GRECIA

Staţiuni agitate, peisaje stâncoase, plaje

ascunse, oraşe antice Cine vizitează o dată
Grecia, va rămâne impresionat toată viata. Există
atâta varietate aici, în care fiecare insulă oferă un
amestec de minunăţii pe care nu se poate să le
ratezi. Însă frumuseţile Greciei nu se datorează
numai insulelor sale. Toată tara este un întins si
prietenos litoral. De-a lungul fâsiilor de pământ
crestate, dintre Marea Egee si Marea Ionică, cele
mai vechi civilizaţii, timpuri legendare si
obiceiuri puternic înrădăcinate în trecut, se
întâlnesc si convieţuiesc cu tânărul mileniu.
Trecutul si prezentul alternează, la fel ca si
schimbările de peisaj, de la cel marin la cel
muntos, oferind vizitatorilor experienţe
memorabile.
Manastirile meteore
 MAREA METEORA
• Pe platoul celei mai inalte dintre stincile
Meteore, cu altitudinea de 613m, se afla
mănăstirea cea mai reprezentativa din tot
ansamblul, cunoscuta sub numele de
Marea Meteora, cu hramul Schimbarea
la Fata. Fondatorul acestei manastiri a
fost Sfintul Atanasie Meteoritul, venit
aici din Muntele Athos. El a intemeiat pe
aceasta stanca o mica sihăstrie pe care o
transforma in 1344 intr-o lavra, vestita
pana in zilele noastre. Tot el a început
construcţia Bisericii Schimbarea la Fata,
terminata ulterior de Ioasaf si Simeon.
Aceasta biserica este cea mai veche si
impunătoare din tot ansamblul Meteorelor,
iar fresca interioara, de mare calitate
artistica, aparţine scolii cretane, ajunsa la
culme in secolul al XVI-lea. In secolele
XVI-XVIII Manastirea număra pana la 300
de monahi si eremiţi, fiind o chinovie
model. Si in prezent atat biserica mare,
paraclisele cit si întreaga incinta sunt
frumos restaurate si bine intretinute.
 METEORA-Sf.Nicolae

Pe creştetul ros de intemperii al unei

stanci uriaşe, sta agatata cea mai mica
mănăstire de pe Muntele Meteora, numita
Sfantul Nicolae Anapafsas, adică Sfantul
Nicolae Odihnitorul. Prima aşezare monahala
datează aici din secolul al XIV-lea.
Adevăratul fondator a fost insa Sfantul
Dionisie cel Milostiv, la începutul secolului
XVI. Fresca, de mare calitate iconografica,
este lucrata in prima jumătate a secolului al
XVI-lea de monahul Teofan Cretanul, un
exponent de seama al Scolii Cretane de
pictura. In prezent, mica mănăstire mai are
doar cativa monahi.
 METEORA-Sf.Stefan
• Manastirea Sfintul Stefan este cea mai
veche asezare monahala de pe Muntele
Meteora, fiind fondata in anul 1192 de
catre sihastrul Ieremia. In anul 1333,
Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o,
luind-o sub protectia sa. Biserica veche cu
hramul Sfintul Arhidiacon Stefan a fost
construita in anul 1350, dar ulterior
devenind neincapatoare, s-a mai construit
o biserica mare (1798) cu hramul Sfintul
Haralambie. Din anul 1961 manastirea a
fost transformata in chinovie de
calugarite. Muzeul manastirii
adaposteste numeroase si pretioase
obiecte de cult. Aici poate fi vazut un
codex bizantin din anul 1404, donat de
Filotei si Antonie Cantacuzino.
 METEORA-Sf.Treime
• Deasupra unei mari stanci singuratice
Sf. Treime
foarte abrupte, se înalta Mănăstirea
Sfinta Treime. A fost fondata in anul
1438 de sihastrul Dometie. Biserica a
fost zidita in anul 1476, iar fresca
interioara datează din anul 1741.
• Accesul la aceasta mănăstire (precum si la
altele) se făcea pe scara de funie sau cu
plasa trasa cu un sistem de roata cu
tambur si scripete.
 Meteora -manastirea Rusanu
• Manastirea Rusanu, dupa numele
fondatorului ei, se inalta pe o stinca
ingusta, aflata in vecinatatea uneia dintre
cele mai falnice meteore (vezi si prima
imagine din pagina). Este inconjurata de
abis de jur-imprejur. Un culoar de beton si
un pod suspendat te duc pe crestetul
stincii complet izolate, unde se afla
manastirea. Prima asezare monahala
dateaza din secolul al XV-lea, cind citiva
sihastrii se nevoiau aici, primind hrana de
jos cu funia. In anul 1545 doi calugari
macedoneni, fratii Maxim si Ioasaf, au
transformat mica sihastrie in manastire,
zidind din piatra actuala biserica, cu
hramul Schimbarea la Fata. Fresca a
fost lucrata in anul 1561. Majoritatea
manuscriselor si documentelor acestei
manastiri sint pastrate la Biblioteca
Nationala din Atena.
Muntele Athos
 Careia capitala Athos
Asezare geografica: Muntele Athos este o mica peninsula de 340 km patrati in nordul Marii Egee si
apartine teritorial de Grecia de Nord cu capitala la Salonic. De-a lungul ei, peninsula este strabatuta de
o culme muntoasa ce se termina cu impunatorul varf al Athosului, înalt de 2030 metri. Capitala
Athosului este Careia, iar portul de acces, Dafne.
Istoric: Inceputurile vietii monahale in Athos se crede ca sint din timpul Sf. Imparat Constantin cel Mare
(330-337) si al imparatului Teodosie cel Mic (408-450). Timp de cinci secole monahismul atonit s-a
dezvoltat in mici sihastrii, primele asezari monahale fiind considerate Vatopedu si Xeropotamu. Viata de
obste a fost introdusa de Cuviosul Atanasie Atonitul, care a intemeiat in 963 Manastirea Lavra. Tot in
aceasta perioada, Cuviosul Pavel Atonitul a intemeiat Manastirea Sf. Pavel. Celelalte manastiri au fost
intemeiate dupa modelul Lavrei pina prin sec. XIV. Perioada de inflorire a monahismului de aici a fost
intre anii 963 si 1453, cind Athosul se afla

sub directa supraveghere si intretinere a imparatilor

bizantini. Dupa caderea Consantinopolului, Muntele
Athos a stat cinci sute de ani sub stapinire otomana. In
aceasta perioada, grija intretinerii Athosului a trecut
aproape in intregime pe seama celor doua tari romane -
Moldova si Tara Romaneasca. Domnii romani trimiteau
sub forma de danii anuale in bani (mertic), sumele
necesare platii birului catre turci (pentru a-si asigura un
oarecare statut de libertate), deasemeni pentru
intretinere si reparatii. Se pastreaza pina azi
numeroase documente romanesti de danie in tezaurul
fiecarei manastiri atonite. Dupa secularizarea averilor
manastiresti (1863) ajutoarele romanesti inceteaza. In
1912 Athosul intra sub tutela si administratia Greciei,
iar in 1926 este declarat republica monahala ortodoxa
autonoma in cadrul Greciei. Jurisdictional si spiritual a
depins si depinde de Patriarhia Ecumenica de
Constantinopol, care aproba orice numiri si schimbari
de stareti si supravegheaza viata duhovniceasca .
 Athos- Marea Lavra
• Marea Lavra este cea dintii manastire cu viata de obste din Sfintul Munte. A fost zidita
de Sfintul Atanasie Atonitul in anul 963, cu ajutorul imparatilor bizantini Nichifor
Focas (963-969) si Ioan Tsimiskes (969-976). Este considerata cea dintii manastire
atonita intre cele 20, bucurindu-se in toate de cinste si intiietate. Este manastirea
tutelara peste tot Muntele si are jurisdictie asupra tuturor schiturilor si sihastriilor din
jurul virfului Athos, inclusiv asupra schitului romanesc Prodromul. Hramul initial al
manastirii fixat de ctitor a fost Buna Vestire. Actualmente hramul este Sf. Atanasie
Atonitul, care se sarbatoreste la 5 iulie.

Marea Lavra este cea dintii manastire cu viata de obste din Sfintul Munte. A fost zidita de Sfintul Atanasie Atonitul in anul 963, cu
ajutorul imparatilor bizantini Nichifor Focas (963-969) si Ioan Tsimiskes (969-976). Este considerata cea dintii manastire atonita intre
cele 20, bucurindu-se in toate de cinste si intiietate. Este manastirea tutelara peste tot Muntele si are jurisdictie asupra tuturor schiturilor si
sihastriilor din jurul virfului Athos, inclusiv asupra schitului romanesc Prodromul. Hramul initial al manastirii fixat de ctitor a fost Buna
Vestire. Actualmente hramul este Sf. Atanasie Atonitul, care se sarbatoreste la 5 iulie.
Muntele Athos (în greaca modernă
Άγιοv Όρος - Sfântul Munte) este
un munte (2.033 m) şi o peninsulă
(cu lungimea de 60 km şi o lăţime
ce variază între 8 şi 12 km, aria
totală fiind de 360 km pătraţi) în
nordul Greciei, în regiunea
grecească Macedonia Centrală,
unde îşi au locul 20 de mănăstiri,
12 schituri şi o mulţime de chilii
călugăreşti ortodoxe, în care trăiesc
mai mult de 1500 de monahi
ortodocşi. Regiunea este autonomă
din punct de vedere administrativ,
alcătuind un stat monastic cu
capitala la Karyes (Καρυες).
 Muntele Athos
Άγιον Όρος
—  Stat monastic autonom  —
Ţară Grecia
Reşedinţă Karyes
Suprafaţă
 - Total 336  km²
Populaţie (2001[1])
 - Total 1,961 locuitori

Harta mănăstirilor de pe muntele Athos

 Harta Manastilor de pe Muntele
Athos
Lista celor douăzeci de mănăstiri în ordinea ierarhică stabilită:
Mănăstirea Marea Lavră (greacă: Μεγίστης Λαύρας)
Mănăstirea Vatopedu (greacă: Βατοπαιδίου)
Mănăstirea Iviru (greacă: Ιβήρων)
Mănăstirea Hilandaru (greacă: Χιλανδαρίου, sârbeşte: Хиландар)
Mănăstirea Dionisiu (greacă: Διονυσίου)
Mănăstirea Cutlumuş (greacă: Κουτλουμουσίου)
Mănăstirea Pantocrator (greacă: Παντοκράτορος)
Mănăstirea Xiropotamu (greacă: Ξηροποτάμου)
Mănăstirea Zografu (greacă: Ζωγράφου)
Mănăstirea Dochiaru (greacă: Δοχειαρίου)
Mănăstirea Caracalu (greacă: Καρακάλλου)
Mănăstirea Filoteu (greacă: Φιλοθέου)
Mănăstirea Simonos Petras (greacă: Σίμωνος Πέτρας)
Mănăstirea Sfântul Pavel (greacă: Αγίου Παύλου)
Mănăstirea Stavronichita (greacă: Σταυρονικήτα)
Mănăstirea Xenofont (greacă: Ξενοφώντος)
Mănăstirea Grigoriu (greacă: Γρηγορίου)
Mănăstirea Esfigmenu (greacă: Εσφιγμένου)
Mănăstirea Sfântul Pantelimon (greacă: Αγίου Παντελεήμονος)
Mănăstirea Constamonitu (greacă: Κωνσταμονίτου)
 Istorie

Imperiul Bizantin s-a prăbuşit în secolul XV, astfel că noul Imperiul Otoman, de
religie islamică, a preluat treptat şi controlul teritoriilor balcanice. Au devastat multe mănăstiri
creştine, însă unele mai izolate au rămas puţin afectate sau intacte. Populaţia de călugări s-a
redus pentru că bunăstarea lor a fost serios afectată timp de 5 secole prin faptul că satele
"închinate" (prin impozite) acestor mănăstiri aproape toate româneşti le-au fost luate. În
Evul Mediu puţine mănăstiri şi schituri au supravieţuit, indeosebi datorită ajutorului material
sistematic (bani şi produse) venite din Valahia şi Moldova (astăzi România). Acest ajutor se
datora legăturilor de sânge cu satele aproape toate româneşti din jurul Muntelui Atos. Treptat,
în secolul XIX prin donaţiile noilor veniţi din ţările ortodoxiei estice (slave), precum: Rusia,
Bulgaria şi Serbia, ansamblul de mănastiri s-a difersificat ca origine etnică, fiecare ţară
exercitându-şi influenţa asupra mănăstirilor subvenţionate: era epoca statelor naţionale în
plină expansiune. În 1912, în timpul Primului Război Balcanic, otomanii au fost forţaţi să
plece şi Rusia, în interesul pan-slavismului politic, justificat prin "misiunea de continuatoare a
creştinismului din Bizanţ" a revendicat controlul peninsulei. După conflictul asupra
suveranităţii regiunii dintre noul stat grecesc în formare, pe de o parte, şi Rusia pan-slavistă,
pe de alta parte, după Primul Război Mondial peninsula a primit dela Marile Puteri statut de
autonomie în cadrul Greciei.
              Influente  
 

Schitul Prodromu

          
România
Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (în greceşte Prodromu) aparţine Sfintei Mănăstiri a
Marii Lavre.
Este situat între Kavsokalyvia şi Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857 a
fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie şi Nifon, după care a fost
amenajat şi recunoscut drept schit.
Azi, este l
ocuit de 25 de călugări de origine română şi urmează principiul cenobitic al vieţii monastice orto
doxe.

O altă aşezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru Valahu (zis şi Schitul Lacu)
situat la 3-4 ore distanţă de mers pe jos de la Mănăstirea Sfântul Pavel, de care aparţine.
Este construit la o altitudine de 280 m, între Marfonu şi Antiathon.
A fost fondat în secolul X de călugări din Moldova.
Astăzi este format din 8 chilii şi este locuit de 39 de călugări români.
Proschinatarul Sfântul Munte al Atonului, scris de ieromonahul Serafim şi tipărit la Bucureşti în
1856, în tipografia celui cunoscut ca Iosif Românul Iosif Romanov, prin bogăţia de informaţii şi
gravuri, constituie o adevărată carte de referinţă privind istoricul sfintelor lăcaşuri, totodată şi o
dovadă a enormei contribuţii româneşti la realizarea centrului de spiritualitate ortodoxă de la
Muntele Athos.
 Bulgaria
Mănăstirea Zografu este situată în partea de sud-vest a peninsulei. A fost construită în secolul X de către
călugării Moise, Aron şi Ioan din Ohrid. Este dedicată Sfântului George. În perioada bizantină târzie,
mănăstirea a fost distrusă de trupele catalane şi recontruită cu sprijinul dinastiei Paleologan, precum şi
cu sprijinul conducătorilor din Europa ortodoxă.
Ocupă locul 9 în ordinea ierarhică a celor 20 de mănăstiri atonite. Este locuită de 15 călugări. Toţi
călugării sunt bulgari, din 1845, şi serviciul religios este efectuat în bulgară.

Rusia
Mănăstirea Sfântul Pantelimon este construită în partea de sud-vest a peninsulei. Mănăstirea rusă a fost
construită în actuala locaţie în 1765, în timp ce clădirea originală datează din secolul XI.
Construcţia actualei mănăstirii a fost realizată în primele două decade ale secolului XIX, cu ajutorul
financiar al conducătorilui Moldo-Valahiei, (Skarlatos) Scarlat Calimacul. Paradoxal, mănăstirea este
ulterior locuita de călugări ruşi, în număr de 1.000 la 1895 şi 1.446 în 1903. Urmare a regimului bolşevic
ateu care a îngreunat cum a putut legăturile, astăzi numai 35 de călugări locuiesc în mănăstire, însă
numărul lor ar putea fi în creştere.
Serbia
Hilandaru este situată în partea de nord-est a peninsulei. Numele său derivă cel mai probabil de la
fondatorul vechii aşezări monastice din acest loc, care se numea Chelandaris (Calendarius). Mănăstirea a
fost fondată la sfârşitul secolului XII de către conducătorul serb Ştefan Nemanya I şi fiul său Ratsko. În
timpul secolului XIV, dezvoltarea mănăstirii a atins apogeul, acumulând bogăţii din donaţii voievodale şi
private.
Este considerată a fi principalul centru spiritual la Athos al serbilor. Deţine locul patru în ordinea ierarhică
a mănăstirilor şi este locuită de 46 de călugări (1990).
Limbi
Limba vorbită în mănăstirile greceşti este greaca, în Sfântul Pantelimon rusa (35 călugări), în Hilandaru serba
sârba (46 călugări), în Zografu bulgara (15 călugări), iar în Lacu şi Sf. Ioan Botezătorul (zisă şi Prodromu) se
vorbeşte in mod firesc româna (64 călugări). Câteva comunităţi sunt mai cosmopolite decât altele. Un aspect al
înnoirii recente este faptul că, spre deosebire de călugării provenind din fostele state ortodoxe comuniste, grecii
sunt mai activi, mai bine educaţi şi mai umbaţi prin lume decât în trecut. Dat fiind acest interes naţionalist grec
şi engleza este vorbită în prezent pe Munte.
Ctitorul ei fondator dintru inceput a fost Arcadie (ce era fiul imparatului Teodosie cel Mare) care a fost
salvat in chip minunat de Maica Domnului cand a fost aruncat in mare de un val in vremea furtunii si
apoi gasit intr-un tufis. De aici numele de Vatopedi:vatos-tufis, pedi-copil.
Pe la 361-363 tot Sfântul Munte a fost pustiit de păgâni. În (379-395) a fost refacută de împăratul
Teodosie cel Mare, iar pe la anul 860 a fost iară prădată de către Beduinii Siriaci.
Ctitorie veche a lui Alexandru Lăpuşneanu (domnul Moldovei), care în a doua domnie (1563-1568),
dăruieşte pe lângă o cupă mare de argint şi bătută cu solzi de aur, din care a băut şi doamna sa dintr’însa,
şi merticul anual de 300 galbeni roşii. În acea vreme se aflau ca la 300 călugări în mănăstire.
Este situată în partea de nord-est a peninsulei Athos.
Sfânta Mânăstire Vatopedu se situează pe locul doi în ierarhia mânăstirilor. Este idioritmică şi este
locuită de 50 de călugări (1990).
- În această mănăstire se găsesc multe icoane făcătoare de minuni; Odoare si sf. moaste.
Brâul Maicii Domnului negru se păstrează într-o raclă de argint. Două cruci de la împăratul Constantin
făcute dupe modelul care i s-a aratat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se păstrează pe Sf.
Masă. Capul Sf. Andreiu. Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comneanu-Paleologul apoi un deget al Sf
Ioan Botezătorul, mâna Sf. Grigore-Decapolitul dăruită de d-na Maria-lui Serban Cantacuzino si multe
alte sf. moaste. Biblioteca din Vatopedi este cea mai bogată din Sf. Munte. Pe lângă cărti Teologice sunt
si multe manuscrise de mare valoare istorică si arheologică. 634 manuscrise grecesti dintre care ca
jumătate pe pergament, 150 cu cântări bisericesti si o serie de manuscrise Slavonesti.
Are 10 paraclise in interior si 3 in exterior.