Dimofte Elisa

Clasa a X-a C

Sfântul Munte Athos

Athos sau Atos este o peninsulă (cu lungimea de 60 km și o

lă țime ce variază între 8 și 12 km, aria totală fiind de 360 km pă trați) în
nord-estul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală , unde își au
locul 20 de mă nă stiri, 12 schituri și o mulțime de chilii că lugă rești
ortodoxe, în care tră iesc mai mult de 1.500 de monahi ortodocși (datele
recensă mâ ntului grec din 2011 indică o populație de 1.830 că lugă ri).
Deși legat de pă mâ nt, Muntele Athos este practic accesibil
numai cu feribotul. De asemenea, se poate că lă tori cu feribotul spre și de la
Ierissos pentru acces direct la mă nă stiri de-a lungul coastei estice.
Numele muntelui Athos provine de la
un personaj al mitologiei Greciei Antice,
anume un gigant trac care în
confruntarea lui cu zeul grec Poseidon
va fi zvâ rlit un bolovan imens înspre
acesta, formâ nd blocul abrupt ieșit din
mare care azi îi poartă numele. Muntele
Athos se bucură de celebritate în
antichitatea greacă , fiind considerat în
unele tradiții a fi locul cel mai înalt de
pe Pă mâ nt, unde, deasupra norilor, zeii
se adună să discute. Începuturile vieții
monastice în Athos ar putea data din
vremea împă ratului Constantin cel
Mare. Primii anahoreti s-au grupat în
jurul unor înțelepți, formâ nd cele dintâ i
comunită ți monastice în secolele V-VI.
Este discutabil dacă împă ratul
Constantin Pogonatul ar fi luat, în anul
670, hotă râ rea ca Athosul să aparțină
monahilor, dar sigur că , în 885,
împă ratul bizantin Vasile I Macedoneanul a declarat independența
Athosului și l-a trecut sub stă pâ nirea că lugă rilor aflați acolo. Datorită
luptelor iconoclaste din secolele VIII-IX, multi monarhi s-au refugiat din
Imperiul Bizantin, la Athos. Printre ei se aflau Petru Athonitul și Pavel
Xiropotamitul. Secolul X este decisiv pentru organizarea Athosului ca o
republica monahală sub suzeranitatea Imperiului Bizantin.
 Doi oameni își pun
amprentele pe destinul acestui
teritoriu: Avramie din Trapezunt
(localitatea natala a Sfâ ntului Ioan
cel Nou de la Suceava) și Nicefor
Focas. Camarazi de arme și buni
prieteni, au lucrat împreuna pentru
Biserică . Avramie a renunțat la
armată , s-a că lugă rit și s-a retras în
Athos, devenind organizatorul
monahismului athonit și fiind
cunoscut sub numele Athanasie
Athonitul .Generalul Focas a devenit împă rat (963-969) și l-a ajutat pe
Atanasie la construirea celei mai vechi mă nă stiri de la Athos, cunoscuta sub
numele de Marea Lavra sau Lavra Sfâ ntului Atanasie. Atanasie a dat o noua
organizare monahismului athonit printr-un Canonicon care impunea:
renunțarea la stilul idioritmic în favoarea celui chinovial; supunerea
tuturor că lugă rilor unui protos cu drepturi mai mari decâ t ale unui simplu
stareț; nicio vietate de sex feminin nu are voie sa intre pe teritoriul
Athosului; organizarea comunită ții monahale ca independentă de orice
autoritate bisericească sau laică . Aceasta organizare a produs
nemulțumirea că lugă rilor adepți ai idioritmiei.
Împă ratul Ioan Tzimiskes i-a împă cat în anul 970 prin aprobarea
mă surilor unui tipicon (I), care îngă duia ambele stiluri și reorganiza
comunitatea monahală : fiecare mă nă stire este condusă de că tre un
egumen; toți egumenii se întâ lnesc o dată pe an într-un areopag monahal în
Caries (Karyes, Kareya), localitatea care devine oficial capitala Athosului; în
fruntea areopagului este un protos, numit de împă rat și hirotonit de
patriarhul din Constantinopol, avâ nd jurisdicție civilă și bisericească
asupra întregului Athos.
Atanasie a îngă duit venirea că lugă rilor greci, bulgari, sâ rbi
româ ni, ruși georgieni, chiar și a celor latini, că lugă rii și credincioșii din
orașul italian Amalfi clă dind pe Athos mă nă stirea Amalfitenilor. În anul
1046, împă ratul Constantin al X-lea Monomahul a aprobat un nou tipicon
(II), prin care se restrâ ng libertă țile idioritmicilor porniți pe acumulare de
averi. Acum se folosește pentru prima data oficial denumirea de Sfâ ntul
Munte. Împă ratul Constantin al X-lea Ducas, în anul 1060, a reconfirmat
autonomia Athosului și a oprit accesul femeilor, copiilor, eunucilor și
animalelor de sex feminin.