Manastirile de la Meteora

Manastirile de la Meteora

Meteora

Meteora, situata in campia Thesaliei, in apropiere de Kalambaka, intre muntii Koziakas si Antichassia, este unul din

cele mai cunoscute centre monahale ale Rasaritului crestin. O adevarata padure de piatra ce izbucneste in mijlocul

campiei plaseaza ansamblul monastic intr-un peisaj de o maretie tulburatoare. Meteorele reprezinta cel mai important

centru monahal ortodox al grecilor, dupa Sfantul Munte Athos.

Exista in aceste locuri peste o mie de stanci foarte abrupte si foarte inalte, formate cu saizeci de milioane de ani in

urma in asa numita perioada tertiara care, cu manastirile lor seculare in varf, ilustreaza parca simbolic calea dificila,

dar frumoasa pe care trebuie sa o urmeze crestinul catre "Preainaltul Domn al boltilor ceresti".
Traseul de la Kalambaka pana la manastiri este fermecator. In dreapta si stanga apar stanci inalte, salbatice. Dupa

un parcurs incantator ajungi la Meteora, unul din cele mai frumoase locuri de pe pamant, iar ca fenomen natural,

unicul din lume.

Despre aceste locuri, Parintele Ioanichie Balan spunea, oarecum cu o unda de regret, din pricina multimii pelerinilor:

"Ce frumoase locuri de nevointa duhovniceasca ofera monahilor Muntele Meteora! Dar cat sunt de asaltate aceste

manastiri de turisti din toata lumea! Pentru aceasta multi monahi iubitori de liniste au parasit Meteorele si s-au retras

in Muntele Athos, pentru a se putea ruga mai linistiti lui Dumnezeu, ziua si noaptea."
Meteora este in totalitate pamant sfant, loc sfant zidit si pazit de Dumnezeu, pentru ca aici s-a sfintit
fiecare stanca, fiecare pestera, fiecare piatra, pentru ca o multime de cuviosi ascetici si martiri s-au rugat
si s-au indumnezeit pe stancile si vaile acestui loc.

             

Pentru marturia ei crestina, istorica, arhitectonica, artistica si geografica, Meteora este recunoscuta si ocrotita de

UNESCO si de alte organizatii internationale. Prin Legea nr. 2531/11.10.1995 si Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii

Greciei, teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, "loc sfant, imuabil si inviolabil", ceea ce-i

asigura protectia si-i garanteaza autenticitatea.

Simbol al puterii de rugaciune si jertfa al intregii Ortodoxii, Meteora este unul din acele locuri unde prezenta harului

este vie si lucratoare, iar binecuvantarea divina se revarsa din plin in sufletele pelerinilor.

Meteora - locas al monahismului ortodox

Primele mentiuni despre Meteora se pierd in negura vremurilor si a traditiilor. Izvoarele istorice atesta existenta unei

prime comunitati ascetice in scorburile stancilor batute de vanturi si ploi ale Meteorei, la Schitul Dopionis, la sfarsitul

secolului al XI-lea si inceputul secolului al XII-lea.

Pe aceste stanci fara vegetatie, s-a infiripat viata monahala inca din secolul al IX-lea. Inca din secolul al XI-lea, cand

au venit aici primii asceti crestini, calugarii vietuitori in acest peisaj aspru au fost strajeri si paznici ai Ortodoxiei.
In anul 1334, Sfantul Atanasie, alungat din Sfantul Munte Athos, in urma invaziilor piratilor, strange cu sine 14

calugari si pleaca la Veria, in hotarele fostei Valahii Mari, prima mare asezare politica romaneasca din sudul Dunarii.

In noua locatie, pe una dintre stancile cele mai mari, inalta de 613 metri fata de nivelul marii, incepe, cu o munca

titanica, ridicarea unei manastiri. Aceasta manastire poarta si astazi denumirea de "Marea Meteora" (Megalo

Meteora); ea parta hramul "Schimbarea la Fata".

La moartea Sfantului Athanasie (+1383), de pe tronul aceleiasi Valahii, vine urmas regele Ioan Duca Paleologul, cu

numele monahicesc de Ioasaf. In fine, urmasul sau, Alexie Anghel, semna cu cerneala verde: "Cesar al Valahiei".

Sunt pline actele Meteorelor de pomenirea unor dregatori valahi ca Petrita, Dragu, Calota, Bunila, si altii. Se pare ca

tot un membru al dinastiei stapanitoare din Marea Valahie, Ioan Cantacuzino, a inaltat si Manastirea Sfantul Stefan.
Astfel, cu timpul, mai toate stancile Meteore au fost cuprinse de manastiri. De jos, de la baza stancilor, abia se disting

cateva fragmente de zidire; de sus insa, de langa clopotnita Manastirii Sfantul Nicolae, de pilda, ceea ce vezi te

infioara.

Cu mijloace de subsistenta extrem de dificile, dar cu rugaciunea inimii si postul ca arme permanente in fata

lipsurilor si ispitelor de tot felul, ei au facut din aceasta asezare salbatica o oaza duhovniceasca si o
puternica atractie pentru mii de pelerini care si-au gasit aici linistea duhovniceasca.

           
Din putinele despicaturi ale acestor stanci multicolore se proiecteaza scari vechi de lemn, care certifica existenta

ascetilor in vremuri mai vechi. Pe varfurile cele mai greu accesibile, calugari nevoitori au construit manastiri de o rara

frumusete. In secolul al XV-lea numarul manastirilor de aici depasea numarul de 20.

In timpul perioadei elenistice zona a cunoscut o importanta dezvoltare, insa secolul al XVII-lea a adus cu sine declinul

manastirilor din Meteora. Acum mai sunt locuite doar sase manastiri, dintre care cinci de calugari si una de maici.

Dintre manastirile existente atunci, unele sunt astazi in stare de ruina: Sfantul Duh, Sfantul Dimitrie, Sfantul Nicolae

Padova, Sfantul Antonie, Sfanta Manastire Pantocrator, Ipsilotera, Sfantul Gheorghe Mandilas, Intampinarea

Domnului, Manastirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Manastirea Sfantul Grigorie, Manastirea Sfantul Ioan

Botezatorul, Manastirea Sfantul Modest, Manastirea Caligrafilor (aflata pe cea mai inalta stanca).

Altele se conserva bine si fiinteaza si in prezent constituind o puternica atractie atat pentru pelerini cat si pentru

turistii din intreaga lume. Manastirile vietuite de la Meteora sunt urmatoarele: Manastirea Marea Meteora

(Schimbarea la Fata), Manastirea Varlaam (1350), Manastirea Sfanta Treime (1458-1476), Manastirea Sfantul Stefan

(1350), Manastirea de la Rusanu (1380) si Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsa (1527).

Pastrate cu mare grija si evlavie de catre monahi, aici pot fi admirate numeroase manuscrise si icoane de pret,

moaste ale sfintilor si opere de arta miniaturala, fresce de o valoare inestimabila apartinand Scolii Cretane si

Macedoniene.

Manastirile de la Meteora - locasuri ale ctitorilor romani

Urme romanesti sunt in aproape toate manastirile de aici. Ca si la Muntele Athos, voievozii nostri din tara au facut

danii bogate manastirilor ctitorite de fratii lor romani din sudul Dunarii.

Neagoe Basarab a inzestrat cu odoare alese Marea Meteora. Si, spun cartile mai vechi, la aceeasi manastire se afla

o cerere de ajutor catre voievodul Vasile Lupu, intarita cu opt peceti ale manastirilor de aici si cu douazeci si una de

semnaturi de stareti si inalte capete bisericesti.

La Manastirea Varlaam exista Condica Sfintei Manastiri Bucovat; cu litere chirilice, dar in buna limba romaneasca, se

poate citi pe una dintre file "Toti Sfintii, Hramul Sfintei Manastiri Varlaam de la Meteora". Condica cuprinde sase

hrisoave ale domnitorilor romani, incepand cu 1609 si sfarsind cu 1790.

Pe unul din peretii expozitiei de odoare bisericesti de la Varlaam era asezat un epitaf brodat cu fir de aur, aidoma

celui existent la Manastirea Putna, lucrat de Maria de Mangop, cea de-a doua sotie a lui Stefan cel Mare.

Voievozii romani au daruit si moaste unor manastiri de pe Meteora: la Manastirea Sfantul Stefan se afla degetul

mijlociu de la mana stanga a Sfantului Ioan Botezatorul; langa cele doua figuri ingenuncheate de pe invelisul de

argint sunt inscriptiile Vladislav Voevod si Neacsa Doamna.

La Marea Meteora exista mana Sfantului Grigore al Neocezareei, cumparata de la familia Ghiculestilor, in anul 1772.

Fara indoiala ca in manastirile de la Meteora exista icoane si picturi ale mesterilor romani, dar inscriptiile cu numele

lor s-au sters ori sunt ascunse vederii. Un exemplu sunt frescele de la Biserica Ypapandi, naruita cu totul astazi.
Marea Meteora

Manastirea cunoscuta sub numele de "Marea Meteora" este situata pe o stanca aflata la marginea padurii de stanci

la o inaltime de 613 de metri deasupra albiei raului Pinios. Suprafata ei superioara, unde se afla manastirea, este de

10.000 metri patrati.

Urcusul este de 250 metri, iar culuarele sapate in stanca si cele 115 trepte abrupte si neregulate conduc pasii

pelerinilor, cu efort, dar fara teama si in deplina siguranta, pana la intrarea in manastire. Turnul cu balcon pentru

scripete si plasa-lift, construit in 1520, este edificiul care se zareste din departare si primul care intampina dupa

urcus.

Manastirea a fost construita prin munca si pe cheltuiala binecuvantatilor Atanasie si Ioasaf, in anul 1388, si este cea

mai reprezentativa manastire din tot ansamblul de la Meteora. Sfantul Atanasie, venit din Athos, a intemeiat pe

stancile Meteorei o mica sihastrie.

In prima chinovie a Sfintei Meteora, succesor si impreuna ctitor cu Sfantul Atanasie a fost Cuviosul Ioasaf (1350-

1423), fostul imparat bizantin Ioan Vresis Paleologul. Ulterior, in 1541-1542, asezamantul a fost renovat si completat

de calugarul Simeon si ucenicii sai.

In secolele XVI-XVIII manastirea numara pana la 300 de monahi si eremiti, fiind o chinovie exemplara. Cu timpul,

numarul crescand al monahilor a facut din aceasta micuta biserica o adevarata lavra. Slujirea din aceasta biserica a
fost savarsita, fara intrerupere, pana in zilele noastre.
            

Tot Sfantul Atanasie a inceput si constructia Bisericii Schimbarea la Fata, terminata ulterior de Ioasaf si Simeon.

Aceasta biserica este cea mai veche si impunatoare din tot ansamblul Meteorelor, iar fresca interioara, de mare

calitate artistica, apartine scolii cretane, ajunsa la culme in secolul al XVI-lea.

In interiorul manastirii se afla mormintele celor doi fondatori, precum si o pictura cu acestia tinand pe maini biserica.

Biserica din interiorul manastirii are peretii acoperiti cu icoane ortodoxe, expresive, in culori vii. Din pacate nu se

cunosc autorii, insa expertii considera ca ar fi vorba de ultimul, dar si cel mai cunoscut pictor cretan, Theophanis.
Mareata si impunatoare, Biserica Schimbarea la Fata a Domnului Iisus Hristos are un iconostas minunat sculptat in

lemn poleit cu aur si un tron ecumenic decorat cu sidef cu incrustatii artistice (1616-1617).

Frescele sunt minunate, dateaza din secolul al XVI-lea si se refera la ciclul dogmatic, istoric si liturgic iconogragic al

bisericii ortodoxe, o fericita imbinare de arta macedoniana si cretana. Dupa estimarile specialistilor, unele lucrari

apartin ucenicului lui Teofanis, Georgi Cretanul.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul aflata pe catapeteasma, este apreciata drept unicat in iconografia ortodoxa.

Aspectul particular rezida din reprezentarea Maicii Domnului - Imparateasa, cu coronita si vesmant rosu, cu flori in

mana dreapta si spic de grau in stanga, simbol al granelor din care se face prescura. Mantuitorul nu este infatisat ca

un prunc in bratele mamei, asa cum se obisnuieste, ci in picioare, invesmantat ca un print.

In afara de biserica centrala, la Marele Meteor exista alte trei biserici paraclis, cladite in perioade diferite: Biserica

Sfantul Atanasie aflata la intrarea in manastire, Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena, construita in 1769 si

Biserica lui Ioannis Prodromos, construita in anul 1600.

Printre odoare se pastreaza capetele fondatorilor manastirii, Atanasie si Ioasaf, moastele altor sfinti, darurile

imparatilor bizantini si patriarhilor, cruci, icoane, manuscrise, carti vechi pe pergament, vase de cult din argint.

In biblioteca se afla aproximativ 600 de volume vechi, codici, manuscrise de mare valoare artistica. Manastirea

Marea Meteora pastreaza bule de aur, sigilii patriarhale si documente istorice pretioase, lucrari vechi, rare, din

secolele XV-XIX, icoane post-bizantine din secolele XIV si XV, vechi lucrari artistice executate manual: sculpturi in

lemn, broderii cu fir de aur si argint.

Fosta Trapeza, construita in anul 1557, a fost transformata in muzeu si gazduieste o parte din patrimoniul manastirii.

Are o lungime de 35 de metri si o latime de 12 metri. Cinci coloane sustin acoperisul care se imparte in patru bolti

simple si doua duble, artistic decorate. In cavitatea Trapezei este pictata Maica Domnului, de o parte si de alta fiind

reprezentati Arhanghelii Mihail si Gavril.

In muzeu se gasesc expuse obiecte de mare valoare duhovniceasca si artistica: cruci si sipete, epitafuri si icoane,

potire si evanghelii, toiaguri arhieresti, odajdii sfinte. De mentionat in mod special, o cruce sculptata de Calugarul

Daniil, la care a lucrat timp de zece ani si icoanele de mare valoare artistica: Umilinta Extrema, Nascatoarea de

Dumnezeu Plangatoare, Atingerea lui Toma, Evanghelistii.

Vatra - bucataria din anul 1557, in prezent muzeu popular, care pastreaza nestirbita atmosfera de epoca,

adaposteste interesante exponate, vase de bucatarie vechi, din cupru, lut si lemn.

Inainte vreme neexistand cai de acces in manastire, aprovizionarea se facea cu ajutorul unui scripete, cu funii si

cosuri pe care calugarii le coborau pentru a fi umplute cu cele necesare de catre negustorii care se aflau la poalele

stancilor.
In anul 1923 scarile de sfoara au fost desfiintate, iar plasa agatata din turnul special construit mai transporta doar

obiecte si, din cand in cand, credinciosi varstnici sau bolnavi.

O constructie mica si simpla, sapata in totalitate in stanca, aflata langa scara de piatra, este schitul ctitorului

manastirii, Sfantul Atanasie Meteoritul.

Manastirea Varlaam

Manastirea Varlaam, modesta ca suprafata, dar impozanta, se afla in apropiere de Marea Meteora, pe o solida

stanca inalta de 373 de metri. Conform traditiei, ea a fost locuita pentru prima oara de pustnicul Varlaam care a

construit aici in jurul anului 1350 o bisericuta cu hramul Sfintilor Trei Ierarhi si cateva chilii.
Varlaam a urcat pe stanca cu schele succesive, sprijinite pe grinzi infipte in gaurile dintre stanci. Mai
tarziu schelele au fost inlocuite cu scari mari de sfoara si plasa. In anul 1922 au fost cioplite in piatra 129
de trepte care-l conduc pe vizitator, in deplina siguranta, pana in varful stancii unde se afla manastirea.
Plasa se mai foloseste si astazi doar pentru transportul alimentelor si al materialelor necesare intretinerii
sfantului lacas.

           

Manastirea Varlaam, in forma cunoscuta astazi, a fost ctitorita dupa aproape doua sute de ani, pe la 1517-1518, cand

s-au stabilit aici cuviosii parinti Teofan (+1544) si Nectarie (+1550). Originari din nobila familie a Apsarazilor de la

Ioannina, fratii Nectarie si Teofan, recladesc "Biserica Sfintii Trei Ierarhi" pe ruinele vechilor ziduri si, mai tarziu,

construiesc "Biserica Tuturor Sfintilor" si "Biserica Sfantului Ioan Botezatorul".

Biserica cu hramul Tuturor Sfintilor a fost inaltata in douazeci de zile cu materiale de constructie ridicate pe stanca

meteorica intr-o perioada de 22 de ani. Din punct de vedere arhitectural biserica se aseamana cu manastirile de pe

Muntele Athos.

Traditia consemneaza faptul ca parintele Teofan, ctitorul, fiind de zece luni bolnav, cand a fost instiintat ca s-au

terminat lucrarile, s-a ridicat din patul de suferinta ajutat de un toiag si, cand a vazut biserica terminata, a inaltat

mainile slavind pe Dumnezeu si multumind Tuturor Sfintilor. Apoi, dupa cum mentioneaza placa ctitorului, i-a

binecuvantat pe fratii calugari, pe constructori, pietrari si tamplari, dupa care s-a intors cu bucurie in chilia lui si s-a

mutat la viata cea vesnica.

In forma de cruce, cu turla, Biserica Sfintii Trei Ierarhi a fost decorata ulterior. Naosul a fost pictat in anul 1548 de

marele artist cretan Franco Katelano originar din Teba, iar pronaosul a fost pictat in anul 1566 de doi frati, Gheorghe

si Franco Kondaris, de asemenea din Teba.

Paraclisul Sfintilor Trei Ierarhi care are o singura incapere, a fost refacut in anul 1627 si pictat in fresca
de Stergios si Kirillos in stil postbizantin, caracteristic primei jumatati a secolului al XVII-lea.
            

Alte cladiri care dainuie pe platforma stancii de la Varlaam sunt: vechea Trapeza, azi muzeu, Vatra sau Bucataria,

una dintre cele mai frumoase constructii de acest fel si Spitalul.

Spre sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea a functionat la Manastirea Varlaam un renumit

atelier specializat in broderie cu fir de aur.

Printre odoarele manastirii care se pastreaza in sacristie se afla moastele multor sfinti, odajdii, cruci, vase de cult din

argint, centura de fier a ctitorului manastirii, epitaful brodat cu aur, evanghelii, manuscrise vechi pe pergament si sute

de carti.
De asemenea, la Manastirea Varlaam se pastreaza "Evanghelia" atribuita Imparatului Constantin Porfirogenetul, din

anul 959. Evanghelia pastreaza semnatura imparatului. Printre documentele acestei manastiri se pastreaza si unele

romanesti de danie.

Manastirea Rousanou

Manastirea Rousanou, numita dupa numele fondatorului ei, se afla intre Manastirile Varlaam si Sfanta Treime, la sud-

est de Marele Meteor, pe culmea unei stanci zvelte, verticale, din padurea de piatra de la Meteora. Un culoar de

beton si un pod suspendat te duc pe crestetul stancii complet izolate, unde se afla manastirea.

Numele manastirii provine de la satul Rosana din Tessalia in care s-a nascut cel dintai ctitor. Acesta este un
ansamblu incantator, cu patru etaje, care a capatat forma arhitectonica de baza in deceniul trei al secolului al XVI-lea.

Biserica si cateva chilii se situeaza la parter, iar la etaj arhondaricul cu camerele de primire, chilii si alte incaperi

auxiliare.

Vizitatorul care trece pe la poalele acestei stanci este cuprins de un sentiment de teama si admiratie privind laturile

aproape vericale ale stancii care se continua cu zidurile manastirii. Intreaga suprafata a varfului stancii constituie

incinta manastirii.
Ca si la celelalte asezaminte de la Meteora, la inceput accesul se facea cu ajutorul scarilor de sfoara. Pana in anul

1897, accesul in manastire se facea cu ajutorul unor franghii. Mai tarziu, doua poduri de lemn serveau calugarilor si

vizitatorilor ca mijloc de a ajunge la manastiri. Incepand cu anul 1936, doua poduri de lemn solide servesc aceluiasi

scop.

Izvoarele istorice precizeaza ca Manastirea Rousanou a fost intemeiata in anul 1288 de calugarii Nicodim si

Benedict. In anul 1545 a fost renovata si completata cu alte constructii de catre calugarii Maxim si Ioasaf din

Ioannina.
Biserica manastirii are hramul Schimbarea la Fata a Domnului Iisus Hristos, este decorata cu minunate fresce si are

odoare deosebite printre care icoane, vase de cult, cruci, odajdii si moaste ale sfintilor.

Din punct de vedere arhitectural, este o biserica bizantina cu turle, cu trei spatii decorate cu picturi murale

remarcabile, inspirate din ciclul istoric si liturgic al bisericii ortodoxe. Iconostasul este sculptat in lemn si poleit cu aur,
iar strana de inchinare la icoana Nascatoarei de Dumnezeu este impodobita cu modele maiestrit lucrate in

sidef.
            

Frescele despre care inscriptia spune ca au fost realizate in anul 1561 cu participarea staretului Arsenie, se

pastreaza intr-o forma foarte buna in pofida vechimii lor de peste 400 de ani. Aici se afla unul dintre cele mai

importante si mai stralucitoare ansambluri picturale ale perioadei postbizantine. Frescele care acopera tot naosul si

pronaosul, apartin scolii cretane (dupa estimarile specialistilor, ucenicului lui Theofanis din Creta, Georgi).

La Manastirea Rousanou, pe langa "Schimbarea la Fata a Domnului Iisus Hristos", la 4 decembrie se cinsteste cu

deosebita evlavie Sfanta Mucenita Varvara. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea a functionat la Manastirea Rousanou

un atelier de manuscrise. Majoritatea manuscriselor si documentelor acestei manastiri sunt pastrate la Biblioteca

Nationala din Atena.

Manastirea Sfanta Treime

Manastirea Sfanta Treime se inalta deasupra unei foarte abrupte stanci singuratice. Manastirea Sfanta Treime este

construita pe stanca ce se inalta la nord-est de Manastirea Sfantul Stefan.

Varful stancii are o suprafata de aproximativ un hectar, aici aflandu-se alaturi de biserici chiliile
calugarilor, bucataria, sala de mese si o mica bucata de pamant cultivata. Panorama ce se vede de la
Manastirea Sfanta Treime este de vis, la est aflandu-se Manastirea Sfantul Stefan, la vest, Manastirea
Varlaam si Marea Meteora, iar la sud, Kalambaka.
            

In vechime, asemeni celorlalte manastiri de la Meteora, urcusul se facea cu scara de sfoara sau cu plasa trasa cu un

sistem de roata cu tambur si scripete. In anul 1888 s-a cioplit un mic drum in stanca, completat in anul 1925 cu 150

de trepte, facilitandu-se accesul in manastire.

Conform traditiei, manastirea a fost zidita in 18 ani, in perioada 1458-1476, de catre monahul Dometios, primul

colonizator si ctitor. Intr-un document al imparatului Simeon Vresus Paleologos datand din anul 1362, se

mentioneaza existenta Manastirii Sfanta Treime, cu viata monahala de calugari. Traditia spune ca au fost necesari 70

de ani pentru a urca pe stanca materialele pentru constructie si ca abia apoi a inceput zidirea lacasului.

Biserica Sfanta Treime a fost zidita in anul 1476 si are forma de cruce, cu turla joasa si doua coloane. Fresca

interioara dateaza din anul 1741, este realizata in traditia post-bizantina, si este lucrarea fratilor preoti pictori Antonie

si Nicolae.

Pe cupola este pictat Dumnezeu Pantocrator, iar in colturile sferice, cei patru evanghelisti intre care Sfantul

Evanghelist Luca este reprezentat pictand icoana Maicii Domnului. Catapeteasma originala, sculptata in lemn, cu

vechile sale icoane, a fost furata.

Pe langa biserica centrala, Manastirea Sfanta Treime mai are si un paraclis. Paraclisul Sfantul Ioan Botezatorul, de

forma circulara, cu cupola, cioplit in stanca, inzestrat cu valoroase icoane, a fost construit si pictat in anul 1862.

La intrarea in manastire se afla o mica bisericuta sapata in stanca. Peretii au fost pictati de calugarii Damaskinos,

Arsenios si Ionas. Complexul de constructii al manastirii cuprinde trapeza (sala de mese), bucataria, chiliile, salile de

receptie, doua bazine pentru colectarea apei si alte incaperi auxiliare.

Muzeul de Arta Populara al manastirii, cuprinzand o bogata colectie de tesaturi foarte vechi, vase, unelte si obiecte

de arta populara, prezinta un interes deosebit pentru vizitatori.

Manastirea Sfantul Stefan

Manastirea Sfantul Stefan este cea mai accesibila pentru pelerini. Aici se poate ajunge din doua directii: din satul

Kastraki sau din orasul Kalambaka, din partea de sud-vest.

Manastirea este ca o cetate, construita in varful unei stanci gigantice cu o suprafata de 7.500 metri patrati.

Desene si gravuri vechi arata ca in trecut, la Manastirea Sfantul Stefan se putea urca mai lesne decat la celelalte

lacasuri meteorice datorita unui pod mobil ce facea legatura intre stanca pe care se afla manastirea si versantul

Koukoula, diametral opus. Ulterior, podul mobil din considerente de paza si securitate, a fost inlocuit de un altul, fix,

cu lungimea de 8 metri, pe care se ajunge in deplina siguranta la manastire.

Manastirea Sfantul Stefan este cea mai veche asezare monahala de pe Muntele Meteora, fiind fondata in anul 1192

de catre sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luand-o sub protectia sa.
Conform inscriptiei lui Ieremia, obarsia vietii monastice pe aceasta stanca dateaza din anul 1192. Cuviosii Antonie

(prima jumatate a secolului al XV-lea) si Filotei (mijlocul secolului al XVI-lea), sunt considerati ctitorii oficiali ai

manastirii.

Biserica veche, cu hramul Sfantul Arhidiacon Stefan, a fost construita in anul 1350, dar ulterior devenind

neincapatoare, s-a mai construit o biserica mare (1798) cu hramul Sfantul Haralambie.
La Manastirea Sfantul Stefan a trait pentru o scurta perioada de timp imparatul Bizantului Andronic al III-lea

Paleologos. De atunci manastirea s-a numit regala si patriarhala si s-a bucurat de anumite privilegii, imparatul facand

importante donatii.

In anul 1398, domnul ungro-vlah Ioan Vladislav a donat manastirii un fragment de lemn din Sfanta Cruce, particele

din moastele Sfantului Ioan Botezatorul si mosii din Romania, iar nepotul sau, vornicul Dragumar, a donat capul

Sfantului Mucenic Haralambie.

In anul 1545, micul naos s-a marit, iar Preotul Nicolae a restaurant, partial, pictura. Biserica Sfantului Haralambie

construita in anul 1789, impodobita cu minunate sculpturi in lemn, a fost distrusa de bombardamente in 1943, iar
ulterior reparata si pictata de celebrul artist contemporan Vlasis Titomis. Este o constructie mareata si impunatoare,

cu trei turle.

Minunatul altar sculptat in lemn si Sfanta Masa, de asemenea sculptata in lemn, impodobesc biserica. In biserica se

pastreaza capul Sfantului Haralambie, moaste care savarsesc si in zilele noastre nenumarate minuni.
Impresionanta sala de mese a fost transformata in prezent in muzeu, avand ca exponate valoroase obiecte din

patrimoniul manastirii: Evanghelii lucrate cu aur, Sfinte Potire, cadelntte, manuscrise, icoane postbizantine, vesminte

tesute si brodate cu fir de aur, sculpturi si lucrari in filigran.

In sacristie si in biserica, printre odoare se gasesc cruci, vase de cult, icoane, odajdii, un epitaf, vechi manuscrise cu

miniaturi, un brau lucrat cu fir de aur datand din anul 1778 si mansetele brodate cu aur care au apartinut Episcopului

Gavriil de Dimitriada.
Manastirea Sfantul Stefan, cu o bogata lucrare duhovniceasca si filantropica, s-a remarcat pentru rolul de centru

strategic al luptei macedoniene, la formarea tinerei generatii si in invatamant. Astfel, in anul 1850, manastirea a

construit in orasul Kalambaka Scoala Konstandio si a donat 80.000 de drahme de aur pentru construirea unui

gimnaziu in Trikala.

Daca in 1880 manastirea inca numara o obste de 31 de monahi, in 1960 ajunsese pustie. Ca urmare a acestui fapt,

din anul 1961 manastirea a fost transformata in chinovie de calugarite. Muzeul manastirii adaposteste numeroase si

pretioase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei si Antonie Cantacuzino.

Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsas

Pe crestetul ros de intemperii al unei stanci uriase, sta agatata cea mai mica manastire de pe Muntele Meteora,

numita Sfantul Nicolae Anapafsas, adica Sfantul Nicolae "Odihnitorul". Ea se ridica la sud-vest de stancile Meteorei,

si intre manastirile parasite Prodromu si Pantocrator.

Manastirea, in forma ei actuala, a fost construita la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea,

probabil peste ruinele unui lacas mai vechi. Se crede ca numele manastirii vine de la numele persoanei pe cheltuiala

careia s-a construit prima ctitorie.

Suprafata redusa si ingustimea stancii pe care este asezata manastirea a constituit cauza principala a realizarii de

constructii cu mai multe etaje. Astfel, la primul nivel se afla biserica si trapeza, iar la al doilea, chiliile.
Constructia bisericii a inceput in preajma anului 1510, cu cheltuiala lui Dionisie cel Milostiv, Mitropolit de Larisa, si a

lui Nicanor, arhiereu exarh de Stagon - Kalambaka. Din primele decenii ale secolului al XVI-lea cand manastirea a

fost complet restaurata si s-a ridicat din temelie Biserica Sfantul Nicolae, viata monahala organizata se desfasoara

necontenit pana in prezent.

Biserica centrala a manastirii, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, urmeaza forma neregulata a stancii, fiind

spatioasa si bine utilata. Biserica alungita, cu o singura incapere in forma de patrulater, cu o cupola mica
in centrul acoperisului, este lipita in partea de sud de peretele de piatra al muntelui.

           
Decorarea bisericii, dupa cum atesta o inscriptie, s-a terminat in anul 1527. Decoratiile peretilor sunt atribuite

calugarului Teofan Strelitzas din Creta care, in ciuda numeroaselor dificultati intampinate din cauza stancii, a realizat

picturi de o frumusete impresionanta. Calugarul Teofan Strelitzas din Creta (+1559) este si intemeietor al Scolii

Cretane de pictura bizantina.

Pictura naosului Bisericii Sfantului Nicolae este cea mai veche lucrare a lui Teofan in care isi pune amprenta

personala cu toate trasaturile specifice ale inconfundabilei sale arte: noblete, vioiciune, prospetime, tonuri blande si

luminoase si, in general, o calitate de exceptie si o tehnica desavarsita a proiectarii si repartizarii cromatice a formelor

specifice care, in final, s-au cristalizat in marile ansambluri de pictura ale maturitatii sale artistice, in Manastirile

Marea Lavra si Stavronikita din Sfantul Munte Athos.

Pelerinul poate vizita Paraclisul Sfantului Antonie, Osuarul si Paraclisul Sfantului Ioan Botezatorul, iar la ultimul nivel,

vechea Sfanta Masa, cu fresce, servind in prezent drept loc oficial de primire. In prezent, mica manastire mai are

doar cativa monahi.