el chteva §ire
pe o coal& albl de hArtie. Dui)/ ce sfir§),
ii luA pitlAria i bltul, RCA hArtia pe masA,
deschise up, ci se coborl in foicor. In toate
unghiurile era AncA lumina indoelniel a cre-
petului de zori ; o pisicA se intindea pe sacul
de paie ci i§i freca spatele en dosnl ml-
nei. In grlidina insit ciripeau vrabille, child
tuturora de stire, el a trecut noaptea. Acum,
de sus, auzl deschiandu-se o n§A ; cineva
coborl sclrile, ci cAnd privl intr' acolo,
Elisabeta, sta inaintea lui. Ea i puse
Diana pe brat, mica, din buze, dar nu Nita
zice nimic. Tn nu te mai intorei, zise ea
insfircit. 0 ctiu, nu tAgadul ; tu nu te mai
intorci niciodati
Nfeiodatl I zise el.Ea i§i llsa mlna BA
cad §i nu mai gill nimic. Reinhardt trech
din foicor spre u§1; apoi se intoarse AncA
odatl. Ea sta neelintith la acela§ loc §1-1
privea inmarmuria. El pl§l un pas inainte
ci intinse bratele spre ea. Apoi se intoarse
in luptA en sine ci ecl pe u§1.
Afarl lumea se intindea in Untira luminil
 IMMENSEE-FOI CAZIITE.
a diminetii ; margaritarele de roil, presarate
pe tesëturele de painjen, straluceau in cele
d'intiti raze ale soarelui. El nu privi indarät,
ci igi urmil calea cu pas grabit. Si curtea li-
nigtitä din ce in ce se perdea din ochii lui,
ear inainte i se ivea lume mare gi intinsa.
BETRANUL.
Luna nu-gi mai arunca razele in giamuri ;
acum era intuneric. B6tranul instt tot mai
gedea in ji1ul s6u cu manele impreunate gi
privea dus in lume. Din ce in ce intunerecul
ce-1 incunjura, se disfacea, infatogandu-i dine-
intea ochilor un lac intins ; un val negru se
ageza Mug celalalt i apoi in adttncul de-
partat gi tot mai departat, insfirgit atat de de-
partat, incat ochii baranului abia puteau stra-
bate departarea, se desemna pe fata apei o
lilie alba ascunsa intro latele ei frunze.
Ua camerei de alaturi se deschise i se
se v6rsa o lumina pling in casa.Bine, ct vii
d-ta, Brigita, zise b6tranu1. Pune lumi-
narea pe masa.
Dap& aceea ii apropie jiltul de masa, a-
pnea una dintre cartile deschise, gi se adancl
in studiul, la care odinioar ii deprinsese
puterea tineretelor.
1. Slavici.
FOIE CAZITTE.
In tot anul cand natura se dispoaie de po-
doabele sale gi piciorul nostru cold pa mo-
vile de foi uscate i cazute, o simtire de tris-
ti ti ne cuprinde i ne gandim cu parere de
www.dacoromanica.ro
858
r6u la anotimpurile frumoase prin care am
trecut. Insa de asta data m'am gitndit fara voie
gi la un alt fel de foi, la cele literare i gtiin-
tifice ce intr'o zi aparuse pe neagteptate in
Romania, inverzise catva timp i apoi s'au
pierdut pentru totdeauna, fara a mai inviè
in primavara urmatoare.
Ne mai vorbind de cele anterioare Con-
vorbirilor Literare, din -care multe s'au bu-
curat de un succes bine meritat, cute mai
none nu am salutat la aparitiunea gi am plans
la stingerea lor ! In Ianuarie 1868 am vestit
cetitorilor nogtri a au aparut in Iagi Jur-
nalul pentru tole , nfl jurnal in format mare,
ilustrat (cuprinzënd in frunte chiar portretul
redactorului) care zicea di are de scop 84
disvolteze literatura nationala. Inceputul pa-
r6ndu-ne cam slabut pentru un scop aga de
maret, nu ne-am sfiit a araa parerea noastra
foarte lamnrit. Redactorul Jurnalului pentru
tori se cam supëra pe noi, ne respunse cu
indestula animositate, ear dupa doue san trei
luniinchisejurnalul.Cate-va sgptamani mai
tarziu ne-a venit cu pogta o foaie literara
hebdomadara din Botogani Steluta" sub re-
daqiunea d-lui I. V. Adrian. Aceasta foaie
ne pri1 ceva mai binigor redactata i urar6m
succes confratelui nostru ; dar ce folos I Steaoa
cad' indat i Botoganii remaser6 wag in in-
tuneric.Pe la sflrgitul anului trecut am aflat
moartea subita a insug redactorulni Stelutei,
degi se afla in toata puterea vërstei, I. V.
Adrian au avut o viata destul de ciudata, cad
a cercat i gustat din toate. Luarea a minte
a publicului a fost atrasa asupra lui prin
Bonclarul, inthiul jurnal umoristic din Mol-
dova, ale carui glume destul de ghimpoase
6i &ea oare care nume Dupl, aceea a fost
854 FOI OA Z UTE.
succesiv tipograf, primar, subprefect, librar,
politain, poet, deputat, redactor, profesor de
filosofie, inspector al regiei monopolului tu-
tunurilor 0 ate altele ce nu mai §tim. De
bine, de an el o scotea la capAt in toate
aceste trebi, caci en inteligenta il inzestrase
natura in deajuns ; 6i lipsea insa o invql-
tura Belida 0 mai cu sama. . . dar: de mortuis
nil nisi bone, s1 ne aclucem a minth numai
de figura sa placuta 0 simpatica §i A uitarn
celelalte. Dna literatura nu-1 va cunoa§te,
eel putin lautaril il vor pomenl, caci multi
din ei vor fi cA§tigat laude §i bani de la ina-
moract nefericiti, carora le clan refrenul cu-
noscutei poesii ce Adrian a tradus din ita-
liene§te:
-
0 tu crudelo! InixnA n'ail
InimA n'ai!
Un an mai tarzin, in Fevruarie 1868, ne
trezirAm eu un jurnal literar in Roman, jur-
nal ce-0 zicea nepolitic 0 se intitula Femeea.
Aceasta foae cuprindea de§antate lucruri. In
darea noastra de snag, citar6m cateva pasa-
juri din diferitele articule ale Femeei §i in-
demnarAm pe D. Gheorghiu (Budu) al anti
nume figura ca redactor, care era unicul co-
laborator §i poate, afara de noi, unicul ce-
titor, sa inceteze cu aceasta publicare, cu atat
mai mult ca pe atnnci in Roman nici nu
exist& o tipograffe §i redactorul era silit A
tipareasca in Iasi jurnalul ce apArea in Ro-
man. Intai d. Gheorghin (Budu) se manie
0 ne fact lungi respunsuri in prosa §i in
versuri ; mai pe urma insa, dupa cateva luni,
v6zAnd ca nu mai merge, el asculta sfaturile
noastre 0 chiar ne scrise o scrisoare foarte
www.dacoromanica.ro
amabill.Nu ne putur6m oprl de a-i trimite
felicitarile noastre pentru moartea Femeei
sale.
Trecurö Inca doi ani §i se de§tepta insfir§it
0 capitala Romaniei din letargia intelectuala in
care zacea de timp indelungat. "Wand ca ina-
intea ei Boto§anii 0 Romanulne mai vorbind
de Ia§iincercaser6 A publiee foi literare, ea
i§i zise a i-a venit 0 ei momentul §i deodata
incept a ne trimite bropre peste bropre cu
tot soiul de nume. Intro aceste insemnam
tint& Ateneul", apoi jurnalul numit: Socie-
tatea pentru Invegtura Poporului Boman.
Ar6tand cnprinsul antAiului lor num& in Con-
vorbiri; nu voirft a ne pronmga asupra me-
ritul jurnalelor, cleat mai pe ulna and vom
aye mai multe bropri inaintea ochilor.
Intenn tarziu ne veni in adev& and un
al doile num& ; §i cand eram sa incepem
tocmai a ne lamur1 despre meritul foilor, ele
reposarA de moarte subita. De ce au aparut,
de ce au dispitrutnimeni nu §tie ! Odata
cu dAnsele se ivise §i .Foaea Sodetalii Bo-
manismul" ar6tand in frunte numele a o mul-
time de colaboratori, pintre care §i d. B. P.
Ha§d6ucaci pe atunci Columna lui Traian
nu se transformase Inca din jurnal politic in
jurnal literar §i §tiintific. Foaea SocietA0i
Romanismul era foarte curioasa : ea avea sco-
pul de a lauda tot ce este romanesc, consti-
tuind pentru aceasta a societate anume, cu
o multime de presidenti, vice-presidenti, ca-
sieri, secretari etc, §i av6nd lungi statute a
caror publicare ocupa cea mai mare parte a
broprei Nr. I. Pretul abonamentului era
20 fr. pe an ; ear cancelaria comisiunii de
redactiune (cum se numea) se gAsea pa podul
Mogo§oaei Nr. 81in fund. Nu mai §tira
 FOI CAMS.
in care fund, caci dupg, done, trei numere se
infundar6 aqa de bine statutele, presidentii,
cancelaria qi comisiunea de redactiune, bleat
nimeni n'a mai fost in stare sit-i disfunde.
Daca eel putin abonatii, amagiti in a§tepta,-
rile lor, an putut sit discopere in ce fund din
podul Mogo§oaei se dm casierii, sau de nu,
ne este peste putintX a cunoa§te.
Cgte-va luni inaintea acestor din urmit dou6
foi literare, apgruse in Bucure§ti §i Revista
tiintificei a d-lui P. S. Aurelian. Aceasta, dei
aproape §epte ani au trecut deatunci, trge§te
Ana §1 claa o mentiontim aici, undo vorbim
numai de fol chute, facem aceasta, numai
pentru a ne indeplinl o datorie de con§tlintl.
Judeand-o atunci en asprime dupii, intgiul ei
num6r, nu ne sfiim a declara acum cg urma
ne-au infltolat- o in parte sub o alta In-
ming. Studiele d-lui Aurelian despre eco-
nomic nationalg, agriculturit §1 altele, bine
scrise §i indreptate in mod practic spre im-
bungtatirea materiall a terei au inceput a
produce intru cgt-va fructele lor. Cuno§tin-
tele redactorului, energia ce aratg §i neobo-
seala ce pune intru a ne inv6ta cum a ne
ocupitm de interesul nostru proprinmarele
mobil al oamenilor §i. popoarelor meritit o
laudg ob§teasca.
In annl 1872, dupti ce toate scrierile lite-
rare ce apAruse in Bucure§ti mai inainte in-
cetase de mult, o societate de tineri veniti
abie din streingtate, se unir6 ca sg scoata la
luming o foaie noul numitg. Transacfiuni
Li terare i qiiintzfice." Aceastg publicatiune
se publicului cu articule a§a de
infAto§a
putin potrivite pentru tara noastra §i seri-
se intr'o limbIt a§a, de neinteleask incat
dupg cgte-va numere o condemnar6m cu
www.dacoromanica.ro
$55
des4vir§ire, en atat mai mult ctt preve-
deam grabnica ei moarte. Cu materii §tiin-
tifice invëtate prin §coalit §i scrise cu un aer
de autoritate ce §ede rkt unor tineri ce.acum
es in lume, flu inainteazg, literatura nationalal
Le-am spus o §1 nu am fost crezuti. Incurbd
insg, and v6zur6 in§ii cg este peste putintg,
de a duce mai departe lucrul lor, chiar a§a
de u§or cum §i-1 fdcuser6, ei inchiser6 Iran-
sacfiunile §i 1uar6 hotgrirea de a intruni toate
puterile pentru a crea o Revistl durabill in
Bucure§ti. Profesori vechi ca d. V. A. Urechia,
scriitori cunoscuti mai de mult ca d. G. Sion,
jurnali§ti politici ca d. Pantazi Ghica, toti
tinerii de la Transactiuni §i cgti-va alii ce
ritgceau rz1ei incoace §i incolo §i facuser6
incercgri literare anterioare prin foi umoris-
tice §i politico, se intranir6 §i, sub auspiciele
d-lui avocat Petra GrAdi§teanu, care §i el in
tinerete se incercase in facere de versuri, in-
fiintar6 Revista Contimporanii.
Mud numim Revista ContimpuranI, vorbim
de insa§i viata Convorbirilor in timp de aproa-
pe doi ani, citci vor fi fost putine jurnale literare
care sI fi intretinut o polemici a§a de aprinsI
ca foam noastr/t cu acea revistg din Bucure§ti.
Critica d-lui T. Maiorescu contra Revistei,
intitulata Bafia de cuvinte"nume ce a in-
trat deatunci in intrebnintarea comung,des-
chise lupta. Revista respunse prin d-nii Grg-
di§teanu, V. A. Urechia §i P. Ghica lung §i
larg; d. Maiorescu replica prin un articul §i
mai lung gad, ear apoi, dupg obiceittl Ro-
mgnilor, lupta trecui pe t6r6mul satiric. In
vreme ce Convorbirile tipareau o satirI asu-
pra Colaboratorilor Revistei, aceasta trimitea
abonatilor sei, pe laugh; bro§ura literara §i o
umorescg teatralg numitii Mum de la Borta
856 FOT OA Z UTE.
.Rece, urmlnd acest joc clityktimp. Prin Bucu-
re§ti, prin Ia§i, ininp rovincii se auzeau pretu-
tindenea discutini asupra luptei literare ce se
incinsese ; pentru int6ia data in Romania pu-
blicul eel mare luA, interes la lucruri literare.
Dar ce e mai curios elte -va persoane din Bu-
cure§ti venir6 in Ia§i anume ea sl vadl Borta
Race in care se imbatan colaboratorii Con-
vorbirilor. Care fu insl disamtigirea lor cInd,
dupi multA greutate abie glsir6 in sfir§it,
intr'o mahala departatI, o cArciuml ticAloasg,
gra bAnci, far% scaune §ifarA nici un membru
din Jnnimea. Nici nu voir6 a crede el aceasta
ar fi vestita Borta Bea", cad unii luaserë
lucrul la serios §i i§i inchipueau in adev6r
cil a§a s'ar fi chemlnd localul intrunirii ce-
lor de la Noua directiune. lmpacare, san cum
ar fi zis redactorii Contimpurauei, transactiune
literarl §i §tiintificl intre Revista §i Con-
vorbiri nu a urmat niciodatl.
Un anunciu din Innie 1875 ne Ludt& ett
d. P. GrAdi§teanu s'a retras de la redactiu-
nea acelei foi §i c aparitiunea ei va fi in-
treruptI Ong, la Septemvrie. Intrerumperea
ins/ a tinut pinI la Octomyrie, and foaea
a e§it din nou sub alti redactori cleat acei
cu care incepuse. Deatunci lupta crAncenl
intre Convorbiri §i Revista ContimporanI in-
eetA, §i ambele foi privird una la alta, dael
nu en simpatie, cel putin cu indiferentA.
Ina pe llingl Revista ContimporanI se ivi
la Bucure§ti un 1uceaf6r nou, cu o aparentl
foarte straucitoare. Aceasta era Revista Lite-
rard §i quintifica nIscutl la 15 Fevr. 1876,
avgnd in frunte doi directori i in coadI
un comitet de redactiune compus din done-
zeci §i trei de nume, dintre care acel al
unui profesor francez, a eltorva barb* po-
www.dacoromanica.ro
litici romani, a mai multi medici §i advocati
§i in sfir§it a cltorva persoane necunoscute
in nici o ramurl de activitate intelectuall.
In privinta formei exterioire, noua revistl nu
lasa nimic de doHt : h/rtie bunk format in-
dImitnatic §i frumos, tipar plleut. In fruntea
num6ru1ui inthiu, drept profesiune de credintl
se tipIrl o glum& a d-lui Ha§d6u indreptath
contra noastr/ en deplin succeso mArturisim
en bunit inima. Dar cat tint aceasta publicati-
une? Patru luni in cap! In cur6nd unul din di-
rectori se sup6ra §i se lepada; pupi dupa aceea
o paras1 i d. Hasd6u, al doile director ; nume-
ro§ii colaboratori se luar6 la ceartit, directia pe
care d. Ha§dqo numise sanatoasti, se imbol-
navl a§a de au, incat inchise ochii pentru tot-
deauna. Pentru a scapa aparentele, de vreme ce
se buciumase aparitiunea acestei foi cu Un sgo-
mot ne mai pomenit, se publicl eft ea se une§te
din non. en Revista Contimporana. Sub acest
nume ea urml Inca pan in toamna anului a-
cestuia, cand abonatii incetar6 de a o mai
primi. Daca fo§tii colaboratori ai Revistei
Contimpuraue aunt in adev6r destinati pen-
tru literatura, precum credeau, ei vor reaplrè
desigur elnd-va §i cum-va; ear dad activitatea
literarl a fost numai pretecstul pentru a 83
ar6ta in public, lucrArile Jor se vor margini
in ceea ce a cuprins trupul Revistei, cu d'ensa
vor cade, ear alte jurnale ce von mai apitrè
§1 dispArè vor mArl movilita foilor azute
pintre care va zace pierduta §i Revista Con-
timporantt.Zioa buna vrednica adversarA! Noi
ii intindem man in aceasta oara suprema,
§i dacj, am fi maliioi, ceea ce nu suntem,
ne-am raga de d-nul BodnArescu ca sa fad,
pentra morm6ntu1 tcla o epitofii in forma unei
epigrame antice.
 FOI CAZUTE.
In anul trecut au mai resarit insfir§it done
noue jurnaleliterare in Bucure§ti Bevista Juni-
mei §i Acera BonOnli, sub redactiuuea unor ti-
neri, nu Inca destul de copti, pentru a pricepe
seriositatea unei asemene intreprinderi, ear
in Iasi alte done Foaea Familia §i Buciumul
Boman. Presupunem ca cele done de'ntai an
incetat de mult, cad nu ne-a mai venit din
ele nici un num6r de timp indelungat. Foaea
Familiei earl§ au apus, ear Buciumul Roman
duce ancape cat aflamo viata prapadita
care da patina speranta pentru viitor. Mai
practic ne pare a fi d. Gr. H. Grandea en
Albina Pindului. D-nialui scoate eute-va nn-
mere in Bucure§ti, apoi inceteaza ani intregi.
Pe urmit plead la Craiova §i mai scoate §i
acolo un turner sau done §i apoi ear incetea-
zit. Pe bro§urele care apar vedem hist totdea-
una insemnat anul I, anal II, anal III, anal
IV §i a§a mai departe, nevrend redactorul a
tin sama ca, in ace§ti ani Albina Pindulni a
fost numai o ar6tare sporadica. Inchipuirea
indrazneata a d-lui Grandea confunda ceea ce
a fost in ceea ce ar fi trebuit A fie in'cursul
vremilor ; §i publicul, daca vra, imparta§easca
poetic& nalucire a redactorului, ear de nu
sanatate I
Eata starea literaturei §i §tiintei in Ro-
mania in lungul restimp de zece ani I Am
vant legi acute, prefacute §i abrogate; partizi
politico luptandu-se en inver§unare ; libertati
proclamate §i inscrise in legi ; am vilzut aca-
demii ce discutan budgete qi diurne, qi drept
activitate tipttrind en multh cheltueala un dic-
tionar de cuvinte fantastiee, pe care le de-
clara cuvinte romane§ti spre mirarea tuturor
Romanilor care na le pricepeau ; am auzit pe
tribuna cuvinte pompoase de §coala §i bise-
www.dacoromanica.ro
357
rica, de romanism, de cultura §1 civilisatiune
dar cum barbatii politici i§i inchipuesc o stare
de libertate §i de cultura intr'o Ora, lipsita
de ori ce mi§care intelectuall, aceasta n'am
priceput- o !
Nu putem sfir§1 acest catalog, sail mai bine
zicend necrolog, WI a poreen1 §1 de o foaie
romana din Austria, pe care Convorbirile an
gasit-o in viata §i care s'a stins acum de
cati-va ani spre marea noastra mahnire. A-
ceasta este Foaia Societatii pentru literatura
qi, cultura Romana din Bucovina. E drept cit
nu ne uneam in total en limba in care se scriea
§1 a ortografia acelei foi ne parea cam hiero-
glifica noue din Romania liberk dar ori cum,
Foaia Bucovinei era o manifestare de viata
a compatriotllor no§tri de peste Molna; era
simburele OAR ce pntea A creasca, §1 sa se
desveleasca in curgerea timpurilor. Din ne-
norocire insa tenera planta s'a -neat §i a pe-
Ht. Ce vedem in locul ei? 0 universitate ger-
mann §i germanizatoare se intemeeaza in Bu-
covina. Guvernul Austriei aduna profesori
din toate *tile imperatiei §i chiar de prin
departata Germanie, pentru toate facultatile §1
descopere in fata lor statua Austriei, voind prin
aceasta a le ar6ta scopul ce trebne sit urmareas-
ca. Peste an an ne-a §1 venit din Cernanti ince-
putul and frumos tractat de drept civil francez,
cu privire specialit la dreptul roman, tractat ce
pare malt mai serios cleat inceputurile ana-
loage acute la noi §i parasite apoi in graba.
Incurend insa vom vedb far& indoeall resarind
reviste literare, juridice, medicale scrise in lim-
ba germana. Aceste scrieri ne se vor trimite,
§i noi le vom deschide ea curiositate pentrn a
vedb ce se petrece in sora noastra vecink trup
din trupal nostru. §tiintit vom glsi in ele de
858 FOI OAZUTEPOESII.
sigur, dar vom cluta in zadar limbit romaneasca
san macar idei inspirate de simtire nationala.
Vr 6nd, nevr6nd vom compara atunci starea
literaturei §i gradul de cultura din taripara
vecing, cu acele de la noi, §i care va fi re:
sultatul Dad, judecam viitorul dupg ul-
timii zece ani §i dupa starea presenta, vom
yea dincolo la Ne4 : plante ce inverzesc,
dincoace la Romani: Foi ceizute!
Iacob Negruzzi.
POESII.
OVID CATRA SOTIA SA.
(Trad. Trist. 3. 3.)
De aceast'a mea scrisoare minuna-te-vei tu poate
Ca-i de alta mana scrisa: eu otunci bolnav eram,
Bolnav la marginea lumei, pe ermuri indepartate,
Si de insanatosare nadejde mai nu aveam.
Cu Sarmaiii i cu Geii, intr'o iara ne'mblanzita,
Ce inima crezi tu care ca aice pot avea ?
Anca nu-s deprins cu apa, clime mi-e nesuferita,
Nu ftiu de ce chiar pamAntul nu mö poate man-
gaea.
Hrana nu e pentru bolnav, case nu-i pentru odina,
Nime nu-i ghibaciu in leacuri ca s'arme chinul
meu.
Si nu am nici un prieten ce cu vorbe dulci sa vina
Ca BA amageasca vremea ce se scurge-atat de
greu.
www.dacoromanica.ro
Stors de viaia zac aice, intr'o Ora de argio,
Ear dorul mi-aduce 'n minte tot ce-acum de
fairt nu-i.
Dintre tnate tu esti insa amintirea cea mai vie.
Tu-mi ump1i, scqie ("raga, mie golul peptului.
Glasul meu vorbe0e, in ripsa to chiem pe tine,
Fara tine nici o noapte nu soseTte, nici o zi.
Mi se spune chiar cit'n vremea cAnd graeam vorbe
strAine,
Aiurind, dulceleli nume nu'ncetam de a rostl.
De-9 cadea'n leein, 9i limba-mi de cerul gurii lipitt,
Nici chiar vinul cel mai nobil n'ar put 6-o deslega,
Cand mi s'ar vesti atunce ca tu ai sosit, iubita,
Iute En'9 scula: nadejdea sa te vèd puteri mi-
ar da.
Eu sunt mai Ara via0, ear tu n9tiind a mele
Suferini, in veselie petreci poate timpul fd'u.
Insa nu, soiie scumpa, nu cAci 9tiu ca'n chinuri
grele
Se strecoar'a tale zile, cand cu tine nu-s 9i eu.
Daca tot9 implinit-au soarta anii ce-mi daduse,
Daca aunt Mat de-aproape astazi de al men
mormönt.
Zei puternici, prelungy-mi viaia ce e mai apusa
SA am vecTnicul repaos in al patriei pam5nt.
Sau sa-mi fi-amanat osanda pana intr'a morii oara,
Sau sa-mi fi grabit sfirlitul pan nu eram osindit.
Mai daunazi puteam Ana sa mor fara de ocara,
Acura viap.-mi este data sA mor trist i surgunit,
 roEsIr,
Pe neeunoscute lermuri voiu murl 9a departe,
$i 'n strAinA iarA moartea-mi mult mai jalnicit
va fi
De patul oclihnei meleItrupu-mi irn va aye parte
$i nime la ingropare, nime nu me va boa&
Nici azend pe a rnea falA lacrimile de scqie,
N'or oprl din sbor suflarea-mi un singur minut
macar ;
Nime nu-mi va ti voin0 din urml, eu duioie
Nime nu-mi va 'nehide ochii, strigAndu-me ii
zadar,
Ci fArA podoaba gropii, lipsit de inmormentare,
Aseuns in pAment selbatie, neplAns fi-va eapul
meu,
Abczind acetate vorbe te va prinde jale mare,
i c'o mAnA credincioasA sf9i6-vei peptul teu.
In zadar spre-aceste locuri vei intinde-a tale brrqe
§i 'pa nume tot chema-vei pe-al teu s44 nefericit.
Dar trumosul per nuii smulge, nuji sfAlia a ta
fa0:
Nu pentru intAia oarit acum ii voiu fi rApit.
Da and patria perdut-am, mort deatunoe-s' pen.
tru tine,
Asta mi-a fat rale moartea ces intai i ees mai
grea.
Dull pop scum, iubitoldar nu pop, o stiu prea
bine
Bueura-te ea prin moarte s'a sfirfit durerea mea.
Cat pop, urreaza rns jalea ta nemingaeata :
Cu ehinul de mult aeuma s'a deprins inima ta.
www.dacoromanica.ro
859
Ah ! and ar perl cu trupul i sufietul totodata!
Mad din mine nici o parte de Baca/A n'ar scapa!
CAci daca neatins de moarte sufletu'n vezcluhuri
sb oarA,
De spune-adever betranul care'n Samos s'a nAseut,
Un suflet roman umbla-va vecinie prin aceastA iarg,
Intre suflete de barbari, singur trist, neeunoseut.
Dar ada-mi oasele acolo, intr'o urna adunate,
SA nu fiu i dupit moarte de-a mea rtrit 'nstrainat
Cine te-ar:oprl? 0 sore. ea sa 'ngroape pe-al ei
frate,
La Theba odirioarA poronci aspre a caleat.
Le amesteca cu erburi si franze mirositoare
7
$i lang' ale Romei ziduri ascunde-le in pAment.
Ear pentru ea trecetorul sA-7i arunce-a sa catare,
Cu marl literi sap' aceste versuri pe al meu
morment:
A iubirilor gingar. eAntArei aice zace,
Poeta' Nason de ins9 talentul seu osindit.
Treeetorulellte-opreste i zi: odihneaseci 'n pace
17
7
"A lui oaset dacit 'n viaia tu vr'odatä ai inbit!"
Nu trebui mai multe vorbe : cArple mele-au sit fie
De-o trainica i mai lunga amintire 'n viitor.
Cu toate cA mult reu ale mi-a Mout in viapi rale,
Am eredinta e'au sit-mi dee un mime neperitor.
Tu insa la a mea groapit a morplor daruri adA
§i impralitie ghirlande ce in laerimi vei sellda,
47
860 PC1i.SII.

Deli trupul meu atunce flacArilor va fi pradA,

Trista mea cen9A tot9 va simil durerea ta. TRADUCER! DIN MUNE.

CAND NOAPTEA ZAC . . .

Mu lte-al aerie, dar de vorbA glasu-mi obosit se
curmA,
$i limbs, mi se usucA, nu mai pot nimic EA, spun CAnd noaptea zac pe patu-mi
Tu aeum primefte poate cuvintae-mi do pe urmA, In perne cufundat,
Ce nu mi-e dat de la tine s'aud 0 eu: ronas bull! Un chip iubit 0 dulce
S'aratA nencetat.
S. G. Vdrgolici.

CAnd somnul miS cuprinde,

$i ochii am inchis;
DUPA BATAIT. Atuncea chipui tainio
(Trod, din Victor Hugo). Se furiteaza 'n vis.

Eroicu-mi parinte, ce dulce suridea,

Urmat de-un husar numai ce dintre toct iubca,
Ca mai nalt de staturA li mai bray dintr' ai sei In zori de zi, cu visul
CAlAri trecea 'ntr'o sari in urma-unei bAtAi, Nu pore chipul bland,
CAnd noaptea'ntindea v61u-i pe campu-acoperit CAci zioa-1 port cu mine
De mogi;din intunerec un glas inAdu0t In inimA si 'n gaud.
7

PArea cit se aude: era un Met soldat

Din oastea biruitA, un Spaniol;scaldat
In sAnge 0 cu trupul de rAni acoperit
Abia se tlra bietul pe drumul prAfuit,
$i mort pe jumAtate striga, striga mereu
Rug And: ,p avqi milA 0-mi daii ceva F34 ben!"
Milcat atuncea, tatAl desprinde de la sea
2

0 ploscA cu rhum dAnd-o husarului ce-avea

7
PE-ARIPI DE CANTURI . . .

$i-i zise : dA sA beie sermanului rAnit!"

Dar cAnd spre el se pleacA husarul liniltit, Pc aripi de cAnturi, iubitA dragA
RAnitulde soiu Maurpistolul ridicAnd Eu de aice to voiu purta,
In frunte dropt eliitete pe tatAl mcu, strigAnd i pe-a lui Ganges, ciimpii mAnoaso
Cararnba!" earA gtclul aproape-atAt trecir, Un loc ferice eu .ti-ciu afia.
CA. pAlAria 'n .6rnft din capul seu cAza
$i calul sAri 'n laturi la detunarea sa.
Dar tataa zise earA0 atunci: tot dft-i sA, bea!"
I. Mincu. Colo gradina rot? inflore9te
La luciul lunei fArmöcAtor
$i flori de Lotos ginga, teafteapt4
SA 'rnbrilileze pe sora lor,

www.dacoromanica.ro
 POES!,J. 361

Viole mandrel rid, se sArutft Ea-i desv61e9te lui,cu iubire

La cer eu stele apoi privi3sc; BlAnda sa f4A de floricea.
Rose le tainie, basme de noapte
Pline de miros, ii opotesc.

Atunci luce9te, i inflore9te

Si cAprioare blAnde ascultä,
Sprinten alearga 9i se av6nt.
In depArtare murmurA 'n tainft
Valuri spumoase din riul sant.
Privind la cerul blAnd lucitor,
Miros respirA, tremurA, plänge
De-amor si chinuri de-un tainic dor.

Acolo drag, sub pahnierul

Ctz frunza deasA ne vom lAsa,
LIPESTE A TA ITATIA .
Gust And in pace dulce iubire,
Un vis ferice noi vom visa.

Lipelte-a ta faia,, de fa0 mea, iubito,

lacrimile noastre, curgond se vor uni
Si inima lipelte-o de-a mea, copill draga,
VApaea ce ne arde deodat' a isbucni I

FLOAREA DE LOTOS .
Floarea de Lotos mult se sficste
De mAndrul soare strAlucitor,
Ii pleacA, capul, viand asteaptd,
PA'n noaptea 'ntinde negrul covor.
Si cAnd a noastre lacrimi, unite se vor scurge
In flacAra cea mare, in focul arz6tor,
SicAnd a mele brMe, la pep tul meu te-or stringe
Atunci muri-voiu dragA, de dragoste 9i dor.
T. V. Stefdniu.

Uzi luciul lunei ea mult iubertte

El o delteapta u raza sa;

www.dacoromanica.ro
362 BIBLIOGRAFIECORESPONDENTA,
Bibliografle.
Raportul anual al Rocietdfii academice Roma-
nia Juni din -Rena, brolurà 31 pag. Viena 1876.
Mai toate jurnalele noastre au dat samA despre
cuprinsul acestui raport, din care vedem cu bu-
curie c societatea studentilor romAni din Viena
face progresuri pe fie care an. Interesant este a
constata cA aceast a. societate implineTte al is esele
an al existentei sale. Ea dovedelte statornicie 9i
prin urmare vitalitate.
Raportul anual al Socirtdfii acadennce Arbo-
roasa din Cernduli, broprA 19 pag. Cern Auti
1876.Din el vedem cA 44 de studenti romAni ce
formeazi Arboroasa au arAtat mai mult spirit de
asociare, decAt regal de studenti nemti, evrei t9i
slavi inscrili in ti3n6ra universitate din CernAuti.
Am vi5zut Ancit cu raultAmire cA studentii din
Cern Anti an adoptat limba i ortografia noastrA
din RomAnia, pArAsind sistemul Bucovinean de
mai inainte. Nu de Inuit vëzurëm cA i in Brasov
si chiar in Sibiu multi RomAni au ineeput sA se
7
convingA de isolarea in care i-ar lAsa invechitele
ortografii ce intrebuintau, i, eu toatA simpatia ce
aveau pentru sistemele invelate in IcoalA, urmeazA
acum exemplul nostru. Noi nu nei ndoim i nu ne-
am indoit nici odatA cA timpul, impreunA cu mivea-
rea intelectualA din RomAnia liberA, va impune con-
patriotilor notstri din Austria singura liinbft i or-
tografie romAuft care a dovedit cA poate indeplini
trebuiniele vii ale poporului romAn. UrAm murk.
duror soeiettililor academiee roratine prosperare
indelungatA)
.Discurs introductiv edit la aniversara XVI a
Universiteitii de .Tafi de Petra Sue n rector uni-
versitilii, brolurA 25 pag. Iai 1876.
Redactor, Iacob Negrussi.
www.dacoromanica.ro
Herr Karl Braun-Wiesbaden der Tissot Bo-
meiniens, de A. A. Beldiman broprA de 24 pag.
Berlin 1876.Tën6rul autor care s'a deosebit prin
o scriere juridicA eminentA, scriere ce i-a procu-
rat o medalie de aur din partea UniversitAtii din
Berlin, combate in aceastA broprA un Or de arti-
cule despre Romtinia, scrise de d. Karl Braun,
deputat in Camera Germaniei. InexactitAtile, ero-
rile elementare, ironia cuprinse in articulele prin
care d. Braun cautA BA devtepte antipatie contra
poporului nostru, d. Beldimau le combate cu mult
foe si cu o ironie mult mai finA, decAt aceea a
deputatului german. Detii pe ici pe colo, autorul
alunecA intfun ton cam violent, aceasta este firesc
thaeretei i nu intuneett meritul d-nului B eldiman
de a fi intrat in arenA, deti se aflA AncA pe bancile
universitAtii, pentru a-7i apara tara calomniatA.
CORESPONDENTA.
D-lui C. M. in C. DacA pe lingA puritatea limbel i ,er-
sificare corecti, ar fi i idei, macar ceva, ceva mai
originale am fi primit bncuros
D-lui V. I. G. Cereti incurajAri; incurOtrl pentra ase-
mene drept eine ne luati?
D-lui Em. de Benedieta. De aMA datA limba strici total.
Trebne invAtatA de la popor.
D-lni I. R. F. In parte.
D-lui S. I. P. Coreeterea imposibill. dr trebut altA Yet-
sificiare, Ala Heti IIolte met.
D-lui 4, O. O. Incetati en alemene verouri de voiti ea
&gears M. P. IA vA labeased,
Bed.
Tipografia NationalA