Dimofte Elisa

Clasa a X-a C

Caracterizare personaj

Harap-Alb este protagonistul basmului cult „Povestea lui Harap-Alb ”

scris de Ion Creangă . Acesta este , ca orice erou din basm, un personaj pozitiv , real ,
individual și fabulos , deși nu are puteri supranaturale. Este un personaj rotund și
eponim, nefiind doar un simplu fiu de crai ci și o ființă complexă care are defecte și
calități. Numele său apare în titlul operei ,fapt ce sugerează parcursul pe care acesta
îl va avea de-a lungul desfășurării acțiunii, cât și condiția sa duală.
Caracterizarea personajului este realizată atât în manieră directă , de
către autor , cât și în manieră indirectă ,din interacțiunea cu alte personaje , limbaj,
fapte , atitudine, dar și din numele pe care îl poartă . Oximoronul redat de
simbolurile cromatice ale cuvintelor ”harap”, persoana cu pielea de culoare închisă,
și ”alb”, ilustrează evoluția de la stadiul de novice la cel de prinț, cât și diferența între
ipostaza sa de slugă versus statutul de nobil.
Acesta întruchipează înaltele principii morale cultivate de orice basm,
ca adevărul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul și vitejia, trăsături ce
reies indirect din întâmplări, fapte, din propriile vorbe şi gânduri şi direct din ceea ce
alte personaje spun despre el .
Portretul fizic al fiului de crai nu este explicit, însă se poate deduce din secvenţa
"Fata împăratului Roş îl fură din ochi.”.
Construcția personajului principal se desfășoară pe trei planuri distincte.
Statutul social al eroului se modifică pe parcursul acțiunii. Inițial, acesta este un
simplu fiu de crai plecat în călătoria sa inițiatică, însă în momentul coborârii în
fântână, el se modifică fundamental, devenind sluga antagonistului , Spânul , și
dobândind numele de Harap-Alb. Deznodământul basmului prezintă încă o
modificare de statut, când eroul moare, iar prin renaștere își recapătă statutul de fiu
de crai și avansează pe plan social, devenind succesor al Împăratului Verde.
Statutul psihologic variază pe baza experienței dobândite. Inițial, eroul manifestă o
atitudine egoistă, impulsivă și superficială, lucru observat din întâlnirea cu Sf.
Duminică și din încercarea de a găsi calul din tinerețea tatălui său. În urma
transformării lui în slugă, acesta evoluează psihologic, devenind perseverent și
sociabil, lucru care îl ajută în călătoria sa ,
Statutul moral al eroului evoluează, de asemenea, pe parcursul desfășurării acțiunii.
Acesta este reliefat prin intermediul trăsăturilor morale ale individului. Inițial, acesta
având atât calități, cât și defecte, precum impulsivitatea sau naivitatea.
Naivitatea și lipsa de maturitate e a eroului sunt trăsături caracterizate
in mod direct ,de către autor în scena fântânii („Fiul craiului , boboc în felul său la
trebi de astea ,se potrivește Spânului și se bagă în fântână , fără să-l trântească prin
minte ce se poate întâmpla ”) ,acesta devenind sluga Spânului, îşi asumă şi numele
de Harap-Alb, dovedind în acelaşi timp loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său,
întrucât jurase pe tăișul sabiei , îşi respectă cuvântul dat, capabil să-şi asume
vinovăţia, cu toate urmările ce decurg din faptul că nu urmase sfatul tatălui.
Curajul , o trăsătura fundamentală eroului , este dovedit în mai multe
episoade. Unul dintre ele îl constituie proba dată de crai ,atunci când este deghizat în
urs, mezinul fiind singurul care reușește să își demonstreze curajul în fața lui .
El își dovedește empatia și milostenia la întâlnirea cu bătrâna cerșetoare
, despre care aflăm apoi că este Sfânta Duminică , dăruindu-i un bănuț in schimbul
căruia aceasta îi va oferi sfaturi legate de călătorie și îl va ajuta pe tot parcursul
acesteia.
„Toată filosofia noastră populară, între fatalitatea răului şi ideala
căutare a binelui, se lămureşte în încercările grele ale fiului de împărat, robit
diavolului cu chip de om, preschimbat în Spân şi mântuit de bunătatea şi curăţia lui
prin colaborarea uriaşilor întruchipând principiul puterii cosmice şi al eticului
popular” Acestea sunt vorbele spuse de Pompiliu Constantinescu, în Scrieri. Acesta
dorește să afirme faptul că autorul basmului nostru , Creangă , are capacitatea de a-
și lua în serios eroii , de a le retrăi aventurile și de a crea viață . Personajele alese nu
sunt întâmplătoare , fiecare avându-și rolul bine stabilit de la început până la sfârșit ,
astfel încât dimensiunea realistă a acestui basm să fie evidentă , plecând de la Harap-
Alb , care este un om , în spatele măștii căruia ne putem imagina un adolescent
plecat în călătoria lui formatoare .
În concluzie , Harap-Alb este un personaj aparte de basm , care se
maturizează progresiv ,având slăbiciuni omeneşti, momente de tristeţe şi disperare,
de satisfacţii ale învingătorului, toate conducând la desăvârşirea lui ca om.