Acatistul Poetului National, Mihai

Eminescu
Daca nu este un Sfnt n sensul strict, acest mare POET este
CUVNTATORUL SFINTENIEI Neamului si Pamntului ROMNESC. Sunt si Sfinti
ai Pamntului, care nu au Suprafirescul de Cer, ci FIRESCUL Pamntesc, ce
concureaza cu Cerul.
Taina prin care Cerul tinde sa COBOARE si sa se ODIHNEASCA pe
Pamnt, este o MEMORIE ancestrala. n sensul Crestin, Pamntul nu mai este
contrazicerea Cerului, ci BISERICA n care Cerul se FACE TRUP-EUHARISTIE.
SFINTENIA Pamntului este SINTENIA FIRII Pamntesti, care poate sa
PRIMEASCA si SUPRADIMENSIUNEA Cerului.
SFINTENIA Pamntului nu este n VIRTUTI de Cer , ci n VIRTUTI de
Pamnt, ce se pot MPLETI reciproc.
Daca CERUL a fost zguduit de pacatul caderii ngerilor, Pamntul este
si el stricat de pacatul adamic.
ADAM cel n sine, asa cum l-a Creat DUMNEZEU, are FIREA Pamnteasca
BUNA si doar pacatul i-a adaugat si o parte a raului.
VIRTUTEA FIRII BUNE Pamntesti este de alta categorie, fata de
VIRTUTEA Suprafireasca de CER.
Poetul Mihai Eminescu nu este un Sfnt de Cer, ci un Sfnt de Pamnt.
FIREA Pamntului este CHEMAREA IUBIRII de CER de a VENI sa se
ODIHNEASCA pe Pamnt.
SFINTENIA Pamntului nu este transformarea n cer, ci este PRIMIREA SI
ODIHNA CERULUI pe Pamnt.
Este o Mare Taina aceasta ODIHNA a CERULUI pe Pamnt, care este la
toti Sfintii, dar si separat, ca FIREA n sine a Pamntului.
Poetul Mihai Eminescu este prin excelenta EVANGHELISTUL SFINTENIEI
Pamntului.
CRUCEA SFINTENIEI Pamntului este o CRUCE a Pamntului.
GOLGOTA CRUCII Pamntului este Drumul INTRARII n ODIHNA-CASA
Pamntului.
Este o drama a CASEI pustiite si un RAI al CASEI VENIRII si ODIHNEI
celor ASTEPTAI.
Mihai Eminescu este Sfntul dramei CASEI pustiite si totodata PROFETUL
CASEI ODIHNEI MPLINITE.
La Eminescu nu cautam Sfintenia de CER, ci Taina CHEMARII CERULUILuceafarului de a VENI pe Pamnt.
DORUL Pamntului nu este de a se RIDICA la CER, ci de a COBOR CERUL
pe Pamnt, ca NUNTA Pamnteasca, ca o CINA de Taina Pamnteasca.
NUNTA Pamnteasca nu este pat nuptial, ci ODIHNA-VESELIA CASEI
Pamntesti.
Zisul Eros pamntesc este tocmai drama pamnteasca, ca o
ASTEPTARE a VENIRII Luceafarului CERESC.
IUBIREA este VENIREA si ODIHNA, iar Mireasa este DORUL acesteia.
DOINIREA este CHEMAREA VENIRII Luceafarului, este nsasi IUBIREA
Sfnta Pamnteasca, care nu se mplineste dect n NTLNIREA reciproca.
Eminescu este EVANGHELISTUL DOINIRII IUBIRII Pamntesti si asa l
putem considera SFNTUL Pamntului.
Asa, si Pamntul poate STA FATA catre FATA cu CERUL, fara amestecare.

Patima pacatoasa a Pamntului este mereu n crucificare cu Virtutea

Pamntului, si la Eminescu este, cu prisosinta evidentiata aceasta. Daca
Eminescu, ca Persoana proprie, trece el nsusi prin toate patimile pamntului,
tot el se zbate sa iasa din aceasta subterana a iadului pamntesc.
Viata lui Eminescu este CRUCIFICAREA subteranei pamntesti, din care
iese Biruitor si NVIAT.
Eminescu a LUAT toata subterana Neamului Romnesc si a PURTAT-O
ca pe o ASEMANARE MESSIANICA.
Eminescu este Profetul Ilie ROMN, care NU a MURIT, ci a ramas cu
Trupul pe Pamnt, sa DOINEASCA mereu Plnsul acestui Pamnt; pustiirea
CASEI Pamntesti; IUBIREA parasita; CREDINTA uitata; cotropirea straina;
micimea pervertirii urmasilor nedemni.
CASA ROMNEASCA nu poate fi niciodata fara EVANGHELIA DOINIRII lui
Eminescu, Evanghelistul IOAN al acestui Pamnt si Neam.
Eminescu este PROFET, APOSTOL, OMUL cel de TAINA si cel MARE al
Pamntului este SFNTUL Pamntului, este VESNICUL TNAR-FAT-FRUMOS
este LUCEAFARUL, este ICONICUL pamntesc din noi.
n acest sens, ncercam si noi un mic Acatist al lui Mihai Eminescu.
Este la alegerea fiecaruia, de a-l CINSTI ca pe un Sfnt pamntesc, sau
doar ca pe un Om al OMENIEI ROMANESTI.
Dupa obisnuitul nceput se zice:
Condacul 1
Si Pamntul are un Chip, din care se Nasc Fapturile si Neamurile lor, si
acestea se OGLINDESC ca STELE si LUCEFERI pe Cerul de SUS, n care se
ODIHNESC MPREUNA, si tu un LUCEAFAR fiind, ti Cantam:
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!
Icosul 1
nsusi DUMNEZEU DORESTE sa COBOARE pe Pamnt si FERICIT esti tu,
Mihai Eminescu, ca DORUL Pamntului l-ai avut si DOINITORUL sau te-ai facut,
LACRIMA de Pamnt:
Veseleste-te, Lacrima de Fat-Frumos;
Veseleste-te, Lacrima de HRISTOS;
Veseleste-te, Lacrima de TAINA;
Veseleste-te Lacrima de ICOANA;
Veseleste-te, Lacrima din LACRIMA;
Veseleste-te, Lacrima de VESNICIE;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!
Condacul al 2-lea
LACRIMA de cer nu este plns, ci IUBIREA Cea Mare cu DORUL de
Pamnt ce Coboara n jos, n Cntarea de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
O, ce Necuprins este n LACRIMA de Cer, ce LUMINA de LUCEAFAR cu
DORUL de Pamnt, ce Chip, Chip Nascut din APA si din DUH, CHIP de BOTEZUL
Lui HRISTOS:
Veseleste-te, LUCEAFARUL Romnesc;

Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,

LUCEAFARUL acestui Pamnt;

LUCEAFARUL acestui Neam;
Vesnicul TNAR de Taina:
Vesnicul COBORTOR din cer;
DOR de DORUL SFNT;
Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!

Condacul al 3-lea
Cine este Fat-Frumos, cine este Voinicul ce se lupta cu zmeii ucigatori?
Este LUCEAFARUL de Taina COBORT pe Pamnt, Zamislit din LACRIMA din
ICOANA, din Cntarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Fat-Frumos din Lacrima este LUCEAFARUL ce nu s-a mai ntors la Cer,
care a ramas pe Pamnt, si asa RAIUL din Nou s-a facut:
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,

Taina de CHIPUL Lui HRISTOS;

Taina de Pamntean;
Pamnteanul MINUNAT;
Pamanteanul ce-si cauta MIREASA pierduta;
cel ce o scoate de pe tarmul celalalt;
PAMNTEANUL MPARAT;
Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!

Condacul al 4-lea
nmultindu-se vrajmasii zmei, CASA MPARATULUI este atacata, Fii sai
sunt luati n robie, hotarele se rup, strainii navalesc si PLNSUL se iveste, n
locul de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Ca odinioara Profetul Ieremia, si tu, Eminescu, PLNSUL robiei noastre teai facut, care adnc s-a sapat si a intrat pna n Codrii cei mari si pe Muntii cei
nalti, cu DOINIREA-CUVNTUL de Pamnt:
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,

DOINIRE de DOR DUMNEZEIESC;

DOINIRE de Dor Pamntesc;
DOINIRE de Sfnta CHEMARE;
DOINIRE de IUBIRE;
si DOINIREA cea de jale;
DOINIREA, EVANGHELIA Pamnteasca;
Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!

Condacul al 5-lea
Nasterea din LACRIMA ICOANEI MAICII DOMNULUI este CHIPUL IUBIRII
DUMNEZEIESTI coborte pe Pamnt, care se face FIUL-LUCEAFARUL-Fat-FrumosVoinicul, IZBAVITORUL de zmeii cei ucigatori, n Cantarea de : ALILUIA!
Icosul al 5-lea
PLNGE MAICA DOMNULUI cnd lumea se pustieste cnd FIUL
DUMNEZEIESC nu mai este PRIMIT pe Pamnt, si din LACRIMILE de Taina,
Luceferi si Stele se Nasc:
Veseleste-te, LUCEAFARUL MAICII DOMNULUI;

Vesleste-te, LUCEAFARUL cel Nascut din LACRIMA;

Veseleste-te, Luceafarul Fat-Frumos;
Veseleste-te, Luceafarul cu INIMA IUBIRII;
Veseleste-te, Luceafarul cuDORUL de Taina;
Veseleste-te, LUCEAFARUL ce s-a facut Pamntean;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!
Condacul al 6-lea
DOR DUMNEZEIESC este VESNICA IUBIRE, pe care DUMNEZEU o
REVARSA n Fapturile Sale, si MINUNAT este apoi si Dorul Lumii cu Chipul
Iubirii Lumii, n Cntarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Este si o Iubire Curata si Sfnta a Lumii, care se NCHINA ca DAR
ALTARULUI DUMNEZEIESC, si asa se face BISERICA-NTLNIREA n ICOANA;
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,

Iubirea NTREAGA a Lumii;

DORUL ntreg pentru ALTARUL Lui HRISTOS;
DOR DUMNEZEIESC si DOR de Faptura n CAUTARE;
DOINIREA, Cntarea EVANGHELIEI Lumii;
DOINIREA, DORUL de pe CRUCEA Lumii;
DOINIREA, hotarul dintre VESNICII;
Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!

CONDACUL al 7-lea
Vremelnicia lumii a ntunecat Cerul nstelat si zmeii ucigatori s-au
nmultit, si sarpele cu douasprezece capete s-a nascut, si LUCEAFARUL Lumii
este mereu CHEMAT n Cntarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
VINO, LUCEAFAR Blnd, si APARA pe FECIOARA Lumii de balaurul cu
douasprezece capete, pe care o pndeste necontenit, sa o fure pentru lumea
lui ntunecata:
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,

Nadejdea MNTUIRII;
Nadejdea lui HRISTOS;
Nadejdea-Sabia de FOC;
Nadejdea-Bratul cel TARE;
Nadejdea cea De-a pururea peste Lume;
NADEJDEA-LUCEAFARUL NTRUPAT;
Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!

Condacul al 8-lea
Dezamagit, adesea singur si parasit ramneai, dar DORUL Sfnt de
LUCEAFAR era mai TARE dect toate, n Cntarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
GLASUL de Taina al DOINIRII asa s-a NASCUT. Izvor de LUMINA de
Pamnt, din stnca a iesit:

Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,

CUVNTUL ce se face Lume;

CUVNTUL-LUMINA Dintru-nceput;
CUVNTUL din Care Pamntul s-a plamadit;
CUVNTUL, INIMA Lumii;
CUVNTUL, SNGELE de Taina;
CUVNTUL-LUCEAFARUL ce VESNIC se face TRUP;
Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!

Condacul al 9-lea
Iubirea de Pamnt se Naste dinLACRIMA de CER ca LUCEAFAR si asa,
DOINIREA-CUVNTUL SFNT al Lumii, CARTEA Vietii lumii, o SCRIE.
Icosul al 9-lea
DOINIREA de CER si de Pamnt mereu ne CHEAMA si NTLNIREA de Taina
o doresc si n Chipuri de Lumini Stralucesc:
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,

CHEMAREA din VESNICIE;

CHEMAREA ce se face CHIP;
CHEMAREA, Glasul IUBIRII;
CHEMAREA, Cel mai DORIT;
CHEMAREA, trecerea peste hotar;
CHEMAREA, ARIPILE necontenitului ZBOR;
Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!

Condacul al 10-lea
LUCEAFARUL este CHIPUL de Taina al lui HRISTOS Daruit Fapturii, DOR de
CER si Dor Pamntesc ce De-a pururi MPREUNA sunt si care se NTLNESC pe
ALTARUL IUBIRII, n Cntarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
IUBIREA niciodata nu se poate ucide si orice nstrainare n DOINIREA
de Jale se face, DOINIREA cu LACRIMI de FOC si plns, cu blestem amarnic si
greu:
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,
Veseleste-te,

LUCEAFARUL IUBIRII acestui PAMNT;

LUCEAFARUL DOINIRII sale Sfinte;
LUCEAFARUL si de BUCURIE si de Jale;
LUCEAFARUL si de BINECUVNTARE si de blestem;
LUCEAFARUL, cel CRUCIFICAT si NVIAT;
LUCEAFARUL ce De-a pururi COBOARA si URCA;
Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamnt!

Condacul al 11-lea
EMINESCU, NUMELE de ICOANA al DOINIRII ROMNESTI, n Codrii, la
Izvoare, la raspntii, pe Munti, n mijlocul lumii, la Porti de BISERICI, DE-A
PURUREA Te ARATI ca Fat- Frumos si LUCEAFAR, dar si ca fulger si blestem
pentru dusmanii cei rai si asa, si noi Cntam: ALILUIA!
(Acest condac se repeta de trei ori.)
Se citeste apoi din nou Icosul 1.

(Acatistier-Sinaxar. Sfintii Romni, II, Ianuarie-August, Colectia Isihasm, 2000,

Tiparita cu Binecuvntarea nalt Preasfintitului SERAFIM, Mitropolitul Germaniei,
Editie ngrijita si adaugita de Ierom. Ghelasie Gheorghe si Fratele Vasile Dragos
Prvu, Editura Conphys, Rm. Vlcea, p. 199-208).
Acest Acatistier ar fi bine sa fie de gasit spre cumparare la toate bisericile
romnesti ortodoxe, greco-catolice si catolice.

IMN EMINESCULUI
n nouasprezece cnturi
Eminescu e sfntul preacurat al ghersului romnesc (Arghezi)
Starea nti
E mult de cnd tensinguri spre noptile de-apoi
Miscndu-ti vesnicia prin spatii si prin noi.
Intram cu tinen lume si parca ieri ne-au fost
Navoadele din care-ti facuram adapost.
Enciclica serbare. Nenvalui n rotund.
Stlpari de foc se-aduna sin tine se patrund.
Cenusilenserarii pe slove ni le cerni
Umplndu-le cu arderi din zorii tai eterni.
Treapta nti
Minunea lumii toata-i n ochii tai oglinda.
Ies taine din vitralii sin soare senfloresc.
Hotar cu nenceputul, vazduhul pamntesc
Aprinde roi de patimi cnd visul tau colinda
Imperii de tacere din care cnturi cresc:
bucura-tentrariparea gndului de-abiantrupat
bucura-te somn n care muntiin capete se bat
bucura-te corn de seara cnd se pleacan vad gorunii
bucura-te logodirea lacului cu raza lunii
bucura-te cel ce nu stii ceasul bun pe unde-apuca
bucura-te Dor-de-Duca!
bucura-te chip al ierbii ndragit de cer si ape
bucura-te undan care stelele te simt aproape
bucura-te cutezanta vntului de-a fi subtire
bucura-te canainte-ti neguri prind sa se desfire
bucura-tenmugurire din gndire si din grai
bucura-tenvesnicirea Eminescului Mihai!
Starea a doua
Erai pe-atunci copilul cu plete zburatoare
Mirat de cten lume din vis pot sa coboare.
Intrau cu tinen fi'nta sin fruntea tanvrstate
Nalucile din snge cu veacuri lungi n spate.
Eresurile carnii cu sufletun raspar
Se schimba azi la fatantrun singur adevar.
Cine-ar putea sa nege can ochii tai adnci

Undeste nvierea izvoarelor din stnci?

Treapta a doua
Miresme tari ti-adie pamntul astei patrii.
Izvoarele suspina si codrii negri plng.
Hai-hui pornesti cu dorul, colinele se frng,
Asiric ti senchina ca niste idolatri
Inaii si Ceahlaii si cerbii din Parng.
bucura-te somn al brazdei roditor de spic nalt
bucura-te noapte-adnca ce-si ia soarele cu-asalt
bucura-te bob de spuma bubuind prin besne sparte
bucura-te soaptan care se dau stncile de-o parte
bucura-te ca secundan veacuri vaste se dezghina
bucura-te Radacina !
bucura-te trunchi al slavei drept si drz prin viituri
bucura-te umbra larga ct o tara de paduri
bucura-te nor de aur peste dulce Romnie
bucura-te print de roua rourat n moarte vie
bucura-te ca tembie de sub glie sfnt alai
bucura-tenvesnicirea Eminescului Mihai!
Starea a treia
Elanurile ierbii sub calmele zapezi
Marturisescu-ti graba cu care te visezi
Ivit la fata lumiintro singura durata.
Napraznicele arderi strng timpul cantro roata.
Erupi precum din scorburi diamantelen cununa.
Strigoii zburdan soare, mutenia se razbuna.
Curg raze diamantine si ne sporesc de sus
Umbrind virginitatea cuvntului nespus.
Treapta a treia
Musteste toamnan codri nemistuite ruguri
Iesindu-si dintru sine pe cnd n ea senchide.
Hipnotice podgorii se-ascund n crisalide.
Arpile de mine din vinuri dorm n struguri,
Imn tainic ce-ti preschimba armurilen hlamide.
bucura-tentrebatorul nestiutului tarm
bucura-te can lumina vetrei tale dogorm
bucura-te-adeverirea celor ce ne par ca mint
bucura-te pasul frunzei ntre-arama si argint
bucura-te murmur palid al cuvntului nescris
bucura-te Prag Deschis !
bucura-te ritm al horei ce se-alege din hrjoana
bucura-te nimb subtire care faci din chip icoana
bucura-te geana-a zilei cnd o lume se desceata
bucura-te abur slobod prins n florile de gheata

bucura-te dimineata ce-si rasfata albul strai

bucura-tenvesnicirea Eminescului Mihai!
Starea a patra
Eminii si Aminii ni sentlnesc n mituri,
Mnati de nceputuri, atrasi de nesfrsituri.
Istorie si poveste se-adeveresc n carte,
Nicicnd mai laolalta si nici mai far'de moarte.
Eroiinchipuirii si-ai vietilor aieve
Strabat un singur geniu si sorb aceleasi seve.
Cndva vom ntelege de ce rotit suvoi
Urcndu-ne spre tine ne pogorm n noi.
Treapta a patra
Multimi treziten spita stramosilor iconici
Izbesc cu pumni de piatran preaferecate porti.
Hrisoavele senziua din viata celor morti,
Aleargan colb spre tine uitatii de prin cronici,
Iar tu la curti de aur triumfator i porti.
bucura-te buciumasul secolelor nendurate
bucura-te glas de-arama ce prin neguri mari razbate
bucura-te ca-ti raspunde zvon de fluier si de trisca
bucura-te can Rovine osemintele se misca
bucura-te steag sub care vin norod dupa norod
bucura-te Nou Voivod!
bucura-te biruinta armelor cuvntatoare
bucura-te ca vitejii ti pun sceptrul la picioare
bucura-te bard ce schimba halebardelen stindarde
bucura-te ca din arcuri numai viersul sunan coarde
bucura-te stea ce arde n pieptar de tnar crai
bucura-tenvesnicirea Eminescului Mihai!
Starea a cincea
Esti azi si vei fi mine ce-ai fost ntotdeauna,
Mai mult dect certarea ce ne-amblnzit furtuna.
Imens la prora, zarea scrutnd-o cu doi cremeni,
Naboiul greu de ape si veghea ni lengemeni.
Epavengreuiate de aur se scufunda;
Saraci ne stim, dar marea ni-i larga si rotunda.
Cnd Mircea Domnul nsusi n zaua ta viaza,
Unde-am gasi povata mai clara si mai treaza?

Treapta a cincea

Menit ai fost sa scaperi un verb de foc prin oameni.

Icnesc n furci miseii, nebuniin cusca rag,
Hienelencoltite stau gata de artag,
Abrase ca din toaten nimic nu li te-asameni.
Instanta ti-este vorba, condeiul tau, toiag.
bucura-te mustratorul prostilor si far'delegii
bucura-te grai prin care si-au rvnit puterea regii
bucura-te jude tnar, nemitarnic si barbat
bucura-te camprejuru-ti stau toti Tepesii la sfat
bucura-te ca prin tine bunii de cei rai se-aleg
bucura-te Om ntreg !
bucura-te bici pe cei ce limba neamului o spurca
bucura-te spaima celor ce jucara taran turca
bucura-te zeu cenfrunta toate stimelen fruntarii
bucura-te ca te-or teme hotii, gzii si samsarii
bucura-te cel ce-i sparii pe cezarii pusi pe trai
bucura-tenvesnicirea Eminescului Mihai!
Starea a sasea
Egal cu tine nsuti, la masa ta de brad
Mngi garafa stirba ca pe-un pocal de jad.
Ispite nu-ti trezira de slava prin funingini
Nici idolii din piete, nici larii carolingini.
Edenul tau e unde carare nau calaii:
Singuratatea lumii si cosmosul odaii.
Cerca-te-vom zadarnic n moarte, vocea ta
Uranic se detuna si arden agor.
Treapta a sasea
Misterele femeii ucid si nasc imperii.
Izbnzi, nfrngeri, doruri si patimi omenesti
Hangere-ti trec prin cuget, pumnale prin povesti.
Ascunsa ca un cntec n bronzurile serii,
Iubirea ta-i vecernia din care le strnesti.
bucura-tempatimitul frumusetii nenserate
bucura-te cel cen codru i-ai pus dragostei cetate
bucura-te floare ninsa peste pletele balaie
bucura-te dor cencarca sfnta noptilor vapaie
bucura-te boare calda peste trupuri ca o haina
bucura-te Vis-de-Taina !
bucura-te nsetatul sarutarii suferinde
bucura-te jind pe care gura dulce nu-l cuprinde
bucura-te limpezime de fntna si nastrapa
bucura-te ca nu-i pnza de izvoare sa tencapa
bucura-te ochi de apa ce-si adapa guri de rai
bucura-tenvesnicirea Eminescului Mihai!
Starea a saptea

Erotica-am numi-o lucirea ta pe ape

Miraj nocturn de nam sti ca-i raza din Agape.
Iubita caren bratul strainului se frnge
Nu-i poate da durerii dect porniri natnge.
Existan frigul cosmic o clipa far sa degeri?:
Seninul unei alte mai 'nalte ntelegeri.
Cu ct esti mai Luceafar, cu-att esti si Parinte;
Uitasesi pentru-o clipa, El ti-a adus aminte.
Treapta a saptea
Marunte lumi senalta, curg stelele prin cetini,
Inelele se leagan ghirlande de minuni.
Hyperion, ce patimi te-alearga prin genuni,
Att de vii, ca zborul nu-i chip sa ti-l ncetini?
Iertam n tine totul, tu nca nu tembuni.
bucura-te neodihna vntului culcat prin vrejuri
bucura-te ca te-atta suier, spulber si vrtejuri
bucura-te amintirea lumilor de peste soare
bucura-te ca tot cerul n faptura ta tresare
bucura-te sfnt nesatiu sa cuprinzi ce-i necuprins
bucura-te Zbor Nestins!
bucura-te drum de aur catre Steaua-ne Polara
bucura-te ca durata doar adncul ti-o masoara
bucura-te cel ce fulgeri dincolo de timp si schime
bucura-te din rapirea neajunsan veac de nime
bucura-ten Cincizecime sinaltime de-Adonai
bucura-tenvesnicirea Eminescului Mihai!
Starea a opta
Eonul asfinteste din ostenite pleoape
Marindu-ti umbra lunga pe cmpuri si pe ape.
Ins de-o vecie, fructul e floarea dintr-o zi
Nuntitan vis sintoarsan bobocul ce-o porni.
Efluviile stirpei n tine ni se-aduna
Supuse si slavite ca lauriin cununa.
Cuceritor de spatii, ne darui pe pamnt
Uimirea de-a cuprinde o lumentrun cuvnt.
Treapta a opta
Martiriul de-a te naste nuncape n osnda,
Izbelistile vietii sunt viatan sinea ei.
Haiduc al suferintei, n codrul tau de tei
Adii din doina frunzei neliniste nascnda
Incerta si fecunda ca lunan funigei.

bucura-te rob al trudei si-al sudorilor de snge

bucura-te cel cen noapte noaptea paginii onfrnge
bucura-temblnzitorul de cuvinten herghelii
bucura-te cel ce graiul ntrun spic de pana-l tii
bucura-te lupta slovei cuntelesul ei deplin
bucura-te Dulce Chin!
bucura-te colb de aur ntre filele nentoarse
bucura-te ceara scursa din lumina care-o arse
bucura-te turn de veghe pnan cerun care starui
bucura-te apanalta cen cascade largi te narui
bucura-te cel ce-i darui fiecarui tot ce ai
bucura-tenvesnicirea Eminescului Mihai!
Starea a noua
Ecouri destramate par vechile geneze.
Mormnt cu plod, n tinenceputurile-s treze.
Incendii calme parca ar vrea sa despresoare
Neprihanite doruri timiden asteptare.
Efemerida noptii ti-aruncan ploi de stele
Seminte nencercate, gradini sa faci din ele.
Culegem floare-albastra si stim ca ni sa scris
Ursita de-a nentoarce cu tinen paradis.
Treapta a noua
Mirunsa frunte. Logos n treapta lui nalta.
Iluminata steman vecia unui neam.
Harsman deznadejdea sub care nenclinam
Amurgului. Cu viii si mortii laolalta
Iesimu-ti n nuntire prin sfnt epitalam:
bucura-tenflacarare adunatantro scnteie
bucura-te strop de roua revarsat n curcubeie
bucura-te ram pe care stelelen ciorchin roira
bucura-te alautan zbor cu strunele spre lira
bucura-te vaz launtric cen auzul alb senscrie
bucura-te Poezie !
bucura-tentregul nostru ce prin secoli sa tot frnt
bucura-te darul pinii de-a sentoarce n cuvnt
bucura-te nempartirea inimii ce ni semparte
bucura-te bucurie din adnc si de departe
bucura-te cel cen moarte printro carte ni te dai
bucura-tenvesnicirea Eminescului Mihai!
(Valeriu Anania, IMN EMINESCULUI n nouasprezece cnturi, Cartea Romneasca,
1992)
Starea a zecea
Extazele cernelii doar tu ni lenfiori,
Mihaiul nostru unic si-al unicei splendori.
Izvoade noi de-am strnge, tot am culegen cale
Norocul de-a-l petrece pe-al tau din ale tale.
Eterna stalagmita din stea stalactitara,
Statura ta ne-aduna sub cer si peste tara.
Cuvntul tau din ziua-l purtam cu noi prin ere,

Usure cantro moarte si greu cantronviere.

(Valeriu Anania IMN EMINESCULUI n nouasprezece cnturi, Cartea Romneasca,
1992, p.5-23)

Radu GYR: Balada

pentru Eminescu
Te-au slvit n cri i n poeme
i te-au nlat iconostas,
Ca s fulgeri tnr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.
Te-au vzut voevodnd voroave,
Ciobnind genune i zpezi,
Potcovar de fum btnd potcoave
Negurilor strnse n cirezi.
Te-au crezut gigantic Sfarm-Piatr
Care sparge piscul viforos,
i fierar nfierbntnd pe vatr,
Mrile clite sub baros.
mprat, i-au scris pe tmple steme.
Ft-Frumos, i-au pus n mini
hanger.
i-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole i rzvrtiri n cer.
Ci, netrebnic, eu adulmec zrii,
Paii ti pe unde te-au fost dus,
i-nsetat pe drumurile rii
Dibui urma ta de blnd Iisus.
Caut picurii de snge, neteri nc,
Ai crucificrii pe furtuni
i srut lumina lor adnc

i-i ating cu mini de rugciuni.

Trist Iisus cu umbra de tmie
Druind azur din mini subiri,
Sfnt, btut, pe veacul tu, n cuie,
Scnteind, nalt, din rstigniri.
Frnt de-o stea i-ngenuncheat de-o
floare,
Biruit de ramuri de arin,
ndulcit cu dor de moarte-alintoare,
Ars ca Nesus n cma de venin
Nu, tu nu eti meterul, ci cneazul,
Nu eti nstelatul mprat.
Sfiat i-i pieptul i obrazul.
Tu eti marele nsngerat !
Te-ncrustm, zadarnic, n agat
i-n icoane noi pe flori de crin.
Crinii nu vor stinge, niciodat,
Umbrele cununilor de spini.
Eu nu-i pipi steme i nici lauri
Numai rnile m plec i i le strng
i le fac medalii mari de aur, n genunchi, le-nchid n inim i
plng.
Convorbiri literare, 15 iunie 1939
Sursa: Ziaristi Online