Despre saracie si bogatie

Un tata bogat, dorind ca fiul sau sa stie ce inseamna sa fii sarac, l-a dus sa petreaca cateva zile la o familie de tarani. Fiul a stat trei zile si trei nopti la tara. Revenind la oras, in automobil, tatal l-a intrebat: Ei, ce zici de experienta avuta? Bine, ii raspunse fiul putin rezervat. Ai invatat ceva, insista tatal? Ca noi avem un caine, ei au patru. Ca avem o piscina cu apa tratata, care ajunge pana la jumatatea curtii. Ei au un rau intreg, cu apa cristalina, cu pesti si multe alte lucruri frumoase. Ca avem lumina electrica in gradina iar ei au stelele si luna pentru a-i lumina. Gradina noastra ajunge pana la zid. A lor se intinde pana la orizont. Noi cumparam mancarea, ei o gatesc. Noi ascultam CD-uri, ei asculta simfonia perpetua a pasarilor, greierilor si a altor animale mici. Toate astea, insotite adesea de cantecul unui satean care isi lucreaza pamantul. Noi folosim microundele, ceea ce mananca ei are gustul focului lent. Pentru a ne proteja, traim inconjurati de ziduri cu alarma. Ei traiesc cu usile ca si deschise, protejati de prietenia vecinilor. Traim conectati la telefonul mobil, calculator, televizor. Ei sunt conectati la viata, cer, soare, apa, verdele, campului, animale, la umbra, la familia lor. Tatal a ramas impresionat de profunzimea fiului sau. La sfarsit, fiul a concluzionat. Multumesc pentru ca m-ai invatat cat de saraci suntem. In fiecare zi suntem mai saraci in observarea naturii, care este opera grandioasa a lui Dumnezeu. Ne preocupam pentru a avea, a avea si iar a avea. De fiecare data mai mult. In loc ca singura preocupare sa fie a fi.